Introducere

Astăzi, Noul Cod civil utilizează, pentru prima dată în legislația

noastră civilă, termenul de pasiv succesoral, de exemplu, în titlul
textului art. 1155, și aduce acestui concept reguli noi, prin faptul că
reglementează plata pasivului și în perioada indiviziunii succesorale.
Consacrarea legală a noțiunii de pasiv succesoral impune
aprofundarea acestei noțiuni și legat de aceasta aducerea în
dezbatere a conceptului de pasiv succesoral, cu propunerile de lege
ferenda1 pe care le-am considerat utile, în vederea unei reglementări
mai clare a acestuia.
Toate acestea constituie motive ale demersului nostru pentru
cercetarea regimului pasivului succesoral. Aducerea în discuție a
conceptului de pasiv succesoral este foarte utilă şi din perspectiva
demersului legislativ. Regulile Noului Cod civil cu privire la pasivul
succesoral sunt departe de ceea ce aşteptam de la ele, atâta timp cât
vorbim de o reformă legislativă. Un simplu exemplu este revelator.
În lipsa unor reguli care să-i oblige pe creditorii succesorali să-şi
declare creanțele, succesibilii nu pot lua o decizie reflectată asupra
opțiunii succesorale.
Mai remarcăm, de asemenea, faptul că terminologia utilizată de Noul
Cod civil cu privire la pasivul succesoral este ambiguă. Se observă că
legiuitorul este inconsecvent în utilizarea termenilor, deoarece
pasivul succesoral este denumit când cu acest termen, când cu cel de
„datoria moştenirii ”. Această imprecizie în utilizarea termenilor
arătați a existat şi până acum, dar era de aşteptat ca Noul Cod civil să
pună capăt acestei confuzii.

1
lege ferenda- (expr. lat. „despre legea care urmează să fie elaborată") - expresie folosită
pentru a denumi soluţii de reglementare care se preconizează sau se recomandă a fi
adoptate de legiuitor.
1
Considerăm că ambiguitatea terminologică utilizată se datorează, în
principal, insuficientei cristalizări a noțiunii de pasiv succesoral şi
implicit a aceleia de datorie succesorală.
În mod riguros, termenul de pasiv succesoral constituie genus
proximus, iar datoria succesorală nu reprezintă decât unul dintre
elementele conținutului său. În concluzie, cele relatate mai sus au
menirea de a releva importanța unei cercetări aprofundate a
pasivului succesoral şi consecințele lipsei acesteia chiar şi în plan
legislativ.

Noțiunea de pasiv succesoral

Pasivul succesoral, parte a patrimoniului succesoral constituită din
datoriile si sarcinile moștenirii. Numai moștenitorii universali și cu
titlu universal (moștenitorii legali, statul, legatarii sau donatarii de
bunuri viitoare, universali sau cu titlu universal) au obligația sa achite
datoriile și sarcinile succesiunii, deoarece — moștenind întreg
patrimoniul sau o fracțiune a acestuia — numai ei sunt chemați la o
universalitate de drepturi și obligații. În ceea ce privește întinderea
răspunderii ce revine moștenitorilor pentru plata pasivului succesoral
(indiferent daca este vorba de datorii sau de sarcini), se face distincție
intre :
a) moștenitorii regulați, care, in principiu, răspund ultra vires
hereditatis2, afara de situația când au acceptat succesiunea sub
beneficiu de inventar; excepție face în cazul legatelor cu titlu

particular (ce conferă legatarului calitatea de creditor), pe care

moștenitorii regulați le vor plăti numai in limita valorii bunurilor
succesorale.

2
ultra vires hereditatis- dincolo de capacitatea moștenirii
2
b) moștenitorii neregulați care răspund, în principal numai intra vires
hereditatis3, cu condiția să se fi făcut un inventar al succesiunii pentru
a se evita confuziunea cu patrimoniul succesorului, dovedi cuprinsul
acesteia.

