Sunteți pe pagina 1din 41

ROLUL ASISTENTULUI MEDICAL ÎN ÎNGRIJIREA ȘI

TRATAREA BOLNAVULUI

III.1 INTERNAREA BOLNAVULUI ȘI ASIGURAREA


CONDITIȚIILOR DE SPITALIZARE

Bolnavii prezintă în general o stare psihică deosebită,care se accentuează și mai mult cu


ocazia internării în spital. De aceea, asistenta medicală va înconjura bolnavul,încă de la început,cu
multă atenție,înțelegere,blândețe. Crearea unei relații pozitive atât cu bolnavul cât și aparținătorii
este una din pricipalele sarcini de serviciu ale asistentei.

Internarea,externarea și transferul fac parte din evidența și mișcarea bolnavilor în spital.

Ca și scop are următoarele regulii de bază : -stabilirea diagnosticul ;

-tratamentul de specialitate pentru vindecarea unor boli acute,ameliorarea unor afecțiuni cornice;

-evaluarea unor boli cronice decompensate și reechilibrarea, aducerea în faza de compensate;

-efectuarea unei intervenții chirurgicale;

-asistenta la naștere.

Internarea la secția de primiri urgențe (UPU) ,decizia de internare a cazului venit este luata
de către medicul de gardă în urma efectuării examenului clinic.

Pregătirea bolnavului: Asistentul medical: -primește pacientul,stabilește o relație de


comunicare cu acesta sau aparținătorii.

-solicită actele necesare internării în cazul în care nu este nevoie de un ajutor urgent ,act de
identitate,bilet de trimitere de la medicul de familie ,dovada asigurarilor de sanatate( adeverința
de salariat,elev,student ,cupon de pensie,șomer) ;

-urgențele se introduc în sala de consultații,se acordă primul ajutor ,iar actele pentru internare vor
fi aduse ulterior;
-toate datele personale sunt înregistrate în registrul de consultatii,inclusiv diagnosticul stabilit la
internare,sectia la care se internează, data și ora internării ,tratamentul de urgențăefectuat în
UPU,semnătura și parafa medicului.

-întocmirea foii de observație la biroul de internări pe baza documentelor enumerate mai sus.

Foaia de observatie se întocmește în format electronic și cuprinde toate datele personale


ale pacientului, diagnosticul la internare, medicul care a hotărât internarea

-serviciul baie

-după ce asistenta a identificat cazurile care necesită o atenție sporită ,urmeazaă dușul,
deparazitarea la nevoie apoi se deparaziteaza și dezinfectează îmbrăcămintea la nevoie;

-magazia de unde se predau și se preiau hainele pacientului la externare ;se întocmește bon în
dublu exemplar, unul rămâne la magazie și unul se predă pacientului pentru preluarea hainelor.

Transportul pacientului cu foaia de observație în secția la care a fost repartizat. In


secție :

-fiecare pacient internat într-o secție va fi preluat de asistenta sefă care-l va înregistra în registrul
de evidență a clinicii și în foaia de mișcare apoi predate asistentei de salon;

-evaluarea statutului sau clinic;

-asigurarea unor condiții confortabile

-sprijinirea ,adaptarea la noul mediu în care va locui în urmatoarea perioada de timp

- i se va explica unde este toaleta ,sala de mese,orarul alimentației ,care sunt drepturile și
obigațiile

-cum funcționează robinetele ăi toaleta

-adresabilitatea către bolnav se face pe numele de familie al bolnavului

-i se vor prezenta persoanele din staff-ul medical

-se vor verifica recomandările medicului curant,orice restricție de dieta,medicatie sau activitate
-eventualele medicamente la care pacientul este alergic se notează cu culoarea roșie pe prima
pagina a foii de observație iîn partea de sus.

Se determină și se noteaza în FO principalele semne vitale și se recoltează probele


biologice recomandate.

Înaltimea și greutatea este important în cunoașterea greutății și înălțimii pentru planificarea


tratamentului,dietei și calculul dozelor de medic ori anestezie recomandată. I se va explica
pacientului cum se folosește lumina ,apa ,toaleta ,telefonul ,sistemul de semnalizare .Se va spune
programul secție se informează bolnavul asupra orelor de vizită dar și asupra restricțiilor
necesare în secțiile din spital. Se explică bolnavului cum să cheme asistenta în caz de necesitate
și i se reamintește ca ea va fii disponibilă în orice moment când o va solicita. În afara acestor
considerente exisă și aspecte speciale care trebuie avute în vedere:

Dacă pacientul nu vorbește limba română, trebuie contactat un translator și trebuie


solicitat ajutorul casei de asigurări în virtutea relației cu asiguratul, trebuie să ofere translatorul
cerut.

Internarea în condiții de urgență: Pentru pacient programul se modifică în sensul că tratarea


principalelor nevoi va preceda procedurile de internare obișnuite. Din serviciul de urgenta
,pacientul vine cu o foaie de observatie în care este recomandat tratamentul.

Asistenta de salon va lua legătura cu cea din urgență care a primit pacientul și care a efectuat
primele manevre terapeutice în ideea de a stabilii cât mai rapid un raspuns corespunzator cu
pacientul, după aceea se vor monitoriza semnele vitale si se vor urmării recomandările din foaia
de observație .Dacă pacientul este orientat temporo-spațial i se vor explica manevrele executate
cu atât mai mult cu cât acestea vor fi dureroase sau creează disconfort Dacă membrii familiei
nsotesc pacientul li se va spune ferm dar respectuos sî aștepte în sala de așteptare până la
terminarea evaluarii acesteia și începerea tratamentului.
III.2 PARTICIPAREA ASISTENTULUI MEDICAL LA EXAMENUL
OBIECTIV

Pentru examenul obiectiv sunt necesare :

 Termometru;
 Stetoscop;
 Spatulă lingual;
 Tensiometru ;
 Pensă de limă;
 Cioacan de reflexe;
 Ac bont ;
 Lanternă;
 Băț cu o vată;
 Oftalmoscop;
 Mănuși sterile;
În prima etapă se efetuează pacientului un examen obiectiv general, apreciindu-se:
 FUNCȚIILE VITALE,prin : măsurarea temperaturii, pulsului , frecvenției respiratorii,
tensiunii arteriale.
Temperstura- se măsoara dimineața și seara , se notează pe foaia de temperatură. Iar
locul de elecție este axilar. Temperatura normal este 36°C -37°C.
Pulsul- se palpează la artera radial, cu doua degete, timp de un minut.Normal adultul
are pulsul de 60-80bătăi/ minut. Se noteză în foaia de observație.
Respirația- se urmărește prin inspecția sau palparea toracelui analizând frecvența,
ritmul și amplitudinea . Normal fecvența respiratorie la adult este de 16-18 respirații pe
minut . Se notează in foaia de temperatură .
Tensiunea arterial- se măsoară cu ajutorul termometrului și a stetoscopului
.Măsurarea determină două valori: - tensiunea arterială sistolică ( maximă)
-tensiunea arterială diastolică ( minimă)
TA sistolică normală este 95-140mmHg, iar TA diastolică normal este de 60-90mmHg.
 ÎNĂLȚIMEA ȘI GREUTATEA – înălțimea se măsoară cu taliometrul, iar greutatea
cu cântarul. După IMC este 20-25.
 STAREA GENERALĂ- Poate fi bună, alterată sau gravă.

Prin strea general se apreiază, se verifică și se notează și se notează : sexul, vârsta,


dezvoltarea fizică, starea de nutriție, tulburările mentale, prezența durerii, poziția corpului ,
atitudinea, faciesul, aspectul hainelor și igiena.

Examenul obiectiv al organelor genital externe la bărbat .

Examenul penisului se efectuează prin inspecție care oate decela leziuni


tegumentare, scurgeri la nivelul meatului uretral, deschiderea anormală a meatului uninar. Iar prin
palpare poate evidenția indurația corpilor cavernoși, prezența unui calcul inclavant a corpilor
străini.

Eamenul scrotului și a conținutului acestuia se efectuează și el tot prin inspecție și


palpare . Normal, la inspecție, pielea scrotului apare laxă și încrețită. Palparea scrotului este
posibilă datorită laxității tegumentelor scrotale și apreciază existența, dimensiunile, sensibilitatea
și consistența testiculului și a epididimului.

