MINISTERUL EDUCAṬIEI NAṬIONALE

ṢCOALA DE ANTRENORI IOAN KUNST GHERMANESCU

PROIECT DE ABSOLVIRE

PARTICULARITATI METODICE PRIVIND

PREGATIREA TEHNICO-TACTICA SPECIFICA
LOVITURII DE REVER LA COPII (8-10 ANI)

INDRUMATOR:
Conf.Univ. Rareṣ Stanescu

Absolvent:
Paduraru Anda

BUCURESTI 2020

1
 CUPRINS

Capitolul I
Introducere
1. Scurt istoric al jocului de tenis.........................................................3
2. Motivatia alegerii temei.................................................................6

CapitolulI
Fundamentarea teoretica a temei
1. Descrierea loviturii de rever ( backhand) cu o mâna.......................8
2 Descrierea loviturii de rever ( backhand) cu doua maini..............10
3. Continutul tactic a loviturii de rever...............................................13
4. Particularităţi de instruire ale grupei de 8 - 10 ani.......................19

Capitolul III
Locul temei in planificare
1. Planificarea pe termen lung............................................................. 26
2. Planul anual de pregatire / Macrociclul..........................................28
3. Planul lunar de pregatire ( Mezociclu)............................................29
4. Planul saptamanal de pregatire (microcicluril ..............................29
5. Plan saptamanal de antrenament...................................................31

Capitolul IV
Metodica predarii loviturii de rever
1.Obiective de istruire ....................................................................33
2.Metode de predare a loviturii de rever..........................................34
3.Etapele invatarii procedeului tehnic ...............................................36
4.Succesiuni de exercitii.......................................................................37

Capitolul V
1.Concluzii............................................................................................41
2.Bibliografie........................................................................................43

2
CAPITOLUL I
INTRODUCERE

1. Scurt istoric al jocului de tenis

Tenisul este un joc sportiv, dinamic care se impune prin
frumusețea si spectaculozitatea sa. Mișcările sportivilor au grație si ritm,
sunt armonioase si precise in ciuda marelui efort la care sunt supuși. El
presupune calitați precum perspicacitate, curaj, îndemânare, reflex, viteza,
forța etc. Poate fi practicat la orice varsta, din placere sau in competitii, la
nivel profesionist. Regulile sale pot fi intelese usor, chiar si de catre cei mai
putin familiarizati cu acest joc. Cuvantul “tenis” vine din frantuzescul
“tenez” (“tineti”), termen lansat pentru a marca punerea in joc a mingii.
Consider ca este important ca cei ce vor sa practice sportul alb sa
afle ca au de câștigat in primul rand sănătate. Miscarea este sănătate.
Urmeaza apoi:
- o dezvoltare fizica frumoasa si armonioasa;
- un mental echilibrat;
- gandire pozitiva;
- dezvoltarea spiritului de socializare;
- mai mulți prieteni;
- dezvoltarea spiritului de echipa;
- petrecerea timpului liber in aer liber in cel mai placut si
util mod;
- afirmare, glorie si o situație financiara foarte buna pentru
cei ce vor munci foarte mult si vor ajunge in varf.
Se presupune ca tenisul s-a jucat mai intai in mediul de la curțile
regilor Frantei si Angliei fiind denumit initial " Lawn-tenis" ( tenis de camp

3
in englezeste) spre a-l deosebi de cel vechi "'jeu de paume" ( jocul cu
palma in franceza).
In anul 1877 are loc primul campionat de tenis la Wimbledon.
Turneul de la Wimbledon este singurul turneu care si-a pastrat aceeași
suprafata de joc, iarba, din 1877. Terenul central are o capacitate de 15000
locuri. Printre recordurile turneului se numara:
- cel mai tanar castigator - Boris Becker - 17 ani (1985)
- cea mai tanara castigatoare - Martina Hingis - 16 ani ( 1977)
- cel mai lung meci din istorie 11 ore si 5 minute intre John Isner si
Nicolas Mahut.
Al doilea ca vechime din istoria turneelor dateaza din 1881 si se
desfasoara in S.U.A., la New York. Terenul central Arthur Ashe are o
capacitate de 24000 locuri. Suprafata pe care se joaca este Deco-Turf II si
se incadreaza in categoria de terenuri rapide. Aici a excelat Ilie Nastase in
1972 cand a castigat primul sau Grand Slam la simplu.
In 1905 are loc primul turneu de la Australian Open, care s-a desfasurat
de-a lungul anilor in mai multe orașe , ca in final sa ramana la Melbourne.
Terenul central Rod Laver Arena are o capacitate de 15000 locuri.
Suprafața pe care se joaca in prezent numita Plexicushion reprezinta o
realizare de varf a tehnologiei moderne in ce privește inovațiile din
domeniul materialelor de construcții.
Singurul turneu de Grand Slem care se joaca pe zgura rosie se
desfasoara in Franta, la Paris si dateaza din 1925.
Arena centrala Philippe Chatrier are o capacitate de 14840 locuri. Aici
au stalucit Ilie Nastase castigator la simplu in 1973 si la dublu masculin in
1970 impreuna cu Ion Tiriac, Virginia Ruzici castigatoare la simplu in
1978 si Simona Halep castigatoare la simplu in 2018.
In 1900 se inființeaza Cupa Davis, cel mai ravnit trofeu pe echipe.
Romania a ajuns de 3 ori in finala, la masculin, in anii 1969, 1971 si 1972.

4
Echipa era formata din Ilie Nastase si Ion Tiriac. Din nefericire Romania a
pierdut toate cele 3 finale jucate cu S.U.A.
Epoca moderna a tenisului incepe la 01.03.1913 cand ia nastere
F.I.L.T ( Federatia Internationala de Tenis de Camp) care avea initial un
numar de 12 membrii afiliati.
In 1973 ia nastere A.T.P (Asociatia Jucatorilor Profesionisti) cu
regulament propriu de organizare.
In 1977 F.I.L.T s-a transformat in I.T.F.(Federatia Internationala
de Tenis) de aceea numele acestei discipline sportive este tenis si nu tenis
de camp.
Începuturile practicării jocului de tenis în țara noastră se datorează
studenților români reveniți de la studiile efectuate în străinătate.
In tara noastra tenisul a aparut destul de timpuriu, in jurul anului
1899. Prima grupare de tenis din Romania a fost Galatz Tennis Club in
1898. Campionatele nationale oficiale incep in 1911, primii campioni fiind
Misu Stern la masculin si Jana Alexandrescu la feminin.
De-a lungul anilor Romania a dat o serie de jucatori de cea mai
inalta valoare dupa cum urmeaza:
- Ilie Nastase care in 1973 a fost primul nr.1 mondial din
istoria moderna a tenisului. A castigat de 4 ori Turneul Campionilor si o
data( in 1974) a fost finalist. A castigat multe turnee de Grand Slem atat la
simplu( US Open si Roland Garos) cat si la dublu (Roland Garos si
Wimbledon) sau a fost finalist.
- Simona Halep, actualmente nr 1 mondial a castigat 16
turnee WTA dar si turneul Campioanelor de la Sofia. La varsta de 16 ani a
castigat turneul de la Roland Garos la juniori iar dupa 10 ani, tot aici,in
data de 09.06.2018, a castigat primul sau Grand Slam .

5
 Alti sportivi de mare valoare cu rezultate remarcabile in tenis au
fost Ion Tiriac, Virginia Ruzici (castigatoare la Roland Garos in anul 1978),
Andrei Pavel, Irina Sparlea, Ruxandra Dragomir, Victor Hanescu.
Denumit multa vreme si "sportul alb" datorita echipamentului alb
obligatoriu, tenisul cunoaste, dupa 1968, introducerea echipamentului
colorat, care a trebuit sa fie acceptat si de catre organizatori, mai ales
datorita transmisiunilor televiziunii.
Dezvoltarea permanenta a tenisului se datoreaza perfectionarii
continue a tehnicii si tacticii de joc precum si metodicii de pregatire, la
care se adauga materialele si suprafetele de joc mereu mai diversificate si
perfectionate. La aceasta se adauga si aparitia marilor campioni care
etaleaza noi procedee tehnice tot mai perfectionate.

