Sunteți pe pagina 1din 7

Universitatea Spiru Haret

Disciplina:Genetica comportamentului
uman
Tema: Impactul traumelor timpurii
asupra dezvoltarii creierului.
Student:Tudor.M.Catalina,anul 3,ifr

Consecintele traumelor timpuriii asupra dezvoltarii creierului

Trauma psihologică este un tip de degradare a psihicului care are loc ca urmare a

producerii unui atac asupra psihicului uman. Psihologii au definit trauma ca un eveniment de o

amplitudine extrem de mare, eveniment care apare în viata persoanei care depăseste posibilitătile

sale de gestionare . În general aceste evenimente mai putin placute creeaza o sensibilitate excesivă a
persoanei in comportamentul sau ulterior. Atunci când trauma duce la stress post-traumatic, daunele
pot implica schimbări semnificative la nivelul creierului uman, schimbări de natură chimică, care
afectează capacitatea persoanei de a gestiona în mod adecvat stresul care pe termen lung, generează
chiar si efecte patogene durabile.

In patologie, trauma este orice vătămare sau rană corporală. Totodată, traumatismul este definit ca
fiind starea produsă de trauma.
În psihiatrie, trauma este înţeleasă ca o experientă traita care produce o durere psihică, iar
traumatismul este explicat ca fiind prejudiciul cauzat astfel psihologic.

Trauma, în psihologie, este descrisă ca un şoc puternic, care poate avea efecte negative pe termen lung
pe diferite ari.

Cauzele traumei

Trauma poate fi cauzată de o mare multime de evenimente diverse , dar există câteva aspecte

comune. Există frecvent o violare a ideilor familiare pe care persoanele le au despre lumea lor si asupra

drepturilor omului , punând individul într-o stare de extremă confuza. Acest lucru

apare, de asemenea, atunci când persoane sau institutii de care persoana depinde sau în care

persoana îsi pune increderea încalcă sau trădează asteptările persoanei intr-un mod neprevăzut.

Traumele psihologice pot fi însotite de traume fizice sau pot exista independent. Cauzele tipice

și pericolele de traume psihologice sunt:

- abuzurile grave din partea altor indivizi: abuzul sexual, hărtuirea , violenta domestică sau

amenintările verbale . Abuzurile timpurii sunt o sursă foarte amplă de traume la

nivelul psihicului copiilor,care sunt pusi in situatii complicate


---Evenimentele catastrofice, cum ar fi cutremurele, războiul sau alte

violente în masă , de asemenea, pot provoca traume psihologice serioase cu atat mai mult cu cat
acestea au loc la o varsta frageda.

- axpunerea pe termen lung la situatii extreme, cum ar fi sărăcia sau formele de abus care se considera
mai usoare cum ar fi abuzul verbal poate fi traumatizantă. În cazul

abuzului verbal timpuriu la o varsta foarte frageda poate avea effect traumatic deosebit, de grav

doar într-un singur eveniment. De asemenea chiar si violenta care se considera cumva uoare, acceptata

încă de societatea noastra ca parte a modului de educare a copilului, poate

avea repercusiuni foarte ample asupra creierului copilului atat in timpul copilariei cat si la varsta adulta ,
mai ales daca aceste abuzuri vin din partea familiei si nu numai .

Abuzurile timpurii
Abuzurile asupra copiilor se refera la orice forma de maltratare fizica, sexuala sau
emotionala la care este supusa o persoana la o varsta foarte frageda , acasa, la scoala, in comunitate
sau in grupuri sociale. Exista mai multe tipuri de rele tratamente care isi vor pune amprenta definitiv
asupra creierului unui copil.

- Abuzurile fizice care implica agresiunile fizice exercitate de o persoana asupra unui copil, care se
sfarsesc cu vatamarea corporala a victimei. Pedepsele care implica palmuiri si alte actiunicare lezeaza

integritatea si demnitatea unui copil sunt integrate de psihologi in aceeasi categorie.

- Abuzurile sexuale. Reprezinta abuzul fizic al unui copil in vederea obtinerii stimularii sexuale

sau a profitului material. In aceasta categorie intra si expunerea organelor genitale in fata unui

minor, dezbracarea unui copil sau folosirea acestuia pentru producerea materialelor de

pornografie infantila.

