PRONUMELE

3. Cazul Dativ
 Persoana I, singular
1. Mie= moi,... ( punem accent pe persoana care vorbește )
Mie îmi place muzica.
2. Îmi= a moi de obicei însoțit de un verb reflexiv+C.D.
Îmi doresc* o carte nouă. ( A moi je me souhaite+C.D.)
Obs. Anumite verbe pot fi și reflexive, dar și nereflexive în același timp.
Singura diferență e că își schimbă sensul. Alteori, deveniind reflexiv, prin
acel verb, acțiunea se răsfrânge(se repercute) asupra obiectului.
3. Mi- sau -mi similar ca funcție cu îmi, DAR diferă în funcție de construcție
adică unele tipuri de propoziții cer îmi altele mi-.
Îmi se folosește în propoziții la prezent, viitor, perfect simplu, mai
mult ca perfect (modul indicativ) iar mi- la perfect compus(modul indicativ),
conjuctiv, condițional optativ, imperativ și gerunziu.
Mi-am uitat telefonul acasă. ( Je me suis+ C.D.) – perfect compus
Vreau să-mi iau o bluză. * - conjunctiv / Vreau să îmi iau o bluză nouă.** posibil
- prescurtat/informal vs. formal
Obs. Se folosește –mi la modul conjunctiv.
Mi-aș dori un câine de ziua mea.
Dă-mi cartea. *
Obs. Se folosește –mi la modul imperativ.
A plecat lăsându-mi o ultimă speranță.*
Obs. Se folosește –mi la gerunziu.
În unele construcții diferența e că îmi este mai formal, iar mi- informal ca de
exemplu
Îmi este foame. Îmi este sete. Îmi este scârbă. Îmi este necesar.(formal)
Mi-e foame . Mi-e sete. Mi-e scârbă. Mi-e necesar.(informal)
4.Imperativ/gerunziu/conjunctiv + -mi- + un alt pronume
Vreau să mi-o iau.***
Obs. adăugarea unui nou pronume face cratima să dispară
Dă-mi-l.
A plecat lăsându-mi-o.
5. mi (fără cratimă)
- rar, construcții fixe/expresii care sunt ușor impersonalizate de tipul
Mi se pare, Mi se face sete/foame (vine din exterior), Mi se cere (vine din exterior)
Mi se dau prea multe teme.