2. Motivatia alegerii temei

Motivatia alegerii acestei teme a lucrarii intitulata " particularitati

metodice privind pregatirea tehnico-tactica specifice loviturii de rever la
copii( 8-10 ani)" deriva din dorinta de documentare in legatura cu acest
subiect deoarece :
- tenisul de camp necesita, daca se doreste performanta,
inceperea procesului de invatare a elevului de la o varsta foarte timpurie
(6-8ani). Munca presupune nu doar efort din partea elevului dar si o
dedicatie din partea profesorului.
- jocul actual de tenis se caracterizeaza printr-un mare
dinamism, jucatorul fiind pus in situatia de a gandi si actiona rapid pentru
aplicarea eficienta a arsenalului tehnico-tactic in diverse situatii de
adversitate. In acest sens lovitura de rever ( backhand) este un procedeu de
legatura in cadrul fazelor de joc fiind precedat de serviciu si alte procedee

6
tehnice si este utilizat la construirea, declansarea si finalizarea punctului in
joc, avand caracter ofensiv.
In jocul de tenis o importanta foarte mare in castigarea unei
partide o are reusita acestei lovituri de aceea in acesta lucrare doresc sa
prezint o serie de informatii utile legate de imbunatatirea metodelor de
antrenament aratand o serie de procedee de executare a reverului asupra
caruia trebuie insistat in jocul modern.
Lovitura de backhand este o lovitura generatoare de foarte multe
variante tactice. Ea declanseaza si amplifica deschiderea de unghiuri mari
de ofensiva, facilitand castigarea punctului. Cunoscuta la noi sub
denumirea de "rever" este complementara loviturii de forehand deci
lovitura de forehand este cea a mainii principale ( dreapta sau stanga, in
functie de jucator:dreptaci sau stangaci), backhandul fiind lovitura mainii
secundare.
Reverul este un procedeu tehnic de lovire a mingii din lateral si el
poate fi executat cu o mana sau cu ambele maini. El poate fi executat in
zona liniei de fund a terenului, in zona centrala sau in zona fileului ceea ce-
l face extrem de spectaculos. Nu de putine ori lovitura de backhand (rever)
a fost sau este arma favorita a multor jucatori (Kenn Rosewel, Byorn Borg,
Jimmy Connors, Roger Federer, Victor Hanescu).

7
CAPITOLUL II
FUNDAMENTAREA TEORETICA A TEMEI
1. Descrierea loviturii de rever ( backhand) cu o mâna

Pentru descrierea loviturii de rever cu o mâna trebuie avute in

vedere urmatoarele aspecte:
A. Pozitia initiala
Trunchiul este orientat spre înainte având axa umerilor paralela cu
fileul. Mâna dreapta susține mânerul iar cea stânga va fi pe gâtul rachetei
( pentru dreptaci). Racheta va fi in fața corpului având vârful mai sus decât
mânerul rachetei. Tălpile vor fi depărtate la nivelul umerilor, iar greutatea
va fi repartizata pe ambele picioare.
B. Priza rachetei.
V-ul mâinii îndemânatice se va pune pe prima latura din stânga
L7 dr.
C. Pregatirea rachetei.
● Acțiunea trenului superior
Trunchiul se răsucește spre stânga pana cand axa umerilor ajunge
perpendicular pe fileu. Brațul drept se răsucește spre stânga pana ajunge la
nivelul soldului stâng, avand racheta cu mânerul la nivelul soldului si
vârful rachetei situat deasupra nivelului pumnului.
● Actiunea trenului inferior
Din poziția initiala se va răsuci piciorul stâng concomitent cu
pregatirea rachetei, păna când talpa va fi paralela cu fileul. Apoi se va pași

8
cu piciorul drept care va fi cu talpa așezata oblic fata de fileu. Picioarele
vor fi indoite.
●Transferul centrului de greutate.
Greutatea va fi pe piciorul din spate,respectiv cel stâng.
In etapa de pregatire a executării reverului cu o mâna apar o serie
de greșeli frecvente cum ar fi:
- ridicarea articulației pumnului prea sus;
- lipsa susținerii rachetei de catre mâna stânga;
- neschimbarea prizei.
D. Lovirea mingii
●Acțiunea trenului superior.
Brațul stâng va elibera racheta in momentul declanșării loviturii,
iar brațul drept va pleca spre minge fiind complet întins, impactul cu
mingea va avea loc in fata genunchiului drept. Cel mai important aspect in
lovirea corecta este ca brațul drept sa ramâna intins in momentul
impactului cat si dupa acesta. Brațul stâng se va întinde, dar in direcția
opusa brațului drept pentru echilibrarea corpului. Trunchiul are o ușoara
răsucire spre dreapta.
●acțiunea trenului inferior.
Picioarele se vor intinde ajutând axa soldurilor să se răsucească
spre dreapta.
● transferul centrului de greutate
Centrul de greutate va fi transferat de pe piciorul din spate spre
piciorul din fața.
Greseli frecvente care apar la lovirea mingii ar fi:
- indoirea brațului in momentul lovirii;
- lovirea din articulația pumnului;
- lovirea prea aproape de trunchi.
E. Finalul Miscarii

9
 ●Acțiunea trenului superior.
Axa umerilor va râmane in finalul miscarii perpendiculara pe
fileu, avand brațul drept complet întins. Finalul miscarii poate fi executat in
doua moduri: final cu planul rachetei închis(spre sol) sau cu planul de
lovire deschis( in sus). Brațul stâng va rămâne întins si el pentru a echilibra
mișcarea de lovire.
●Acțiunea trenului inferior
Ca urmare a transferului de greutate jucătorul poate face un pas
spre înainte cu piciorul stâng sau poate rămâne cu picioarele așezate ca la
pregatire doar că piciorul din spate se va răsuci pe vârf pentru a ușura
torsiunea la nivelul soldurilor.
● Transferul centrului de greutate
Transferul se va realiza din spate spre înainte.
La finalul miscarii pot aparea o serie de greșeli cum ar fi:
- răsucire exagerata a umerilor;
- neefectuarea extensiei picioarelor.

2. Descrierea loviturii de rever ( backhand) cu doua mâini

Reverul cu două mâini are multe caracteristici pozitive, unele din

aceste caracteristici includ:
- Folosirea uşoară a prizei, prin folosirea a două mâini.
- Nu există un dezavantaj în ce priveşte raza de acţiune,
admiţând că slice-ul de rever cu o mână este folosit atunci când este
necesar (ex. în situaţii de urgenţă).
- Este necesară o solicitare musculară mai mică (în
comparaţie cu reverul cu o mână).
- Mingile înalte pot fi lovite agresiv.
- Abilitatea de a face o buclă pe mingea în urcare.

10
 - La impact, două mâini absorb şocul în loc de una.
- Mai multă mișcare decât la reverul liftat cu o mână datorită
punctului de contact puţin mai întârziat.

1. Pozitia initiala .
Trunchiul este orientat spre înainte avand axa umerilor paralela
cu fileul. Mâna dreapta susține baza mânerului iar cea stânga va fi
deasupra palmei drepte astfel incat palmele sa fie lipite intre ele pe mânerul
rachetei(pentru dreptaci). Racheta va fi in fata corpului având vârful mai
sus decât mânerul rachetei. Tălpile vor fi depărtate la nivelul umerilor, iar
greutatea va fi repartizata pe ambele picioare.
2. Priza rachetei.
Priza mâinii drepte va fi cu V-ul pe latura centrala iar V-ul mâinii
stangi pe latura L7 dr.
3. Pregatirea rachetei.
● Acțiunea trenului superior
Trunchiul se răsucește spre stânga pâna axa umerilor va ajunge
perpendiculara cu fileul. Brațele duc racheta spre înapoi la nivelul soldului
stâng. Planul rachetei va fi îndreptat spre sol. Vârful rachetei va fi
deasupra articulației pumnului.
● Acțiunea trenului inferior
Se va răsuci piciorul stâng si se aseaza cu talpa paralela cu fileul.
Ambele picioare sunt îndoite.
● Transferul centrului de greutate.
Greutatea va fi pe piciorul din spate, respectiv cel stâng.
In etapa de pregatire a executarii reverului apar o serie de greșeli
frecvente cum ar fi:
- ridicarea articulației pumnului prea sus;

