MINISTERUL EDUCAŢIEI NAŢIONALE

LICEUL ECONOMIC „VIRGIL MADGEARU”

CONSTANŢA

PROIECT DE CERTIFICARE A CALIFICĂRII

ABSOLVENŢILOR ÎNVĂŢĂMÂNTULUI LICEAL,
FILIERĂ TEHNOLOGICĂ, NIVEL 4
CALIFICAREA: TEHNICIAN ÎN TURISM

COORDONATOR,
PROF. EC. NISIPEANU RALUCA

ABSOLVENTǍ,
TǍNASE IULIANA-CLAUDIA

CONSTANŢA
2020
 MINISTERUL EDUCAŢIEI NAŢIONALE
LICEUL ECONOMIC „VIRGIL MADGEARU”
CONSTANŢA

PROTEJAREA ŞI CONSERVAREA RESURSELOR

TURISTICE ANTROPICE DIN DOBROGEA

CALIFICAREA: TEHNICIAN ÎN TURISM

COORDONATOR,
PROF. EC. NISIPEANU RALUCA

ABSOLVENTǍ,
TǍNASE IULIANA-CLAUDIA

CONSTANŢA
2020
 Cuprins

Argument...........................................................................................................................pag.2
Cap.1 Potențialul turistic antropic din Dobrogea..........................................................pag.4
1.1. Conceptul de patrimoniu antropic............................................................................pag.5
1.2. Analiza și valorificarea potențialului turistic antropic al Dobrogei......................pag.5
Cap.2 Protejarea și conservarea resurselor antropice din Dobrogea........................pag.12
2.1. Tipuri majoare de impact al turismului asupra mediului....................................pag.12
2.2. Capacitatea de suport a mediului...........................................................................pag.16
Concluzii şi propuneri....................................................................................................pag.17
Bibliografie......................................................................................................................pag.19
Anexe................................................................................................................................pag.20
 Argument

Proiectul pentru certificarea competențelor profesionale a fost întocmit ținând cont de

indicațiile profesorului îndrumător, de cunoștințele dobândite la orele de specialitate de-a
lungul anilor de liceu și având că suport un material bibliografic destul de vast.
Turismul reprezintă deplasarea temporara a unei presoane sau grup de persoane în afară
localității de referință pentru un scop precum: afaceri, odihna și relaxare, religios, sportiv,
cultural etc.
Organizația Mondială a Turismului (O.M.T.) definește turiștii că fiind persoanele
ce„ călătoresc sau locuiesc în locuri din afara zonei lor de reședință permanentă pentru o
durată de minimum douăzeci și patru (24) de ore dar nu mai lungă de un an consecutiv, în
scop de recreere, afaceri sau altele nelegate de exercitarea unei activități remunerate în
localitatea vizatată.” Turismul a devenit o activitate de recreere globală populară. Turismul
este ramura economică cea mai puternică pe plan mondial.
Turismul a devenit în zilele noastre o activitate la fel de importanta precum cea
desfăşurată în alte sectoare-chei din economia mondială (industrie, agricultură, comerţ).
Turismul conduce la crearea unei game sporite de servicii și bunuri de consum ce determina o
stimulare a sectoarelor productive și prestatoare de servicii, cât și extinderea unor sectoare și
a unor zone noi, a unor localități de interes national, la dezvoltarea și mențiunea tezaurului
cultural și folcloric, toate acestea ducând la atragerea unui număr tot mai mare de vizitatori.
Turismul face parte din sectorul tertial al economiei naționale.
Activitatea turistică este bine susţinută de un valoros potenţial turistic – natural și
antropic – diferenţiat de la ţară la ţară, în funcţie de care sunt organizate diferite tipuri de
turism. Mai cunoscute în practica turismului mondial sunt: turismul balnear maritim, cu o
largă dezvoltare în teritoriu, practicat pentru cura heliotermă sau climaterică sau având alte
motivaţii terapeutice; turismul montan şi de sporturi de iarnă, practicat pe arie largă pentru
drumeţie, cura climaterică şi practicarea sporturilor de iarna; turismul de cură balneară, prin
care se valorifică însuşirile terapeutice ale unor factori naturali (izvoare termal şi minerale,
nămoluri, aer ionizat); turismul cultural, organizat pentru vizitarea monumentelor de artă,
cultură şi a altor realizări ale activităţi umane; turismul comercial expoziţional, a cărui
practicare este ocazionată de mari manifestări de profil (târguri, expoziţii), care atrag
numeroşi vizitatori; turismul festivalier, prilejuit de manifestări cultural-artistice (etnografice,
folclorice) naţionale sau internaţionale; turismul sportiv, de care cunoaştem o mare extindere

