Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1. Omorul intenţionat.
Articolul 145. Omorul intenţionat
(1) Omorul unei persoane
se pedepseşte cu închisoare de la 10 la 15 ani.
(2) Omorul săvîrşit:
a) cu premeditare;
b) din interes material;
[Lit.c) alin.(2) art.145 abrogată prin Legea nr.277-XVI din 18.12.2008, în vigoare 24.05.2009]
d) în legătură cu îndeplinirea de către victimă a obligaţiilor de serviciu sau obşteşti;
e) cu bună ştiinţă asupra unui minor sau a unei femei gravide ori profitînd de starea de neputinţă
cunoscută sau evidentă a victimei, care se datorează vîrstei înaintate, bolii, dizabilităţii ori altui factor;
e1) asupra unui membru de familie;
f) cu răpirea sau luarea persoanei în calitate de ostatic;
g) asupra a două sau mai multor persoane;
h) asupra unui reprezentant al autorităţii publice ori a unui militar, ori a rudelor apropiate ale
acestora, în timpul sau în legătură cu îndeplinirea de către reprezentantul autorităţii publice sau
militar a obligaţiilor de serviciu;
i) de două sau mai multe persoane;
j) cu deosebită cruzime, precum şi din motive sadice;
k) cu scopul de a ascunde o altă infracţiune sau de a înlesni săvîrşirea ei;
l) din motive de ură socială, naţională, rasială sau religioasă;
m) prin mijloace periculoase pentru viaţa sau sănătatea mai multor persoane;
n) cu scopul de a preleva şi/sau utiliza ori comercializa organele sau ţesuturile victimei;
o) de către o persoană care anterior a săvîrşit un omor intenţionat prevăzut la alin.(1);
p) la comandă
se pedepseşte cu închisoare de la 15 la 20 de ani sau cu detenţiune pe viaţă.
[Art.145 completat prin Legea nr.196 din 28.07.2016, în vigoare 16.09.2016]
[Art.145 modificat prin Legea nr.119 din 23.05.2013, în vigoare 21.06.2013]
Obiectul juridic special – relaţiile sociale ce sunt condiţionate de protejarea dreptului la viaţă al
persoanei.
Obiectul material – corpul fizic al persoanei.
Victima – poate fi doar persoana care prin acțiuni ilegale provoacă o stare de afect făptuitorului.
Latura obiectivă – este format din 4 semne:
- Fapta prejudiciabilă – acțiunea de ucidere a persoanei.
- Urmarea prejudiciabilă – provocarea decesului biologic al persoanei.
- Legătura de cauzalitate – dintre faptă și urmarea prejudiciabilă.
- Împrejurările – pentru existența infracțiunii, este obligatoriu să manifeste un comportament
illegal/amoral față de făptuitor, manifestată prin:
Act de violență – se are în vedere ațât violența fizică cât și psihică;
Insulta gravă;
Săvârșirea unpr acte amorale;
Săvârșirea altor acțiuni ilegale – încălcarea unor drepturi fundamentale.
Infracțiunea are o componență material și se consideră consumată din momentul sunrvenirii
urmării prejudiciabile.
Latura subiectivă – se exprimă prin intenție direct sau indirectă. Este obligatoriu ca intenția să
aibă un caracter subit, adică să apară imediat după săvârșirea acțiunilor ilegale de către victimă în
privința făptuitorului.
Este obligatoriu starea emoțională deosebită, adică afectul provocat de acțiunile ilegale ale
victimei.
Starea de afect este una fizioleogică și se stabilește prin expertiza psihiatrică.
Subiectul – persoana fizică responsabilă, cu vârsta de 16 ani și se află în stare de afect.
3. Pruncuciderea.
Articolul 147. Pruncuciderea
Omorul copilului nou-născut, săvîrşit în timpul naşterii sau imediat după naştere de către mama
care se afla într-o stare de tulburare fizică sau psihică, cu diminuarea discernămîntului, cauzată de
naştere,
se pedepseşte cu închisoare de pînă la 5 ani.
