NICIIIFOR, CRAINIC
Toatà aceastâ octenealà n-a awt gi nu are alt scop decît mentinerea treazâ a
congtiinlei noastre de apartenenlà la Biserica lui Hristos, Birerica neamului no-
stru, din moEi strâmogi. Acelagi lucnr îl urmàrim Ei noi astàzi, prin publicarea ace-
stui curs- Dorim, açadaç sâ punem din nou la îndemlna celor interesagi un ghid
spiritual, sinteâ a întregii noastre spiritualità1i ctodoxe. Desigur, el a fost con-
ceput $i ràmîne doar un ghr4 o introducere in spirituatitatea creEtinâ ortodoxà,
urmînd ca cei interesati, sà aprofundeze învâlàturile Sf. Pârinli, ajutafi, în primul
rînd, de scrierile din colecgia Fllocalir, de càrli precum prtcrlcul, Llnonariul,
$3' ru putcm-sa nu amintim cu aceastâ ocazie traiatul dc spirtantitou ortodoxl
al Pr. Acad" Dwnitru Suniloac, care vine ùr complctareaiunului dc f44 pd
aprofundare.
ca tr accst fcl sâ puncm la indcmlna tuturoç mai alcs a tincrilor, un
- -speràm
ghid dc initicrc ln taincle dcsàvhsirii crestinc:
Mulrumim ediûrii TRINIIAS p"nmi rpri3inol acordat ta prcgàrirea editàdi
Tsli volunr' doamnei vateria ôrigorc çi-domnului Grigôrc-Arscnc dc ra
ADISAIiI SRL çinrturorcelorcarc,lntiun fei sau altul, auconiriUuittatinalizarca
acestci luffâri
Ierod. drd- TEODOSIE PARASCHN
r.
CE E MISTICA?
Disciplina ce se desfâEoarà de la aceastà catedrà poârtà numele de ,,Isttiria
literaturli rcligioase El biseylccçti modeme". Am aràtat în prelegerea inaugu-
ralà a cursului nostru ce este literatura religioasà.în sens mai larg precum Ei ce
este literatura bisericeascà în sens mai specific fi mai precis. Consultativà una,
normativà în mare parte cealaltà, aceste douà ramud ale crcagiei literare, datora-
te geniilor ivite din cîmpul larg al societâ1ii creçtine, sau din cadrele definitc ale
Bisericii, çgnverg în aceeagi tendinlâ de sesizare a raportului celui mai intim din-
tre om Ei Dutnnezeu. Raportul acesta, în màsura în care e mai intim Ei mai adîncit,
devine mai insensibil çi mai inefabil. Graiul omenesc, care are anumite limite de-
terminate de condilia rimanà, se gàse$te adesea în situalia de a nu putea articula
esenla acestui raport viu dintre Dumnezeu Ei om. Raportul acesta viu, care nu e
altceva decît unirea sufletului cu Duninezeu are, deci, un caracter ascuns, tainic,
mistic. C-onstituind centrul de atractie al literaturii religioase gi bisericeEti, care se
luptà pentru a-l exprima Ei a-l explica, el ràsfrînge o culoare misticà peste aceastà
literaturâ. Astfel, autorii mistici, oricit de limpezi sau de sistematici s-ar sili sà fie
în expunerile lor asupra experien[elor leligioase intime, râmîne totdeauna în
operalor o laturâ, gi anume cea mai d" pret, care înfâligeazÀ realedificultâ1i de
înlelegere. Aceste dific'ultâ1i nu dispar, oricare ar {i metoda de expunere pe care
am întrebuinta-o în tratarea unor subiecte sau a unor epoci din istoria literaturii
religioase Ei bisericegti. Fiindcà dificultàgile acestea, legate de sîmburele mistic al
vielii'religioase, ntr sînt de naturà sà fie làmurite printr-o simplà metodà istoric-
literarâ-
$i atunci e nevoie sà apelàm la luminile pe care ni le pune la îndemînà Teolo-
gia misticà.
Un curs de'istoria literaturii religioase Ei bisericegti, mai ales lntr-o Facultate
de Teologie, nu e posibil fàrâ ajutorul Teologiei mistice. Ctrci ce este altceva
aceastà literaturâ religioasàçi bisericeascà, decît expresia personalâ a unei expe-
riente sau a unei tràiri adînci, vii, în care principiile Teologiei mistice au devenit
puteri vii Ei competente în penonalitatea unuia sau altuia dintre creatorii acestei
literaturi? Intre Teologia misticâ Ei literatuta religioasà existâ depi o legâturà or-
NICHIFOR CRAINIC
ganicà, legàturà dintre un principiu teoretic çi realizarea lui practicà, tràirea lui,
întruparea tui, am putba zice, într-o personalitate religioasà. $i atunci cînd sîntem
chemali sà formulàm o judecatà asupra valorii intelectuale gi morale a unei astfel
de personalitàti religioase, ce criteriu mai sigur putem avea noi la îndemînà decît
acela al Teologiei mistice? Baza unei experienle sau a unei tràiri mistice e Teo-
logia misticà çi tot astfel, cheia îngelegerii Ei a judecàrii acestei experienle articu-
late literar e Teologia misticà. Fàrâ ea istoria literaturii religioase Ei bisericeEti ar
fi un corp alcàtuit din diferite pàr1i, dar lipsit de coloana vertebralà. Patrologia,
de pildà, care-nu e altceva decît istoria literaturii creçtine mai vechi nu e posibilà
fàrà luminile sigure ale Teologiei dogmatice Ei ale Teologiei morale, care ne dau
criteriile dupâ care sà judecàm dacà ideile cutàrui sau cùtàrui autor sînt confdr-
me sau nu cu istoria Bisericii noastre.
Cu atît mai necesar apare deci criteriul Teologiei mistice în domeniul expe-
rienfei religioase, experien!à care e atît de variatà de la personalitate la persona-
litate gi ôare are ca sîmbure central gi tainic legàtura intimà dintre suflet çi Dum-
nezeu. De altfel, experienla religioasà în gradul cel mai înalt de realizare nu e
altcera decît un cîmp de aplicare gi de valorificare a principiilor cuprinse în Teo-
logia misticà.
Pentru aceste motive, noi concepem cursul ce se predà de la aceastà catedrà
ca avînd obazâ permanentà în mistica teoreticà sau în Teologia misticà. Apari[ii
le succesive, istorice ale misticii creEtine, capàtà un sens unitar dacà sînt conside-
rate în cauza lor generatoare, la lumina principiilor teologice. Caracterul acesta
teoretic, de bazâ, face ca disciplina noastrà, de aparentà istoricà, sà se încadreze
în economia generalà a studiilor sacre, la rubrica Teologiei sistematice.
Teologia sistematicà e dogtnaticà, e moralà Ei e misticà. Dacà dogmatica se
ocupà de doctrina revelatà asupra fiingei lui Dumnezeu în Treime Ei asupra între-
gii Sale economii a creaJiei, conservàrii, mîntuirii Ei desâvîrEirii lumii, morala
contine în consecin!à legile conduitei creEtine pentru a ajunge la mîntuire gi la
desâvîrEire. In ce raport se gàseEte atunci Mistica fa!à de Dogmaticà gi fatà de
Moralà? Ràspunsul la aceastà întrebare nu e lipsit de dificultà$i pentru cà între
aceste discipline ale Teologiei sistematice nu existâ Ei nici nu pot sà existe deli-
mitàri care sà nu fie încàlcate reciproc Principiile Moralei bunàoarà nu sînt decît
consecinla logicà sau irelungireiprincipiiloi dogmatice Ei o delimitare a lor de-
parte de a însemna o separalie sau o solulie de continuitate, nu e decît un mod
de a proceda pentru a inlesni cunoa$terea mai precisà a lor. Tot astfel stau tucru-
rile cînd e vorba sà precizàm raportul Misticii fa1à de Dogmaticà sau faJà de Mo-
ralà. Limite separatoare nu existà dar existà anumite caracteristici, care precizra-
2à obiectul Misticii fa!à de celelalte douà discipline ale Teologiei sistemarice.
Dacà ceea ce alcàtuiegte preocuparea centralâ a Misticii e unirea fiintei ome-
negti cu fiin[a supremà a lui Dumnézeu, atunci Mistica ne apare ca o sintezà a
8
CURS DE TEOLOGIE MISTICÀ
principiilor dogmatice gi morale totodatà. Unirea aceasta e un fapt viu de naturâ
spiritualà. Principiile dogmatice gi morale în El departe de a ràmîne notiuni
teoretice Ei abstracte, apar personalizateca sà zicem astfel, transformate în pu-
teri actuale, care cræazâ un înalt moment sau o serie de momente de viaSà du-
hovniceascà. Consideratà în faptul specific care o caracteriznazà, gi care e unirea
' divin-umanà, sau cu termenul grecesc: unirea terndricl, Mistica are douà aspec-
te deosebite, dupà cum o privim din punct de vedere dogmatic.sau din punct de
vedere moral.
Elementul dogmatic intrà în alcàtuirea ei pentru a-i contura caracterul creEtin
ortodox. Pentru cà în general vorbind, existà gi o misticà pàgînà gi o misticà a
celorlalte religii sau confesiuni, care înfà1igeaâ asemànàri gi deosebiri fatà de
mistica ortodoxà. Ceea ce deosebeçte mistica noastrà de celelalte forme de misti-
cism.religios e fundamentul ei dogmatic special, màrturisit devenerabilii ei reali-
zatori.
Elementul moral intrà de asemenea în alcàtuirea misticii noastre ca însàEi
esenta ei. O penonâhtate religioasà în cea mai înaltâ semnificalie a cuvîntului e
o sintezà vie a adevàrului dogmatic çi moral. Dar aceastà sinteâ, în comparatie
cu stadiile inferioare ale vielii religioase, constituie o culme de realizare. Iar cul- tii
mea de realizare a unei penonalitàti creçtine se nume$te perfectiune sau
it{
sfinfenie. Unirea teandricà, adicà faptul central al misticii, reprezintà deci o cul- ilr
me a sfinteniei sau a desàvîrEirii. Morala propriu-zisà nàzuieEtê bineînleles càtre
aceastà culme idealà, dar ea înfâligeazà diferite stadii de progres spiritual în dru- ,ii
mul càtre aceastà culme. Dincolo de aceste stadii progresive, de care se ocupà în i;ii
special Morala, Mistica are în vedere viata de pe culme a desàvîrgirii în Duh sau
a sfinleniei. Intre disiplinele Teologiei sistematice, Mistica e astfel o împlinirevie
Ei o încununare a Dogmaticii Ei a Moralei. Mistica e viala religioasà realizatà la li
maximum.
il
Dupà aceastà sumarà situare în raporturile disciplinelor Teologiei sistemati-
ce, sà trecèm la definilia ei gi la precizarea mai deaproape a.obiectului ei. rli,
ll
Ce este Mistica?
Înainte de a a.junge la o definitie a ei ca disciplinà, sà ne oprim cîwa timp
asupra termenului etimologic. iii.
Cuvîntul Misticà e de origine greacà. Autorii care ridicà chestiunea definiliei
sînt cu tqii de acord cînd pun acest cuvînt în legàturà cu urmâtoarele douà vor-
be:
pua = a închide ochii, a strînge buzele;
pua@ = a inilia în lucrurile tainice, bunàoarà într-un cult secret.
Tot astfel cuvîntul mistic e pus în legàturà cu substantivele:
puûqt = c€l care iniliazà;
NICHIFOR CRAINIC
llucTtnptot'- secret, tainà, mister religios, adicà partea ezotericà a uDui cult,
ce se deanàluie numai celor inigiali. Bunàoarà: misterele eleusine.
Cuvîntul =puotrlKot, zice Joseph de Guibert (Etudes de Theologle
Mystique, p. ^61iç
11), era întrebuintat la greci numai în sens religios; pe cînd acela de
mister avea la început sensul profan de secret
Dupà autorul citat, cuvîntul nister se gàseçte gi în Vechiul Testament gi anu-
me în càrlile Deuterocanonice gi în Daniil, iar în Noul Testament el e intre-
buingat de 28 ori dintre care de 21 de ori îl gàsim la Sfintul Apostol Pavel ln1ete-
surile pe. care i le stabilesc P. Prat (citat tot de Guibert) cuvîntului nlster = Fit-
qr1ptoy, a$a cum e întrebuintat în Noul Testament; sînt urmâtoarele trei:
tainâ a lui Dumnezeu în legâturà cu mîntuirea lumii;
- lnleles ascuns, alegoric sau tipic al unui agezâmînt, al unei poJestiri sau al
-
unui tablou; çi
lucru a càrui actiune e ascunsà.
- Joseph de Guibert, care ne intereseazâ îndeosebi fiindcâ e titularul catedrei
de Teologie misticà Ei asceticà de la Univenitatea gregorianà din Rornh, obaervâ
mai departe cà în terminologia bisericeascà misterele însemneazâ Sfintele Taine
gi în special cele trei de la început adicâ.de inttiere în cre$tinism: botezul, mirun-
gerea Ei euharistia. Mai tîrziu, adaugà el, mister se numea gi orice lucru care
depâgegte puterea de înlelegere a minlii; dar acest întekx îl are, desiguç chiar din
momentul cînd cuvîntul mlster se aplicà Sfintelor Taine, care, prin natura lor,
sînt mai presus de înlelegerea rationalà. Acestea în ce priveçte cuvîntut nlster =
pvon|Ptort-
Cuvîntul nistic însà = la,cttgot, ca formâ adjectivalâ, nu figureazà nici în
Noul Testament çi nici la Pàrinlii apostolici. intiia oarà îl întitnim la lpolit, care 1l
întrebuinleazà pentru a desemna învà1àturile pâgîne, apoi la lrineu gi la Clement
de Alexandria cu înlelesul general de secret sau tainic.
Începînd cu veacul al IIIJea cuvîntul nlstlc intrâ în terminologia creçtinâ,
unde este întrebuintat în trei întetesuri deoseblte:
un înteles litulglc,dupà care e nlstlc ceea ce se referà ta cultul creStin gi
-
la sensul simbolic Ei ascuns al lui;
un inteles excaetlc, aplicat la interpretarea alegoricà a Sfintei Scripturi;
- un înfeles teologic propriu-zis, pe care îl gàsin mai întîi la Origen gi la
-
Metodiu de Olimp, dupà care, nistlcr sint învàtâturile mai lnalte, mai adînci, mai
ascunse, ce nu stau, prin urmare, la îndemîna oricui. Mulgi dintre Pàrinlii nogri
bisericeEti vechi deosebesc, ca gi Meister Eckait de mai tîrziu, douà categorli de
cre$tini: unii cari prime.sc adevàrul revelat printr-un simplu act de credinlà, çi algii
care îl pâtrund in esenta lui misticà printro înaltâ spegula[ie intelectualà lumi-
natà mai mult sau mai putin de har.
CURS DE TEOIÆGTE MISÎICÀ
În veacul al lVlea, continuà tot Guibert, gàsim întîia oarà expresia de teolo-
gie misticà la Marcel de Ancira, care vorbe$te de o ,,teologie inefabilà gi misticâ",
într-un fragment pàstrat de Eusebiu. In acelagi sens expresia de teologia misticâ
apare în veacul alV-lea odatà cu scrierile celui care gi-a zis Dionisie Areopagitul,
de la care o va împrumuta, precum se gtie, întreg Ewl Mediu occidental. La Dio-
nisig termenul de nistic, de teologie mistictr, pe lîngà îngelesul de cunoagtere a
lucrurilor neligioase, tainice, capàtâ gi pe acela de experinentalà, adicà o cu-
noa$tere religioasà, tainicâ, dobîndità în mod experimental çi imediat din unirea
cu Dumnezeu tràitl. Aceastà cunoaEtere dionisianà e opusà cunoaEterii rafiona-
le sau dialectice. Prin Dionisie, expresia de teologie misticà se gpneralizeazâ çi se
încetàfeneEte în limbajul lumii cregtine.
ln limbajul modern, termenul de mistic e foarte des întrebuingat îrr sensuri
care variaâ gi în derivafiuni adesea peiorative. Da& ceea ce e mistic e oius la
ceea ce e ralional, nu odatà vom întîlni în terminologia psihiatrilor raSionaligti,
pentru care anumite fenomene din via[a religioasà au o genezâ morbidà, cuvîntul
de mistic, opus aceluia de nornal sau sànàtos. Tot astfel, substantiwl derivat de
nisticisn e susceptibil de o sumà de înfelesuri, aplicate nu numai domeniului
religios dar çi domeniului ocultist, domeniului literar profan çi chiar domeniului
politic. Alte formafiuni derivate cum e açeea de misticitate sau de mistificare, cu
îngelesuri peiorative, au trecut din frantuzegte ca neologisme çi ln limba noastrâ.
Dar toate aceste întelesuri aplicate unor domenii atît de variate, gi în sfere tot
mai largi gi mai vagi, nu mai au nimic comun cu sensul religios, tainic Ei experi-
mental al cunoaçterii mistice; singura lor legàturà ràmîne aæea a derivafiunilor
etimologice.
Pentru a evita confuziile, teologia modernà, printr-un consens tacit unanim,
s-a fixal asupra termenului de MistiçÉ, al càrui înleles este cel cuprins în expresia
de,,Teologie misticÉ".
$i acum, dupâ aceastà excursiune filologicà, e timpul sà ne întrebâm care e
definilip misticii religioase?
Definiliile sînt numeroase $i ele variazà în formà de la autor la autor, pâstrînd
aproape totdeauna un asord în ceea ce privqte fondul. Aceastà varietate for-
malà vine Ei din faptul cà în domeniul misticii religioase, deEi existà o imensàlite-
ratr.rrà modernà mai ales în Occident, nu existà încà o terminologie tehnicà fixatà.
$tiinla misticii, ca disciplinà apgrte în învà1àmîntul teologic modernn e de datà cu
totul recentà. La romano-catolici întîile catedre dedicate acestei specialità1i da-
teazâ, abia din anii de dupà râzboi gi sînt, dupà informagia noastrà, în numâr de
douà, amîndouà în Roma: una la Universitatea gregorianâ, pe care o deline ie-
zuitul Joseph de Guibert, de la care am împrumutat în cea mai mare parte consi-
deraliile filologice în jurul termenului de misticà; alta la Colegiul Angelic, pe care
o deline mar,ele gînditor domipican Garrigon-Lagrange. Guibert edirectorul cu-
noscutei Revuç d'asc{tique et de mystique, iarGarigon-Lagrange colaboreazà în
1l
 NICHIFORCRAINIC
special la revista La vie spirituelle, douâ pcriodice dedicate studiilor mistice. Di-
sciplina ce-se predà la aceste catedre poaità numeleTeologie asceticà misticÉ.
çi
La noi în ortodoxie, întîia oarà apare o catedrà similaràln anul 1926-cu nume-
le de Literaturà religioasà modernà, la Facurtatea Teologicà dih chiEinàu, iar
dupâ6_ani ia fiin!à Ei la Bucuregti cu titulatura pe care o cunoaçteii. I.p.3. uitro-
polit Nicolae Bâlan ne-a comunicat cà prànuiegte pe seama acïdémiei Andreie-
ne din sibiu o catedrà pe care o va intitula oe ,,Teàlogie misticà gi asceticâ',.
Prin urmare aceastà disciplinà càpàtînd fTinlà ap-arte la o aata cu totul ie-
centà, nu exageràm cînd spunem cà ea se gaseçTe ubiu pe cale de formare ne
Ei
putem explica de ce termino. logia ei tehnicà nJe încà d'eplin precizatà. Trebuie
sà observàm de asemenea cà ra romano-catolici vine în ajutoiut teologului
con-
temporan o imensà literatqrà, de caracter experimental de caracter ipeculativ
Ei
totodatà, din epoca scolasticà Ei mai ares din epoca modèrnà, ceea ce înlesneEte
enorm.opera lui de sistematizare în curs. La noi, deEi mistica e stràvecbea gloiie
aortodoxiei Ei mania întregii mistici occidentale, prdocupàrile sistematice pentru
obiectul ei au càzut în umbrà qrî în epoca mboerna, aga încît teorogul de azi
are mult mai multe dificultàfiTli de biruit pêntru a relua un" fi. îotrerup[. Du.
oricîte dificultàgi, a readuce în actualitaae esenga misticâ a veacuriloi ortodoxe "u
lucrare pe.cît de necesarà întregiriiînvà1àmînrului teologic pe arîr de
::,111'.r_".'":
Iolosrtoare nevoilor religioase ale spiritului contemporan de întàri[oaie pentru
Ei
conEtiinla ortodoxà care se va simli mult mai sigurà àe sinJîn comunitatea
stràlu-
cirii de odinioarà a misticii noastrè ràsàritene.
cu acestea, sà ne întoarcem la definilia misticii. pentru motivele aràtate, am
spus cà autorii occidentali diferà în formà pe care o dau acestei definilii,
pàsirînd
aprgape totdeauna un acord,în ceea ce priveEte fondut.
. Heinrich Denifle (Historisch-poritische lirâtter,lgZs,p. 6g5), a càrui aurori-
tate o cunoasteli din cursul de anul trecut asupra Mistiôi germane, spune
cà
,,Teologia misticà" e cea mai grea dintre toate ôisciplinele teËlogice. ,Nïliunea
de misticà e çea mai neclarà cea mai fluidà dintre ideile Teologiei'.
Ei Âemenea
declaralie, din partea unui om_care poartà supranumeled"
,,""."Ëtàtorgenial" în
cîmpul misticii medievare, e de naiurà sà nË descuraj"r" our""u-. vËm
càuta
însà sprijin în:?Tp.j.l!u altora care s-au stràduit totrigi sà il;ri;;
olefinilie.
Protésorul Martin Grabmann, (wesen und Grundrsgen der ksthorischen
Yt-ttlh p..2u22\ dupà care am citat pe Denifle, o" puo"Ia îridemînà o serie de
detrnrlu dtn care vom alege cîteva:
. Pupe L. l-ercher, misticrl e: ,,$tiinta însugirii !i gustàrii lucrurilor dumneze-
ieEti, pe temeiul unei asemânàri cu elè uniii rucra-te de Duhul sfînt prin
çi insu-
flarea unei iubiri palpabile pentru ele".
Sà observàm din aceastâdefinilie cà participarea omului
la actul mistic nu ise
datoreEte sieEi, ci harului Duhurui sfïnt, carè insuflà iubirea pentru
lucrurile
dumnezeiegti. Sà mai observàm cà, dupà acest autor, putereâ càre
îndeplineçte
t2
CURS DE TEOLOGIE MISTICA
actul unirii mistice e iubirea inspiratà, dar cà expresia de ,,lucruri dumnezeieEti"
e oarecum neprecisà.
O altâ definilie e aceea datà de l. Zahn,dupâ care mistica e: ,,Împlinirea pe
pÀmînt a unirii cu Dumnezeu în cunoaçtere Ei in iubire, prin harul special al lui
Dumnezeu, participînd prin rugàcipne contemplativà gi pàstrîndu-se în sfin$enia
vielii, adeiea însogità de daruri extraordinare atît làuntrice cît Ei exterioare chiar
dacà ele nu sînt absolut necesare".
Definilia aceasta e mult mai explicità decît cea dintîi. În loc de unirea cu lu-
crurile dumnezeieçti , ea precizeazà: ,,unirea cu Dumnezeu". La cea dintîi era
vorba numai de o iubire haricà, aici e vorba de,,cunoagtere Ei iubire haricà". Ha-
rul Divin care dà aceastà iubire Ei aceastà cunoa$tere e un ,,har special". Partici-
parea la actul mistic se face prin contemplatie, iar o condiJie neapàratà a ei e
curàlenia vieJii sau cu alte cuvinte: purificarea asceticà. Totodatà, precizeazâ
Zahn, unirea misticà poate sà fie însolità de fapte extraordinare cum sînt extazu-
rile, viziunile, deEi acestea nu sînt absolut nec€sare.
O a treia definilie e a"eiu a lui E. Krebs dupà care: ,,Mistica în întelesul Bise-
ricii este experimentarea Ei tràirea unei uniri a sufletului cu Dumnezeu pricinuità
de har, în care cunoaEterea adevàrurilor dumnezeieEti se limpezegte prin darurile
Duhului Ei îndeosebi prin darurile înlelegerii Ei al înlelepciunii, Ei se adînceEte
pînà la simpla percepere çi privire a Adevârului, iubirea de Dumnezeu çi de oa-
meni se intensificà Ei se aprin<Ie în mod miraculos, adesea pînà la rnari hotàrîri
eroice, gi bucuria în Dumnezeu se ridicà pînà Ia pregustarea fericirii cereEti".
Ceea ce aduce în plus aceastà definilie este un dinamism al actului mistic,
precizarea înrîuririi harice asupra unor facultâ1i sufleteEti cum e açeea a cu!
noagterii iluminatà astfel, unele efecte ulterioare sau consecinJe cum e hotàrîrea
eroicà, gi în sfirçit, un pregios adaos cà unirea misticà aici pe pàmînt nu e decît o
scurtà anticipare a veEniciei fericirii din ceruri.
Rezumînd elementele acestor definilii, vom conclude cà mistica e unirea
traitàÏiinlei omeneçti cu fiinta lui Durhnezeu în virtutea asemànàrii harice:
cà aceastâ unire misticà se petrec€ din iniliativa Duhului Sfint, dar cà ea
-
cere din partea omului o continuà purificare;
harul care o lucreazâ e har special:
- câ
-
cà afarà de acest har special, iniervin darurile Duhutui Sfînt care ilumine-
azà Ei îndumnezeiesc facultàlile sufleteEti ale omului, fâcîndu-le capabile sà sesi-
zeze nemijlocit pe Dumnezeu;
cà adesea unirea misticà e însolità de fapte extraordinare çi miraculoase,
-
ce nu-i sînt totu$i necesare;
cà aceastà tràire supranaturalà e totodatà gi cunoagtere Ei iubire;
- cà efectele ei ulterioare constau, între altele, dintr-o considerabilà inten-
-
siticare a energiilor spirituale din om; gi
t3
 NICHIFOR CRAINIC

