TRAUMATISMELE CHIMICE (TOXICOLOGIA MEDICO – LEGALĂ)

Traumatismele chimice - uneori este dificil să ne dăm seama care a fost motivul decesului
unui anumit individ care nu prezintă semne de violență și nici lovituri de armă de foc, în acest
caz primul gând pe care l-ași avea este cel că a avut loc un traumatism chimic cu o substanță
toxică. Prin substanță toxică înțelegem orice substanță care, introdusă în organism în cantități
relativ reduse, provoacă alterări funcționale sau lezionale, determinând o stare patologică
numită intoxicație.
CAPITOLUL 1
FOLOSIREA SUBSTANȚELOR TOXICE ÎN ISTORIE

Încă în Antichitate, Hipocrate, care este considerat fondatorul medicinei practice (a. 400 î. Hr.), a
elaborat noţiuni concrete despre substanţele toxice, intoxicaţii și a formulat principii de bază de
tratament al intoxicaţiilor, ca boli provocate de substanţele toxice pătrunse în organismul uman,
noţiuni ce rămân actuale și în prezent. Paracels (1493-1541) a demonstrat că toxicul este un
preparat chimic cu o anumită structură, de care depinde toxicitatea lui, și se deosebeşte de
preparatele medicamentoase doar prin doză.
Traumatismele chimice nu sunt deloc o inovație în prezent și astfel de metode de omor au
fost folosite încă în anul 323 î.Hr. Alexandru Macedon a murit în Babilon pe 13 iunie anul 323
î.Hr, la al 33-lea an al vieții. Motivul acestei morți, desigur, reprezintă intoxicația. Drept
inculpată a fost considerată una dintre soțiile sale – Alexandra care l-ar fi otrăvit cu o substanță
toxică puțin cunoscută în acel moment, obținută din plantă de stricină. Primele simptome ale
bolii au fost “Excitarea sistemului nervos și tremur”, scrie Phillips în cartea "Alexandru cel Mare
Crimă din Babilon.", apoi a apărut o durere ascuțită în zona stomacului. Regele a căzut pe podea,
zvârcolindu-se în convulsii. Alexandru era chinuit de o sete puternică, era delirant. Noaptea avea
halucinații și convulsii. Simptomele bolii lui Alexandru cel Mare sunt similare cu otrăvirea cu
stricnină. Această otravă neurotoxică perturbă funcționarea nervilor responsabili de mușchi.
Atunci, nu se cunoștea în Occident, deoarece provenea dintr-o plantă care a crescut doar în Valea
Indusului. Alexandru a vizitat India cu doi ani înainte de moartea sa. Roxanne și-a însoțit soțul în
acea călătorie. Se știe că era foarte interesată de obiceiurile locale. Se spune că regina a vizitat
chiar păduricea sacră, unde preoții locali au luat mici doze de stricnină. Datorită otrăvii, ei
vedeau halucinații, pe care le-au considerat revelații ale zeilor.
Acest caz nu este unic, și nici pe departe singurul ba dimpotrivă această metodă de omor a fost
larg folosită în acea perioadă de timp deoarece practic nu lăsa urme iar expertizele toxicologice
nu erau în stare să dovedească 100/100 implicarea unei anumite substanțe toxice în cauzarea
morții. Pătrunderea în organism are loc pe mai multe căi, acestea influenţând viteza şi cantitatea
absorbită. Calea respiratorie – este cea mai periculoasă cale de pătrundere, datorită faptului că,
toxicul se absoarbe nemodificat, direct şi imediat în circulaţie, ocolind bariera detoxifiantă
hepatică. Calea digestivă – cea mai frecventă cale de pătrundere, începe cu absorbţia toxicului la
nivelul mucoasei bucale, continuă cu mucoasa gastrică şi a intestinului subţire. Toxicul trecut în
circulaţie va fi dirijat prin vena portă spre ficat unde va fi supus procesului de detoxificare.
