2.

Analiza biomecanicii mainii

2.1.Biomecanica umarulului

Biomecanica umarului ne explica cum sunt realizate cele mai complexe miscari ale
bratului, legandul pe acesta de scheletul trunchiului doar prin intermediul claviculei.
Structura arcului pectoral este compusa din: clavicula si scapula ca system osos.
Clavicula este osul de legatura dintre membrul superior si acrmion, avand structura osoasa
alungita si forma literei ”S”, aceasta forma curbata ii ofere acestea rezistenta si capacitatea
de a sustine greutatea membrului superior.
Osul plat de forma triunghiulara situate pe partea posteo-exterioara a toracelui este scapula,
aceasta face legatura intre clavicula si humerus. Aceasta forma a scapulei ofera suprafete
mari pentru inserti musculare. Spina scapulara este pozitionata posterior si imparte partea
dorsala in doua zone:

Anatomia umaruluiâ(https://kinetoiasi.ro/anatomia-umarului/)

Fetele articulare sunt reprezentate de:

- cavitatea glenoida a scapulei: are apsect concav, este acoperita de cartilaj hialin si este
marita de catre labrul glenoidal.
- capul humeral: este de asemenea acoperit de cartilaj hialin, are aspect sferic si este mai gros
decat cartilajul glenoid.Mijloacele de unire ale articulatiei scapulo-humerale sunt:

- capsula articulara este cea care inveleste articulatia, inserandu-se pe circumferinta cavitatii

glenoide, dar si pe fata externa a labrului glenoidal si pe colul anatomic.

- ligamentele gleno-humerale: sunt cele care intaresc capsula in special anterior. Anumiti
autori (in special francezi) descriu existenta a trei ligamente ventrale: ligamentul
glenohumeral superior, ligamentul glenohumeral mijlociu si ligamentul glenohumeral
inferiorsau supragleno-suprahumeral, supragleno-prehumeral si pregleno-subhumeral. Toate
acestea se insera la nivelul humerusului.
- ligamentul coraco-humeral este cel mai bine individualizat. Este localizat in partea
superioara a articulatiei.

Muschii si tendoanele articulatiei scapulo-humerale:

1. Coiful rotatorilor: deasupra capsulei, un strat muscular inconjoara articulatia umarului, de
unde provine si numele de coiful rotatorilor. Aceasta structura asigura nu numai majoritatea
miscarilor umarului, dar si stabilitatea sa, prin mentinerea capului humeral fixat in centrul
cavitatii articulare a scapulei.
Este format din patru muschi scurti: subscapular, supraspinos, subspinos si rotundul mic.
Muschiul subscapular este localizat ventral, muschiul supraspinos este situat postero-
superior, muschiul subspinos este localizat posterior iar muschiul rotund mic este localizat
antero-inferior.

2. Tendonul bicepsului lung

Extremitatile acestor muschi formeaza tendoanele coifului rotatorilor. Acestea se
insereazape scapula si converg spre extremitatile superioare ale osului humeral, la nivelul
tuberozitatii mici si tuberozitatii mari. Intre cele doua tuberozitati se descrie culisa bicipitala,
la nivelul careia patrunde tendonul bicepsului lung, care se fixeaza pe fata superioara a glenei
si patrunde in cavitatea articulatiei osului humerus. Acesta permite mentinerea capului osului
humeral in cavitatea glenoida.
3. Muschii superficiali genereaza forta si viteza necesara miscarilor. Incepand cu muschiul
deltoid, dens, triunghiular si larg, care formeaza conturul umarului. Plecand din clavicula si
scapula, ele se insereaza pe osul humerus pentru a actiona, impreuna cu marele pectoral, in
vederea miscarii bratului inspre partea din fata, impreuna cu rotundul mare si marele dorsal.

Inervatia umarului este realizata de mai multi nervi proveniti din plexul brahial. Printre
acestia, se remarca nervul axilar care inerveaza muschiul deltoid, nervul suprascapular care
inerveaza muschii supraspinosi si subspinosi si nervul musculocutanat care inerveaza
muschiul biceps lung.

