Didactica scrisului

A scrie
înseamnă :
a selecta, a a exprima a aranja idei a prezenta idei într-o formă civilizată
organiza, a idei într-un în secvenţe (aşezare în pagină , lizibilitate,
dezvolta idei limbaj logice respectarea normelor de ortografie şi de
adecvat punctuaţie)

Comunicarea scrisă este:

- mijloc de comunicare folosit în mod uzual;
- mijloc de dialog cu sine;
- mijloc de învă ţare şi de evaluare în procesul didactic.

I. Principiile didacticii redactării

1.Diversificarea contextelor de producere a textului scris

2.Extinderea tipologiei textului scris
3.Centrarea activită ţii de scriere asupra substanţei şi coerenţei mesajului
4.Dublarea actului scrierii printr-un parcurs reflexiv
5.Evaluarea dublă a scrierii – ca produs şi ca proces

II.Finalităţile lecţiilor de comunicare scrisă

a) a şti - familiarizarea cu formele comunică rii scrise şi înţelegerea rolului factorilor

care determină comunicarea;
b) a şti să faci - dezvoltarea capacită ţii de exprimare scrisă (însuşirea unor proceduri şi
convenţii specifice tipurilor de texte; aplicarea normelor de ortografie şi de punctuaţie,
deprinderea modalită ţilor de a da coerenţă unui text);
c)a şti să fii şi a şti să devii - formarea unei atitudini pozitive faţă de cultura scrisă şi a
unor valori personale – conştientizarea imaginii de sine, prin scrierile imaginative.

III.Activităţi, metode şi tehnici de predare-învăţare a comunicării scrise

Conversaţia euristică – poate conduce elevul spre descoperirea elementelor de

structură a textului scris, stabilindu-se reguli ale redactării:
*un bun scriitor este un bun cititor;
*a scrie bine înseamnă a reciti şi a corecta/ a rescrie;
*scriem texte a că ror lectură ne face plă cere/ ne este utilă ;
*utiliză m cuvinte şi expresii care facilitează înţelegerea ideilor;
*respectă m convenţiile redactă rii textelor care au destinatari diferiţi.

Exerciţiul – contribuie la:

*identificarea tră să turilor diferitelor tipuri de limbaj;
*formarea şi dezvoltarea comportamentului de emiţă tor (redactor) al mesajului
scris;
* formarea şi dezvoltarea comportamentului de receptor (cititor) al mesajului
scris;
 *formularea ideilor principale ale unui text;
*rezumarea conţinutului unui text;
*redactarea diferitelor tipuri de texte (funcţionale, imaginative, interpretative
etc.).

Învăţarea prin descoperire

a) descoperirea inductivă – elevul trece de la particular la general – de exemplu,
în stabilirea elementelor necesare pentru redactarea introducerii unei
compuneri narative, prin a ră spunde la întrebă rile Cine? Cu cine? Când? Cum?
Unde?;
b) descoperirea deductivă – elevul porneşte de la general spre particular – de
exemplu, scrierea corectă a ortogramelor în contexte date, folosirea corectă a
semnelor de punctuaţie.

Învăţarea prin acţiune – presupune angajarea totală a elevului în activitatea de

învă ţare.
(Ex.: Redactează, după modelul dat, o felicitare adresată unui coleg, cu ocazia zilei sale de
naştere.)

Utilizarea enunţurilor compuse „Pas cu pas” – valorifică şi priceperile şi deprinderile

dobâ ndite de elev în clasele anterioare şi constituie o bună modalitate de evaluare a
progresului elevilor.
Exemplu de fişă :

Cerinţe:
1.Alcă tuieşte câ te un cuvâ nt cu fiecare dintre silabele date.
2.Formulează că te o propoziţie cu fiecare cuvâ nt alcă tuit de tine.
3.Îmbogă ţeşte propoziţiile cu expresii frumoase.
silabe cuvinte propoziţii propoziţii cu expresii
ma-
-re-
-să

Metoda termenilor-cheie – contribuie la:

*emiterea unor idei câ t mai variate;
*dezvoltarea imaginaţiei;
*consolidarea deprinderilor de scriere corectă .
Etape:
-se aleg 4-5 termeni-cheie din textul care va fi studiat;
-se dă frontal urmă toarea sarcină de lucru: Alcătuiţi fiecare câte o povestire în care să
folosiţi cuvintele...;
-elevii scriu compunerea (de tipul „cu cuvinte de sprijin”), conform unor criterii anterior
stabilite şi bine cunoscute de ei;
-câ teva texte se citesc în faţa clasei şi se discută – pot fi analizate şi evaluate conform
criteriilor în cauză ;
-se adună caietele şi se corectează toate compunerile.
-în ora urmă toare, după o revenire asupra celor mai reuşite dintre textele scrise de copii,
se trece la studiul textului din care au fost selectate cuvintele-cheie.
Scrierea liberă – tema textului de redactat este la liberă alegere.

