TEMA: Infracțiuni contra vieții și sănătății persoanei

1. Omorul intenţionat (art.145 CP).

2. Omorul săvârşit în stare de afect (art.146 CP).
3. Pruncuciderea (art.147 CP).
4. Lipsirea de viață din imprudență (art.149 CP).
5. Determinarea sau înlesnirea sinuciderii (art.150 CP).
6. Vătămarea intenţionată gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii (art. 151 CP).
7. Vătămarea intenţionată medie a integrităţii corporale sau a sănătăţii (art.152 CP).

1. Omorul intenţionat.
Articolul 145. Omorul intenţionat
(1) Omorul unei persoane
se pedepseşte cu închisoare de la 10 la 15 ani.
(2) Omorul săvîrşit:
a) cu premeditare;
b) din interes material;
[Lit.c) alin.(2) art.145 abrogată prin Legea nr.277-XVI din 18.12.2008, în vigoare 24.05.2009]
d) în legătură cu îndeplinirea de către victimă a obligaţiilor de serviciu sau obşteşti;
e) cu bună ştiinţă asupra unui minor sau a unei femei gravide ori profitînd de starea de neputinţă
cunoscută sau evidentă a victimei, care se datorează vîrstei înaintate, bolii, dizabilităţii ori altui factor;
e1) asupra unui membru de familie;
f) cu răpirea sau luarea persoanei în calitate de ostatic;
g) asupra a două sau mai multor persoane;
h) asupra unui reprezentant al autorităţii publice ori a unui militar, ori a rudelor apropiate ale
acestora, în timpul sau în legătură cu îndeplinirea de către reprezentantul autorităţii publice sau
militar a obligaţiilor de serviciu;
i) de două sau mai multe persoane;
j) cu deosebită cruzime, precum şi din motive sadice;
k) cu scopul de a ascunde o altă infracţiune sau de a înlesni săvîrşirea ei;
l) din motive de ură socială, naţională, rasială sau religioasă;
m) prin mijloace periculoase pentru viaţa sau sănătatea mai multor persoane;
n) cu scopul de a preleva şi/sau utiliza ori comercializa organele sau ţesuturile victimei;
o) de către o persoană care anterior a săvîrşit un omor intenţionat prevăzut la alin.(1);
p) la comandă
se pedepseşte cu închisoare de la 15 la 20 de ani sau cu detenţiune pe viaţă.
[Art.145 completat prin Legea nr.196 din 28.07.2016, în vigoare 16.09.2016]
[Art.145 modificat prin Legea nr.119 din 23.05.2013, în vigoare 21.06.2013]

În Hotărârea Plenului CSJ Cu privire la practica judiciară în cauzele penale referitoare la

