8.Orientări stilistice şi opţiuni creatoare în muzica contemporană: muzica concretă şi
electronică, aleatorismul, constructivismul, muzica stockhastică, sisteme muzicale de sinteză etc. Compozitori reprezentativi în secolul XX: G. Enescu, I. Stravinsky, B. Bartok, O. Messiaen, K. Stockhausen, P. Boulez, Y. Xenakis, J. Cage ş.a. Muzica concreta, dezvoltata in Franta dupa 1949 de catre Pierre Schaeffer, isi propune sa asambleze „obiecte sonore”, sunete variate din natura, inregistrate pe disc sau pe benzi de magnetofon, pentru a crea o compozitie autentica, noua, cu o valoare estetica proprie. In acest sistem compozitional, fiecare obiect sonor este perceptibil ca un tot de-sine-statator, avand valoarea sunetelor obisnuite notate pe portativ. Denumirea genului vine de la aceea ca opera muzicala nu poate fi sesizata decat ca un ton concret. Sursele sonore utilizate sunt foarte diferite: de la orchestra simfonica pana la aparatele tehnice care pot filtra „obiectele sonore”, varia inaltimea sunetului sau deplasa sursa sonora in spatiu etc. Printre cei mai cunoscuti creatori de muzica concreta se inscriu: P. Schaeffer, D. Milhaud, Ed. Varese, O. Messiaen, P. Arthuis etc. Muzica electronica apeleaza la instrumente electronice. Ea utilizeaza oscilatiile electronice, bogate in sunete armonice. Printre initiatorii acestei muzici se numara compozitorul Herbert Eimert din Germania. Muzica aleatorica utilizeaza elemente sonore obisnuite, insa lasa o deplina libertate de interpretare in privinta exactitatii inaltimii sunetului si a ritmului. Matematizarea muzicii este o nouă poziţie, provenită din experimentele electronice şi din serialismul integral. În anul 1955, Yannis Xenakis, cunoscător al matematicii superioare moderne, şi- a propus să obţină o muzică perfect calculată. A creat muzica stochastică folosind calculul matematic al probabilităţilor. Igor Fiodorovici Stravinski (1882-1971) a fost un compozitor modern de muzică cultă, originar din Rusia, unul din cei mai importanți muzicieni din prima jumătate a secolului al XX-lea. S-a făcut cunoscut și ca pianist virtuoz și dirijor, a readus în actualitate și a revoluționat muzica de balet. Evoluția ulterioară a muzicii lui face din el reprezentantul necontestat al unui curent, ce va fi numit muzică modernă clasică tonală serială I.Stravinski trece de la stilul neoclasic din Pucinella, pe teme de Pergolesi, la experimentele dodecafonice din Canticum Sacrum ad honorem Sancti Marci. În ceea ce privește muzica operistică, Stravinsky adoptă un stil eclectic și eterogen, rezultând în capodopere ca Le Rosignol (Privighetoarea", 1914), Oedipus Rex (1927), Cariera unui libertin (1951). Contactul cu muzica de jazz îi influențează compoziția celebrului Ebony Concerto, pentru clarinet și orchestră. Béla Bartók (1881- 1945) a fost un compozitor și pianist maghiar, unul din reprezentanții de seamă ai muzicii moderne. În primele sale opere, B. B. se orientează în tradiția muzicii vest-europene, fiind în special influențat de Johannes Brahms, Richard Wagner, Franz Liszt și Claude Debussy. În poemul simfonic "Kossuth" (1904) se recunoaște influența muzicii lui Richard Strauss. Începând cu anul 1905, B. B. studiază tot mai mult muzica populară maghiară, românească și cea tradițională a artiștilor țigani. În colaborare cu prietenul său, compozitorul Zoltán Kodály, realizează o culegere de muzică folclorică maghiară, românească, sârbească, croată, turcească și nord-africană, publicată în 12 volume. B. B. a fost un excelent pianist și a compus mai multe lucrări în scop pedagogic, ca Microcosmos (1935), cuprinzând 153 piese pentru pian cu grade de dificultate crescândă. Cele șase cvartete de coarde sunt considerate unele din cele mai importante compoziții ale genului. Olivier Messiaen (1908 -1992) a fost un compozitor francez, organist și ornitolog. Muzica lui Messiaen este ritmic complexa (el a fost interesat de ritmuri din greaca veche și din surse hinduse), și este melodic și armonic bazat pe modurile de transpunere limitată, care au fost inovarile proprii ale lui Messiaen. Multe dintre compozitiile sale descriu ceea ce el a numit "aspecte minunate de" credință, pe baza lui de nezdruncinat a catolicismul roman. El a călătorit mult, și a scris lucrări inspirate de influențe diverse, precum muzică japoneză, peisajul Bryce Canyon în Utah, și viața Sfântului Francisc de Assisi. Messiaen a experimentat o forma usoara de synaesthesia: el percepea culori când auzea anumite acorduri muzicale, în special acorduri construite din modurile sale, și el a folosit combinatii ale acestor culori în compozițiile sale. Pentru o perioadă scurtă de timp Messiaen a experimentat asocierea parametrizarii cu un "serialism total", în care domeniu acesta este deseori citat ca un inovator.