Sunteți pe pagina 1din 22

1.

Medicină alternativă și complementară: componente, definiții, popularitatea și


răspândirea în lume.

Medicina traditionala-Suma tuturor cunoștințelor și a deprinderilor practice, indiferent de faptul


dacă ele pot fi rațional explicate sau nu, care sunt aplicate în diagnosticare, tratamentul și în
profilaxia tulburărilor fizice, psihice și sociale, bazate în exclusivitate pe observații și experiența
practică, care se transmit din generație în generație în scris sau oral.

MEDICINA ALTERNATIVA
reprezintăpractici medicale care nu fac parte din tradiţiile ţării respective, dar sunt utilizate cu
succes în sistemul de ocrotire a sănătăţii ca o variantă alternativă a medicinii alopate şi pot fi
aplicate ca monoterapie în tratamentul diverselor maladii (exemplu: acupunctura, homeopatia,
etc.)

MEDICINA COMPLEMENTARĂ
reprezintă practici medicale care completează tratamentul de bază şi nu pot fi aplicate de
sinestătător în scopuri curative (exemplu: tehnici respiratorii, tehnici meditative, yoga, etc).

COMPONENTELE MEDICINEI ALTERNATIVE ŞI COMPLEMENTARE


Acupunctura

Fitoterapia

homeopatia

2. Mecanismele contemporane de acțiune ale acupuncturii. Mecanismul


neuroreflex și neuroumoral.

Mecanisme neurogene

Structura arcurilor reflexe somatice şi vegetative


Fibrele şi ganglionii sistemului nervos simpatic

Fibrele şi ganglionii sistemului nervos parasimpatic


Căile umorale de transmitere a informaţiei la stimularea zonei somato-vegetative fiziologic
active (schemă)
SISTEMUL FIZIOLOGIC ANCESTRAL SOMATO-VISCERO-SOMATIC REGLATOR-
ENERGETICCĂILE DE TRANSMITERE A INFORMAŢIEI
VARIANTELE DE TRATAMENT
3.Efectul placebo în acupunctură: argumente și contraargumente.

Argumente contra placebo:


Este eficientă la animale

Efect terapeutic la nou-născuți și sugari

Lipsa efectului la stimularea punctelor false

Anestezia locală diminuează efectul

Este eficientă în stări de șoc și lipotimie


4.AVANTAJELE TRATAMENTULUI ACUPUNCTIC
Este ecologic pur;
Nu are efecte secundare persistente, inclusiv alergice şi complicaţii;
Este simplu în executare;
Poate fi aplicat ca monoterapie;
Include mecanismele sanogenetice proprii ale organismului;
Contribuie la reechilibrarea stării psihologice şi homeostazei vegetative;
Este eficient în cazul prezenţei la bolnavi a dereglărilor diametral opuse, avînd o acţiune de
normalizare.

5. Contraindicațiile și complicațiile posibile ale acupuncturii.

CONTRAINDICAȚII CLINICE PENTRU TRATAMENT ACUPUNCTUNCTIC


Neoformațiuni maligne sau benigne
Boli de sînge și a organelor hemopoietice, diverse coagulopatii
Boli infecțioase acute și stări febrile de origine neidentificată
Boli infecțioase cronice în faza de acutizare(tuberculoza ș.a.)
Patologiidecompensate ale cordului, plamînilor și altor organe interne
Infarct miocardic acut
Reumatism in faza de acutizare
Tromboze venoase și embolii în perioada acută
Cașexieși alte stări de astenie severă
Anomalii de dezvoltare ale SNC

Contraindicații de alt ordinpentru tratament acupunctic


Psihologicși religios: starea psihoemoționalăa pacientului, a medicului și compatibilitatea lor
psihologică;

Fiziologic: precauție majoră în primul și ultimul trimestru de sarcină, stări după foame
prelungită, extenurefizică și psihică severă, etc,;

Anatomic: vîrstapacienților și constituția lor, consecințe ale intervențiilor chirurgicale


suportate, ale traumatismelor, combustiilor. Regiuni anatomice interzise pentru stimularea cu acul
și/sau moxa: globii oculari, mameloanele, organele genitale, fontanela la nou-nascuți;

Determinate de lipsa informării suficiente referitor la sănătatea pacientului și programul de


tratament antecedent: tratamentul acupunctic presupune investigare prealabilă complexă a
pacientului în funcție de particularitățile individuale;
Relaționate cu factori meteorologici și bioritm: încă din antichitate există interdicția de a
practica acupunctura în cursul furtunilor violente care pot cauza diferite dereglări, agravîndstarea
pacientului cu reacții imprevizibile; schimbarea fusului orar;

Determinate de gradul de calificare a medicului și condițiile de realizare a tratamentului.