Obiectul juridic special – relațiile sociale ce sunt condiționate de protejarea dreptului la viață a
copilului nou născut.
Obiectul material – corpul fizic al copilului nău născut (trebuie să fie în viață).
Victima –copilul nou născut.
Latura obiectivă – include 4 semen :
Fapta prejudiciabilă – acțiunea sau inacțiunea de ucidere a copilului nou născut.
Urmarea prejudiciabilă – provocarea decesului copilului nou născut.
Legătura de cauzalitate – dintre faptă și urmarea prejudiciabilă.
Timpul – în țimpul nașterii sau timp de 24 de ore dupănaștere.
Latura subiectivă – se exprimă prin intenție directă și indirectă.
Este obligatoriu ca mama copilului nou născut să se afle într-o stare de tulburare psihică sau fizică
provocată de naștere. Această stare se stabilește prin intermediul unei expertize medico-legale, expertiză
psihologică.
Infracțiunea are o componență materială și se consumă din momentul survenirii decesului nou
născutului.
Subiectul – este unul special și anume doar mama copilului nou născut cu vârsta de 14 ani, a cărui
discernământ este diminuat din cauza stării tulburării fizice sau psihice.
4. Lipsirea de viață din imprudență.
Articolul 149. Lipsirea de viaţă din imprudenţă
(1) Lipsirea de viaţă din imprudenţă
se pedepseşte cu închisoare de pînă la 3 ani.
(2) Lipsirea de viaţă din imprudenţă a două sau mai multor persoane
se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 6 ani.
Obiectul juridic special – relaţiile sociale ce sunt condiţionate de protejarea dreptului la viaţă al
persoanei.
Obiectul material – corpul fizic al persoanei.
Latura obiectivă – se caracterizează prin 3 semne:
Fapta prejudiciabilă – acțiunea sau inacțiunea care constă în încălcarea de către subiect a unor
reguli de precauție în rezultatul unor activități desfășurate în diverse domenii.
Urmarea prejudiciabilă – provocarea decesului persoanei.
Legătura de cauzalitate dintre faptă și urmare prejudiciabilă.
Infracțiunea are o componență materială și se consideră consumată din momentul survenirii
urmării rejudiciabile.
Latura subiectivă – vinovăție sub formă de imprudență.
Subiectul – persoană fizică responsabilă cu vîrsta de 16 ani.
Obiectul juridic special - relaţiile sociale a căror normală derulare presupune respectul vieţii
persoanei şi apărarea acesteia, inclusiv împotriva faptelor prin care indirect se ajunge la suprimarea ei.
Obiectul material - corpul persoanei care s-a sinucis sau care a încercat să se sinucidă.
Victima - persoana care s-a sinucis sau care a încercat să se sinucidă..
Latura obiectivă a infracţiunii descrise este formată din următoarele semne obligatorii:
Fapta prejudiciabilă - acţiunea de determinare, înlesnire a sinuciderii.
Prin determinare trebuie de înţeles aducerea victimei în situaţia de a lua hotărârea de a se
sinucide, fie insuflându-i ideea de sinucidere (când victima nu se gândise la o asemenea posibilitate), fie
prin convingerea victimei (atunci când aceasta avea încă îndoieli cu privire la luarea unei astfel de
hotărâri).
Determinarea poate fi realizată verbal, în scris, inclusiv prin prezentarea unor înscrisuri care atestă
fapte neadevărate (o boală incurabilă a victimei sau decesul unei persoane apropiate) sau pe alte căi
posibile.
Potrivit noilor prevederi, legiuitorul a introdus în dispoziţia de incriminare sintagma inclusiv prin
intermediul reţelelor de comunicaţii electronice cuprinzând astfel şi posibilitatea de a determina sau
înlesni sinuciderea prin recurgerea la posibilităţile pe care le oferă reţelele de socializare şi alte reţele de
comunicaţii.
