INTERVENȚIE ÎN SITUAȚIE DE CRIZĂ _ ADHD

ADHD sau deficitul de atenţie şi hiperactivitate este o tulburare neurologică

complexă. Se estimează că ADHD-ul este prezent la aproximativ 5% din copii, dar procentul
variază în funcţie de regiune. Fiind în continuă creştere această tulburare impune realizarea
unui plan strategic pentru integrarea în societate a indivizilor diagnosticaţi. La elaborarea
acestuia lucrează echipe de psihologi şi medici. Strategiile adoptate au în vedere integrarea
copiilor în şcoli şi în medii frecventate de copii ce nu prezintă această tulburare. Scopul
acestora este de a favoriza adaptarea acestor copii în societate.
Un copil este suspectat de ADHD în condiţiile în care prezintă minimum şase
simptome ce aparţin următoarelor categorii: deficit de atenţie, hiperactivitate, impulsivitate
sau 12 simptome cumulate din cele trei categorii. Diagnosticul se pune după şase luni în care
simptomele au fost prezente. Aceste simptome sunt specificate în DSM-V (Manualul de
Diagnostic şi Clasificare Statistică a Tulburărilor Mentale, Ediţia a V-a).
Printre cele mai frecvente simptome pot fi enumerate: dificultăţi în menţinerea atenţiei
chiar şi pe perioade scurte, dificultăţi în a începe şi a termina o sarcină putând fi distras uşor,
este hiperkinetic, nu poate sta pe scaun pe perioade lungi, îşi mişcă membrele fără vreun
motiv anume, îi este greu să aştepte, îşi face prieteni foarte greu, are dificultăţi în comunicare
prin faptul că vorbeşte mult, îi întrerupe pe alţii, răspunde fără a aştepta să termini întrebarea
etc. De obicei, aceste simptome sunt observate de părinţi. Acestea îl împiedică pe copil să
evolueze şi să adopte o conduită potrivită în societate. Simpomele apar de la vârste foarte
mici, de aceea cele mai multe diagnostice sunt puse înaintea vârstei de 7 ani. Este posibil ca
odată cu înaintarea în vârstă, unele simptome să scadă în intensitate.

Am ales sa fac unstudiu de caz pe tulburarea ADHD la copilul cu deficiență mintală.

A fost utilizat ca instrument Scala de evaluare privind nivelul de integrare a elevilor cu
ADHD a Universității din Masachusets, elaborate de Barkley și Du Paul Proba a fost aplicată
cadrelor didactice acre au subiecții incluși în lot la clasă.

Itemii sunt următorii:

Evaluați pe o scală de la 1 la 5, măsura în care copilului i se potrivesc aceste
caracteristici și eficiența unor măsuri de intervenție, în care:
1 – în foarte mică măsură
2 – în mică măsură
3 – nici în mare, nici în mica măsură
4 – în mare măsură
5 – în foarte mare măsură

A. Comportamentul copilului:
1. Se agită și se foiește frecvent în scaun.
2. Îi este greu să rămână așezat într-un loc.
3. Îi este distrasă ușor atenția.
4. Când se află într-un grup, îi este greu să-și aștepte rândul.
5. Se grăbește fecvent să dea prea devreme răspunsurile la întrebări.
6. Îi este greu să urmeze instrucțiunile.
7. Îi este greu să-și mențină atenția asupra sarcinilor.
8. Își mută frecvent atenția de la o activitate neterminată la alta.
9. Îi este dificil să se joace în liniște.
10. Vorbește excesiv de mult, aproape tot timpul.
11. Îi întrerupe și-i deranjează pe ceilalți aproape tot timpul.
12. Pare să nu asculte de cele mai multe ori.
13. Pierde frecevent materialele necesare desfășurării unor activități.
14. Se implică frecvent în activități fizice periculoase, fără să țină cont de consecințe.
15. Își face cu greu prieteni.
16. Este greu de stăpânit.