COMPLICAȚIILE TRATAMENTULUI ACUPUNCTIC


1.Complicații benigne:
blocarea acului
Ruperea acului
Ace uitate
Singerare sau hematom local
Arsuri locale (la moxibustie)

2.Complicații maligne:
înteparea unui organ sau a unei cavități
leziuni nervoase
Infecții locale sau sistemice
Mascarea unei afecțiuni

6. Metodele de stimulare ale punctelor de acupunctură.

Metode de stimulare a acupunctelor


1.mecanice

2.cu factor de temperatură

3.cu factor fizic

4.metode injectabile

Mecanice:
acupunctura clasică corporală
acupunctura superficială-cu ace multiple (mai-hua-cijeni)
presopunctura (masaj de punct)
vacuumpunctura, vacuumacupunctura, vacuum masaj
osteopunctura
Sângerare (cu ac triunghiular)
Tsubo-terapia

Cu factor de temperatură:
termopunctura (moxibustia);

Criopunctura.

Cu factor fizic:
electropunctura

electroacupunctura

magnetopunctura

laseropunctura

Stimulare cu microunde și ultrasunet

Metode injectabile:
aquapunctura

farmacopunctura

fitopunctura

homeopunctura

7.Indicațiile recomandate de OMS pentru acupunctură.

sindroame algice acute și cronice


tulburări funcționale ale organelor și sistemelor;
profilaxia recidivării maladiilor cronice, tulburărilor funcționale, anumitor simptome și
sindroame;
Reabilitarea bolnavilor după traumatisme și intervenții chirurgicale suportate;
Boli acute și cronice, sindroame algice, traumatisme la sportivi, în cadrul cărora aplicarea
tratamentului medicamentos este nedorit (efect doping);
Necesitatea sporirii rezistenței organismului și a imunității în perioada de convalescență după
infecții acute suportate și maladii cu evoluție trenantă;
Necesitatea amplificării acțiunii factorilor balneari;
Reacțiile meteopatice și balneologice, apărute în cursul tratamentului sanatorial;
Necesitatea amplificării capacităților adaptive ale organismului și profilaxia reacțiilor
patologice la stres în condiții de acțiune nocivălă a factorilor potențial patogeni de etiologie
diversă (stres după efort fizic sau psihoemoțional, hipodinamia, monotonia, alte condiții de lucru

Indicațiile acupuncturii:
Toate tulburările funcționale
La limita reversibilității

8. Conceptele tradiționale ale acupuncturii. Conceptul meridianelor

Meridiane si puncte in acupunctura


Meridianele principale, pe care se găsesc înşiruite cele 361 de puncte de acupunctură, reprezintă proiecţia externă a
unor reţele energetice interne complexe şi sunt conectate la cele 5 organe Zang (Yin) şi cele 5 viscere Fu (Yang). 

Meridianele din acupunctura au la baza o teorie antica ce apartine vechilor chinezi.

Acestia au observat ca atunci cand un organ sufera de o anumita afectiune, este bolnav, pe corp, anumite
suprafete, deveneau dureroase si foarte sensibile. Observand aceste modificari si schimbari timp indelungat, vechii
chinezi au unit punctele si au descoperit astfel meridianele principale, in timp, descoperindu-le si pe cele
secundare.

Prin aceste meridiane sau "canale vii", circula energia vitala (QI) si sangele - ambele esentiale pentru organism.
Meridianele sunt strans legate intre ele si strans legate de organele de care apartin. Astfel, un dezechilibru, o
eroare intalnita la unul din punctele de pe meridian, afecteaza organul de care apartine meridianul in cauza.

Corpul uman are 12 meridiane pereche si 2 meridiane


individuale.
Meridianul Plaman (P) - 11 puncte
Meridianul Plaman include plamanii si traseele pe membrele superioare, cap si partea anterioara a trunchiului.

Meridianul Intestin Gros (IG) - 20 puncte


Meridianul Intestin Gros include urmatoarele organe: intestinul gros, trasee pe zona laterala a gatului, pe partea
dorsala a trunchiului si a membrelor, trasee la nivelul capului.