Calea cutanată – pătrund toxicele liposolubile, care au proprietatea de a se dizolva în grăsimile
din structura pielii. Calea parenterală – este reprezentată de calea intravenoasă, intramusculară,
subcutanată. Calea transplacentară - toxicele (opiacee) trec prin placentă, cordon ombilical la
făt; - calea conjunctivală – toxice cu absorbţie oculară.
 Moartea lui Wolfgang Amadeus Mozart
În funcție de numărul versiunilor și teoriilor, care sunt câteva sute, moartea lui Wolfgang
Amadeus Mozart se deosebește fără îndoială de alte morți misterioase ale altor oameni celebri.
Compozitorul a murit la 5 decembrie 1791 la Viena la vârsta de 32 de ani. Potrivit legendei,
înainte de moartea sa, Mozart i-a spus soției Constanța că a fost otrăvit dar a decis să nu-i spună
numele celui care a săvârșit fapta. Au început să vorbească despre otrăvire aproape din a doua zi.
Otrava a mai fost numită – aqua toffana, a cărei componentă principală este Trioxidul de arsen.
Deși versiunea cea mai răspândită acum este cea că ar fi fost o intoxicație cu mercur. Există chiar
o teorie ca și cum Mozart s-ar fi sinucis din greșeală, luând mercur pentru sifilis și calculând
greșit doza. Nu au lipsit suspecții. Principalul candidat pentru rolul ucigașului a fost
compozitorul italian Antonio Salieri, care ar fi invidiat colegul său mai talentat. Din păcate,
acestei versiuni îi lipsește cel mai important lucru - motivul. Oamenii de știință germani din
secolele XIX-XX au crezut că Mozart a fost otrăvit de frații masoni, a căror societate s-a alăturat
în decembrie 1784. Susținătorii acestei versiuni credeau că compozitorul i-a enervat pe masonii
liberi, dezvăluind ritualurile lor secrete în Flautul magic. Există, de asemenea, o versiune
complet exotică, potrivit căreia marele compozitor a fost ucis de viermi paraziți Trichinella din
pârjoalele de porc slab prăjite. Cel puțin, simptomele observate în Mozart coincid complet cu
simptomele trichinozei.
Moartea lui Napoleon Bonaparte
Moartea lui Napoleon a dat naștere la legende și secrete la fel de multe ca și viața sa
strălucitoare. Sănătatea fostului împărat, exilat pe insula Sfanta Elena, a degradat brusc în
toamna anului 1820. S-a plâns de dureri acute de stomac, slăbiciune și crize frecvente de greață.
Cu un an mai devreme doi servitori muriseră în circumstanțe misterioase. Napoleon a spus
tuturor că ei au fost otrăviți și că el va fi următoarea victimă a asasinilor. A murit la 5 mai 1821,
cauza decesului în concluzia oficială este cancerul de stomac, din cauza căruia tatăl lui Napoleon
a murit în 1785. Cu toate acestea, conform teoreticienilor, boala lui Napoleon este identică ca doi
stropi de apă cu intoxicarea cu arsen. Au fost căutate dovezi de otrăvire în părul lui Napoleon.
Analiza toxicologică a arătat o creștere de aproape 40 de ori a conținutului de arsen. Cel mai
probabil, a fost amestecat cu vinul. Fatal pentru Napoleon ar putea fi combinația dintre arsen și
calamel laxativ cu care era tratat de medici. Versiunea otrăvirii deliberate cu arsenic are mulți
adversari. Potrivit unei versiuni, de vină este tapetul din dormitorul împăratului, în care s-a găsit
un conținut ridicat de arsen. În acei ani Arsenul se folosea pentru a face pigmentul verde. În
atmosfera umedă mucegaiul de pe pereți ar putea determina eliberarea de arsen din vopsea. Părul
lui Napoleon ar putea de asemenea să absoarbă arsenul din lemnul cu care era alimentat
șemineul. Ar putea obține o doză periculoasă, chiar ținând cartușe în mâini, care în acel moment
conțineau mult metal de genul. Există o teorie conform căreia medicii l-au vindecat pe Napoleon.