câmomentul mistic culminant e o anticipare pâmînteascâ a fericirii cereçti.

-Iatà, cu aproximaliebineîn1eles, elementele acestui complex teandric care e
actul mistic. Despre fiecare dintre ele va fi vorba în dezvoltàrile ulterioare.
Filozoful neotomist Jacciues Maritain (Les degrés du savoir, p. 489) dâ o de-
finilie mult mai clarà çi mai simplà cînd zice cà mistica e: ,,CunoaEterea experi- II.
mentalà a adîncimilor lui Dumnezeu'sau pasiunea de lucrurile dumnezeieçti, ce
JUSTIFICAREA DEFINITIEI ORTODOXE
' duce sufletul printr-o serie de stàri Ei transformàri pînâ acolo încît încearcâ în
adîncul sâu atingerea dumnezeirii gi simte viala lui Dumnezeu". O altà definilie
datà tot de el, mult mai lapidarà Ei mai temerarà în aparenfà, e urmàtoarea: mi-
stica e ,,cunoasterea experimentalà a lui Dumnezeu în esenla gi în viala sa in- de
câutînd sâ precizàm obiectul misticii, am înfâ1igat citeva definigii formulate
timà". putin sau mai mult explicite, în nâzuinfa.de a cuprin-
autori moderni. Ele sînt mai
Formularea aceasta simplà Ei esenlialà lasà însà afarà de cuprinsul ei toate sînt oare-
;;1;,-r"g **plexul vielii mistice. Am observat însâ cà aceste definitii
celelalte elemente componente ale actului mistic, dar autorul le presupune i"ifi""?ftà"Ë, fiinOca autorii tor, cercetàtori din epoca a-i adaptaconduEi
noastrâ,.sînt
subîn1elese, fiindcà vorbeçte pe larg de fiecare în parte. fin sà atrag de pe acum termenii penlru menta-
atentia cà expresia de ,,cunoaEtere experimentalà" a lui Maritain nu are nici
;;;;â"à" tendinla subconEtientà de a îndulci religios de caracterul ei acuti-
litàtii noastre modepne, niediocrizate sub raportul
înlelesul obiEnuit de cunoaEtere prin mijlocirea simlurilor. In contemplalia mi- ceJ însuflelelte, e cel mai
sticà simturile adorm, gi aceasta e o condilie neapâratà a cunoaEterii lui Dumne-
;;i;fi;;;lù. À"tuf mistic însâ, consideratin scopul
carac-
i"àiaà;f ai"tre actetç.ln care se poate angaja fiinla omeneescà' El areunPentru
zeu. Aceastà cunoa$tere e însâ experimentalâ în sens spiritual întrucît e trài^tâ în adecvati'
I"i""t."Ë'iOinar çi, ca atare, trebuie înfà$çàt în termenii ce-i sînt
esenta spiritului omlnesc în timp ce simfurile Ei-au susiendat funcgiunilel. ?
u""urtu e nevoie sà ne intoarcem la vechii creatori ai acestei ,6tiin!e çtiinlelor"
a
nutorii moderni, dintre care âm pomènit pe cei de mai sus, au în genere u'n fel au càutat s-o defir.reascà în acela{i timp'
de sfialà cînd vorbesc despre o misticà teandricà. Vechea noastrâ cugetare orto- -- tràind-o,
care,
se
Ânii.ipind sensul pe care ei îl dau misticii, am spus cà în spirit_ortodox
doxà, cum ùom vedea, e mult mai îndrâznea1â în termeni. Anticipînd, vom spune e indumnézeirii
p"oË f.Àrfa urmâtôarea definilie: Teologia mlsticà çtiinta
câ sîntem în consensul acestei cugetâri rænerabile formulînd definilia urmàtoare:
Teologia misticà e çtiinta indumnezeirii omului.
onulul' întemeiazà
În prelegerea de fap vom càuta sà aràtàm cài aceastâ definilie se
Teologia misticà are în vedere termenul ultim la care poate ajunge omul p" *r*hru éug"tur" ortodoxâ- Concordanta ei cu aceastà cugetare
va însemna
ràscumpàrat Ei pornit în sus pe calea adevàrului çi a vietii, deschisà de Domnul j*tà1"]jËôm
Çel care S-a întrupat. Iar termenul acesta ultim e asemànarea omului cu Dumne' de la început cercerarea noas.rrà pe o linie sigurà, sâ
adresâm
z,eu, sau îndumnezeirea haricà a omului. Aceasta e ceea æ numim noi de obicei
1:
rn"r"tui:t"àtog al Bisericiinoastre, Grigore de Nazilnl (Migy'
P:.G'36'317'
,perfecliune, desàvîrgire sau sfinlenie". "De aceea Teologia misticà se mai nu- Cuv. 48,7). Esenta cre"ltinismului ca refilie el ne-o redà în urmàtorii termeni:
me$te $i ,,çtiinfa sfinfilor", fiindcà obiectul ei e un lucru cu totul împlinit numai El provoaci adniratia; prin admi'
dincolo de ordinea vremelnicà, în ordinea cereascà, unde sfinfii se bucurà de ,,Pentru cà Dunnezeu este lnaccesibi[
justiticare El ne face ase'
n1ie, El naçte dorinta; prin dorinf{ EtJustificà; prin
Dumnezeu fa!à càtre fagâ, inundali de veEnica sa prezen[à infinità. Aici în con- care su devenit asem€nea
dilia pàmînteàscâ, Teologia misticà, prività în esenta ei de realitate teandricà, e
iË""" f,"iùtunci nl intrl în raporturi intime cu cei
de ei"'.
numai o scurtà anticipare a,6tiinlei sfinlilor" sau a fericirii vegnice'
ilt il#reu
---Ânalizînd
tÉcind rna cu dunnezeil gi lâsîndu'se
vom
cunoscut
observa mai întîi cà impul-
aceastâ ginOire a SfîntuluiGftgore,
în
,rl ;F;tgi.*" nia Dumnezeu însugi prin admiralia pe c-are o stîrneçte de
ei' nagædorinla
*ifu, p"*t" tiàregia divinâ inaccesibilâ' $'dmiralia, la-rîndul
e Dumnezeu însuEi, cre-
.-J.ùftOf obiectul admirat. Cum obiertul admiràt aici Doml
rqmânegte cu acela de
dein cà termenul de doriip pour" fiînlocuit în
-dor-
I Simlurile adorm În lucrarea (actMtatea) lor obiçnuità. Am Puteâ sPune, totu$i, câ ele ajung sà
de o persoanà pr"rupun" li cunoscut cîndva aceastà persoanà iubità neapârat,
perceapà o altà realitate, tainicà ln mod obignuit.
"a
15
14
 NICHIFORCRATNIC CURS DE TEOLOGIE MISTICÀ

cà lipsa ei î1i pricinuegte o durere $i totodatâ o admiralie nedomolità de a fi din hjî. stîrnindu-ne admiralia prin mârelia sa inaccesibilâ iar prin admiratie
nou lîngà persoana iubità. Este incontestabil cà un dor de Dumnezeu a existat uf;na"a io noi dorul de a--Lvbdea, Dumnezeu ne purificà prin Hristos, Dumne-
cunoagte. Devenind
totdeauna în sufletul omului càzut din demnitatea paradisiacà. Acest dor sacru îl zàu înomenit, gi ne face asemenea Lui pentru a-L putea
cele
constatà istoria tuturor popoarelor Ei el s-a concretizat în feluritele mituri ale Àt tO"o"tdits, adicà asemânàtori cu Dumnezeu, El intrà în raport intim cu
religiilor naturale, care nu sînt altceva decît expresii omeneEti articulate ale aspi- Lui, dupà cum zice sfîntul Grigore: ,,Dumnezeu devenind una cu
asemenea
ratiei càtre Dumnezeu. Iægenda unui ,,Paradis pierdut" e comunâ tuturor po- dunnezeii çi lÉsindu-se cunoscut de ei": oeor fleott cttoupetos te Ket 14'@pt€o-
poarelor, Ei tot astfel aspiratia de a restabili raportul de armonie divin-umanà ce Psvol.
teolog
licàrea din amintirea acestei legende. Dorul acesta, insuflat de admiralia lui Dum[ezei, iatà cuvîntul de-o îndràznealà fârâ margini, cu care.genialul
Dumnezeu, nu e specific creEtin, ci general omenesc. mult nici mai pulin, decît pe oamenii devenifi desàvîrEi1i sau
nume$te, nici mai
Dupà Sfintul Grigore însâ, Dumnezeu prin dor purificâ pe om, iar aceastâ ca o absurdà impietate, dar în logica harului
ffii.in togi"a omeneascà el ar sunà
construirea
purificare îl face asemenea lui Dumnezeu. Modalitâtile de purificare, noi Etim, în càre cugËta Sfintul Grigore, el e silit sà ajungà în mod necesar la
sînt variate. Mozaismul oferea sacrificii materiale ce simbolizau purificàrile acestui teimen, care èste idealul suprem al credinlei ortodoxe!
adevàrate. Platon gi Aristotel dar mai ales Plotin çi Emala sa, concep Si ei anumite Nu ne vom ocupa acum in mod special de teoria cunoaçterii mistice, vom
urmàri numai noliunea de îndumnezeire a omului, spicuind-o din literatura
moduri de purificare. Aceea despre care ne vorbeEte însà Grigore Teologul are pa-
un înleles cu totul special e purificarea creEtinà. Iar purificarea cregtinà în- tristicà, pentru a justifica definilia pe care am dat-o gtiintei mistice.
seamnà a muri în Hristos pentru a învia în El. Metoda purificàrii cregtine este pentiu vechiitrqEtini, care tiàiau în atmosfera proaspàtâ Ei fragedà a tradiliei
imitalia lui Hristos, asemànarea cu El. Iar asemànarea çu Hristos e totodatâ Mîntuitorului gi apoitolilor Sài, aceastà idee de îndumnezeire a omului e dintre
asemànârea cu Dumnezeu. cele mai famil-iarè. Ei sînt oameni renâscu1i la viata cea nouâ a Evangheliei-
Grigore Teologul e ca gi Clement de Alexandria, pe care îl are în acele pri-' Pàgînismul, încà putemic, e vecin cu ei; mulli sînt proaspàt co-nvertili. Strâlucirea
1np de îndreptar, un platonician cregtin. (Henri Pinault: Le platonisme de *iJti"e a vielii cieçtine e atit de mare, încît lor le e ugor sà sesizeze pràpastia
Saint GÉgoire de Nazianze, Paris, 1925). În cugetarea sa teologicà, el se slujeçte dintre ordinea pagîna gi ordinea cregtinâ, dintre ,,omul vechi" 9i ,,omul nou". Or-
adesea de expresiile lui Platon pentru a turna în ele confinutul nou al doctrinei dinea pàgînâ e, Oè fapt, dezordinea pâcatului Ei haopul; ordinea crgEtinâ, în care
cregtine. Astfel în ce priveEte ideea de asemànare, el urmeazà principiul filosofu- trâiesô ei, e ordinea harului revànat asupra lumii, Toatà fiinfa lor e deschisà
càtre
lui grec cà ,,pentru a Ii in stare sà vadà obiectele, organul viziunii trebuie sà puterea misticà a harului. Creçtinii întîielor veacuri, am putea ziceo respirâ harul
ca aer,rt gi au o sensibilitate spiritualà extrem de vie penjrl lucrarea lui în
devinà asemànarea cu €1e". Ochiul n-ar putea sà vadà soarele, dacâ n-ar avea lume'
ceva asemànàtor cu el, dacà n-ar deveni pLt9eôqr asemenea cu soarele. Acest LumJa le apare ca o împrimàvàrare nouà a Paradisului pierd_ut,aceastâ lume
=
principiu platonic e valabil nu numai pentru ordinea sensibilà, dar Ei pentru ordi- transfiguratâ.priq Duhul Sfint ei o percep, dupà expresia genialà a lui Origen
-
nea inteligibilà sau, cum zicem noi, pentru ordinea spiritualà. Astfel ochiul care an-çicipeazà astfelpe togi misticii Cte$linismului, -,,printr'osenzatie nesen-
minJii, care e spiritul, n-âr putea sà vadà Binele suprem dacà nu s-ar face aseme- siUità"- Iaià cum caracterizeazà el aceastà transfigwêre haricà a fiingei creôtine:
nea cu el:'aya9eeôqs (idem). . ,,C"1 examineazà mai adînc lucrurile va5pune câ existà, dupâ -Scripturà,
Cum ar putea oare sà cunoascà sufletul nostru pe Dumnezeu, cum ar putea "ur"
un anume siml general dumnezeiesc, pe care numai cei fer:iciti Etiu sàJ.dobînde-
sà-gi astîmpere dorul de El simtindu-L aproape, vàzîndu-L fa!â càtre fa!à, dacà ascà, ale càruispecii sînt o vedere în stare sà contemple obiecte superioare
cor-
sufletul n-ar avea în el o putere asemànàtoare cu Dumnezeu? Actul cunoaEterii pului, de pildà serafimii Ei heruvimii; un auz capabil sà prindà glasurile.ce n-au
religioase în înteles mistic nu e posibil fârà temeiul acestei asemànàri, de care ne nici o r"ulitute în aer; un gust în st-are sà sawreze pîinea vie, qin cer qi
::j:b*:à lui
vorbeEte intreaga teologie ortodoxà- Bineînteles, nu e vorba aici de o asemànare dà viatâ lumii; un,miros çàre simte,miresme cum I qccea a lui Hristos inaintea
naturalâ, cîtà vreme între noi, creaturile gi Dumnezeu'stà distanfa pràpàstioasà a Dumriezeu; un pipàit ca acela despre care Iqna alce çà a pipâit cu mîinile lui
6
t pàcatului stràmogesc. Pràpastia aceasta se poate trece numai prin puterea haru- Cuvîntut viegii"l. ôrigen,continuînà acest fragment, dà exemplu pe profegii care.
lui divin. Asemànarea, ca idee ideologicà, e supranaturalà, e asemànare haricà.
Dar ea e condilia neapàratà a cunoaEterii de Dumnezeu, suprema fericire a omu- I : O1igen,:Cgntra fui Celsus,l,48,P.S-8. vol . 9, Bucuregti, 1984'