2
pe plan naţional şi internaţional, având că motivaţie diferite competiţii pe discipline sportive,
interne şi internaţionale , până la manifestări sportive de amploare (olimpiade, competiţii
sportive regionale, campionate mondiale etc.); turismul de vânătoare (safari), practicat de
ţările occidentale, în general pe teritoriul Africii. Forme ale turismului pe care luptam să le
protejam. Această tema dorește să prezinte și să analizeze protejarea și conservarea resurselor
antropice din Dobrogea.

3
 Cap.1 Potențialul turistic antropic din Dobrogea

Potențialul turistic reprezintă ansamblul elementelor naturale și antropice de care

dispune un teritoriu, se constituie că atracții turistice și se pretează unei amenajări pentru
vizitarea și primirea turiștilor.
Prin componentele sale, potențialul turistic datorită varietății, diversității și
originalității componentelor sale, constituie condiția esențială a dezvoltării turismului într-un
perimetru dat.
Oferta turistică a unei destinații este formată din ansamblul elementelor care
motivează deplasarea în scop turistic.
Oferta turistică cuprinde urmatoarele elemente:
1. Resurse turistice:
- naturale: relief, climă, floră, faună, hidrografie, rezervații naturale, resurse balneare
-antropice: cultural-istorice, tehnico-economice, socio-demografice, etnografice si
folclorice, religioase.
Resursele turistice reprezintă materia primă în turism, sporind atractivitatea zonei.
Aceasta reprezintă motivația deplasarii în scop touristic.
2. Infrastructura
-căi de acces;
-rețele de telecomunicație, energie electrică etc
3. Baza materială generală și specifică a turismului
Aceasta este reprezentata de:
-unitați de cazare;
-unitați de alimentatie;
-centre de agrement;
-mijloace de transport;
-centre de tratament.
Aceasta pune în valoare resursele naturale și antropice în funcție de nivelul de
dezvolatre a industriei turismului.
Fiecare element își are contribuția sa la dezvoltarea turismului. Existența unor resurse
naturale și antropice este importantă, dar nu suficientă pentru a atrage turiști în zonă.

4
Valorificarea acestora depinde de gradul de dezvoltare a bazei materiale, de calitatea și
diversitatea serviciilor oferite.

1.1. Conceptul de patrimoniu antropic

Patrimoniul antropic reprezintă totalitatea resurselor create de om, care prin valoarea
lor atrag turiștii.
Dobrogea dispune de un bogat și variat potențial antropic, rezultat al existenței și a
istoriei de peste 2 milioane de ani a poporului român în acest spațiu geografic.
Potențialul turistic antropic prezintă următoarele 3 componente:
 Potențialul cultural-istoric, reprezentat de:
- vestigii arheologice;
- monumente istorice de artă și arhitectură;
- elemente de etnografie și folclor;
- instituții și evenimente cultural-artistice.
 Potențialul tehnico-economic, reprezentat de:
- hidocentrale;
- canale de navigație;
- lacuri de acumulare;
- viaducte;
- drumuri și poduri;
- centre viticole.
 Potențialul socio-demografic, reprezentat de:
-populație;
-așezari urbane și rurale.

1.2. Analiza și valorificarea potențialului turistic antropic al Dobrogei

 Vestigii arheologice
Istoria milenară a poporului romăn a făcut ca pe întreg teritoriul Dobrogei să se
găsească mărturii ale existenței, culturii și civilizației aceștia.

5
 Cetatea Histria- Histria – cel mai vechi oraș de pe teritoriul actualei Românii – a fost
fondat de coloniștii greci veniți din Milet la jumătatea secolului al VII-lea a. Chr și a fost
părăsit de ultimii lui locuitori în a doua jumătate a secolului al VII-lea p.Chr. În interiorul
respectivelor incinte au fost decoperite monumente dintre cele mai remarcabile, începând cu
temple și altare grecești și continuând cu temple romane, basilici civile, luxoase locuințe
particulare, basilici creștine, precum și cu o catedrală episcopală. Histria a fost întemeiata de
navigatorii și negustorii greci, care s-au așezat în ospitalierul golf de odinioară, cu scopul de a
face comerț cu băștinașii geto-daci. Aici au fost bătute primele monede de pe teritoriul actual
al României.