infracţiunile săvîrşite prin omor (art.145-148 CP al RM) nr. 11  din  24.12.2012, omorul intenţionat
(sau pur şi simplu omorul) este definit ca fiind lipsirea ilegală şi intenţionată de viaţă a unei alte
persoane.
Această definiţie a noţiunii de omor este aplicabilă tuturor infracţiunilor săvîrşite prin omor,
prevăzute la art.145-148 CP al RM.
Din această noţiune rezultă că omorul se caracterizează prin două trăsături definitorii:
- privarea de viaţă este ilegală. Nu va fi ilegală uciderea inamicului pe timp de război, uciderea
agresorului în condiţiile legitimei apărări etc.
- privarea de viaţă este intenţionată.
Clasificarea omorului:
 1. Omor intenţionat simplu, adică omorul săvârşit fără circumstanţe agravante sau atenuante
calificative (art.145 alin.(1) C.pen.);
2. Omor intenţionat comis în circumstanţe agravante (art. 145 alin.(2) C.pen.);
3. Omor săvârşit în circumstanţe atenuate (omorul în stare de afect – art.146 C.pen., pruncuciderea –
art.147 C.pen., eutanasia (art.148 C.pen.).
Obiectul juridic special – relaţiile sociale ce sunt condiţionate de protejarea dreptului la viaţă al
persoanei.
Obiectul material – corpul fizic al persoanei.
Latura obiectivă – include 3 semne:
Fapta prejdiciabilă - se realizează atât sub forma acţiunii, cât şi a inacţiunii.
Cel mai des omorul se comite sub forma acţiunii (împuşcare, lovire, aruncare de la înălţime,
înjunghiere, înecare, sufocare etc.).
Acţiunea poate fi directă sau indirectă.
Acţiunea este directă atunci când făptuitorul la comiterea omorului îşi utilizează propria energie.
Acţiunea este indirectă atunci când făptuitorul pentru comiterea faptei foloseşte anumite energii străine
(de exemplu, utilzarea unui animal dresat, utilizarea unei persoane iresponsabile, utilizarea propiei
energii a victimei infracţiunii etc.).
Omorul este săvârşit prin inacţiune atunci când făptuitorul are obligaţia legală, profesională sau
naturală de a interveni pentru a salva viaţa victimei de la un anumit pericol, însă nu intervine, urmărind
intenţionând să provoace decesul acesteia.
De exemplu, nealăptarea copilului, neacordarea de îngrijiri medicale pacientului, nedecuparea de
către medic a unui aparat de la corpul pacientului etc.).
Urmarea prejudiciabilă este un semn obligatoriu al laturii obiective şi constă în survenirea
decesului biologic al victimei.
Legăturii de cauzalitate dintre acţiunea sau inacţiunea de omor şi urmarea prejudiciabilă survenită.
Infracţiunea de omor are o componenţă materială şi se consumă din momentul survenirii urmării
prejudiciabile menţionate.
Dacă moartea victimei nu survine din motive care nu depind de voinţa făptuitorului, fapta va fi
calificată ca tentativă de omor.
Latura subiectivă – se exprimă prin intenţie directă sau indirectă.
Motivul şi scopul de comiterii a faptei nu influenţează existenţa omorului intenţionat simplu, însă de
acestea se va ţine cont la individualizarea pedepsei penale.
Motivul şi scopul însă pot condiţiona unele circumstanţe agravante prevăzute la art.145 alin.(2)
C.pen.
Subiectul infracţiunii de omor intenţionat poate fi persoana fizică, responsabilă ca re la momentul
comiterii faptei a atins vârsta de 14 ani.

2. Omor săvârșit în stare de afect.

Articolul 146. Omorul săvîrşit în stare de afect
Omorul săvîrşit în stare de afect survenită în mod subit, provocată de acte de violenţă sau de
insulte grave ori de alte acte ilegale sau imorale ale victimei,
se pedepseşte cu închisoare de pînă la 5 ani.

Obiectul juridic special – relaţiile sociale ce sunt condiţionate de protejarea dreptului la viaţă al
persoanei.
Obiectul material – corpul fizic al persoanei.
Victima – poate fi doar persoana care prin acțiuni ilegale provoacă o stare de afect făptuitorului.
Latura obiectivă – este format din 4 semne:
 - Fapta prejudiciabilă – acțiunea de ucidere a persoanei.
- Urmarea prejudiciabilă – provocarea decesului biologic al persoanei.
- Legătura de cauzalitate – dintre faptă și urmarea prejudiciabilă.
- Împrejurările – pentru existența infracțiunii, este obligatoriu să manifeste un comportament
illegal/amoral față de făptuitor, manifestată prin:
 Act de violență – se are în vedere ațât violența fizică cât și psihică;
 Insulta gravă;
 Săvârșirea unpr acte amorale;
 Săvârșirea altor acțiuni ilegale – încălcarea unor drepturi fundamentale.
Infracțiunea are o componență material și se consideră consumată din momentul sunrvenirii
urmării prejudiciabile.
Latura subiectivă – se exprimă prin intenție direct sau indirectă. Este obligatoriu ca intenția să
aibă un caracter subit, adică să apară imediat după săvârșirea acțiunilor ilegale de către victimă în
privința făptuitorului.
Este obligatoriu starea emoțională deosebită, adică afectul provocat de acțiunile ilegale ale
victimei.
Starea de afect este una fizioleogică și se stabilește prin expertiza psihiatrică.
Subiectul – persoana fizică responsabilă, cu vârsta de 16 ani și se află în stare de afect.