11
 - lipsa susținerii rachetei de catre mana stanga;
- neschimbarea prizei.
4. Lovirea mingii
● Acțiunea trenului superior.
Trunchiul se răsucește spre dreapta, iar racheta începe sa se
accelereze spre inainte. Impactul cu mingea are loc in fata genunchiului
drept, brațele fiind cu articulația pumnului la același nivel cu vârful
rachetei. Dupa lovire racheta isi continua drumul spre înainte începând
finalizarea miscarii.
● Actiunea trenului inferior.
Picioarele se vor întinde concomitent cu declanșarea miscarii de
lovire si se răsucesc spre direcția de lovire.
● Transferul centrului de greutate
Centrul de greutate va fi transferat pe piciorul din spate spre
piciorul din fata.
Greșeli frecvente care apar la lovirea mingii pot fi:
- indoirea brațului in momentul lovirii;
- lovirea din articulația pumnului;
- lovirea prea aproape de trunchi.
5. Finalul Miscarii
● Acțiunea trenului superior.
Dupa impactul cu mingea , brațele se indoaie si racheta ajunge pe
umărul drept. Trunchiul ramane cu axa umerilor paralela cu fileul.
● Acțiunea trenului inferior
Picioarele raman ca in poziția de pregatire sau se poate face un pas
înainte cu piciorul din spate. Deasemenea, picioarele raman întinse.
●Transferul centrului de greutate
Ca la toate loviturile din lateral greutatea trece de pe piciorul din
spate pe cel din fata, punând toata forța pe direcția de lovire a mingii.

12
La backhand-ul cu doua mâini pot aparea o serie de greșeli frecvente cum
ar fi:
- pregatire insuficienta sau mult prea larga;
- lovirea mingii prin răsucirea articulației pumnilor;
- indoirea prematura a brațelor la lovirea mingii;
- finalul miscarii terminat cu racheta la nivelul soldului.

3. Conținutul tactic al loviturii de rever

Principalele mijloace de exprimare în joc ale jucătorului le

reprezintă loviturile. Tactica constă din tehnica raţional utilizată,
respectându-se regulamentul de joc şi spiritul de sportivitate în scopul
obţinerii victoriei. Tehnica şi tactica se află în raport de interdependenţă.
Tehnica este factorul primordial în determinarea orientării tactice a
jucătorilor. În aceeaşi măsură, adoptarea unei anumite orientări tactice
reclamă stăpânirea unui anume volum de cunoştinţe şi deprinderi tehnice.
Conţinutul tactic al loviturilor în tenis este determinat de:
A.direcţia loviturilor
În raport cu axele terenului, loviturile pot fi dirijate astfel:
- în diagonal lung - cand se urmareste îndepărtarea
adversarului de axul longitudinal al terenului. Ele se utilizeaza în timpul
schimbului de lovituri pregătitor pentru îndepărtarea adversarului din
plasamentul median din spatele terenului.
- scurt in diagonala - se utilizează în cazurile când
adversarul atacă la plasă, sau când acesta a fost îndepărtat din plasamentul
median.

- în lung de linie - trimiterea loviturilor în lung de linie nu

oferă adversarului posibilităţi unghiulare avantajoase; în acest caz lungimea
traiectoriei este mai redusă decât la loviturile în diagonală. Din acest motiv
13
timpul aflat la dispoziţia adversarului pentru deplasarea la minge şi
pregătirea loviturii este mai scurt.
- median - loviturile trimise median se utilizează pentru
surprinderea adversarului
B. lungimea loviturilor
Diferă în funcţie de faza de joc şi de procedeul tehnic folosit. De
exemplu în schimbul de lovituri pregătitor, plimbarea adversarului prin
trimiterea de mingii lungi alternativ în lungul liniei şi în diagonală, către
colţurile terenului, împiedică declanşarea atacului advers şi favorizează
trimiterea de către acesta a mingilor semi-scurte care reclamă declanşarea
propriilor acţiuni decisive.
C. traiectoria mingii;
Dirijarea înălţimii loviturilor se face prin trimiterea acestora în aşa
fel încât înălţimea traiectoriei mingilor să corespundă situaţiei tactice din
momentul respectiv dupa cum urmeaza:
• la începutul disputării punctului înălţimea traiectoriei mingilor
deasupra plasei se recomandă a fi între 20-30 cm. .
• in declanşarea atacului la plasă, înălţimea traiectoriei mingilor
deasupra plasei se recomandă a fi între 30-40 cm.
• in faza de finalizare înălţimea traiectoriei mingilor deasupra
plasei se recomandă a fi între 10- 20 cm.
• in faza de apărare pot fi adoptate mai multe soluţii şi anume:
- trimiterea mingilor razant peste plasă în lungul liniei
laterale, scurt în diagonală sau la picioarele adversarului;
- trimiterea de loburi ofensive la 3-4 m înălţime care să-l
depăşească pe adversarul aflat prea aproape de plasă;
- trimiterea de loburi defensive la peste 5m înălţime este
recomandabilă a fi utilizată când jucătorul aflat în apărare a fost îndepărtat

14
din terenul de joc, când smeciul adversarului nu este eficient sau când
adversarul joacă cu faţa la soare.
D. viteza mingii;
Trimiterea loviturilor cu înălţimi variate are influenţă directă
asupra vitezei ce se imprimă mingii şi efectului. Loviturile razante se trimit
cu viteză mare se execută plat sau cu efect liftat. Loviturile cu traiectorie
semiînaltă sau înaltă pot fi executate plat, liftat sau tăiat.
Viteza loviturilor în timpul jocului poate varia astfel:
- creşterea treptată a vitezei loviturilor;
- alternarea loviturilor rapide cu cele lente;
- alternarea loviturilor lungi şi rapide cu lovituri scurte şi
lente;
- schimbarea ritmului loviturilor.
Prin aceste modalităţi se pot aplica în joc schimbări eficiente, pentru a
provoca greşeli în acţiunile adversarului.
Modificările vitezei mingii sunt specifice diferitelor faze ale
disputării punctului şi sunt influenţate de suprafaţa de joc astfel:
• la începutul disputării punctului viteza mingii poate fi mare sau
moderată.
• in timpul schimbului de lovituri pregătitor, viteza mingii este
redusă, urmărindu-se cu precădere lungimea şi precizia loviturilor.
• in faza de pregătire a atacului a finalizării şi a apărării mingea
poate fi trimisă cu viteză moderată sau mare.
Totodată, este deosebit de important ca jucătorii să ştie să primească
mingea, indiferent de viteza acesteia.
E. efectul imprimat mingii;
Efectul mingii este determinat de:
- priza rachetei;
- poziţia planului rachetei în momentul loviturii;

15
 - direcţia în care se deplasează racheta în mişcarea de lovire;
- locul pe suprafaţa mingii, unde racheta ia contact cu mingea
raportat la axele verticale şi orizontale;
- finalul mişcării.
In teoria jocului de tenis se cunosc următoarele efecte:
• Efectul liftat constă din mişcarea de rotaţie a mingii în sensul
deplasării ei. Acest efect se obţine cu o mişcare de lovire executată de jos
în sus înspre înainte. Racheta ia contact cu mingea în partea din spate şi sub
centrul de greutate al acesteia .Mingea astfel lovită are o traiectorie înaltă,
iar după contactul cu terenul sare destul de înalt şi repede . Acest efect este
utilizat la toate loviturile din fazele disputării punctului atât din jocul de
simplu cât şi de dublu.
Reverul liftat a devenit o armă în jocul modern. Poate fi folosit
pentru:
- a lovi cu un topspin accentuat făcând ca mingea să sară înalt în
spatele adversarului în timpul schimbului de mingi.
- a creşte puterea, consistenţa, în timpul unui schimb de mingi.
- a pasa adversarul care atacă la fileu.
- a lovi passing shot – uri puternice în lung de linie.
- a lovi crosuri extreme în unghi scurt (create de topspin).
Reverul liftat poate fi de asemenea folosit pentru a lovi un lob liftat. Pentru
a masca lobul, retragerea rachetei ar trebui să fie similară cu cea a reverului
liftat. Pentru că multe turnee de tenis sunt jucate pe zgură şi pe suprafeţe
sintetice tip hard, reverul liftat a devenit o parte integrală a arsenalului de
arme ale unui jucător avansat.
• Efectul slice sau taiat este realizat atunci când planul rachetei ia
contact cu calota inferioara a mingii si imprima in jurul axei orizontale o
rotatie spre înapoi sau spre cel care loveste mingea. Acest efect are ca
urmare o săritura joasa dupa ce mingea atinge solul sau chiar o oprire a

