1. Utilarea cabinetului stomatologic pediatric, instrumentele stomatologice.

Cerinţele con
temporane către sterilizarea instrumentelor.

Utilarea cab stomatologic: Fotoliu stomatologic, scaunul medicului, scaunul asistentei, dulap pe
ntru instrumente sterile, lavoar, lampa de cuart, masa pentru lucru a medicului

Intrumentele de bază pentru examenul clinic sunt: oglinda, sonda şi pensa. Pentru îndepărtar
ea tartrului dentar şi a plăcii microbiene se utilizează setul de instrumente pentru detartraj:
-intrumente de examinare: sonde de parodontometrie şi sonde exploratorii;
-instumente pentru detartraj şi chiuretaj radicular: seceri, săpăligi, pile sau răzuşe, chiurete;
-instrumente de netezire şi lustruire după detartraj: periuţe rotative, benzi abrazive şi de lustruit.

Sterilizarea reprezinta complexul de măsuri fizico-chimice de distrugere a tuturor germenilor p

atogeni sau saprofiţi.
Metodele şi mijloacele de sterilizare folosite în practică trebuie să corespundă următoarelor cerin
ţe: -Să distrugă microorganismele şi sporii lor. - Să nu fie agresive pentru pacienţi şi personalul
medical. - Să fie inerte asupra materialelor supuse sterilizării.
Cerinte pentru sterilizarea instrumentelor sunt:
 Spalarea minutioasa a instrumentelor pentru a nu ramine pe ele resturi.
 Dupa spalare instrumentarul dat se sterge si se da la uscare.
 Dupa ce este introdus in autoclav la t de 130 grade timp de 1 ora.
 Sterilizarea cu abur saturat sub presiune este eficientă numai atunci când este precedată d
e o pre-curăţare meticuloasă şi dacă se foloseşte o împachetare corectă şi există o monito
rizare a autoclavelor.
 Eşecul în sterilizarea sau dezinfecţia eficientă a dispozitivelor medicale reutilizabile poa
te provoca apariţia infecţiei.

2. Perioadele de vârstă la copii.

Dezvoltarea intrauterina este alcatuita din 4 perioade: a) Perioada de implantare de la 1 pina la

12 zile.
b) Perioada de formare a organelor de la 3 pina la a 6-a saptamina de dezvoltare intrauterina. Inc
ep sa se formeze mugurii dintilor temporari, iar din luna a 4-a mugurii primilor molari permanent
i.
c) Perioada de formare a placentei (luna a 3-a). d) Formarea sistemelor functionale ale fatului. (2
0-24sapt)
Dezvoltarea extrauterina: a) Perioada neonatala (pina la 4 saptamini) – perioada de adaptare a
organismului la conditiile externe; b) Perioada de sugar – pina la 1 an; c) Perioada antiprescolara
– (de la 1 an pina la 3 ani), se perfectioneaza treptat toate posibilitatile fiziologice ale organismul
ui copilului.
d) Perioada prescolara – (de la 3 la 6 ani) Predomina dezvoltarea cantitativa a organismului copil
ului.
e) Perioada scolara[primara (6-10 ani); medie (10-14 ani); superioara (14-17 ani)]

3. Grupele de sănătate la copii.

Grupele de sanatate: 1) copii sanatosi; 2) copii sanatosi cu devieri functionale sau copii care tim
p indelungat au suferit de maladii acute cu riscul aparitiei patologiei cronice
3) copii cu maladii cronice sau de o patologie congenitala in stadiul de compensare; 4) copii pato
logie congenitala in stadiul de decompensare; 5) copii cu maladii cronice grave si vicii de dezvol
tare in stadiul de decompensare.
4. Particularităţile examinării copiilor în pedodonţie.

ANAMNEZA GENERALĂ
Anamneza generală se adresează fie părinţilor sau persoanelor care însoţesc copilul mic
Datele personale:
- Nume, prenume,
- Vârstă, data nașterii, locul nașterii,
- Adresa de acasă, de la școală, telefonul,
- Ocupația părinților, numărul de copii în familie (pentru introducerea în programele de
educație sanitară)
Datele privind situația familială vor fi de ajutor în elaborarea recomandărilor privind
dieta și igiena orală.
Motivele prezentării:
- Durere,
- Tratamentul cariei dentare,
- Tulburări de erupție,
- Tulburări funcționale (fizionomice, fonetice, masticatorii),
- Traumatisme,
- Prezența unor formațiuni tumorale,
- Tulburări de erupție
Istoricul afecțiunii
Se va nota momentul debutului afecțiunii respective și felul acestuia (brusc, insidios),
evoluția ulterioară, simptomele, tratamentele efectuate și rezultatele acestora.
În cazul durerii se va preciza debutul, localizarea, factorii declanșatori sau agravanți,
intensitatea, zona de iradiere, forma (pulsatilă, lancinantă), tulburări asociate (vegetative,
funcționale – trismus, hipersalivație), factori care diminuează durerea (rece, cald, substanțe
medicamentoase).
În cazul altor manifestări, se va preciza de asemenea debutul, durata, tulburările asociate
funcționale (fizionomice, masticatorii, fonetice) și generale (inapetență, subfebrilități, scădere în
greutate, astenie).
Antecedentele ereditare
Se vor preciza afecțiunile generale prezente în familie, bolile mamei în timpul sarcinii și
predispoziția familială la afecțiuni stomatologice. Aceste informații pot explica, de exemplu,
unele anomalii dentare: amelogeneza, dentinogeneza imperfectă, osteo-distrofiile generalizate.
Antecedentele materne se referă mai ales la tulburările din timpul sarcinii care au
repercusiuni în sfera oro-facială. Anomaliile dentare legate de mineralizare îşi găsesc originea
"in utero". Se cunosc efectele teratogene ale intoxicaţiilor medicamentoase, a căror interferenţă
generală poate să se repercuteze la nivelul cavităţii orale.
Astfel discromiile ireversibile sunt ocazionate de tratamentul cu tetracicline din timpul
sarcinii, iar afecţinile virale şi bacteriene (în special rubeola mamei) pot induce tulburări
teratogene la nivelul sistemului dentar al copilului: erupţie tardivă, anomalii de număr (agenezii),
de volum (dinţi nanici).
Antecedentele personale
afecțiunile de care suferă copilul, de tratamentul urmat, care poate avea efecte adverse și
complicații. Investigațiile se adresează unor eventuale reacții alergice la unele medicamente, dar
și la posibile spitalizări
- .
Traumatismele de la nivelul feţei şi dinţilor temporari pot avea repercusiuni asupra
dentiţiei permanente în curs de formare şi pot fi la originea unor malformaţii coronare şi
radiculare, a hipoplaziilor sau a dilacerărilor.
 Antecedentele medicale locale se referă la reacţiile la anestezicele locale şi generale
precum şi la evoluţia postoperatorie după extracţie: hemoragie, cicatrizare.
Aprecierea stării de igienă oro-dentară este un element esenţial în evaluarea succesului
sau insuccesului viitorului tratament.
Se vor solicita informații privind fluorizările anterioare ale copilului, obiceiurile
alimentare, periajul dinților pentru elaborarea unui program individualizat de profilaxie.
Fortiers a imaginat pentru copiii preşcolari un chestionar-anchetă, care prin răspunsurile
date la întrebări furnizează date despre obiceiurile alimentare şi mai ales cele de igienă dentară:
- Ce culoare are periuţa ta de dinţi?
- O schimbi des?
- Când te speli pe dinţi: dimineaţa, dimineaţa şi seara sau mai des?
- Cu ce pastă de dinţi te speli?
- Ce preferi: zahăr, ciocolată, bomboane, caramele?
- Ce bei la prânz: apă, sirop, limonadă?
- Prânzul se termină cu ceva dulce adesea sau uneori?
- Ai dureri de dinţi? Când?
- EXAMENUL EXOORAL
- Morfologia facială
- Examinarea profilului reţine dimensiunile antero-posterioare şi verticale ale feţei,
poziţia relativă a buzelor şi a incisivilor în comparaţie cu profilul facial.

- Poziţia buzelor şi a incisivilor este un indicator important în diagnosticul unei

proalveolii sau prognatism.
- Examinarea tegumentelor
- Tegumentele sunt modificate uneori prin procese inflamatorii şi infecţioase (celulite,
osteite). La copii, infiltrarea ţesuturilor celulo-adipoase din vecinătatea unui dinte
cauzal se face cu rapiditate şi glisează în majoritatea cazurilor spre lojile submaxilară,
temporară.
- Anumite edeme şi hematoame pot surveni la copii, în afara fenomenelor inflamatorii,
reprezentând reacţii toxice ale ţesuturilor moi, consecinţe ale unei anestezii locale sau
loco-regionale.
- Examinarea articulaţiei temporo-mandibulare
- Chiar în cazuri de traumatisme uşoare, ATM trebuie verificată deoarece orice afectare
la această vârstă are consecinţe nefaste în dezoltarea scheletală a mandibulei.
- Algiile spontane sugerează uneori un sindrom algo-disfuncţional, care poate modifica
poziţiile funcţionale ale mandibulei şi care prin permanentizare poate duce la
instalarea unei modificări anatomice.
- Trismusul trebuie diagnosticat cât mai precoce, deoarece el poate fi atât de origine
generală (tetanos, intoxicaţii medicamentoase, meningite), cât şi locală: accidente
inflamatorii odontogene, osteite, fracturi mandibulare.
- Adenopatiile cervico-faciale
- Adenitele se observă frecvent la copii şi sunt adesea complicaţiile de vecinătate ale
unor afecţiuni oro-dentare, dar şi de natură infecţioasă cu germeni banali sau specifici
(TBC), viruşi (rubeola, mononucleoza infecţioasă).
- Examenul funcţional
- Observarea coordonării mişcărilor mandibulare necesare executării funcţiilor
esenţiale (masticaţie, deglutiţie, fonaţie, respiraţie) ne permite stabilirea unui bilanţ al
acestora. Astfel depistarea unui sindrom respirator oral, a unei deglutiţii de tip infantil
precum şi a unei dislalii constituie elementul esenţial în prevenţia anomaliilor dento-
maxilare, cauzate de aceste disfuncţii.
- EXAMENUL ENDOORAL
 - Examenul clinic oral începe cu reperarea limitelor deschiderii cavității orale (la copii
normal 3-4 cm, maximum 4-6 cm).
- Examenul endo-oral vizează o evaluare a mucoasei orale şi a parodonţiului marginal,
dar și un bilanţ dentar.
- Mucoasa orală poate fi sediul unor afecţiuni de origine locală sau generală. Erupţia
dentară este însoţită des de inflamaţii uşoare, fără consecinţe majore, dar în anumite
cazuri desfăşurarea fenomenelor infecţioase pe un teren tarat dă manifestări locale
grave, degenerând în gingivo-stomatite ulcero-necrotice, osteite şi expulzia dinţilor în
erupţie.
- Gingiile sunt sediul fistulelor şi inflamaţiilor vestibulare, linguale, palatinale, care
adeseori sunt consecinţa unor afecţiuni pulpare şi parodontale.
- Examinarea frenurilor labiale şi linguale mediane, superioare şi inferioare este
importantă. La maxilar, un fren inserat pe creastă poate genera o diastemă, iar o
hipertrofie poate antrena o denudare radiculară la nivelul incisivilor inferiori.
- Limba are un rol în dezvoltarea cavităţii orale, a arcadelor dentare, cât şi în
solicitarea dezvoltării premaxilarului, motiv pentru care trebuie examinată: forma,
volumul, poziţia de repaus şi în timpul deglutiţiei şi fonaţiei, precum şi culoarea sau
prezenţa unor leziuni la acest nivel.
- Evaluarea parodontală se realizează prin sondarea selectivă a şanţurilor gingivale la
dinţii anteriori şi primii molari
- Acumularea de tartru şi inflamaţiile care însoţesc înghesuirile dentare din zona
anterioară, respiraţia orală, igiena deficitară precum şi gingivita de erupţie sunt
probleme specifice de pedodonţie.
-
- Bilanţul dentar începe cu precizarea tipului de dentiţie: temporară, mixtă,
permanentă.
- Urmează enumerarea dinţilor cu includerea lor în formula dentară şi notarea dinţilor
absenţi (neerupţi la vârsta respectivă sau extraşi).
- Se indică de asemenea prezenţa anomaliilor de formă, număr, structură sau poziţie.
- În etapa următoare se trece la analiza leziunilor odontale (carii ocluzale, proximale),
precum şi implicaţiile pulpare şi pulpoparodontale: dinţii care urmează a fi trataţi
endodontic (pulpotomie, pulpectomie) sau dacă cei trataţi endodontic nu prezintă
complicaţii parodontale.
- Se precizează şi afecţiunile necarioase: hipoplazii, abrazii, resorbţii patologice,
traumatisme dentare coronare (smalţ, dentină cu sau fără afectare pulpară), radiculare
(în treimea cervicală, medie, apicală) şi alveolare.
- Bilanţul dento-alveolar şi rapoartele osoase se face în detaliu de către ortodont, dar
un număr de semne trebuie relevate din examenul global făcut de pedodont.
- Înghesuirile, diastemele şi diferitele modificări ale ocluziei în cele trei planuri
(overjet, overbite, openbite sau cross-bite) trebuie precizate. După efectuarea
tratamentului pedodontic, pacientul se îndrumă către specialistul ortodont.

