Liviu Rebreanu este unul dintre creatorii romanului românesc interbelic

obiectiv, de inspirație realistă.

O creație reprezentativă a acestui autor o constituie romanul Ion, publicat în

anul 1920, capodoperă a genului epic, ce înfățișează universul rural de la
începutul secolului al XX-lea

Romanul Ion este structurat în două părți – ,,Glasul pământului” și ,,Glasul

iubirii” – cu titluri ce trasează coordonatele evoluției interioare a personajului
principal și eponim, Ion, un tânăr sărac, care pendulează între Ana Baciu (fata
urâtă, dar bogată) și Florica (frumoasa fată săracă). Aceste două părți însumează
13 capitole, număr nefast și anticipativ pentru sfârșitul tragic al personajului Ion.

Titlul romanului este numele personajului principal ,ion ,deoarece acesta este
reprezentativ pentru o categorie sociala si anume taranimea din Ardealul aflat
sub ocupate austro-ungara .
Tema romanului ion o constituie lupta taranului roman pentru pamant intr-o
societate  impartita in saraci si bogati .Pe parcursul romanului se desprinde ideea
ca dorinta de pamant duce la dezintegrarea morala atunci cand acestea depaseste
limitele normalului ,transformandu-se in obsesie .
Ion propune o lume fictionala creata in concordanta cu realitatea. Naratorul se
situeaza in afara lumii prezentate in opera sa, personajele desfasurandu-si
actiunile fara niciun fel de simpatie sau antipatie din partea naratorului. Orice
eveniment, chiar si cele tragice, precum sinuciderile sau moartea lui Ion, sunt
prezentate cu indiferenta.

Perspectiva narativa semnifica chiar viziunea despre lume a autorului, o lume in

care personajele nu sunt pedepsite sau rasplatite de o divinitate.

Ana
Personaj secundar, însă foarte important în derularea evenimentelor
Fata are o viață grea, este orfană de mamă și în grija unui tată, care o
maltratează, supărat că ea e cauza pierderii soției dar și un posibil pericol pentru
pierderea averii. E mai  mereu pusă în antiteză cu Florica, care deși nu avea
„case, şi locuri, şi vite multe” era totuși foarte frumoasă cu „obrajii ca piersica şi
ochii albaştri ca cerul de primăvară.”
Ion
Personaj principal al romanului, personaj emblematic şi reprezentativ în
literatura română, el sintetizează imaginea (tipul) ţăranului român ardelean de la
începutul secolului al XX-lea, tragica lui istorie. Era fiul Glanetaşului, şi al
Zenobiei.
Acesta este caracterizat direct de catre narator:era iute si harnic ca ma
sa,pamantul ii era drag ca o ibovnica,pamantul i a fost mai drag ca o mama
subliniindu se faptul ca pamantul il stapanise de mic copil.
Aceasta dragoste pentru pamant era pentru ion ca dragostea pt mama,sau pet
ibovnica,feme esentiale in viata unui barbat.Astefel pamantul i ar fi adus
ocrotirea unei mame si iubirea unei ibovnice
Caracterizarea directa mai este facuta si de alte personae precum Vasile Baciu
,care numea sarantoc si talhar in timp ce Ana il numea Ionica al meu.Preotul
belciug il numeste un stricat si un om de nimic,un obraznic care merita o lectie.
Pana si mama lui il considera proclet si salhui.Astefel se concureaza porttretul
unui barbat viclean,egoist ,furios pe toate lumea,pana si pe el pentru ca nu avea
pamant.
Autocaracterizarea este prezenta in momentele in care Ion se afla in dificultate
cu luarea deciziilor.El o iubea pe florica cea frumoasa dar se gandea ca i
saraca,pe cand Ana chiar daca era urata avea pamenturi si avere,lucururile dupa
care tanjea el de mic copil ,as fi o natafleata sa dau cu piciorul norocului
Caracterizarea indirecta este si ea prezenta pe tot parcursul romanului,reiesind
din relatia cu celelalte personaje,vestimentatie,mediu de
viata,limbaj,comportament.
Din relatia cu celelalte personaje se poate observa ca ion este un om rece,fara
personalitate si cu gandul doar la pamant.Ii seamana foarte mult lui Vasile
Baciu,tatalui Anei care de asemena o batea pe fata.Odata ce Ion se vede insurat
cu Ana si gata sa intre in posesia pamanturilor renunta la a mai fi dragut cu ea si
a i mai arata vreun fel de iubire inceoand s o bat si s o chinuie fara vreun fel de
resentiment.Aceste lucruri duc intr un final la sinuciderea Anei si moartea
copilului lor,din neglijenta lui Ion.
Prin comportamentul,gesturile si limbajul personajului ion putem observa
degradarea lui pe parcursul romanului.Setea nemarginita de pament transformata
intr o obsesie foarte puterinca.Ion este viclean si ar face orice doar sa se vada
proprietar .Se judeca cu Vasile Vaciu chiar si dupa moartea Anei si mai apoi a
copilului lor,renunta la Florica,cea pe care o iubea doar sa si astampere setea de
pamant care l dezumanizeaza.Odata ce se vede casatorit cu ana si stapan peste
pamanturi se considera un om bogat,imbogatirea insa nepotolindu i setea de mai
mult si nicj brutalitatea cu care trata totul

SCENE REPREZENTATIVE
O scena reprezentativa care se imbina cu caracterizrea directa este cea in care
Ion saruta cu sete pamantul,de aici reiesind iubirea lui obsesiva si faptul ca va
recurge la orice metoda ca sa intre in posesia lui negandindu se ca aceste faapte
si dezumanizarea lui ii vor aduce chiar moartea

O a doua scena este cea din finalul romanului cand Ion incepe sa se duca pe furis
la Florica chiar daca aceasta era castorita acum cu George si chiar daca ana si
copilul murisera recent.Iubirea pentru Florica nu murise niciodata ,iar Ion nu se
gandea ca goana lui dupa iubire ii va aduce moartea.Este descoperit de george la
scurt timp prin intermediul savistei si isi gaseste sfarsitul,obsesia lui ducand la
un final tragic.