16
mingii. In cazurile efectelor extreme, mingea chiar se poate intoarce dupa
contactul cu solul ( in special pe zgura la o minge scurta).
Loviturile tăiate se utilizează la toate loviturile din fazele disputării
punctului atât din jocul de simplu cât şi de dublu.
• Efectul topspin imprimă mingii o mişcare de rotaţie spre înainte
asemănătoare efectului liftat. Lovirea mingii se realizează în partea din
spate şi deasupra centrului de greutate al acesteia. Acest efect determină o
viteză mare de zbor a mingii pe o traiectorie curbată, cu căderea accelerată
după punctul maxim. După contactul cu solul săritura mingii este înaltă şi
se îndepărtează rapid de locul de aterizare de pe sol. Se utilizează la
serviciu, retur, smash şi alte lovituri.
• Lovitura plată fără efect este aceea în care mingea ia contact cu
centrul rachetei care se deplasează exact pe direcţia viitoarei traiectorii a
acesteia, având corzile în poziţie verticală. Traiectoria mingii este
determinată de forţa de lovire, rezistenţa aerului şi greutatea mingii.
Astfel lovită, mingea în timpul zborului are traiectorie aproape orizontală
iar după contactul cu solul este joasă şi rapidă . Se utilizează la toate
loviturile de finalizare din fazele disputării punctului atât din jocul de
simplu cât şi de dublu.
F. Precizia loviturilor
Pentru obţinerea preciziei jucătorii trebuie să fie capabili să trimită mingea
în direcţia corespunzătoare fazei de joc. Precizia şi viteza loviturilor
reprezintă calităţi cu influenţă decisivă asupra eficienţei în joc.
G. plasamentul jucătorului, plasamentul loviturilor.
Jucătorul poate ocupa două plasamente în timpul jocului:
•Plasamentul defensiv. La primirea serviciului, jucătorul se
plasează în funcţie de modul cum serveşte adversarul. Primitorul se
plasează de obicei la linia de fund sau la doi paşi în faţa sau spatele acesteia
în funcţie de forţa serviciului. În timpul schimbului de lovituri pregătitor

17
jucătorii se plasează în centrul terenului la linia de mijloc. Distanţa faţă de
linia de fund în spatele liniei sau în faţa ei este condiţionată de lungimea
loviturilor trimise de adversar.
•Plasamentul ofensiv. Concepţie modernă de joc, reclamă ca la
prima ocazie de a ataca, jucătorul să se deplaseze în apropierea plasei (1,5-
2,5 m) de unde execută de regulă finalizările. Plasamentul din apropierea
plasei este condiţionat de direcţia în care s-a trimis lovitura de atac.
Întotdeauna jucătorul trebuie să fie plasat pe bisectoarea unghiului format
de locul unde adversarul loveşte mingea şi extremităţile laterale ale
propriului teren de joc. În ocuparea plasamentului se va avea în vedere
faptul că în terenul propriu sunt zone unde nu este indicat să stea jucătorul.
O astfel de zonă interzisă, în cazul jocului de simplu, este situată între linia
de serviciu şi zona situată la 1 m de linia de fund. Peste această zonă
jucătorul trebuie să treacă repede. Trecerea peste zona periculoasă se face
înainte ca mingea să fi fost lovită de adversar.
In cazul loviturilor, teoria unghiurilor se aplică prin dirijarea
acestora raportat la lungimea şi lăţimea terenului de joc. O dată cu primul
serviciu şi continuând cu desfăşurarea jocului, se va urmări în permanenţă
plasamentul adversarului. Cum se constată că adversarul a lăsat o parte mai
liberă, imediat trebuie dirijată lovitura în direcţia respectivă. Jucătorul care
aşteaptă lovitura adversarului, la primirea serviciului sau în timpul
disputării jocului, se va plasa în funcţie de locul de unde acţionează
adversarul.

18
4. Particularităţi de instruire ale grupei de 8 - 10 ani
A. Particularitati somatice, functionale, psihice.
La aceasta vârsta se manifesta la copii o evidentă atracţie către
sport, către întrecere.
Creşterea, are un ritm ceva mai scăzut decât în perioada anterioară
iar până la 10 ani diferenţele de creştere ale copiilor de sex opus nu sunt
mari.
Sistemul nervos – creierul are o greutate aproximativ egală cu
aceea a adultului. Din punct de vedere funcţional se constată o netă
predominanţă a excitaţiei si o slaba dezvoltare a inhibitiei de diferentiere,
fapt ce determina instabilitatea relativa a concentrarii si dificultatea
mentinerii atentiei timp mai indelungat. Plasticitatea deosebita a sistemului
nervos central (S.N.C.) la această vârstă favorizeaza receptionarea unui
numar crescut de notiuni, miscari, cuvinte etc. iar slaba dezvoltare a
inhibitiei de diferentiere ingreuneaza fixarea notiunilor noi.
Caracteristicile psiho-fizice trebuie sa fie exploatate de catre
antrenor, prin invatarea unui numar mare de tehnici fundamentale, iar
entuziasmul copiilor trebuie valorificat prin procedee stimulative, care sa le
creeze atitudini si obiceiuri de lucru asiduu, ce se pastreaza toata viata.
În această perioadă activitatea glandelor cu secreţie internă este
insuficientă.
Aparatul locomotor – Muşchii scheletului sunt în creştere treptată;
creşterea lor întrece dezvoltarea forţei. Dezvoltarea acestei capacităţi se
produce puţin mai târziu ,de aceea chiar muşchii mai dezvoltaţi ai
organismului tânăr nu pot efectua eforturi de forţă maximă.
Sistemul cardiovascular – La copii volumul inimii creşte rapid dar
vasele de sânge rămân încă înguste ceea ce face ca efortul depus de inimă
pentru a împinge sângele în vase să fie mai mare. Din această cauză pot

19
apare tulburări ale ritmului cardiac şi oscilaţii ale tensiunii arteriale.
Insuficienta irigare a creierului şi a organelor interne în timpul efortului
poate provoca stări de ameţeală şi o apariţie relativ rapidă a oboselii.
Tensiunea arterială este mai mică decât la adolescenţi fiind de 83,4/49,8
mm Hg la 10 ani
Aparatul respirator – plămânii la această vârstă sunt mai puţin
rezistenţi la infecţii. Cavităţile nazale sunt mai mici şi mai înguste decât la
adult; bronhiile sunt la început puţine ca număr; dezvoltarea toracelui este
devansată de cea a membrelor. Muşchii respiratori, insuficient dezvoltaţi,
nu pot asigura mărirea corespunzătoare a volumului toracelui în efort,
amplitudinea mişcărilor respiratorii fiind din această cauză relativ mică. În
timpul efortului posibilităţile de mărire a volumului cutiei toracice printr-o
respiraţie amplă sunt reduse. De aceea la cel mai mic efort se accelerează
frecvenţa respiratorie.
Analizatorul kinestezic – este insuficient dezvoltat; aceasta şi
faptul că centrul de greutate al corpului este mai ridicat faţă de sol,
determină dificultăţi în asigurarea echilibrului corpului în timpul
mişcărilor.