III. 3 ASIGURAREA IGIENEI CORPORALE ȘI GENERALE A


PACIENTULUI

Schimbarea lenjeriei patului se face dimineața, înainte de curățirea salonului, după


măsurarea temperaturii, a pulsului și după toaleta bolnavului.

Igiena corporală a pacientului se face zilnic şi se realizează pe regiuni anatomice, iar toaleta
generală se face odată pe săptămână. La fel se procedează cu igiena patului şi a lenjeriei de corp
(se schimbă doar o dată pe săptămână) dar în cazul în care este necesar, acestea se schimbă ori de
câte ori este nevoie.

Toaleta pacientului => Generalităţi


Toaleta pacientului face parte din îngrijirile de bază, adică din îngrijirile acordate de asistenta
medicală cu scopul de a asigura confortul şi igiena bolnavului. Constă în menţinerea pielii în
stare de curăţenie perfectă şi în prevenirea apariţiei leziunilor cutanate, fiind o condiţie esenţială
a vindecării. Toaleta pacientului poate fi:

 zilnică pe regiuni …
 săptămânală sau baia general.

În funcție de tipul pacientului, acesta:

 n-are nevoie de ajutor are nevoie de sprijin fizic şi psihic


 are nevoie de ajutor parţial
 necesită ajutor complet

Etapele toaletei : Se va respecta următoarea succesiune:

-se începe cu faţa, gât… şi urechile;

- apoi, bratele şi mâinile, partea antenoară a toracelui, abdomen, faţa anterioară a coapselor.

Se întoarce bolnavul în decubit lateral şi se spală spatele, fesele şi faţa posterioară a


coapselor, din nou în decubit dorsal, se spală gambele şi picioarele, organele genitale externe
îngrijirea părului, toaleta cavităţii bucale.

1. Îngrijirea ochilor

SCOP: - Prevenirea infecțiilor oculare;

- Îndepărtarea secrețiilor

PREGĂTIREA MATERIALELOR ȘI A PACIENTLUI: -apă, prospop , comprese, tampoane


din tifon.

- Se informează pacientul
TEHNICA: Se îndepărtează secrețiile ocular de la comisura externă spre ca interioară cu
ajutorul unui tampon steril.

-Se spală ochii și se limpezește , se șterge cu prosopul curat;

2. Efectuarea toaletei urechilor:

-Se săpunește o ureche insistând în șanțurile pavilionului și în regiunea retroauriculară (cu


aceeași mănușă).

-Se clătește bine și se șterge cu prosopul.

-Se întoarce ușor capul bolnavului și se procedează la fel cu cealaltă ureche.

-Se introduc dopuri de vată (la cererea bolnavului).

3. Efectuarea toaletei gâtului:

-Se descoperă gâtul bolnavului și se spală cu apă și săpun.

-Se clătește bine și se șterge imediat pentru ca bolnavul să nu fie predispus la răceală.

4. Efectuarea toaletei membrelor superioare:

-Se verifică temperatura apei. Apa trebuie să fie caldă(37°C).

-Se săpunește circular, începând de la umăr spre capătul distal, insistând la axilă.

-Se limpezește bine și se șterge pezește și se șterge imediat cu prosopul curat.

5.Efectuarea toaletei toracelui:

-Se descoperă partea anterioară a toracelui.

-La femei se săpunește și se insistă la pliurile submamare.

-Se limpezește bine și se șterge pezește și se șterge imediat cu prosopul curat.


6.Efectuarea toaletei abdomenului:

-Se săpunește abdomenul;

-Se spală apoi ombilicul cu apă și spăpun.

-Se limpezește și se șterge imediat.

-Se unge regiunea ombilicală cu vaselină.

-Se fricționează brațele și toracele cu alcool.

-Se pudrează cu talc gâtul, toracele, abdomenul și mai ales brațele și axilele.

-Se îmbracă bolnavul cu camașa de noapte (pijama).

7. Efectuarea toaletei membrelor inferioare:

-Se verifică temperatura apei. Apa trebuie să fie caldă(37°C)

-Se săpunesc coapsele, insistând în regiunea inghinală.

-Se limpezesc și se șterg.

-Se flectează gambele bolnavului pe coapse.

-Se săpunește gamba insistând în regiunea poplitee și în spațiile interdigitale.

-Se limpezește și se șterge imediat cu cel de-al doilea prosop curat.

-Se procedează la fel cu piciorul celălalt.

-Se frițtionează membrele inferioare cu alcool și se pudrează plicile cu talc.

-Se taie unghiile nu prea scurt, pentru a nu se produce leziuni, și se pilesc.

8. Toaleta intimă
Are ca și scop: - igienic;

-menținerea unei stări de confort fizic.

Pregătirea materialelor: - paravan, două bazinete, tampoane sterile din fată, pensă
porttampon,cană cu apă caldă, săpun lichid, prosop, mănușă de cauciuc, mușama și aleză.

Se controlează temperatura apei .

Pregătirea pacientului: - se informează și se asigură intimitatea pacientului.

-Se pregateste patul cu mușama, poziția pacientului este ginecologică.

TEHNICA

-Se îmbracă mănușile de cauciuc.

- Se spală regiunea dinspre simfiza pubiană spre anus, turnând apă și săpun lichid.

- Se limpezește abundent.

-Se usucă regiunea genitală, anlă și pliurile.

-Se pudrează cu talc pliurile

9.Efectuarea toaletei parului

Materiale necesare: pieptene, șampon, aparat de uscat părul (foehn), lighean, mușama, aleză,
apă cald-Se verifică temperatura apei.

-Se umezește și se șamponează părul.

-Se fricționează părul cu ambele mâini și se masează ușor pielea capului pentru activarea
circulației sangvine.

-Se limpezește părul.

-Se repetă manopera de doua-trei ori.


-După o clătire abundentă, se acoperă părul cu un prosop încălzit ă, prosop.

-Se usucă părul cu foehnul.

-Se piaptănă părul.

-Se acoperă părul bolnavului cu o boneta.

-Se spală obiectele de pieptănat și se introduc în soluție dezinfectantă.

-Spălarea mâinilor.

10.Efectuarea toaletei cavitatii bucale a bolnavului conștient

Materialele necesare: pahar cu apă; periuța și pasta de dinți; prosop, aleză; taviță renală.

În funcție de starea bolnavului, acesta este adus în poziție semișezândă sau în decubit lateral.

-Se pune pasta de dinți pe periuță.

-Se servesc bolnavului paharul cu apă și periuța cu pastă.

-Bolnavul își va spăla dinții.

-Se servește al doilea pahar cu apă pentru gargară.

SCHIMBAREA LENJERIEI DE CORP A BOLNAVULUI

Lenjeria de corp a bolnavului (cămașa de noapte sau pijama) trebuie schimbată periodic
și ori de câte ori se murdărește. Bolnavii își schimbă singuri lenjeria de corp, cu excepția celor
imobilizați la pat, adinamici, paralizați etc.; la aceștia, asistenta medicală este cea care trebuie să
schimbe lenjeria de corp.

Scopul: păstrarea igienei personale a bolnavului.

Materiale necesare: camașa de noapte curată (sau pijama);


*un cearșaf;

*sac de lenjerie murdară.

1. Preătirea materialelor necesare:

-Alegerea materialelor necesare, potrivite pentru bolnav.

-Transportarea materialelor și așezarea lor pe un scaun lângă patul bolnavului

2. Pregătirea psihică a bolnavului:

-Se anunță bolnavul, comunicându-i necesitatea efectuării tehnicii.

3. Efectuarea tehnicii propriu-zise:

-Spălarea mâinilor.

-Plierea păturii care acoperă bolnavul sub forma de armonică.

-Acoperirea bolnavului cu cearșaf.

-Se întoarce bolnavul în decubit lateral drept sprijinindu-l în regiunea omoplaților și a


genunchilor.

-Se trage ușor camașa în sus până la torace.

-Se readuce bolnavul, cu mare atenție, în decubit dorsal.

-Se întoarce apoi bolnavul în decubit lateral stâng și se repetă aceeași operație.

-Una din cadrele medicale ridică ușor bolnavul, sprijinindu-l în regiunea omoplaților,
introducând mâna sub camașa.

-Cel de-al doilea cadru medical scoate camașa cu o mișcare de la spate spre cap.