Vascularizatia articulatiei scapulo-humerale:

Arterele provin din arterele circumflexe humerale si artera suprascapulara.
O parte a mobilitatii umarului este datorata celor doua mici articulatii:
- articulatia sterno-claviculara care este situata intre clavicula si stern, este in permanenta
mobila, deoarece orice miscare a membrului superior ii este transmisa acesteia.
- articulatia acromio- claviculara reuneste acromionul si clavicula, permitand claviculei sa
execute miscari de rotire de anumite grade, dinspre anterior catre posterior.
Umarul are de asemenea doua spatii de alunecare, fara cartilaj, a caror functionare este
indispensabila:
- articulatia scapulo-toracica formata numai din tesut adipos celular, ea permite scapulei sa
alunece pe cavitatea toracica, asigurand astfel o buna pozitionare a glenei in raport cu capul
humeral.
- bursa subacromiala: aceasta este o bursa foarte fina care contine o mica cantitate de tesut
sinovial care se interpune intre clavicula si acromion, in partea superioara si osul humerus in
partea inferioara. Rolul sau este de a facilita alunecarea intre coiful rotatorilor si partea
superioara a umarului.
Rapoarte cu structuri invecinate:
Articulatia scapulo-humerala este invelita de muschiul supraspinos in partea superioara, de
capul lung al muschiului triceps in partea inferioara, de muschiul subscapular in partea
anterioara si demuschiul subspinos si muschiul rotund mic in partea posterioara.