B. Caracteristici ale pregătirii rezultate din specificul vârstei

Particularităţile metodice de pregătire caracteristice acestei etape

sunt date atât de specificul vârstei cât şi de experienţa motrică a copiilor.
Consolidarea deprinderilor motrice de bază însuşite reprezintă o
componentă specifică şi importantă a procesului de pregătire.
Acţiunile motrice complexe cele mai eficiente sunt ştafetele, parcursurile
aplicative, jocurile dinamice, jocurile pregătitoare.
Aceste mijloace, specifice vârstei, au efecte multiple:
- îmbunătăţirea motricităţii generale;

20
 - dezvoltarea spiritului de întrecere;
- acceptarea şi respectarea unui sistem de reguli;
- educarea respectului faţă de partenerii de întrecere;
- educarea spiritului de colaborare şi întrajutorare.
La această grupă de vârstă în procesul de dezvoltare a calităţilor motrice se
recomandă:
- proiectarea în structura lecţiei de antrenament a unor situaţii de
instruire special destinate dezvoltării calităţilor motrice;
- creşterea capacităţilor fizice prin intermediul conţinuturilor
tematice privind pregătirea tehnică şi tactică;
- exersarea independentă, în mod sistematic, a unor complexe de
exerciţii specifice de dezvoltare a calităţilor motrice.
Antrenamentul de rezistenţă, cu efect direct de protejare şi
stabilitate, se axează pe dezvoltarea rezistenţei generale (de bază), prin
eforturi continue şi cu intervale în ritm moderat.
Finalul lecţiei de antrenament rămâne momentul cel mai indicat
pentru efectuarea lucrului de rezistenţă.
Viteza se ameliorează constant, ca urmare a procesului de creştere,
de dezvoltare fizică. Pentru dezvoltarea vitezei sub toate formele de
manifestare se folosesc în lecţiile de antrenament atât elemente de întrecere
cât şi metode specifice de influenţare.
Antrenamentul de viteză va urmări creşterea vitezei de deplasare
prin metoda repetărilor cu viteză maximă a unor distanţe relativ scurte, cu
şi fără minge şi a vitezei în execuţia procedeelor tehnice şi a acţiunilor
tactice.
Antrenamentul de forţă la această vârstă stimulează procesele de
creştere şi dezvoltare fizică armonioasă. Masa musculară a copiilor are o
pondere însemnată ( 28%) în raport cu greutate corporală, fapt ce permite
abordarea lucrului pentru forţă. Se urmăreşte dezvoltarea forţei generale cu

21
atenţie asupra forţei membrelor inferioare. Se va lucra în condiţii dinamice,
fără solicitări mari, folosind exerciţii analitice, exerciţii cu învingerea
greutăţii propriului corp, în diverse forme de organizare ale exersării.
Antrenamentul pentru supleţe şi mobilitate este determinat de
variaţiile în procesul de creştere şi dezvoltare fizică.
Antrenamentul coordonării va fi prezent în toate lecţiile de
antrenament, în condiţii motrice şi cu mijloace cât mai variate.
În pregătirea tehnică se va manifesta o atitudine consecvent exigentă
pentru execuţia corectă a procedeelor tehnice, prin însuşirea mecanismelor
de bază ale acestora
- ştafete cu elemente din jocul de fotbal – reprezintă
mijloace utile pentru deprinderea de a manevra mingea în alergare şi în
condiţii de întrecere,pe un fond emoţional crescut.Cele mai frecvente sunt
acelea care folosesc ca element de bază conducerea mingii şi pasarea ei:
- ştafeta cu conducere;
` - ştafeta cu conducere printre obstacole;
- ştafeta cu conducere şi pasare;
- ştafeta complexă,cu conducere şi deprinderi motrice de
bază:conducere + rostogolire + săritură peste obstacole + conducere;
- ştafetă complexă,cu conducere şi elemente din handbal:
- conducere (cu piciorul) + ridicarea mingii + aruncarea ei;
- conducere (cu piciorul) + ridicare + dribling(cu mâna)
aruncare.
Terenul de joc, durata jocului, prevederile regulamentare vor fi
adaptate posibilităţilor anatomo-funcţionale ale copiilor.
La copiii sub 10 ani care vor să-şi atingă potenţialul sportiv maxim
trebuie accentuată importanţa învăţării ABC-ului (agilitate, echilibru şi
coordonare) deprinderilor fizice împreună cu cele ale alergării, săriturii,
aruncării şi prinderii.

22
 Nivelul de coordonare intalnit in tenis nu se regăsește in multe
sporturi astfel ca mingea nu sare niciodata de 2 ori la fel, cu aceiași viteza,
in acelasi loc sau cu aceiasi inaltime. Din aceasta cauza, capacitatea de
orientare este foarte importanta. Lovirea optima a mingiei necesita o
sincronizare perfecta deci ritmul in aceasta situație este esential. La
returul de serviciu, jucătorul trebuie sa reacționeze cat mai repede posibil,
acesta trebuie sa aiba viteza de reacție, orientare, coordonare dar si o
schema de joc in vederea obținerii punctului.
Un alt aspect esential in acest sport este coordonarea mâinii cu a
ochilor astfel ca odata ce ochiul identifica "tinta" (corpul se deplaseaza si
cu mana) jucatorul loveste in punctul corect.Aceasta tehnica necesita timp
si cu timpul jucatorul capata aceasta abilitate.
Calitatile coordinative ajuta jucătorul sa controleze, sa
imbunatateasca si sa dea ritm miscarilor si acțiunilor specifice tenisului.
Cele 5 calitati coordinative ( orientarea, diferențierea, echilibrul, reactia si
ritmul) sunt esențiale in a juca bine si a dezvolta tehnicile de miscare.
Orientarea este de doua feluri ; spațiala si temporala. Ambele pot
acționa in timpi diferiti sau simultan. De exemplu atunci cand jucătorul
trebuie sa urmaresca un lob acesta trebuie sa se mute inapoi foarte repede
fara a privi mingea si apoi sa ajunga intr-o pozitie care sa-i permita
returnarea mingii ( return lob, passing shot). In aceasta situatie coordonarea
este foarte importanta.
Diferențierea este abilitatea jucatorului de a controla informația
externa si interna, s-o adapteze si s-o foloseasca corect. Capacitatea de
diferențiere intre partile de sus si cele de jos ale corpului este foarte bine
reliefata de returul serviciului. Atunci cand se returneaza primul serviciu,
jucatorul are nevoie sa se miște repede pe picioare si in acelasi timp sa
scurteze miscarea de retragere pentru a putea sa execute returul.

23
 Echilibrul este intr-un raport direct cu sistemul locomotor si
nervos central, cele care coordoneaza si controleaza fiecare miscare.
Senzațiile noastre sunt in directa legatura cu echilibrul, care ne ajuta sa
conștientizam miscarea corpului. Pentru a lovi mingea cu forța maxima
jucătorul trebuie sa se afle intr-un echilibru perfect sau daca acesta vrea sa-
si surprinda adversarul pe picior gresit si sa finalizeze punctul atunci
trebuie sa-l dezechilibreze pe adversarul sau
Reactia .Viteza de reactie este esentiala pentru jocul la fileu sau in
a returna un serviciu care vine cu peste 200 Km./ora
Ritmul . Joaca un rol important in toate sporturile. In tenis ritmul
este esential pentru a atinge o tehnica armonioasa.
Ştiinţa a demonstrat nevoia de a corela mărimea rachetelor cu
mărimea corpului corespunzătoare vârstei .De aceea rachetele pentru mini-
tenis sunt fabricate mai scurte şi mai uşoare decât rachetele obişnuite
pentru adulţi. Reducerea masei rachetei şi scurtarea mânerului permit
tinerilor jucători începători să manevreze mai bine racheta şi să-i imprime
viteze mai mari. De asemenea rachetele cu lobul mai mare, de regulă
asociate cu momente opuse de inerţie mai mari (rezistenţa la răsucire a
rachetei faţă de axa longitudinală) ajută jucătorii de mini-tenis care au
probleme de control. În acest caz, adaptarea echipamentului poate în mod
evident să ajute tinerii începători să-şi coordoneze segmentele corpului în
mod eficient şi eficace pentru a genera viteza rachetei pe durata producerii
loviturii.
Utilizarea mingilor spongioase sau moi (cu presiune scăzută)
facilitează execuţia loviturii. Asta înseamnă că dacă aceste mingi pierd mai
multă energie în timpul impactului minge-rachetă, jucătorii au mai mult
timp la dispoziţie să se pregătească pentru impact. Aceasta face ca viteza
executiei sa scada iar la jucatorii incepatori loviturile sa aiba acuratete,
acurateţe care scade pe măsură ce viteza mingii creşte).