-Readucerea bolnavului în poziție orizontală (decubit dorsal).


-Se dezbracă întâi brațul sănătos și apoi brațul bolnav.

-Lenjeria murdară se introduce, prin mișcări lente, în sacul special.

-Se acoperă bine bolnavul.

-Spălarea mâinilor.

-Fricționarea cu alcool a regiunilor predispuse la escare și pudrarea cu talc.

-Se îmbracă cu camașa curată și încalzită, întâi brațul bolnav, apoi cel sănătos.

-Una din cadrele medicale ridică ușor bolnavul, sprijinindu-l în regiunea omoplaților.

-A doua asistenta trece camașa peste capul bolnavului și o trage apoi peste spatele acestuia.

-Se readuce bolnavul în poziția orizontalaă(decubit dorsal).

-Se trage ușor camașa sub șezut.

-Se acoperă bolnavul.

-Se reface patul bolnavului.

-Spălarea mâinilor.

4. Reorganizarea locului de muncă:

-Se aerisește salonul.

-Se scoate din salon sacul cu lenjerie murdară.

SCHIMBAREA LENJERIEI DE PAT CU BOLNAVUL ÎN PAT

Scop: asigurarea condițiilor igienice, de confort, pentru odihnă și îngrijirea bolnavului.


Materiale necesare: cearșaf de pat, cearșaf de pătură, fețe de pernă, pătură, aleză,
mușama, sac de rufe murdare.

Pregatirea materialelor necesare:

Lenjeria se împăturește și se așează pe un scaun, în ordinea întrebuințării: pătura și cearșaful ei


se împăturesc în trei, sub forma de armonică; aleza împreună cu mușamaua se rulează în lățime;
cearșaful de pat va fi rulat în lungime, pe fața, într-o singură direcție.Se depărtează noptiera de
pat.

Pregătirea psihică a bolnavului:

-Se anuntă bolnavul și i se explică acestuia simplitatea tehnicii (pentru a nu-i crea stări
emotive).

Pregătirea fizică bolnavului:

-Se așează bolnavul în poziția decubit lateral.

Schimbarea cearsafului de pat:

-Spălarea mâinilor.

-Asistenta din dreapta prinde bolnavul cu mâna stânga în axila dreaptă a bolnavului,
sprijinindu-i capul de antebraț.

-Se trage perna ușor cu mâna stângă spre marginea patului.

-Se flectează ușor cu mâna stângă gambele bolnavului spre coapsa.

-Se întoarce bolnavul în decubit lateral drept, sprijinindu-l în regiunea omoplaților și a


genunchilor.

-Se menține bolnavul bine acoperit în aceasta poziție.


-Asistenta din partea stângă rulează cearșaful împreună cu mușamaua și aleza murdară până la
spatele bolnavului.

-Cearșaful împreună cu mușamaua și aleza pregăite anterior se derulează pe jumatatea liberă a


patului, fără ca lenjeria curată să se atingă de cea murdară.

-Asistenta din partea dreaptă flectează membrele inferioare ale bolnavului.

-Sprijinind bolnavul în regiunea omoplaților și sub genunchi, el se aduce în decubit dorsal cu


foarte mare atentie.

-Prinzând bolnavul de axila stângă, asistenta din partea stângă îl ridică ușor și introduce mâna
dreaptă sub spatele bolnavului

-Se sprijină capul bolnavului pe antebrațul stâng.

-Cu mâna dreaptă, se trage perna pe marginea stângă a patului.

-Se așează capul bolnavului pe pernă.

-Sprijinind bolnavul de spate și regiunea poplitee, el se aduce (cu foarte mare atenție) în
decubit lateral stâng, dincolo de cele două suluri de lenjerie (fig. 2).

-Se menține bolnavul bine acoperit în aceasta pozțtie (asistenta din partea stânga).

-Asistenta din partea dreaptă rulează lenjeria murdară.

-Lenjeria murdară se introduce în sacul special prin mișcări lente, pentru a se evita împraștierea
în aer a impurităților, prafului etc.

-Spălarea mâinilor.

-Se întind bine cearșaful, mușamaua și aleza și pe cealaltă jumatate a patului.

-Se execută colțurile.


-Sprijinind bolnavul (asistenta din partea stânga) în regiunea omoplaților și sub genunchi,
acesta se readuce în decubit dorsal cu foarte mare atenție.

-Spălarea mâinilor.

-Asistenta din dreapta prinde bolnavul cu mâna stânga în axila dreaptă a bolnavului,
sprijinindu-i capul de antebraț.

-Se trage perna ușor cu mâna stângă spre marginea patului.

-Se flectează ușor cu mâna stângă gambele bolnavului spre coapsa.

-Se întoarce bolnavul în decubit lateral drept, sprijinindu-l în regiunea omoplaților și a


genunchilor.

-Se menține bolnavul bine acoperit în aceasta poziție.

-Asistenta din partea stângă rulează cearșaful împreună cu mușamaua și aleza murdară până la
spatele bolnavului.

-Cearșaful împreună cu mușamaua și aleza pregăite anterior se derulează pe jumatatea liberă a


patului, fără ca lenjeria curată să se atingă de cea murdară.

-Asistenta din partea dreaptă flectează membrele inferioare ale bolnavului.

-Sprijinind bolnavul în regiunea omoplaților și sub genunchi, el se aduce în decubit dorsal cu


foarte mare atentie.

-Prinzând bolnavul de axila stângă, asistenta din partea stângă îl ridică ușor și introduce mâna
dreaptă sub spatele bolnavului

-Se sprijină capul bolnavului pe antebrațul stâng.

-Cu mâna dreaptă, se trage perna pe marginea stângă a patului.

-Se așează capul bolnavului pe pernă.


-Sprijinind bolnavul de spate și regiunea poplitee, el se aduce (cu foarte mare atenție) în
decubit lateral stâng, dincolo de cele două suluri de lenjerie (fig. 2).

-Se menține bolnavul bine acoperit în aceasta pozțtie (asistenta din partea stânga).

-Asistenta din partea dreaptă rulează lenjeria murdară.

-Lenjeria murdară se introduce în sacul special prin mișcări lente, pentru a se evita împraștierea
în aer a impurităților, prafului etc.

-Spălarea mâinilor.

-Se întind bine cearșaful, mușamaua și aleza și pe cealaltă jumatate a patului.

-Se execută colțurile.

-Sprijinind bolnavul (asistenta din partea stânga) în regiunea omoplaților și sub genunchi,
acesta se readuce în decubit dorsal cu foarte mare atenție.

Schimbarea cearșafului de pătură:

-Se îndepărtează pătura cu mișcări lente, iar bolnavul rămane acoperit numai cu cearșaful
murdar.

-Se așeazaă peste bolnav cearșaful curat, împăturit în trei, în forma de armonică.

- Menținerea colțurilor de sus ale cearșafului va fi efectuată de a treia persoană.

-Cele două cadre medii, stând la marginile patului, prind cu o mână colțurile inferioare ale
cearșafului curat, iar cu cealaltă colțurile superioare ale cearșafului murdar și printr-o mișcare
atentă, hotărâtă în direcția picioarelor bolnavului, îndepărtează cearșaful murdar și acoperă
bolnavul cu cel curat.

-Se introduce cearșaful murdar în sacul special, cu mișcări lente.

-Se așează pătura peste cearșaf.


-Se întinde bine cearșaful răsfrângând marginea dinspre cap, peste pătură.

-Se plicaturează pătura deasupra degetelor de la picioarele bolnavului.

Schimbarea feței de pernă

În prrima plan se începe cu :

-Spălarea mâinilor.

-Fața de pernă murdară se înlocuiește cu una curată.

Reorganizarea locului de munca:

-Se aerisește salonul.

-Se așează noptiera la locul ei.

-Se așează scaunul la locul lui.

-Sacul cu lenjerie murdară se scoate din salon.

III.4 PREGĂTIREA, ASISTAREA ȘI EFECTUAREA


RECOLTĂRILOR DE PRODUSE BIOLOGICE

Analizele medicale sînt ansamblul de procedee, mai mult sau mai puţin complexe, care
furnizează informaţii asupra aspectului şi funcţionării diferitor organe şi compartimente ale
organismului, cît şi asupra gradului de sănătate şi boală ce afectează organismul.