Cetatea Medievală Enisală- Cetatea, situată 2 km de localitatea Enisala, pe un deal

calcaros care domină zona lacurilor Razim şi Babadag, a fost construită în a doua jumătate a
sec.XIV, cu scop militar, foarte probabil  de către negustorii genovezi, deţinători ai
monopolului navigaţiei în Marea Neagră. Are un plan poligonal neregulat, care urmează
sinuozităţile terenului; zidurile şi bastioanele se păstrează în unele puncte pe o înălţime de 5-
10 m. Integrată, în timpul domniei lui Mircea cel Bătrân, sistemului defensiv al Ţării
Româneşti, cetatea a fost abandonată în contextul înaintării stăpânirii turceşti la nord de
Gurile Dunării (sfârşitul sec. XV) şi ca urmare a formării cordoanelor de nisip ce separă lacul
Razim de Marea Neagră.

6
  Monumente istorice de artă și arhitectură
Acestea atrag turiștii atât prin valoarea istorică, cât și prin valoarea artistică,
arhitecturală.
Statuia lui Ovidiu- Statuia lui Ovidiu este un monument aflat în centrul istoric al
orașului Constanța. A fost realizată în 1887 de sculptorul italian Ettore Ferrari. O replică
identică se află din 1925 la Sulmona, orașul său natal din Italia. Este așezată în peninsulă, în
Piața Ovidiu, în fața clădirii fostă a Primăriei Constanța, azi a Muzeului Național de Istorie și
Arheologie, lângă portul Tomis. Primul dintre monumentele statuare ridicat la Constanța
după reintrarea sub administrație românească este cel care îl înfățișează pe marele poet
român Publius Ovidius Naso. Statuia din bronz îl înfățișează pe Ovidiu într-o atitudine adânc
meditativă.

Cazinoul din Constanța-Cazinoul din Constanța este o clădire istorică din Constanța.

Este unul dintre cele mai reprezentative simboluri ale orașului, fiind ridicat în anul 1909 și
inaugurat în luna august a anului 1910. Cazinoul se află în centrul istoric al orașului,
pe faleza din peninsulă, în vecinătatea bulevardului Regina Elisabeta.

7
 Farul Genovez- Farul „Genovez” este un monument istoric aflat în centrul istoric al
orașului Constanța, în spatele grupului statuar ce are în centrul său bustul lui Mihai
Eminescu. Se află în apropiere de clădirea Cazinoului din Constanța. Datând din jurul anului
1300, Farul Genovez original calăuzea corăbiile pe o rază de 2 mile marine. Temelia acestuia
i-a fost de folos inginerului francez de origine armeană, Artin Aslan, pentru a construii între
anii 1858-1860 farul actual, la comanda companiei engleze Danube and Black Sea Railway
Company Limited.

 Monumente de artă și arhitectură religioasă

Acestea reflectă evoluția spiritualității, a culturii și a civilizației autohtone, dar și
influențele diferitelor culturi ale lumii. Obiectivele relegioase sunt reprezentate de biserici,

8
mănăstiri, troițe, catedrale, moscheii, temple și atrag turștii prin: religve ale sfinților, valoarea
spirituală, evenimente religioase, pelerinaje, arhitectură.
Mănăstirea Dervent- Mănăstirea Dervent este o mănăstire ortodoxă din România
situată în satul Galița, județul Constanța.

Mănăstirea Celic-Dere-Mănăstirea Celic-Dere este o mănăstire din România situată

în comuna Frecăței, județul Tulcea. Situată în nordul Dobrogei, este unul dintre cele mai
importante centre de spiritualitate dintre Dunăre și Marea Neagră. Numele este luat de la
pârâul Celic-Dere. Mănăstirea a fost întemeiată aproximativ în 1840 de călugări români și
doi călugări ruși reveniți de la Muntele Athos, arhimândritul Athanasie Lisifenco și
schimonahul Paisie.

