INSTITUTUL DE FORMARE CONTINUĂ

PSIHOLOGIE

REFERAT
Tema: Comportamentul Deviant
La Preșcolari

Student: Moraru Inga

Dr.,conf.univ. Tintiuc Tatiana

Chișinau 2021
 Cuprins:

1. Introducere. Noțiuni.
2. Cauzele comportamentului deviant a preșcolarilor
3. Corecția și profilactica comportamentului deviant a preșcolarilor.
4. Concluzii
5. Bibliografie.

1. Introducere. Noțiuni.

Schimbările ce au loc în societatea modernă, folosirea excesivă a gadgeturilor de către copii

contribuie la apariția multor probleme asociate cu educația și creșterea acestora. Din păcate anual
crește numărul preșcolarilor ce demonstrează zilnic acțiuni antisociale inacceptabile, fie ele
acțiuni agresive, conflictuale, lipsa interesului pentru învățare, incapacitatea de a comunica cu
alți copii. Toate acestea sunt semne ale uni copil “dificil”cu un comportament deviant.

Schimbările care au loc în societatea modernă contribuie la apariția multor probleme asociate
creșterii copiilor. Din păcate, în fiecare an crește numărul preșcolarilor, ale căror acțiuni agresive
și conflictuale sunt surprinzătoare în cel mai bun caz. Acțiuni antisociale inacceptabile, lipsa de
interes pentru învățare, incapacitatea de a comunica în echipa copiilor - toate acestea sunt semne
ale unui copil „dificil” cu un comportament deviant. Pentru a înțelege mai bine termenul
“Devianță”, vom prezenta cele câteva noțiuni de bază și cele trei teorii clasice ale acesteia: teoria
biologică, psihologică și sociologică.
Devianța se caracterizează prin abaterea comportamentului de la normele de viață și de la
valorile sociale, morale și culturale ale unui grup sau a societății. În cazul preșcolarilor acest
termen este folosit pentru a descrie acțiunile unui copil ce nu se încadrează în cadrul general
acceptat, depășesc normele comune, stabilite.
Teoria biologică: Susținătorii acestei teorii consideră că abaterea comportamentului de la
norma socială acceptată, este strâns legată de depozitului biologic al individului. În secolul al
XIX- lea, medicul italian C. Lombroso a descoperit o legătură între comportamentul deviant și o
anumită structură fiziologică a corpului. El leagă trăsăturile fiziologice caracteristice unui
criminal cu comportamentul acestuia prin : sensibilitate scăzută la durere, maxilarul inferior este
proeminent. Celebrul medic american W.Sheldon ulterior a determinat tipul fiziologic al unei
persoane predispuse la deviere: tipul mezomorf, cu structuri ale corpului musculare și atletice.
Un loc special în teoria biologică îl ocupă C.Darwin cu o abordare bazată pe selecția naturală și
ereditatea. Participanții abordării evoluționiste consideră unele aspecte ale comportamentului ca
manifestări ereditare.
În conceptele psihologice și psihiatrice, accentul este pus asupra trăsăturilor personale ale
unei persoane. O cercetare a arătat că esența abaterii în comportament nu poate fi explicată pe
baza unei trăsături psihologice. În 1950, Schuessler și Kressley, a încercat să demonstreze că
infractorii au anumite trăsături psihologice ce nu sunt caracteristice cetățenilor ce respectă legea.
În urma acestor cercetări s-a demonstrat că comportamentul deviant apare ca urmare a unei
combinații dintre trăsăturile psihologice și mediul ce înconjoară persoana dată. Comportamentul
deviant la copii este determinat de educarea a unor răspunsuri eronate la situațiile conflictuale și
de explicarea adecvată a realității, ceea ce duce la formarea unor norme eronate despre sine și a
celor din jur.
În sociologie, devianța este un fenomen social ce reprezintă o compromitere la supraviețuirea
socială și fizică a unei persoane într-un mediu anumit, social. Aceste fenomene devin un obstacol
în calea dezvoltării și realizării de sine în sine în societate.