3. Pruncuciderea.
Articolul 147. Pruncuciderea
Omorul copilului nou-născut, săvîrşit în timpul naşterii sau imediat după naştere de către mama
care se afla într-o stare de tulburare fizică sau psihică, cu diminuarea discernămîntului, cauzată de
naştere,
se pedepseşte cu închisoare de pînă la 5 ani.

Obiectul juridic special – relațiile sociale ce sunt condiționate de protejarea dreptului la viață a
copilului nou născut.
Obiectul material – corpul fizic al copilului nău născut (trebuie să fie în viață).
Victima –copilul nou născut.
Latura obiectivă – include 4 semen :
Fapta prejudiciabilă – acțiunea sau inacțiunea de ucidere a copilului nou născut.
Urmarea prejudiciabilă – provocarea decesului copilului nou născut.
Legătura de cauzalitate – dintre faptă și urmarea prejudiciabilă.
Timpul – în țimpul nașterii sau timp de 24 de ore dupănaștere.
Latura subiectivă – se exprimă prin intenție directă și indirectă.
Este obligatoriu ca mama copilului nou născut să se afle într-o stare de tulburare psihică sau fizică
provocată de naștere. Această stare se stabilește prin intermediul unei expertize medico-legale, expertiză
psihologică.
Infracțiunea are o componență materială și se consumă din momentul survenirii decesului nou
născutului.
Subiectul – este unul special și anume doar mama copilului nou născut cu vârsta de 14 ani, a cărui
discernământ este diminuat din cauza stării tulburării fizice sau psihice.
 4. Lipsirea de viață din imprudență.
Articolul 149. Lipsirea de viaţă din imprudenţă
(1) Lipsirea de viaţă din imprudenţă
se pedepseşte cu închisoare de pînă la 3 ani.
(2) Lipsirea de viaţă din imprudenţă a două sau mai multor persoane
se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 6 ani.

Obiectul juridic special – relaţiile sociale ce sunt condiţionate de protejarea dreptului la viaţă al
persoanei.
Obiectul material – corpul fizic al persoanei.
Latura obiectivă – se caracterizează prin 3 semne:
Fapta prejudiciabilă – acțiunea sau inacțiunea care constă în încălcarea de către subiect a unor
reguli de precauție în rezultatul unor activități desfășurate în diverse domenii.
Urmarea prejudiciabilă – provocarea decesului persoanei.
Legătura de cauzalitate dintre faptă și urmare prejudiciabilă.
Infracțiunea are o componență materială și se consideră consumată din momentul survenirii
urmării rejudiciabile.
Latura subiectivă – vinovăție sub formă de imprudență.
Subiectul – persoană fizică responsabilă cu vîrsta de 16 ani.

5. Determinarea sau înlesnire a sinuciderii.

Articolul 150. Determinarea sau înlesnirea sinuciderii
(1) Determinarea sau înlesnirea intenţionată a sinuciderii, inclusiv prin intermediul reţelelor de
comunicaţii electronice, soldată cu sinuciderea
se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 5 ani.
(2) Acţiunile prevăzute la alin.(1), săvîrşite:
a) cu bună ştiinţă asupra unui minor;
b) asupra unei persoane care se află într-o dependenţă materială sau altă dependenţă faţă de
făptuitor,
se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 9 ani.
(3) Acţiunile prevăzute la alin.(1), săvîrşite asupra:
a) unei persoane minore în vîrstă de pînă la 14 ani;
b) două sau mai multor persoane,
se pedepsesc cu închisoare de la 9 la 12 ani.
(4) Dacă acţiunile prevăzute la alin.(1)–(3) s-au soldat cu încercarea de sinucidere, limita
minimă a pedepsei se reduce pînă la jumătate.
[Art.150 în redacţia Legii nr.157 din 26.07.2018, în vigoare 14.10.2018]
[Art.150 modificat prin Legea nr.277-XVI din 18.12.2008, în vigoare 24.05.2009]