Metoda „Ştiu – Vreau şă ştiu – Am învăţat” – fixează cunoştinţele despre o temă , oferă
deschidere spre noi informaţii, contribuie la realizarea unor corelaţii între cunoştinţele
anterioare şi cele noi.
Etape:
-se împarte clasa în grupe şi se cere întocmirea unei liste cu informaţii cunoscute de ei
despre tema dată ;
-răspunsurile vor fi utilizate pentru a completa prima rubrică a tabelului de pe tablă şi de pe
fişele de lucru:
Ştiu Vreau să ştiu Am învăţat

-elevii vor formula întrebă ri pentru a ară ta ce doresc să afle în legă tură cu tema de
studiu, acestea vor fi trecute în a doua coloană a tabelului;
-se citeşte un text pe tema dată , text ce va furniza ră spunsuri unora dintre aceste
întrebă ri;
-ră spunsurile descoperite se trec în a treia coloană a tabelului;
-dacă este cazul, întrebă rile ră mase fă ră ră spuns pot fi lă sate ca temă de cercetare acasă
sau pot fi aduse texte cu informaţii suplimentare de că tre profesor într-o oră urmă toare.

Eseul de 5-10 minute – contribuie la formarea şi exprimarea unei pă reri personale,

ajută elevul să stabilească legă turi între textul citit şi experienţa de viaţă , dezvoltă
imaginaţia creatoare, demonstrează posibilitatea interpretă rii diferite a aceluiaşi text.
Etape:
-profesorul cere elevilor, mai ales la finalul studiului unui text, să scrie un eseu de 5-10
minute, în care să exprime anume tră iri generate de studiul textului, să comenteze
aspecte controversate, să formuleze opinii personale;
-elevii scriu eseul;
-câ teva eseuri sunt citite şi discutate în clasă etc.

IV.Particularităţi ale situaţiei de comunicare şi sarcini de lucru posibile (anexa 1)

V.Tipuri de text (anexa 2)
VI.Structura lecţiei de comunicare scrisă

Tipuri de compuneri:
după forma de elaborare orale
scrise
după modalitatea de elaborare colective
semicolective
individuale
după modul de expunere narative
descriptive
dialogate
după materialul de sprijin pe baza unor ilustraţii, tablouri, diapozitive
pe baza unui text cunoscut
pe baza unor proverbe, zică tori, ghicitori
după desene proprii
pe baza observaţiilor şi impresiilor proprii
 prin analogie
după tehnica folosită cu început dat
cu sfâ rşit dat
cu cuvinte de sprijin
cu propoziţii de sprijin
compuneri libere
compuneri-corespondenţă şi cu destinaţie oficială
compuneri gramaticale

În elaborarea unei compuneri, profesorul îi învaţă pe elevi să parcurgă anumite

etape (anexa 3).

Scrierea unui text presupune metodic etapele:

1.Pregătirea – culegerea materialelor, înţelegerea sarcinii şi a scopului acesteia;
2.Planificarea – structurarea şi ordonarea ideilor;
3.Redactarea;
4.Verificarea – relectura şi revizuirea;
5.Evaluarea/ reflecţia.

VII.Tipuri de scriere (anexa 4)

VIII.Forme de evaluare a activităţii de redactare

Cerinţe ale unei corectări eficiente:

-se realizează la timp
-se folosesc modalită ţi diverse, pentru a evita monotonia;
-este adecvată particularită ţilor de vâ rstă ;
-urmă reşte efectuarea conştientă a scrierii;
-se realizează o evidenţă a greşelilor, pentru a urmă ri în timp evoluţia elevului şi
elaborarea unor exerciţii individualizate de remediere;
-implică treptat şi diferenţiat elevii în activitatea de autocorectare şi corectare reciprocă ;
-are caracter sistematic şi încurajator, stimulează reflecţia elevului asupra propriei
munci (anexa 5).