24
 Tenis 10 este un program oficial al Federatiei Internationale de
Tenis pentru jucatori de pana la 10 ani care utilizand echipament (filee
mai joase, mingi de burete, rachete mici din plastic sau lemn) şi suprafeţe
de joc adaptate facilitează acest proces de învăţare.
Tenis 10 este conceput din 3 niveluri progresive, incepand cu rosu
(nivel 3), apoi portocaliu (nivel 2) si in final verde(nivel 1).
Jucatorii care intra in acest sistem ar trebui sa-si doreasca sa progreseze
pentru a trece la un nivel superior. Progresul in Tenis 10 de la un nivel la
altul trebuie facut cu mare grija si tact pentru ca principalele aspecte pentru
care a fost creat acest sistem sa se realizeze intr-un ritm adaptat varstelor
prin joc si motivatie.

25
CAPITOLUL 3
LOCUL TEMEI IN PLANIFICARE

1. Planificarea pe termen lung

Atragerea copiilor/tinerilor catre sportul de performanta este o
activitate ce presupune actiuni specifice, esalonate in timp, in functie de
intelegerea si maturizarea psihica.
Perioada de pregătire necesară pentru a ajunge la un tenis de
înaltă performanţă este între 7 şi 10 ani de antrenament sistematic.
Vârsta medie la care se ajunge la performanţă la nivelul tenisului
de vârf este aproximativ 16-19 ani pentru femei şi 18-21 ani pentru
bărbaţi.
Vârsta optimă la care ar trebui să înceapă antrenamentul
specializat este de 12-14 ani pentru femei şi 13-14 ani pentru bărbaţi.
Anumite îndemânări sau abilităţi ar trebui să fie introduse şi
învăţate de jucători în etapele potrivite pentru a asigura maximum de
beneficiu şi a-i ajuta să-şi atingă adevăratul lor potenţial. Dacă un
jucător ajunge la supraantrenament în primele etape ale dezvoltării sale,
atunci el va atinge un maxim mai jos, mai devreme şi poate va renunţa
mai curând. Succesul vine jucând şi performând bine pe termen lung
decât câştigând pe termen scurt.
Antrenamentul tehnic este cel mai important factor până la
vârsta de 13 ani, după care devine gradual cel mai puţin important
factor.
Mentalitatea devine cel mai important factor de la vârsta de 14
ani.
Condiţia sau pregătirea fizică este cel mai puţin important factor
la vârsta de 8 ani, dar devine al doilea factor ca importanţă în
performanţa jucătorului după vârsta de 14 ani. In timpul primilor ani

26
 de antrenament, rezultatele sunt predominant afectate de experienţă, de
cât de mult jucătorul a jucat (abilităţi tehnice). Pe măsură ce jucătorii
cresc, factori ca pregătirea fizică, structura corpului şi abilităţile
psihologice devin mai importante în determinarea performanţei.
Pentru o dezvoltare optima si performanta in viitor este foarte
important ca antrenorul sa respecte regulile dezvoltarii fizice si psihice
ale tanarului jucator.
Diferiţii paşi pentru dezvoltarea în tenis a unui jucător sunt
cuprinşi în tabelul următor :

Numele Numele subperioadei Varsta Telul

perioadei Aprox.
Faza de pregătire Dezvoltarea generală De a crea o bază multilaterală
(fundamentul şi multilaterală a abilităţilor optimă.
antrenamentului) motorii de bază 5-7
Antrenamentul de bază eD De a crea o bază multilaterală
variat şi multilateral. 7-12 optimă pentru antrenamentul de
viitor şi
de măiestrie
Faza de Consolidarea
antrenament antrenamentului 11-14 De a transforma uşor baza
variată specifică generală în
sportului una cu caracter specific tenisului
Antrenamentul De a forma abilităţile specifice
de performanţă. 13-16 performanţei în tenis care să
conducă la nivelul competitiv cel
mai inalt
Antrenamentul de inalta De a stăpâni toţi factorii care
performanţă. 15> afectează performanţa în tenis
care să conducă la nivelul
competitiv cel mai înalt

Antrenorul ar trebui să proiecteze cariera unui jucător de tenis în

etape de câţiva ani şi în planuri anuale. Planificarea se referă atat la
conţinutul antrenamentului de-a lungul anilor, dar şi la folosirea tuturor
modalităţilor de antrenament disponibile.
Proiectarea antrenamentului sportiv, indiferent ca se adreseaza unui
incepator sau sportiv de performanta, indiferent ca se adreseaza unui sport

27
 individual, unui joc sportiv, unui sport cu adversar, va tine cont de faptul
ca obtinerea performantei sportive se bazeaza pe succesiunea a patru
perioade de pregatire:
- pregatitoare;
- precompetitionala;
- competitionala
- refacere/tranzitie.
Fiecare perioada are durata si obiective diferite,infunctie de
calendarul competitional specific probei/sportului.

Tipul de Durata
sport pregatitoare precompetitionala competitionala tranzitie
Jocuri sportive 6-8 2-3 2-12 saptamani  1-2
saptamani saptamani saptamani
Sporturi 10-12 4-6 1-3 1-3
individuale saptamani saptamani saptamani saptamani

In cadrul documentelor ce stau la baza desfasurarii procesului de

realizare a performantei sportive se disting:
-          planul anual de pregatire sau macrociclul de pregatire;
-          planul de etapa sau mezociclul;
-         ciclul saptamanal sau microciclul;
-        proiectul de lectie.

2.1. Planul anual de pregatire / Macrociclul

Planul anual de pregatire sau macrociclu cuprinde toate

componentele de instruire si este conceput pe un an/sezon competitional
pentru sporturile individuale si pentru o jumatate de an pentru jocurile
sportive ce cuprind competitii ce se desfasoara tur, retur. 

28
  Durata unui macrociclu se poate intinde de la 3- 4 luni (in cadrul mai
multor sezoane competitionale intr-un an sau in cadrul pregatirii
incepatorilor) pana la un an.

2.3 Planul lunar de pregatire ( Mezociclu)

Acestea dureaza intre 2 si 6 saptamani. Exista diferite tipuri de

mezocicluri depinzand de fazele periodizarii.

TIP CARACTERISTICI
Initial La inceputul fazei de pregatire.
2 saptamani.
Incarcare mica(volum mic si intensitate mica)
Pregatire In timpul fazei de pregatire.
Mai mult de doua saptamani.
Volum mare si intensitate mare.Antrenament
fizic si tehnic.
Precompetitiona Finisare in timpul fazelor de pregatire
l competitionala.
Mai mult de doua saptamani.
Volum mic intensitate mare.
Antrenament specific tenisului si meciuri de
antrenament.
Competitional In timpul fazei competitionale.
Nu mai mult de 3 saptamani la rand.
Pregatire tehnica, tactica, fizica si mentala
pentru meciurile zilnice din turnee.
Recuperare In timpul fazelor de pregatire
specifica,competitionala si de tranzitie.
De la cateva zile la cateva saptamani.
Incarcare mica.
Practicarea altor sporturi.

2.4 Planul saptamanal de pregatire (microciclurile)

Acestea dureaza pana la 7 zile si dau informatii detaliate despre

intensitatea, cantitatea si ordinea sesiunilor de antrenament. Sunt
bazele periodizarii.

29
 Microciclurile permit concentrarea pe un obiectiv particular in
sesiunile individuale si reduc monotonia antrenamentului in ciuda
frecventei mari a sesiunilor. Exista diferite tipuri de microcicluri
depinzand de fazele de periodizare:

TIP CARACTERISTICI

In timpul fazei de pregatire.