Obiectul juridic special - relaţiile sociale a căror normală derulare presupune respectul vieţii
persoanei şi apărarea acesteia, inclusiv împotriva faptelor prin care indirect se ajunge la suprimarea ei.
Obiectul material - corpul persoanei care s-a sinucis sau care a încercat să se sinucidă.
Victima - persoana care s-a sinucis sau care a încercat să se sinucidă..
Latura obiectivă a infracţiunii descrise este formată din următoarele semne obligatorii:
Fapta prejudiciabilă - acţiunea de determinare, înlesnire a sinuciderii.
Prin determinare trebuie de înţeles aducerea victimei în situaţia de a lua hotărârea de a se
sinucide, fie insuflându-i ideea de sinucidere (când victima nu se gândise la o asemenea posibilitate), fie
prin convingerea victimei (atunci când aceasta avea încă îndoieli cu privire la luarea unei astfel de
hotărâri).
 Determinarea poate fi realizată verbal, în scris, inclusiv prin prezentarea unor înscrisuri care atestă
fapte neadevărate (o boală incurabilă a victimei sau decesul unei persoane apropiate) sau pe alte căi
posibile.
Potrivit noilor prevederi, legiuitorul a introdus în dispoziţia de incriminare sintagma inclusiv prin
intermediul reţelelor de comunicaţii electronice cuprinzând astfel şi posibilitatea de a determina sau
înlesni sinuciderea prin recurgerea la posibilităţile pe care le oferă reţelele de socializare şi alte reţele de
comunicaţii.
Potrivit prevederilor anterioare, în textul infracţiunii prevăzute la art. 150 CP RM, erau expres
enumerate în structura laturii obiective, următoarele metode de săvârşire a infracţiunii: persecutare,
clevetire, jignire, înjosirea sistematică a demnităţii victimei. În contextul modificărilor operate,
legiuitorul a lărgit spectrul acestor metode, prin admiterea oricărei modalităţi de realizare a faptei
prejudiciabile, subliniind şi posibilitatea recurgerii la reţelele de comunicaţii electronice.
Nu trebuie depăşită însă, limita între convingere şi constrângere. Dacă subiectul pasiv nu este
determinat, ci este constrâns, adică este adus în starea, ca împotriva voinţei sale să realizeze un act prin
care să îşi curmeze viaţa (spre exemplu este silit să se împuşte, ori să se otrăvească, ori să se arunce de
la etajul unei clădiri înalte), fapta va constitui infracţiunea de omor săvârşită prin folosirea energiei
fizice a victimei.
Prin înlesnire a sinuciderii se înţelege orice activitate de sprijinire, de ajutare a victimei în
realizarea hotărârii de a-şi suprima viaţa. Sprijinul sau ajutorul dat trebuie să se manifeste sub forma
unei cooperări indirecte. Ne aflăm în prezenţa unei astfel de cooperări în ipoteza în care, spre exemplu,
făptuitorul îi pune la dispoziţie victimei o substanţă otrăvitoare, sau când îi înmânează o armă de foc.
Dacă, dimpotrivă, făptuitorul o ajută pe victimă să ducă paharul cu otravă la gură, sau ridică mâna
înarmată a victimei şi o ajută să apese pe trăgaci, ne vom afla în prezenţa unei cooperări directe şi, în
astfel de cazuri, se va reţine comiterea unei infracţiuni de omor.
Urmarea prejudiciabilă – decesul persoanei, sau încercarea de a se sinucide.
Legătura de cauzalitate dintre fapta prejudiciabilă și urmarea prejudiciabilă.
Infracţiunea prevăzută la art. 150 CP RM este o infracţiune materială. Ea se consideră consumată
din momentul sinuciderii victimei (în varianta prevăzută la alin. (1)) sau din momentul încercării de
sinucidere a acesteia (alin. (4) art. 150 CP RM).
Latura subiectivă - intenţie directă sau indirectă.
Motivele infracţiunii pot fi dintre cele mai diverse: răzbunare, gelozie, invidie etc.
Subiectul infracţiunii date este persoana fizică responsabilă care la momentul săvârşirii
infracţiunii a atins vârsta de 16 ani.

