Tulburarea bipolară

Tulburarea bipolară, cunoscută anterior ca depresie maniacală, este o tulburare mentală

care cauzează perioade de depresie și perioade de dispoziție anormal de crescută. În timpul
maniei, individul se comportă sau se simte anormal de energic, fericit sau iritabil. Indivizii
adesea fac decizii pripite fără a lua prea mult în seamă consecințele. În timpul perioadelor de
depresie, ei pot plânge, avea o perspectivă negativă asupra vieții și contact vizual slab cu alții.
Alte probleme de sănătate mentală precum tulburările de anxietate și tulburarea de abuz de
substanțe sunt în mod obișnuit asociate cu tulburarea bipolară.
Cauzele nu sunt clare, dar atât factorii de mediu cât și cei genetici joacă un rol important
în cazul acestora. Printre factorii de risc de mediu sunt o istorie de abuz din copilărie și stresul pe
termen lung. Aproximativ 85% din risc este atribuit geneticii. Condiția este clasificată ca
tulburare bipolară de tip I dacă a avut loc cel puțin un episod maniacal, cu sau fără episoade
depresive, și ca tulburare bipolară de tip II dacă a avut loc cel puțin un episod hipomaniacal (dar
nu și episoade maniacale depline) și un episod depresiv major. Dacă simptomele sunt de la
droguri sau probleme medicale, este clasificată separat. Alte condiții care se pot manifesta în
mod asemănător sunt tulburarea hiperactivă cu deficit de atenție, tulburări de personalitate,
schizofrenia și tulburarea de abuz de substanțe. Controalele medicale nu sunt cerute pentru
diagnostic, deși analize de sânge sau imagistică medicală pot fi făcute pentru a se exclude alte
probleme.
Tulburarea bipolară este tratată cu medicamente, precum stabilizatoare de dispoziție și
antipsihotice, precum și cu psihoterapie. Stabilizatoarele de dispoziție pot ameliora perturbările
de dispoziție. Tratamentul involuntat într-un spital de psihiatrie poate fi necesar dacă persoana
este un risc pentru sine sau pentru alții, dar refuză tratamentul. Probleme comportamentale
severe, precum agitația și combativitatea. În perioadele de manie, se recomandă a se înceta
consumul de antidepresive. Dacă antidepresivele sunt utilizate pentru perioadele de depresie,
trebuie utilizate ca stabilizatoare de dispoziție. Terapia electroconvulsivă (TEC), deși nu este
foarte bine studiată, poate fi încercată pentru cei care nu reacționează la alte tratamente. Dacă
tratamentele sunt oprite, se recomandă ca aceasta să se facă treptat. Din cauza alegerilor legate
de stilul de viață și efectelor adverse ale medicamentelor, riscul de deces din cauze naturale
precum boli cardiace la persoanele cu tulburare bipolară este de două ori mai mare decât la
populația generală.
 Cea mai comună vârstă la care simptomele încep este 25 de ani. O mare partea din aceștia
au fost corelați cu numărul mai mare de zile de absențe de la serviciu, estimate a fi de 50 pe an la
bipolari. Persoanele cu tulburare bipolară adesea se confruntă cu probleme legate de
stigmatizarea socială. Atât mania cât și depresia se caracterizează prin deteriorări ale dispoziției
normale, activității psihomotorii, ritmului circadian și cogniției. Mania poate fi prezentă cu
diferite niveluri de perturbare a dispoziției, de la euforie, care este asociată cu „mania clasică” la
disforie și iritabilitate. Simptomul principal al maniei implică o creștere a energiei activității
psihomotorii. Mania se poate de asemenea manifesta prin stimă de sine crescută sau grandoare,
vorbire rapidă, simțământul subiectiv de gânduri rapide, comportament social dezinhibat sau
impulsivitate. Spre deosebire de manie, hipomania nu este întotdeauna asociată cu subminarea
activităților. Mecanismele biologice responsabile de trecere de la un episod maniacal sau
hipomaniacal la un episod depresiv, sau vice versa, rămân slab înțelese.

Mania este o perioadă distinctă de cel puțin o săptămână de dispoziție crescută sau
iritabilă, care se poate manifesta de la euforie la delir, iar cei care experimentează hipomanie sau
manie în general expun mai multe din următoarele comportamente: vorbire într-o manieră
rapidă, neîntreruptibilă, nevoie scăzută de somn, scădere a atenției, gânduri rapide, sporire a
activităților orientate spre scopuri, agitație sau expunerea de comportamente caracterizate drept
impulsive sau cu risc mare, precum hipersexualitatea sau cheltuieli excesive. Pentru a îndeplini
criteriile pentru un episod maniacal, aceste comportamente trebuie să submineze abilitatea
individului de a socializa sau lucra. Dacă nu este tratat, un episod maniacal durează de obicei de
la trei până la șase luni.

Cauzele tulburării bipolare variază între indivizi și mecanismul exact care stă la baza
tulburării rămâne neclar.