Meridian Stomac (S) - 45 puncte


Meridianul stomac cuprinde stomacul si trasee pe parte membrelor inferioare, a trunchiului si a capului.

Meridianul splina-pancreas (SP) - 21 puncte


Meridianul splina-panscreas include splina si pancreasul, si diferite trasee pe partea anterioara a corpului, pe
membrele inferioare si cap.
Meridianul inima (I) - 9 puncte
Meridianul inima include inima si diferite trasee pe partea anterioara a corpului, pe membrele superioare si cap.

Meridianul intestinului subtire (IS) - 19 puncte


Meridianul intestinului subtire cuprinde intestinul subtire si diferite trasee pe partea posterioara a corpului,
membrele superioare si trasee ramificate la nivelul capului.

Meridianul vezicii urinare (VU) - 67 puncte


Meridianul vezicii urinare cuprinde vezica urinara, o parte din organele genitale, o zona din partea dorsala a
trunchiului si o zona din membrele inferioare si din partea superioara a capului.

Meridianul rinichi (R) - 27 puncte


Meridianul rinichi cuprinde rinichiul, o parte din organele sexuale, o parte din traseele din zona ventrala a
trunchiului si a membrelor inferioare, o parte din zona dorsala si superioara a capului.

Meridianul pericard (PC) - 9 puncte


Meridianul pericard cuprinde vase de sange, vasele limfatice, trasee din zona anterioara a trunchiului si a
membrelor superioare si de la nivelul capului.

Meridianul vezicii biliare (VB) - 44 puncte


Meridianul vezicii biliare cuprinde vezica biliara si diferite trasee pe partile laterale ale trunchiului, capului si
membrelor inferioare.

Meridianul ficat (F) - 14 puncte


Meridianul ficat cuprinde ficatul si diferite trasee din zona anterioara a trunchiului si a membrelor inferioare, din
partile laterale ale capului.

Meridianul trei focare (TF) - 23 puncte


Meridianul trei focare este singurul meridian pereche care nu cuprinde un organ anume. Acesta cuprinde trasee din
zona posterioara a corpului si a membrelor superioare si numeroase ramificatii la nivelul capului.

9. Conceptele tradiționale ale acupuncturii. Conceptul celor 5 elemente


Teoria celor 5 ELEMENTE

 
Cele cinci elemente se referã la cinci categorii din lumea naturalã, şi
anume: apa, lemnul, focul, pãmântul şi metalul.
Teoria lor considerã cã toate fenomenele din Univers corespund în Naturã unuia sau altuia dintre
aceste elemente şi cã ele se aflã într-o mişcare şi transformare continuã.
Teoria celor cinci elemente a apãrut în China în perioada dinastiilor Yin şi Zhou (sec. XVI – 221 î.e.n.).
Ea îşi are însã rãdãcinile în vremuri strãvechi, când chinezul, fire contemplativã, observa şi nota cele
mai subtile schimbãri ale Naturii, orientându-şi viaţa şi activitãţile în funcţie de acestea.
Apa, lemnul, focul, pãmântul şi metalul sunt considerate ca fiind cinci elemente indispensabile pentru
menţinerea a tot ce este viu, reprezentând totodatã şi stãrile care stau la baza transformãrilor din
Naturã. In lucrarea „Colecţia de lucruri strãvechi” se spune:

„Hrana depinde de apã şi foc.


Producţia depinde de metal şi lemn.
Pãmântul dã naştere tututor lucrurilor.
Ele sunt folosite de popor.”
Deşi au caracteristici diferite, cele cinci elemente depind unul de celãlalt şi sunt inseparabile. Incã din
cele mai vechi timpuri, oamenii cunoşteau relaţiile dintre ele şi le foloseau pentru a explica fenomenele
lumii naturale.
Conceptul primitiv al celor cinci elemente s-a dezvoltat ulterior într-o teorie complexã, care împreunã cu
teoria Yin – Yang a servit drept metodã şi instrument teoretic pentru analizarea şi înţelegerea tuturor
fenomenelor.
In medicina tradiţionalã chinezã, teoria celor cinci elemente este aplicatã pentru a explica natura
organelor deţinãtoare de energie şi a celor ce transportã energia, legãturile dintre ele, precum şi relaţiile
dintre om şi lumea naturalã.