6. Vătămarea intenţionată gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii.

Articolul 151. Vătămarea intenţionată gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii
(1) Vătămarea intenţionată gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii, care este periculoasă
pentru viaţă ori care a provocat pierderea vederii, auzului, graiului sau a unui alt organ ori încetarea
funcţionării acestuia, o boală psihică sau o altă vătămare a sănătăţii, însoţită de pierderea stabilă a cel
puţin o treime din capacitatea de muncă, ori care a condus la întreruperea sarcinii sau la o desfigurare
iremediabilă a feţei şi/sau a regiunilor adiacente,
se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 10 ani.
(2) Aceeaşi acţiune săvîrşită:
[Lit.a) alin.(2) art.151 abrogată prin Legea nr.277-XVI din 18.12.2008, în vigoare 24.05.2009]
b) cu bună ştiinţă asupra unui minor sau a unei femei gravide ori profitînd de starea de neputinţă
cunoscută sau evidentă a victimei, care se datorează vîrstei înaintate, bolii, dizabilităţii ori altui factor;
c) asupra unei persoane în legătură cu îndeplinirea de către ea a obligaţiilor de serviciu sau
obşteşti;
d) de două sau mai multe persoane;
e) cu deosebită cruzime, precum şi din motive sadice;
 f) prin mijloace periculoase pentru viaţa sau sănătatea mai multor persoane;
g) din interes material;
[Lit.h) alin.(2) art.151 abrogată prin Legea nr.277-XVI din 18.12.2008, în vigoare 24.05.2009]
i) din motive de ură socială, naţională, rasială sau religioasă;
j) asupra a două sau a mai multor persoane;
k) de un grup criminal organizat sau de o organizaţie criminală;
l) cu scopul de a preleva şi/sau utiliza ori comercializa organele sau ţesuturile victimei;
m) la comandă
se pedepseşte cu închisoare de la 10 la 12 ani.
[Alin.(3) art.151 abrogat prin Legea nr.277-XVI din 18.12.2008, în vigoare 24.05.2009]
(4) Acţiunile prevăzute la alin.(1) sau (2), care au provocat decesul victimei,
se pedepsesc cu închisoare de la 12 la 15 ani.
[Art.151 modificat prin Legea nr.119 din 23.05.2013, în vigoare 21.06.2013]
[Art.151 modificat prin Legea nr.252 din 08.11.2012, în vigoare 21.12.2012]

Obiectul juridic special al infracţiunii are un caracter complex şi include:

1. Obiect general – relaţiile sociale ce sunt condiţionate de protejarea sănătăţii şi integrităţii
corporale a persoanei.
2. Obiect secundar – relaţiile sociale condiţionate de protejarea vieţii persoanei. Acesta este prezent
doar în cazul agravantei prevăzute de art.151 alin.(4) C.pen.
Obiectul material – corpul fizic al persoanei.
Latura obiectivă a infracţiunii include trei semne obligatorii:
- Fapta prejudiciabilă (acţiunea sau inacţiunea). Legiuitorul nu descrie acţiunile (inacţiunile) prin
care poate fi comisă fapta. Din categoria acestora fac parte acţiunile sau inacţiunile care reieşind
din natura lor sunt susceptibile de a provoca o vătămare gravă a sănătăţii sau integrităţii
corporale. De exemplu, lovirea, maltratarea etc.;
- Urmarea prejudiciabilă, care constă în provocare unei vătămări grave integrităţii corporale sau
sănătăţii.
- Legătura de cauzalitate dintre acţiune sau inacţiune şi urmarea prejudiciabilă survenită.
La vătămările grave se referă - vătămări periculoase pentru viaţă.
Drept periculoase pentru viaţă sînt considerate vătămările corporale, care prezintă pericol iminent-
imediat, tardiv sau potenţial, ca leziunea să determine moartea, indiferent dacă acest pericol a fost
înlăturat printr-un tratament medical sau datorită reactivităţii individuale a organismului.
Acestea sunt prevăzute la pct. 24-52 al Regulamentului de apreciere medico-legală a gravităţii
vătămării corporale din  27.06.2003. În: Monitorul Oficial al R.Moldova nr.170-172/224 din
08.08.2003.
De exemplu, fracturile deschise ale craniului, hemoragiile intracaniene, leziunile penetrante ale
abdomenului, hipotermia etc.
- Pierderea vederii – prin aceasta se subînţelege orbirea completă stabilă la ambii ochi sau o aşa
stare cînd are loc diminuarea acuităţii vederii pînă la enumerarea degetelor la o distanţă de doi
metri şi mai puţin (acuitatea vederii 0,04 dioptrii şi mai mică).
Pierderea vederii la un singur ochi are drept consecinţă o incapacitate permanentă de muncă mai
mult de 1/3 (o treime), graţie cărui fapt face parte din vătămările grave.
- Pierderea auzului – prin pierderea auzului se înţelege surditatea completă sau o aşa stare
ireversibilă cînd victima nu percepe vorbirea obişnuită la o distanţă de 3-5 cm de la pavilionul
urechii.
Pierderea auzului numai la o ureche antrenează o incapacitate permanentă de muncă mai puţin de
1/3 (o treime) şi face parte din vătămări de grad mediu.
- Pierderea graiului – pierderea capacităţii de a-şi exprima gîndurile prin sunete articulate,
recepţionate clar. Această stare poate fi condiţionată de pierderea limbii, de afecţiuni anatomo-
 funcţionale ale coardelor vocale sau de origine nervoasă (a centrelor respective din sistemul
nervos central).
- Pierderea unui alt organ sau a funcţionării acestuia (de exemplu, pierderea mâinii, piciorului,
paraliza, pierderea capacităţii de coabitare etc.).
Pierderea mîinii sau a piciorului, adică detaşarea lor de la trunchi sau pierderea funcţiilor acestora
(paralizia sau o altă stare care exclude funcţionarea lor).
Prin pierderea anatomică a mîinii se înţelege detaşarea completă de la trunchi a mîinii mai sus de
articulaţia radio-carpiană, iar a piciorului la nivelul articulaţiei talo-crurale; celelalte cazuri trebuie
considerate drept o pierdere a unei părţi a membrului, având drept criteriu de calificare incapacitatea
permanentă de muncă.
Pierderea capacităţii de reproducere – constă în pierderea capacităţii de coabitare, fecundare,
concepere şi naştere.
- Întreruperea sarcinii. Este obligatoriu ca făptuitorul să acţioneze cu bună-ştiinţă, adică să
cunoască despre starea de graviditate a vcitimei. Pentru calificare nu are relevanţă termenul
sarcinii, care poate fi unul incipient sau mai avansat.
Dacă sarcina este întreruptă prin manopere avortive şi femeia îşi acordă consimţământul în acest
sens, fapta va fi calificată în baza art.159 C.pen.
Expertiza medico-legală în astfel de cazuri se efectuează împreună cu medicul obstetrician-
ginecolog.
- Provocarea unei boli psihice (infirmitatea psihică postagresională). Se stabileşte în cadrul
expertizei psihiatrice cu concursul medicului legist în conformitate cu Regulamentul respectiv,
ţinându-se cont de legătura de cauzalitate dintre traumă şi dereglarea psihică.
- Pierderea stabilă a cel puţin 1/3 din capacitatea de muncă.
Se are în vedere pierderea generală şi nu specială a capacităţii de muncă în proporţie mai mare de
33%.
Pierderea deplină a capacităţii profesionale de muncă se stabileşte în conformitate cu Regulamentul
în vigoare numai la necesitate, prin organelor de urmărire penală sau hotărârea instanţei de judecată.
- Desfigurarea ireparabilă a feţei şi/sau a regiunilor adiacente (pavilioanele urechilor,
regiunile anterioare şi antero-laterale ale gîtului).
Prin leziune reparabilă se înţelege o micşorare considerabilă a gradului de pronunţare a modificărilor
morfologice (a cicatricei, deformaţiei, a dereglării mimicii etc.) pe parcursul timpului sau sub influenţa
mijloacelor de tratament conservativ, nechirurgical. Dacă însă pentru înlăturarea leziunii ori a
consecinţelor acesteia este necesară o intervenţie chirurgicală (o operaţie cosmetică), leziunea este
considerată ireparabilă.
Infracţiunea de vătămare gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii are o componenţă materială şi
se consideră consumată din momentul survenirii uneia dintre urmările prejudiciabile menţionate mai
sus.
Latura subiectivă a infracţiunii – intenţie directă sau indirectă.
Dacă făptuitorul săvârşeşte fapta în scopul provocării decesului victimei, însă acesta nu survine din
împrejurări care nu depind de voinţa făptuitorului fapta va fi calificată ca tentativă de omor, chiar dacă
victimei i s-a provocat o vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii.
Subiectul infracţiunii este persoana fizică, responsabilă, cu vârsta de 14 ani.
 7. Vătămarea intenţionată medie a integrităţii corporale sau a sănătăţii
Articolul 152. Vătămarea intenţionată medie a integrităţii corporale sau a sănătăţii
(1) Vătămarea intenţionată medie a integrităţii corporale sau a sănătăţii, care nu este
periculoasă pentru viaţă şi nu a provocat urmările prevăzute la art.151, dar care a fost urmată fie de
dereglarea îndelungată a sănătăţii, fie de o pierdere considerabilă şi stabilă a mai puţin de o treime din
capacitatea de muncă,
se pedepseşte cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 200 la 240 de ore sau cu
închisoare de pînă la 5 ani.
(2) Aceeaşi acţiune săvîrşită:
[Lit.a) alin.(2) art.152 abrogată prin Legea nr.277-XVI din 18.12.2008, în vigoare 24.05.2009]
b) asupra a două sau mai multor persoane;
[Lit.c) alin.(2) art.152 abrogată prin Legea nr.277-XVI din 18.12.2008, în vigoare 24.05.2009]
c1) cu bună ştiinţă asupra unui minor sau a unei femei gravide ori profitînd de starea de neputinţă
cunoscută sau evidentă a victimei, care se datorează vîrstei înaintate, bolii, dizabilităţii ori altui factor;
d) asupra unei persoane în legătură cu îndeplinirea de către ea a obligaţiilor de serviciu sau
obşteşti;
e) de două sau mai multe persoane;
f) cu deosebită cruzime, precum şi din motive sadice;
g) prin mijloace periculoase pentru viaţa sau sănătatea mai multor persoane;
h) din interes material;
[Lit.i) alin.(2) art.152 abrogată prin Legea nr.277-XVI din 18.12.2008, în vigoare 24.05.2009]
j) din motive de ură socială, naţională, rasială sau religioasă;
k) la comandă
se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 7 ani.
[Art.152 modificat prin Legea nr.119 din 23.05.2013, în vigoare 21.06.2013]
[Art.152 modificat prin Legea nr.252 din 08.11.2012, în vigoare 21.12.2012]

