Explorați Cărți electronice
Categorii
Explorați Cărți audio
Categorii
Explorați Reviste
Categorii
Explorați Documente
Categorii
Obiectivele lucrării:
- cunoaşterea soiurilor de mere
- cunoaşterea bolilor de depozit şi dereglărilor fiziologice la mere
- cunoaşterea standardelor de calitate la mere
1. Soiurile de măr
- de vară (maturare în lunile iulie – august)
- de toamnă (septembrie – noiembrie)
- de iarnă (decembrie – aprilie).
Soiurile de vară
Stark earliest. Fructe mijlocii ca mărime, de formă sferică, cu coaste slabe. Culoarea
pielitei este rosie-aprinsa si acopera fructul aproape in intregime; pe partea umbrita insa ramane
alb-galbuie. In pielita se formeaza puncte albe cu nuanta roz. Pulpa este alb-galbuie, fina,
suculenta, cu gust pronuntat dulce, cu aciditate placuta si aroma intensa.
James Grieve. Fructele se matureaza spre sfarsitul lunii august. Marimea fructelor este
mijlocie si au suprafata neteda. Pielita este galben-limonie, acoperita cu rosu deschis, dungat cu
rosu aprins, uneori prezinta rugina sub forma de raze. Pulpa este galbuie, suculenta, acidulat-
dulceaga, cu gust vinuriu, aromat, de calitate foarte buna pentru masa.
Red Melba. Fructele sunt mari, sferic-turtite, cu pielita subtire, verde-galbuie pe partea
umbrita si roşu zmeuriu pe cea insorita. Pulpa este alba, suculenta, dulce, usor acidulata, intens
aromata, de calitate foarte buna pentru masa.
1
verde-deschis, apoi galbena-pai. Pe toata suprafata se intalnesc puncte mari de rugina, stelate,
care uneori se unesc, acoperind in intregime pielita. Pulpa are culoarea galbuie si este suculenta,
cu aciditate mai pronuntata decat la alte mere.
Idaread. Fructul mare şi puţin costat. Culoarea rosu-zmeurie cu dungi late de
un roşu mai intens.Pulpa este suculenta, acidulat-dulce, cu aroma intensa,
asemanatoare cu soiul Jonathan. Fructele au rezistenta mare la transport si pastrare.
2
2. Bolile post-recoltare şi dereglările fiziologice la măr
Bolile post-recoltare:
- mucegaiul albastru: Penicillium expansum
- mucegaiul verde: Penicillium italicum
- alternarioza: Alternaria alternata
- putregaiul amar: Glomerella cingulata
- putregaiul cenuşiu: Botrytis cinerea
- putregaiul negru: Botryosphaeria obtuse
- rapănul: Venturia inaequalis
Dereglările fiziologice post-recoltare:
- pătarea amară (Bitter pit)
- prăbuşirea la temperaturi scăzute
- prăbuşirea internă
- pătarea Jonathan
- sticlozitatea
Bolile post-recoltare
Recunoaşterea bolilor se realizează prin:
- examinarea vizuală a: culorii zonei degradate; particularităţilor patogenului (sporulare sau
fructificare); localizarea zonelor afectate; prezenţa rănilor; mărimea şi forma zonei bolnave
- examinarea tactilă a ţesuturilor bolnave ptr. identificarea zonelor de putrezire:umedă,
moale (ţesuturile bolnave se detaşează net de cele sănătoase); aspect ferm (ţesuturile bolnave nu
se separă de cele sănătoase)
a. b. c. d.
3
e. f. g.
Bolile post-recoltare: a. mucegaiul albastru, b. mucegaiul verde; c. alternarioza; d.
rapănul; e. putregaiul cenuşiu; e. putregaiul negru; f. pătarea amară.
Dereglările fiziologice:
- pătarea amară: pete mici, ușor adâncite, de culoare brună, sub care hipoderma este
suberificată și brunificată.
- prăbușirea la temperaturi scăzute: se întâlnește la Jonathan, Wagener Premiat, la care
se observă brunificarea și descompunerea țesuturilor mezocarpului, în sens centripet.
- prăbușirea internă: îmbătrânirea naturală a fructelor, care determină degradarea
compușilor pectici, acumularea aldehidei acetice și a alcoolului etilic, frânarea schimburilor
gazoase cu exteriorul.
- pătarea Jonathan: pete mici cu un diametru de circa 2 mm, de culoare brun închis.
- sticlozitatea: se manifestă în pulpa fructelor prin apariția unor zone cu aspect
translucid apos în jurul camerei seminale. De obicei apare în toamnele secetoase și călduroase, în
care fructele acumulează cantităţi mari de glucide osmotic active. Presiunea osmotică ridicată din
fructe determină acumularea apei în ţesuturi
4
Dezvoltarea si starea merelor trebuie sa le permită: continuarea procesului de maturare si
atingerea gradul de maturitate adecvat în funcţie de caracteristicile soiului respectiv (conţinut
substanţe solubile şi grad de fermitate corespunzător); sa reziste la transport si manipulare si sa
ajungă în stare satisfăcătoare la locul de destinaţie.