CLASIFICAREA FENOMENELOR CONFORM CELOR CINCI ELEMENTE


Incã din preistorie omul şi-a dat sema cã apa, lemnul, focul, pãmântul şi metalul sunt indispensabile
pentru viaţa sa de zi cu zi şi cã ele au naturi diferite.
Caracteristica apei este rãceala şi fluiditatea, ea luând forma recipientului în care ajunge, cea a
lemnului este înflorirea şi creşterea, focul rãspândeşte cãldurã şi luminã, pãmântul dã naştere tuturor
lucrurilor, iar metalul se cufundã (sub acţiunea propriei greutãţi).
In antichitate, medicii au aplicat teoria celor cinci elemente în studiul ţesuturilor şi organelor, stabilind
anumite corespondenţe în funcţie de natura, forma şi funcţia fiecãrui organ, între el şi un anumit
element.
Aceastã clasificare este tratatã foarte amãnunţit în cel de-al cincilea capitol al „Intrebãrilor
fundamentale”, prezentând relaţia meridian – organ – element.

Relaţiile dintre cele cinci elemente

LEGEA MIŞCĂRII CELOR CINCI ELEMENTE


Legea mişcãrii celor cinci elemente este caracterizatã prin urmãtoarele relaţii:
– Generarea unui element din celãlalt
– Interacţiune- Dominare
– Opoziţie
– Relaţie tip mamã – fiu

Generarea unui element din celãlalt


Generarea unui element de cãtre celãlalt se referã la relaţia de generare a unui element de cãtre
elementul anterior:
Apa hrãneşte lemnul
Lemnul alimenteazã focul
Focul naşte pãmântul (cenuşa)
In pãmânt apar metalele
Metalul (prin condensare) duce la apariţia apei
Atunci când aceastã relaţie de generare este aplicatã organelor interne deţinãtoare de energie: rinichi,
ficat, inimã, splinã şi plãmâni, ea se referã la faptul cã energia unui organ va susţine funcţionarea unui
alt organ.
Concret, energia rinichilor (apã) va susţine funcţionarea ficatului (lemn), energia ficatului (lemn) va
sprijini funcţionarea inimii (foc), energia inimii (foc) va susţine funcţionarea splinei (pãmânt), energia
splinei (pãmânt) va susţine funcţionarea plãmânilor (metal), iar plãmânii (metal), la rândul lor, vor sprijini
funcţionarea rinichilor (apã).
Atunci când vorbim despre energia unui organ ne referim la energia produsã de celulele acelui organ.
Celulele, ce au caracter Yin, produc energie, ce are caracter Yang. Este vorba despre procesul descris
de teoria Yin – Yang: „In mijlocul Yin-ului apare Yang-ul”. Aceeaşi teorie mai precizeazã „Yang-ul
activeazã Yin-ul”, care se traduce prin faptul cã energia produsã de celulele unui organ va susţine
funcţionarea celulelor organului urmãtor (conform relaţiei de generare a celor cinci elemente).
Pe scurt putem spune cã relaţia de generare se reduce la cele descrise mai sus, şi anume, energia
produsã de celulele unui organ va susţine funcţionarea celulelor organului urmãtor.

Interacţiunea
Interacţiunea dintre cele cinci elemente presupune şi existenţa unor tendinţe opuse ale acestora, prin
care ele se controleazã reciproc:
Apa stinge focul
Focul topeşte metalul
Metalul taie lemnul
Lemnul dominã pãmântul pe care creşte
Pãmântul îndiguieşte apa
Aspectele generãrii unui element din celãlalt şi cel de interacţiune sunt inseparabile. Dacã nu ar exista
naşterea nu ar mai apãrea creşterea şi dezvoltarea; fãrã interacţiune nu ar mai exista echilibru şi
coordonare pe durata creşterii şi a transformãrii. Echilibrul relativ menţinut între generare şi interacţiune
este cel care face posibilã creşterea normalã şi dezvoltarea.
Interacţiunea dintre organele interne presupune faptul cã rinichii (apa) controleazã inima (foc), inima
(foc) controleazã plãmânii (metal), pãmânii (metal) controleazã ficatul (lemn), ficatul (lemn) controleazã
splina (pãmânt), iar splina (pãmânt) va controla rinichii (apa).
Relaţia de interacţiune are loc prin intermediul Yin-ului (câmpului sau fluidelor) organelor respective. De
exemplu, câmpul plãmânilor controleazã câmpul ficatului, câmpul inimii controleazã câmpul plãmânilor,
câmpul ficatului controleazã câmpul splinei, Yin-ul (fluidele) rinichilor hrãnesc Yin-ul inimii pentru ca
acesta sã poatã controla Yang-ul (energia) inimii (slãbirea Yin-ului duce la hiperactivitatea Yang-ului),
ş.a.m.d.