Obiectul juridic special – relaţiile sociale ce sunt condiţionate de protejarea sănătăţii şi integrităţii
corporale a persoanei.
Obiectul material – corpul fizic al persoanei.
Latura obiectivă a infracţiunii include trei semne obligatorii:
- Fapta prejudiciabilă (acţiunea sau inacţiunea).
- Urmarea prejudiciabilă, care constă în provocare unei vătămări medii a integrităţii corporale sau
sănătăţii.
- Legătura de cauzalitate dintre acţiune sau inacţiune şi urmarea prejudiciabilă survenită.
Prin vătămări medii a integrității corporale se înțelege:
- Vătămări care atrag după sine o delegrare de lungă durată a sănătății – seare în vedere
provocarea unei leziuni pentru tratarea careia este nevoie mai mult de 21 de zile de tratament
medical. (dacă vor avea de la 6 – 21 de zile , va fi calificat vătămări ușoare).
- Pierderea stabilă și considerabilă a mai puțin de 1/3 din capacitatea de muncă – se are în vedere
pierderea capacității de muncă în proporții de la 10-33%. (dacă vor fi până la 10% , se va califica
ca vîtîmîri ușoare)
Infracțiunea are o componență materială.
Latura subiectivă se exprimă prin intenție directă sau indirectă.
Subiectul – persoana fizică responsabilă cu vârsta de 16 ani.