- Abuzurile emotionale care se refera la producerea de defecte psihologice si sociale in dezvoltarea

unui copil, in urma unor comportamente precum tipatul atitudinea dura si ostila, privarea de

atentie, criticile exagerate sau denigrarea personalitatii unui copil. Alte exemple includ poreclitul,

ironizarea, distrugerea bunurilor personale, privarea de comunicare, solicitarile exagerate si

umilirea.

- Neglijarea acest tip de abuz se refera la esecul unui parinte in a asigura unui copil

hrana, imbracaminte, adapost, ingrijiri medicale sau supraveghere, pana in punctul in care

sanatatea, siguranta si bunastarea minorului sunt amenintate. Aici se clasifica si privarea de

atentie, afectiune si grija.

Toate tipurile de abuz asupra copiilor prezinta consecinte grave asupra creierului atat la nivel
emotional, intelectual, cognitive cat si comportamental, comportamente care care stau la baza instalarii
tulburarilor de personalitate observate in viata lui la varsta adulta.

Impactul traumelor timpuri asupra creierului la varsta adulta

Din nefericire, traumele timpuri au puterea de a influenta negativ viata atat in timpul copilariei cat si pe
parcursul vietii adulte. Victimele relelelor tratamente la varste fragede sunt mai

predispuse depresiei, gandurilor suicidale, consumului de droguri si alcool, dezvoltarii bolilor

mentale, incapacitatii de a intretine relatii normale cu cei din jur sau chiar manifestarii abuzurilor

asupra altor minori.


Statisticile medicale arata ca pana la o treime din copiii neglijati sau maltratati ajung sa

manifeste acelasi comportament abuziv atunci cand devin la randul lor parinti, profesori sau

tutori legali. Acest ciclu vicios al violentei nu poate fi eliminat, daca victimele nu beneficiaza de

ajutor psihiatric si ajutor psihologic pentru a-si gestiona traumele trecutului.

Printre multele consecinte ale traumelor timpuri ,indiferent de natura lor, se numara

- autoblamarea;

- cosmarurile recurente;

- insomnia;

- teama fata de lucrurile asociate cu abuzul ;

- stima de sine scazuta;

- disfunctiile sexuale;

- durerile cronice;

- dependenta de substante;

- autovatamarea;

- tulburarile somatice;

- sindromul de stres post-traumatic;

- anxietatea;

- tulburarile de personalitate;

- tulburarile alimentare;

- comportament pasiv-agresiv;

- victimizarea;

- deficientele functiilor neuropsihologice (atentie, gandire, limbaj, memorie si socializare).

Traumele timpurii netratate afecteaza atat viata victimelor, cat si pe cea a celor din jur.
Acest lucru este observabil in relatiile partenerilor , intrucat acestea implica un grad inalt de incredere si
intimitate.
Efectele observabile sunt urmatoarele:

- Lipsa de incredere in general victimele traumelor timpurii pot sa nu se simta confortabil intr-o
legatura intima.In functie de experienta avuta in trecut aceasta poate produce o stare de neincredere
profunda, care se poate

manifesta fie prin posesivitate si gelozie, fie prin nevoia de reconfirmare permanenta a

afectivitatii partenerului. Alti adulti maltratati in primii ani de viata isi pot tine la distanta

partenerii, preferand o viata traita in izolare si singuratate, din teama de a nu fi vulnerabili.

- Tendinta spre abuz nu este deloc rar intalnit ca victimele abuzurilor timpurii sa ramana

blocate in cerc abuziv. Acest fenomen poarta numele de compulsie repetitiva, in care persoana

traumatizata isi retraieste constant abuzul la care a fost supusa. Deexemplu, femeile care au fost

violate de un parinte isi pot cauta, in mod inconstient, parteneri care sa le produca suferinta.