5. Formula dentară la copii, inclusiv formula recomandată de OMS.

Formula dentara dinti permanenti: 8765432112345678

8765432112345678
Formula dentara dinti temporari: V IV III II I I II III IV V
V IV III II I I II III IV V
Formula dentara OMS dinti permanenti: 18 17 16 15 14 13 12 11 21 22 23 24 25 26 27 28
48 47 46 45 44 43 42 41 31 32 33 34 35 36 37 38
Formula dentara OMS dinti temporari: 55 54 53 52 51 61 62 63 64 65
85 84 83 82 81 71 72 73 74 75

6. Succesiunea şi termenii de erupţie a dinţilor temporari. Eruperea precoce şi întârziată.

2. Cronologia erupţiei:
- DT erup între 6 luni – 21/2 ani (30 luni)
- cronologia erupţiei DT este influenţată în special de factori genetici, mai puţin de factori de
mediu deoarece o bună perioadă de timp (9 luni) aceşti dinţi sunt protejaţi de organismul matern
- erupţia DT se desfăşoară în 3 etape separate între ele de o pauză de câteva luni:
1) I (6-12 luni)
2) M1 (12-18 luni) şi C (18-24 luni)
3) M2 (24-30 luni)
a) etapa I (vârste medii)
- ICI la 6 luni
- ICS la 10 luni
- ILS la 11 luni
- ILI la 12-13 luni PAUZĂ

b) etapa II: M1 şi C (vârste medii)

- M1 inf. la 1 an şi 4 luni (16 luni)
- M1sup la scurt timp după primul
- C inf la 1 an şi 7 luni (19 luni)
- C sup. la câteva săptămâni. PAUZĂ

c) etapa III : M2(vârste medii) 9

9
- M2 inf la 2 ani şi 3 luni (27 luni)
- M2 sup la 2 ani şi 4-6 luni (28-30 luni).

Dinti natali – cind la nastere pe arcada dentara sunt deja prezenti dinti temporari.
Dinti neonatali – dintii care erup dupa primele 30 de zile de viata a copilului.
Eruperea precoce – Eruperea dintilor inainte de termen.
Eruperea tardiva – Eruperea dintilor intirziata (dupa termenul norma)

7. Succesiunea şi termenii de erupţie a dinţilor permanenţi. Eruperea precoce şi întârziat

ă.

Reguli generale
- DP erup în intervalul 6 ani - 13 ani
- cronologia erupţiei DP este influenţată în special de f. genetici (et. I) şi de f. de mediu (et.II)
- în cadrul aceluiaşi grup dentar erup întâi dinţii de la mandibulă
- dinţii erup simetric la mici diferenţe (câteva luni)
- la fete erupţia este mai devreme
- segmentul cel mai perturbat ca ordine şi cronologie de erupţie este cel C-PM.

Etape de erupţie
Erupţia are loc în două etape principale şi una accesorie cea a M3:
 prima etapă 6-9 ani: M6 ani şi incisivii
- 6-7 ani M6ani şi Ic inferiori
- 7-8 ani I centrali superiori şi I laterali inferiori
- 8-9 ani I laterali superiori.

Variante:
o M6 ani apoi Ic inferior
o Ic inferior apoi M6 ani
o Simultan
o I c inferiori după Ic superior
o Ic inferior lingual de Ic temporar care persistă pe arcadă (se vor extrage)
o I c inferior ceva mai lingual dar I temporari nu mai persistă (presiuni digitale sau cu limba)
 A II a etapă 9-12-13 ani (C, PM, M 12 ani)
- erup într-o ordine şi cu o cronologie diferenţiată pe sexe
- LA FETE: la mandibulă în următoarea ordine 3-4-5-7 şi la maxilar 4-3-5-7
Eruperea precoce – Eruperea dintilor inainte de termen.
Eruperea tardiva – Eruperea dintilor intirziata (dupa termenul norma)

8. Dinţii neonatali şi natali.

DINTII NATALI SI NEONATALI sunt exemple de erupţie dentară precoce

Definiţie:
Dinţii natali sunt dinţi care sunt prezenţi în gură la naştere.
Dinţii neonatali sunt dinţii care erup în primele 30 zile de viaţă.
Frecvenţa :
- este mică de 1/800-1/6000
- se observă mai ales la fete
- la incisivii centrali inferiori 85%, incisivii superiori 11%, rar la molari 3% şi foarte rar la canini
- dinţii natali sunt mai frecvenţi
- de obicei erup simetric dar pot fi unici sau multipli
- frecvent sunt dinţi din seria normală dar pot fi şi dinţi supranumerari.
- apar frecvent ca şi cazuri izolate dar uneori pot apar în cadrul unor sindroame ca : Sindr. Ellis
van Creveld (displazia condroectodermală), sindr. Pierre Robin
Cauza
Cauza nu a fost pe deplin elucidată dar au fost implicaţi următorii factori etiologici: poziţia
superficială a mugurelui, factori genetici şi factori generali
Clinic:
- Coroanele au formă, dimensiune, culoare normale sau
- Pot fi deformaţi (conici), nanici, cu modificări de culoare (opaci, galben-maronii),
- Frecvent au defecte de structură
- dinte fragil cu diferite grade de imaturitate (hipomineralizare, rădăcini subţiri scurte)
- dinţii sunt mobili cu risc de a fi pierduţi prin înghiţire sau aspirare şi de aceea se pot exfolia
rapid sau pot fi extraşi pentru a preveni aceste complicaţii
- pot provoca leziuni ale mameloanelor mamei sau ale părţilor moi orale ale copilului (ulceraţii
ale buzelor sau limbii noului născut), tulburări de supt

Tratament
o dintele se păstrează

- dacă este dinte din seria normală, bine format şi care nu provoacă ulceraţii mamei sau copilului
- dacă gradul imaturităţii este mic sau absent
- dacă gradul mobilităţii este mic sau absent.
Dacă dintele este păstrat se vor rotunji muchiile ascuţite cu discuri de hârtie sau plastic şi se
efectua fluorizarea.
o dintele se extrage
- dacă dintele este supranumerar (Rx),
- dacă are un grad mare de imaturitate mare şi are o mobilitate mare
- provoacă complicaţii.

Se extrage după 2 săptămâni iar dacă se face mai devreme se administrează vitamina K pentr
u evitarea sângerărilor.
9. Formarea rădăcinilor dinţilor temporari. Termenii.

Dezvoltarea radacinilor incepe atunci cind coroana dentara este deja formata. O importanta deose
bita in dezvoltarea radacinilor o are marginea organului smaltului, locul de trecerea a stratului ad
amantin extern in cel intern. In acest sector se formeaza teaca Hertwig care determina forma, dim
ensiunile si numarul radacinilor. In procesul de formare a apexului radicular au fost distinse radi
ologic citeva etape:
1) Radacina cu apex incomplet format; 2) Radacina cu apexul format si cu orificiul apical deschi
s.
3) Radacina cu apexul format si orificiul apical inchis.
Termenii formarii radacinilor dintilor temporari:Incisivul central: 1.5 ani;Incisivul lateral: 2 ani;
Molarul unu: 4 ani; Caninul: 5 ani; Molarul doi: 4 ani;
10. Formarea rădăcinilor dinţilor permanenţi la copii. Termenii.

Formarea radacinilor dintilor permanenti: Molar 1: 9-10 ani; Incisivul central: 9-10 ani; Incisi
vul lateral: 9-10 ani; Premolar 1: 12-13 ani; Caninul: 12-15 ani; Premolarul 2: 12-14 ani; Mol
arul 2: 15 ani

11. Zona de creştere a rădăcinii dintelui.

Dezvoltarea radacinilor incepe atunci cind coroana dentara este deja formata. O importanta deose
bita in dezvoltarea radacinilor o are marginea organului smaltului, locul de trecerea a stratului ad
amantin extern in cel intern. In acest sector se formeaza teaca Hertwig care determina forma, dim
ensiunile si numarul radacinilor. In procesul de formare a apexului radicular au fost distinse radi
ologic citeva etape:
1) Radacina cu apex incomplet format; 2) Radacina cu apexul format si cu orificiul apical deschi
s.
3) Radacina cu apexul format si orificiul apical inchis.

12. Rezorbţia rădăcinilor dinţilor temporari.

Rezorbtia radacinilor dintilor temporari incepe de la radacina, carea dera la foliculul dintelui per
manent. Sunt mai multe variante de rezorbtie radiculata a dintilor pluriradiculari temporari:
1) rezorbtie uniforma a tuturor radacinilor; 2) rezorbtie neuniforma, mai prountata in regiunea un
ei radacini; 3) rezorbtia in regiunea bifurcatiei radiculare
Termenii rezorbtiei radacinilor dintilor temporari:Incisivul central: 4 ani; Incisivul lateral: 5 ani;
Caninul: 8 ani; Primul molar: 6 ani; Molarul second: 7 ani

13. Particularităţile anatomo-morfologice ale dinţilor temporari şi permanenţi.

In dentitia temporara avem 20 de dinti iar in cea permanenta 28-32. Culoarea dintilor temporari e
ste alba albastruie. Forma coroanelor dintilor temporari este asemanatoare cu cea a dintilor perm
anenti, dar sunt mai scurte, largi si globuloase. Este pronuntata trecerea coroanei dentare in radac
ina, protuberenta smaltului la colet. Dimensiunile dintilor temporari sunt mai mici ca dintii perm
anenti. Grosimea tesuturilor dure la dintii temporari este mai mica si cavitatea pulpara este mai
mare comparativ cu dintii permanenti. La temporari camera pulpara comunica larg cu canalele ra
diculare, dar la permanenti nu.
La temporari canalele radiculare si orificiile apicale sunt mai largi ca la permanenti.
La temporari radacinile sunt mai lungi in raport cu inaltimea coroanei (raport 3:1) mai subtiri si
mai ascutile ca la cei permanenti.

14. Particularităţile structurale ale ţesuturilor dure a dinţilor temporari şi permanenţi tine
ri.

La dintii temporari grosimea smaltului si dentinei este mai redusa cu 1/2 de cit la cei permanenti.
Dintii temporari contin mai multa apa si substante organice comparative cu dintii permanenti, iar
substante neorganice mai putine. Stratul de dentina la temporari este mai subtire iar camera pulpa
ra si canalele radiculare sunt mai voluminoase. Dentina are canalicule dentinare largi, relative ma
i scurte si mai putin sinuase. Jonctiunea smalt-cement se prezinte sub forme si proprietati diferite
fata de cea la dintii permanenti: -In 30% din cazuri, intre cement si smalt este spatiu liber de sepa
ratie.
 -In 60% din cazuri, cementul acopera smaltul pe o suprafata redusa.
-In 10% din cazuri, smaltul acopera cimentul pe o suprafata redusa.

15. Indicii frecvenţei şi intensităţii cariei dentare la copii. Nivelurile intensităţii cariei dentare
propuse de OMS. Frecvenţa şi intensitatea cariei dentare la copii de diferită vârstă în Republica
Moldova.
Indicele de frecvență (I.F) reprezintă procentul persoanelor afectate prin carie din cadrul unui grup de
populație.

OMS recomandă următoarele niveluri ale frecvenței cariei dentare la copiii de 12 ani:
1.joasă (0-30%)
2.medie (31-80%)
3.înaltă (81-100%)

Indicele de intensitate (I.I.) este alcătuit din numărul mediu de dinți cariați(C), obturați(O) și extrași
(E) ce revin la o persoană. Valoarea indicelui COE exprimă gravitatea (activitatea) procesului. Există diferite
adnotări ale acestui indice: CER, DMF.
În notarea indicelui de intensitate pentru dinții temporari se folosesc litere mici(co, cr, dmf).
Dinții temporari extrași din cauza resorbției radiculare înaintea substituției lor cu cei permanenți nu se
notează.
OMS (1980) a propus urmatoarele niveluri de intensitate a cariei dentare la copiii de 12 ani:
1. foarte joasa (0-1,1);
2. joasa (1,2-2,6);
3. moderata (2,7-4,4);
4. inalta (4,5-6,5);
5. foarte inalta (6,6 si mai mult).