l6 L7

NICHIFORCRAINIC
,descoperind acest simt dumnezeiesc" au auzit în.mod dMn, au vàzut în mod
divin; iu gustat gi au mirosit la fel, ,,au pipâit Cuvîntul prin credinlà", simiurile lor
percepînd lumea inteligibilà sau lumea spiritualà printr-o senzatie nesensibilà,
adicà printr-o senzatie al càrei obiect nu face parte din lumea concretà a sensibi-
lità!ii obiEnuite.
Expresia lui Origen e paradoxalà fiindcà stà în contradiclie cu legile psiholo-
giei ordinare. O senzalie fârà obiect în lumea concretà înconjurâtoare e, fireçte,
à absurditate- $i totuçi, prin asemenea senzafii absurde, profegii, pe care el ni-i dà
exemplu, au descoperit lucruri care ulterior, s-au verificat ca adevârate. Prin ur-
mare, acæste seniâ1ii absurde erau, totuEi, reale. Profelii pipàiau Verbul dMn
prin credintà çi din atingerea lui, zice Origen, ,,venea în ei un efluviu care îi
ifinlea", adicà accl slmf general dunnezelesc, care îi punea în contact cu lumea
spiritualà ale cârei lucràri tainice le puteau apoi povesti. Conlinutul acestei expe-
rienle suprasensibile exprimat în limbajul obignuit dà naStere paradoxului literar
atît de frecvent în misticà. Fristenta lui însà nu dovedeçte altceva decît prezen[a
harului divin care lucreazà în tràirea misticâ. Dar despre aceasta ne vom'ocupa
altâdatâ. Ceea ce trebuie sà retinem deocamdatà e adevàruI fundamental al vietii
cregtine, cà prin Htistos, Cuvîntul întrupat, a venit harul, adicà acel siml general
dumnezeiesc prin care ,,cei fericili" vin în contact imediat cu lumea spiritualà.
Hristos a venit pentru ca fiecare om care crede în El sâ derrinà un Hristos. Acea-
sta e o cugetare frecventà la Pàrintii Bisericii noastrè Ei ea e o variantà a ideii de
înduninezeirera omului, O gàsim bunâoarâ la Origen çi la Metodiu de Olimp.
Amîndoi se întemeiazà pe acelagi verset din Psalmul 105, rinde se spune: ,,Nu vâ
atingeli de hristoEii (de unEii) Mei gi nir faceJi;ràu proorocilor Mei'r. Este un Hris-
tos dar sînt mai mulfi hristogi, fiindcà toti cîfi se identificà princredinlà cu Hristos
devin prin harul Lui hristoEi. AdevâruI acesta care preciznaz destinalia omului
în creEiinism; e cunoscut sub numele de liliatiune adoptli6. Robii lui lehova de-
vin în creEtinism fii adoptivi ai lui Dumnezeu. Cî1i în Hiistos s-au botezat; în Hris-
tos s-au çi îmbrâcat. Dâr fiii adoptivi devin, ca 5i Fiul cel de o fiinlà, intimii sau
casnicii lui Dumnezeu, dupâ'expresia lui Grigore Teologul. Ei participà direct la
fericirea durnnezeiascà. Dar a participa lafericirea dumnezeiascâ e un mod prea
vag parcà çi prea peri,feric de a vorbi. Fiindcà mai mult decît atît, ei participâ la
firea dumnezeiascâ, Deunde gtim noi lucrul acesta? Ni-l spune limpede $i cate-
goric,sfîntul Apostol ?etru: ,,El ne-a dat fâgàduinfele-m1i $ yylPe ca prin ele
ià vË facelt pârtaEi tirii dùihnezëiegti, dupâce agi fugit deistricâciunea care este
în lume prin pofte" (II Petru I;4). '
Termenui'acesta dè ,,çiàrtagila firea dumnezeiascà" prin liSus HriStos, de par-
ticipare la dumnezeire, îl vegi gâsi generalizat în toatâ literatura misticà
adevâratà. Viala misticâ e o vialà dumneireiascà participatà. Omul desàvîrgit
l8
CURS DE TEOLOGIE MISTICÀ
tràie$te dumnezeieEte dar nu prin sine ci prin participare. E o distinclie ce tre-
buieïeapârat subfi;iatà Ei refinutà fiindcà ea ne fereEte sà înlelegem panteistic
unirea cu Dumnezeu, unire care, în doctrina ortodoxà îgi pàstreazà permanent
caracterul teandric.
Destinul omului in crcçtinism este acela de a ajunge un Hristos prln
asemànarp, adici un fiu adoptiv a lul Dumnezeu, sau de a aJunge Dumnezeu nr
prin identitate ci prin partlciparea la natura dumnezeiascà'
' Orig"n, care ràpirà aerul àcelei primàveri paradisiace, de care am pomenit'
înfloriti îmbâlsàmatà de har, Ei care participà cuvigoarea genialei sale_cugetâri
Ei
ta entuziasmul fàrà margini ai primèlor veacuri de.via!à cregtinà, dâ sensul
prezentâ
adevârat cu o claritate dgiristal acestei idei de îndumnezeire a omului,
în inima crestinà: ,,Precum nu e decît urt Duh Sfint, zice el, Ei totugi sînt atîtea
duhuri sfintË cdi creçtini în care locuieEte Duhul Sfînt, tot astfel trebuie sâ spu-
i". io legàturi cu Éristos: din Hristoi care e unul provin mulli hristoEi, - cei
despre caie Scriptura zice: ,,nu;mi atingeli hristoSii Ei nu faceli ràu proorocilor
mei"' (Psalmut tbS, tS;; Ei tot astfel, de la un singur Dumnezzu mulli primesc
titlul de dumnezeu, adicâ tofi cei în care Dumnezeu locuigçte. TotuEi, nu e pen-
tru noi decît un singur Dumnezeu, Tatâl din care totul vine; un singur adevàrat
Dumnezeu spunem astfel dàtàtor de dumnezeire gi un singur Hristos
"ur" "uiàgi uï singur Duh Sfint care 1àspîndit în sufletë, sfinlegte spi-
lu".ato, A" hristogi,
ritul lor. $i precum Hrisps face algi hristoçi prin e.unllristos, astfel
faptu.l cà el
prin faptùl iâ El ptopriul Fiu unic al lui Dumnezeu îi face fii ailui Dumnezeu
"
pe toli'cel care primeside la El spirituladoptiunii" (citat de Pamfil în Apologia
pentru Orlgen).
' Distinqla p" o face Origen în actul teandfc, în tlgrlea misticà, în îndum-
".r"
nezeirea"irr'ou e identitate orrlDrrmnezen, iese la ivealà foarte limpede în mo-
dul de a vorbi specific ortodoxiei, dupà care hristoçii modelagide Hristo. s se nu-
mesc hristoforil sfintii în care sâlàSluiegte Duhul Sfîn-t ca în niEte Biserici vii se
pneunatofori; dUmnezeii câroraTatàl cerescle-adâruit dumnezeirea se
numesc
n,rme"" i*fori. E de la gine înfeles cà aceste nqlne nu însemneazâ grade diferite
de sfingenie, ci unul Ei acelagi hicru supranaturai,(fiindcà cine poartà
pe Hristos în
fiecare din-
el poaita pe Dumneleu în freime Ei iot astfel se-poate spune desp-re
tre aceEti iermeni: hristoforii sînt totodatâ pneumatofori gi invers, fiindcà toli sînt
aces-
în realiiate teofori. Dar distinclia de care vorbim se observà în compozigia
tor termeni'care, însemnedzà: purtâtori de Hristos, ilurtâtori de Duh Sfint,
purtâtori de Dumnezeu, aràtînd astfel umanitatea care se îndumnezeiegte fârâ ca
--
iotusisâ disparà în dMnitate.
Ë;;*iirleles vorbesc Sfinfii Pàrinti ai Bisericii noastre de îndumnezeirea
omului.
l9

NICHIFORCRAINIC
Clement de Alexandria, platonicianul pe care un Grigore de Nazianz îl va lua
de model în formularea filosoficà a adevàrului cregtin, zice, vorbind de efectele
întîiei taine de iniliere întru Hristos: ,,Botezati, noi sîntem iluminaii; iluminali,
noi sîntem adoptali; adoptali, noi sîntem desàvîrEifi; desàvîrgiti, noi sîntem imate-
rializati" (Pedagogul, I.26, L) * înlelegînd prin aceastà imaterializare procesul
de îndumnezeire al omului. Sfintii Pàrinti ænæp însâ îndumnezeirea ca ultimà
etapà a unui lung proc€s de evolufie personalâ, progresivà.
Irineu, în cartea sa Adversus Haercses, concepg acest proces petrecîndu-se
prin mijlocirea Cuvîntului. Prin el, creatura se înalgà spre Tatàl gi, în aceastâ
înàliare, depàçeçte pe ingeri, pentru a lua chipul gi a.sem{narea lui Dumnezeu,
pentru ,,a deveni dumnezei".
. Ipolit Romanul, considerînd treapta cea mai de sus pe scara acestui progres
spiritual, spune, adresîndu;se omului creEtin: ,,Tu ai devenit Dumnez€u!". ,,Càci
Dumnezeu.-. v-a fâcut dumnezei sprg slava Sa" (Philosophumena, X, 34).
Metodiu de Olimp vede în omul creat chipul lui Dumnezeu, dar subliniazà câ
îi lipsea putinia de a realiza àsemànarea cu El. Cuvîntul divin oferà aceastà pu-
tin!à venind în lume Ei ,,luînd forma noastrà", pentru ca noi, prin El, sà putem lua
din nou, ,,forma dumnezeiascà". Pentru noi, modelul formei dumnezeieEti e Iisus
Hristos, ale càrui tràsàturi le imprimàm în noi îngine precum pictorii iscusili
zugràvesc pe pînzà asemànarea modelului pe care îl contemplà- ,,Dacà El, (Hris-
tos) zice Metodiu a voit sà se înveEmînteze în carne omeneascà, e pentru
ca noi - sà-L -,
avem, ca pe un tablou expus privirii, model dumnezeiesc de via!à Ei sà
putem imita pe Cel care l-a zugràvit"'.
Aceeagi idee o gàsim exprimatà cu o amploare fàrà asemànare în opera miste-
riosului autor care iscàleEte Dionisie Areopagitul
Ei care e pàrintele întrégii mi-
lici cregtine de Ràsàrit Ei de Apus. Aproape nu existà paginà în acedstà operà,
unde sà nu ni se vorbeaicà'de îndumnezeirea omului, ca de termenul ultim al
lucràrii harului- ,,Dumnezeu ne-a dàruit în mod liber existenta çi viata,
Dionisie; El formeazà ceeà ée avem noi dumneleiesc, dupà tipul'frumusefilor
- zicæ
Sale negrâite; El ne desàvîrEeçte, ne,ridicà la o sfintenie mai sublimà; vàzînd cu
milà nevrednicia spiritualà în care am câzut prin greEala noastrà, El ne recheamà
prin harurile renàscàtoare (ale Tainelor) la stràlucirea întîielor noastre desti-
nalii; El îEi îngàduie sà ia infirmitàtile naturii noasfre pentru â ne cornunica
desàvîrEirile naturii Sale gi ne dàruiegte propriile Sale bogàtii,çi dumnezeirea Sa
însàEi; (IerarhiEbisericeascà III,7). : .., . :
Sau, în attà'pa4e: ,;Mîntuirea nu e pqsililà decîtrpentru spiriteleîndum4ezei-
t9, iar îndumnezeiyea nu e decît unirea gi asemànarea pe care te stràduieEtis-o ai
cu Dumnezeu" (Op.cit. I,3).
1 Metodiu de Olimp. Banclrerrrl, P.S.B. vol. 10, Bucure$ti, 1984.
2{t
CURS DE TEOLOGIE MISTICÀ
Maxim Màrturisitorul, care comenteuzâ pe Dionisie Areopagitul, làmlrreEte'
Oupa-u".ttu çi dupà Grigore Teotogul, cà îndumnezeirea e o lucrare a harului
t- -Â- P. G. 91, 1080 urm.).
fÀlisne, gi
putea sà înmulgim neiontenit citatele din literatura patristicâ, urmârind
cum se àgtndegte aceaità idee capitalà pentru ortodoxie în cugetarea
teologilor
iuuTornlu]lat doctrina. Cele pe care le-am dat sînt alese oarecum dupà suc-
"ur" pentru vedea continuitatea în timp a.acestei mari idei.
,oiun"u cronologicà a se
pentru doctrina noastrà, joacà
3a n" opri. un mîméït la loan Damaschin, care,
catolic, Toma de Aquiito, f)ama-
rolul pe care îl va juca mai tîrziu, pentru Apusul
schinie-a lâsat în-deosebi o carte de bazà în care e sintetizatà sistematic întreaqa
doctrinà teologicà a Bisericii creEtine: Expunerea exactà a credintei ortodoxe"
El semnalegzà-acolo aproape toàte erorile gi exageràrile singuraticilor gînditori
în materie de dogmà Ei inchèagà în sistem
latura teologiei adevàrate, conformà c'u
Scriptura, cu Tradilia Ei cu cele çapte Sinoade ecumenice'
Àtingind ideea ôaË ne preocupà, mintea iubitoare de definilii precise a lui
Damasc'hin, îngrijoratà ca nu cumna aceastà idee sà stîrneascà vreo confuzie de
înfelegere, formuleazà lapidar câ omul e ,,indumnezeit prin participarea ia lu-
ntioo âi"ioà, iar nu prin transformarea in esenlà divinà".
Formula lui Damaschin e în consensul întregii ortodoxii, dar el se sprijinà
îndeosebi pe Grigore Teologul, pe care îl citeazâ (Cuvînt, 3O'I!,42)'
în legàiurà cù aceastà idee, !i tot cu aceea$i înleleaptà grijà de a împràgtia
orice poiiUilitate de confuzie, Damaschin reia chestiunea, de care am vorbit, a
hristogilor. Este un Hristos Ei sînt mai mulfi hristogi. Un Hristos fâcàtor de hri-
stoçi, Ëum zice Origen. Dar iâ nu se creadà cumva cà aceEti hristogi sînt identici
cu iisus,Hristos. Ei nu sînt de acelagi gen cu El. Iisus Hristos este exemplarul
unic, om adevàrat Ei Dumnezeu adevàrat. ,,un gen de hristoEi nu existà", preci-
t"uiâDu^ chin. uNu existà nici un alt Hristos care sà constea din divinitate gi
umanitate, care sà fie totodatà Dumnezeu çi Om". Fiindcâ, oamenii îndumne-
zeigi nu înseamnâ câ sînt transformaii în esen!àdivinâ,indumnezeirea lor e nu-
Inui pu.ii"ipurea la lumina divinà, sau, cum zice Sfintul Petru, participarea la na-
tura divinà.
Adevàrul învà!àturii despre îndumrlezeitç nu e astfel o nàscocire a teologilor-
singuratici, el facè parte organicà din doctrina Noului Testament, p_recum l-am
vâiut vestit în Vechiul Testàment, unde îl subliniazà un Origen gi un Metodiu de
Olimp. E acelagi lucru pe care îl înva1â Sfintul lavel cind ziæ.: ,,Câci pe cei pe
i-u cunoscut mai dinainte i-a gi hotàrît mai dinainte sà fie ase-
"u.e,(Dumn""eu;
,nun"à chipului Fiului Sàu, pentru ca El sà fie cel întîiu nàscut între mai multi
fra1i" (Rom. VIII, 29). Aceastà idee a filialiu^nii adoptive, la rîndul ei, se înteme-
iazâ pèînvàgàtura Mintuitorului , care zice:,,În acea zi veti cunoagte cà Eu sînt în
I Sf. Ioan Damaschin, Dogrzatrcd, Bucure$ti, 1938.
*_r:::'
.'". r.', - 2L
 CURS DE TEOLOGIE MISTICÀ
NTCHIFORCRAINIC

curatâ' iatâ vàzu:

Tatàl Meu givoi în Mine çi Eu în voi" (Ioan, XIV, 20). Precum în lumea fizicà --Odatà, pe cînd se afla în picioare, într-o rugàciuneprgq -ce
existà un principiu al vaselor comunicânte, tot astfel putem spune, prin analogie, î" il;.ïi;;F6i"e^l începu sà iradieze; fiind în chilia lui, i se pàru cà se aflà
ïàïà.titiprittâ zi; dar era noapte, în preajma veghei întîia' De sus' începu
sâ
câ existâ çi în lumea spiritualà un principiu de comunicafie între vasele alese ale
lui Dumnezeu, gi acest principiu e harul, care le ridicà nivelul de viagâ duhovni' ;ràtËffi; Lrrnina de auroià oïziùne uriàEà a acestui_om!.- casa çi
ceascà pînà la sublimitatea dumnezeirii. Fiindcà Mîntuitorul însugi e Acela care iàî"
-
lucruri se eclipsarà Ei el crezu cà nu mai e în casâ- Intr-un extaz
porunceste: ,,Fi1i desâfti1i precum Tatâl vostru C"el din ceruri desàvîrEit este" (Ma- ""l.fufte sa inteligenia nxaiumina ce-i.apâruse: ea cre$tea mereu fàcînd
Ë;i;;1;t;;aga ieEit cu trup cu tot.din" lucrurile
tei, V.48). ;;;àl;**.â"aerul tot f;rai mult giel se simgistràluceascà tot mat vlu !l devenea
Nu weau sà sfïrgesc aceastà prelegere fàrà a o exemplifica prin acea colosalâ .rarint"n". cum aceastâ luminà continua sà
însuei era în centrur
figurà a misticii noastre ortodoxe, care e Sfîntul Simion Teologul cel Nou. Acest ffi"il;i;Ë;;;rdr[o;;;;ioi in uri-a, et observà cà et
dulcealà care, atît de aproape'
pnevmatofor experimentat pînà la sublim tràieEte între anii 949 gi 1022, adicà în i;;il;t pii"à" bucurieçi'de lacrimi pentru^atîta
unea într-url chip de necre-
preajma marii schisme dintre Biserica Ràsàriteanà çi cea Apuseanà, rînduit parcà iilô;dfiir"pul întreg, Ëlua",, cirm lumina însàgise
pulin. Caracterul.extraordi-
de Dumnezeu sà fie stîlp de foc là aceastà tragicà ràspîntie a istoriqi pentru a ,uiïu gi-i piirundea membrele putin ;îte
lumina sensul viitor al ortqdoxiei. Biograful sàu, Nichita Stethatos îl numeçte nu, "u."riui viziirnlit depàrta de la conte,mplalia sa de mai înainte Ei-l fâcea sà
"i "r*t"i
niiu"ur"a numai la ,è r" p.trecea în chip iu totul neobiEnuit înlâuntrul sâu'
,,înger pàmîntean sau om ceresc", iar autorii catolici Ei protestanli sînt de acord "."u
cînà gàsesc câ el e cel mai mare:mistic experimenta[ ai Bisericiia" Rata.it. Îo ff;il;;;i;;eastâ tuminà nàpâdindu-i treptat trupulîntreg 9i inim-a, gi màrun-
adi-
Simion Teologul cel Nou lràiegte pînâ la ultima. fibrà a fiintei duhovnicegti i"i"Ë,litr"ttt"rmînduJ nurnuiîn foc Ei în luminà. $i precum se întîmplase
îl fâceaià piardà sentimentul formei, al atitudinii,
adevàrul îndumnezeirii omului. neauri cu casa, tot a$a acum el
Iatà ce spune el în timpul cînd era acuzat cà venereazà icoana pàrintelui sàu ii""etatfl trupului sàu, Ei plînsul încetâ' Un glas ieçi din luminâ gi
"lîpu..nt"lot
;ili,rqs&;t h trunifottugi sfinlii, care-vor.fi în vialà cfnd v.1..sr1-n1rîmbi1a su-
spiritual Simion Studitul: ,,Venerînd-o, eu salut çi ador pe Hriitos în acest sfînt çi Tî Iv ' 17)'
pe acest sfînt în Hristos Dumnezeu, pentru cà el e în Hristos prin Duh gi Hristos or"ri ,i. intrati în acpastà ,iur., iot fi ridicagi, cum zice Pavel!" (It
e în Dumnezeu Tatàl Ei Tatàl e în Hristos Dumnezeu" (Nichita Stethatos, Vle de
''-Ë;;;;;"i acesta extraordinar, de àemàterializare gi de spiritualizare prin
P1v$ despre
Syméon le Nouveau Théologien, în Orientalia Christiana, p. 123) ceea ce nu e nu"aiuî.i"i"i e în perfectà concordanlâ cu,învltâtgraSffntului cel
- ,,Eu sînt în i^îr.ifËi"wiate în nesiricàciune gi glorificata Sjmion Teologul Nou, prin
altceva decît o trâire a adevàrului rostit de Mîntuitorul prin cuvintele: doctrina
iiii""ï" rri"iatà stràluminatà de Duhil Sfînt, ilustreazà în mod sublim
Tatàl Meu gi voi în Mine Ei Eu în voi'1. timp.gi spaliu
La rîndul sàu, Nichita; care i-a fost ucenic gi l-a cunoscut deaproape, îl descrie ffi;i;tii. io1"i.g"r "-tfel de ce viala misticà în condiliile
aae"ârul
de.
teologic câ destinaSia
in""outut uietii vetn'ice. În Si.mion se exèniptifi"e
astfel: .,,Stràbàtînd materia Ei greutatea trupului, el se clibera de ele Ei, ne-
despâr1ildu'se niciodatà de Dumnezeu, se unea.cu el intega! ln raliune gi în ]';i,i;;";""u
" a"'" deveni dumnezeu prin asemâna1g Ei p1i. garricipate' El
om prin natûrà gi Dumnezeu prin-har"'.- .
spirit; graiul tuidevenea grai de foc gi lncepu sâ scrie câ teolog ;;Iubirile imnutilor 't' o spune lapidai: ,;Eu sînt
lnsusi
Ï1, trÉirea pnevinàtoforicà se poate urmâri pinà în zilele noa-
divine"'. Fàrà voia lui, împins de suflul nàpraznic al Duhului, el publicâ ceea cÊ "i"i".rtodoxa ei caracteristice de transfig'rare spiritualà"a naturii ome-
a vàzut prin revelagie divinà, seea ce a contemplat în viziunile sale, cînd era ridi- ,trq;l;;;nele
cat mai presus de naturà. Sub lucrarea focului dumnezeiesc, el devenea din zi în È"" i;À"ntà printre sfinlii Bisericii ruse gi unul din cazurile cele mai eloc-
acela al Sfïntului Seiafim de Sarov, tràitor la începutul veacului
""iii. al
zi numai foc, numai luminà, Durhnezeuprin har, gi asemenea Fiului lui Dumne- ""iiàLt"
zeu. Din clipa aceea; persoana lui Dumnezeu Tatàl i se descoperi; el vorbea cu XIX, pe care îl citeazà Sergiu Bulgacov (prt{oxia),
Ëa e pe culmile supreme ale spiritului cregtin'
Dumnezeu ca Moise Ei, càlâuzit de degetul lui Dumnezeu, cu cerneala sa grava "ia1a teolôgice gi pe experienta geniilor
ca pe table efectele minunatului foc dumnezeiesc" (op. cit. p. 155). 5i i"te Aà Je, sprijinigi S .un'uru
",rg"tariisâ dàmterinilia pe care am dat-o' Ei
Din viziunile sale extatice, pe care singur gi le-a descris, vom reproduce una în
;; ;t';iil;;ri;ilnt de îndrepiàtili
"dà;;;,
Snume ca:
versiunea lui Nichita, caracteristicà în deosebi prin culminatia la care poate ajun-
Teologia misticâ e çtiinta îndumnezeirii omului'
ge tràirea în Duh:

I ln traducere române:rscà Ia Pr.Prof.Dr. D. Stàniloae, Sudii de Teologie Dogmaticà Ortodaxà,

Craiwa, 1991.

23
t,
 CURS DE TEOLOGIE MISTICÀ

càutarea lui Dumne-

adevârul absolut, se gàseEte într-o stare nebuloasâ cînd, în
creiturije cu Creatorul, cum se exprimâ atît de lapidar Sfintul
,"u, ut
p"Ét. 1;" "o.rfundâ
u""ea, miturile religiilor naturale, create de om în càutarea lui Dumne-
omul în
n., sînt decît visuri în srfure. de veghe. Ele ne dovedesc tocmai cà
""u, propriilor sale puteri, nu e capabil de religie
,àÉ a" naturà, adicâ limitat la sfera
III. autenticà. sub acest raport întruparea cuvîntului în chip de om însemn eazâ rea'
mult
stràlucire ihipului lui Dumnezeu din sufletul omenesc sau' mai
ducorea la a
TEOLOGIA SPIRITUAIÀ $I METODA decît atît, dupà cum spuné Sfïntut Vusile cel Mare: ,,Dumnezeu s-a
fàcut om pen-
tru ca noi, oâmenii, sà ne îndumnezeim". Sâ ne îndumnezeim, dar iniliativa aces-
ea corespunde acelei aspiratii confu-
tei îndumnezeiri apartine lui Dumnezeu Ei
starea de pâcat-
Teologia misticà, asa cum am definit-o noi, ca Etiingà a îndumnezeirii omului, ze,' dar firegti, acet,ri dôr omenesc de Dumnezeu, care persis-tâ în
are douà aspecte dit'erite, care atîrnà din punctul de vedere din care o privim, gi prin uràare, adevàrata religie, ca vialà teandricà realizatà, e o colaborare din-
tot astf'el douà criterii metodice de urmat, dupà cum vrem s-o studiem sub, latura tre Dumnezeu Ei orn sub inigiitiva harului dumnezeiesc. Prin creçtinism, rnîntui-
teoreticà sau sub latura experimentalà, practicà. rea e datâtutuùr în posibilitate. Dar aceastà posibilitate devine
o realitaæ indi-
Prima chestiune e una de împàrgire generalà a materiei. ' JOuam prin actul Oe ninla fiberà al omului de a colabora la lucrarea mîntuirii'
A doua chestiune e una de metodà. Càci noi, dupà dum ne învagà Sfintul Pavel, sîntem Împreunà lucràtori, sîntem
Sà vorbim pe rînd despre fiecare. colaboratori-ai lui Dumnereu lu opera mîntuirii'sau a sfÏnleniei sau a îndumne-
I. Chestiunea impàrfirii materiei. nate voia lui, nimeni nu se-mîntuieEte, nimeni nu se sfiniqte, nimeni nu
Am spus cà în Apus, în limbajul teologic curent, obiectul acestei discipline "àitiit.
se îndumnezeieEte. Aceasta ar anula demnitatea de fiintà liberà a, omului.
poartà numele de Teologie asceticà gi misticà. Aceasta nu însçmneazà nici o ino- Mîntuirea e conâilionatà între altele Ei de voinla noastrà Ei, intrinsec, de gradul
vatie, fïindcà atît noliunea de asceticà, cîtEi aceea de misticà sînt continute în de intensitate al acestei vointe.
tezaurul de totdeauna al Teologiei creEtine, iar îmbinarea Ior în aceeagi titulaturà Mistica, am spus noi, reprezintà culminatiavielii cregtine teandrice' dar ea nu
nu reprezintà decît necesitatea de a sistematiza o materie veche, familiarà viefii este întreaga viajà creEtinâ. Viala cregtinâ în general are diferite gradede inten-
sitate, dupi harurile câre o stimuleazâ çi o desàvîrEesc Ei-dupà tària.voinlei de
creqtine. a
In general vorbind, viala cregtinà.are un caracter teandric,.adicà ea e o îmbi- purtiCpu iu aceste haruri. Astfel vorn înlelege distinctia dintre misticà în special
nare de element supranatural gi de element natural sau de element dumnezeiesc *i.orita în seneral. Morala constà din anumite legi care sînt codificarea porun-
çi de element omenesc. Fàrà unul dintre aceste douà elemente nu se poate con- àilor dumneâieEti. Îndeplinirea acestor legi, începînd de la un minimum necesar,
cepe viala cregtinà. Dacà am limita pe om in sfera propriilor sale puteri, adicà în uiula ireEtinà in generat. Dar viala creEtinà, conceputà chiar la un nivel
sfera naturii din care face parte, religia adevàratà, n- ar putea sà aibà loc. Naturà minimal, nU.ùai e iiala naluralâ, ci viatà supranaturalà, deoarece începutul ei e
"oostitoi.
însemneaâ ceea ce este creat de Dumnezeu. Mineralele, vegetalele;,animalele,. botezul prin care am'iirtfat,sub har..Practicareavirtulilor moralegi teologice, cre-
omul Ei îngerii îngiEi sînt creaturi ale lui Dumnezeu. Dar nici omul Ei nicilngerii dinla gi i'apt"t" bune,'contactul orgAnic cu Sfintele Taine; toate se petrec într-o
nu sînt în stare prin ei înçiçi sà stabileascà un raport viu Ei continuu cu Dumnezeu colàbôrarè permanentà a creEtinului: cu harut dumnezeiesc Ei aceasta dà vielii
personal çi adevàrat, raport care constituie religia. O. mut in Sta"e ae n crqtiné téanArice un caracteisupranatural Viaga-creEtipâ.în general cere înde-
ie plinirea unui minimum de condilii necesare mîntuirii, condilii prqvâzute în legile
st.argdqpggat. Chipul lui Dumnezeu adîncit în sufletul lui e întunecat prin càde-
re. Sub raportul religios, aspiralia omului càtre Dumnezeu existà, sau, cum am moralei.
numit-o noi: dorul de Dumnezeu. $i acest dor existà în virtutea faptului cà, chiar voia sa.
sub pàcat fiind, chipul sau imaginea lui Dumnezeu'n-a dispàrut din suflet. El con- I Dacà iniliativa mlntuirii omului o are Dumnezeu,lotuEi nimeni nu,se poate mlntui fârà
Càci mlniuirea este rezuliarul conlucràrii omului cu Dumnezeu. EI voie$te ca toli oamenii sà
se
tinuà sà existe acolo în mod întunecat, sau ca sà ne exprimàm printr-o analogie mîntuiascà çi la cunoçtin1a adevàrului sà vinà. Dacà ac€st lucru nu k
Întlmplà, vina o poartà
imperfectà, asemenea negatirului unei fotografii ce n-a fost încà developatà. omul;,,pentru cà a lntors:spatele lui Dumnezeu: Dùmneieu predestineazà pe toli la mîntuire,
adicà lé dà tuturor posibiliutea dacà vor, sà se mîntuiascà-
Aceasta însemneazà, cu alte cuvinte, cà spiritul religios al omului, dornic de