Potrivit prevederilor anterioare, în textul infracţiunii prevăzute la art. 150 CP RM, erau expres
enumerate în structura laturii obiective, următoarele metode de săvârşire a infracţiunii: persecutare,
clevetire, jignire, înjosirea sistematică a demnităţii victimei. În contextul modificărilor operate,
legiuitorul a lărgit spectrul acestor metode, prin admiterea oricărei modalităţi de realizare a faptei
prejudiciabile, subliniind şi posibilitatea recurgerii la reţelele de comunicaţii electronice.
Nu trebuie depăşită însă, limita între convingere şi constrângere. Dacă subiectul pasiv nu este
determinat, ci este constrâns, adică este adus în starea, ca împotriva voinţei sale să realizeze un act prin
care să îşi curmeze viaţa (spre exemplu este silit să se împuşte, ori să se otrăvească, ori să se arunce de
la etajul unei clădiri înalte), fapta va constitui infracţiunea de omor săvârşită prin folosirea energiei
fizice a victimei.
Prin înlesnire a sinuciderii se înţelege orice activitate de sprijinire, de ajutare a victimei în
realizarea hotărârii de a-şi suprima viaţa. Sprijinul sau ajutorul dat trebuie să se manifeste sub forma
unei cooperări indirecte. Ne aflăm în prezenţa unei astfel de cooperări în ipoteza în care, spre exemplu,
făptuitorul îi pune la dispoziţie victimei o substanţă otrăvitoare, sau când îi înmânează o armă de foc.
Dacă, dimpotrivă, făptuitorul o ajută pe victimă să ducă paharul cu otravă la gură, sau ridică mâna
înarmată a victimei şi o ajută să apese pe trăgaci, ne vom afla în prezenţa unei cooperări directe şi, în
astfel de cazuri, se va reţine comiterea unei infracţiuni de omor.
Urmarea prejudiciabilă – decesul persoanei, sau încercarea de a se sinucide.
Legătura de cauzalitate dintre fapta prejudiciabilă și urmarea prejudiciabilă.
Infracţiunea prevăzută la art. 150 CP RM este o infracţiune materială. Ea se consideră consumată
din momentul sinuciderii victimei (în varianta prevăzută la alin. (1)) sau din momentul încercării de
sinucidere a acesteia (alin. (4) art. 150 CP RM).
Latura subiectivă - intenţie directă sau indirectă.
Motivele infracţiunii pot fi dintre cele mai diverse: răzbunare, gelozie, invidie etc.
Subiectul infracţiunii date este persoana fizică responsabilă care la momentul săvârşirii
infracţiunii a atins vârsta de 16 ani.
Obiectul juridic special – relaţiile sociale ce sunt condiţionate de protejarea sănătăţii şi integrităţii
corporale a persoanei.
Obiectul material – corpul fizic al persoanei.
Latura obiectivă a infracţiunii include trei semne obligatorii:
- Fapta prejudiciabilă (acţiunea sau inacţiunea).
- Urmarea prejudiciabilă, care constă în provocare unei vătămări medii a integrităţii corporale sau
sănătăţii.
- Legătura de cauzalitate dintre acţiune sau inacţiune şi urmarea prejudiciabilă survenită.
Prin vătămări medii a integrității corporale se înțelege:
- Vătămări care atrag după sine o delegrare de lungă durată a sănătății – seare în vedere
provocarea unei leziuni pentru tratarea careia este nevoie mai mult de 21 de zile de tratament
medical. (dacă vor avea de la 6 – 21 de zile , va fi calificat vătămări ușoare).
- Pierderea stabilă și considerabilă a mai puțin de 1/3 din capacitatea de muncă – se are în vedere
pierderea capacității de muncă în proporții de la 10-33%. (dacă vor fi până la 10% , se va califica
ca vîtîmîri ușoare)
Infracțiunea are o componență materială.
Latura subiectivă se exprimă prin intenție directă sau indirectă.
Subiectul – persoana fizică responsabilă cu vârsta de 16 ani.