Conform acestei versiuni, el a fost otrăvit cu tartat de potasiu, o sare otrăvitoare incoloră care i-a
fost dată ca emetic.
Capitolul 2
FOLOSIREA SUBSTANȚELOR TOXICE DE LUPTĂ ÎN PREZENT

Nu am putut să omit cazul liderului opoziției din Federația Rusă – Alexei Navalny, acest
caz a produs o rezonanță în toată lumea și a șocat oamenii prin folosirea unor metode inumane și
interzise prin numeroase convenții internaționale. Alexei Anatolievich Navalny (n. 4 iunie
1976, Butyn, districtul Odînțovo, regiunea Moscovei, RSFSR, URSS) este un lider de opoziție
rus, avocat, personalitate politică și publică, cunoscut pentru investigațiile sale asupra corupției
din Rusia. Se poziționează ca principalul adversar al conducerii corupte ruse conduse de
Vladimir Putin. Fondator al Fondului anticorupție, care reunește proiecte subsidiare: Smart
Voting, Navalny Trade Union, RosPil, RosZhKH, RosYama, RosVybory și Good Machine of
Truth. Primele semne de otrăvire au apărut la Navalny pe 20 august, în timpul unui zbor de la
Tomsk la Moscova. Avionul a aterizat de urgență în Omsk. Într-o stare inconștientă, Navalny a
fost dus la secția de reanimare toxică a spitalului clinic nr. 1 al orașului, unde a fost pus în comă
artificială și conectat la un aparat de respirație artificială. Două zile mai târziu, pe 22 august,
Navalny a fost dus la clinica Charite din Berlin (Germania) pentru tratament. Pe 7 septembrie
2020, a fost scos dintr-o comă artificială, iar pe 14 septembrie a fost deconectat de la ventilator.
Pe 22 septembrie, Navalny a fost externat din caritate. El a fost supus reabilitării în Germania,
după care s-a întors în Rusia la 17 ianuarie 2021, unde a fost reținut la sosirea pe aeroportul
Sheremetyevo din Moscova sub acuzația de încălcare a condițiilor perioadei de probă din dosarul
penal Yves Rocher. Pe 2 septembrie, guvernul federal german, citând cercetările efectuate
de laboratorul special Bundeswehr, a anunțat că Navalny a fost otrăvit cu un agent nervos
din grupul Novichok. Mai târziu, Franța și Suedia au confirmat otrăvirea de către Novichok cu
referire la rezultatele propriilor cercetări în laboratoare certificate de Organizația pentru
Interzicerea Armelor Chimice (OPCW). Germania a declarat că utilizarea Novichok a fost o
„încălcare gravă” a Convenției privind armele chimice și a apelat la OPCW pentru ajutor, care a
realizat propriul studiu al eșantioanelor biologice ale lui Navalny și pe 6 octombrie a confirmat
concluziile laboratoarelor germane, franceze și suedeze. despre prezența urmelor unei substanțe
din familia „Newbie”. În același timp, raportul OPCW preciza că Navalny a fost otrăvit cu o
nouă varietate de Novichok, care nu a fost inclusă pe lista produselor chimice controlate din
Convenția privind armele chimice.