Recoltarea produselor biologice se face în acelaşi mod ca şi in intervenţiile abdominale:


recoltare de sânge pentru hemoleucogramă, hematocrit, grup sanguin, RH, uree sanguină,
glicemie, VSH, timp de sângerare, timp de coagulare. În funcţie de vârsta şi de starea biologică
existentă, medicul poate să solicite şi alte explorări.
Recoltarea sângelui pentru examene de laborator :

Are ca și scop următoarele : - stabilirea diagnosticului și monotorizarea răspunsului terapeutic;

- Stabilirea diagnosticului și diferențierea tipului de anemie;


- Indentificarea tulburarilor de coagulare, monotorizarea hemostazei, a statusului
trombolitic;
- Evaluarea preoperatorie;
- Indentificarea tulburarilor metabolice și endocrine ;

Modalități de recolatre :

 Puncția capilară
 Puncția venoasă
 Puncția arterială
 Alte metode pentru făt și nou născut din cordonul ombilical sau din scalp

Tipurile de examinare sunt urmatoarele :

 Examene hematologice, examene de coagulare ;


 Examene biochimice ;
 Examene imunologice ;
 Examene virusologice;
 Examne parazitologice ;

Asistenta trebuie să respecte următoarele reguli:

 -orarul recoltărilor 
 pregătirea psihică- informarea pacientului
 pregătirea fizică- regim alimentar, repaus la pat, aşezarea în poziţie corespunzătoare în
funcţie de recoltare 
  pregătirea materialelor şi a instrumentelor necesare recoltării
 efectuarea tehnicii propriu-zise cu professionalism
 completarea imediată şi corectă a buletinului de analiză care va cuprinde: numele şi
prenumele, numărulsalonului şi al patului, natura produsului, analiza cerută, data
recoltării si etichetarea produsului prin scrieredirectă pe recipient sau pe etichete bine
fixate de acesta
 expedierea şi transportul produselor recoltate se va face astfel încât acestea să ajungă la
laborator în starea încare au fost prelevate din organism-să le trimită imediat, pentru a se
evita alterarea produselor recoltate, iar când se transportă în altă unitate să leambaleze
corespunzător

 Pregătirea pacientului:

Îi explic necesiatea tehnici pe care urmează să o execut . În funcţie de analizele ce trebuie


efectuate pacientului îi comunic, urmatoarele :

 să servească ultima masă cu 16 – 17 h înainte de recoltă (à jeun);

 să renunţe la fumat în dimineaţa recoltării;

 să evite să bea cafea, ceai, alcool;

 să nu fie după o masă copioasă;

 să nu fie imediat după un efort fizic intens;

 să stopeze orice medicaţie cu 24 h înainte de recoltare.

Pentru determinări hematologice şi biochimice se foloseşte sânge venos, iar recoltarea


sângelui se face, în consecinţă, prin puncţie venoasă. La adult şi copii mari, obişnuit, se face
recoltarea din venele plicii cotului, iar la sugari şi copii mici din venele jugulare sau fontanelă.
Sângele este aspirat în vacutainer ca urmare a presiunii mult scăzute faţă de cea din vasul de
sânge.

Medicul i-a recoamnada pacientului urmataorele examene de laborator , cum ar fi :

 Examen hematologice :
- Hemoglobină (hb)
-Hematocrit (ht)
- Viteza de sedimentare a hematiilor (VSH)
 Examen biochimice :
- Glicemie ;
- Uree ;
- Fibrinogen ;
- Colesterol ;
- Creatinina ;
- Transaminaze ;
- Bilirubina ;
 Examen bacteriologic :
- Hemocultura
- Urocultură;
 Examenul complet de urină:
- Biochimie urinară + Sediment urinar
PUNCȚIA VENOASĂ

DEFINIȚIE: Puncția venoasă unei căi de acces într-o venă prin intermediul unui ac de puncție.

SCOP: - Terapeutic: -administrea medicamentelor sub formă de injecție sau perfuzie


intravenoasă, transfuzii sau edem pulmonar acut.

Explorator : - recoltarea sângelui pentru examene de laborator

LOCURI DE ELECȚIE. :

 Venele de la plica cotului


 Venele antebrațului
 Venele de pe fața dorsală a mâinii
 Venele subclaviculare
 Venele femurale
 Venele jugulare și epicraniene la copil și sugar .

Materiale necesare:

 Pernă pentru sprijinirea brațului pacientului ;


 mănuşi sterile ;
 garou;
 seringi în funcție de scop ;
 ac de puncţie venoasă;
 Holder;
 vacutainer cu anticoagulant pentru examenul hematologic;
 vacutainer fără anticoagulant pentru examenul biochimic;
 tampoane sterile ;
 alcool medicinal;
 tăviță renală;
 romplast ;

PREGATIREA PSIHICĂ A PACIENTULUI :

=Îl informez cu privire la necesitatea scopului

PREGATIREA FIZCĂ A PACIENTULUI :

=Pentru puncția la venele brațului antebrațului :

1. Îl asez într- o poziție favorabilă pacientului cât și pentru mine în efectuarea tehnici
2. Voi examina calitatea și starea venelor având grijă ca hainele să nu îmi împedice
circulația .

Tehnica de lucru

  Ca și asistentă ma spală şi mă dezinfecteaz pe mâini.Îmbrac mănuşile de protecţie.


  Îndeparteaz capacul acului dublu .(Obligatoriu desigilarea acului se face in prezenta
pacientului)
    Iau tubul holder la care ataşeaz acul de puncţie prin înfiletare.
Îi fixeaz garoul deasupra plicii cotului şi îi recomand pacientului să strângă uşor pumnul.
Palpez locul punției.Cu ajutorul garoului se produce o stază venoasă, lăsând liber fluxul arterial.

Îi voi dezinfecta tegumentul la locul de puncţie cu alcool. Voi e puncţiona vena.  Recoltarea
sângelui o voi face prin împingerea tubului în holder în aşa fel încât diafragma gumată a
dopului să fie străpunsă. După ce începe să curgă sângele în vacutainer se cere pacientului să
desfacă pumnul .Acul dublu străpunge diafragma de cauciuc a capacului tubului. Se are în vedere
ca tubul să fie centrat în holder pentru ca acul să înţepe zona centrală a capacului .După ce am
reclta voi agita uşor vacutainerul de 8 – 10 ori, fără să se facă spumă. Îndepărteaz garoul şi
voi retrage acul brusc .Aplic un tampon de vată cu alcool la locul puncției circa 5 minute fără a
îndoi brațul pacinetul.

Fig.1 Recoltarea sângelui venos.

Recoltarea sângelui pentru examene hematologice =procedeul de recoltare este în funcţie


de analizele ce urmeaza sa se efectueze. Pentru majoritatea recoltărilor este necesar ca bolnavul
să nu mănânce în dimineaţa recoltării, “a jeun” ; sa nu consume nimic de la cină pâna în
dimineaţa în care se efectueaza recoltarea.

Recoltarea sângelui pentru examene hematologice se face prin 2 metode:


 Prin punctie capilară;
 Prin puncţie venoasă.
Recoltarea sângelui venos pentru examinari hematologice se face pe substanţa anticoagulantă
de preferinţă uscată.
ANTICOAGULANTE :
 Heparină = 0,10,2 mg/ml sânge .
 Citrat de sodiu, în soluţie izotonică 3,8% .
 Sare disodica (Na2 EDTA) = sare disodica a acidului etilen diamino tetraacetic
în cantitate dc l 2 mg/ml de sânge.
Recolatrea sângelui prin puncţie capilara (prin înţepare) pentru examenele:
HLG -hemoleucograma, dozarea hemoglobinei, determinarea timpului de sângerare şi
coagulare, examen parazitologic.
La recoltarea sângelui capilar este foarte importantă asigurarea condiţiilor de mediu pentru a
evita vasoconstricţia perifericaLa adulţi, recoltarea se face din pulpa degetului mijlociu sau inelar
de la mâna stângă mai puţin expuse la lovituri i murdărie.
Recoltatrea se mai poate face de pe faţa plantară a degetului mare de la picior, sau din lobul
urechii.
MATERIALE NECESARE:
-Mănuşi sterile;
-Tavita renala;
-Casoleta cu tampoane îmbibate în alcool medicinal;
-Ace sterile;
-Lame degresate;
TEHNlCA:
Îmi pregatesc materialele pe o masuţă protejată de un câmp steril şi se transportă în apropierea
bolnavului.
Pregătirea psihică: Ii explic bolnavului necesitatea tehnicii.
Pregătirea fizică: bolnavul va ocupa poziţia şezând cu mâna sprijinită.
Mă voi spăla pe mâini cu apă şi sapun, îmbrac mănuşile sterile, apoi se dezinfectez
tegumentul degetului inelar și mediusul cu un tampon de vată îmbibat în alcool (evitând
congestionarea prin frecarea puternică). Voi așteapta evaporarea alcoolului, apoi cu un ac steril
voi întepa cu o mişcare bruscă tegumentul pulpei degetului în panea laterală a extremităţii,
perpendicular pe straturile cutanate.
Cu un tampon uscat se şterge prima picătura, se aşteapta să se formeze o altă picatură de sânge
din care se recoltează cu lama, dupa care se şterge cu un tampon locul. La extremitatea lamei
curate şi degresate se recolteaza o picatura de sânge, diametrul aproximativ 3-4 mm într un unghi
de 45° cu lama. Se aşează o lamelă cu marginea şlefuită dupa ce picatura de sânge s a întins,
lamela se impinge către partea liberă a lamei pastrând mereiu acceasi înclinaţie şi antrenând toata
picătură fără a o fracţiona. Lama se agită pentru a se usca, apoi proba se transportă la laborator
imediat dupa etichetare.
Recolatrea sângelui prin puncţie venoasa (examen hematologic, VSH, hematocrit)
Recoltarea se face cu sistemul VACUTAINER. Folosirea acestei metode, pentru examene
hematologice, biochimice, serologice, bacteriologice. Această metodă asigura confortul
bolnavului, calitatea probei de sânge şi securitatea personalului medical.
SCOP: explorator.

MATERIALE NECESARE:
Holder (tub din material plastic, care prezinta la partea superioară, amboul, la care se
ataseaza acul de puncţie, prin inflletare, iar la partea inferioară, 2 aripioare);
 Acul de puncţie (esle protejat de carcasa bicoloră);
 Tuburi vacutainer (eprubete) cu dopuri de diferite culori;
 Stativul cu eprubete;
 Manuşile sterile;
 Garou;
 2 taviţe renale;
 Casoleta cu tampoane de vata îmbibate în alcool medicinal;
 Rulou;
 Musama și aleză

TEHNICA
Toate materiale sunt pregătite pe măsuţa de tratament protejata de un câmp steril.
Bolnavul este pregatit psihic: este anunţat Şi îi voi se explică importanţa tehnicii, dar și
necesitatea efectuarii acesteia.
Bolnavul este pregătit fizic: este aşezat (în sala de tratament, după caz). pe scaun, în
poziţie şezând sau în salon, în decubit dorsal cu membrul superior în abducţie, extensie şi
supinaţie. Îmi voi spăla mâinile cu apa și săpun şi voi îmbrăca mănuşile sterile . Verific banda
de siguranţă a acului de punctie (integritatea şi tenncnul de valabilitate). Îndepărtez carcasa
(teaca) de culoarce alba sau deschisă, a acului prin mişcări de răsucire, înfiletez capătul liber al
acului în holder. Aplic garoul la distanţa de 7 -8 cm deasupra locului de elecție . Îndepartez
carcasa colorată a acului, execut puncția venoasă, introducând tubul în holder, apucând
aripioarele cu indexul și mediul şi cu policele împinge tubul în holder şi astfel va fi străpunsa
diafragma gumată a dopului. După prelevarea sângelui scot tubul din holder prin mişcări de
împingere asupra aripioarelor laterale cu police. Voi retrage acul din venă, comprimând locul
punctiei 3 -5 minute, cu tamponul îmbibat în alcool, fară a flecta antebraţul pe braţ, pentru
realizarea hemostazei. Etichetez tubul şi îl voi trimite la laborator. Reorganizez locul de muncă.
Acele, le depun în recipiente pemtru înţepatoare (dacă este cazul se efectuează toaleta locală a
tegumentului, dacă lenjeria s a murdirit, se schimbă; se asigură o poziţie comodă a bolnavului în
pat, pentru a fi supravegheat în continuare).
VSH se colecteaza în eprubcta vacutainer cu dop negru, recoltarea sângelui se face prin
puncţic venoasă. Rccoltăm 2ml sânge pc citrate dc EDTA (ctilcn diamino tctraacctic 1%).
VSH ul este o analiză simplă care se bazeaza pe proprietatea glubulelor roşii (hematii,
eritrocite) de a se cimenta, depune într-un tub de sticlă, după ce sângele recoltat din venă a fost
amestecat cu o substanţă anticoagulantă (citrat de sodiu 3,8%).
VSH ul se deosebeşte de hematocril prin faptul că sângele se separă spontan, dupa un
oarecare timp în plasmă şi globule roşii fără să fie centrifugat în prealabil.
MATERIALE NECESARE:
-Sistemul VACUTTER,
-tubul VACUTTER care conţine o substanţă anticoagulant 3,8% citrat de sodiu;
-Materiale necesare pentru a efectua puncţia venoasă.

TEHNICA: Materialele sunt pregătite pe o măsuţă protejată de un câmp steril şi


transportate cât mai aproape de bolnav.
Pregatirea psihica: bolnavul este pregătit şi anunţat cu 24h înainte să nu manace cu 12h înainte
de recoltare şi să pastreze repaus fîzic.
Pregătirea fizică: bolnavul este aşezat în
poziţia corespunzătoare dupa caz (salon sau sala de tratament). Se dezbracă braţul bonavului, se
aşează sub acesta un rulou.
Mă voi spăla pe mâini, aleg locul puncţiei şi dezinfectez şi execut puncția venoasă.
!!!VSH- uL se recolteaza făra garou în tub NEGRU.
Se recolteaza 1,6 ml sânge, se retrage acul din venă şi se aplica un tampon îmbibat în alcool
medicinal (fără a flccta antebraţul pe braţ). Se aşeaza tubul în stativ, se trece la reorganizarea
locului de muncă. Se trece la îngrijirea bolnavului, i se asigură poziţie comodă, se completează
buletinul, se etichetează produsul.
Recolatrea sângelui pentru determinarea hematocritului recoharea sângelui se face prin puncţic
venoasa, se recolteaza 2 ml sânge pe citrat de EDTA (acid
etilendiaminotelraacetic) 1%. În tubul de culoare MOV.
Tub MOV pentru HLG hemoleucograma.
Recoltarea sângelui pentru examenele biochimice :
 GLICEMIA : - se recoltează prin puncție venoasă 2 ml sânge cu 4 mg florură de sodiu.
 Valorile normale sunt : -70 -110mg% sau 0,65- 1,1g %
 Valorile patologiece : > hiperglicemie și < hipoglicemie
 FIBRINOGENUL : - Recoltarea se face rin puncție venoasă pe citrat de sodiu
 Valorea normală este 200- 400mg %
 CREATININA : - Se recoltează 5-10 ml sânge prin puncție venoasă
 Valorile normale ±1 mg %
 COLESTEROL : - Se recolteazăprin puncție venoasă 4-5 ml sânge
 Valorea normală: colesterol total 180-200% și colesterol esterificat este 2/3 din
total
 TRANSAMINAZELE TGP și TGO : - Se recotează prin puncție venoasă 10 ml de
sâmge fără substanță anticoagulantă
 Vlorile normale la TGO =1-18UI/I și la TGP= 1- 19 UI/I .
 BILIRUBINA : - Se recoltează prin puncție venoasă 5 ml sânge fără substanță
anticoagulantă
- Valorile normale la bilirubina totală= 0,5- 1 mg% , bilirubina indirectă 0,2-1
mg % și bilirubina indirectă =0,2 mg%
- Valorile patologice : ea crește în hemolize și în anemia hemolictică
Recoltarea sângelui pentru examn bacteriologic :
HEMOCULTURA :
Recoltarea se face în condiții de asepsie perfectă. Sângele este recoltat și însămânțat în mod
steril pe medii de cultură .Hemocultura se recoltează la debutul bolii și înaintea administrării
antibioticelor . Ea se poate completa cu coprocultură și urocultură.
UROCULTURĂ :
DEFINIȚIE: Urocultura reprezintă medtoda prin care se permite, prin cultivarea si analiza
probelor de urină , indentificarea agenților patogeni care duc la infecții ale tractului urinar.
SCOP: indentificarea germinilor și efectuarea antibiogramei.
MTERIALE NECESARE : - Recipient steril ;
- Apă și săpun, soluții antiseptice pentru toaletarea zonei genito-urinare
- Compresii sterile
PREGĂTIREA PACIENTULUI ATÂT PSIHIC ȘI FIZIC : - Se explică tehnica și necesitatea
efetuării acesteia
- Instruiesc pacinetul cum să-și recolteze singur urina
- Instruiesc pacientul cu privire la toaletarea zonei înainte de recotare pentru un
rezultat corect
- Îi explic pacientului să folosească prima urină de dimineață
- Îi explic să urineze în recipient după ce a lăsat ca primul jet urinar să curgă ,
recoltarea pentru urocultură se face la miljocul micțiunii.