Dominarea şi opoziţia
Atunci când existã un exces sau o insuficienţã a oricãruia dintre cele cinci elemente, vor apãrea relaţii
anormale de generare şi de interacţiune, acestea fiind cunoscute prin termenii de dominare şi de
opoziţie.
Dominarea presupune un atac asupra pãrţii care este controlatã, din cauza slãbirii acesteia. Din
aceastã cauzã, relaţiile de control se vor tranforma în relaţii de dominare.
De exemplu, metalul controleazã lemnul. In situaţia în care lemnul este slãbit metalul îl va domina.
Atunci când vorbim despre organele interne, putem specifica faptul cã un câmp prea puternic al
plãmânilor (metal), cauzat de o mai slabã funcţie de deschidere a celulelor plãmânilor (blocându-se
funcţia de deschidere a celulelor plãmânilor, energia acestora nu va mai putea fi eliberatã, astfel încât,
în timp, câmpul plãmânilor va creşte foarte mult) va afecta câmpul ficatului (lemn), ceea ce poate duce
în timp la scãderea funcţiei hepatice.
Un alt exemplu, focul controleazã metalul. Slãbirea metalului duce la dominarea acestuia de cãtre foc.
Insuficienţã apã: Pãmântul dominã apa
Insuficienţã lemn: Metalul dominã lemnul
Insuficienţã foc: Apa dominã focul
Insuficienţã pãmânt: Lemnul dominã pãmântul
Insuficienţã metal: Focul dominã metalul
Opoziţia se referã la schimbarea sensului normal al interacţiunii, din cauza excesului elementului ce ar
trebui sã fie controlat. In acest fel, elementul care în mod normal este controlat se va întoarce împotriva
elementului ce îl controla şi i se opune.
De exemplu, apa controleazã focul. In situaţia în care focul devine foarte puternic el se va întoarce
împotriva apei şi va exista relaţia focului ce se opune apei.
Un alt exemplu, metalul taie (controleazã) lemnul. Excesul lemnului duce la opoziţia acestuia împotriva
metalului.
Opoziţia presupune un exces al elementului controlat, ceea ce determinã întoarcerea sa împotriva
elementului ce ar trebui sã-l controleze în mod normal.
Exces apã: Apa se opune pãmântului
Exces lemn: Lemnul se opune metalului
Exces foc: Focul se opune apei
Exces pãmânt: Pãmântul se opune lemnului
Exces metal: Metalul se opune focului

Relaţia tip mamã – fiu


In ciclul celor cinci elemente, fiecare element se „naşte” din cel precedent, este „fiul” celui dinaintea sa,
iar acesta, la rândul sãu, îi este „mamã”.
Aceastã relaţie poate fi afectatã în ambele sensuri: „mama afecteazã fiul” şi „fiul afecteazã mama”.
De exemplu, apa poate afecta lemnul („mama afecteazã fiul”), dar şi lemnul poate afecta apa („fiul
afecteazã mama”).
In continuare vor fi prezentate douã tabele în care vor fi descrise relaţiile din interiorul omului şi de la
nivelul Naturii, conform cu legea celor cinci elemente.
10. Conceptele tradiționale ale acupuncturii. Conceptul Qi și conceptul Yin-
Yang.

ce este Yin-ul şi ce este Yang-ul?