Compunerea pasivului succesoral

Așa cum rezultă din prevederile art. 774 C. civ., pasivul succesiunii
este compus din datoriile și sarcinile succesiunii.
Datoriile succesiunii sunt acele obligații patrimoniale ale defunctului
care se aflau la data deschiderii succesiunii in patrimoniul său. Ele
pot fi de natură contractuală ca obligația de a plăti prețul dintr-un
contract de vânzare-cumpărare, obligația de restituire a unui
împrumut etc., de natură delictuală, ca obligația de despăgubire a
unei persoane pentru prejudiciul cauzat prin fapta defunctului, de
natura cvasicontractuală ca obligația de despăgubire a terțului care a
gerat afacerile defunctului pentru plata cheltuielilor utile și necesare.
Nu intra in pasivul succesiunii obligațiile care se sting la moartea celui
care lasa moștenirea cum sunt cele legate strict de persoana sa, ca
obligația de întreținere întemeiată pe dispozițiile Codului familiei,
care în principiu se stinge prin încetarea din viață, fie a creditorului
întreținerii, fie a debitorului său, cu excepția situației reglementate
de art. 96 C. fam., când obligația de întreținere se transmite pasiv la
moștenitorii debitorului ei . Nu intra, de asemenea, în pasivul
succesiunii obligațiile intuitu personae cum sunt cele contractate de
defunct ca antreprenor sau mandatar etc. S-a precizat însă în
doctrină că efectele produse în trecut, în cazul acestor contracte sunt
opozabile moștenitorilor ca, de pildă, răspunderea pentru pieirea
bunului predat mandatarului pentru vânzare, sau răspunderea
antreprenorului pentru vicii etc.

3
intra vires hereditatis- în limitele puterilor moștenirii
3
Sarcinile succesiunii sunt acele obligații care nu au existat în
patrimoniul celui care lasă moștenirea, dar care se nasc in persoana
moștenitorului la data deschiderii moștenirii sau ulterior, uneori din
vointa lui de cuius, alteori independent de aceasta sau de voința sa.
Astfel de sarcini sunt:
– cheltuielile de înmormantare, care includ și pe cele cu parastasele
care se fac potrivit obiceiului locului, si cele cu monumentul funerar,
dar care nu trebuie sa fie excesive ;
– plata legatelor cu titlu particular, în cazul când obiectul legatului
este constituit dintr-o sumă de bani, din bunuri generice ori obligații
de a face sau a nu face, când legatarul cu titlu particular are un drept
de creantă împotriva succesorului obligat să execute legatul.
În cazul în care însa, obiectul legatului îl constituie un drept real
asupra unui bun individual-determinat, legatarul fiind titularul acelui
drept din momentul deschiderii moștenirii, el poate acționa ca atare
(el poate revendica bunul de la persoana care-l stăpânește) și nu în
calitate de creditor al moștenirii, astfel că, in acest caz, legatul nu
intră în pasivul moștenirii
– cheltuielile pentru administrarea si lichidarea moștenirii, taxele și
impozitele pentru bunurile succesorale și cheltuielile efectuate cu
procedura succesorală (art. 723 C. civ.).

Transmisiunea pasivului succesoral

Din mai multe prevederi ale Codului civil (art. 774-789, art. 896-897
si art. 902) rezultă că pasivul succesoral este suportat numai de
succesorii universali și cu titlu universal, așadar, de moștenitorii
legali, legatarii universali și cu titlu universal, iar nu și de legatarii cu
titlu particular. Aceasta întrucat primii moștenesc o universalitate
care cuprinde nu numai drepturi dar și datorii și sarcini, pe când
legatarul cu titlu particular, cum am arătat mai înainte, devine el

4
însuși un creditor având dreptul de a pretinde plata legatului al cărui
titular este.
Codul civil consacră, așadar, regula potrivit căreia legatarii cu titlu
particular nu sunt ținuți de plata pasivului succesoral (art. 775 si art.
909 C. civ.). Cu toate acestea în mod excepțional, în anumite situații
și limite, ei pot fi obligați la plata pasivului . Astfel:
a) în ipoteza în care testatorul însuși a impus legatarului cu titlu
particular plata unei datorii sau a unei sarcini. În măsura în care
legatarului i se pare ca sarcina este prea oneroasă el poate renunța la
legat, dar dacă a acceptat legatul trebuie să execute obligația
instituită prin testament;
b) dacă legatul are ca obiect un imobil ipotecat de defunct, legatarul
poate, potrivit dreptului comun, urmari imobilul la legatar. Acesta
însa se poate întoarce cu acțiune în regres impotriva succesorilor
universali sau cu titlu universal întrucat se subrogă în drepturile
creditorului plătit (art. 1108 pct. 2 C. civ.
c) când obiectul legatului este constituit dintr-o succesiune
nelichidată ori cota-parte dintr-o societate, întrucât în această
ipoteză el a moștenit o universalitate sau o parte dintr-o
universalitate;
d) atunci când activul succesiunii nu este îndestulator pentru
acoperirea pasivului, legatarul cu titlu particular va fi ținut indirect la
suportarea datoriilor. Venind in concurs cu creditorii succesiunii,
aceștia din urmă au preferința (nemo liberalis nisi liberatus), iar
legatul va fi redus in măsura necesară plății pasivului succesoral;
e) împărtășind teza potrivit căreia legatul uzufructului întregii
moșteniri sau a unei părți din aceasta, este un legat cu titlu
particular, titularul unui astfel de legat va trebui sa contribuie, alături
de nudul proprietar, la plata unor datoriișsi sarcini, în condițiile și
limitele prevăzute de art. 550 si art. 552 C. civ.