A
 CURS DE TEOLOGIE MISTICÂ
NICIIIFOR CRAINIC
în fata càrora mintea cea mai
Cum se înfâligeazà acum mistica fafà de moralà? lui, e un domeniu de imponderabile Ei de subtilitàti
ur""1ita nu poate face decît preciziuni aproximative.
Aici intrâm în special într-
Noi Etim cà în afarà de obligagiile necesare oricàrui creEtin pentru a se mîntui,
apuseni, cu a lor cuno-
existà bunàoarâ gi sfaturile evanghelice, càre sînt làsate la libera voie a fiecàrui unuiain
""fà
-ai subtile domenii ale teologiei. SpecialiStii
infinitezimale, nu izbutescsâ
creçtin sà le îmbràtiEeze în vederea unui plan de sfingenie sau de desàvîrgire. ;;â;t;la "","ri"a
o" a puneîn toate pêciziuni
aproximativà dintre misticâ gi ascezà'
Îndeplinirea lor e în legàturâ cu haruri dumnezeieçti, care se adaugà celor n" O. in ce priveEte dèfimitarea cît âe
""o.a unicâ pînâ azi în aceastà
obignuite în viala creEtinà codificatà prin moralâ. Dacà moralacere un minimum biOionnaire de spiritualité, care e o lucrarccapitalâ $i
de obligatii necesare mîntuirii, mistica oferâ un maximum de posibiiitàti conve- ramrrrà teologicâ, ièdactat de cele mai versate
competen!:, n: p::: lu îndemînà
pâèri, dintre care unele înglobeazÂ.p1ea mult din misticà in stera asce-
nabile îndumnezeirii. Prività sub raportul intensitâ1ii, mistica reprezintâ gradul L serie de
c-oncluzia la care ajunge po-
suprem de viatâ teândricâ, ile viatà omenèascà transfiguratâ prin hai; privigà sub ii ii, altele prea mult din ascezà în-sfera misticii.
aspecte difeiite alè aceloraEi fapte
raportul cahtitativ, al extensiei, ea are b sferà mai restrînsà decît Sfera vietii creç- menitul diclionar este cà aiii evorbâ de doirà
tine, morale. CreEtinii sînt mulfi, darsfinlii sînt mai putini. i"i* Ëg*ifntre ele Ei Àmplementare unele altora: ,'Ascetica se atageazà pà4ii
Acum sà revenim la prima chestiune care ne preocupâ, aceea a distincliei din- spirituaie, pargii ae cooperare Pe care Dumnezet nl o-1î=t
o*à'
tre mistici Ei ascezi gi a legâturii dintre ele. In legàturà cu aceastà chestiune stâ ""tive "'ti"fiit"'".t din pa*ea noastrâ, iar mistica' dimpotrivà' t:1]1!:1"1
,ilin1"lo.
*p*-
împàrlirea materiei ce o avem de studiat. t"irip*i", "" lucràrii trarutui în noi, iniliativelor,lui Dumnezeu' pe care
noi.trebuie
-Din
cele spuse pînâ acum, am vàzut cà via$a creEtinà în general, întemeiatà pe nurnui ra le urmârim Ei nu-i upu4in decît Luil'(Dictionnaire de spiritualité,
legile moralei, constà dintr-o colaborare neîntreruptà a ornului, care se "ur"
fascicola IV, P. 1 013).
^-" culmi-
strâduieEte pentru a dobîndi mîntuirea, cu Dumnezeu, care îl ajutà prin har pen- î;il;"j'inà.tr.r'reraritean, viala duhovniceascà este.un fapt teandric
tru a o dobîndi. Am înteles de asemenea cà viala misticâ e tot o colaborare tean- punct de vedere dMn' avem aspectul lui
nani Ei, it"r., dacâ-l consid"ta*ïio
dricà, prività însà la un grad maxim de intensitate, în comparatie cu cea dintîi, "u din punct de vedere omenesc, avem
Jrtii'propriu_"i*, i", dacâ îl considerâm
care cere un minim necesar de la care porne$te ascendent opera mîntuirii- Spre îndoit criteriu ca
,rp""tui luî ascetic. Pentru împàrfirea materiei, socotim acest
culmea vielii mistice însâ, cu cît înaintâm în sus, cu atît dàm de limita puterilor mai potrivit. în p.ogroui *cendent al vie[ii duhouicelti,
care constà,
nilà
omenesti; oricît de intensificate ar fi ele de încordarea eroicà a vointel Limita de ""f uede", din treimari etape, determinate de pârintele misticii
crelti-
sus a puterilor omeneEti nu însemneazà totu$i limita vielii mistice. Câci în reali-
aîpa."i "o participarea omu-
o"lOiooiri. At opagitul, vom line seama prin-urmare, întîi de
tate, viata pisticà .propriu-zisà, adicà viafa în Dumnezeu, încep e abia dincolo de asçeza,gi àpoi de ?ctiunea harurilor gi darurilor
lui. oarticiparea cate
liinita puterilot onqeneEti.'Cu bît înaintàm mai gus pe scara dixài{qirii, cu àtît "onstituiË
contribufia puterilor omeneEti se diminueazâ:din ce în ce mai mult pinà la'dispa- --'i;;i;à;
a.,mnezeieçti,careconstituiescmisticapropriuzisà.
palr *"iaeparte, e de irebuinlâ sà ne làmurim mai bine
asupra
rilia apareniâ; iar contributia hârurilor dumnezeieEti sporeEte.în,mâsuià' mai ma- "
termenului de ascezà-
--rti'otogic.(Ibidem,fascicolaIII,p.g3g),elderivàdinverbulgreçÆca;oçe(D.
re pînà la covîrgireaomului prin lumina cereascà. Transfigurarea dumnezeiascà a
fiintei omeneEti, purificate gi iluminate e o lucrare de caracter supranatural a ha- antiiele aonlo's = ascezâ Si aotc4t 2 = ascet' au
rurilor mistice, sub energia càrora omul devine, ca sà zicem-astfel, o pastà spiri- Atît verbul aoreo, cît gi subst

tualizatâ çi pasivà; ce ia forma pe care i-o dâ Duhul Sfînt;rVoin$a umanà capàtà h ;li;; ;".icà diferite îtemnàri care, dupà Diclionarul de spirituâlitate, se
atunci întipàrirea vointei divine. Viala misticà e viala deiformà, e participarea iÀo"tt in trei categorii : frzicâ,moralâ çi religioasà'
'"'tî";;f;t"
prin asemànare, prin filialie adoptivà, la dumnezeire. Dar pînâ la acest moment
r*"amnà,,exËrciliul forlelor trupegti. La greci, ascelii
"i""ra
depringi cu arta ràzboiului'
Lulminant, de asimilare pasivà a dumnezeirii, existà încordarea activà pînâ la --ir
sînt atlelii soldalii
Ei
*.râ filosofic al virtulii, al inteligenlii Ei al voinlei'
eroism a voinfei de purificare Ei de iluminare sub conducerea harului. r"itr i,o.ut,
" "ierciliul
Lucrarea aceasta eroicâ a vointei de purificare gi de iluminare sub acliunea i,,,pil;;ratic; ea ,"rt.eauoù calculatà gi metoàicâ de a elibera sufletul de
"
haricà, pentru a pregàti fiinta omeneascà sâ primeascâ cununa deiformà a pasiunile rele".
nleniei, se numeg!e*$g94
sfi PhilondinAlexandriaadaugàsensuluimoralgiunulreligiosÎntrucît,pentru
el, asceza este ,,exercitiul metldic care perfeclioneazà
sufletul çi-l pregàteEte
E foarte greu de stabilit o limità precisâ între misticà Ei ascezà. Orice dome-
niu, unde intrà în consideralie harurile dumnezeieEti çi ac[iunea lor asupra omu- f ntru contemplaliâ lui Dumnezeur''
27
26
 NICHIFOR CRAINIC

Philon.
La Sfintur paver. care dà bisericiror
ffi
întemeiate de er sfaturi atît de insistente
ctrRs DE TEOT,OCm UtSnCÀ

cît gi acliunea harului prin care omul se spiritualizeazâ. Dar cum acest cuvînt de
spiritualitate în wemea noastrâ a càpàtat o serie de îngelesuri derivate gi de
Ei îndemnuri de exercirare .
menul' Pehtru er deprinderea"i.iriii- "Ëii-*,
in,itoirn ideea, tàrà sà întîlnim ter- întrebuin!àri abuzive, ce stîrnesc o atmosferà de confuzie în jurul lui, trebuie sâ
-' "' virtutire duhovnicegti e analoagà cu spunem de Ia început cà sensul original çi ascetic al spiritualitàtii e creEtin, adicà
deprinderea atletului in gimnaziul.eiin
"tËgtitrutuiin
Pentru generalia ,.t.rriàtor." a" teandric, çi nu poate fi altfel. Sà càutàm sà ne làmurim.
- ,"riito.i bisericeEti, cregtinur desàvîrEit Existâ un singur Spirit Sfînt, zice Origen, gi totuli sînt atîtea spiritesfinte cîti
mtt aflet, de unde a ràya1 desigurexpresia e nu_
de,,atlet al lui Hristos,,. creEtini în care sàlàsluiegte Duhul Sfînt. Sînt deci spirite omenegti gi un spirit
Abia cu cremenr.de.arexaioria
înceràlenesc în rerminorpSiu fi;ôis*,;;;iià;;;;à Ei ascer se dumnezeiesc, Spiritul dumnezeiesc e necreat Ei e una din ipostazele Sfintei Tre-
ôÀi
"t {ii"l. aount git în sensur nostru se nu_ imi. Spiritele omeneçti, dimpotrivà, sînt create precum sînt create Ei spiritele
i,"Ëfi :iffi::Ëil:îrï,;,"j'ff;lî-i:ï,.:T*;t,l;Ï;i;g-:,rvirEità îngereçti. Între ele existà o deosebire fundamentalà, fiindcà aceastà deosebire e
monahal; mânàstirea de naturà, iar nu de grad: Spiritul dumnezeiesc e naturà necreatà, spiriiele cele-
^"Et.
oo*,1 J)à,;- :;;;fi ,;'Ë ;"u;J:Jiecttrc
o se u- n
lalte sînt naturâ creatà: Aceastà distan!à nu se poate suprima, càci atunci spiritele
' "+ïT:ii
;i;îig"'ii, ;!1
;i;il;"ffi :l;f ï,ii$ïi:';ïï::::.
Tït
1"",i
Asrfer, în creçrinism cere create ar fi identice cu Spiritul necreat. Dar ea se poate reduce, ca sà zicem
treiînier"irri-àiilri," ut" *r.r"irilrËrî"on,opo",
prin llacàra credinlei, într-o astfel, prin facultatea divinà a asimilàrii harice, prin actiunea.de cobodre a pir-
singurà;il;;;r"rerà de eroism specific care duce huluiSfînt. Ioan Damaschin e foarte limpede c-i4{.91-e__îg-v.31i--ca-ç,yfl-etul nu e nici
la cucerirea vielii duhovnic"$ti.-E*"."4iii;;". are vechiror gimnazii de o fiin(à cu Divinitatea, dar nici una cu materia: ,,C.æa ÇE e netrupâC, ilevàzut
care dezvortau fortere trupe$ti Ei parestre,
are atreiului pentru exhibilia
spectacoleror teatra- gi fârà formâ, îl gîndim în douà moduri, unul dupà flinlà,,altul dupà har; unul din
Ie' se apricà acum ac"ru-ia$;il;h *ir"Jntru.
lui, ca suflerur sà devinà tiu"r ji'uprJ.;r;;;"."" pentru mortificarea forteror naturà astfel, celàlalt în comparatie cu materia rudimentarà. Necorporalitatea'lui
cu Hrisros. c.onceprur morar Dumnezeu e dupà naturâ; a îngerilor însà, a demonilor gi a-sufletului e dupà har
Ei religios' separare în.crngir; pagi"e,
neîndurar ar purifrcàriùuai""r"
;;;;;rp-o" în creçrinism priri'exerciliur
Ei în comparafie cu materia rudimentarà" (Expunerea exacti a cnedinfei
ortodo-
aiunË,'riui prin.rrirtul'e pru"_ II,
trcate penrru aJ spirituariza "r a. xe, 12).
gi a-r r"". a"r"l'.."Ëîpil-1i",
'uininariiiui
/\sceza e acum un eroism
nou ar atreturui"..oii" ,",r,,*. In ce priveçte slera creationalà omeneascà, am întrebuinlat,însà douà cuvinte:
rea orgorioasà a rumii, ci prin
ruirr.stos, pregàtit nu pentru cuceri_ sullet gi spirit Si Etim cà sufletul e creat gi spiritul de asemenea e creat. Dar
renun1".* o.lrii"a r"i"l.ïiË,,*Tiï,1u,,
cucerirea cerurui- Ea e canolul pentru însemneazà oare aceste douà cuvinte douâ lucruri imateriale deosebite Ei exis-
grr# il;'."f.rin1ei, ra.capàtur càreia se aEteap- tente ca atare în om? Aceastà întrebare îgi are rostul ei întrucît, chiar dacà sîntem
ff iffi :i:,::ï:',u,i,o;;îï:rm*gl#*:éputimu,",'"in.;;:;$imour- teologi, ne gàsirn uneori în nelâmurire cînd e vorba 3à precizàm ce e sufletul çi ce
càasceza""r,ipuiruËÀtoscerrr.ouîl*;:i;i""i,,ff e spiritul în sfera creaturalà,umanâ Pentru a iqgi din aceastà confuzie,.trebuie sà
în slavà dumnezeiascà- càci
*"di;E;i;i'o*i"rrti i,":H#;""îîiî:: ;,rim cà spiritul 1s e ÇÇvâ aparte,fatà.de suflet,'$i în aceastà privinlâ, sfîntuldoan
Dumnezeu înomenit Dentru o_rtodoxe e Iisus Hrisros, Damaschin.ne làmureçte limpede cà ,;sulletul nu arc un.spirit deosebit de el
ca noi sà oà inJuÀn"reim.
Iucru Ei învierea art lutru, $i precum moartea e un însuEi, ci spiritul e parteâ cea mai purË.din el; cÉci precum e ochiul in'trup aga
Hristos ràmînîJ acelaçi,
dric al misricii e unur. .iÉi.ino,"r" "î"r si*unte tot astfer faptur rean_
ru;'il";. e spiritul in suflet" (Ibiden). Prin urmare, spiritul nu e altceva decît un organ al
umbra suferinlei cu poalere înmuiare în sufletului gi anume organul cel mai pur, cel mai nobil, cel mai perfectionat, par-
çi vîrfur
Asceza gi mistica dau.împreunà'
i""ro"ià" r"iiriili"i ouo,"nzeieEti. tea cu adevàra! superioarà din sufletul omenesc- Suflet au gi celelalte vieluitoare,
niceascà' Teorogia ascetica.ii
;;;;Ë;;iap spiriruarà sau viata duhov- dar dintre creaturile vàzute, singur omul'are în sufletul sàu spirit. In limba greacà
logia spir*uarà" Cînd vorbim
,,,îni*"u,. cu un singur carificativ Teo_
rrrirJa
spiritul omenesç în1eles,astfel se,numqte ro.us.;iPentru,cugetarea creEtinà, el
despre ""
r"".i.iriîi*zu.rrarere asètico_mistice,
bim de rapt despre spiri tuari vor_ fiind, ca'sà zicem astfel, vîrful superior al.sufletului, e în acelaçi timp locul prin
urmare' atît stràdania conrinuà
tatl.î ;;i;; i" t"'rË'Jffi 0", p.in care Duhul dumnezeiesc comunicà cu,fiinta orneneascà.;Pentru Origen, el este
a" roàLru
"
r;";"t;i.il;;;-,tËTï:
"piritu"iitu
ascezei organul.révelaliei harice.înom: ,,Precum lumina tnrporalàîgi.aratà celor cu ochi
28 sànàtogi atît propriii ei prezengâ cît Ei aceea a obiectelor,' ce cad sub simluri, tot
 Tr-
ël

CURS DE TEOLOGIE MISTICÂ

NICHIFORCRAINIC 1

suferindmereudebinecuvîntateledureri.alefacerii.Sieavasuferiastfelpînà
astfel Dumnezeu, pàtrunzînd printr-o anumità virtute în acest vovc al fiecâruia I qPo
lumea întreaga se va rlasrç
cîndrumeaîn,,*ga'"nffi ffi {[i$P:1il:kî""S#i.if
sr"
uur tr -- ,,Ea :11!lfi:
sufere de
in moâul urmàtor rolul-m iil, "f Bisericii:
cu condilia ca gîndirea sà nu fie înneguratà Ei sà nu aibà weo piedicà din par- cînd
-
tea patimilor reveleazà El însugi rweleazà gi cetelalte obiecte inteligibile
I

Ëôtî,ni;ile{te .;;;rile intrat

vor fi în ea; ea poartâ în pîntece
-sede tumina sa" (Psalm.Ei [V, 7).
raliunii iluminate durerile facerii pînà cî.dï;; pi""t"ti"i; pentru acest motiv'
I
si na$te din nou
p" P'iltJË;;î';S* "i în cunul timpului un om
Întelegem astfel cà spiritul omenesc, pentru a deveni capabil de o revelalie I
éa e mamà. Precum *;;Ë-ft;:ia çiaduce f tttt"
din partea lui Dumnezeu, trebuie sâ fie purificat gi iluminat, adicà pregàtit dupà gi'"'i"" i'itqt" în sînul ei pe cei çare a'
deplin, astfel se poate 'i"ti 'ontinuu Hristos Ei face
a'upa asemânarea si forma lui
leargà càtre cuotnt.rr, iiîJJrrâ
modul ascetic. Misticul german Johannes Tauler spune acelaEi lucru cînd deose-
iBanchetul u'II, 6)'
din ei, în cursut timpul;;,;i;;i
beEte în suflet un Grund Ei un Gemùt Grundul e fundal, e partea cea mai din fehcitei veçnicii"
prin
adînc a sufletului, indeterminabilà Ei inefabilà, care constituie locul de sfint, po- nàscàtoare poel.mut.i'a, atribuit Bisericii
Fârâ îndoialà, rotut ace"ta-ae
pas al Divinitàtii în fiinla omeneascà. Dacà ne putém exprima astfel, Gmnd-ul,
asemânarea"uroiourJil""lJiiril@""1"g1ieDumnezeu*"1]y-l^:-,uar'n-a
lumli. Dar noi, care am pierdut
prin
dupâ Tauler, e fala sufletului necontenlt lntoarsl cÀtre abisul DivinitÀlti de
unde a pornit gl cu care se inrudegte prin chipul lul Dumnezeu lnprinat ln eL
încetat nici azi Ei'";;;;iiàî.n+,"r
", àuto"*i* de înfelegere'-doJ't" caremisionarâ
învîrtoçarea inimii simg'ia;'"
vorbelte
â"
origen, spun.' 1" li"'bi;Ë;;;;;;;p'it" "il;'6i'
Precum floarea-soarelui se întoarce necontenit în partea de unde vine lumina "Éiserica
astrului ceresc, tot astfel spiritul purificat, care e floarea sufletului, se îndreaptâ
mereu spre lumina dumnezéiascâ, ratiunea lui de a fi. utÏii:ÏHiÏlî adu[ilo.r convertiti la cre6tinol.ui-':y-:Ï,{,prin
bo-