în cursul vieţii de zi cu zi, vechii chinezi, au ajuns sã înţeleagã cã tot ceea ce existã poate fi privit
prin cele douã aspecte ale sale: ziua şi noaptea, mişcarea şi repaosul, cãldura şi frigul, bãrbatul şi
femeia, exterior şi interior, ş.a.m.d. şi au descris aceastã învãţãturã prin termenii Yin –Yang
Conceptul Yin-Yang
Teoria despre Yin -Yang ne descrie lumea în dinamica sa. Natura Yin sau Yang a unui
fenomen nu este absolutã, ci relativã. Aceastã relativitate se reflectã prinprincipiile de bazã :

Opoziţia Yin -Yang

Interdependenţa Yin -Yang

Opoziţia Yin -Yang


TeoriaYin-Yang susţine faptul cã orice fenomen natural,inclusive în organizmul uman posedã
douã aspect opuse:unul Yin şi celãlalt Yang.Opoziţia lor constã în capacitatea de a se echilibra
reciproc,menținînd astfel balanța fiziologică.
Principiul Yin -Yang in Yang
naturăYin
Apã Foc
Feminin Masculin
Lunã Soare
Umbrã Strãlucire
Odihnã Activitate
Apus Rãsãrit
Nord Sud
Interdependenţa Yin -Yang
Încorpulomenesc,Yin-ulcorespundesubstanţelornutritive,fluidelorcorpului,întimpceYang-
ulestecaracterizatdeactivitãţilefiziologice,deenergie.Conformprincipiuluifluidelecorpuluisuntcelec
arerãmânîninterior,întimpceactivitãţilefiziologicesemanifestãînexterior,mediindrelaţiacuacesta.

11. Microsisteme acupunctice.

1.Sclapterapia-introducerea acelor subcutanat in scalp-trat dupa AVC


2.Sisteme de monopunctura
3.Podo punctura la talp
4.Auricolo terapia

12. Acupunctura auriculară. Avantaje și dezavantaje.


Acupunctura auriculara este o metoda sigura pentru ameliorarea simptomelor de
sevraj din timpul dezintoxicarii de alcool sau droguri. Acupunctura are urmatoarele
beneficii:

●  reduce poftele incontrolabile


●  imbunatateste somnul
●  ajuta la relaxare
●  stimuleaza eliberarea de endorfine care, la randul lor, activeaza sistemul
imunitar si reduc durerea, stresul si anxietatea.

Actiune directa

Actiune antialgica mai mare

Dezavantaje
Procedura dureroasa

Efectul apare lent

13. Masaj sanogenic auricular.

8 metode ale masajului auricular


Sunt metodele de profilaxie și mentinerea sănătății. Aceste metode sunt simple de efectuat, fără
reacții adverse.
Sunt utilizate pentru reglarea activităților mentaleși prevenirea senilității, afunctiei diferitor
sisteme alecorpului și,in special, a respirației, reglarea imunității, menținerea homeostaziei
termice.
Aplicarea acestor opt metode de masajeste bine decoordonatcu respirațiasau va fi
suficientarespiratianaturala.
În timpul procesului de masaj auricular, întregul corp al pacientului trebuie ținut foarte relaxat
și liniștit, cu ambii ochi priviți orizontal în față, gura și ochii slab închisi, limbaatingând palatul,
respirația naturală și netedă. Manipulările de masaj trebuie să fie lente, ritmice, continuu si
coordonate cu respiratia

Ascultind glasul pinului in incapereMasajul concomitent a suprafețeianterioaresi posterioarea


pavilionului auricular

Elemente de manipulare

Texnica

mîinile sunt fixate cu palmele pe faţă, iar vârfurile degetelor se află posterior de helix. În timpul
inspirului mîinile se deplasează posterior, în aşa fel, încît palma să ajungă la helix, iar vîrfurile
degetelor mijlocii să se atingă. Apoi, în expir, se îndoaie pavilionul urechii, mişcînd mîinile spre
poziţia iniţială.

Actiunea sanogenetica

Armonizarea funcţiilor psihice (efect tranchilizant)

Reglarea tonusului vascular (efect hipotensiv)

Armonizarea funcţiilor uro-genitale

2. Maimuța ciupindfructeMasajulvârfuluiurechii, a antitragusuluiși a lobuluiauricular

Elemente de manipulare
Tehnica

se efectuiază mişcări de “ciupre” şi “frămîntare” a rădăcinii superioare a antihelixului cu


tragerea în sus a vîrfului pavilionului urechii cu degetele 1 şi 2 ale mîinii, în ritmul respiraţiei.
Apoi aceleaşi mişcări de “ciupire” şi “frămîntare” se aplică pe antitragus şi concomitent se trage
în jos şi lateral lobulul urechii în ritmul respiraţiei. Manipulările se repetă de 8 ori.