III.5 PARTICIPAREA ASISTENTULUI MEDICAL LA


EXPLORĂRILE PARACLINICE

AICI SCRII CE INVESTIGATII POTI SA II faci tu , si dataliezii in 2


3 paragrafe , gen ecografie radiografie ...

III.6 POZIȚIA BOLNAVULUI ÎN PAT, URMĂRIREA


PACIENTULUI
Asistenta să se obișuiască ca, în cursul oricărei munci, să țină sub supraveghere
bolnavii . Ea trebuie să-i urmărească, să observe atitudinea lor în pat, poziția pe care o iau,
expresia feței, mișcările active pe care le execută . Relațiile pe care le realizează cu bolnavul în
timpul îngrijirii lui , ca și convorbiriile provocate intenționat, eventual cu scopul educației
sanitare, trebuie să fie tot atâtea prelejuri de a studia starea bolnavului din toate punctele de
vedere.
POZIȚIA BOLNAVUIUI ÎN PAT .
Este determinată de graviatatea bolii de care acsta suferă. Dacă starea bolnavului este m- ai
puțin gravă, el își pastrează o atitudine asemănătoare cu ceea a unei persoane sănătoase.
Musculatura își păstrează tonicitatea sa normală, poziția fiind dirijată de mișcările sale active.
Se spune că bolnavul stă în pat în poziție activă. În afecțiunile însoțite de dureri, bolnavul caută
să menajeze partea dureroasă luând diferite poziți forțate. Poziția bolnavului în pat poate fi
determinată și de nevoia de a ușura unele funcții ale organismului.
Pacientul stă în poziție de decubit dorsal, pacientul stă întins pe spate. Această poziție este
considerată o poziție de odihnă.
Voi supraveghea bolnavul în permanență asigurând confortul lui în spital. Voi urmări
următoarele : - comportamentul bolnavului;
- apariția de stări patologice.
Comportamentul bolnavului este diferit în funcție de starea psihică, de boală și de mediul
spitalicesc. Unii bolnavi pot fi deprimați, neliniștiți față de boală și de statutul de spital. Pacienții
vor fi încurajați și li se va răspunde cu amabilitateCa asistentă voi urmări:
- expresia feței bolnavului,
- atitudinea lui în pat,
- aspectul tegumentelor,
- mișcările pe care le execută.
EXPRESAIA FEȚEI BOLNAVULUI =poate trăda gradul de inteligență a bolnavvului ,
precum și anumite stări psihice ca :
- durerea ;
- spaimă;
- agitație ;
- bucurie;
- indiferență;
- oboseală;
- depresie .
ASPECTUL TEGUMENTELOR = edem local cu aspect globulos;
- Mucoasele sunt umede și calde .
ATITUDINEA ÎN PAT = Poziția pacientului este în decubit dorsal și uneori adoptă poziții
deferite și forțate.
STAREA PSIHICĂ A BOLNAVULUI = prezintă un interses deosebit pentru asistentă .
Mă voi orienta în primul rând dacă bolnavul își păstrează cunoștința, dacă este obnubilat s-au
complet inconștient .
Starea psihică a bolnavului internat pe secția de Urologie a spitalui de urgență a județului
Buzău, este una normală .

III.7 URMĂRIREA FUNCȚIILOR VITALE ȘI VEGETETIVE

Funcţiile vitale şi cele vegetative informează asistentul despre schimbările care survin în corpul
pacientului, schimbări care uneori sunt bune în cazul în care valorile sunt normale, dar ele pot fi
şi grave când valorile lor sunt modificate.
TEMPERATURA – este ușor crescută când se prezintă la camera de urgență a spitalui
județean Buzău, valorile înregistrate sunt 39 cu 8. În ziua a doua internări dimineața volorile
înregistrate sunt 38 cu 8 ,iar seara przintă 37 cu 7. Următoarele zile pacientul nu m- ai prezintă
febra . Temperatura corporală este în limitele fiziologice.

MĂSURAREA TEMPERATURII
Definiție! Temperatura- reprezintă rezultatul proceselor oxidative din organism generatoare de
căldură prin dezintegrarea alimentelor energetic.
Scop : - evaluarea funcției de termoreglare și termogeneză
Locuri de măsurare : - Termometru
- Casoletă cu tampoane de vată și comprese sterile
- Alcool medicinal
- Foaia de temperatură
- Pix de culoare albastru
Pregătirea pacientului:
Pregătesc psihic cât și fizic pacientul. Informez pacientul despre necesitatea tehnici.
Efectuarea tehnici pentru măsurarea temperaturiiin zona axială:
- Mă voi spăla pe mâini
- Imbrac mănușile sterile și voi dezinfecta termometru
- Voi așeza pacientul în poziție de decubit dorsal sau în poziție șezând
- Ridic brațul pacientului
- Voi șterge axila prin tamponare cu comprese sterile sau prosopul pacientului
- Așez termometru în centrul axilei, paralel cu toracele
- Apropi brațul de trunchi , cu antebrațul flectat pe suprafața anterioară a toracelui
- Dacă pacientul este slăbit , agitat ,brațul va fi menținut în acastă poziție de catre mine
- Termometru se menține timp de 10 minute

RESPIRAŢIA este amplă şi rară când se prezintă la spital , ea devine uneori uşor
accelerată din cauza durerii şi a anxietăţii. Valorile prezentate în prima zi sunt 25 r pe minut. În
ziua a doua zi dimineața prezinta 18 r pe minut , iar seara creste ușor până la 22 r pe minut.
Următoarele respirația devin în limitele fiziologice 16-18 r pe minut .

MĂSURAREA RESPIRAȚIEI
Definiție ! Respirația reprezintă funcția și capacitatea viătală a organismului de a asigura
oxigenul
Necesar metabolismului cellular și eliminarea dioxidului de carbon rezultat în acest metabolism .
Scop : - evaluarea funcției respiratorii
- Monitorizarea efectelor bolii, traumatismului sau stresului asupra sistemului
respirator .
Pregătirea pacientului , nu o efectuez deoarece numărarea mișcărilor respiratorii este efectuată
fără ca pacientul să cunoască acest lucru.
Materiale necesare :
- Ceas cu secundar
- Comprese
- Soluție dezinfectantă
- Foaia de temperatură
- Pix de culoare verde
Tehnica evaluării respirației :
- Plasez mâna cu fața palmară pe suprafața toracelui
- Măsor inspirațiile timp de 30 minute și înmulțesc cu 2 .

PULSUL este în limitele fiziologice , 60 – 80 de bătăi pe minut .


MĂSURAREA PULSULUI
Definiție ! Pulsul reprezintă expansiunea ritmică a arterelor pe un plan dur și este sincronă cu
sistola ventriculară
Loc de măsurare : - Orice arteră accesibilă palpării și care poate fi comprimată pe un plan dur
- Artera caroidă
- Artera humurală
- Artera radială
- Artera femurală
- Regiunea apicală
- Artera posterior tibială
Pregătirea pacientului : pregătesc fizic si psihic pacientul. Voi asigura repausul fizic și psihic
timp de 15 minute . Îi explic tehnica de măsurare a pulsului .
Materiale necesare : - Ceas cu secundar
- Foie de temperatură
- Pix de culoare roșie .
TEHNICA: - Fixez degetul index mediu și inelar pe traietul arterei ;
- Exercit o ușoară presiune până când se simt pulsațiile
- Măsor pulsațiile timp de un minut .