16. Factorii de risc pentru apariţia cariei dinților temporari.

Factorii predispozanti
A. Perioada antenutala.
Influenta negativa asupra gravidei si a fatului a factorilor nocivi:
. patologia organelor si sistemelor organismului gravidei: boli endocrine, gastro-intestinale, cardio-
vasculare, nefropatii etc.;
. patologia graviditatii: toxicozele gravidelor etc.;
. alimentatia insuficienta si irationala;
. deficitul de F in apa potabila;
. conditiile de trai si de munca necorespunzatoare;
. intoxicatiile;
. numarul sarcinii etc.
B. Perioada postnatala.
 In primul an de viata:
. tipul si caracterul alimentatiei (naturala, artificiala, mixta);
. maladiile generale (ale tractului gastrointestinal; hipovitaminozele; rahitismul s.a.);
. eruperea dintilor (precoce, tardiva);
. hipoplaziile smaltului;
. lgiena bucala insuficienta etc.
. deficitul de F in apa potabila;

Factorii etiopatogenetici
I. Gazda
Factorii locali si generali care pot influienta formarea si compozitia placii bacteriene influienteaza
aparitia carieie dentare :
Factorii locali
1. Saliva ‘
● reducerea fluxului salivar sub 0,7-1 ml (ex. caria rampanta )
● reducerea factorilor antibacterieni(ex. lizozimul,peroxidazele si imunoglobulinele )
● reducerea capacitatii salivare de tamponare a aciditatii (ex.caria de beberon)
● reducerea factorilor protectori salivari (ex.fluorul)
2. Morfologia dentara retentiva si incongruenta dento-alveolara cu ingesuirea -pot contribui la
susceptibilitatea crescuta a pacientilor pentru carii.
3. Calitatea tesuturilor dentare dure
4. Defectele de dezvoltare ale smaltului (hipoplazii si hipomineralizari ale smaltului , linia neonatala,
imaturitatea posteruptiva ) ex. Caria grefata pe defecte de structura (hipoplazia hipomineralizarea de
smalt)
5, Defectele dobindite posteruptiv ale smaltului si dentinei (uzura dentara) fac ca dintele sa fie mai
susceptibil la carie .
6. Nivel redus al igienei orale favorizeaza aparitia cariei.
Factorii generali
Dintre factorii generali care tin de gazada se pot enumera
1. predispozitia gazdei
2. virsta ,sexul(fetele sunt mai predispuse)
3. factorii socio-econimici defavorabili actioneaza prin diete cariogene (aport proteic
scazut),igiena orala redusa, fluorizari reduse sau absente , lipsa resurselor financiare,
lipsa supravegherii.
4. bolile generale(SIDA, diabet, sdr. Sjogren,tulburari nervoase si psihice) pot favoriza
aparitia cariei dentare (ex.caria rampanta ) prin:
5. modificari in formarea si compozitia salivei
6. modificarea tiprului dietic
7. scaderea imunitatii
8. tratamente (medicamente si iradieri in reg .capului si gitului care conuc la distrugerea
glandelor salivare)
9. influenta asupra formarii smaltului (bolile precoce ale copilariei)
10. imposibilitatea sau reducerea posibilitatii de efectuare a igienei orale .
II. Flora microbiana cariogena
Mai multe tipuri de mi/o par a fi cel mai putin cariogene ,dintre care cei mai importanti sunt :
Streptococcus mutant, lactobacilii, actinomicetele gram pozitive.
Streptococcus mutans
● infectarea precoce odata cu aparitie primilor dinti (caria de biberon)
● sursa de infectii:mama ,fratii (tacimuri,vesela , cani folosite in comun ). Copii sunt
susceptibili la infectia cu Streptococcus mutans intre 1,5-3 ani .
● concentratia medie salivara de S.muntans 100.000 colonii/ml iar peste 200.000 colonii/ml
risc mare al carieie (carie precoce a copilariei)
● proprietetile S.mutans care sunt imortante pentru initierea procesului de carie:
● colonizeaza si se multiplica pe suprafata dintilor
● sintetizeaza polizaharide extraceluleri care adera la suprafetele netede si polizaharizi
intracelulari cu rol de depozitare
● fermenteaza sucroza formind acid lactic.
● din activitatea sa rezulta placa bacteriana care ofera conditii favorabile pentru dezvoltarea
germenilor impiedicind actiunea antibacteriana a salivei .Placa bacteriana veche ,groase
adapostesc numerosi germeni si sunt cele mai agresive .
Lactobacilul
● inhibat predilect in dentina alterata si placa dentara
● infectarea in prima zi dupa nastere
 ● slab acidoproductor dar puternic acidorezistenti ,cu rol in ntretinerea procesului de carie .
Actinomicetele
● fermenteaza glucoza ,producind acid lactic si alti acizi
● habitat predilect subgingival si in placa bacteriana de pe suprafata radacinii(carii de
radacina si unele tipuri de boli parodontale ).
III. Substratul nutritiv- dieta
Dieta influienteaza aparitia cariei dentare pe mai multe cai :
● monozaharidele de tip sucroza(zaharoza)este substratul metabolizabil cel mai cariogen
prin inalta productie de acizi rezultata
● cantitatea si frecventa mare ingestiei cit si consistenta hranei (redusa) si solubilitatea ei
● adezivitatea alimentelor
● proteinele ,grasimile sunt carioprotecteoare
● alimnetele ce contin calciu,fosfor protejeaza
IV. Timpul cit actioneaza cei trei factori anteriori
Coexistenta celor 3 factori etiologici pe o lunga perioada de timp in momente nefavorabile in care
mecanismele de aparare ale organismului sunt diminuate, sunt favorabile producerii cariei dentare. De
exemplu caria de beberon asociaza o alimentatie bogat zaharata ,igiena absenta , orar
defavorabil(noaptea) cind fluxul salivar este redus.

17. Factorii de risc pentru apariţia cariei dinților permanenţi la copii.

igiena bucala nesatisfacatoare;
. deficitul de F in apa potabila;
. anomaliile de pozitie a dintilor, a ocluziei, aparate ortodontice etc.;
. hipoplaziile dentare;
. eruperea dintilor (precoce sau tardiva);
. hiposalivatia, mediul acid al lichidului bucal; carenta ionilor de Ca, P, F s.a., a fermentilor, a
imunoglobulinelor etc.;
. maladii generale: ale tractului gastrointestinal, sistemului endocrin, cardio¬vascular etc.;
. alimentatia irationala: surplus de glucide, insuficienta proteinelor, vitaminelor , gr. B, D, C s.a., a
compusilor Ca, P, F s.a.

18. Definiţia cariei dentare. Clasificarea cariei dinților temporari.

Caria dentară este un proces patologic localizat, care apare după erupţia dintelui, caracterizîndu-se
prin demineralizarea şi ramolismentul ţesuturilor dure cu formarea ulterioară a defectului cavitar.

Clasificarea cariei dintilor temporari dupa L.Zarnea

1. carie simpla superficiala: cu interesarea smaltului si limitata in dentina ,cu pastrarea unui
strat gros de dentina integra.
2. carie simpla profunda : cu interesarea extinsa a stratului dentinar si mentinerea unui strat
redus de dentina itegra.
Viteza de avansare a cariei
● carii acute
● carii cronice

19. Definiţia cariei dentare. Clasificarea cariei dinților permanenţi la copii.

Caria dentară este un proces patologic localizat, care apare după erupţia dintelui, caracterizîndu-se
prin demineralizarea şi ramolismentul ţesuturilor dure cu formarea ulterioară a defectului cavitar.
Clasificarea cariei dentare la copii după Vinogradova T.F
 20. Particularităţile generale ale evoluţiei cariei dinţilor temporari.
Particularitatile generale ale evolutiei cariei dintilor temporari
Deşi caria dinţilor temporari evoluează asemănător cu cea a dinţilor permanenţi, clinic se evidenţiază
un şir de particulartăţi, determinate de următorii factori:
1. particularităţile structurale la diferite etape de dezvoltare a dinţilor temporari;
2. factorii de risc care favorizează apariţia cariei dentare;
3. intensitatea procesului carios, gradul de afectare al ţesuturilor dure;
4. reacţia pulpei dentare etc.
Totuşi, trebuie de ţinut cont de faptul că la copii fisurile şi suprafetele aproximale ale molarilor,
regiunea coletului incisivilor şi caninilor temporari nu sînt complet mineralizate. Cariile cervicale se
atestă frecvent dupa erupţia dinţilor temporari, mai ales a incisivilor superiori, localizare ce corespunde
liniei neonatale Schoor, considerată ca sector de minimă rezistenţă.
Caria dentară apare în zonele de mineralizare insuficientă, cu dereglări structurale ale smalţului
(hipoplazii).Mineralizarea primară şi secundară a acestor sectoare are loc după naşterea copilului, timp
de trei ani. De aceea pînă la vîrsta de trei ani caria este localizată preponderent în sectoarele de
mineralizare postnatală, adică pe suprafeţele netede, în regiunea coletului incisivilor,dupa 3 ani
-gropite si fisurile molarilor , iar dupa 4 ani suprafetele aproximale.
Deoarece smalţul şi dentina dinţilor temporari, comparativ cu dinţii permanenţi, sînt reduse în volum şi
structural conţin mai multe substanţe organice, intensitatea procesului carios în dinţii temporari este
mai înaltă. Cronologic în ordinea erupţiei, primii se afectează incisivii superiori, mai frecvent incisivii
centrali, după care urmează primii molari, molarii doi şi caninii.Cei mai rezistenti fiind incisivii
inferiori.
Cavităţile carioase au tendinţa de extindere rapidă pe suprafaţă.. La copii, în primii ani de viaţa,
mai frecvent se depistează caria circulară. În debut, procesul carios prezintă o maculă albă,
demineralizată, care se poate extinde rapid de la limita smalt-cement pe suprafaţa vestibulară a dinţilor
frontali sau afectează circular, ceea ce conduce la fracturarea coroanei dentare. Procesul carios se
caracterizează prin simetrie şi multiplicitate de afectare. În final se atestă bonturi dentare brune, cu
menţinerea uneori a vitalităţii pulpare.

21. Metodele de diagnostic ale cariei dinţilor temporari.

Inspectia :Pentru diagnosticarea cariei maculoase poate fi utilizata metoda colorimetrica ,bazata pe
permiabilitatea sporita a smaltului si dentinei demineralizate . Cariile proximale se detecteaza prin
modificarea culorii sub creasta marginala ,prin prezenta papilitei sau subdiminarea crestei marginale a
coroanei dentare.
Sondarea: Sonda se retine in cariile fisurale ,patrunzind usor in dentina ramolita.
Percutia: in sens vertical si orizontal sunt negative . Numai in cazul cariilor aproximale complicate cu
proces inflamator al parodontiului marginal poate fi sensibila la percutia orizontala.
Probele termice :La copii mici nu sut concludente si se evita.
Examenul radiologic: permite depistarea si aprecierea profunzimii defectului carios , relatia cu
camera pulpara , starea radacinii dintelui. Caria apare ca o zona transparenta cu contur iregulat in regiunea
coroaei dentare .
Metoda de uscare : a suprafetei se utilizeaza pentru diagnosticarea cariei suprafeteor
aproximale.Flosa de matase trecuta printre dinti se dilacereaza sau se rupe .
Electroodontodiagnosticul practic nu se foloseste pentru dintii temporari din cauza interpretarii
incorecte a rezultatelor .
Colorometria vitala : bazata prin marirea permiabilitatii tesuturilor dure denare fata de colorani . La
contactul cu solitiile de colorianti (sol.2% albastru de metilen,etc.) timp de 1 min. sectorul demineralizat
absoarbe colorantul, iar smaltul neafectat nu se coloreaza . Sectoarele demineralizate se coloreaza in diferite
nuante in functie de gradul de demineralizare.Aprecierea se face in baza scarei de 10 nuante ale culorii
albastre .
Transiluminarea (diafanoscopia) se bazeaza pe aprecierea intensitatii umbrei luminii reci vizibile
(albastra , verde) care trece prin tesuturile dentare. Maculele carioase se caracterizeaza prin contururi
iregulate cu diferit grad de intensitate .
Iluminarea cu raze UV este bazata pe proprietatea de luminisenta a structurilor dure dentare de
culoare verde deschisa .Procesul carios micsoreaza luminiscenta naturala a tesuturilor dentare , edentiindu-se
printr-o pata inchisa.

22. Metodele de diagnostic ale cariei dinţilor permanenţi la copii.(aceleași precum la 21)
23. Caria incipientă a dinţilor temporari, diagnosticul.
 24. Caria incipientă a dinţilor permanenţi la copii, diagnosticul.(PRECUM 23)
25. Metodele de tratament ale cariei incipiente a dinţilor temporari la copii.