Otravirea lui Navalny a provocat un strigăt internațional. La 3 septembrie, Ministerul de Externe
al UE a emis o declarație în care, în numele tuturor celor 27 de state membre ale UE, precum și a
Norvegiei, Islandei, Liechtenstein, Macedonia de Nord, Muntenegru, Georgia și Ucraina,
„tentativa asupra vieții lui Alexei Navalny , care a fost otrăvit de agentul nervos chimic militar al
grupului Novichok, similar cu cel folosit în încercarea de asasinat asupra lui Serghei și Yulia
Skripal din Salisbury la 4 martie 2018 ”. Declarația a menționat că „utilizarea armelor chimice în
orice circumstanțe este complet inacceptabilă” și reprezintă o încălcare gravă a normelor
internaționale și a drepturilor omului. Uniunea Europeană a declarat necesitatea formulării unui
răspuns internațional comun Rusiei și a solicitat guvernului rus să coopereze cu OIAC și să
„asigure o investigație internațională imparțială”.
Cancelarul german Angela Merkel a emis o declarație în care numea încercarea asupra vieții lui
Navalny o încercare de a-l reduce la tăcere, „o infracțiune împotriva valorilor de bază pentru care
suntem noi”. La rândul său, Boris Johnson a spus că otrăvirea lui Navalny „a șocat lumea” și a
considerat „scandalos” utilizarea armelor chimice de către Rusia. La 15 octombrie, „pentru
utilizarea armelor chimice pentru a încerca asasinarea lui Alexei Navalny”, Uniunea Europeană a
impus sancțiuni împotriva directorului FSB, Alexander Bortnikov, și a altor cinci înalți oficiali
ruși și oficiali de securitate, precum și împotriva GosNIIOKhT, care se afla în curs de dezvoltare.
În aceeași zi, Regatul Unit a anunțat impunerea unor sancțiuni similare. Potrivit UE, otrăvirea lui
Navalny a devenit posibilă „numai cu acordul administrației prezidențiale” și cu participare.
Navalny însuși crede că președintele rus Vladimir Putin este personal în spatele tentativei de
viață. La 14 decembrie 2020, a fost lansată o anchetă comună a The Insider, Bellingcat și CNN,
cu participarea lui Der Spiegel, susținând că încercarea de asasinat asupra Navalny a fost
efectuată de un grup de opt agenți ai FSB care operează sub acoperirea Forensic FSB. Institut.
Autorii anchetei au dat numele și pseudonimele angajaților presupuși implicați în otrăvire.
Câteva zile mai târziu, Navalny a publicat o înregistrare audio a unei conversații telefonice cu
una dintre persoanele implicate în anchetă, chimistul militar Konstantin Kudryavtsev, care,
confundându-l pe Navalny cu secretarul adjunct al Consiliului de securitate rus și fostul director
al FSB, Nikolai Patrushev, a vorbit despre participarea sa la operațiunea eșuată. FSB a numit
apelul fals. Vladimir Putin a descris această investigație drept „legalizarea materialelor
serviciilor speciale americane” și a spus că, dacă serviciile speciale rusești vor să-l otrăvească pe
Navalny, ar fi pus problema la capăt.