5
Principiul diviziunii de drept a pasivului succesoral
Codul civil consacră în mai multe texte legale (art. 774, art. 775, art.
777, art. 893, art. 896, art. 902 si art. 1060) principiul diviziunii de
drept a pasivului succesoral, de la data deschiderii succesiunii,
proporțional cu partea ce revine fiecărui moștenitor, universal sau cu
titlu universal, din acea moștenire. În mod unanim se admite ca desi
unele texte legale vorbesc de divizarea pasivului in functie de
emolumentul „cules”, sau „in proporție de ce ia ” fiecare moștenitor
(art. 774, art. 775 si art. 902 C. civ.), în realitate diviziunea are loc in
funcție de partea ereditară a fiecăruia, sau, mai exact spus, în funcție
de partea calculată după vocația fiecărui moștenitor, chiar dacă
efectiv el culege mai puțin sau mai mult. De altfel, s-a subliniat in
practica judiciară și în doctrină , că regula împărțirii de drept a
pasivului, proporțional cu partea ereditară a fiecăruia, nu are
caracter imperativ de vreme ce se recunoaște defunctului dreptul de
a însărcina numai pe unul dintre moștenitori cu executarea
obligației, de pildă cu plata cheltuielilor de înmormantare.

Excepții de la principiul diviziunii de drept a pasivului

succesoral
Regula diviziunii de drept a pasivului proporțional cu părțile
ereditare, suportă unele excepții, ce izvorăsc din lege, din voința lui
de cuius, ori din convenția comoștenitorilor.
Codul civil prevede in art. 1061 că principiul diviziunii pasivului
succesoral între moțtenitori, așa cum este consacrat in art. 1060 C.
civ., nu se aplică în urmatoarele situații:

6
a) când obligația are ca obiect un lucru cert, moștenitorul posesor
este ținut singur să o execute, dar are drept de regres împotriva
celorlalți moștenitori, așa cum prevede art. 1061 alin. (2) C. civ.
b) când unul dintre moștenitori este însărcinat singur, prin titlu, cu
executarea obligației, acesta poate fi urmărit pentru plata întregului
debit [art. 1061 alin. (3) C. civ.]. În cazul în care ceilalți moștenitori au
fost scutiți de executarea obligației de către de cuius prin testament,
iar prin aceasta s-ar aduce atingere rezervei moștenitorului însarcinat
cu executarea obligației, fiind vorba de o liberalitate, ea poate fi
supusă reducțiunii până la limita cotității disponibile. În cazul în care
însărcinarea unuia singur dintre moștenitori ar rezulta din titlul
creanței încheiat de de cuius cu creditorul, moștenitorul însărcinat
are recurs împotriva celorlalți moștenitori pentru ceea ce a plătit
peste partea sa, art. 1061 alin. (3) C. civ. .
Titlul la care face referire art. 1061 pct. 2 C. civ. poate fi constituit și
din convenția comoștenitorilor, încheiată după deschiderea
moștenirii, în sensul că pasivul să fie suportat numai de către unul
din ei. Creditorii sau legatarii îl pot urmări în acest caz pe
moștenitorul însărcinat pentru întreg. Dacă ei nu au interes la
aceasta, atât în cazul testamentului cât și în acela al convenției dintre
moștenitori, întrucât ei nu au consimțit, pot urmări pe toți
moștenitorii potrivit regulii diviziunii legale a pasivului.
c) când obligația este indivizibilă, fie prin natura ei, fie prin voința
paăților contractante, oricare dintre moștenitori poate fi urmărit
pentru întreg, iar acesta are recurs împotriva celorlalți moștenitori
art. 1061 alin. (1) pct. 3, art. 1061 alin. (3) teza a II-a, art. 1063 si art.
1065 C. civ.
d) când unul dintre moștenitori primește un imobil ipotecat, întrucât
ipoteca este indivizibilă, potrivit art. 893, art. 896 si art. 902 alin. (2)
C. civ. creditorii sau legatarii particulari îl vor putea urmări pe acest
moștenitor pentru întreg, dar numai până la concurența valorii