Marea Moschee- Marea Moschee din Constanța, cunoscută și drept Moscheea Carol,

este un lăcaș de cult musulman din Constanța, monument de arhitectură, construit între
anii 1910 și 1913. Construcția a fost începută în anul 1910, din inițiativa regelui Carol I, în

9
semn de omagiu pentru comunitatea musulmană din orașul Constanța. Lucrările s-au încheiat
în 1913. Inaugurarea a avut loc pe data de 31 mai 1913 în prezența familiei regale și a
reprezentaților cultului musulman în România. Inițial s-a numit Moscheea Carol I, ulterior a
fost redenumită Moscheea Mahmud al II-lea.

 Muzeele
Acestea sunt instituții culturale, care atrag turiștii prin varietatea și bogația colecțiilor
pe care le dețin.
Muzeul de Artă- Este considerat pe plan național un important și reprezentativ spațiu
de expunere, păstrare, valorificare și cercetare a creației vizuale românești din perioada
modernă. Dintr-un patrimoniu de peste 7800 de lucrări sunt expuse permanent în jur de 1500.
Complexul Muzeal de Știinte ale Naturii format din Delfinariu, Acvariu, Planetariu
și Microrezervație.
Delfinariul din Constanţa şi-a început activitatea la 1 iunie 1972, constituind prima
formă muzeistică de acest gen din ţară şi prima din sud-estul Europei la acea dată. În
amfiteatrul cu piscină şi în bazinul acoperit, se organizează demonstraţii cu delfini.
Acvariul este amplasat pe malul mării, chiar în fața impunătorului Cazinou
constănțean. Inaugurat cu mare fast pe data de 1 mai 1958, Acvariul din Constanța a fost
pentru o lungă perioadă de timp prima și singura instituție publică de acest gen din țara
noastră. Clădirea care găzduiește Acvariul, a fost construită la începutul secolului XX ca
anexa a Cazinoului și a funcționat ca restaurant până la reamenajarea ei pentru destinația
actuală.
Spațiul expozițional al Acvariului este destinat prezentării expoziției permanente de
faună și floră acvatică, dar și unor expoziții temporare cu diverse tematici legate de biologie,
ecologie acvatica și pescuit marin.

10
 Planetariu - Primul obiectiv public de acest gen din ţara, luând ființă în anul în care
omul a reuşit să "atingă" pentru prima dată cu piciorul Luna (1969), Planetariul destăinuie şi
azi misterele greu de pătruns ale cerului.
Microrezervație - În cadrul Complexului Muzeal de Ştiinţe ale Naturii Constanţa,
începând cu anul 1985 a intrat în circuitul public o Microrezervaţie care se întinde pe o
suprafaţă de cca 12 ha din care 2 ha reprezintă luciu de apă cu vegetaţie palustră. Acest
obiectiv a fost creat în ideea de a oferi vizitatorilor o imagine cât mai complexă asupra naturii
dobrogene.

Cap.2 Protejarea și conservarea resurselor antropice din Dobrogea

11
 Turismul, mai mult ca oricare alt domeniu de activitate, este dependent de mediul
înconjurător, acesta reprezentând ,,materia primă’’, obiectul și domeniul de activitate a sa,
purtătorul resurselor sale. La ora actuală mediul înconjurator se confruntă cu câteva
fenomene majore, care afectează întreaga planetă: efectul de seră, reducerea stratului de
ozone, a fluviilor și a râurilor de pe continente, reducerea biodiversității floristice și
faunistice. Astfel, s-au conturat în timp mai multe forme de poluare care, prin suprapunere
dau naștrere unor puternice distrugeri ale mediului ambientl. La nivel local poluarea se
manifestă îndeosebi prin acumularea de deșeuri, gunoaie, circulație haotică, mirosuri
pestilentiale, degradări estetice alea ambientului .
Acutizarea problemelor de mediu, din ultimele decenii ale secolului nostru pune
problema pe modul de gestionare a resurselor, creșterea costurilor legate de poluare și
păstrarea unui standard de viață cât mai bun. Mai mult ca oricare domeniu de activitate,
turismul este dependent de mediul înconjurător, acesta reprezentând de fapt principala
resursă, iar claritatea acesteia poate favoriza sau obstrucționa derularea activitațiilor turistice.
Relieful, pădurile, fluviile și râurile lacurile, marea, apele minerale și termale, parcurile
naționale și monumentele naturii, monumentele de arhitectură și artă, valorile etnografice se
constituie în cele mai valoroase elemente ale mediului natural și construit, adevarate resurse
cu valențe turistice care pot favoriza în timp și spatiu dezvoltarea mai multor forme de turism.
Mediul înconjurator constituie patrimonial turistic al unei națiuni, care prezintă propria
structură și dezvoltă o rețea de relații intre elementele care il alcătuiesc, determinând
motivațiile turiștilor și o anumită capacitate de adaptare fața de nivelul de valorificare pe care
îl atinge. Aceasta capacitate de adaptare este direct proporțională cu diversitatea si calitatea
componentelor sale.