Autoritățile ruse au negat toate acuzațiile de implicare în otrăvire, invocând că nu a fost găsită
nicio otravă în analizele lui Navalny în Rusia și afirmând că Germania nu a furnizat autorităților
ruse nicio dovadă a prezenței lor. Procuratura Generală a Federației Ruse a declarat că nu a văzut
niciun motiv pentru a iniția un dosar penal cu privire la faptul incidentului; Comitetul de anchetă
și Ministerul Afacerilor Interne din Rusia au refuzat să inițieze proceduri pe baza rezultatelor
auditului. Ministerul rus de Externe a numit otrăvirea lui Navalny de către „Novichok” „o
poveste fantastică, de fapt, inițiată la propunerea Berlinului de către aliații săi euro-atlantici,
împreună cu conducerea secretariatului tehnic al OIAC conform unui scenariu de conspirație
planificat în prealabil. "

Capitolul 3
TOXICUL
O actualitate deosebită a căpătat problema intoxicaţiilor acute exogene de etiologie
chimică în ultimele decenii, ca urmare a acumulării în mediul înconjurător a unei cantităţi
enorme de diverse produse chimice, care întrunesc circa 6 mil. de denumiri. Intoxicaţiile acute
neprofesionale exogene de etiologie chimică constituie o stare patologică a organismului,
cauzată de substanțe chimice toxice care pătrund în orgasnismul uman pe diferite căi, în doze
capabile de a afecta funcţiile vitale ale organismului și provoacă dereglări funcționale și/sau
lezionale, care se manifestă prin diferite simptome: amețeli, vome, diaree, iar uneori pot fi
soldate chiar cu decese. Toxicul poate fi constituit din orice substanţă chimică ori biologică ce,
pătrunzând în organism prin diferite căi, într-o cantitate relativ mare în doză unică sau în doze
repetate la intervale foarte scurte, dereglează procesele biochimice, condiţionând tulburări
periculoase de diversă gravitate ale funcţiilor fiziologice ale organelor și sistemelor (de la ușoare
până la letale). Anual, în lume se înregistrează câteva milioane de intoxicaţii acute, cauzate de
utilizarea directă a substanțelor psihotrope (alcool, droguri), a medicamentelor, a pesticidelor
etc., iar pesticidele în țările în curs de dezvoltare anual provoacă peste 200000 cazuri de
intoxicații. De obicei, intoxicațiile acute neprofesionale exogene de etiologie chimică sunt
declanșate în condiții de habitat de acele substanțe chimice care sunt utilizate de către unii
membri ai familiei. Mai frecvent, intoxicațiile acute neprofesionale exogene de etiologie chimică
survin din cauza păstrării sau administrării incorecte a substanțelor chimice, sau exploatării cu
abateri de la prevederile legale a unor instalații (aragaz, sobe etc.). Unele persoane, sub acțiunea
și/sau prezența diferitor evenimente, diverselor situații precare (lipsa de finanțe, atitudinea
interpersonală),utilizează substanțe chimice (medicamente, pesticide) în scop suicidal, deoarece
sunt condiționate de o „situaţie toxică” când, sub influența încordării sporite a condiţiilor
contemporane de viață, sunt tentaţi să folosească asemenea preparate.
Una dintre cele mai frecvente intoxicaţii acute, având numeroase implicaţii în medicina legală
ca urmare a actelor agresive, antisociale, accidentelor şi morţilor violente ce survin în cursul
intoxicaţiei. Pătrunderea în organism se face pe cale digestivă (cel mai frecvent) sau respiratorie
(vapori de alcool). Etanolul se absoarbe 20% in stomac, restul de 80% in porţiunea iniţială a
intestinului subţire (duoden). Daca stomacul este plin, absorbţia este mai lenta, alcoolemia
maxima fiind atinsă la 2 ore, iar pe stomacul gol alcoolemia maximă este atinsă la 30 – 60
minute.
Un loc deosebit i se atribuie alcoolului ca factor de risc pentru sănătatea umană. Aproximativ
trei adulţi din 10 consumă alcool irațional și au probleme de sănătate din această cauză. Unii
adolescenți consumă alcool sau substanţe toxice doar ocazional, însă chiar și acest comportament
se consideră periculos, deoarece poate duce la dependență saula probleme secundare acesteia,
cum ar fi: progrese școlare slabe, izolare socială sau pierderea prietenilor din anturaj, probleme
familiale. Fiecare persoană care nu este capabilă să-și controleze “dorința” excesivă pentru
băuturile alcoolice este supusă unui risc sporit pentru a suferi de alcoolism sau de dependența de
a folosi alcoolul. În contextul industrializării cu pași rapizi actuale a țărilor, intoxicaţiile acute
neprofesionale exogene de etiologie chimică devin o problemă stringentă de sănătate publică,
neacoperită sub aspect de evidență, raportare a fiecărui caz și reabilitare (după caz) a persoanelor
intoxicate.