Tratamentul cariei incipiente (maculoase) a dinţilor temporari constă în realizarea terapiei

patogenice locale, care este orientată spre mărirea rezistenţei ţesuturilor dure dentare.
Aceasta constă in terapia de remineralizare, care este mai eficientă în perioada de formare dentară.
Esenţa terapiei de remineralizare constă în compensare elementelor minerale pierdute în urma
demineralizării.
Principala condiţie a terapiei de remineralizare este păstrarea integrităţii matricei organice a smalţului.
Pentru remineralizare sunt indicate:
● Fluoruri (sol. fluorură de sodiu 1-2%; florură de staniu 2-10%);
● Aminofluoruri (sol. Fluoramini 1%; Elmex Fluid, Wybert);
● Lacuri cu fluor (fluorlac; Fluor-Protector, Vivadent, Duraphat);
● Preparatele de calciu ( sol. Gluconat de calciu 10%, sol. Glicerofosfat de calciu 2,5%) etc.
Pentru mărirea eficienţei terapiei de remineralizare se recomandă:
Prelucrarea smalţului diluate de acizi înaintea aplicării preparatelor remineralizante;
Micşorarea pH-ului soluţiei de remineralizare (micşorarea concentraţiei soluţiei remineralizante
măreşte schimbul de ioni în cristale de hidroxiapatite)
Mărirea temperaturii soluţiei (ridicarea temp. cu 1ºC sporeşte precipitarea mineralelor cu 1%);
Electroforeza (amplifică schimbul de ioni).
În funcţie de evoluţia clinică a focarului de demineralizare se efectuiază durata curei:
● în cazul evoluţiei lente a demineralizării sunt suficiente 10 şedinţe;
● în cazul evoluţiei rapide, se efectuiază mai mult de 10 şedinţe.
Pentru profilaxia şi tratamentul cariei incipiente se utilizează laser heliu-neon, care poate:
● amplifica acţiunea preparatelor cariostatice;
● mişcora solubilitatea şi permeabilitatea smalţului;
● mări densitatea stratului superficial al smalţului;
● activa sistemele enzimatice ale pulpei;
● razele laserului se orientează între ecuator şi colet (2-3 sec.), durata curei=60-90 sec.
 ● la gr. 1- indicate 5 şedinţe, gr. II- 2 cure câte 10 şedinţe,
● gr. III- 3 cure a câte 10 şedinţe
Terapia de remineralizare va fi eficientă cînd:
● igiena cavităţii bucale va fi satisfăcătoare şi regulată
● se vor indica copiilor endogen preparatele Ca, F, P etc.
● vitamine( A, B, C, D);
● respecarea regimului alimentar- multe proteine, vitamine, componente minerale, reducerea
consumului glucidelor.

Şlefuirea:
● suprafeţelor afectate, a marginilor defectelor carioase şi a fisurilor se efectuiază cu pietre sau
discuri;
● ţesuturile alterate pot fi înlăturate cu freze sau cu excavatorul.
Impregnarea:
● se efectuiază după izolarea dintelui, prepararea şi uscarea suprafeţelor afectate;
● în comparaţie, cum pe timpuri se folosea metoada de „argintare” pentru sedimentarea sărurilor
de arginte pe suprafeţele decalcinate, în prezent sunt aplicate preparatele fluorului moderne -
lacuri sau geluri.

26. Metodele de tratament ale cariei incipiente a dinţilor permanenţi la copii.

Tratamentul cariei dinților permanenți în dezvoltare constituie o urgență pentru medicul pedodont,
trebuie stopată evoluția cariei și evitarea complicațiilor septice, cu recurpisiuni locale, regionale generale.
În măsura posibilităților trebuie menținută vitalitatea pulpară pentru a permite dezvoltarea completă a
rădăcinii și a permite unei evoluții corecte a arcadei dentare.
În forma incipientă a cariei dentare, cînd nu este lezată integritatea țesuturilor dentare dure, nu va fi
neceasară și nici recomandată utilizarea metodei chirurgicale (prin frezaj). Se va interveni cu diversele
metode neinvazive a terapiei remineralizatorii.
Metode neoperatorii de tratament a cariei dentare
Terapia remineralizatorie
prevede utilizarea topică a remediilor ce influențează remineralizarea țesuturilor dentare dure.
Este indicată în formele incipiente ale cariei dentare, cînd nu sunt lezate integritatea țesuturilor dentare
dure.
De regulă, cel mai frecvent sunt utilizate remediile ce conțin calciu si / sau fluor.
Terapia remineralizatorie prevede o acțiune locală a remediului terapeutic sub diferite moduri de
aplicare (badijonări, clătituri, electroforeză etc.) și sub diverse componente farmaceutice (soluții, geluri,
lacuri etc.).
Trebuie de menționat că terapia remineralizatorie va fi eficientă numai atunci cînd igiena cavității
bucale va fi satisfăcătoare și regulată, cînd copiii vor păstra regimul alimentar (în special reducerea
consumului glucidelor).
REMEDII PENTRU tratamentul remineralizant
Astfel, principalele componente ale compoziţiilor remineralizante sunt calciul, fosfaţii şi fluorurile, ce
intră în formă ionizată în componenţa hidroxifluorapatitei smalţului şi facilitează restabilirea şi consolidarea
lui.
Concentraţia ionilor în compoziţiile remineralizante nu trebuie să depăşească 3-5%.
Pentru remineralizare este necesar un timp considerabil, cu mai multe şedinţe de tratament.
Preparatele pentru tratamentul remineralizant cu acţiune topică sunt produse sub formă de soluţii,
lacuri, geluri, paste curative. O largă răspândire au căpătat soluţiile de 10% de gluconat de calciu, de
glicerofosfat de calciu, soluţia de 2% de fluorură de sodiu, soluţia „Remodent”.
Pe lângă preparatele medicamentoase topice, pacienţilor pot fi prescrise preparate de calciu, care
urmează să fie luate per os.
Prepararea cinetică al cavităților carioase
 prevede utilizarea aparatajului special, ce genereaza aer sub presiune cu substanțe abrazive.
Cel mai frecvent ca substanță abrazivă se utilizează oxidul de aluminiu. Lucrul în exclusivitate se
efectuează cu roberdam.
În practica stomatologică pentru prima dată a fost propusă și este cunoscută sub denumirea de AIR –
DENT în anii 50 ai secolului XX
Înlăturarea chimico-mecanică a dentinei cariate
este bazată pe principiul de emoliere a dentinei cariate cu înlăturarea ei cruțătoare. Suprafață formată a
dentinei este neordinară și formează o bună adezivitate cu sistemele adezive ale compozitelor sau cu
glasionomerele.
Este bine cunoscut faptul că circa 10% din matricea organică a dentinei este prezentată de fibrele
colagenice. Colagenul prezintă o proteină neordinară, care poate regenera. În dentina afectată de procesul
carios se determină două straturi. Cel superior, din partea leziunii carioase, este demineralizat și fibrele de
colagen parțial sunt fermentate în urma infectării, deci nu poate fi restabilit. Cel intern este doar parțial
demineralizat, fibrele de colagen nu sunt fermentate, deci poate fi remineralizat.
În urma frezajului cu ajutorul instrumentarului rotativ nu se poate de controlat limita acestor straturi. În
prezent sunt utilizați o gamă vastă de remedii revelatoare cu scop de determinare a focarelor de
demineralizare sau ca detectori ai cariei dentare: Caries Marker (Voco), Caries Finders (Ultradent), Caries
Detector (Cavex), Cari-d-Test (Gresco Product Inc.) etc
Utilizarea laserului heliu-neon
În prezent, pentru profilaxia şi tratamentul formelor incipiente ale cariei dentare este aplicat cu succes
laserul de heliu-neon (LHN). Lumina acestuia este capabilă:
* să activeze sistemul enzimatic al pulpei dentare, crescând eficienţa remediilor anti-carie,
* să influenţeze activ asupra permeabilităţii smalţului, reducând solubilitatea stratului adamantin
superficial,
* să activeze toate mecanismele de protecţie
LHN-ul este utilizat după efectuarea igienei profesionale a cavităţii bucale.
Raza laser este îndreptată între ecuator şi coletul dintelui în mod separat timp de 2-3 sec, succesiv
dinspre suprafeţele vestibulară şi cea orală.
Durata unei proceduri este de 60-90 sec. În cazul unei forme compensate a cariei dentare seria de
tratament este constituită din 5 proceduri (zilnic), în cazul unei forme subcompensate - 2 serii pe an a câte 10
şedinţe, iar în cazul celei decompensate - 3 serii pe an a câte 10 şedinţe fiecare.
Terapia Atraumatică Restaurativa-prevede curățirea cavității carioase cu instrumentariu de mînă și
obturarea cu un material adeziv, care eliberează fluor.
În esență, tehnica prezintă un procedeu de tratament al cariei dentare cu utilizarea instrumentariului de
mînă, evitîndu-se utilizarea aparatajului uzual, care nu prezintă o contraindicaţie absolută (Joel Berg, 2000).
Terapia Atraumatică Restaurativă este bazată pe limbajul modern despre invazii şi preparări minimale
pentru cavităţile carioase. Deoarece este o procedură „amicală”, dispune de un potenţial ridicat pentru a fi
utilizată la copii, cît şi la adulţii anxioşi.
Totodată, permite tratamentul cariei dentare în grupele sociale speciale, ca persoanele cu handicap fizic
sau mental, persoane care locuiesc în case (aziluri) de bătrîni.
Lucrul în exclusivitate cu instrumentariu manual, fără freze, permite: atenuarea considerabilă a
anxietăţii faţă de intervenţia stomatologică; prepararea cavităţii carioase e efectuată în mod raţional şi
economicos, cu acţiuni nefaste minime asupra pulpei dentare; reduce riscul infectării pacientului, fapt
binevenit în practica pedodontică.
Tehnica ART necesită un număr redus de instrumentariu: excavator pentru înlăturarea ţesuturilor
dure rămolite, oglindă stomatologică pentru aprecierea rezultatelor, spatulă pentru malaxarea
materialului.
După prepararea și prelucrarea cavităților carioase prin metoda Terapiei Atraumatice Restaurative ele
se obturează obligator cu un ciment glasionomeric.

27. Particularităţile evoluţiei clinice ale cariei medii a dinţilor temporari.

 28. Particularităţile tratamentului cariei medii a dinţilor temporari.

• În timpul pregătirii cavității carioase trebuie să ținem cont de faptul că copilul obosește
mai repede, este agitat, cu toate că intervențiile curative sunt indolore sau sunt efectuate sub anestezie locală.
• La prepararea cavităților de clasa I după Black în dinții temporari și permanenți la copii
apare necesitatea în extinderea cavităților cariate cu includerea tuturor fisurilor și a gropițelor, atât carioase,
cât și intacte, în scopul prevenției situației cariogene.
• Ca particularitate la prepararea cavităților aproximale a M temporari este crearea cavității
suplimentare pe suprafața ocluzală, ce vor asigura retenția suplimetară pentru obturație.
 • Spre deosebire de dinții permanenți, prepararea cavităților de clasa III poate fi efectuată și
de pe suprafața vestibulară. Aceasta favorizează vizibilitatea, prepararea calitativă a cavității și creează
premise pentru o fixare mai bună a obturației, ceea ce compensează aspectul estetic.
• Cavitățile de clasa IV nu se prepară. Se recomandă șlefuirea suprafețelor de contact cu
aplicarea fluorizării topice. În cazuri avansate sunt indicate coronițe de înveliș prefabricate.
• Cavitățile de clasa V se prepară clasic, în unele cazuri formând cavități circulare.
Profunzimea nu trebuie să depășească 1,5 mm.

29.Particularităţile generale ale evoluţiei cariei dinţilor permanenţi la copii.

La unii copii se depisteaza ca dintii permanenti incomplet erupti deja sunt afectati de carie.
- Evolutia rapida a cariei se explica prin faptul ca smaltul in primul an dupa eruperea dintelui est
e insuficient mineralizat, contine mai putine elemente minerale, dar mai multe organice avind o r
ezistenta slaba catre carie.
- In fisurile dentare are loc retentia alimentelor ceea ce creaza conditii vitale favorabile germenil
or.
Molarii de 6 ani sunt primii dinti permanenti ce erup, fiind supusi timp indelungat actiunii factor
ilor locali cariogeni.
- Urmatorii dinti cariati sunt incisivii superiori care sunt mai frecvent afectati dupa virsta de 7-9
ani.
- Localizarea cariei este predominant simetrica pe suprafetele de contact si foramen cecum pe su
prafata palatina.
- Dupa virsta de 11-13 ani defectele carioase se depisteaza la premolari pe suprafetele ocluzale, a
poi pe suprafetele de contact.
- Evolutia cariei este rapida, progresiva, frecvent ducind la complicatii.
- Rata cariei este mare: 4-5 dinti pe an.