Viala spiritualà, care constituie spiritualitatea, e deci viatà dupà modul divin.
tez se diminu
""'u-t
eazâ,iar;i;;i;iffi*
ne$tiu-
uOri"ïil*à mai ales pruncilorrenaçte-
ia o deo,olt"re a.rtraordinarâ,
rolul
Fàrà atingerea sfinlitoare a Duhului Sfînt nu se poate concepe o spiritualitate-
tori, çi totodatâ o,' mai puiin însemnat' El se
Ea e conditionatà de renaEterea ,din apà Ei din Duh", prin care se trezegte Ei se rii onevmatice
"l"dri;Ë;;;;;Ë à"'
càlàuæ$te spre âdevâratul lui destin, dorul de Dumnezeu îngropat ln sufletul
o"t
î Ëu;
"orr" "ti;t";;ttu'
;;*ù"r g,l_"ï*c", adid t directorulu i spi.ri'.
Ëffiî;i:ffi;i care.iniliazà pe ucenici în
li.tt**t $t
omenesc. Numai omul renàscut în har poate deveni on duhovnicesc, sau om spi- $al, despre c.r" *t ioiUi mai tîniu' çi sînt-socotifi acum
ritual. E:rpresia aceasta celebrâvine, cum gtim, de la Sfîntul Apostol Pavel, omul în tainele înalte î,riilil;'irarinlii,Oïhovnicegti
ale pînâ
Ei merge
care nu s-a nàscut a doua oaràrprin har e ,,om pàmîntesc". El nu:i place lui Dum-
adwârati nâicâtori pn*i",i"i. Considerarea foi e "tit dà adîncà pàrinlii
îçi reneagâ nu odatà
nezeu- ,,Voi însà nu mai sînteli pàmînteEti, ci duhovniceEti, dacàDuhul lui Dum- acolo îneît ,,nii auno*]Ëîii-q*q.":"l"ii 1'fi"U rnoounitmului e plinâ de
nezeu locuieEte în adevàr în voi. Dacà n-are cineva Duhul lui Hristos, nu este al de sînge în favoarea ËË tÉtii*ri'.otoll-ti"lai
Lui" (Romani, VIII,9). asemeneacazuri.Sâamintimunuldintr.omie,pecareîlgâsiliînbiogafiaSfîntu.
În viala crestinà $i în misticà îndeosebi, joacà un mare rol deosqbireaoameni- .t lntr-o
ucenic plin de rîvnâ, pe nume
Arsenie"
lor în pàmînteçti gi duhovnicegti sau,'cu a[i termeni, în psihtcl:gi'pnevnetici- :Hïîî Hi:T*:lr,* altii unluidupâ'truplâ"îàôitau--se de dorul fiului'
Psihic è.omul al càrui spirit e îndreptat càtre lucrurile create. ln déhea.gîndire zi bate ra poarta,â;ili;;a Ea declarà cà nu se va m$ca
roia sâl,aCa neaparfr. il;;l
ortodoxâ, prin termenul dg,psihici-se desemnau oamenii nebotezali..Pnerrmatic râ"astirii reziste.
to pe Anenie'
e, dimpotrivà, omut renàscut în haç care tràiqte duirà modul divin. Unul e,pmul de acoto pînà nu\|a nâ;"Ë;i
;d;i;tFÏt" rGi,, îl lat-e$.e sa-li'vadâ propria
nJr"-àiegoric
din afarà", care tràiegte dupà simguri, celàlalt e,omul dinlâuntru", care tràieçte ce credeii câ face fi'lî;'âË;;i'+rr mort penîru lume de acum înco-
dupà duh Ei în Duh. mamà! gi se oçlicâ î;l;ffii;;il;t *{ 1"i mai re'vedea Pe cea care m-a
Ideea renagterii în Duh insuflelette într-o màsurà imensà vechea cugetare a lo cum, frate, sà # il;; i;"P"ii 9"P "t
J"[a-oytt' 9" l"'""'" primesc zilnlc
ti:?:i:i
ortodoxiei. Rolul mistic al devenirii omului paihic în pnevmatic îi revine Bisericii. nâsqut în trup? Eu ; ;ïil; meu întru Dumnezeu'
Dacà Hristos e mirele, Biserica emireasa Lui, binecuvîntatà cu germenii harului. curat al harului d"*;;Ë;;adicà'pârintele Â' gi t-a încâlzit în sînul
maica'mea pe"t- èâ ;i;-;à;ùtt!'r', n'""uïi-u tâll "t dezer-
De ce spunem noi gi astàzi, cu o elçresie banalizatà, cà Bisericae mama noastrâ, Petâto" "a un
sâu ca pe un p-* "oipri*i (Nichi-
3-"r rpun" .iii-iJti
e maica Bisericà? Fiindcâ ortodoxia,clasicà o numeste:nàscàtoarea crqitinilor. "iïiÀ"*-Niciodatiïu *nËtd la poartà"
,ni
tor ca sà merg r"
Biblicul verseb ;,Creçte1i çi và înmultifi" dacâ a awt cumva un sens literal biolo- "[î"ïÏ""e
"", lul
;ïtdh"Ë,"vtatr slnlon Noul reolog''
gic, în tàlmâcirea misticà el are un sens pn€vmatologic. Biserica e conceputà ca 31

30
 NICHIFOR CRAINIC
CURS DE TEOLOGIE MISTICA

Trei zile a açteptat sàrmana mamà la poartà, dar

.
gi-a mai vàzut fiul dorit.
a fost în zadar: niciodatà nu mistice, adicà la principiile teoretice, de care am pomenit mai sus. Dar aceastà
metodà inductivà, singurà ne poate duce la eroare. Faptele experientei mistice
Episodul acesta, foarte caracteristic, pentru
spiritualitatea bizantinà, e de o sînt foarte complexe. Unele din ele au numai o aparen!à misticà înEelàtoare-
cruzime sàlbaticà dacà.îl.consideràm pe planul
omenesc ,uu ,,;;;;",,. El apare Dacà sînt fapte mistice, care apartin fârà riici o îndoialà domeniului religios sau
sublim însà pe planul duhovnicesc â în perfectà
çi conrormitail c*Evanghelia, teologic, sînt altele, care; sub aparente îngelàtoare, apar[in în realitate domeniu-
care porunceste ruperealegàturilor de sînge
pentru viala pnevmaticâ, gi lpi psihopatologic. Necunoa$terea principiilor dogmatico-morale ne poate duce
stolul Pavel, careziæ:,,Sînibine încredinlit ",iApo_
cà nici moartea, nici viata, nici înge- tâ confuziuni Ei la interpretàri greEite. Lucrul acesta se întîmplà mai ales cu psi-
fr,.njci stàpînirile, nici puterile, nici ruciurile de acum, nici cere viitoare, nici hopatologii laici, care confundà atît de ugor domeniul psihiatric propriu-zis cu
înàltimea, nici adîncimeà nici altà ftpturà, domeniul religios, anexînd fapte de misticà purà psihopatologiei gi dînd o inter-
nu vor fi în stare sà ne despartà de
dragostea lui Dumnezeu, care este Iisus pretare cu totul greSità experientei mistice. Veacul al XIX-lea a dat la ivealà mai
ft.omani, vlil,
Hiistos, Domnur nostru |
38-3e). ales'în Apus, o numeroasà literaturà medicalâ, psihopatologicà, ce are labazâ
Pentru a ne ràmuri si mai bine asupra spirituatitàtii, aceastà confuzie în virtutea càreia experienfa misticà e interpretatà raJionalist ca
sà ne referim la cuvintele
pàstorului celui bun di1
vialà sà aibà çi mai multÀlva_nChelia
àupà'Ioan:;n" an puil;;;;
""nii
expresie a unor stàri maladive, fârà nici un suport càuzal în transcendent.
sà aibà". Atitudinea aceasta a stîrnit, cum,era- de agteptat, o reactie apologeticà din
De ce zice Hristos întîi: ,,viatâ sà aibà", apoi partea çtiintei religioase. $i este în special meritul, de o însemnàtate extraordi-
,,Ei mai muttà sà aibà?,, pentru
ca noi sà înlelegem b-ine douà ruciuri: narà, al gtiinJei catolice franceznde a fi stabitit criterii sigure în examinarea fap-
intii, ca rriaga aarrai"te;-"iE" Ëandricà, nu
e posibilà decît dupà ce aj murit în botez telor de experienlà misticà Ei în deosebirea lor de fenomenele psihopatologice cu
Ei te-ai nàscut din nou în Hristos la
,,lumina cunoaEterii", ar doirea cà aceastà viaJà nouà înEelàtoare aparentà religioasà. S-ar putea scrie astàzi un vast tratat de apologe-
e de diferiie grade de
sfïntenie, începînd de la pînà ta grorificarea urEoi"a- eu-i*buie ticà misticà întemeiat pe rezultatele acestei lungi gi complicate dispute între cele
çi
reascà necontenit în har !9tez sà spo_
douà directii descriptive, de interpretare a faptelor mistice.
Ei îngeÈpciune.
A treia metodà reiese ca o necesitate din semnalarea, chiar sumarà, a insufi-
. .Cy. sà avem viafà_în n*tgs o cunogs!çq din regula moralei cà: rot omul
t. trebuie sà îndeplineascà un minimu, a" qEiG,.ùË;"";;;r#;t,iu"a cientelor pe care le înfàliEeazà fiecare dintre cele douà dintîi. Dacâ inetoda teo
fie mîntuit. ,rr.u ,a reticà poate deduce concluzii luminoase în ce privqte experienta misticà, dar nu
Cum sà avem mai multà viafà în Hristos examineazà faptelc; Ei dacà metoda descriptiv-inductivà, analizînd minulios fap-
o qu-lem cunoaEte,din asceticà
misticà, adicârdiri ddbtrina spiritu;là u
înaumnezeirii omului.
Ei tele, poate sà ducà la interpretarea lor grcgitâ, mai ales cînd ignorà principiile
II' Merodà- Dar înainte de a începe dogmatico-morale, e necesarà o metodà mixTâ,teoretic4esuiprtvd care, expunînd
vorbim, pe scurt, çi de a doua chesti'n" ".d;".;;;;Ëiâort.in", e nevoie sà principiile, sà le verifice în experienta misticà gi examinînd aceastà experienlà, sà
uo'uogute ra începutur uÀi"i preregeri,
chestiunea metodei. distingà în ea elementele conforme gi elementele neconforme cu principiile teo-
sînt t-rei metode pe care.re-am putea urma logice ale vielii spirituale.
în expunerea doctrinei spirituare:
o me-todà- teoreticà, o metodà. desciiptivà, Noi v.om urma, pe cît ne va fi posibil, aceætà metodà teoretic4esciptivd, sau
o mctodà'ômbinatà dinrfrimere douà.
Metoda teore tbd .:i:1? Oin expunereitlàtogica deductiv-inductivd, de sintezà teologicà întemeia!à pe. analiza experientei misti-
a elementetor'àogmatice
ce. Pomul se cunoa$te dupà roade, omul dupà fapte. Oricît de imponderabile ar
morate, care consriruie ratiunea oË :r n a
metodà deductivà întrucît din
viegii;pï;,il;;iîï""îiJs,i. Ei
Ea e o fi principiile lprice, experimentarea lor în viata du[ovniceascà a sfintilor le pro-
cluzii care sà ne tumineze asuqiS Tapæ1oî
i*."il;;,.J.i;ura
.expï:nerel g.o..ura con_ clamà sus gi tare glorioasa existenfà Ei dumnezeiasca lucrare în om.
reup are vietii spirituare. strict apli-
catà, aceasrà merodà înfâgiEeazà i"3';"*i.riui"a
perienla misticà în care putem.verifica valabilitatea
r"sa îi-afîài;;e-,adicà ex-
principiilol t"or*fi;:*''*
de;criptivd ai.e în vedere ,r"i"iiàp"re experientei
.tràità
-M-ttodp mistice, viala
- pe care te întàligeazà în caracterere iàr deosebitoare; -
examinarea aces_
tor caractere specifice poate sà ducà, pe care inductiva; r."i"[Ëirærienfei

:32
 CURS DE TEOLOCTE MISTICÀ

çirii pe pàmint lu f9:t.

1nu'itl
i"i' ii'r*' :::"9: *i:Ï*iÏ:i:':1ÏL
i;J;;;;" :âi".ïT*:i
:i*fi'ffiï; "
un mistic sau
'i'1"1:"^91"i1;.Pîl:
iï;::i:ïËj"i;;ilaÀ"nqr):D111:1"-:ï:T:::ïi:::ï::S;
-f""tri:;ï'ffi
:.ffi;;;;;âîu'n"".i'"aluilisus'capilymai-ci5"":?-T:.T':,",.i::,i:l:
r''ùrrv ffi
de unrrça'r vurv ;iffi '| ;i"""'"1oii'u'l'l::::.11"'::1'^",:T'1îïAi,i
rv. c(-lnstituie pentru misticà însâgi
,iot *i " într-una Ei aceeaEi- persoanà care ,:^^^-^ r^- rr-icrncrrt crrhnris-
IZVOARELE MISTICII ORTODOXE :ii"S:."'""iiiiili'"J"Ëii,Gi;ift ''-";;T:T:'if ;:1'-:::'::ïfJ*ili
acestei uniri de weme ce împârtàçi-
;':ïi:ï:iff:;;ï;;;;"'rôg;is'1;1
lrv' Fv ---- -- - "
tuia Mîntuitorului, o teologie'
reae,duPàînsàgiînvàtàt ,-.,- ---,.,,
Pentru ortodoxie, iaroarele misticii sînt iaroarele vielii creçtine în general.
J;ÏËilJ3J#Ëi Ë;;;
Ët, Àntempralia'l'11",P,t:* I'iii"ïl;";
imitalie lui Hristos cel istoric çi
a
Dar viata creEtinà e viala în Iisus Hristos pentru cà El e ,,Calea, AdevàruI Ei
"":'ffff:'iffï;jjj;*"r'ripi'
prin împàrtàEirea cu El în Sfintele Taine'
"'iù
pe
Via1a". ,,Cine wea sà-Mi urmeze Mie sà se lepede de sine, sà-Ei ia crucea Ei sà pentru noi, exemplui-*i."1 edificator de viatà misticà în lisus Hristos,
vinà dupà Mine". Viala cregtinà e astfe[ urmarea vielii ltri lisus Hristos sau imi tÀfostolul Pav"i' itit"tot de iubire.fârà mar-
care ni-l îmbie Noul r*t"ttii
tagia Lui. Creçtinul desàvîrEit e chipul lui Hiistos.
gini al Mîntuitorului, Pt;;;;;ï;isn'nu"t
ruin" Ei cunoscàtor prin extaz al mis-
Caracteristica izbitoare de la început a misticii ortodoxe, în comparatie cu atte catego-
reiese cu o limpezime
varietàgi de misticâ, este cà ea e.hristocentricâ. Ortodoxia nu cunoa$te alte forme terelor cere$ti. Din eprstolele sale; doctrina misticà
propria sa experienfà devia!à duhovniceascâ'
de spiritualitate. Hristos e viala fiindcâ El e însuEi Dumnezeu care a creat-o; Hri- ricâ, gi e confirmatà totoàatà prin
stos e âdevàrul fiindcà urmînd sau imitînd umanitatea Lui putem ajunge la iaro- Evanghetistul r""n .';;;i;;i;iu p1i puiin slràiucit. Idealul tuturot misti-
cu apostolii" conside-
cilor de mai tîrziu ai ut"tu 011 fi
rul vielii dumnezeiegti. Prin Hristos omul la Hristos Dumnezeu, iatà metoda "îniocmai
;;l;;;il;1,i", """6t*i"i*i"dasàvîr'irii. Hristos fiind Dumnezeu în persoanà,
vielii crqtine Ei a misticii ortodoxe. Studiind anul trecut mistica germanà 1i în ""ir1à în adîncà smerenie, rîvnesc la màsura
special mistica lui Eckart, am vàzut cà ceea ce deosebeçte aceastà misticâ e ten- aoostolii devin modelete tuturo, ""lor àre,
dinta ei centrifugà fa1à delisus Hristos Ei fatà de Bisericà. În nàzuinla de cufun- t"iii"f,a a desàvîrgirii'
dare în Divinitatea anonimâ çi nedeterminabilà, ea face abstractie de umanit4tea
"I" Priturmare,ia,'oareleprincipale'pecare3eîntemeiazâvia[amisticàsînt:
Mîntuitorului Ei de mijlocii'ea Sa, preferînd sâ ne vorbeascà dé Logos ca de un Sfînta Scripturâ gi Sfînta Tradigie'
ei gàsim din aburrden!â în
concept pur transcendent, aproape asemànàtor cu. acela al filosofiei eclectice în ce priveçt" t"orogiu'ffitualà, elementele le cà, în teolo-
sà spunem însà dé la început
;.1;xandrine. Biserica de asemenea, care e trupul mistic al lui Hristos gi organ al scrierile pàrinfilor biser"icegti. Trebuie sau'
Duhului Sfînt e pentru mistica germanà disparentrà. Eckart însuEi o considerà gia ortodoxà' nu avem la îïdemînà un tratat complet de spiritualitate' -
moderni, noi nuJ cunoa$tem încâ
bunà pentru oameni inferiori, care nu se p,ot ridica singuri, ca dînsul, pînà la iden- dacâ existà cumva în\/r*'r-irua rn"ooxà
elementele ascezei gi ele-
-
tificarea cu divinitatea un tratat de spiritualitai" in sà se fi sistematizat
"utç bogate, dar în mare partè necerietate Ei
PentrU mistica ortodoxà, singur Hristos e fâuritor de ,,hristogi", adicà de menæle misticii,. Iaoarele sînt foarte
r_* iipa*-iu iniirprui", în decursul ve.aglf lor,. gi sînt
astâzi
creçtini desâvîrçi$, iar mndigia pentru a ajunge la aceastà desàvîrEire e na$terea,
cea de a doua din sînul maicei Bisericii, care e ,,nàscàtoarea de dumnezei'l dupà
;fi;il;:î""r" ii*"t*u noaitrà înmanuscrisele bibliotecilor monaha-
raritàli.Altele zac pi"a
chipul Fecioarei Maria. le.În.cepriveçtemaialesperioada,PostpatristicâadicâdinveaculallXleaîncoa-
Astfel, izvoarele principale ale misticii ortodoxe sînt Scriptura $ Tradifia. ce, timp în care Vlugu ii literatura'misii"â
,îot în continuà dezrroltare, teologia
Hristos cel istoric din Noul Testament e calea de urmat sau exemplul de imi- putine Etiri, încît domeniul acesta se poate
ortodoxâ modernà n"'ot"ra atît de
tat. Hristos cel euharistic din Bisericà e însàEi hrana duhovniceascà a organismu-
lui omenesc. Viafa misticà e viatà în har, Ei ea nu e posibilà decît prin mijlocirea
lAstàzinoibeneftciemgideuntratatdësPiritualitateortodoxâalPârinteluiD.Stàniloae.Vezi
l98t. Ac€st tratat are
celui prin care vine harul în lume. pr.prof.Dr. sràniloae, nh"àà' ,rr*àu inoa*a, v_ol. III, Bucure$ri, unirea cu Dumnezeu
In Noul Testament gàsim rostite de Mîntuitorul însugi îndreptàlirea, sinceri- urmàro"rea tmpàriire: r."iirii".i"", u Irurinàr.i; III Desâvlr1irea prin

tatea gi posibilitatea contemplatiei unitive, care e forma cea mai înaltà a desàvir- . liîiin iià"''n.i.i'".
u
 1"
I