Microciclu general de pregatire: 20% tenis 80% antrenament fizic.
Pregatire Microciclu specific de pregatire: 35% tenis, 50% antrenament de pregatire
fizica, 15% antrenament combinat

Precompetitional In timpul fazei de precompetitionale: 50% tenis, 30% antrenament fizic,

20% meciuri de antrenament si meciuri de turneu
De trecere Include reducerea cantitatii de antrenament in pregatirea competitiei.teme
de antrenament similare cu cele performate in competitie sunt utilizate in
combinatie cu reducerea lungimii si frecventa sesiunilor
Competitional Maximum 2 sau 3 microcicluri la rand.Sesiuni de antrenament cu
intensitate de competitie cu exercitii care implica efort mic de
refacere.Aproximativ 70% meciuri de turneu, 15% antrenament de tenis si
15% antrenament de pregatire fizica.
Odihna activa Cand turneele sunt foarte aproape unul de altul(la mai putin de 2
saptamani)este bine sa ai 3 sau 4 zile odihna activa ca un microciclu de
odihna activa.Jucatorul trebuie sa sara faza de pregatire si sa treaca direct
la faza precompetitionala.Aproximativ 15% meciuri de antrenament, 40%
antrenament de tenis si 45% antrenament de pregatire fizica si practicarea
altor sporturi.

Continuturile foarte intensive si solicitante ale antrenamentului

(viteza, dexteritate,rezistenta anaeroba) ar trebui sa fie programate dupa
sesiuni sau in zile mai usoare. Punctele tari ale jucatorilor ar trebui
programate la inceputul sau sfarsitul saptamanii in timpul fazei de pregatire
si in ultimele zile de dinaintea turneului in timpul fazei competitionale
datorita motivelor psihologice(construirea increderii de sine).

30
Plan saptamanal de antrenament

Zi Tehnico-tactic Fizic Mental

Luni Serviciu si retur Sprinturi Accentueaza pe ritmu
Procentaj al primului minl de joc
serviciu

Marti Constanta la linia de Sprinturi competitive Accentueaza asupre

fund.Returul la pozitiei si copierii
dublu. comportamentelor
Miercuri Zi de meci
Joi Asistarea primara a Abilitati cu mingea Discutarea
loviturii distractive rezultatelor in meci
Vineri Jucarea Alergare usoara si Relaxare,concentrare
punctelor.Meciuri de stretching. si exercitii cu
tie-break presiune.
Sambata Zi de meci

STRUCTURA UNEI LECTII DE ANTRENAMENT

Prezenta,
Prezentarea lectiei,
Incălzirea 10min
2,3 exercitii (ex: exercii cu scărită, sarituri combinate, exercitii cu
elasticul etc
-streching dinamic
Coordonare 10min
-balans, diferentiere, viteză de reactie, orientare,

31
 Joc de îndemânare 10 min -pătrătica-(cu o minge, cu 2 mingi, cu vole, fără
vole).
Partea principală 45 min
-raliuri de pe linia de fund
-jocul de fileu
-serviciu şi retur
Incheiere, concluzii, încurajări şi tema pentru acasă 15min
-joc complementar (hockey, fotbal, basket)
-ştafete
-streching dinamic

32
 Capitolul IV
Metodica predarii loviturii de rever

1. Obiective
Jucătorii de tenis au obiective personale care influenţează
comportamentul lor în tenis.
Comportamentul motivaţional al jucătorului de tenis arată ce tip
de orientare către un obiectiv este adoptat în viaţă şi în tenis.
Tabelul ilustrează diferitele tipuri de jucători în raport cu modul în
care aceştia stabilesc obiectivele:

Tip de jucator Caracteristici Obiective

Orientati catre performanta
Orientati catre succes
Orientati catre infrangere
Vor să înveţe, să progreseze, să Sunt propriul lor punct de de
fie fie jucători mai buni. referinţă.
Se bucură să joace tenis pentru Preferă obiective
că le le place. provocatoare, măsurabile,
Acceptă provocarea luptei. individuale şi pe pe termen
lung.
Vor să câştige, să bată pe alţii, să Alţi jucători sunt punctul
fie fie campioni lor de referinţă.
Le place să joace tenis doar Preferă mai degrabă
când câştigă obiective dificile,
generale, individuale şi pe pe
termen scurt
Le este frică de înfrângere, nu Alţi jucători sunt punctul lor
vor să fie comparaţi cu alţii. de referinţă.
Nu le place să joace tenis pentru Preferă obiective uşoare
că sau foarte grele,vagi,de echipa
nu au încredere de sine. si pe termen scurt

In functie de obiectivul stabit in tenis este important sa se

stabileasca:

33
 - metodica predării jocului de tenis,
- structura lecţiei de tenis,
-metodele de alegere a materialelor, echipamentelor de joc,
-modul de pregătire la nivelul începătorilor;
-cunoaşterea, înţelegerea, utilizarea noţiunilor metodice
specifice tenisului.
Exersarea procedeelor tehnice în condiţii izolate de joc, are ca
obiectiv capacitatea jucatorului de a:
- dirija loviturile (diagonal, lung de linie, median)
- lovi din deplasare (de pe partea dreapta, stanga si de pe centrul
terenului)
- utiliza factorii de eficienta (directie,lungime,efect,traiectorie si
viteza)
Exersarea procedeelor tehnice in actiuni de joc, are ca obiectiv
combinarea loviturilor, jocul de tenis constand din alternanta lovitura-
plasament. (fiecare lovitura presupune un nou plasament la minge).
Combinatii de baza ale procedeelor tehnice:
- joc bilateral – dreapta – rever - triunghiul
- optarul
- servici urmat de combinatiile de mai sus si finalizare cu vole
etc.
Joc scoala si de verificare are ca obiectiv aplicarea sarcinilor
tehnico-tactice propuse de profesor iar jocul de verificare este testul cel
mai veridic de constatare a nivelului de joc.

2. METODE DE INVATARE A LOVITURII DE REVER

Prin metodica utilizată la învăţarea şi perfecţionarea tehnicii şi
tacticii jocului de tenis antrenorul trebuie să urmareasca:

34
 - crearea unei reprezentări corecte a elementului şi
procedeului predat;
- asigurarea unei execuţii corecte a mişcărilor;
- formarea şi perfecţionarea deprinderilor motrice specifice;
- formarea, perfecţionarea deprinderilor tehnico-tactice,
corecte şi eficiente.
Alegerea metodei de predare in tenis se va face în funcţie de
sarcina ce urmează a fi rezolvată, de vârsta şi nivelul de pregătire al
executanţilor.
Indicatii metodice in predarea loviturii de rever:
- ambele maini fixeaza ferm priza rachetei
- conducerea mingii in lovitura se va efectua cu ajutorul
ambelor maini.
- controlul varfului rachetei pe tot parcursul executiei si
mentinerea acestuia in plan orizontal.
- miscarea de lovire va fi una accelerata, in timpul impactului
viteza rachetei va fi maxima.
- alegerea unei distante optime fata de minge
Greseli frecvente 
-plasarea gresita a picioarelor
-priza gresita, mana stanga parasecte manerul in timpul lovirii
- varful rachetei sub orizontala, traiectoria gresita a rachetei in
drumul spre impactul cu mingea.
-insuficienta rotare a trunchiului de la stanga spre dreapta
-nu se realizeaza conducerea suficienta a mingii in timpul loviri.
Predarea unui procedeu tehnic consta in:.
A.Prezentarea exersării

35
 Prezentarea unui procedeu in tenis trebuie facuta de antrenor in asa
fel incat sa atraga atentia jucatorilor, sa-l prezinte ca noutate si sa explice
importanta lui

B Demonstrarea.
Demonstatia unui nou procedeu trebuie sa se faca corect, de mai
multe ori, lent, din unghiri diferite si pe ambele parti atat pe partea stanga
cat si pe partea drapta.
C. Explicarea
Explicaţia trebuie facuta in termeni simpli, sa fie însoţită de
demonstraţie si trebuie legata de un alt procedeu însuşit anterior. Sportivii
trebuie întrebaţi dacă au înţeles descrierea si trebuie pusi să repete
explicaţia
D. Asigurarea exersării.
Acordarea ajutorului se va face sub aspectul:
– deplasării la minge,
– momentelor loviturii,
– efectului imprimat.
Jucatorii trebuie corectati permanent si asigurati de ajutor
individual.