Prelegere:
Particularitatile generale ale evolutiei cariei sunt determinate de urmatorii factori:
- particularitatile structurale la diferite etape de dezvoltare a dintilor temporari
- factorii de risc care favorizeaza aparitia cariei dentare
- intensitatea procesului carios
- gradul de afectare a tesuturilor dure
- reactia pulpei

30.Particularităţile evoluţiei clinice a cariei medii a dinţilor permanenţi la copii.

In aceasta forma a procesului carios integritatea jonctiunii adamantino-dentinala se deterioreaza,
insa deasupra camerei dentare se mai pastreaza un strat destul de gros de dentina intacta.
- In caria medie bolnavii pot sa nu prezinte acuze, ci doar senzatii dolore la actiunea excitantilor t
ermici, chimici, mecanici, care trec odata cu inlaturarea excitantului.
- Examenul dintelui releva o cavitate carioasa nu prea adinca, umpluta cu dentina pigmentata si r
amolita, ceea ce se determina prin sondare.
In prezenta dentinei ramolite sonda se fixeaza in fisura.
Pulpa dentara reactioneaza la un current de 2-6 mA.

31.Particularităţile tratamentului cariei medii a dinţilor permanenţi la copii.

Cavitatile carioase se recomanda a fi obdurate cu cimenturi ionomerice, compomere, composite
Tratamentul cariei medii in dintii permanenti consta in prepararea cavitatii carioase si obturarea e
i, restituind forma anatomica, functia,etc.
Principalele etape ale pregatirii cavitatii carioase:
1)anestezie;
2)deschiderea cav.carioase;
3)inlaturarea dentinei ramolite (necrotomia);
4)largirea cav.
5)formarea cav.carioase;
6)prelucrarea marginilor cavitatii carioase(finisarea peretilor).
Plombarea cav.carioase:
1)alegerea si pregatirea instrumentarului de plombare,matricelor,placilor;
2)alegerea si pregatirea materialului de plombare;
3)izolarea cav.dentare de la accesul salivei;
4)aplicarea matricei,placii(in caz de plombare a cav.de clasa2)
5)uscarea cav.;
6)aplicarea obturatiei de baza;
7)introducerea masei de plombare in cav.;
8)modelarea plombei;
9)slefuirea si lustruirea plombei cu polipant si pasta speciala (Polident, Detartrine)

32.Particularităţile evoluţiei clinice ale cariei profunde a dinţilor permanenţi la copii.

Tabloul clinic: pacientii acuza dureri pasagere de la excitanti mecanici,chimici ,termici care trec i
mediat dupa inlaturarea excitantului.

La examenul dintelui se observa o cavitate carioasa profunda 3,4,5 mm,umpluta cu dentina ramo
lita,deseori marginile smaltului sunt subminate,sondarea fundului cavitatii este dolora

Este caracteristica multiplicitatea afectarii dintilor, a unor grupe de dinti, chiar si a dintilor consi
derati mai rezistenti (caninii si incisivii inf.).
Deseori apare caria secundara.
Evolutia cariei este rapida, progresiva, frecvent ducind la complicatii( pulpite, periodontite) Rata
cariei este mare:4-5 dinti pe an.

Diagnosticul diferential: de caria medie,pulpita acuta de focar,pulpita cronica fibroasa.

33.Particularităţile tratamentului cariei profunde a dinţilor permanenţi la copii.

In timpul prepararii cavitatilor carioase profunde trebuie respectate urmatoare conditii:
1)Straturile profunde ale dentinei ramolite se indeparteaza cu precautie, pentru a evita deschider
ea accidentala a camerei pulpare;
2)Pe planseul cavitatii carioase poate fi lasata dentina pigmentata.
3)In cazurile prezentei unor cantitati mari de dentina ramolita se efectueaza terapia de reminerali
zare,sau obturarea tardiva a cavitatii carioase: dupa efectuarea deschiderii si necrotomiei cavitatii,
se aplica preparate pe baza de hidroxid de Ca, zinc-eugenol timp de 3-6 saptamini sub pansamen
t provizoriu.
Numai dupa stoparea procesului(dupa remineralizarea tesuturilor dure si formarea unui strat de d
entina tertiara) se realizeaza formarea cavitatii si obturarea ei definitive.
4)Prelucrarea medicamentoasa se efectuiaza cu preparate medicamentoase,care nu irita pulpa.
La caria profunda esta obligator aplicarea pe planseul cavitatii a preparatelor pe baza de hidroxid
de calciu sau zinc-eugenol,iar apoi se aplica material isolator si obturatie definitive. Calmecin, C
alxil, Dycal

34.Sigilarea fisurilor, materialele, metodica.

Esta considerat logic ca fiind metoda cea mai sigura de profilaxie primara,sigilarea presupunind
examen clinic si manopere terapeutice specifice.
Este metoda de imunizare a suprafetelor dentare cu reliefuri accentuate,la pacientul cu risc cario
gen crescut,dar cu igiena oralaprecara.
 Sigilantii pot contine sau nu particule minerale in rasina. Actualmente se prefera sigilanti fotoact
ivi,datorita rezistentei crescute la fractura si uzura.
Sigilantii transparenti au avantajul ca permit detectarea percolarii sau cariilor recutente,din stadii
timpurii,in timp ce integritatea sigilantilor opaci este mai usor de verificat.
Sigilantii moderni contin in jur de 30% din masa,particule minerale dispersate,care au rol in amel
iorarea proprietatilor mecanice.

Materiale
. periute,paste sau pulberi abrasive fara glicerina sau fluor:
. sigilant:
Helioseal(alb opac,anta/fotopolimerizare);
Conciel(alb opac,anta/fotopolimerizare);
Deloton(alb opac,anta/fotopolimerizare);
.aplicatoare

Indicatii:
* Santurile ocluzle ale molarilor si premolarilor; (santurile in forma de gat de sticlă si de I sunt
cele mai important de sigilat pt ca ele sunt cele mai predispuse catre carii)
* Santuri si gropite ce prezinta coloratii intrinseci ale smaltului de la care nu s-au pus in evidenta
carii dentinare subjacente prin examen clinic si radiologic;
* Sant si mgropite cu smalt colorat si decalcifiat dar fara carii dentinare la acelasi dinte,evidentiat
e clinic si radiologic;
* Gropite si santurile vestibulare si orale ale molarilor;fosetele angulare ale incisivilor

Etapele de lucru
1.aplicarea digii
2.curatirea suprafetei dintelui-se face cu abrasive fara ulei sau glicerina sau substante fluorate ve
hiculate cu periute rotative-spalarea suprafetelor si uscarea cu spray de apa si aer.
3.mordansarea smaltului.se utilizeaza acid fosforic in concentratii de 37% sub forma de solutie s
au gel de consistenta cit mai fluida,aplicat prin pensulare,injectare sau cu ajutorul unui burete sa
u a unei bulete de vata bine condensate
.acidul fosforic este lasat sa actioneze 15-30 sc;
.spalarea cu apa de 15sec si uscarea cu spray de apa si aer.
Suprafetele de smalt va avea aspect alb,cretos mat.
4.aplicarea sigilantului
-se realizeaza cu ajutorul unor aplicatoare speciale cu virful de unica folosinta;
-sigilantul trbuie sa acopere toate santurile,fosetele,precum si versantii cuspizilor adiacenti;
-sigilantul se mentine 10 sec.,pentru a permite satuarea si penetrarea optima a smaltului morde
nsat.In cazul unui sigilant cu priza fotoindusa,se fotopolimerizeaza 60s.
5. indepartarea digii
6. adaptarea functionala-verif.ocluziei cu hirtie articulara si indepertarea contactelor premature

Inca etape altfel oleaca>

Pregătirea dinților - printr-un periaj corect, izolarea dinților care urmează a fi sigilați
Aplicarea gravajului acid - 30-60-120s în funcție de tipul sigilării - simplă sau lărgită (15-30s) ,
și de dinte - temporar (120s) sau permanent (60s)
Spălarea acidului (20s) și uscarea suprafețelor (20s)
Prepararea rășinii (în funcție de modul de prezentare:
- lichid/lichid (de obicei autopolimerizabile, se aplică pe suprafața gravată cu pensule sau
aplicatoare; timpul de polimerizare 3-5 min)
- monocomponent lichid sau pastă (specific materialelor fotopolimerizabile; se aplică cu o
pensulă sau o canulă adaptată flaconului, apoi fotopolimerizarea la distanță de 1-2 mm - 20s sau
urmând indicațiile producătorului.
La final se verifică cu o hârtie de articulație și se înlătură excesele generatoare de interferențe sau
contacte premature. Se efectuează eventuale adaptări ocluzale.
Finisarea și lustruirea.
! Unii agenți de sigilare au o polimerizare lent progresivă, permițând automodelarea funcțională.

Denumiri de flow - Alpha-Dent Light Cure; Baritone L3; Helioseal F; Prisma Shield; Seal Rite;
Bisco Sealant; Delton Plus; EcuSeal; Fluoroseal; colorate- flow color; twinky star.

35.Materialele de obturaţie în tratamentul cariei dinţilor temporari la copii.

36.Materialele de obturaţie în tratamentul cariei dinţilor permanenţi la copii.

1)Cimenturi:
-Glassionomeri:Ionofil,Aqua Ionofil,Argion,Fugi2,Fugi 9,Ketac-Fil, Chemfil, ChemFlex(Dentspl
y); Vitremer
2) Amalgame: (doar ca ele nu se folosesc in Moldova, si in general imi pare ca sunt toxice pt
copii)
- de argint:Titin slow(Kerr),Vivacap,Amalcap plus( Vivadent)Septalloy(Septodont)
- de galiu; de cupru;aur
3)compomeri: Dyract (Dentsplay);Glasiosite (Vovo);Elane (Kerr)

4) Mase plastice,cimenturi silicate si composite nu se recomanda pt obturare dintilor temporary,

deoarece apar complicatii.

Materiale obturatorii provizorii:

- dentina artificială
- dentin pasta
- vinoxolul
- cimenturile zinc-oxid-eugenol și policarboxilic
- materiale polimerice

Materiale izolatorii:
Aceste materiale îndeplinesc rolul de strat intermediar dintre țesuturile dentare și materialul de
obturație, având scopul de a proteja pulpa dentară de efectele toxice ale materialului de obturație.
- Fosfat cementul
- Fosfat cement + argint
- Bismut cement
- Ciment policarboxilat
- CIS - Base Line, Chem Fill II, Jonofil, Jonoseal, Fuji II, Vitrebond, Vitremer
- Lacuri izolatorii - se aplică cu o pensulă/ microbrush în cavitatea dintelui și se usucă cu aer sub
presiune mică. Se recomandă să fie aplicate 2-3 straturi de lac consecutiv.
Ex: Dentin protector, Amalgam Liner, Thermoline, Evicrol-varnish.

Materialele curative - sunt aplicate pe planșeul cavității preparate cu grosimea nu mai mare de
0,5 mm în scopul obținerii efectelor odontotrop, analgezic și antiinflamator.

Materialele curative sunt divizate în:

1.Preparate pe bază de calciu:
-autopolimerizabile
-fotopolimerizabile
2.Cimenturi Zn-eugenol:
 -propriu-zise (nemodificate) ZOE
-armate (modificate) cu umplutură polimeră (cu polimetacrilat de metil)
-armate (modificate) cu alumină și acid ortoetoxibenzoic (EBA)-(ZOE-EBA)
3.Paste curative cu continut de fluor:
-autopolimerizabile (ciment zinc-fosfat cu fluor)
-fotopolimerizabile (Gel Elmex)
4.Paste medicamentoase combinate
-gata preparate
-preparate în farmacii

Materialele pe baza de hidroxid de Ca:

- pH- 9,2-11,7 - hidroxidul de calciu poate neutraliza acidul fosforic
- Proprietatea de a neutraliza aciditatea de la nivelul plăgii dentinare le indică în cavitatile medii
și profunde pentru favorizarea fenomenelor reparatorii pulpare și formarea de dentină
reacțională.
- Produse comerciale: Dycal, Hydrax, Procal, Reolit, Dropsin, Alkaliner MiniTip
Lineri cu hidroxid de Ca - se aplică în strat subțire pe ednt și se usucă cu un jet de aer la presiune
mică timp de 15-30s. Solventul volatil se evaporă mai greu decât în cazul lacurilor lăsând în
urmă un film de 15μm de hidroxid de Ca care protejează pulpa, realizând o barieră fizică și
chimică.
Produse comerciale: Pulpdent, Hypocal, Calcipulpe, Contrasil, Calcicur.