5
Clasele de calitate. Merele sunt clasificate în trei categorii de calitate:
6
Categoria «Extra»: merele trebuie sa fie de calitate superioara, sa prezinte forma,
calibrul si coloratia caracteristice soiului respectiv, sa aiba atasat un peduncul intact. La
varietăţile colorate, fructul trebuie să fie colorat: roşu pe 3/4 din suprafaţă la soiurile din grupa
A; roşietic pe ½ din suprafaţă la soiurile din grupa B; roşu-pătat pe 1/3 din suprafaţă la cele din
grupa C. Pulpa sa fie lipsita de orice deteriorare. Merele sa nu prezinte defecte, cu exceptia unor
foarte mici alterari superficiale la nivelul epidermei, cu conditia ca acestea sa nu afecteze
aspectul general al produsului, calitatea, pastrarea si prezentarea sa în ambalaj.
Categoria I. Merele din aceasta categorie trebuie sa fie de buna calitate, sa prezinte
forma, calibrul si coloratia caracteristice soiului respectiv, pulpa sa fie lipsita de orice
7
deteriorare. La varietăţile colorate, fructul trebuie să fie colorat: roşu pe ½ din suprafaţă la
soiurile din grupa A; roşietic pe 1/3 din suprafaţă la soiurile din grupa B; roşu-pătat pe 1/10 din
suprafaţă la cele din grupa C.
Sunt permise urmatoarele defecte cu conditia acestea sa nu afecteze aspectul general al
produsului, calitatea, capacitatea de pastrare si prezentarea în ambalaj: un usor defect de forma;
un usor defect de dezvoltare; un usor defect de coloratie; usoare defecte la nivelul epidermei
care nu pot depasi: lungimea de 2 cm, în cazul defectelor de forma alungita; 1 cm 2 din suprafata
totala în cazul altor defecte, cu exceptia ruginii (Venturia inaequalis), a carei suprafata totala nu
poate depasi 0,25 cm2; 1 cm2 din suprafata totala în cazul loviturilor usoare, caz în care epiderma
nu trebuie sa fie decolorata. Pedunculul poate lipsi cu conditia ca sectiunea sa fie curata si
epiderma adiacenta sa nu fie deteriorata.
8
Categoria II. Aceasta categorie cuprinde merele care nu se încadreaza în categoriile
superioare, dar corespund cerinţelor minime de calitate. Pulpa nu trebuie sa prezinte defecte
esentiale. Urmatoarele defecte sunt admise, cu conditia ca fructele sa pastreze caracteristicile
esentiale în ceea ce priveste calitatea, pastrarea si prezentarea: defecte de forma; defecte de
dezvoltare; defecte de coloratie; defecte la nivelul epidermei, dar care nu pot depasi lungimea de
4 cm în cazul defectelor de forma alungita; 2,5 cm 2 din suprafata totala în cazul petelor, cu
exceptia ruginii (Venturia inaequalis) la care suprafaţa totala nu poate depasi 1 cm 2; 1,5 cm2 din
suprafata totala în cazul unor usoare lovituri, epiderma putând fi usor decolorata.
9
IV. Dispoziţii privind prezentarea
Omogenitatea: Fiecare colet trebuie sa aiba un continut omogen si sa nu cuprinda decât
mere de aceeasi origine, soi, calitate si calibru (daca se impune calibrarea) si cu acelasi grad de
maturitate. Pentru categoria «Extra», se impune omogenitatea şi din punctul de vedere al
coloratiei. Ambalajele în care sunt puse merele pentru comercializare, având o greutate neta de
maximum 5 kg, pot contine amestecuri de mere din diverse soiuri, cu rezerva ca acestea sa fie
omogene în ceea ce priveste calitatea si, pentru fiecare soi prezent, în ceea ce priveste originea,
calibrul (daca se impune calibrarea) si gradul de maturitate. Partea vizibila a continutului
coletului trebuie sa fie reprezentativa pentru întregul continut.
Ambalarea. Ambalajele trebuie să asigure protecţia adecvata a produsului. Ambalajele
cu greutatea de peste 3 kg trebuie sa fie suficient de rigide pentru a proteja produsul în mod
adecvat. Materialele folosite în interiorul coletului trebuie sa fie noi, curate si de o calitate care sa
nu produca deteriorari exterioare sau interioare ale produsului. Utilizarea de materiale, în special
hârtie sau înscrisuri,
care poarta specificatii comerciale este permisa numai cu conditia ca înscrisul sau etichetarea sa
se realizeze cu cerneala sau clei netoxice. Coletele nu trebuie sa contina materii straine.
Etichetele aplicate individual pe produse trebuie ca, atunci când sunt dezlipite, sa nu lase urme
vizibile de clei, nici defecte pe epiderma.
Prezentarea. Fructele din categoria «Extra» trebuie ambalate în straturi suprapuse.
10