B. Măsuri de intervenție eficente:

17. Așezarea în fața clasei;
18. Oferirea de recompense pentru comportamenetele dezirabile la școlală și în grupul
de joacă;
19. Exerciții de coordonare motrică;
20. Exerciții de atenție;
21. Exerciții de memorie;
22. Exerciții de relaxare;
23. Exerciții și actiivități sportive , a unor hobby-uri potrivite;
24. Introducerea copilului în grupuri mai mici.
25. Exerciții de creștere a stimei de sine;
Studiu de caz
Nume: A.J.
Vârsta 9 ani, clasa a III-a
Sex: M.
Diagnostic: defciență mintală ușoară și ADHD

Copilul este un băiat în vârstă de 9 ani, în clasa a III-a , înscris la CSEI ”Sf. Stelian”
Costești. Este diagnosticat cu deficiență mintală ușoară și ADHD - cu dominanță
hiperkinetică.
Copilul provine dintr-o familie organizată, cu un statul socio-economic mediu, la fel și
în ceea ce privește nivelul ecultural-educațional. Locuiește cu părinții și sora mai mare.
Încă din perioada preșcolară, dincolo de deficiența mintală, copilul a manifestat
agitație psihomotrică marcantă și, după realizarea evaluării de către specialiști, i s-a pus și
diagnosticul de ADHD, la vârsta de 5 ani și 8 luni.
Din punt de vedere psihologic, A.J. prezintă toate caracteristicile copilului cu
deficiență mintală ușoară și ADHD dominant hiperkinetic. Nivelul intelectual se situează cu
doi ani sub vârsta cronologică – este în etapa de trecere de la stadiul preoperațional șa cel al
operațiilor concrete. Are probleme de conceptualizare, în învățare este necesar suportul
imagistic. Operațiile mintale sunt afectate, mai ales generalizarea, analiza și sinteza.
Rezolvarea de probleme se face stereotip și de cele mai multe ori nu poate finaliza o sarcină
dacă nu este ghidat și ajutat.
Manifestă probleme de coordonare și o agitație motrică marcantă.
Prezintă întâtziere în dezvoltarea limbajului, are un vocabular sărac, iar vorbirea în
propoziții și fraze se face cu numeroase greșeli gramaticale. Scrie cu litere de tipar, citește
greoi și poate calcula în concentrul 1-10.
Memoria și atenția sunt și ele afectate; de asemenea, nu manifestă motivație pentru
activitățile școlare, mai puțin pentru educația fizică.
În relațiile cu ceilalți – atât la școlală câ și în afara ei, cu adulții sau cu colegii, este
foarte agitat, nu respectă normele de relaționare, fapt ce îl izolează uneori de ceilalți.
Rezultatele școlare sunt medii în condițiile curriculumului pentru învățământ special
și special integrat, dar tulburările de comportament și agitația psihomotrică sunt principalele
probleme.
 Chestionarul pe care l-am aplicat profesorului de la clasă a relevat următoarele
paticularități ale acestui copil.
Are o permanentă tendință de a se agita, de as e foi în bancă, de a ieși și a se plimba
prin clasă. Nu-și așteaptă rândul când trebuie să răspundă și răspunde în locul celorlalți colegi.
De altfel, este într-o prmanentă agitație și vorvește tot timpul, deranjând orele. Este destul de
greu de stăpânit, liniștindu-se doar dacă i se pormite ceva.
Din punctul de vedere al atenției, deși aceasta se află sub nivelul mediu al copiilor
tipici de aceeași vârstă, acest fapt se pare că se datorează mai degrabă deficienței mintale,
deoarece și atunci când este agitat, tot prinde din zbor anumite informații.

Tabel cu scorurile copilului A.J. la prima secțiune a chestionarului – itemii 1 - 16

I1 4 I9 4
I2 4 I10 5
I3 3 I11 4
I4 4 I12 4
I5 5 I13 2
I6 2 I14 4
I7 3 I15 3
I8 3 I16 4

Tabel cu scorurile subiectului A.J. la secțiunea B a chestionarului – itemii 17-25.

I17 4
I18 3
I19 2
I20 2
I21 2
I22 4
I23 4
I24 3
I25 2

Plan remedial
În ceea ce privește măsurile ce ar putea fi luate de către școală și familie în veredea
unei cât mai favorabile integrări școlare și sociale ulteroioare a acestui copil, profesorul a
considerat că cele mai avantajoase în cazul lui A.J. ar fi așezarea în fața clasei, exerciții de
relaxare și găsirea unor sporturi și hobby-uri adecvate, care să-i descarce energia suplimentară
(câte 4 puncte), apoi oferirea de recompense adecvate și introducerea copilului în grupuri mai
mici (câte 3 puncte). Cele mai puțin eficiente măsuri în acest caz ar fi exercițiile de
coordonare motrică (deoarece are doar agitație, nu și lipsă de coordonare – după opinia
cadrului didactic chestionat, exercițiile de memeorie, atenție și creștere a stimei de sine, pe
care le consideră ca putând fi adiacente.