Materiale pt obturatii permanente:

*Cimenturi:
- Fosfat (zinc-fosfat; silicat; silicofosfat)
- Fenolat (ZOE)
- Policarboxilat (Zn-policarboxilate; CIS)
- Acrilate (polimetilacrilice; dimetilacrilice)
*Materiale compozite;
*Amalgame;

Clasificarea materialelor compozite după dimensiunea particulelor umpluturii:

Macrofile:
Polimerizare chimică - Evicrol, Epakril, Adaptic, Profile, Marathon
Fotopolimerizare - Visio-Fill, Command, Prisma-Fill

Microfile:
Polimerizare chimică - Prisma, Isopast, Degufill SC Microfill, Silar, Compolux
Fotopolimerizare - Prismafil, Kompodent-C, Falokor-C, Silux, Bis-Fill

Hibride:
Polimerizare chimică - Degufill SC MicroHybrid, P-10, Miradapt, Alfacomp
Fotopolimerizare - Degufill ultra, Herculite, Prodigy, Charisma, Estilux, Spectrum, Pertac
Hybrid, Brilliant

Minifile ( Stomadent, Prixma, Z100, Herculit XRV )

Microhibride (cu dispersie fină) - acestea se consideră the best
Microhibride neomogene

Clasificarea după modul de polimerizare:

- Autopolimerizabile
- Fotopolimerizabile
- Termopolimerizabile
- Cu polimerizare dublă

După consistență:
- Vâscoase
- Fluide
- Compactabile

După tipul matricei organice:

- pe bază de bis-GMA
- pe bază de uretandimetacrilați
- mixte
- alți monomeri de bază

(pentru mai multe detalii in prezentarea Anastasiei, cu placere)

37.Caria timpurie (precoce, de biberon) la copii, tratamentul, profilaxia.

Caria de biberon este o forma specifica, o forma acuta de carie caracteristica pt dintii temporari,
cu debut la virste foarte mici, cu evolutie rapida in suprafata si profunzime, cu interesarea precoc
e a pulpei si distructia coronara în lipsa tratamentului oportun.

Caria de biberon este rezultatul imteractiunii a trei factori: microorganisme patogene din cavitate
a bucala, hidrocarbonatele fermentabile,substratul dentar.
Una din principalele cauze ale afectiunii este inlocuirea alimentatiei naturale cu cea artificiala, ca
racterizata prin suplimentarea cu hidrocarbonate fermentabile din alimentatia copilului,care se as
ociaza cu folosirea tardiva a biberonului.
Obiceiuri incorecte de hranire a copilului mic ce contribuie la aparitia cariei de biberon: Hranirea
cu biberonul inainte de culcare, in special in timpul noptii, cu lichide ce au concentratie crescuta
de glucide fermentabile; aportul glucidelor fermentabile cu ajutorul suzetelor (miere,zahar,sirop),
prelungirea suptului la sin peste virsta recomandata.

Profilaxia
- Igiena orala buna
- Fololsirea pastei de dinti fluorata sau geluri fluorate pt protejarea smaltului dintilor (desi
copilului mic nu i se recomanda paste de dinti, pt ca ei nu pot clăti si scuipa, respectiv inghit
pasta)
- dupa virsta de un an renunta la biberon
- evitarea likidelor dulci,nu adaugam zahar la mincare

Cariile nu sunt ușor de tratat, mai ales dacă pacienții sunt foarte mici. În primă fază, medicul dent
ist va aplica un tratament de reminalizare a dintelui cariat. Dacă părintele va amâna tratamentul c
elui mic, se poate ajunge la extracție. „Tratamentul depinde de gradul de afectare al dintelui. În c
azul în care caria ajunge la nivelul gingiei, trebuie tratament de canal, reconstrucție și coroană. D
acă este doar la nivelul coronar se pune o plombiță sau o coroană. Mai sunt cazuri când dintele n
u mai poate fi salvat și se pune un menținător de spațiu pentru a ține spațiul cu pricina deschis”,

38.Selectarea metodelor de tratament a cariei dentare la copii.

Tratamentul rational si oportun al cariei dentare asigura pe deplin functia de masticatie si previne
formarea proceselor inflamatorii odontogene,adica este un element al profilaxiei secundare.
Tactica tratamentului este in functie de;
1-Intensitatea procesului carios (Gradul1,2,3 de activitate)
2-Prozunzimea afectarii tesuturilor dure (incipienta,superficiala,medie,profunda)
3-Localizarea afectarii
4-Perioada de dezvoltare a dintelui
5-Rezistenta organismului copilului,statusul immunologic si patologia generala
6-Virsta copilului
Tratamentul cariei prevede folosirea complexa a obturarii cavitatilor carioase si a metodelor care
maresc rezistena tesuturilor dure ale dintelui,igiena cavitatii bucale,alimentatia rationala

39.Particularităţile preparării cavităţilor cariate în dinţii temporari şi permanenţi la copii

de diferite vârste.
Principii generale de pregătire a cavităţilor carioase: în timpul pregătirii cavităţii carioase tre
buie să ţinem cont de faptul că copilul oboseşte mai repede, este agitat, cu toate că intervenţiile c
urative sunt indolore sau sunt efectuate sub anestezie locală.
In dinţii temporari şi permanenţi tineri la prepararea cavităţilor cu turbina se recomandă numai d
eschiderea cavităţii carioase (în limitele smalţului) pentru evitarea complicaţiilor.
La prepararea cavităţilor de clasa I după Black în dinţii temporari şi permanenţi la copii apare ne
cesitatea în extinderea cavităţilor cariate cu includerea tuturor fisurilor şi a gropiţelor, atât carioa
se, cât şi intacte. în asemenea cazuri cavitatea carioasă are o formă iregulară, ceea ce asigură o fi
xare bună.
In cazul prezenţei unor straturi suficient de groase între cavităţile cariate pe suprafaţa masticatori
e, ele se prepară izolat, pentru a nu slăbi coroana dentară. Pereţii cavităţilor trebuie să fie paraleli
sau slab conici.
Fundul cavităţilor superficiale şi medii trebuie să fie plat, iar in cavităţile profunde - concav.
Are o importanţă practică deosebită înlăturarea ţesutului cariat înainte de etapa formării cavităţii.

Ca particularitate la prepararea cavităţilor aproximale (clasa II Black) a molarilor temporari este

crearea cavităţilor suplimentare pe suprafaţa ocluzală, ce vor asigura retenţie suplimentară pentru
obturaţie. în cazul când lipseşte dintele vecin şi rămân cantităţi suficiente de ţesuturi deasupra ca
vităţii aproximale, când cavitatea este situată sub ecuator, este recomandată formarea cavităţii făr
ă extindere pe suprafaţa masticatorie.
Datorită particularităţilor anatomice prepararea cavităţilor aproximale şi regiunii pregingivale ale
dinţilor frontali temporari (clasele III, IV, V Black) prezintă dificultăţi evidente.
Spre deosebire de dinţii permanenţi, prepararea cavităţilor de clasa III poate fi efectuată şi de pe
suprafaţa vestibulară. Aceasta favorizează vizibilitatea, prepararea calitativă a cavităţii şi creează
premise pentru o fixare mai bună a obturaţiei, ceea ce compensează aspectul estetic.
La dinţii temporari cavităţile de clasa IV nu se prepară.
Se recomandă şlefuirea suprafeţelor de contact cu aplicarea fluorizării topice. în cazuri avansate s
unt indicate coroniţe de înveliş prefabricate din mase plastice. Cavităţile de clasa V se prepară cl
asic, în unele cazuri formând cavităţi circulare. Profunzimea cavităţii nu trebuie să depăşească 1,
5 mm.
Obligatoriu se recomandă înlăturarea tuturor sectoarelor demineralizate.
In timpul preparării cavităţilor carioase trebuie respectate următoarele condiţii:
Straturile profunde ale dentinei ramolite se îndepărtează cu precauţie, pentru a evita deschiderea
accidentală a pulpei.
La carii profunde pe planşeul cavităţii carioase poate fi lăsată dentină pigmentată.
In cazurile prezenţei unor cantităţi mari de dentină ramolită se efectuează terapia de remineraliza
re (3-5 cure de remterapie cu sol. fluorură de sodiu etc), sau obturarea tardivă a cavităţii carioase.
Prelucrarea medicamentoasă se efectuează cu preparate medicamentoase, care nu irită pulpa (sun
t contraindicate alcoolul, eterul ş.a.)

40.Clasificarea afecțiunilor necarioase ale țesuturilor dure dentare la copii.

În funcţie de termenii de apariţia lor în ţesuturiledure dentare deosebim 2 grupe de modificări
patologice:
I. Modificări patologice care apar în perioadadezvoltării ţesuturilor dure ale dintelui:
1. hipoplazia, hiperplazia;
2. fluoroza şi leziunile congenitale ale dinţilor; 
3. amelogeneza imperfectă;4. dentinogeneza imperfectă;
 5. displazia Stainton Capdepont;
6. boala oaselor de marmură sau osteopetroza.

II. Patologia tesuturilor dentare dure, care apar dupa eruptia dintelui:
1.Defectele cuneiforme
2. Necroza acidă
3. Hiperestezia
4. Eroziunea țesuturilor dure dentare
5. Abraziunea patologică
6. Modificările țes dure dentare endocrinopatice
7. Traumatismele

41.Hipoplazia locală a dinţilor permanenţi la copii.

Se formează ca urmare a traumării foliculului, sub acţiunea unui proces inflamator
cronic în dintele temporar sau a unei tumori a maxilarelor.
Pe dinţii de lapte poate fi depistată în cazul traumării foliculului dintelui temporar din linia de fra
ctură a maxilarului.
Mugurele dintelui permanent poate fi lezat în caz de intruzie a dintelui temporar (mai frecvent in
cisivii).
Afectarea mugurelui are loc sub acţiunea procesului inflamator cronic la parodontitele apicale a
dinţilor temporari, la osteomielitele maxilarelor, care mai frecvent se depistează în regiunea pre
molarilor permanenţi, deoarece mugurii lor sunt situaţi între rădăcinile molarilor temporari, aceşt
ia fiind cel mai des afectaţi de carie şi de complicaţiile ei.
Trauma sau infecţia dereglează funcţia ameloblaştilor, iar în cazuri grave şi a
odontoblaştilor - ca rezultat au loc modificări de formă sau de structură ale dintelui.
Asemenea patologii au fost denumite dinţii Turner.
Afecţiunile uşoare se manifestă prin apariţia maculei (cretoase, galbene, cafenii etc.)
Dinţii cu hipoplazie locală necesită radiografie, deoarece poate fi lezată zona de
creştere şi rădăcina poate să rămână incomplet formată.

Tratamentul. Depinde de gravitatea afectării dintelui, de localizarea lui etc.

1.La hipoplazia de forma maculo-cretoasă--terapia de remineralizare.
2.Maculele pigmentate - înălbirea, urmată terapie de remineralizare. în
defectele ţesuturilor dure - obturarea cu compozite.
3.Dacă este lezată forma, dimensiunile, culoarea dintelui, sunt indicate coroane din porţelan, met
aloceramice, acrilice etc.

Profilaxia constă din tratamentul precoce al cariei dentare şi al complicaţiilor ei

în dinţii temporari, din evitarea traumatismelor dentare.

42.Hipoplazia de sistem a dinţilor temporari la copii.

Este un viciu de dezvoltare ce se manifestă prin dereglarea structurii şi mineralizării ţesuturilor d
entare, ca rezultat al acţiunii unor factori nocivi asupra foliculului dentar în per de dezv şi minera
lizare.
Aceşti factori duc la deregl embriogenezei dintelui şi se manifestă prin dereglări nespecifice ale p
rocesului de formare şi mineralizare a ţesuturilor dentare.
Viciul se formează în urma dereglării funcţiei ameloblaştilor, iar în cazuri grave şi a odontoblaşti
lor. Sunt afectaţi dinţii care s-au format şi s-au mineralizat în aceeaşi perioadă de timp, când au a
cţionat factorii nocivi.
De hipoplazie pot fi afectaţi atât dinţii temporari, cât şi cei permanenţi.
Dinţii temporari sunt afectaţi ca urmare a dereglării proceselor metabolice la gravidă (boli genera
le, toxicozele gravidităţii, alimentaţie insuficientă sau iraţională, intoxicaţii, medicamente etc.), c
are duc la hipoxie.
Apare la copiii care au suportat mai ales în primele luni de viaţă maladii ale sistemului nervos ce
ntral, icter hemolitic, rahitism, nefropatie, la cei cu dereglări ale tractului gastrointestinal, boli inf
ecţioase.
Afectarea dinţilor permanenţi poate fi consecinţa dereglării stării fiziologice a
organismului copilului în cazul maladiilor generale (tractului gastrointestinal:
gastroduodenite, colite, hepatite etc., afecţiunilor sistemului respirator: bronşite,
pneumonii, infecţii respiratorii virotice acute etc.; bolilor infecţioase: dizenterie ş.a.).
Dacă patologia a avut loc în jumătatea a doua a primului an de viaţă, atunci este
afectată de obicei marginea incizală a incisivilor permanenţi şi cuspizii molarilor de
6 ani în caz că acţiunea factorilor nocivi a survenit la 2-3 ani de viaţă, modificările vor
fi depistate în regiunea centrală a coroanei sau pregingivală pe aceeaşi dinţi.
Formele de manifestare a hipoplaziei de sistem şi localizarea ei se află în funcţie
de intensitatea şi de durata acţiunii factorului nociv.