2.1. Tipuri majore de impact al turismului asupra mediului

Evoluția actuală a turismului este caracterizată de o înoire profundă a ofertei turistice

mondiale, în special prin dezvoltarea unei game de produse turistice noi, superioare atât din
punct de vedere calitativ, cât și din punct de vedere cantitativ. Revigorarea turismului
românesc va presupune remodelarea produselor turistice în funcție de evolutia motivațiilor
turistice la nivel intern și internațional. Din acest punct de vedere se pot aminti principalele
tendințe ale turismului pe plan mondial și regional: preferința pentru destinațiile la mare

12
distanța, care permit diversificarea locurilor de sejur în extra-sezon; dezvoltarea vacanțelor
tematice sporturi, cultură, divertisment, aventuri) organizate pentru o clientelă exigentă și
care efectuează mai multe călătorii turistice pe an; realizarea de noi produse pentru odihnă și
recreere, cu cazare turistică dispersată, care urmarește sentimental de autentic și permite
dezvoltarea schimburilor mai active între populațiile locale și turiști. Aceste deziderente se
sprijină pe o serie de factori cu valoare determinantă asupra turismului:
-valoarea calitativă și cantitativă a resurselor naturale și culturale;
-nivelul creșterii economice generale, care conduce la creșterea locurilor de muncă și a
veniturilor;
-evoluția cursului de schimb valutar, care susține puterea de cumpărare a rezidenților și a
turiștilor;
-repartiția resurselor turistice și a veniturilor care influențeaza evoluția fluxurilor turistice.
Turismul se bazează deci, în primul rând, pe valorificarea resurselor turistice, iar nivelul și
intensitatea valorificării produc în timp și spațiu efecte negative asupra mediului, care sunt
exprimate prin noțiunea de impact. În acest context, resursele turistice nu pot fi exploatate în
mod sălbatic, fără riscul de a fi degradate sau distruse. Imperativele dezvoltării tuturor
formelor de turism nu trebuie să conducă la supra-exploatarea resurselor, nu trebuie să
afecteze interesele socio-economice ale populației rezidente.

De foarte multe ori bunurile naturale și antropice exploatate în turism fac parte din
patrimoniul național sau mondial și în acest sens este foarte important să se vegheze la
protejarea și conservarea lor. În mod succinct problemele de impact ale turismului asupra
mediului se pot prezenta în modul următor:

I. Categorii majore de impact produse de turism asupra mediului natural

1. Exploatarea resurselor naturale:

-reducerea resurselor de apă prin supra-explatări și supra-exploatare;

-reducerea resurselor de combustibil clasic utilizate pentru obținerea de energie pentru
susținerea activitaților turistice;
-riscuri crescute produse de calamități naturale.

13
 2. Schimbări în structura biodiversității:

-distrugerea habitatelor speciilor; 

-uciderea anumalelor în scopuri cinegetice;
-uciderea animalelor pentru curiozitați gastronomice, suveniruri;
-influențarea, printr-o intensă circulație turstica, a migrației interne sau externe a animalelor;
-distrugerea speciilor vegetale valoroase pentru suveniruri și valorificarea lemnului;
-reducerea vegetației naturale pentru amenajări turistice;
-extinderea rezervațiilor naturale, a sanctuarelor cu viată sălbatică.

3. Fenomene de eroziune:

-tasarea și compactizarea solului, fapt ce conduce la creșterea scurgerii pluviale și a eroziunii;

-creșterea expunerii solurilor la alunecări;
-creșterea proceselor de declanșare a avalanșelor; 
-pagube produse fenomenelor geologice deosebite(peșteri,avene);
-pagube provocate malurilor de râuri și țărmurilor de litoral.

4. Poluarea:

-polurea apei prin deversarea directă a apelor uzate;

-scurgeri accidentale de produse petroliere;
-poluarea aerului prin gaze de eșapament și arderea de combustibili pentru obținerea de
energie;
-poluarea sonoră datorată activitaților și transporturilor turistice;
-poluarea solurilor produsă prin deșeuri din toata gama de servicii turistice.