2. Cauzele comportamentului deviant a preșcolarilor.

Cauzele ce determină un comportament deviant a copilului preșcolar sunt foarte multe și diferite
încât este destul de dificil de evidențiat o cauză anume ce provoacă comportamentul cutare. De
obicei dificultățile psihologice, incapacitatea de a se adapta într-un mediu social anumit,
tulburările emoționale, se întâlnesc deseori la majoritatea copiilor. Aceasta este o parte din
dezvoltarea lor psihologică. Însă decalajul de la normă are în spate anumite cauze.
Deseori sub comportamentul deviant sunt ascunse un complex de probleme, dereglări în
formarea și dezvoltarea personalității copilului, complicații în stilul de viață a familiei și
relațiilor dintre copil și părinți și desigur caracteristicile fiziologice ale fiecărui copil. Apariția
unui comportament deviant la copil de regulă apare în familiile disfuncționale. O familie
disfuncțională este o familie în care persistă probleme în educație. După cum scria renumitul M.
Buianov” în astfel de cazuri trebuie de considerat atitudinea nefavorabilă față de copil “.
Familiile disfuncționale pot fi împărțite în câteva categorii:
1. Familii Incomplete în care de educația copilului se ocupă doar mama sau tata, în unele
cazuri doar bunica sau bunelul. Lipsa unuia din părinți pentru copil este catastrofală
fiindcă el totodată pierde o lume întreagă de relații emoționale și morale.
2. Familii Conflictuale ce se caracterizează prin relații tensionate, conflicte permanente,
lipsa de înțelegere reciprocă, diferențe de dorințe, nevoi între părinți. Într-o astfel de
 familie, pacea și liniștea în familie este un compromis temporar. Conflictele și tensiunea
din familie au un efect negativ asupra dezvoltării personalității preșcolarului ceea ce se
manifestă prin forme deosebit de pronunțate în comportament transformându-l în unul
deviant.
3. Familii Antisociale sunt familiile ce sunt împotriva tendențiilor sociale astfel dau
exemplu de o împotrivire cu toate momentele ce sunt normale pentru societate și deseori
membrii acestor familii întreprind acțiuni ce sunt împotriva legii
4. Familii cu vicii sunt familiile ce întrebuințează la greu alcool sau droguri. În astfel de
familii interesul principal constă în consumarea alcoolului sau a altor substanțe
psihotropice. Copilul crescând într-un mediu unde funcțiile social pozitive sunt ignorate
total.
A. Zaharova susține că relațiile defecte din familie și educarea necorespunzătoare duce la
apariția nevrozei. Pentru a trata nevroza la copil este nevoie de studiat la început familia
acestuia, chiar și în câteva generații. Nevroza la un copil poate fi ca o oglindire la ceea ce se
întâmplă la unul din părinți. Astfel discuția, tratarea nevrozei la mamă poate să anticipeze
apariția nevrozei la copil. Pe langă nevroza, cauzele dobândite include de asemenea diferite boli
somatice și nervoase. Afecțiunile pe termen lung devin adesea surse de întârzieri în dezvoltare,
provoacă neascultare și agresivitate. Acestea contribuie la scăderea capacității mentale de a
stăpâni o anumită activitate, interferează cu stabilirea contactelor cu alți copii. Drept urmare,
personalitatea și comportamentul copilului se formează într-un mod patologic, acesta la rândul
său se manifestă prin instabilitate emoțională și slăbirea mecanismelor de adaptare și protecție.
Alte cauze în dezvoltarea comportamentului deviant sunt cele biologice ce sunt transmise
ereditar, fie sunt înnăscute fie asimilate pe parcursul vieții.
Cauzele înnăscute de obicei depind de cum a decurs sarcina la mamă. În cazul când mama
în timpul sarcinii nu s-a abținut de la consumarea drogurilor, alcoolului sau ducea un mod de
viață nefavorabil pentru sarcină, mai ales în primul trimestru de sarcină când are loc dezvoltarea
sistemului nervos a copilului, astfel aceasta influențează negativ asupra trăsăturilor individuale a
copilului și asupra reglării voluntare a comportamentului. Ca urmare dezvoltarea mentală a
copilului poate fi modificată, ceea ce va duce la trecerea mai dificilă asupra crizelor legate de
vârstă și respectiv va duce la un comportament deviant.
Trăsăturile ereditare explică principalele caracteristici ale sistemului nervos al unui copil,
de care depind temperamentul, oboseala și capacitatea de a lucra, susceptibilitatea copilului la
mediu, capacitatea de adaptare rapidă și stabilirea contactelor. Atunci când acesta suferă de
anumite mutații cromozomiale și nu se dezvoltă în normalitate unele structuri ale creierului apar
și diferite tulburări ce afectează în totalitate caracterul și personalitatea acestuia. Plus la aceasta
se adaugă și mediul în care acesta crește și se dezvoltă. Un copil cu defecțiuni ale sistemului
nervos împreună cu presiunea din partea societății poate să ducă la dezvoltarea unui
comportament deviant.

3. Corecția și profilactica comportamentului deviant a preșcolarilor.

Problemele principale cu care se confruntă un preșcolar constă în incapacitatea de a se