TENSIUNEA ARTERIALĂ este în directă corelaţie cu pulsul.

MĂSURAREA TENSIUNII ARTERIALE

Definiție! Tensiunea arterială – reprezintă presiunea exercitată de sânge asupra pereților arteriali.

Scop : evaluarea funcției arteriale

Loc de măsuarare: - artera humerală

- Artera radială

Materiale necesare : - Tensiometru

- Manometru
- Stetoscop
- Foaia de temperatură
- Pix de culoare albastru

Pregătirea pacientului : pregătesc fizic și psihic pacientul .

- Informez pacientul cu privire la efectuarea tehnicii


- Las pacientul în repaus de 10 minute
- Antenționez pacientul să nu vorbească în timpul efectuării

Tehnica de măsuare a temperaturii:

- Aplic manșeta pneumatică pe brațul pacientului , în zona arterei humurale .


- Brațul pacentului trebuie să fie în extensie
- Fixez membrana stetoscopului sub marginea inferioară a manșetei la nivelul arterei
- Introduc olivele stetoscopului în urechi
- Pompez aer în manșeta pneumatică prin intermediul pompei de cauciuc până la
dispariția zgomotelor pulsative .
- Decomprim progresiv aerul din manșetă prin deschiderea supapei
- Și apariția primului zgomot reprezintă valoarea tensiunii sistolice , iar ultimul
zgomot reprezintă valoarea tensiunii diastolice .

FUNCȚIILE VEGETATIVE ALE PACIENTULUI .

DEFINIȚIE! Diureza reprezintă cantitatea de urină emisă în 24 de ore .

SCOP: - Obținerea datelor prifind starea morfofuncțională a aparatului renal și asupra altor
afecțuni;

- Urmărirea bilanțului circulației lichidelor în organism INGESTA / EXCRETA .


- Efectuarea unor calitative și anume analize biochimice din cantitatea de urină emisă.

VALORI FIZIOLOGICE :1200-1800ml de urină/ 24h

VALORI PATOLOGICE : peste 3000 ml urină / 24 h- Poliurie ;

Sub 1000ml /24 h – Oligurie;

Pacinetul M.C. internat pe secția de urologie a spitalui județean de urgență Buzău, cantiatea
de direză este de 1500 ml de urină / 24 de ore .

DEFINIȚIE! Scaunul – reprezintă resturile alimentare supuse procesului de digestie,


eliminate din organism prin actul defecației.

Scaunul este alcătuit din : - reziduurile rămase în urma digestiei alimentelor

- Celule descuamate de pe suprafața tubului digestiv și a glandelor digestiv


- Număr mare de microbi
- Produse de excreție a tubului digestiv și a glandelor anexe .

FRECVENȚA: 1-2 scaune pe zi sau unul la două zile .

CANTITATEA: zilnic 150- 200mg materii fecale .

DEFINIȚIE! Transpirația – fenomen fiziologic prin care organismul își intensifică pierderea
de căldură și funcția de excreție, prin intermediul glandelor sudoripare .
TERMINOLOGIE- sudoare – soluție apoasă constituită din apă 990g excreție, prin intermediul
glandelor sudoripare .

TERMINOLOGIE- sudoare – soluție apoasă constituită din apă 990g°/ₒₒ și 10°/ₒₒ rezidiuu uscat (
uree, urați, acizi grași , acizi organici volatili, săruri minerale ).

III. 8 ALIMENTAȚIA PACIENTULUI

Una din cele mai importante probleme ale îngrijirii bolnavlui este alimentaţia. Asigurarea
aponului caloric necesar pentru susţinerea forţelor frzice ale bolnavului. Stabilirea regimului
alimentar adecvat pentru asigurarea condiţiilor de vindecare și administrarea alimentelor pe cale
naturală sau artificială constituie sarcini elementare ale îngrijirii oricărui bolnav spitalizat sau
tratat la domiciliu.

Alimentaţie bolnavului urmăreşte:

 Să acopere cheltuielile energetice de bază ale organismului, cele necesare creşterii,cât și


cele necesare refacerii pierderilor prin cheltuieli exagerate.
 Să asigure aportul de vitamine şi săruri minerale necesare desfăşurării normale
nîelabolismului, creşterii şi celorlalte funcţii ale organismului.
 Să favorizeze condiţiile prielnice procesului de vindecare, curăţând organele îmbolnăvite
si asigurând un aport de substanţe necesare organismul bolnav. Alimentația rațională este
un factor terapeutrc important. Ea poate influența tabloul clinic al majorități bolilor,
caracterul procesului patologic și ritmul evoluției acestuia.
 Să prevină o evoluție nefavorabilă în cazul unei îmbolnăviri latente, să împedice
transformarea bolilor acute în cronice , precum și apariția recidivelor.

ALIMENTAȚIA DIETETICĂ

Bolnavii internați în spitale primesc de multe ori un regim dietetic, acesta reprezentând unul
din factorii cei mai importanți ai tratamentului.Regimurile dietetice sunt foarte variate.
Alcătuierea și prescrierea lor vor fii făcute de medic. Ele sunt variate în funcție de calitate
cantitate și modul de preparare al alimentelor pe care le conțin. Pe baza criteriilor cantitative,
regimuriile pot fi hipercalorice sau hipocalorice .

Regimurile hipocalorice sunt recomandate în caz de obezitate sau pentru curățarea


unor organe , cât și în caz de hipertensiune arteială.

Regimurile hipercaloric se aplică în cazul bolnavilor stabiliți și în toate cazurile în


cazurile în care necesitățile calorice organismului.

Pregătirea bolnavului

Bolnavul poate să stea , în funcție de starea generală:

-Șezând la masă în salon sau în pat;

- Iar semișezând pentru bolnavul ce se poate ridica puțin;

Modurile de alimentare a bolnavului

Modul în care se face alimentarea bolnavului depinde de natura bolii de care acesta
suferă, precum şi de starea lui generală.

Alimentarea poate fi efectuată în trei feluri:

a) Alimentarea activă, când bolnavii mănâncă singuri, fără ajutor, alimentele servite;

b) Alimentarea pasivă, când starea generală a bolnavilor nu le permite să se alimenteze singuri şi


deci trebuie să fie ajutaţi;

c) Alimentarea artificială, când alimentele trebuie introduse în organismul bolnavului prin


mijloace artificiale.

Alimentarea activă. Bolnavii cu stare generală relativ bună şi cu digestie păstrată se


alimentează singuri. Dacă starea lor o permite, ei se vor ridica din pat şi se vor aşeza la masă ca
oamenii sănătoşi.

1. Servirea mesei la pat în poziție șezând sau semișezând:


-bolnavul se așează într-o poziție confortabilă;
- se protejează lenjeria bolnavului cu ajutorul unui prosop, dacă este cazul ;
-se așează tava în fața bolnavului sau se adaptează o măsuță specială;
- se ajută dacă e necesar ca bolnavul să taie alimentele.

2. Alimentatrea activă la pat în poziție în decubit lateral :

- Se așează pacientul în decubit lateral lăsând liber brațul dominat, de obicei cel drept ;
- Se ridică ușor capul pacientului și se protejează patul bolnavului cu un prosop curat ;
- Se așează un prosop sub bărbia bolnavului ;
- Se pune tava cu alimente pe marginea patului sau pe noptieră astfel bolnavul să vadă
ce mănâncă ;
- Se taie alimentele în bucăți mici ;
- Se ajută bolnavul să bea lichide cu ajutorul unei căni speciale .

Alimentarea pasivă. Bolnavii în stare gravă, imobilizaţi, paralizaţi, adinamici, epuizaţi sau
cei cu tulburări uşoare de deglutiţie vor fi alimentaţi de asistentă. Ei vor fi serviţi numai după
distribuirea alimentelor la restul bolnavilor, pentru caasistenta să aibă timpul necesar pentru
aceasta. Bolnavii care vor fl alimentaţi pasiv sunt de obicei şi mai sensibili.

III.9 PARTICIPAREA ASISTENTULUI MEDICAL LA EFECTUAREA


TRATAMENTULUI

Medicamentele sunt produse de origine minerală, vegetală, animală sau chimică de


sinteză , transformate într-o formă de administrare preparate solide sau soluții, prescrise de
medic.