5. Modificări estetici-ambientale:

-construcții și amenajări turistice improprii cu tradițiile locale;

-acumulari de gunoaie si deșeuri.

14
 II. Categorii majore de impact produse de turism asupra mediului antropic

1. Modificări estetice si vizuale:

-creșterea densitații construcțiilor și a suprafețelor betonate;

-acceptarea de stiluri arhitecturale noi, discordante cu cele vechi;
-aglomerări de populație și de bunuri imobiliare și mobile.

2. Infrastructura:

-supraîncarcarea cu elemente și echipamente de infrastructură;

-realizarea de noi investiții în infrastructură;
-management de mediu deficitar în exploatarea și valorificarea bunurilor cultural-istorice.

3. Schimbări în structura și textura urbană:

-modificări prin extensie a unor spații urbane (zone industriale, transporturi, comerciale,
rezidențiale,agrement);
-schimbări în volum concentrarea și calitatea dotărilor și a mobilierului urban;
-pericolul apariției unor contraste între zonele amenajate turistic și cele rezidențiale.

4. Forme de conservare și restaurare:

-reutilizarea imobilelor vechi în scopuri turistice și comerciale;

-conservarea vechilor centre istorice urbane sau rurale;
-utilizarea clădirilor vechi în scopuri culturale.
5. Competiția:
-înlocuirea unor atracții în decline din așezarile umane cu altele mai puțin cunoscute dar mai
aractive;

15
-orientarea atracțiilor culturale în funcție de schimbarea motivațiilor turistice, sau de noile
tendințe din industria turistică.
Aceste categorii majore de impact produse de turism asupra mediului natural și antropic
impun evaluarea corectă a acestui impact, ca instrument de stabilire a viitoarelor amenajări
turistice și de orientare a activităților turistice, pentru a fi în concordanță cu cerințele de
respectare a calității mediului înconjurător.
Derularea activității turistice presupune realizarea unui studio de impact care trebuie să
includă analiza următoarelor aspecte: descrierea activității(proiectului) propus pentru
prezentarea obiectivelor, a fazelor de realizare, gradului de exploatare al resurselor turistice;
prezentarea situației stării actuale a calitații mediului, a tendințelor de evoluție a
componentelor sale, pentru a aprecia nivelui de exploatare turistică; analiza aspectelor de
impact, cu investigarea detaliata a tipurilor de impact ce pot apărea și a formelor de
manifestare pe termen scurt și mediu; descrierea alternativelor posibile față de proiectul sau
activitatea inițială; prin evitarea producerii impactelor de mediu; realizare unor propuneri
concrete de amelioarare pentru problemele de impact ce pot apărea, mai ales a acelora cu
efecte distructive asupra mediului înconjurător; elaborarea unui plan de monitorizare a
derulării activităților turistice și a impactelor produse, pentru a introduce imbunatățiri menite
să atenueze efectele negative asupra resurselor turistice antropice.
Aceste evaluări de impact diferă de la o regiune la alta . Avansul este deținut de țările
cu o puternică industrie a turismului, ce utilizează tehnologii moderne, non-poluante,
asigurând în acest fel servicii turistice de calitate .

2.2. Capacitatea de suport a mediului

Problemele capacității de suport ecologic sau de încărcare diferă în funcție de cele trei
tipuri de zone turistice:
-zone emițătoare de turiști, care nu dețin un potențial turistic antropic deosebit, dar care
printr-un nivel economic ridicat și un standard de viață mai bun determină deplasări de turiști
către alte destinații turistice;
-zone de transit, care pot cunoaște aglomerări și suprasolicitări ale mijloacelor de transport și
ale structurilor turistice existente;
-zone receptoare care cunosc cele mai multe probleme legată de deteriorarea în timp și spațiu
a mediului înconjurător.