3. Etapele învăţării procedeului tehnic.

Procesul de invatare a unui procedeu tehnic este conditionat de
anumiti factori, dupa cum urmeaza:
1. Succesiunea învăţării loviturilor:
- dreapta, reverul,
- serviciul, returul,

36
 - atacul,
- voleul, smeciul,
- stopul,
- demivoleul
- passing-shotul, lobul
2. Condiţiile de exersare: uşurate; izolate; cu adversar.
3. Numărul de subiecţi : în grup; cu partener; individual.
4. Structura mişcării: analitic ă; globală .
5 .Structura motrică: de pe loc; din mers; din alergare.
6. Locul de execuţie: careul de serviciu; linia fund.
7. Efectul imprimat mingii: plat; liftat; tăiat; top-spin.
8. Direcţia: median: lung de linie; cros (lung, scurt).

4. SUCCESIUNI DE EXERCITII
Invatarea unui procedeu tehnic trebuie sa parcurga urmatoarele
etape:
A. Obişnuirea cu mingea, cu racheta şi terenul de joc .
In acasta etapa pricipalele sarcini sunt:
-pregătirea mâinilor şi a picioarelor pentru obişnuirea cu mingea,
cu racheta şi cu deplasarea în teren.
-învăţarea mânuirii: mingii; rachetei; mingii şi rachetei;
îmbunătăţirea coordonării mână ochi minge.
-acomodarea cu dimensiunile terenului;
- învăţarea formelor de deplasare în teren;
- învăţarea urmăririi, deplasării în vederea lovirii mingii;
- învăţarea aşezării în teren;
- învăţarea plasamentelor.
Printre mijloacele folosite pentru indeplinirea acestor sarcini se pot
enumera :

37
 - baterea mingii din deplasare pe teren cu mâna, racheta;
- aruncări, prinderi cu mingea; oprirea mingilor pe rachetaă;
- ducerea mingii pe rachetă;
- ţinerea mingii pe rachetă;
-ridicarea mingii de pe sol cu ajutorul rachetei.
-deplasări cu prinderea mingii rostogolite
-deplasări cu prinderea mingii din aer, după contactul cu solul;
-schimbări de direcţie; evantaiul; evantaiul cu pivotare.

B. Învăţarea mecanismului de lovire

Învăţarea mecanismului de lovire are ca obiectiv insusirea corecta a
mecanismului de lovire a mingii si conține urmatoarea succesiune de
exercitii:
1.Exerciţii pregătitoare cu mingea şi racheta si terenul de
joc:
• lovirea mingii în sol cu palma: de pe loc, din mers, din
aruncări; prinderi cu mingea; oprirea mingilor pe rachetă; ducerea
mingii pe rachetă; ţinerea mingii pe rachetă; ridicarea mingii de pe sol
cu ajutorul rachetei.
• deplasări cu prinderea mingii rostogolite;
• deplasări cu prinderea mingii din aer, după contactul
cu solul;
• schimbări de direcţie; evantaiul; evantaiul cu pivotare.

2.Exerciţii de imitaţie: fixarea prizei semiinchise

• imitarea loviturii de pe partea dreaptă (fără minge), (după
explicaţie, demonstraţie);
• imitarea din poziţia finală a părţii pregătitoare a loviturii
propriu-zise şi finalul mişcării de lovire (de pe loc);

38
 •imitaţie, execuţie fragmentară cu accent pe:
- poziţia finală a părţii pregătitoare
- lovitura propriu-zisă
- terminarea (finalul) loviturii
3.Exerciţii la minge oferită:
• din poziţia finală a părţii pregătitoare, lăsarea mingii să
cadă în faţa piciorului stâng şi efectuarea loviturii propiu-zise şi
terminarea mişcării de lovire (se execută la gardul de sârma şi pe
terenul de joc);
• acelaşi exerciţiu dar început din poziţie fundamentală
execuţie globală de pe loc;
• din poziţia finală a părţii pregătitoare, aruncarea mingii mai
departe şi deplasare pentru găsirea punctului de lovire
4. Exerciţii la minge aruncată şi lansată de antrenor:
• din poziţia finală a părţii pregătitoare, lovirea mingii
aruncată de antrenor: de pe loc,din deplasare, execuţie globală, de pe
loc, din deplasare;
• schimb de lovituri cu antrenorul la mingi lansate de acesta
- lovituri sub formă de întrecere:cine loveşte mai corect
mingea,cine loveşte mai multe mingi peste fileu;
- utilizarea aparatelor ajutătoare: coş, tun de mingi et;
5.Exersarea procedeelor tehnice în condiţii izolate de joc, are ca
obiectiv capacitatea jucatorului de a:
- dirija loviturile (diagonal, lung de linie, median)
- lovi din deplasare (de pe partea dreapta, stanga si de pe centrul
terenului)
- utiliza factorii de eficienta (directie,lungime,efect,traiectorie si
viteza)

39
 6. Exersarea procedeelor tehnice in actiuni de joc, are ca obiectiv
combinarea loviturilor, jocul de tenis constand din alternanta lovitura-
plasament. (fiecare lovitura presupune un nou plasament la minge).
Combinatii de baza ale procedeelor tehnice:
- joc bilateral – dreapta – rever - triunghiul
- optarul
- servici urmat de combinatiile de mai sus si finalizare cu vole
etc.
7. Joc scoala si de verificare are ca obiectiv aplicarea sarcinilor
tehnico-tactice propuse de profesor iar jocul de verificare este testul cel
mai veridic de constatare a nivelului de joc.

40
 CAPITOLUL
CONCLUZII

Azi, tenisul presupune fara drept de echivoc, un nou fond de

aptitudini ale jucatorilor, care sa includa o pregatire polivalenta,
manifestarea unei mari libertati de creatie, de inventivitate tactica, ce nu
poate fi exprimata decat de jucatorii care au atins un inalt nivel de
maiestrie tehnica, de maxima pregatire fizica si psihologica facand fata
cu succes oricarei situatii de imprevizibil de pe teren.
Sintetizand aceste lucruri, precizez ca ele sunt astazi ancorate in
procesul de instruire al jucatorului, care nu mai poate fi sporadic si nici
intamplator, ci reclama o munca sistematica si tenace in care exercitiul
practic sa fie dublat de o permanenta solicitare cerebrala pentru
castigarea unui orizont teoretic cat mai larg.
Aceasta exigenta, ii obliga pe jucatori sa se autodepaseasca
continuu, oferind mereu gama altor noutati.
 Prospectarea stadiului actual al dezvoltarii tenisului de
performanta pe plan mondial, scoate in evidenta urmatoarele
caracteristici:
- lovirea mingii pe traiectoria ascendenta;(din demivoleu
 - cresterea vitezei de circulatie a mingii
- reducerea amplitudinii miscarii
-retragerea liniara a rachetei la loviturile de pe fund

41
 - importanta rotatiei trunchiului
- deplasarea rapida la minge
- utilizarea prizelor schimbatoare
- cresterea utilizarii loviturilor cu efect de rotatie si plate.
- stapanirea loviturilor de atac-aparare; finalizare.

       Stadiul actual de perfectionare a tehnicii permite efectuarea

procedeelor tehnice, cu un grad inalt de suplete si precizie, lovirea mingii
pe traiectoria ascendenta, diversitatea de efecte, lungimi, traiectorii,
factorul determinant fiind viteza de executie.

 Fiecare procedeu tehnic contine in el germenul unei actiuni tactice,

adica orice executie tehnica devine o solutie utila in timpul jocului.

            Tactica este un element capital al jocului, care permite diferentierea

intre jucatori.

            Tactica determina viteza de circulatie a mingii, tendinta actuala

fiind 'maximum de distanta, minimum de timp pentru adversar'.

42
 Bibliografie

1. Rares Stanescu - Tenis -Fundamente teoretico -metodice

2. Teuşdea Claudiu - Tenis – Curs în tehnologie IFR

3. Miquel Crespo şi Dave Miley - ITF Manualul antrenorilor

avansaţi
4. Carstea E - Aspecte ale copiilor si juniorilor
5. Segarceanu A.- Tehnica, tactica, metodica
6. Dragnea - Teoria educatiei fizice si sportului
7. Stanescu R. - Capacitatea de performanta in tenis
8. Moise G. - Tenis pentru incepatori

43
44