Există următoarele forme clinice ale hipoplaziei de sistem:

1) de maculă - pe suprafaţa coroanelor dentare sunt macule albe, cretoase, cu
hotare clare, cu o suprafaţă netedă, lucitoare, se localizează simetric la acelaşi nivel;
2) ondulată (pială) - adâncituri, ovale sau rotunde de diferite dimensiuni şi
profunzime, pe unele sectoare se prevede dentină de culoare galbenă;
3) de brazdă - adâncituri în smalţ de diferită profunzime şi lăţime, orientate mai
frecvent paralel marginii incizale a dinţilor;
4) distructivă - aplazia sau lipsa smalţului într-un sector al dintelui.
Toate formele hipoplaziei de sistem sunt mai pronunţate pe suprafeţele vestibulare,
comparativ cu cele palatinale.

Hipoplazia de sistem poate:

a) să se combine cu un proces de demineralizare (macule sau cavităţi cariate pe sectoare neafecta
te de hipoplazie);
2) să se complice cu caria (când într-un sector hipoplazie apare caria dentară);
3) să se combine şi să se complice cu caria; cu modificarea culorii dintelui.

Tratamentul. Igiena cavităţii bucale. în cazuri uşoare tratamentul nu se indică.

La forma maculoasă:
1) terapia de remineralizare;
2) aplicarea soluţiilor, gelurilor cu fluor de 3-4 ori pe an, câte 10-15 cure.
După terapia de remineralizare defectele pot fi obturate cu cimenturi ionomerice, materiale comp
omere sau compozite.
Dinţii masticatori se acoperă cu coroniţe prefabricate în caz de leziuni extinse.

Profilaxia. Ocrotirea sănătăţii mamei şi a copilului (modul de viaţă şi de muncă

sănătos; alimentaţia raţională; evitarea intoxicaţiilor; diagnosticarea precoce şi
tratamentul maladiilor generale etc.); profilaxia bolilor generale la copii de vârstă
precoce; alimentarea naturală etc.
43. Hipoplazia de sistem a dinţilor permanenţi la copii.
Este un viciu de dezvoltare ce se manifestă prin dereglarea structurii şi
mineralizării ţesuturilor dentare, ca rezultat al acţiunii unor factori nocivi asupra
foliculului dentar în per de dezv şi mineralizare. Aceşti factori duc la
deregl embriogenezei dintelui şi se manifestă prin dereglări nespecifice ale
procesului de formare şi mineralizare a ţesuturilor dentare. Viciul se formează în
urma dereglării funcţiei ameloblaştilor, iar în cazuri grave şi a odontoblaştilor. Sunt
afectaţi dinţii care s-au format şi s-au mineralizat în aceeaşi perioadă de timp, când
au acţionat factorii nocivi.
De hipoplazie pot fi afectaţi atât dinţii temporari, cât şi cei permanenţi. Dinţii
temporari sunt afectaţi ca urmare a dereglării proceselor metabolice la gravidă (boli
generale, toxicozele gravidităţii, alimentaţie insuficientă sau iraţională, intoxicaţii,
medicamente etc.), care duc la hipoxie. Apare la copiii care au suportat mai ales în
primele luni de viaţă maladii ale sistemului nervos central, icter hemolitic, rahitism,
nefropatie, la cei cu dereglări ale tractului gastrointestinal, boli infecţioase.
Afectarea dinţilor permanenţi poate fi consecinţa dereglării stării fiziologice a
organismului copilului în cazul maladiilor generale (tractului gastrointestinal:
gastroduodenite, colite, hepatite etc., afecţiunilor sistemului respirator: bronşite,
pneumonii, infecţii respiratorii virotice acute etc.; bolilor infecţioase: dizenterie ş.a.).
Dacă patologia a avut loc în jumătatea a doua a primului an de viaţă, atunci este
afectată de obicei marginea incizală a incisivilor permanenţi şi cuspizii molarilor de
6 ani în caz că acţiunea factorilor nocivi a survenit la 2-3 ani de viaţă, modificările vor
fi depistate în regiunea centrală a coroanei sau pregingivală pe aceeaşi dinţi.
Formele de manifestare a hipoplaziei de sistem şi localizarea ei se află în funcţie
de intensitatea şi de durata acţiunii factorului nociv.
Există următoarele forme clinice ale hipoplaziei de sistem:
1) de maculă - pe suprafaţa coroanelor dentare sunt macule albe, cretoase, cu
hotare clare, cu o suprafaţă netedă, lucitoare, se localizează simetric la acelaşi nivel;
2) ondulată (pială) - adâncituri, ovale sau rotunde de diferite dimensiuni şi
profunzime, pe unele sectoare se prevede dentină de culoare galbenă;
3) de brazdă - adâncituri în smalţ de diferită profunzime şi lăţime, orientate mai
frecvent paralel marginii incizale a dinţilor;
4) distructivă - aplazia sau lipsa smalţului într-un sector al dintelui.
Toate formele hipoplaziei de sistem sunt mai pronunţate pe suprafeţele vestibulare,
comparativ cu cele palatinale.

 Hipoplazia de sistem poate: a) să se combine cu un proces de demineralizare

(macule sau cavităţi cariate pe sectoare neafectate de hipoplazie); 2) să se complice cu
caria (când într-un sector hipoplazie apare caria dentară); 3) să se combine şi să se
complice cu caria; cu modificarea culorii dintelui.
44. Tratamentul hipoplaziei de sistem a dinţilor temporari.
Tratamentul. Igiena cavităţii bucale. în cazuri uşoare tratamentul nu se indică.

Aportul endogen de vitamine, minerale și medicamente care cresc absorbția lor de către
organism.

La forma maculoasă: 1) terapia de remineralizare; 2) aplicarea soluţiilor, gelurilor

cu fluor de 3-4 ori pe an, câte 10-15 cure. După terapia de remineralizare defectele
pot fi obturate cu cimenturi ionomerice, materiale compomere sau compozite. Dinţii
masticatori se acoperă cu coroniţe prefabricate în caz de leziuni extinse.

45. Tratamentul hipoplaziei de sistem a dinţilor permanenţi la copii.

Tratamentul. Igiena cavităţii bucale. în cazuri uşoare tratamentul nu se indică.
La forma maculoasă: 1) terapia de remineralizare; 2) aplicarea soluţiilor, gelurilor
cu fluor de 3-4 ori pe an, câte 10-15 cure. După terapia de remineralizare defectele
pot fi obturate cu cimenturi ionomerice, materiale compomere sau compozite. Dinţii
masticatori se acoperă cu coroniţe prefabricate în caz de leziuni extinse.
+albire
46. Prevenția hipoplaziei de sistem a dinţilor temporari şi permanenţi la copii.
Profilaxia. Ocrotirea sănătăţii mamei şi a copilului (modul de viaţă şi de muncă
sănătos; alimentaţia raţională; evitarea intoxicaţiilor; diagnosticarea precoce şi
tratamentul maladiilor generale etc.); profilaxia bolilor generale la copii de vârstă
precoce; alimentarea naturală etc.

47. Dinţii de "tetraciclină" la copii. Tabloul clinic, diagnosticul.

Administrarea preparatelor de tetraciclină gravidelor şi copiilor de vârstă fragedă
poate provoca modificarea culorii dinţilor temporari şi permanenţi, iar la administrarea
unor doze mari - hipoplazie. Administrarea preparatelor tetraciclinei gravidelor duce
la modificarea culorii dinţilor temporari în regiunea incizală, deoarece ele trec bariera
placentară. Indicarea preparatelor de tetraciclină în primele luni de viaţă duce la
modificarea culorii regiunii pregingivale a incisivilor şi suprafeţelor masticatorii ale
molarilor temporari; la vârsta de 6 luni - coloraţia molarilor temporari şi molarilor
de 6 ani; la 2-3 ani - coloraţia regiunii coletului dinţilor frontali permanenţi, iar de la 4
ani - coloraţia premolarilor şi molarilor doi permanenţi
Tetraciclină se sedimentează în oasele şi dentină dinţilor în curs de dezvoltare,
influenţând negativ procesele de mineralizare. Intensitatea coloraţiei variază de la
galben deschis până la galben întunecat. Sub acţiunea luminii culoarea iniţială pe
suprafaţa vestibulară a dinţilor frontali se modifică în cenuşie, cenuşie-brună. După
schimbarea culorii dinţii de tetraciclină pierd proprietatea de fluorescentă.
Modificări ale culorii dinţilor temporari (de la galben până la negru) pot fi la
copiii care au suferit boala hemolitică a nou-născutului.
Tratamentul. Dinţii de tetraciclină greu se supun tratamentului prin înălbire. Se
recomandă înălbirea dinţilor din partea canalului radicular (după depulpare) cu apă
oxigenată, hidroperită sau perhidrol.
Profilaxia. Excluderea administrării preparatelor de tetraciclină gravidelor,
copiilor prin indicarea altor preparate antibiotice

48. Fluoroza dentară la copii. Tabloul clinic, diagnosticul.

Fluoroza este o afecţiune endemică, ca urmare a intoxicaţiei cu fluor (F), ce survine
mai frecvent drept consecinţă a consumului apei cu conţinut sporit de F.
OMS (1965) recomandă clasificarea fluorozei după/. Miiller:
1. forma chestionabilă - pe suprafaţa smalţului sunt haşuri sau macule cretoase
slab pronunţate;
2. forma foarte slabă - macule albe, cretoase, care sunt situate pe 25% din
suprafaţa smalţului;
3. forma slabă - macule albe, intransparente, sunt de dimensiuni mari, pot să
ocupe până la 50% din suprafaţa smalţului;
4. forma moderată - afectarea tuturor suprafeţelor dintelui, macule brune,
abraziune dentară, care desfigurează suprafaţa smalţului;
5. forma gravă - toate suprafeţele dintelui sunt afectate, cu sectoare mari de
pigmentaţie brună, distracţia smalţului.

Clasificarea fluorozei lui В. К. Патрикеев (1956):

1) forma haşurată - haşuri cretoase mici, slab pronunţate, situate în straturile
superficiale ale smalţului, uneori pot fi depistate numai la uscarea suprafeţei dintelui,
mai frecvent sunt localizate pe suprafeţele vestibulare ale incisivilor superiori.
2) forma maculoasă - macule cretoase bine pronunţate, localizate pe toate
suprafeţele dintelui, pot să se contopească, n-au hotare bine pronunţate, suprafaţa lor este netedă
şi strălucitoare. Uneori maculele pot avea nuanţe brune-deschise; mai
frecvent sunt afectaţi incisivii, caninii, mai rar premolarii şi molarii.
3) forma granular-cretoasă - pot fi afectaţi toţi dinţii..
Toate suprafeţele dentare sunt depigmentate, cretoase, însă luciul poate să se menţină,
în unele cazuri se observă sectoare pigmentate brune-deschise sau brune-închise,
adesea cu defecte mici, punctiforme, granulare (cu diametrul până la 1,5 mm şi cu
profunzimea până la 0,3 mm);
4) forma erozivă - prezintă defecte de diferite forme şi dimensiuni, pigmentarea
smalţului (brun, brun-închis, negru). Abraziunea smalţului până la dentină;
5) forma distructivă - apare în localităţile unde concentraţia fluorului în apa
potabilă depăşeşte 5 mg/l. Modificarea formei, culorii, dimensiunilor dinţilor din
cauza distracţiei smalţului, pigmentarea ţesuturilor dentare în culori închise, abraziune
pronunţată, smalţul poate să lipsească complet sau parţial, pot fi fracturi ale coroanelor
dentare.
In cazul unei concentraţii de 1 mg/l F în apa potabilă la copii pot fi depistate
formele chestionabilă şi uşoară ale fluorozei dentare, care sunt prezentate prin ma-
cule cretoase pe unele suprafeţe dentare. Aceste modificări sunt aproape invizibile
şi pot fi depistate numai la examinarea stomatologică. în caz de concentraţii până la
1,5 mg/l F la copii pot fi depistate şi macule de culoare galben-deschisă, care uneori
conferă un aspect "tigrat" smalţului.
Numai în cazul consumului apei cu concentraţie de circa 1,5-2,5 mg/l F pot fi
depistate macule de culoare galben-închisă sau brune. Ele se pot localiza pe orice
suprafaţă a dintelui, dar mai frecvent pe suprafaţa labială a incisivilor superiori. în
afară de macule, în unele cazuri pot apărea defecte punctiforme ale smalţului
La copiii care au consumat apă cu 2,5-3,5 mg/l F pot fi depistate toate formele
fluorozei dentare. în afară de macule pigmentate, pe toate suprafeţele dentare se
depistează defecte localizate haotic pe suprafaţa smalţului, având o formă neregulară,
care uneori se contopesc şi deformează coroana dentară. Diferite grupe de dinţi la
acelaşi copil pot avea variate forme şi grade de afectare, însă, de regulă, se păstrează
simetricitatea afectării atât a dinţilor, cât şi a formei şi localizării maculelor.
Maculele smalţului se caracterizează prin polimorfism. în raport de forma şi
gradul afectării se modifică şi caracterul maculelor: de la macule mici, albicioase
aproape invizibile până la macule întunecate, eroziuni pe toate suprafeţele dinţilor,
care pot duce la distrucţii evidente ale ţesuturilor dure şi formei coroanei dentare.
La copiii din localităţi endemice de fluoroza dinţii se deosebesc printr-un ten
albicios al smalţul dentar, fapt ce se explică prin particularităţile refracţiei luminii.
Dinţii au culoarea laptelui sau pot avea o nuanţă gălbuie, care în general nu influenţează
asupra esteticii dentare. Asemenea particularităţi sunt caracteristice pentru toţi dinţii,
inclusiv cei neafectaţi prin fluoroza.