16
 Concluzii şi propuneri

Asigurarea unei calităţi corespunzătoare a mediului, protejarea lui – ca necesitate a

supravieţuirii şi progresului – reprezintă o problemă de interes major şi de certă actualitate
pentru evoluţia socială. În acest sens, se impune păstrarea calităţii resurselor turistice prin
diminuarea efectelor negative ale activităţii umane cu implicaţii asupra acestuia.
Protecţia resurselor turistice antropice devine un sector distinct în economia societăţii
omeneşti, preocupările în acest domeniu vizând orice latură a activităţii umane.
Pentru protejarea resurselor turistice trebuie identificate zonele afectate, evaluat gradul
de deteriorare şi stabilite cauzele care au produs dezechilibrele respective.
În ceea ce priveşte modalităţile de protejare, se impune soluţionarea a trei categorii de
probleme:
ƒ- crearea unui sistem legislativ şi institutuţional adecvat şi eficient care să garanteze
respectarea legilor în vigoare;
ƒ- evaluarea costurilor acţiunilor de protejare a resurselor turistice şi identificarea surselor
de finanţare a acestora;

17
ƒ- elaborarea unor programe pe termen lung, corelate pe plan naţional şi internaţional,
pentru o viziune de ansamblu.
Presiunea activităţii omului asupra resurselor turistice antropice creşte foarte rapid. De
asemenea, se accelerează dezvoltarea industrială, schimburile, circulaţia mărfurilor. Totodată,
spaţiul ocupat, parcurs şi utilizat pentru activităţile umane este din ce în ce mai vast. Această
evoluţie îşi pune amprenta în mod nefavorabil asupra resurselor turisice şi a componentelor
sale.
Comportamentul individului poluează mediul într-o măsură mai mare sau mai mică, fie
sub forma activităţii cotidiene, fie a consumurilor turistice. Prin dezvoltarea activităţii umane
sunt afectate toate componentele mediului în proporţii diferite.
În consecinţă, conservarea funcţiilor igienico-sanitară, recreativă şi estetică ale
componentelor mediului antropic constituie garanţia unei dezvoltări continue a societăţii
umane, iar preocupările trebuie să vizeze atât autorităţile, cât şi toate componentele societăţii
civile la nivel local, naţional, european şi internaţional.

Noile politici de mediu propun o abordare integrată care să contribuie la un nivel mai
înalt al calităţii vieţii şi al bunăstării sociale a cetăţenilor, prin asigurarea unui mediu în care
nivelul poluării nu generează efecte nocive asupra sănătăţii umane şi a mediului.
Abordările integrate pentru protejarea mediului duc la o planificare mai bună şi la
rezultate semnificative.
Soluţiile trebuie să fie orientate spre viitor, să încorporeze aspecte legate de prevenirea
riscurilor, precum anticiparea schimbărilor climatice (de exemplu, creşterea pericolului de
inundaţii) sau reducerea progresivă a dependenţei de combustibilii fosili. Iniţiativele locale
de rezolvare a unor probleme pot genera probleme noi în alt domeniu şi pot fi în contradicţie
cu politicile la nivel naţional sau regional.
Obligaţiile impuse la nivel local, regional, naţional sau european (de exemplu, utilizarea
eficientă a terenului, reducerea zgomotului, creşterea calităţii aerului) pot fi implementate
mai eficient la nivel local atunci când sunt integrate într-un cadru local de management
strategic.
Definirea clară a obiectivelor şi a ţintelor, asumarea responsabilităţilor, a procedurilor de
monitorizare a progreselor, consultarea publicului, verificarea rezultatelor, auditul şi
raportarea sunt cruciale pentru implementarea efectivă a măsurilor de protecţie a resurselor.

18
 Bibliografie

1. Tehnologia Turismului, manual, pentru clasele XI-XII –editura Niculescu

2. www.revistadeturism.ro

3. www.litoralulromanesc.ro

4. ro.wikipedia.org

5. www.primaria-constanta.ro

6. www.turism-dobrogea.ro

19
ANEXE

20
 Figura nr. 1-Document Arhiva Dobrogei VOL.I. de Constantin Moisil

Potențialul turistic antropic

21

Potențialul cultural istoric Potențialul socio-demografic

 Potențialul tehnico-economi

vestigii
vestigii arheologice
arheologice hidrocentrale populație
hidrocentrale populație

monumente
monumente instorice
instorice de
de arta
arta și
și arhitectura
arhitectura canale
canale de
de navigație
navigație așezări
așezări urbane
urbane și
și rurale
rurale

elemente
elemente de
de etnografie
etnografie și
și folclor
folclor lacuri
lacuri de
de acumulare
acumulare

viaducte
viaducte
Instituții
Instituții și
și evenimente
evenimente cultural-artistice
cultural-artistice

drumuri
drumuri și
și poduri
poduri

centre
centre viticole
viticole

Figura nr.2 Structura potențialului turistic antropic

22