- Problemele sexuale. Tulburarile de dorinta, excitatie si orgasm pot rezulta din asocierea actului

sexual cu durerea, abuzul si violenta. Studiile de specialitate arata ca supravietuitorii unor

abuzuri la varste fragede pot avea peste 50 de parteneri sexuali in timpul vietii si o predispozitie

crescuta la boli cu transmitere sexuala .Problemele ginecologice sunt des intalnite in viata

victimelor abuzurilor sexuale in copilarie.

- Comportamentul violent, acesta poate sa apara in relatiile personale ale unui adult care a avut

un parinte abuziv sau o persoana apropiata care l-a abuzat, cu care se identifica,violenta a fost
perceputa, in anii copilariei, drept forma de manifestare a interesului din partea parintelui sau a
persoanei care s-a ocupat. Prin urmare, adultul manifesta o agresivitate exagerata, copiind inconstient
modelul agresorului sau.

Stresul post traumatic

Sindromul de Stres Posttraumatic cunoscut sub numele Posttraumatic Stress Disorder

, prezentat ca o tulburare de anxietate în DSM-IV-TR , este inclus într-un nou capitol în DSM-5.
Sindromul de Stres Posttraumatic

Sindromul de Stres Posttraumatic sau PTSD este caracterizat în principal prin expunerea

unui individ la un eveniment catastrofic, traumatic, care depăseste capacitatea acestuia de a putea
gestiona situatia . Se precizează în fiecare dintre criteriile de diagnostic, că un eveniment

advers, catastrofic, precede PTSD.

Sindromul PTSD se declansează prin expunerea la stimuli ca și


moartea cuiva, amenintarea cu moartea, injurii serioase la adresa propriei persoane sau agresiune

sexuală. Poate fi vorba fie despre experienta personala traita fie martor la un

eveniment traumatic sau aducerea la cunostinta a faptului ca un eveniment traumatic s-a produs

unui membru apropiat al familiei sau prieten apropiat

Perturbarea cauzează stres considerabil din punct de vedere clinic cu consecinta

modificarea semnificativă a interactiunilor sociale ale individului, capacitatea de muncă cat si a altor

functii.

Acest sindrom poate avea urmatorul impact asupra individului pe parcursul vietii .
- retrăirea evenimentelor

- evitarea: se referă la evitarea memorilor stresante legate de evenimentul traumatic

- gânduri sau stare de dispozitie negativa

- stare de hiperexcitare, persoana suferindă .

Tulburarea de stres posttraumatic este o tulburare de anxietate ce se caracterizează prin trei

mari categorii de probleme: retrăirea persistentă a evenimentului traumatic

evitarea persistentă a stimulilor asociaţi cu trauma şi simptome persistente de hiperactivare

neurofiziologică.
Trebuie să fim constienti fără sa mai judecam doar daca am reusii sa intelegem sis a fim empatici, că
trauma există cel mai probabil in fiecare din noi și că efectele ei se pot transmite de-a lungul multor
generații. Creierul nostru este modelat de experiențele noastre timpurii. Abuzul, trauma timpurie,din
copilarie nu sunt lucruri pe care timpul le vindecă doar timpul sau se vindeca de la sine.Insa cu mult
sprijin therapeutic al famiiliei, al apropiatiilor putem rezolva aceste trauma timpurii.

Bibliografie:

- Chelcea, S. 1995 Cunoaşterea vieţii sociale, Ed.I.N.I., Bucureşti

- Golu M.(2007) Fundamentele psihologiei, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti.

- Holdevici, I. (2002) Psihoterapia anxietăţii. Abordări cognitiv-comportamentale. Editura Dual

Tech, Bucureşti.

- Holdevici, I. (2010) Psihologia succesului. Autosugestie şi relaxare. Editura Universitară,


Bucureşti.

- Lăzărescu, M.(2002) Psihiatrie, Sociologie, Antropologie. Editura Brumar,Timişoara.

-Tudose F. Tudose C. Dobranici, L. (2002) Psihopatologie şi psihiatrie pentru psihologi, Ed.

Infomedica, Bucureşti.

- Daniel David,(2006) Tratat de Psihoterapii cognitive si comportamentale

- American Psychiatric Association (2013) Diagnostic and Statistical Manual of Mental

Disorders, Fifth Edition (DSM-5)