Formele ușoare de fluoroză dentară se identifică adesea abia în cabinetul medicului stomatolog,
întrucât nu duc la afectarea vizibilă a smalțului dentar. Pe măsură ce fluoroza progresează, apar
puncte sau pete opace, de culoare albă, care se extind la suprafața smalțului, căpătând apoi o
nuanță gălbuie, ulterior maronie și, în cele din urmă, cenușie. În forma cea mai gravă a fluorozei
dentare, apar adâncituri la suprafața dintelui.

La examinarea în spectral luminii obişnuite şi polarizate şi celei microradiografice

s-a constatat că stratul superficial al smalţului este hipermineralizat, iar în cel
intern există fâşii de hipomineralizare. Stratul intern este separat de la dentină
printr-o porţiune îngustă hipermineralizată.

49. Tratamentul fluorozei dentare la copii.

Metode de tratament a fluorozei dentare:
a)atraumatice(neinvazive)sau miniinvazive:
albirea dintilor-gr.II-IV de fluoroza
microabraziunea smaltului-gr.II-IV de fluoroza
albire+restaurare cu compozite-gr.III-V de fluoroza
b)traumatice(invazive):
fatete adezive-gr.III-V de fluoroza
coroane de invelis-gr.IV-V de fluoroza
Copiilor si adolescentilor (in special in perioada de formare a radacinilor)cu fluoroza dentara st
indicate metodele atraumatice sau miniinvazive.

50. Metodele de prevenție a fluorozei dentare la copii.

Profilaxia:
a)interzicerea folosirii apei cu continut sporit de F
b)inlocuirea apei cu continut sporit de F cu apa mineral,imbuteliata,lapte
c)limitarea consumului alimentelor cu continut sporit de F:peste,carne grasa,lapte artificial
d)administrarea preparatelor de Ca(calciu gluconat,glicerofosfat de calciu)
e)respectarea igienei cavitatii bucale

51. Amelogeneza imperfectă. Tabloul clinic, diagnosticul.

Patologie a smalţului de origine ereditară, ca rezultat al dereglărilor patologice ale
ectodermei cu variabilitate de manifestări clinice în raport cu gradul de transmitere
genetică şi de modificările histologice.
Factorii genetici sau diferiţi factori de mediu general sau local pot perturba procesul
normal de amelogeneza ducând la apariţia amelogenezelor imperfecte, varietatea cea
mai mare de forme clinice fiind generată de mutaţiile genetic
Clasif amelogen. Imperfect dupa forma de manifestare (dupa Колесов )
Forma 1. Dereglări cantitative şi calitative neînsemnate. De obicei dinţii erup în
termene medii, uneori pot fi mai mici în volum, ceea ce duce la apariţia tremelor.
Suprafaţa smalţului este netedă, lucioasă, însă este de culoare galbenă sau cafenie.
Forma 2. Modificări cantitative şi calitative însemnate. Dinţii erup în termene
medii, însă au formă conică sau cilindrică. Suprafaţa smalţului este rugoasă deoarece
smalţul este păstrat parţial (mai frecvent în regiunea coletului). Culoarea poate varia
de la galben la cafeniu închis. La baza acestei forme stau modificări structurale şi
de mineralizare insuficientă a smalţului. Dentină nu are dereglări patologice.
Forma 3. Dinţii pot fi de dimensiuni, formă şi culoare normale sau smalţul poate
fi mai subţire şi este schimbat în culoare. în ambele cazuri pe toate suprafeţele coroanelor
dentare se depistează brazde, care mai frecvent au o orientare verticală (de la suprafaţa
incizală spre colet). Sunt afectate nu numai grupe de dinţi, care au aceleaşi termene
de formare, dar toţi dinţii (atât temporari, cât şi permanenţi). Brazdele se depistează
pe toată suprafaţa coroanelor dentare.
Forma 4. Coroanele dentare au dimensiuni şi formă normale, însă smalţul are
suprafaţa cretoasă, fără de luciu. Unii autori presupun că aceasta se explică prin
lipsa cuticulei şi a peliculei. Smalţul este fragil, puţin rezistent la acţiune mecanică.
Dentină rămasă fără de smalţ este galbenă, însă treptat devine cafenie (se
pigmentează), se determină frecvent hipersensibilitatea ţesuturilor la agenţi termici.
Pot fi şi alte variante de manifestări. De obicei, după eruperea dinţilor procesul
progresează, ducând la schimbarea culorii coroanelor dentare, la fragilitatea şi
abraziunea smalţului, ca rezultat se micşorează dimensiunile, se schimbă culoarea
tuturor dinţilor temporari şi permanenţi.
La toate formele de amelogeneza imperfectă numărul, forma rădăcinilor, camerei
pulpare şi canalelor radiculare nu se modifică. Mai frecvent se depistează formele I
şi IV de amelogeneza imperfectă şi sunt prezente în egală măsură la copii de ambele
sexe.

Boala se manifestă atât la dentiția de lapte, cât și la dentiția permanentă. Principalele simptome a
le anomaliei genetice se caracterizează prin:

 colorație cenușie, maronie sau galbenă a dinților;

 smalț dentar extrem de subțire;
 predispoziția la carii a caror evoluție este foarte rapid;
 predispoziția la traumatisme sau fracturi dentare.
 dinții sunt mai mici și se tocesc ușor

Amelogeneza imperfectă se împarte în patru tipuri, fiecare cu propriul tablou simptomatologic:

Hipoplazic (dezvoltare incompletă a smalțului) – coroane dentare de mici dimensiuni, spații

între dinți, culoare gălbuie-brună.

Hipomaturat (dezvoltare completă, dar insuficient maturizată) – cromatică crem-opacă a

smalțului, suprafață rugoasă; sensibilitate termică.

Hipocalcifiat (deficiență de calciu în smalț) – culoare gălbuie-maronie accentuată, sensibilitate a

dinților la cald, rece, dar și suprafață aspră a dinților.

Hipomaturat-hipolazic cu taurodontism (anomalii în dezvoltarea smalțului) –  pete galbene

maronii, dinți fără contacte interproximale

52. Tratamentul amelogenezei imperfecte la copii.

Tratamentele dentare profilactice și restauratorii sunt foarte importante, precum și rezolvarea
problemelor estetice, coroanele dinților devenind galbene sau maronii de la expunerea dentinei
datorită pierderii smalțului. Principalele obiective ale tratamentului sunt ameliorarea durerii,
păstrarea danturii rămase și tratarea și conservarea înălțimii verticale ocluzale a pacientului.

Mai mulți factori trebuie luați în considerare pentru a decide cu privire la variantele de
tratament, cum ar fi clasificarea și gravitatea bolii, istoricul social al pacientului, constatările
clinice etc. Deși există mai multe tipuri de amelogeneză imperfectă, abordarea generală a acestei
afecțiuni este similară.
 În cazul incipient al bolii, fluorizarea zonelor afectate pentru diminuarea sensibilității
pacientului și fațetele dentare pentru protecția smalțului împotriva abraziunii pot reprezenta un
tratament provizoriu.

În situațiile mai avansate ale bolii, coroanele protetice dentare sunt necesare pentru a

compensa smalțul abrazat, uneori cu devitalizarea preprotetică a dinților (extirpări și obturații de
canal pe dinții cei mai afectați). Aceste coroane nu doar protejează dinții și tratează sensibilitatea
pacientului ci mențin și dimensiunea verticală ocluzală care, fiind predispusă la micșorare, îi
poate conferi pacientului un aspect îmbătrânit.

53. Dentinogeneza imperfectă. Tabloul clinic, diagnosticul.

Este o tulburare ereditară în dezvoltarea dentinei. Clinic această patologie nu se
manifestă către momentul eruperii dinţilor: dinţii au culoare, dimensiuni şi formă
normale. Caria afectează rar astfel de dinţi, sau dacă se formează, atunci numai la
dinţii permanenţi la maturi. însă copiii pot acuza dureri de la rece sau fierbinte. Mai
frecvent ei se adresează cu patologie a ţesuturilor parodontale: gingivite catarale (mai
frecvent în regiunea dinţilor frontali), care sunt însoţite de mobilitate, însă fără de
pungi parodontale. Treptat numărul de dinţi mobili se majorează.
Radiologie, pot fi evidenţiate următoarele simptome. în timpul formării
rădăcinilor zona de creştere este comparativ mică. Marginea coronară în preajma
zonei de creştere este o linie dreaptă (în mod normal - o curbă cu margini ascuţite).
După terminarea formării rădăcinii la unii dinţi practic lipseşte cavitatea pulpară
sau este foarte mică. La toţi dinţii rădăcinile sunt scurte (rudimentare), cu apexurile
ascuţite (mai ales la incisivii inferiori). Frecvent la molari este numai o singură
rădăcină lată şi scurtă, cu vârful ascuţit. Canalele radiculare nu se disting, uneori
ele pot fi observate numai în regiunea apicală şi fiind foarte înguste. în cavitatea
pulpară pot fi denticli de diferite dimensiuni.
în regiunea apexului poate fi stabilită osteoporoza ţesutului osos. Vârfurile
septurilor interradiculare sunt situate mai jos de joncţiunea smalţ-cement. Mobilitatea
dinţilor este legată de micşorarea înălţimii septurilor interalveolare şi de procesul
inflamator apical. Focarele de osteoporoză apar în urma necrozei pulpare, ca rezultat
al întreruperii integrităţii ţesutului neuro-vascular în regiunea orificiului apical.
Aceasta are loc datorită suprasolicitării funcţionale a dinţilor cu coroane de dimensiuni
normale însă cu rădăcini scurte.

54. Sindromul Steinton Cap-de-Pont. Tabloul clinic, diagnosticul.

Această dominantă este transmisă ereditar numai la o
jumătate din copii. Pot fi afectaţi dinţii temporari şi permanenţi.
Tabloul clinic. Dinţii au dimensiuni şi formă normală, erup în termene obişnuite,
însă au culoarea coroanelor schimbată.
Ţesuturile dure, după erupere, încep repede să se distrugă progresiv. Suprafaţa
de abraziune este lucioasă, plată şi netedă. Dentină pare să fie transparentă. Dinţii
reacţionează slab la excitanţi mecanici, chimici şi termici. Caria se depistează rar.
Pot fi modificări în lungimea şi forma rădăcinilor: rădăcini scurte, subţiri sau groase.
Cavitatea pulpară şi canalele radiculare sunt obliterate.

55. Tratamentul sindromului Steinton Cap-de-Pont la copii

Se efectuiaza exo si endoterapie remineralizanta cu preparate fosfo-
calcice,vitamin,microelemente. Suprafata dintilor se acopera cu solutii ce contin calciu si
fluor.Restaurarea dintilor cu materiale composite fotopolimerizabile este o masura temporara
deoarece din cauza mineralizarii insuficiente nu se produce o legatura buna dintre dentina si
materialul de obturatie.La copii tratamentul de electie este restabilirea cu CIS ce asigura o
adeziune buna. +coroane de acoperire