Capitolul 4
MĂSURI DE PREVENIRE
1. Respectarea regulilor de igienă personală prin utilizarea echipamentului de protecţie
(îmbrăcăminte impermeabilă, încălţăminte și mănuși, ochelari de protecţie, mască ori respirator)
în cazurile aplicării pesticidelor în condiţii habituale.
2. Verificarea sistemelor de încălzire a locuinţelor (sobe, centrale pe biomasă, pe gaz etc.)
înainte de punerea lor în funcţiune pentru curăţarea de funingine, rugină sau eroziuni.
3. Ventilarea și aerisirea permanentă a încăperilor.
4. Respectarea regulilor de păstrare a medicamentelor (în locuri inaccesibile pentru copii, în
truse medicale speciale, împachetate și etichetate).
Simptomele intoxicației și perioada de apariție a acestora depind de însăși substanța toxică, de
cantitatea și modul în care a ajuns aceasta în organism, de mecanismele de acțiune ale acestei
substanțe, de vârsta și starea de sănătate a persoanei otrăvite. Unele simptome pot fi
nesemnificative, însă neplăcute (mâncărimi, dureri etc.), iar altele pot prezenta un pericol pentru
viață (ritm cardiac anormal, dificultăți de respirație, comă etc.).

Unele substanțe toxice acționează imediat, iar unele după câteva ore sau chiar zile după
pătrunderea în organism.
Cele mai des întâlnite simptome ale otrăvirii cu substanțe chimice sunt:
• Greață, vomă;
• Transpirație rece, frisoane;
• Convulsii;
• Tulburări ale respirației;
• Creșterea ritmului cardiac sau stop cardiac; letargie bruscă și somnolență; un mod ciudat de
comportament;
• Durere abdominală, cefalee, amețeli;
• Salivare și/sau lăcrimare;
• Îngustarea sau dilatarea pupilelor.
În cazul oricărei intoxicații chimice primul ajutor constă în încetarea administrării substanței și
transportarea de urgență la spital. Ajutorul oferit în spital este de obicei direcționat către:
• Îndepărtarea substanțelor toxice din organism;
• Menținerea capacității de lucru a organelor și sistemelor organismului;
• Introducerea antidoturilor – substanțe care neutralizează substanța toxică care a intrat în
organism.

CONCLUZII

Este necesar să fim extrem de atenți în folosirea oricărei substanțe chimice care are potențial
de lezare a organismului uman. În primul rând trebuie să ne protejăm pe noi înșine însă nici nu ar
trebui să excludem probabilitatea că cineva ar avea intenția să ne otrăvească cu o anumită
substanță dintre cele menționate mai sus. Unele dintre cele mai îndrăgite arme ale asasinilor au
fost și vor rămâne substanțele chimice toxice iar nouă nu ne rămâne decât să fim prudenți.
Oriunde am fi, să ținem minte cât de mare este pericolul unei intoxicații și dacă în cazul în care
uneori ni se poate întâmpla fără ca noi să ne dorim asta, utilizarea drogurilor și alcoolului pare a
fi o cale conștientă de distrugere a organismului.

BIBLIOGRAFIE

1. Mc. Carrthy M. Six people in US die each day from alcohol poisoming. In: CDC reports, 2015, nr.
8, p. 350; Konny D., Brewer R. D., Mesnick J.B. et al. Vital sinds: alcohol poisoming deaths-United
States, 2010-2012. In: Morb. Mortal Weekly Rep., 2015, nr. 53, p. 1238- 1242.
2. https://en.wikipedia.org/wiki/Hippocrates
3. http://www.sfatulmedicului.ro/Prim-ajutor/ intoxicatia-cu-substante-chimice-
medicamentoasebarbiturice-neuroleptice_1749
4. https://expert.ru/2013/10/17/vosmerka-samyih-gromkih-otravlenij/
5. https://chemicalsinourlife.echa.europa.eu/ro/first-aid-in-chemical-exposure