UNIVERSITATEA TEHNICĂ A MOLDOVEI

FACULTATEA URBANISM ȘI ARHITECTURĂ

Specialitatea Arhitectura

Lucrare de laborator Nr.1

MICROCLIMATUL AERULUI ZONEI DE MUNCĂ.

La disciplina: “Securitatea activitații vitale.”

Efectuat de studentul.
st.gr. ARH 171:
Groza Sergiu

Verificat de
Lectorul universitar:
Capră Galina

Chișinău, 2020
 Scopul lucrării:
Familiarizarea cu metodele şi aparat de control ale parametrilor microclimatului
(temperatura, umiditatea relativă, viteza mişcăii aerul) la locurile de muncă supuse
controlului.
Aparate și accesorii:
Anemometru pentru masurarea vitezei aerului, ventilator, psihrometru.
Noțiune:
Microclimatul aerului zonei de lucru prezintă starea mediului, care determină
senzatia termică a omului şi este caracterizat de temperatură (C), umiditatea relativă (%),
viteza mişcării aerului (m/s) şi temperatura suprafetelor înconjurătoare. In ansamblu
aceşti parametri exercită anumită influenţă asupra organismului uman, asupra dispozitiei
omului şi a productivitătii muncii.
Pentru o activitate vitală normală omului este necesar ca surplusurile de căldură, ce
se formează in organism 1n procesul de munca să se transmită mediului inconjurător,
caracterizăndu-1 ca confortabil. In conditii confortabile căldura cedată de organism trebuie
să fie egală căldura ce se formează în el, mentinând astfel temperatura corpului in jurul a
36,6 °C. Daca este dereglat echilibrul termic, atunci la acumularea căldurii in organism are
loc supraincălzirea acestuia, iar la cedarea intensa a căldurii — suprarăcirea organismului.
In conditii normale (temperatura 18...20°C ) omul pierde circa 85% de căldură
prin piele, iar 15 % - pentru incălzirea produselor alimentare si băuturii consumate, a
aerului inspirat, precum şi pentru evaporarea apei in plămâni. Din cele 85 % de căldură,
cedată prin piele, aproximativ 30 °se pierd prin convectie, 45% prin radiatie si 10% - prin
evaporarea sudorii de pe suprafata corpului.
Aceste relatii se schimbă considerabil in functie de conditiile microclimatului.
Pierderea căldurii prin convecţie. Aceasta este direct proportionala cu diferenta
dintre temperatura pielii si temperatura aerului inconjurător.
Cu cât este mai scăzută temperatura aerului inconjurător, cu atat este mai mare
pierderca de căldura prin convecţie. Odată cu creşterea temperaturii aerului pierderea de
căldură prin convecţie devine din ce in ce mai mică, iar la temperatura de 35 - 36 °C se
opreşte deflnitiv.

Pierderea căldurii prin radiaţie. E cunoscut, că orice corp fizic, a cărui

tempuatură este mai mare de zero absolut (-273 °C) emană raze calorice. Odată cu
creşterea temperaturii corpului sporeşte radiaţia calorică. Cu cât este mai mare diferenţa
de temperatura dintre corpul uman si obiectele inconjurătoare (pereti, tavan, pardoselă,
utilaje) cu atât este mai mare pierderea de căldură prin radiaţie şi devine egală cu zero
când obiectele inconjurătoare ating temperatura corpului. Dacă obiectele inconjurătoare
au temperaturi mai mare decât temperatura corpului, atunci are loc fenomenul
invers, in loc de cedare corpul uman primeşte căldură.
Pierderea căldurii pria evaporare. Aceasta depinde de cantitatea de umezeala
(sudoare) evaporată de pe suprafaţa corpului. Evaporarea 1 g de sudoare este insoţită de
cedarea a circa 600 calorii de căldură. Atunci când temperatura aerului a obiectelor
inconjurătoare atinge sau depăşeşte temperatura corpului uman unica cale de cedare a
călduriei este prin evaporare, aşa ca în condiţii deosebit de grele (muncă grea,
temperatura inaltă a mediului) secreţia sudorală atinge 6 ... 10 litri pe zi şi organismul
omului poate să piardă prin transpiraţie 3600 ... 6000 kcal de căldură. Asupra
termoreglării organismului influenţează şi umiditatea aerului, mai cu seamă umiditatea
sporită, care inrăutăţeşte cedarea căldurii prin evaporare.
Pentru a aprecia umiditatea sunt folosite următoarele noţiuni:
 umidiatea maximală (punctul de rouă) - cantitatea maximală de apă în grame ce
se poate contine intr-un m³ de aer la temperatura dată;
 umiditatea absolută - cantitatea reală de apă în grame ce se conţine intr-un metru
cub (m³) de aer la temperatura stabilită in timpul măsurărilor;
 umiditatea relativă - raportul exprimat in procente (%) dintre umiditatea absolută
şi umiditatea maximală la temperatura dată.
Mişcarea aerului sporeşte cedarea căldurii de catre corpul uman prin
convecţie şi in limitele stabilite joacă un rol pozitiv, atunci când ternperatura depăşeşte
valorile indicate de norme in direcţia majorării şi negativ - in direcţia micşorării.
Mersul lucrării:

1. Măsurarea vitezei mişcării aerului

Viteza mişcării aerului se măsoară cu diferite aparate: anemometre, catatermometre,
anemografe etc.
In lucrarea de laborator sunt utilizate anemometrele cu palete şi cupe care permit
măsurarea vitezei aerului până la 20 m/s.
In timpul măsurărilor anemometrele se ridică la aşa inăltime ca receptoarele de vânt
să nu fie barate de corpul observatorului sau de alte obstacole. La măsuarea curentilor
de aer variabili se efecalează 3-4 măsurări şi se află viteza medie a curentului de aer.
Ordinea efectuării măsurărilor
1. Se conectează ventilatorul, urmărind ca dispozitivul de calcul al anemometrului să fle
oprit.
2. Se inscrie indicatia initială a anemometrului care constă din 4 cifre (mii, sute, zeci,
unităti) de pe cele 3 cadrane ale aparatului.
3. Se pune in functiune dispozitivul de calcul a anemometrului odata cu cronometrirea
timpulu.
4. După 60 s oprim mecanismul de calcul şi inscriem noua indicatie a aparatului.
5. Determinăm numărul de diviziuni intr-o secundă impărtind rezultatul obtinut la durata
măsurării.
6. Cu ajutorul diagramei ce insoteşte aparatul care determină relatia divisiuni pe secundă
fată de metri pe secundă determinăm viteza mişcării aerului in locul efectuării măsurilor.

7. Datele obtinute se inscriu in tabelul 1.

Nr. Indicația inițială Indicația finală Diferența Durata Nr de Viteza

exp. a a indicațiilor măsurării, diviziuni mișcării
anemometrului, anemometrului , diviziuni sec într-o sec aerului,
diviziuni , diviziuni m/s
1 2 3 4 5 6 7
1. 2696 2748 52 60s 0,86 1,03

2. 2748 2801 53 60s 0,88 1,09

3. 2801 2863 62 60s 1,03 1,23

Tab.1
1. 2748−2696=52
52/60=0.86

2. 2801−2748=53
53/60=0.88

3. 2863−2801=62
62/60=1,03

2. Determinarea umidității relative

Umiditatea relativă a aerului se determină cu ajutorul psihrometrelor şi
higrometrelor (higrografelor). Determinarea umiditătii realtive după psihrometrele lui
August sau Assman este bazată pe diferenta de indicatii ale termometrelor uscat şi umed,
care depinde de umezeala aerului inconjurător.

Metoda psihrometrica prevede măsurarea umiditătii aerului cu ajutorul

psihrometrului: cu aspiratie (Assman) sau a psihrometrului static (August). Principiul
lucrului acestor aparate constă in evaporarea apei de pe un substrat, in functie de
cantitatea de umezeală din aer. in mod obişnuit se: foloseşte psihrometrul Assman.
Psihiometrul Assman este compus din două termometre identice cu mercur, montate
intr-o armatura metalică, formată din 2 tuburi cu pereti dubli, nichelati, cu suprafata
lucioasă pentru protectia impotriva radiatiilor termice. La extremitatea superioară este
prevăzut un ventilator de aspiratie a aerului, pus in functiune pe cale mecanica sau
electrica.
Rezervorul unui ternometru este acoperit cu un manşon de tifon numit termometrul
umed, care se umezeşte cu apă destilată cu ajutorul unei pipete.
Termometrul cu rezervor uscat indică temperatura reală a aerului la locul
determinării. Termometrul cu rezervor umed. datorită pierderii de căldură prin evaporarea
apei de pe manşonul lui şi in functie de deficitul de saturatie a aerului pentru temperatura
respectivă, indică o temperatură mai scăzuta decăt termometrul cu rezervor uscat.
Pentru determinarea umiditătii aerului aparatul (psihrometrul) este suspendat
vertical pe un suport. Preventiv se uneste mansonul de tifon al termometrului umed, apoi
 se pune in mişcare ventilatorul de aspiratie. Citirea indicatiilor pe scara ambelor
termometre se face cănd nivelul mercurului s-a stabilizat (peste 5 - 7 min).
Cunoscănd că evaporarea este un proces endotermic (cu absorblie de călclură),
evident că in incăpere indicatia termometrului umed va fi totdeauna mai mică decăt a
termometrului uscat, ceea ce permite după tabelul sau graficul psihrometric să determinăm
umiditatea realtivă a aeruluii.