Un rol important în efectuarea tratamentului îl are mobilizarea, care trebuie făcută cât mai
precoce întrucât diminuează frecvenţa complicaţiilor venoase, evită apariţia escarelor de decubit
şi favorizează creşterea amplitudinii respiratorii.

Asistenta monitorizează şi înregistrează funcţiile vitale, observă şi notează culoarea


unghiilor şi buzelor, a tegumentelor, monitorizează, înregistrează fluidele parenterale şi-n
înregistrează intrările şi ieşirile, administrează antibiotice, vitamine, minerale, sedative şi
analgezice, conform prescripţiei şi observă reacţiile pacientului. Asigură alimentaţia şi
administrează lichide.

Asistentul medical explică şi ajută pacientul să facă exerciţii pasive şi active cu membrele
sănătoase, toate acestea la indicaţia medicului pentru prevenirea complicaţiilor
tromboembolice.Supraveghează eliminările pentru ca pacientul să-şi menţină un aport de lichide
adecvate şi o eliminare normală.

ADMINISTRAEA MEDICAMENTELOR PE CALE ORALĂ

Definiție! Calea orală este calea naturală de administrare a medicamentelor , acestea putându-se
resorbi la nivelul mucoasei bucale și a intestinului subțire sau gros .

Scop: Obținerea efectelor locale sau generale ale medicamentelor :

a) EFECTE LOCALE: - favorizează cicatrizarea ulcerațiilor mucoasei digestive


- Protejează mucoasa gastrointestinală
- Înlocuiește fermenții digestivi , sereția gastrică , în cazul lipsei acestora .
- Dezinfectează tubul digestiv
b) EFECTE GENERALE : - medicamantele administrate pe cale oralăse resorb la nivelul
mucoasei digestive , pătrund în sânge și apoi acționează asupra unor organe, sisteme
aparate( antibiotice , vasodilatatoare , cardiotonice , sedative ).

Forme de prezentare a medicamentelor : - Lichide: soluții,mixturi, infuzii , tincturi, extrate,


uleiuri , emulsii.

- Solide : pulberi, tablete , drajeuri, granule mucilagii.

Pregatirea administrării medicamentelor:

 Pacientul este informat asupra efectelor urmărite prin administrarea


medicamntului respectiv și a eventualelor efecte secundare. I se dă în poziție
șezând , dacă starea îi permite.
 Materiale: lingură, linguriță, pipetă, pahar gradat, sticlă picurătoare , ceașcă. Apă ,
ceai , lapte.
Administrarea medicamentelor :

 Lichidele – siropuri, uleiuri, ape minerale, emulsii se măsoară doza unică cu paharul
,ceașca de cafea .
- Mixturile, soluțiile, emulsiile se măsoară cu lingura sau lingurița.
- Tincturile , extractele se dozează cu pipeta sau cu sticla picurătoare.
Medicamentele lichide se pot dilua cu ceai sau apă . Se pot administra ca atare , apoi
pacientul poate sa bea apă sau ceai .
 Solide – tabletele, drajeurile se așează pe limba pacientului și se înghit ca atare .

Tabletele care se resorb la nivelul mucoasei sublinguale →NITROGLIGERINA se


așează sub limbă .

- Pulberile divizate în cașete amilacee sau capsule cerate se înmoaie înainte în ceșeta în apă
și se așează pe limbă pentru a fi înghițită.
- Pulberile nedevizate se dozează cu lingurița sau cu vârful de cuțit
- Granulele se măsoară cu lingurița
- Unele pulberi se dizolvă în apă , ceai, și apoi se administrează sub formă de soluții.

Înaintea administrării se verifică medicamentul. Ceaiurile medicinale (infuzii, decocturi) se


prepară înainte de administrare, pentru a nu se degrada substanţele active. Mixturile se agită
înainte de administrare ,conţinutul unor instrumente cu care se administrează medicamentele
lichide:

 un pahar de lichior 15 g ulei


 o ceaşcă de cafea 50 ml soluţie apoasă
 un pahar de apă 200 ml soluţie apoasă
 o linguriţă 5 ml soluţie apoasă ; 4,5 ml ulei ;6,5 ml sirop
 1 lingură 3 lingurite de apă
 20 picături 1 g soluţie apoasă
 60 picături 1 g soluţie alcoolică
 40-45 picături 1 g soluţie uleioasă

Conţinutul unor instrumente cu care se administrează medicamentele sub formă de pulberi:


 1 linguriţă rasă : 1,5-2,5 g
 1 linguriţă cu vârf : 2, 55 g
 1vârfdecuţit =0,-51g

III.10 EDUCAȚIA PENTRU SĂNĂTATE ȘI PROFILAXIA


BOLII

Asistentul medical educă: pacientul, familia şi alte persoane semnificative să ştie în ce constă
intervenţia chirurgicală şi la ce să se aştepte, să accepte că slăbiciunea, oboseala, iritabilitatea şi
plânsul sunt obişnuite în timpul convalescenţei.

- pacientul să ştie că trebuie să evite ridicarea greutăţilor, conducerea autoturismului sau şederea
prelungită în maşină, alte eforturi până la aprobarea medicului.

- pacientul să înţeleagă şi să accepte că starea de covalescenţă include băi parţiale, laxative şi


medicamente în caz de disconfort, odihnă, dietă echilibrată.

- pacientul să respecte programul stabilit pentru desfăsurarea controlului

- pacientul trebuie sa respecte schema tratamentului dată de către medic .

-pacientul trebuie să adopte un stil de viață cât mai sănătos și echilibrat, trebuie să includă
fructele și legumele în alimentația zilnică, in caz că pacientul practică diferite sporturi de contact
trebuie protejată zona inghinală.

De asemenea, un factor esențial care ajută în procesul de vindecare este dezvoltarea


încrederii în sine a pacientului, adoptarea unei stări de bine si optimism, de echilibru cu propria
persoană.Asistentul medical contribuie la dobândirea speranței pacientului că totul va fi bine, că
va trece peste această problemă. Asistentul medical îi poate da mai multe exemple de cazuri în
care pacientul s-a vindecat în totaltate.

III.11. EXTERNAREA BOLNAVULUI

Externarea pacientului se face în următoarele condiții:


*La terminarea tratamentului  sau la depășirea fazei acute a bolii – estimarea momentului
externării se face la internarea pacientului și se actualizează în funcție de evoluția clinică;

*La cererea pacientului – pacientul poate părăsi spitalul la cerere, după ce în prealabil a fost
informat de consecințele posibile asupra stării lui de sănătate, având obligația să completeaze și
să semneaze formularul de externare la cerere;

*La transferul pacientului în alte spitale – decizia transferului pacientului în alt spital aparține
medicului curant sau medicului de gardă;

Documente pe care pacientul le primeste la externare

Toate etapele externării pacientului, de la întocmirea documentelor până la semnarea cu


cardul de sănătate și validarea, se realizează în cadrul secției în care acesta a fost internat.
Pacientul sau persoana desemnată în mod expres de acesta, are dreptul să primească, la externare
următoarele documente:

 Scrisoarea medicală pentru medicul de familie sau medicul specialist din ambulatoriu;
 Rețeta compensată sau gratuită, dacă este cazul;
 Certificat de concediu medical, dacă este cazul;
 Recomandări pentru dispozitive medicale, dacă este cazul ; 
 Plan de îngrijiri la domiciliu;
 Copie a înregistrărilor investigaţiilor de înaltă performanţă, o singură dată, la cerere;
 Decont de cheltuieli pentru serviciile medicale primite.
Fiecare pacient primește la externare o scrisoare medicală, care este un document
medical standardizat și include date privind motivele internării, investigațiile efectuate,
evaluarea medicală și diagnosticul stabilit, tratamentul și evoluția pacientului pe poerioada
internarii, durata de spitalizare, schema de tratament, recomandările medicale, planul de
îngrijiri la domiciliu .
Medicul curant îi oferă pacientului recomandările privind tratamentul la domiciliu,
regimul alimentar, regimul de viață și de muncă.Pentru o mai bună supraveghere a evoluției
pacientului în urma tratamentului, medical va comunica bolnavului intervalul până la
următorul control.
După primirea documentelor/actelor pacientul va fi condus de către o infirmieră la
garderoba spitalului pentru a-și ridica bunurile.