GERIATRIE CURS 1

GERIATRIA se definește ca ramura medicinei care cercetează aspectele patologice ale

îmbătrânirii, studiind dizabilitățile și bolile degenerative care afectează persoanele
vârstnice.
GERONTOLOGIA se definește ca știința care studiază modificările survenite în
funcționarea organismului și problemele (altele decât cele medicale) legate de procesul
de îmbătrânire.
FACTORII CARE INFLUENȚEAZĂ ÎMBĂTRÂNIREA UMANĂ – O serie de teorii au
încercat să explice procesul de îmbătrânire, implicând contribuția importantă a unor
factori precum cei genetici, psihologici, socio-culturali, somatici.
Factorii genetici – Teoriile genetice afirmă că ceasul biologic al fiecărei specii este setat
la o anumită ,,oră”și, potrivit lor, omul este programat genetic să trăiască 110-120 de ani.
Ipoteza conform căreia îmbătrânirea survine datorită programului înscris în codul genetic
este susținută și de faptul că perioada vieții este diferită în funcție de :
- Specie calul trăiește 20-25 de ani, câinele 12- 14 ani, furnicile 1-4 ani, elefantul
50-60 de ani;
- Longevitate (este ereditară)
- Agenții genotoxici modifică durata vieții (de exemplu, radiațiile).
Factorii psihologici – Modificările asociate procesului de îmbătrânire sunt diferite,
corelându-se cu tipul de personalitate, particularitățile etnice, profesionale și cele
habituale ale fiecărui individ în parte.Unele evenimente pot precipita îmbătrânirea
psihologică: retragerea din activitatea profesională, plecarea copiilor, decesul
partenerului de viață, iar adaptarea la noile condiții are mari implicații în plan psihic.
Apar frecvent stările anxioase, depresia, labilitatea emoțională, insomnia nocturnă și
somnolența diurnă.
Factorii socio-culturali – fiecare societate este organizată și se conduce conform unui
sistem propriu de valori, care normează stilul de viață, actele și conduitele indivizilor,
modul lor de a gândi și interpreta lumea. Acest sistem de normare este modelul socio-
cultural care acționează asupra comunității, imprimând membrilor săi un anumit fel de a
fi și un anumit stil de viață și de gândire. Condițiile fizice și sociale diferite de la o
generație la alta din societățile aflate într-o perpetuă schimbare și transformare determină
o serie de efecte asupra indivizilor.
Factorii somatici – fiecare organism îmbătrânește după un orar propriu, bătrânețea fiind
cel mai frecvent rezultatul suprapunerii unor boli cronice și degenerative pe un organism
modificat prin înaintarea în vârstă. Pe parcursul procesului de îmbătrânire apar o serie de
modificări în organism. Părul încărunțește, pielea își pierde elasticitatea, apar ridurile, iar
expunerile la soare pot duce la apariția unor pete maronii.
 PERIODIZAREA VÂRSTEI A III-A

Aspecte care pot fi luate în considerare când vorbim de îmbătrânire:

- îmbătrânirea primară, care nu este însoţită de probleme de sănătate şi vine în mod
firesc după perioada adultă;
- îmbătrânirea secundară, este însoţită de o alterare a stării de sănătate;
- îmbătrânirea terţiară, este perioada care precede moartea (Muntean 2006).
Bătrâneţea este starea ce caracterizează o grupă de vârstă particulară, cea a persoanelor
de peste 60 de ani (Fontaine 2008).
Dicţionarul Larousse de psihiatrie (1991) defineşte bătrâneţea ca fiind ultima perioadă a
vieţi, corespunzând rezultatului normal al senescenţei. Senescenţa este termenul folosit
ca sinonim cu îmbătrânirea, iar senilitatea este termenul folosit ca sinonim cu
îmbătrânirea patologică.
Din perspectiva stadiilor lui Erik Erikson, referitoare la evoluţia individului avem:
pruncia, copilăria timpurie, perioada de la 4 la 5 ani, perioada de la 6 la 11 ani,
adolescenţa, prematuritatea, perioada adultă şi bătrâneţea. În fiecare dintre aceste
stadii se evidenţiază o criză care duce la mutaţii importante în viaţa individului. Astfel la
bătrâneţe, individul priveşte cu satisfacţie realizările din trecut şi cu regret ceea ce nu a
realizat, trăieşte eşecul nerealizărilor din viaţă.
În gerontologie, există diferenţe între:
- vârsta cronologică care desemnează numărul anilor de la naştere;
- vârsta biologică care corespunde vârstei diferitelor componente ale organismului;
- vârsta morfologică, aceasta desemnează modificări ale ţesuturilor şi ale organelor;
- vârsta fiziologică sau funcţională, care desemnează diminuarea capacităților unor
organe.
Clasificări ale bătrâneţii:
Organizaţia Mondială a Sănătăţii consideră:
- Între 60 – 70 ani avem persoane în vârstă;
- Între 75 şi 90 de ani avem persoane bătrâne;
- Peste 90 de ani avem marii bătrâni.
Americanii au următoarea clasificare:
- bătrâni tineri : 65 – 75 de ani;
- bătrânii bătrâni : peste 75 de ani.
Forma cea mai uzuala de clasificare a bătrâneţii:
- 65-75 de ani, trecerea spre bătrâneţe.
- 75 – 85 de ani, bătrâneţea medie;
- Peste 85 de ani, stadiul marii bătrâneţi.