Ordinea efectuarii masurarilor

1. Umezim batistul din partea de jos a termometrului din dreapta cu ajutorul pipetei.
2. Conectăm electromotorul cuplat cu ventilatorul aparatului.
3. Peste 5 - 7 minute dupa pornirca ventilatorului inscriem tabelul 2 indicatiile
termometrelor umed şi uscat.

Tab.2
Nr Indicațiile Elasticitatea Umiditatea relativă Umiditatea
Presiunea atmosferică, mm Hg

Umiditatea absolută, g (mm Hg)

. termometrului vaporilor de apă după, % relativă

Viteza mișcării aerului, m/s

la indicația conform
termometrelor, hotărârii
mm Hg guvernului
353 din
05.05.2010
calcul

grafic
umed
uscat

total
umed
uscat

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12

1 30 22 1,8-2,7 759 31,54 8 19,659 15.664 49,65 47 47 30-70%

Umiditatea absolută se determină după formula:

R = Pum -[0,5 (Tus-Tum)ˑB/760]

unde:
Pum - umiditatea maximală a aerului, conform indicatiei termometrului umed;
Tus,Tum - corespunzător indicatiile termometrelor uscat şi umed;
B - presiunea atmosferică în timpul măsurărilor, mm Hg.
 ( t us −t um )∗B
[
R=P um− 0,5
760 ] [
=19,659− 0,5 ( 30−22 )
754
760 ]
=15,664(mm Hg)

Ştiind umiditea absolută, determinăm umiditatea relativă după formula:

R
r = P ˑ100%
us

unde:

R - umiditatea absoluta, g/m³ (mm Hg);

Pus - umiditatea maximala a aerului conform indicatiei termometrului uscat

R 15,664
r= ∗100 %= ∗100 %=49,65 (%)
Pus 31,548

Determinarea umiditaţii relative se efectuează de asemenea dupa tabelul şi graficul

psihometric.
Determinarea umiditătii relative după graficul psihometric se efectuează in modul
următor: pe axa temperaturilor notăm temperaturile ce corespund indicaţiilor
termometrelor uscat (liniile verticale) şi umed (liniile inclinate), iar pe grafic găsim punctul
de intersectie al verticalei Tus cu linia inclinată Tum care ne va indica valoarea umidităţii
relative exprimată in procente (pe axa umiditătii).

3. Măsurarea temperaturii aerului și determinarea temperaturii echivalentă și echivalent-

efectivă
Pentru măsurarta temperaturii aerului sunt folosite termometrele cu lichid
(mercur,spirt colorat), ternometrele electrice şi termografele. .Determinarea temperaturii
aerului in lucrarea de laborator se efectuează conform indicaţiei termometrului uscat al
psihrometrului. Pentru determinarea şi aprecierea senzatiilor termice de
"confortabilitate" cea mai largă aplicare a obtinut-o metoda temperaturilor echivalente.

Prin echivalentă se subintelege temperatura aerului nemişcat si saturat cu umezeală

pănă la 100 % la care omul imbrăcat normal se simte aproximativ aşa precum la
temperatura şi umiditatea apreciate.
 La determinarea temperaturii echivalent-efective printru factorii apreciati este
inclusă şi viteza mişcării aerului. Determinarea temperaturi se efectuează după nomograma
temperaturilor echivalenta si echivalent-efectivă (des.).
certificatla locul de muncăTemperatura aerului

Temperatura echivalente efectivă, ◦C

Condițiile optime conform hotărârii
guvernului 353 din 05.05.2010

Temperatura echivalentă, ◦C
Umiditatea Viteza
relativă, % mișcării
aerului, m/s Temperatur Viteza Umiditatea
a aerului mișcării relativă, %
conform aerului,
normelor, m/s
◦C

1 2 3 4 5 6 7 8

30 ◦C 49,65% 1,11° 24.2 22,8 ¿ 26 ¿ 0,3 ≤ 60

Concluzie
Efectuând lucrarea de laborator nr. 1, m-am familiarizat cu metodele şi aparatul de control al
parametrilor microclimatului (temperatura, umiditatea reletivă, viteza mişcăii aerul) la
locurile de muncă supuse controlului.