7
imobilului art. 902 alin. (2) C. civ. . Pentru ceea ce depășește această
valoare obligația se divide potrivit regulii generale, iar pentru ceea ce
a plătit singur moștenitorul detinator al imobilului are recurs
împotriva celorlalți moștenitori;
e) deși neacceptată de toți autorii , în practică se mai recunoaște o
excepție, neprevăzută de lege, și anume nedivizarea pasivului pe
durata cât se menține starea de indiviziune între comoștenitori.
Excepția se fundamentează pe aceea că gajul general al creditorilor
asupra bunurilor succesorale este indivizibil cât timp durează starea
de indiviziune succesorală. Așa fiind, creditorii moștenirii pot urmări
bunurile succesorale pentru întreaga datorie, fară sa suporte riscul
insolvabilității unora dintre moștenitori, prin diviziunea de drept a
pasivului.

Regularizarea plății pasivului între moștenitori

S-a dovedit în practică că există situații în care plata pasivului, în
totalitate sau în parte, se face de către terți care nu au calitatea de
moștenitori și deci nu sunt ținuți la aceasta, sau unii dintre
moștenitori plătesc peste partea care li se cuvine.
În cazul în care plata pasivului s-a facut de către un terț din eroare,
solvens-ul are două posibilități. Poate să ceară, potrivit art. 993 C.
civ., restituirea plății nedatorate de la creditorul pe care l-a plătit, sau
poate, prin actio de in rem verso, să se îndrepte împotriva
moștenitorilor ținuți la plată, în temeiul îmbogățirii fără temei. În
ambele situații acțiunea este considerată personală, deci supusă
prescripției de 3 ani
În ipoteza în care terțul a plătit în mod voluntar pasivul succesiunii,
dar fără intenția de a gratifica pe moștenitorii ținuți la plată, el are
dreptul de a pretinde despăgubiri în temeiul gestiunii de afaceri,
potrivit art. 987 C. civ.

8
Moștenitorul care, deși ținut la plata pasivului potrivit parții sale
ereditare, a plătit, din eroare, peste partea ce i se cuvine, are dreptul
la restituirea a ceea ce a plătit peste partea sa, la fel ca și terțul străin
de moștenire, la care ne-am referit mai sus. Dacă comoștenitorul a
plătit în mod voluntar peste partea lui din pasiv, se poate îndrepta
împotriva celorlalți comoștenitori, fie în temeiul gestiunii de afaceri,
fie al subrogației legale reglementată de art. 1108 pct. 4 C. civ., iar
dacă a plătit după sistarea stării de indiviziune poate uza de acțiunea
în garanția împărțelii, potrivit art. 787 C. civ.
În cazul în care comoștenitorul a plătit peste partea sa ca urmare a
faptului că obligația era, de pildă, indivizibilă sau garantată cu
ipoteca etc. situații de excepție când acest lucru se impune, el are la
dispoziție o acțiune recursorie împotriva celorlalți moștenitori,
fundamentată pe subrogația legală prevăzută de art. 1108 pct. 3 C.
civ., dar nu poate pretinde de la fiecare peste partea sa contributivă
(art. 778 C. civ. si art. 1053 C. civ.). Așadar, în toate cazurile acțiunea
este divizibilă, cu toate că creanța creditorului plătit poate să fie
indivizibilă. În caz de insolvabilitate, partea moștenitorilor insolvabili
se divide între ceilalți moștenitori, inclusiv moștenitorul solvens,
proporțional cu părțile lor ereditare (art. 779 C. civ.). Acțiunea este
considerată ca având caracter personal, fiind, așadar, prescriptibilă în
termenul general de prescripție de 3 ani, dar posesia bunurilor din
partea moștenitorului care a plătit întrerupe curgerea termenului de
prescripție