autocontrola, de a interacționa efectiv cu persoanele din jurul său și de a se adapta într-un
mediu nou pentru acesta. Pentru a elimina distorsiunile răspunsurilor emoționale și stereotipurile
predominante de comportament, pentru a reconstrui contactele, legăturile și interacțiunile cu alți
copii din jurul său, au fost identificate următoarele soluții:
1. Formarea interesului la copil față de persoanele din jurul său și de ai dezvolta dorința de
a-i înțelege.
2. Consolidarea abilităților de comunicare, cunoașterea a regulilor de comportament de
bază.
3. Dezvoltarea abilităților de comportament adecvat.
4. Învățarea copilul de a se autoevalua corect și echilibrarea reacției la stările emoționale
schimbătoare.
5. Dezvoltarea capacității de a comunica în diverse situații, prin diferite mijloace.
Metodele de corecție trebuie să fie bazate pe activitățile preferate a preșcolarului astfel
rezultatul va fi mai vast și mai prompt. Cu toți cunoaștem că activitatea principală a unui copil
este joaca. Prin intermediul jocului este posibilă dezvoltarea abilităților de comunicare,
autocontrol și echilibrarea reacției la anumite stări emoționale și anume : jocuri comunicative și
de mișcare în aer liber, redarea situațiilor dificile prin intermediul unor personaje în timpul
jocului, jocuri ritmice cu cuvinte, cântarea cântecelor și dansuri, citirea și discutarea poveștilor.
Povestirea poveștilor este una din principalele metode ce ajută la corectarea
comportamentului deviant la preșcolar. Este o metodă terapeutică ce îl ajută pe copil să își
formeze corect conceptele de “bine” și de “rău”, de asemenea îi dezvoltă potențialul lui creativ și
îl învață cum corect să evalueze acțiunile sale și a celor din jur. Pentru un preșcolar, poveștile au
o putere atractivă extraordinară. Îi permite să fantezeze și să viseze liber. În același timp,
povestea pentru copil nu este doar o fantezie sauun vis ci și o realitate care extinde cadrul vieții
de zi cu zi. Într-o poveste, se pot întâlni diferite situații unde se redau sentimentele personajelor
și de asemenea diferite fenomene complexe ce îl ajută pe copil să înțeleagă lumea adultă a
experienților sub o formă mai accesibilă pentru acesta. Plus la astea, copii au un mecanism de
identificare foarte dezvoltat, copilul ușor se aliniază cu un personaj din poveste, alegând cel mai
des personajele cu caracter pozitiv. Astfel comparându-se cu un personaj-erou, învață ușor
valorile și normele morale.
Însă nu doar jocurile și poveștile au un efect de corectare a comportamentului deviant, o
alta metodă este respectarea unei rutine zilnice severe și o alimentație corectă, limitarea timpului
petrecut în fața televizorului sau alte gadgeturi.
Viața de astăzi se caracterizează printr-o reevaluare a valorilor stabilite. Și în primul rând
se referă la relațiile umane. Multe metode de educație aplicate anterior sunt recunoscute ca
irelevante, iar altele noi nu s-au conturat încă complet. Unii adulți au un nivel insufiecient de
cultură psihologică, cum corect de educat și de comportat cu un preșcolar când acesta trece
printr-o criză caracteristică vârstei sau simplu cum să se comporte cu oamenii din jur. Astfel
copii devin în mod constant obiectele unor experimente educaționale care nu întotdeauna au
succes. În cele din urmă, toate acestea pot duce la cele mai diverse forme de comportament
deviant la copii mici și ulterior la adolescenți.

4. Concluzii

În concluzie aș vrea să evidențiez cât de importantă este influența familiei și a relațiilor

familiale asupra formării și dezvoltării personalității preșcolarului. Familia pentru copil este
primul mediu social cu care acesta se confruntă și învață cum să facă față situațiilor din viață.
Principala funcție a familiei este să dezvolte în copil o adaptare socială adecvată în orice
împrejurime care trebuie să corespundă cu capacitățile și trăsăturile psihologice ale acestuia. Cu
părere de rău, metodele de educație alese de părinții ce sunt siguri că procedează corect nu se
bazează pe anumite cunoștințe, studii, ci procedează așa precum au fost ei educați si desoseri
aceste metode tind să fie greșite. Afecțiunea și influența din partea familiei este crucială pentru
un copil în deosebi în prima perioadă de dezvoltare a acestuia. Cu toate acestea, mulți copii
rămân lipsiți de afecțiune, atenție și grijă, fiind respinși de adulți din cauza etichetării acestora ca
copii “dificili” și pur și simplu distanțându-se de el și totodată de responsabilitatea pentru
acțiunile sale, justificând refuzul acestora de a construi din nou contactul cu copii proprii. Ceea
ce de fapt, nu rezolvă problema ci din contra, aceasta tinde să se agraveze, astfel comportamentul
deviant de vine din ce în ce mai incontrolabil.
Relațiile nefavorabile dintre copil și părinți provoacă tulburări de socializare, care sunt
exprimate în abateri de la normele sistemului de relații sociale, astfel preșcolarul nu se
încadrează în nici un mediu nou dar care face parte din procesul d dezvoltare și formarea sa
socială. Prin comportamentul deviant al preșcolarului putem înțelege un rezultat nefavorabil a
dezvoltării sociale și morale ale acestuia, absența cunoștințelor despre norme, reguli de
comportament și relații sociale în grup cu alți copii, o evaluare eronată de sine și negativă față de
cei din jur ceea ce duce la alegeri greșite a acțiunilor sale în conformitate cu normele și valorile
generale acceptate.
5. Bibliografie

1. „Psihologia comportamentului deviant” Maria Nicoleta Turliuc.

2. „Educația inclusivă” Alois Gherguț.
3. „Psihopedagogia comportamentului deviant” Valentin Cosmin Blandul.
4. “Copii în conflict cu legea” UNICEF
5. "Motivele comportamentului deviant la copiii din vârsta preșcolară ", Osintseva L. B.