NICHIFORCRAINIC CURS DE TEOI,oGIE MISTICÀ

considera aproape ca necunoscul În asemenea condigii, încercarea noastrà de a mistice. nceste idei le gâsim ràspîndite în Principlil' in
pntra Celsum-' în omilii
contura pe cît se poate liniile unei Teologii spirituale ortodoxe are nevoie sâ fie la Clntarea ClntËrilor e un exemplu pe care
Eî**"n,.rii, intre caré comentariul tlrziu' Càci Poery! acesta fârà
consideratà cu bunàvoinga oricàrui început de desfelenire a terenurilor de mult ît vor repeta aProaPe togi maAi misli9i !e qai
cîti aderà la El'
pàràsite. Noi o facem cu congtiinta tuturor imperfec[iunilor acestui început, dar .ou*r. i,ougio"" iit"i"ia a bgàturii intime între Hristos Ei togi
cu nàdejdea câ poate, provocat de încercarea noastrà, un altul mai wednic se va t;t- omut îe g"oiu Orig"n,iare la vînta de 18 ani era Pp[eyr universitar'
jînt în Scripturà gi în acea tradilie
ivi, care sà desàvîrgeascà lipsurile gi imperfeciiunile noastre. cum am ziæ azi,t"n*i"tii" lilodirii mistice
Cu aceastà màrturisire, ne încumetàm sà schilàm aici, oricît de necomplet, înleleasà joacâ un.rol atît de mare în veacurile de la
"rot"ti"ittt"
"p.tt"U*Cr+inii tt itp.Jin douâ categorii,.ca 9i la Clemene TtNl !i côntem-
ianoarele pe temeiul càrora se poate sistematiza o Teologie spiritualà ortodoxâ- tô; care' totu$i'
Pentru perioada patristicà lucrul e mai lesnicios. Chiar dacà ea nu e studiatà credinfi e sgficientâ
pi"ii"i A"ri"ii sînt cei slmpli, pentru carJ li Pe
îndeosebi sub unghiut ascetic sau mistic, gâsim în'orice tratat de patrologie indi- ,,giosticii! gargary lîngâ uedinlà'
ôri!"o ou-i oitpt lui"G''dritemplativii s'înt
socotitâ în filialia acelei tradilil
se ridicâ la perfecliune piii t
cagiile bibliografice necesare. Elemente de misticà gi mai cu seamà de asceticà
întîlnim, împrâçtiate în opera tuturor autorilor, începînd cu pàrinfii apostolici. "".i*rea-misticà,
*
pàmenit. Aprofundarea cuvîntului lui Dumne-
ezoterice apostolice,0"""r"
Clenent de Alexrndria, Eeful çcolii creEtinilor de Teologie spiritualâ, în car- d€ care
zeu, unità Ëu iubirea gi cu rugâciunea; duce la-acel ,'simt.dum1eze.i31c"
tea sa ,"Pedagogul"l, dar, mâi ates în Stromate2, e FrlozofJi cregtin. Pentru el misterelor divine. Ë cOn'
am pomenit, Ei care uo A"t if harului, de întelegere
a
filozofia elinà.e ca Vechiul Testamenb înainte-mergàtgarea lui Hristos, Ei pe "
ËÀ'pfai. orii"nfta, Înleleasâ mult mai cregtin decît o.Putus: face^Clement'
acest temei el încearcà întîiul acord între filosofie Ei creEtinism. El încearcà sà dea contemplalie filoso-
O.ràUiEireo Jau îndumnezeirea nu e pentru Ôrigen simpla
gnozei (cunoagterii) pâgîne, contemplatiei platonice Ei philoniene precum Ei apa-
ficâ,atîtdeechivoçexprimatâdeClement,eaeùnactmoraldeasemâqarogid.e
putil"iput" la Divinita'te. origen distinge clar un progres ! n3lfecfiune' de
tiei stoiCe un continut creEtin. lntrucît a iTbutit, degi cregtin convins, e o chestiu- la
nediscutabilà. Pedagogul de care vorbegte el e însugi Domnul Hristos. Omul începâtori pînà la suprei. ,t""upta cu.ttristos. ènosticùt satr e urfascèt1n
desàvîrEit e, pentru el filosoful, omul care se ridicà la suprema cunoa5tere: gnos- " ""iîi
lo"tâ p,rt"i"" cuvîntului, fàrâ.âiipjul clementrn al elemêntului stoic' Origene
urt
ticul. Aceastà cunoa5tere de caracter iniliatic, ezateric e mai presus de credintâ. adevàiat anahoret, deçi iraieçte iï tume. Abstinellasa câre. a rnen plnâ
[
giufi,tt-
Ea e o contemplafie. Degi Clement vorbeE{e repetat Ei interesant despre contem-
,"" truputui, postul riguros, ôdihn" pepâmîntut gol, lepàdarea de bunUjivtalq
conrinuà de *ga.iuo"i J" -"i"*pilfË, fac dln il un anahoret
plalie, èonsideratiile sale nu sînt îndeajuns de limpezi ca sà ne làmurim cà e vorba care ànticlpeazâ'
de o.dontemplalie intelectualâ în sensul filosofiei eline sau de o contemplagie oionï"nt[ asupra monahlsfuulul
rerragerile în pustie. Viila fui"r" considerabilà
misticà în sens cregtin. În aceastà contemplatie participà Ei puterea iubirii. Pèntiu
ce se dea,olrà ulterior. Gnosticul ascet despre t.i" ô,Uqt"blig"I,lg#*ftt
lù tôfi=Ëêllia
a ajunge la perfecliunea cunoagterii e necesarà purifiéarea, ascaza. Clement vor-
il;p;16e;ii*utri. Sînt, fârà îndoialâ, gi unele grEeli de semnalat gregit dêitul;
a
beEte iie larg dê apatie, dar punînd accentul prea mult pe impasibilitatea absolutà
a sufletului, ideea sa despre apatie e mai mult stoicâ decît creEtinâ. ln general,
* o,ilt6, precum sînt 1i în domeniul dogmatic. Omul acesta
o-rtoOoxi3u erâ lncà
fiindcË I cugetat à" rutt într-o weire cînd dogma
influenfa filosofiei eline e prea puternicâ asupra lui, iar terminologia cre4tinà e "ooir
il;go"".:it;.;t;prr rugàciunel cay adreiatâ numai Tatâlui prin
lebuie
încâ neprecizatà în acest timp pentru a-i cere lui Clement distincgiuni bine con-
;i*ï"" Fiui,ri e, firqte, irea limitatà' ^Dar omul acestaa de-o ametitoare
turate între felul de a gîndi pàgîh Ei cel creEtin- Gnosticul sàu, adicà ceea ce înte-
ioifgr" disciplina ascéticà pe câ'
cug€târii li A.e-t ari'ditate înspàim-întàtoare în
a
lege el prin creçtinul desâvîrgit, e prea mult filosof pentru a fi un model de om
ili; aOniiistreaà,î un rcmperamônt de flacàrà în viata lui duhovniceascâ,
duhovnicesc.
.' iuUii"" lui divinâ îl face sâ-gi teimine adesea scrierile:"^iqâ"l""ifierbihli, iar
Ofgen, elevul lui Clement gi urmagul sàu la celebra poalà teologicà alexan- pruncul
imbracà a"pç"tul gioi"ç ur idilei. El se dorqte [inlnd 1n brate Pe
drinà, deEi prietenos falà de filozofia pàgînâ, pe care o crede, ca gi dascàlul sâu, "r,*ri
n *. *t
cum se Aori,-pesiJo mie de ani, un Francisc d'Assisi'
derivatà din Biblie, e mult mai desfàcut de influenta acestei filozofii în ideile sale -Ïi Jp*" "a sàsedezvolte monahismul anahoretEi apoi mona'
hismul
"Àato"reîï"epe
cenobit. Ascelii primilorveacuri tràiau în lume. Acum se retrag în
pustie
I Clement Alexandûoul, Pedagogul, P.S.B. vol. 4, BucurcEti, 1982.
) ldem, S tromate, P.S.B. vol. .5, Bucurqti, 1982.
I Origen,Desprc Priræi$,P.S.If,-rol' 8, Bucuregti, 1982

36 37
NICHIFOR CRAINIC CURS DE TEOLOGIE MISTICA

sau se adunà organizati, în mânàstire. Izvoarele spiritualità1ii monahale le gàsim viitoare. Pentru Macarie, extazul e ',cununia'' sufle.
,,sabatului v.eçnic,, din lumea
în dicteurile lui Antonie cel Mare, care nu çtie carte, în Viafat lui, scrisà de Ata- tuluicuDumnezeu,erevelalialuminiicereEti'Cà4iiacesteia'ceise.atribuie'se
pàrintele. misticii.râsàritene'
nasie cel Mare, în regulile lui Pahomie çi în regulile Sfîntului Vasilez, care consti- aî u însemnàtate, încît lriacarie e numii uneori
tuiesc pînà azibaza monahismului ràsàritean. De asemenea, în Institutiile mo- "ri
;;";;i"l"t, de autorii cari îl considerà anterior lui Dionisie Areopagitul'
nahale gi în celelalte scrieri ale lui loan Cassian. EvasrledlnPontsauPontlcul,careascrisîntrealteleuntratatDesprerugà.
acriv.
Irilocalia, carè, desigur, dateaz'à de mai tîrziu gi despre care pomenesc atît de cînd distirige pe monahul contemplaliv de monahul
des autorii ruEi Ei cei occidentali cînd vorbesc de spiritualitatea ortodoxà, e o "d;ii;;"rù."1r,
1n"a aio u""frimé, ortodoxia lui alost nu
odatà suspectatà- Interesant sub rapor-
lui Evagrie,
vastà antotogie de scrieri patristice Ei haghiograflce, ôu conginut dogmatic, mor_al l"infi.if"f ideilor, e taptut câ Ioan Scàrarulse inspirâ din scrierile
Ei spiritual. Nu çtim încà dacà màcar pàrfi din ea au ajuns prin mînàstirile noastre.r fara sa-i urmeze în latuiile susPectate'
cu tratatul sàu Despre
Noi avem însà Patericul* sau ,,Cuvintele pàringilor bàtiîni", care e de aseme- Marcu pustnicul e citat adesea în scrierile ulterioare
nea o antologie în care experienla duhovniceascâ a marilor anahorefi este ex- t"îrlËï#ff:t"îr"r"n"u,
pusà sdb forntà de povestiri, de sfaturi, de sentinte sau de anecdote bogate de este citat prin cerebrul sàu opuscul Despre
rugà-
înlelps spiritual. clune, scris într-adevâr cu o rarà finele spiritualâ' . ,,
La aieasta se vor adàuga mai tîrziu, pentru cunoagterea vielii duhovniceEti, asiduu al textelor biblice'
Efrern Strul e un autor foarte feJunâ. Comentator
haghiografiile. d" ;.r*.n" Si po"tinspirat,
în toate scrierile sale preoc.pàrile morale Ei
Macarie Egipteanul, care tràiegte în veacul al W-lea Ei càruia tradiSia îi atri- "r"*
;;i"" sînt pe ptanul'tr,ti. Ë un speculativ gi un experimental în acelaEi timp'
buie cele 50 de Omilii duhovniceçti, nu se Etie cu siguranlà dacà e autorul lor. câ n-^a posedat' cît
u""rt pu*ni" caie a tràitîntr-o peEterà Ei carei-a putut lâuda
Unii critici moderni dateazà aceste omilii din veacurile V sau VI. Dar indiferent sînt în mare parte
u,"aii pe pâmînt, nici màcar tôiag sau traistâ. Poeziile sale
de chestiunea autenticitàfii, cartea aceasta e un monument al misticii ràsàritene. fost încorporate în c,lt ca ru-
inctrinaie tui Hrirto, gi Fecioarei Maria. unele au
Autorul e un càlugàr care se adreseazà càlugârilor pentru a-i edifica asupra vietii
;;;t""ii;r, J",Ërt"ritatea i-a dat supranumete de,,harpà a Duhului Sfint".
Iàuntriie din punct de vedere ascetic Ei mistic. El vorbeçte ca un învà1at, dar tot- e-xtraordinarà în viala
cuvintele sale au awt gi au încà un prestigiu Ei o ràspîndire
odatà ca omul care a experimentat darurile cereçti Ei extazul. Pentru el mîntuirea gi
il;;#. îÀl 192ô, cam tîrziuLe di"pi, rotnuno-catolicii l-aqproclamat
e numai prima treaptà a sfinteniei. El are congtiinla puternicà a ràului din lume
ei ,,învàtàtor al Bisericii".
çi din om Ei gtie cà îndumnezeirea nu e posibilà decît prin eliberarea de patimi Ei "Èf*,i"
creat o întreagà gcoalà de spiritualitate în limba sirianâ'
a
totala dàruire de sine lui Dumnezeu. Sufletul a fost creat dupà chipul Lui Ei tindê chestiuni ale vieiii spirituale'
lssac de Nlnit" o"-" lirui 7 câ4i traiînd felurite
sà devinà iaràgi chipul Lui. Spiritualitatea constà din stràdanie asceticà dar Ei din Trâind.în veacul al Vl-lea,
lucraiea harului. În ridicarea spre Dumnezeu intrà în corisideratie rolul negativ
d;;"p;;t.u "t "ut"u
care ducé la contemplagie.
influenta lui' Isaac e
al diavolului Ei ràzboiul necontehit pe car.e îl duce împotriva omului. Dar sufletul
i;
;rd la iveata scrierile lui Dionisie, suferâ într-o màsurà

unvizionar,ceeacenulîmpiedicàsâaibàconsideraliiprofundegilimpeziasupra
biruitor din încercàri e càutat de Dumnezeu ca o mireasà de mirele ei. Hristos e
diferitelor faze ale misticii.
C;el care îl reînnoieçte cu viagà dumnezeiascà. Iæpàdarea de lume Ei iubirea de
Ioan ScÉnrut, iiaiqte în veacul al M-lea' e autorul cà4ii de renume
Dumnezeu se ràsplàtesc, chiar aici pe pàmînt cu lumina haricà, ce se descoperà ""r"
paradir"i;t1 çi al càrtii cffre
pâsror, cu sfaturi p:ott superio-
universal scsra
în extaz Ei în viziuni. Aceastà fericire momentanà e înSà numai o anticipare a fiindcâ Ei-a petrecut
viala în munte-
iïrâ"a",ir1"r.Ioan se mai numeçte Sinaitul s€ mâi nu'
este isihasmul;
I Sf. Antonie c€l M are,nala Cuviosului Pdintehti nostruAntonie,P.S.B. vol. 18, Bucuregti, 1989.
i" S-ii"i, f"*f ae origine at marei m4câri mistice care
sa a ajuns
un învà1at, ci fiindcâ opera
2 Sf. Vasile celMare,Asceticile, P.S.B. vol. 18, Bucuregti, 1989. i"lizui S""f""ticul iu numai fiindcâLra om
e acela de Ioan Cli-
3 Intre timp cercetàrile mai noi aii bonfirmat faptul cà mânàstirile noastre au fost pline de scrieri iià'"uf,L*f rietii rpirituafe. Numele lui însâ cel maiobiçnuit
patristice. Facem precizarea cà primaversiune lntr'o limbà modernà a Filocaliei este cea ln limba
.*ïJ" r" rcXtla$'= t*ta1'soo paradlsulul e prima încercare considerabilâ
românà,realizatâ de ucenicii starelului Paisie, spre sffrçitul sec. XVIIIIea li lnceputul.,sec.
XIXlea. Astàzi slntem singurul popor câre avem plnâ ln prezent a doua versiune a ei ln limba
Filocalia v-ol' 1' ed'II' Sibiu' 1948'
vie a poporului. I ^sd;;;;i:I,Cuvht despre rugikiane,'în
Evasrie Ponticu
le80'
Patericul Rfmnic, 1930. Reeditat, editie anastaticà, Atba lulia, 1990. a il.iË; ii*o'tnÉilocalia vol' e, Bucure$ti,

39
38
 Y'-
I
NICHIFORCRAINIC i
I
CURS DE TEOLOGIE MISTICÀ
l
de sistematizare a experientii ascetice gi mistice din veacurile anterioare. pe Dumnezeu'
Ioan o extraordiàar, care, zice Ioan Climax ,,tiraniz.eazâ" în mod evlavios
cerere, cu scop_ul precis de càin1a e mereu necesarà dufà
It
p.n l" 3 invàga
urmare, o metodà ascetico-misticà.
pe cei doritori de vialà OÀev6ita. E, ôa. oricit de înalt ar fi acest grad de perfecliune,
Scara e un simbol al prâgresului ascen- exemplut lui Pavel, care deSi àesàvîrEit, se socotea ccl dintîi dintre pàcàtoEi. Ru-'
dent càtre perfectiune. Ea are 30 de trepte, iaràEi
un simbol ninoJa so oe ani are gàciunea càlugârului cenouit a imperfectà, fiindcâ e tulburatâ de imagini 5i se
viala ascunsà a Mîntuitorului. Fiecare tieaptâ reprezintà de
ungrad de perfecliune. iosteçte în multe cuvinte. Rugâciunea anahoretului e desàvîryità Ei are nevoie
Din aceastâ conceplie a lui Ioan Scàrarul ne incieainlam deînitiv,
dacà mai era un minimum de cuvinte. Climax distinge un Pro-gres în rugàciune prin silinta su-
nevoie, cà Iisus Hristos e centrul misticii ortodoxe
Ei câ, în afarà oe gt, ortoao*i" fletului de a înlâtura gîndurile tulburàtoare,5i pril concentrarea integralà asupra
nu concepe vialà desàvîrEità.
vorbelor rostite. În rugàciunea extraordinarâ, sufletul se aflà în permanentâ uni-
Din cele 3o de grade, primere 7 privesc pe începàtori, urmàtoarele
19 pe pro- re cu Dumnezeu. El sé purificâ gi se ilumineazà ca în flacàra unui cuptor aprins.
gresangiSi ultimele 4 pe ceicare Ee des"àvîrEesc
|n aceastâ stare, ating treapta à29-a a Scàrii, care e apatia crcçtln[' Starea de
In primele 7 grade,se trateazà despre lJpàdarea de lume.
.
tor care trebuie sà se simtà stràin în u"."rti lume. Dar
Monahul e un càlà- apatie e vecinâ çu nemurirea. În ea'sufletul devine impasibil fagà de tot ce e
monul intervine cu amintirea lucrurilor làsate în urmà
îndatà ce faixit-o, a.- pàmîntesc Ei omênesc. Nu mai e el care tràiqte, ci Hristos tràieEte acum în el,
"
vielii aride în care ai intral [.eac pentru acest ràu Ei printr-o prezenfà coirtinuà Ei înflàcàratà. Sufletul vede acum lumina paradisului
", "Ài"r"u'aincultà1ilor
iup,ro"r"u sau ascutterra care
ca într-o oglindà clarà. Condilia acesteiïederi e liniEtea absolutà
càlugâreascà ,pe.çare Ioan scàrarui o definegte: "
,,aMiearàa totalà de ra viala pro- -\ovv@
prie" Ei insistà îridelung asupra_ei. Dearoltà"apoi inv4atuia va sluji ca temei marii"migcàri a isihasmului. (W. Gass, Die Mystik des Nikolas
aesp." ,nerturlri."u Cabasilas).
nàyplol care poate fi. secietà.sau_publicà. Ér""u, meaicuruiîi aràli rana, ror
astfel duhovnicului treb.uie sà-i aràii pàcatul. Anahoretul în stare de apatie, devine oarecum.incoruptibit, cum va fi dupà
Màrturisirea trebuie îisolità de
pe câre aurorut o oo"riel" înviere.
fi
::iîj:. *.:.:i::1,1"-zguduitor,
rynj,"n1à,
de.o putere danrescà. pentru
er"o"islpriotr_"n Pe ultima treaptâ a scàrii stràlucesc cele trei virtuli teologice în care se recu-
:::]::.,^"^g_"lru,gi
rntensrtate'
it nosc cele trei catègorii de trepte Ei dintre Care iubirea dâ sufletului perfecliunea
trebuie sà medite"i adînc gi murt gîndur morlii; ""io"ain1" "up"t.
,no".t"" tuturôr liii

moartea ta. ultimul srad-din primul ciclu e încËinat gi

Ei-t asimiteazâ lui Dumnezeu pe cit posibil unui
muritor. Iubirea diw1!' (ufarn)
ttirt"lii iia"pruilacrimilor. glorificà în luminà suflçtul ca pe Moise cînd s-a coborît din muntele Sinai. Omul
Nu tristelea ce vine dî ra rucruri, ca i"g."r, ,ristetea ce vine de ra Dumnezeu
pentru cele pàcàtuite, ea e în acetag_i"rtimp o "i iu mai are nevoie de nimic pàmîntesc hrana lui e flacàra misterioasà a iubirii l'i

pe care le rnerili pentru pàcatur tàu. Darur

împàcar" io""r"eiii" gi p"o"p.r" divine.
,li

Efrel gi kaac_sirur
"u
râcrimiloç ;rp*;;ilJinsiitl Ei ,,Sc8ra Paredisului" se terminà cu o rugàçiune de laudà pentru iubirea di-
1,