Acțiunea sanogenetică

Menţinerea homeostaziei termice (efect antipiretic)

Reglarea tonusului muscular

Armonizarea funcţiilor psiho-endocrine

Armonizarea funcţiilor sistemului uro-genital

Menţinerea tonusului vascular (efect hipotensiv)

Menţinerea acuităţii vederii

3. Balaurul scufundîndu-se înmareMasajulconchăi inferioare

Elemente de manipulare

Tehnica

mîna fiind strînsă în pumn ( centrul pumnului orientat înapoi), degetele mijlocii sunt introduse
în conca inferioară, apăsînd pe marginea posterioară a concăi. În inspir degetele se rotesc orar în
concă, iar în expir –antiorar.

Acțiunea sanogenetică

Armonizarea funcţiilor inimii şi plămînilor

Armonizarea funcţiilor psihice (efect tranchilizant)

Menţinerea homeostaziei termice (efect antipiretic)

Reglarea statusului imun

Nava mișcîndu-se lentin spațiulcerescMasajulconcăi superioare

Elemente de manipulare

Tehnica
Mîna strînsă în pumn (centrul pumnului orientat înapoi), indexul este introdus în conca
superioară, apăsînd pe marginea posterioară a concăi. În inspir indexul se deplaseză în concă de
sus în jos în semicerc, iar în expir –vice-versa (de jos în sus în semicerc). Manipulările se repetă
de 8 ori.

Acțiunea sanogenetică

Armonizarea ficatului şi veziculei biliare

Armonizarea rinichilor şi funcţiilor urinare

Armonizarea intestinelor şi stomacului

5. Viespile intrîndin stupullorMasajulmeatuluiauditiv extern

Elemente de manipulare

Tehnica

Mîna fiind strînsă în pumn, cu auricularul se masează meatul auditiv extern în inspir spre
anterior, iar în expir –posterior. Manipularea se repetă de 8 ori în fiecare direcție.

Acțiunea sanogenetică

Menţinerea acuităţii auzului (îmbunătăţirea auzului)

Reglarea funcţiilor căilor respiratorii superioare

6. Pasărea Fenix îsi extinde aripileMasajulfoseitriunghiulareși a rădăciniisuperioarea antihelixului

Elemente de manipulare

Tehnica

cu mişcări de “frămîntare” în cerc se masează fosa triunghiulară cu policele şi indexul din ambele
părţi ale urechii, şi apoi în inspir se trage de rădăcina superioară a antihelixului urechea în sus şi
lateral, imitînd îndreptarea aripilor unei păsări, în expir mîinile sunt lăsate în jos.

Acțiunea sanogenetică

Armonizarea funcţiilor psihice (tranchilizarea psihicului)

Reglarea sistemului genital şi funcţiilor reproductive

Reglarea tonusului muscular


Reglarea tonusului vascular (efect hipotensiv)

7.Unlongeviv ridicîndu-se în munțiMasajulantihelixuluisi a foseiscafoide

Elemente de manipulare

Tehnica

se masează cu policele şi indexul cu mişcări de “frămîntare” şi “ciupire” antihelixul de jos în


sus şi apoi de sus în jos treptat, ritmic în concordanţă cu respiraţia. În regiunea fosei scafoide
mişcările se efectuează mai apăsat de asemenea în ritmul respiraţiei.

Acțiunea sanogenetică

Fortificarea oaselor şi articulaţiilor

Reglarea tonusului muscular

Fortificarea şi armonizarea coloanei vertebrale

8.Broasca țestoasăfelicitîndcu ziua de naștereMasajulșantuluianterior si posterior auricular

Elemente de manipulare

Tehnica

cu indexul și degetul mijlociu alipite şi extinse se masează de jos în sus şanţul auricular
posterior în inspir şi apoi de sus în jos şanţul auricular anterior în expir. Manipulările se repetă de
8 ori.

Acțiunea sanogenetică

Armonizarea funcţiilor psihice (efect tranchilizant)

Reglarea tonusului vascular (efect hipotensiv)

Reglarea tonusului muscular

14. Metodele de localizare a punctelor de acupunctură.

15. Punctele de acupunctură utilizate în stări de urgență.

SHIXVAN- la virful degetelor linga unghie dar nu sub unghie-antipiretic,anti


HTA,scade Edem,de resuscitare
Renzhong (6V26) santul nazolabial ,limita 1/3 sup, creste adrenalina,, 2/3 inf
punc de resucitare