Ei aproaperoli marii anahoreli, are un rri.rr* ae baie a

renagterii egalà cu baia botezului. vinâ.
"àr"i
De la noviciat, Scen trece la progresanti (gradele Am stâruit mai mult asupra acestei cà4i Pentru marea ei însemnàtate ca întîia ,li
&26). încercare ortodoxâ de sintetizare a misticii experimentale Ei peUtru rolul pe care
Dacàpartea întîi are.un.caracter negativ,àe bpàdare,
i"rtu" a doua arc un
îndoit de negalle Ei de afirmalË pozitive.'viciile'drtemeazà ea îl îndeplineEte de atunci încoace atÎt în Ràsârit ç!t $i în Apus,-I9an Scàrarul a
:ul.:"r"^. aici cu vir- fàcut pentru mistica experimentalâ ceea ce a fàcut Ioan Damaschin pentru dog- ii
tutile. sufletul e aràtat cînd în umbra étoi aintîi, cînd
în lumina celor din urmà. maticà Ei Dionisie Areopagitul pentru mistica filosoficà.
ti
se trateazà.astfer despre: mînie gi brînd"1", ui,uË i,li
o"îri'r'o;, ;t.*rrr;;;p"Hoghia Elementele misticii speculative sau filosofice le gàsim la unii din marii doctori
sau.vorbària çi tàcerea, min9iy1, dezgLtul sau
descurajareu, ta*rni'", tempe- ai Bisericii. ]ilt
ranta çi castitarea, avaritia, sàràcia,.învirtoEarea-inimii,
slava degartà, mîndria, bunàtatea inimii saù[nd9r9"
*ii"ur,;"ghii; renevia, Grlgore de Nazianz, cate nu e un scriitor sistematic, ne-a làsat totugi în ilr

e virtutea ce distruge toate viciile, gi deoseuirea Eirirpili"i""iuJiiog. cuvîntârile sale fqarte prelioase consideralii despre îndumnezeire Ei despre con-
""r"
giriauritor, â,i"iiloi ri u ùrtutilor. templagie. i

. Yr,i.:t pa ru grade (27 -30) tr ate-à dotrË ;A;;;evirl-ËïËo," in,ii

r
vielii desàvîrgire, e pustnicrSr care e t"tarii teologi ai Ràsàritului, hràni1i de filoiofia lui Platon gi a lui Philon, ne
,portui singr;ilifi;-Ë'tii"ïii riri$r"."
:;i

Anahoretul ancorat aici inrrà în familiaritatea rui dau justificarea filosofic+eologicà a misticii. Ei fundeazâ ideca de îndumnezeire
ËuioËr"u. el-"ffiil"" iog"- în doctrina despre chipul gi asemànarea lui Dumnezeu în om. Dacà pàcatul a
rului pe pàmînt. Aceastà familiaritate divinà o;nrtir"i"
il,i

â" Eten imaginea divinâ din om, perfectiunea constà în redobîndirea acestei ima-
"rgarir""" ""r"ri",
40
4L ,

;;,-]llli
 NICHIFORCRAINIC cuRs DE TEOT,OCIT UISITCÀ

gini. Geneza care confine aceastà doctrinà, proverbele, psalmii, Gntarea Plotin, care din motive de edificare creEtinà, pentru a da mai mult prestigiu ope-
cîntàrilor, Apostolul Pavel Ei Apostolul loan sînt izvoarele principale ale justi- rei sale, îEi ia pseudonimul de Dionisie Areopagitul. Astfel, opera sa n-ar data
- ficàrii misticii cregtine. Macarie Egipteanul
a procedat astfel; decît din preajma anului 500 Ei n-ar fi decît un fel de Proclus încreEtinat.
G_rigore de Nyssa procedeazà ra fer. Daià Dionisie Areopagitur În urma acestei pozilii critice, autorul nostru devine, pentru lumea protes-
. ar fi într-
adevàr o aparilie abia de la începutul veacului al vl-lea, rtun"i ét dintîi taltâ, din Sfïntul Dionisie ,,Pseudo-Dionisie Areopagitul". Critica romano-cato-
autor,
care ne dà o mai amplà sistematizare filosoficà a misticii, e Grigore licà modernà e împàrfità în douà: unii îlsocotesc încà Dionisie Areopagitul, allii
de Npsa.
Elementele învà!àturii sale le gàsim îndeosebi în ,,Via1a lui MoisË-l în omilia îl numesc ca protestanlii: Pseudo-Dionisie. Monseniorul Darboy, fost arhiepi-
Ei
asupra Gntàrii Gntàrilof. s-a obsewar cà terminologia sa e foarte asËmànàtoa_ scop de Paris, care i-a tradus toatà opera în frantuzeEte, susgine în lunga introdu-
re cu cea dionisianà Ei faptul acesta estê explicat fie ca o influenlà a lui Grigore cere, care înso$egte aceastà frumoasà traducere, cu argumente wednice de
asupra lui Dionisie, fie ca o influenlà a neoptatonismului amîndurora. atenlie, autenticitatea lui Dionisie.
"rupiusê reazimà pe
Afarà'de cuhoagterea teologicà, deosebità decea pàgînà, fiindéa Chestiunea aceasta, care e una dintre cele mai dificile ale istoriei literare
revelatie, cunoa$tere pe care el o formuleazà cu àjuiorul metodei dialectice cregtine, nu e încà solutionatà. Din cîmpul ortodox nu cunoaEtem încà vreo atitu-
- Nyssa vorbegte de intuilia directà nemijlocitâ a lui
Grigore de
çi Dumnezeu, -
de
dine gtiinfificà fa1à de ea.
vederea sa, care e rezultatul unei treptate ridicàri mistice. Aceastâ vedere Indifçrent însâ de autenticitatea lui Dionisie, realitatea istoricà este cà întrea-
se deo- :.
ga misticà ortodoxà Ei romano-catolicà se hràne$te din aceastâ operà. Consi-
sebeEte prin extaz, care e un dàr al Duhului Sfint. pentru a ajunge la aceastà
vedere, sufletul trebuie sà se purifice de înclinârile pàtimaçe.:Griiore ne vor- àerînd-o în sine, nimeni nu contestà exceplionala valoare a'acestei opere. Ea
beEle de.sple starea paradisiacà în sens inistic desprefecioril, constà din patru càr1i Ei zece epistole. C.ele patru càr1i sîrtt urmâtoarele:
ai o anticipa-
re a omului frrà sex, asemenea îngerilor ""."-"
exisient ca idee în
1) Ierarhia cereascà
Dumnezeu.
- -
Totugi, oricare ar fi contributiile tui Grigore la specutalia misticâ 2) Ierarhicabisericeascà
fu*"-pr.ti"ase pentru noi, realitarea istoricà este cà Ei ele sînt
- ' 3) Desprt numele divine
unghiuiarà
- iiatra
s.ticii filosofice în creçtinism gi justificarea misticii experi'mentale Lte
a mi-
Dlonlsle
4) Teologta misticà.
Areopagitul- Cine este.acest autor, mai misterios el însuEi decît obiectul înalt La îndemnul nostru, pàrintele Cicerone lordàchescu, eminentul titular al ca-
de-
spre care ne vorbqte? Iatà o întrebare Ia care, în stadiul actual al cercetâriloE tedrei de Patrotogie de la Chiginàu, a tradus în româneEte- primele douà càrJi
nu r.
despre Ierarhii Ei are în lucru pe aceea despre Numele divine Despre conlinutul
se mai poate ràspunde. Perrtru clasicismul creEtin gi pentru
Evul Mediu o aseme-
nea întrêbare nu existà. Timp de 1 500 de ani toatà lumea a crezut cà
. cugetàrii dionisiene, pe care o luàm ca bazà a cursului nostru, vom vorbi aparte.
autorul Maxlm Mârlurisitorul (580-662) e cel care îl .comenteazà întîia oarà în
,,Teologiei mistice" e identic cu Sfintul Dionisie din Areopagul atenia.n, convertit
la cregtinism de Apostolul pavel. El însugi, în scrierile sâtelse oa ar"pt u"."ria ,,scholiile la Sf. Dionisie Areopagitui", clarificînd în sens ortodox ceea c€ pàrea
persoanâ, nebulos în cugetarea dionisianà. De la aceste comentarii dateazà prestigiul extra-
ceea ce ar însemna cà trâieste la sfirEitul veacului I la începutul
- çi
veacului al lllea. Pentru ac€st motiv, Evul Mediu are pentru scrier-ile sale asiduu
" ordinar gi .mereu crescînd al marelui mistic în lumea cregtinà. Maxim nu e însà
numai un comentator, ci gi un profund gînditor în misticà. Ideile sale sînt
cornentate o veneralie exceplionalà. Dionisie e numit alàturi de Biblie
,,organ al ràspîndite în diferitele scrieri teologice Ei polemice ràmase de la dînsul. Centrul
revelatiei".
gîndirii sale e Cuvîntul întrupat, care e punctul culminant al revelaliei. Din l,ogos
. Primyle contestagii în ce priveçte aurenticiratea lui se ridicà din cîmpul uma-
nismului Renagterii, de,càtre Lorenzo de la valle Erasmus. A doua serie de
vin lucrurile çi în Logos se vor întoarce. In întruparea l,ogosului e datà îndumne-
Ei zeirea omului (Îeaos). Îndurirnezeirea e cunoa$tere prin contemplatia misticâ.
mntestatiivinedin cîmpul Reformei, prin LutherînsuEi. Doicercetâtori moderni de
Maxim ne làmuregte cà îndumnezèirea nu e posibilà decît în iubire Ei câ ea constà
la sfîrçitul veacului al XIXJea, J. stiglmayr Ei Hugo Koch, bazali în special pe din asimilarea vointei omului în voinfa lui Dumnezeu. Martir pentru câ a
critica textelor, susfin cà e vorba de un autor contemporan cu pràclus, èbvul lui
1 Dionisie Pseudo-Areopagitul, Ierarhia cereascd, Chiginàu, 192; Idem, Ieruhia bisericeascit,
I S,f. Grigore de Nyssa,Viala tui Moise, p.S.B. r,ol. 29, Bucuretti, 1982. Chiginàu, ll32;ldem, Nspre numele divinc,IEi, 1936, toate traduse În ropânegte de Pr.Prof.
2 Ibidem Cicerone lordâchescu, ultima lmpreunà cu Theofil Simenschy
 i,:

CURS DETEOLOGIE MISflCÀ

NICHIFOR CRAINIC

oombàtut monotelismul, el ne înva1à cà asimilarea vbinlei umane în vointa divinà splendideleinterpretàrisimbolicealeUturghieilicarteamisticâ,lla|àînlisus

prin contemplagie misticà nu e totu$i nimicirea celei dintîi, ci numai totala subor- Hristos"'.
-" mod deosebit'
donare, precum în Iisus Hristos vointa omeneascà se subordoneazà cu totul isihastà intereseazà gi ortodoxia româneascà într-un
f"filLt""
care se numeste paisia'
voingei dumnezeieEti, fârà sà disparà în ea. n ,ig" gi glorios ""pitJaio isioria Bisericii noastre, paisianismul nu e nu-
Ioan Damaschln, pe lîngà mare dogmatist, e gi un scriitor ascetic peste cêre "t
nismul,, e în fond un r"ti"i"iu al isihasmului atonit. Câci
Pàrinti, pe care le-a
nu se poate trece- Tratatele.sale despre ,,cele opt spirite rele", care sînt cete opt iri o ,iE""r" de cultuà teologicà prin traducerile sfintilor-
patimi Ei despre ,,Vicii gi virtuti", precum gi omiliile gi imnurile sale închinaie J" -iiiort'.istic propriu-zis. Paisie e un practicant al
fr""*",, ci o miEcare Àirti" OL t" care ne-â râmas preliosul tratat despre
Rugô'
Sfintei Fecioare constituie inroarcde preg ale studiului nostru. isihasmului Ei un autor
mintalà a isihasmului'
hdnobgll çl haghtogralll, în frunté cu si.ion Metafrast, de asemenea. ---S" lul Iisus care e rugàciunea
ciunea
în Biserica
o ramuià extrem de însemnatà a misticii ràsàritene e a5a numita miEcare a de asemeiea repercusiunea_fecundà a acestui curent
"uno"gte Paisie. Dostoiernki îçi
isihasmului, al càrei centru de atenfie e ,,rugàciunea mintalà'isau ,,rugàciunea tui Rusiei. C,elebra mânàstire Optina se dearoltà în sp_iritul.lui
chipufue paisiene de la Optina' ,,Sta'
Iisus". moaercaza eroii ultimuiui sàL roman dupà
Metoda rugàciunll lslhastc e sursa ei principalà. S-a crezut multà weme cà t"lrrt Z*i."" din ,,Fralii Karamazov" respirà duhul paisian'
'Din cartea pomeniti a lui paisie, aflârncà în Rusia au scris despre rugâciunea
aceastÉ MctodÉ apa4ine lui simion Noul reolog; cercetàrile recente au desco-
pedt cà ea e de provenienlà mult mai veche. originea acestei Metode se pune în mintalà sfïntufNit sorscht gi sfîntul Dimltrie al Rostovului.
,--i;;;;t;ieiiterutur"
spiritualitatea sidaità care, în afarà de loan Scàiarul, numàrà ca reprezentanti t"otogicà rusà, ea trebuie sà conginà desigur, Ei alte
principali pe: lucràri
--- de valoare în domeniul misticii'
Islhle, de numele càruia se leagà cartea cenfurlllor, în numàr de 200 de capi- Noi mai bine viala nea in lisu_s Hrlstos scrisà de Ioan de Kron'
filosof
tole despre rugàciunea'mintii, dintre care se pare cà nu toate apartin acestui âu- stadt çi Bstct€ religtoase ate vielit, scrisà de vladimlr sotoviev, marele
"uoouEtem
tor; religios al Rusiei. _r r__
câ- n-am
Filotet Slnaitul, cire e, ca gi Isihie, un ucenic al Scàrarului; bin aceastâ incompletâ schiSâ a iaroarelor misticii ortodoxe, credem
cum în expu'
,.apuï t"tuçi din vedeie nici una dintre lucràrile fundamentale. $i
lul
tr.*,l dit":ti"
- . Dorotel, se mai întemeiurà p" scrierile lui Dlodoh, pe Instrucllunlle
pe Grlgols-lnaltul, pe cartea despre nerea noastrà, tor .ouii" adesea la cea mai însemnatà dintre ele, la opera lui
rugàciunea mingii a patriarhu-
lui Fotie, pe Davld de Fotlctea; pionisie Areôpagitul, n.i n*"t sâ ne oprim întrucîtrd asupra continutului

- Simlon Noul reolog, a,ceastà exceptionqlà figuià de vizionar ceresc ne-a làsat.
de asemenea cuvlntàrller Ei Imnudblakz în éare se gàsesc consideralii teo-
acestei opere.

Ei
retice asupra contemplatiei mistice Ei mârturisirile extrim deialoroase uie pro-
priei sale tràiri în Dumnezeu;
Nlcblte stetbetos, uccnicut gi biograful sàu, are ln opera sa interesante consi- ,
deralii de teologiespiritualà.
In veacurile urmàtoare, direclia isihastà se generalizeazâ tor mai mult pînà
cînd în veacul al XrV-lea se na$te marea polemicà înjurut ei. Douà nume cetebre
îmbogàtesc mistica ortodoxà în ac€astà èpocà: Gdgôr€ per,rna3,
d"
maestru rpiritual pe càlugàrul Nlchlfor, ""r" " "r,,rt
Ei care a alirat cu atîta vigoare isihasmut
încît de la el încoace aderentilor acestei metode conte4plative ti'se mai spune gi
,,palamiti"; al doilea nume este acela al lui Nrcorae crussilr, de la care au ràmà

I F ilæ alia vd -6, Bucurcgi, 1977.

1989'
2 Involumul Pr.P;of.Dr. D. Stâniloae,Studii dc Teologie..., Craioa, 1991. I Nicolae cabasila ,Ttlcuirea duwuzeiestii liturghii 5i de_spc uialaln Hristos,Bucurelti,
p'ascati,t,noiacwiawtuifaisie, Roma, le87'
3 FilocaliawL 7, Bucùrayi, l9?7. 2 ijËp.Jpîiiiîâ!'h';i;i rlp;iri""Ë;;ra'i."ft
45