2.2.Biomecanica cotului
Epifiza inferioara a humerusului este suportul axei de flexie – extensie. Aceasta axa este
oblica in jos si inauntru, deci nu este orizontala. Antebratul este in valgus fiziologic de circa
100 cand cotul este in extensie completa, in pozitie neutra cand cotul este in flexie de 80 0 si in
varus fiziologic de circa 60 cand cotul este in flexie completa.
 Articulatia cotului este o trohleo – artroza si executa miscari esentiale de flexie –
extensie in articulatia humero-antebrahiale precum si miscari foarte usoare de inclinatie
laterala.
De asemenea in articulatiile humero-radiala si radio-cubitale se produc miscari de
pronosupinatie.
Miscarile de flexie – extensie
Flexia activa este limitata de contactul maselor musculare din loja anterioara a bratului
si antebratului, astfel incat nu poate depasi 1450.Atunci cand flexia se realizeaza pasiv sub
actiunea unor forte exterioare, factorii delimitatori ai miscarii sunt:
•blocarea capului radial in foseta supracondiliana;
•blocarea varfului apofizei coroniale in foseta supratrohleeana;
•tensiunea portiunii posterioare a capsulei;
•tensiunea pasiva a tricepsului.
•In asemenea situatii flexia pasiva poate ajunge pana la 1600.
Limitarea extensiei se realizeaza prin sprijinul varfului olecranului in fundul fosetei
olecraniene, prin tensionarea portiunii anterioare a capsulei articulare, dar si prin rezistenta
opusa de muschii flexori (biceps, brahialul anterior si lungul supinator).
Daca se forteaza extensia atunci fie se produce fracturarea olecranului, fie, cand acesta
rezista, ruptura capsulei si a ligamentelor urmate de luxatia posterioara a cotului.
Muschii motori ai flexiei sunt: brahialul anterior, lungul supinator, bicepsul brahial. Mai
pot interveni in miscarea de flexie rotundul pronator si primul radial.
Eficacitatea muschilor flexori este maxima in flexia cotului la 900. Atunci cand cotul
este in extensie, directia fortei musculare este aproape paralela cu directia bratului levierului
in timp ce atunci cand cotul este in semiflexie forta musculara devine perpendiculara pe
directia bratului levierului si toata fata musculara este utilizata pentru flexie.
Morrey si Chao demostreaza ca pe cotul in extensie distributia fortelor de stres se
transmite in proportie de 40% in articulatia humero – ulnara si 60% in articulatia humero-
radiala. In mod asemanator Campbell apreciaza ca in articulatia humero-radiala se transmit
peste 50% din fortele verticale statice care trec prin articulatia cotului.
Extensia cotului se datoreaza practic unui singur muschi – tricepsul brahial. Anconeul
este dupa Morrey si Chao activ in toate pozitiile cotului si de aceea este considerat ca
stabiliziator al cotului.
Eficacitatea tricepsului este in functie de gradul de flexie al cotului. In extensie
completa, forta musculara se descompune in doi vectori, unul centrifug C care are tendinta sa
luxeze posterior cubitusul si unul tangential T care este preponderent. In usoara flexie (20 0 –
300), vectorul centrifug se anuleaza, iar cel tangential se confunda cu directia fortei
musculare. In aceasta pozitie muschii au eficacitate maxima. Pe masura ce flexia creste,
eficacitatea componentei T diminua in favoarea componentei centrifuge. In flexie completa
tendonul tricipital se etaleaza pe fata superioara a olecranului ca pe un scripete. Aceasta
dispozitie contribuie la compensarea pierderii eficacitatii sale. Fibrele musculare se gasesc in
stare de tensiune maxima deci forta lor de contractie va fi maxima ceea ce reprezinta un alt
factor de compensare.
Eficacitatea capatului lung al tricepsului poate fi influentata de pozitia umarului.
Forta tricepsului este mai mare daca umarul este in flexie.
La femei si copii datorita unei lasitati crescute ligamentare se poate intalni o
hipertensiune de 50 - 100. daca extensia este incompleta, deficitul de extensie se noteaza cu
semnul „ – ” (minus). De exemplu, o extensie de – 30 0 corespunde unui deficit de extensie de
300.
Forta de flexie este definita in functie de pozitia de prono-supinatie a antebratului. Ea
este mai mare in pronatie decat in supinatie deoarece bicepsul este mai intins in pronatie, deci
si eficienta fortei va fi mai mare.
Prono-supinatia
Prono-supinatia nu poate fi studiata corect decat atunci cand cotul este flectat la 900 si
lipit de corp. Astfel, miscarii de prono-supinatie i se adauga si miscarea de rotatie a bratului
in axul sau longitudinal.
In pozitie intermediara policele este indreptat in sus, iar palma priveste inauntru.
Din acesta pozitie „zero” se masoara amplitudinea miscarilor de prono-supinatie.
In supinatie, mana priveste in sus iar amplitudinea miscarii este de 90 0, in timp ce in
pronatie mana este indreptata in jos iar amplitudinea miscarii este de 850.
In total amplitudinea miscarii de prono-supinatie a antebratului este de aproape 180 0.
Daca la aceasta se adauga miscarea de prono-supinatie a umarului, cotul fiind intins, aceasta
amplitudine finala atinge:
3600 daca membrul superior este vertical in lungul trunchiului;
3600 daca membrul superior este in abductie;
1800 daca membrul superior este vertical, in abductie completa; aceasta confirma ca in
abductie umarul are o amplitudine de rotatie axiala maximala.
Miscarea de prono-supinatie este indispensabila controlului atitudinii mainii.
Reperele anatomice ale scheletului antebratului in supinatie sunt urmatoarele:
 radiusul si ulna sunt situate fata in fata, cu axele lor longitudinale paralele;
membrana interosoasa au stratul anterior al fibrelor oblice in jos si inauntru iar stratul
posterior cu oblicitate inversata; aceasta dispozitie a fibrelor impiedica deplasarea
radiusului in jos, deplasarea proximala fiind blocata condilul humeral;
coarda lui Weitbrecht;
ligamentul anterior al articulatiei radio-cubitale inferioare.
Aceste ultime elemente fibroase se intind in supinatie si limiteaza miscarile.
Inclinarile laterale
Sunt foarte limitate, dar exista. Fixand ratul, fara mare efort antebratul se incheie fie
inauntru fie in afara. Aceste oscilatii sunt de 18 – 12 mm.
Sappey sustinea ca miscarile de lateralitate nu se produc decat cand antebratul este
semiflectat sau flectat. Ele sunt nule cu antebratul in extensie completa din cauza tensiunii
ligamentelor laterale.
2.3.Biomecanica maini

Mana are cinci degete dintr care primul, policele, este opozabil. Apoi urmeaza
indexul, mediusul, cel mai lung dintre degete, inelarul si auricularul (degetul mic). Datorita
numeroaselor sale oase si articulatii, mana are o mobilitate si o agilitate extrema.
Oasele mainii

Mana este formata din 27 de oase:

- cele opt oase ale carpului constituie pumnul si sunt aliniate pe doua randuri: oase proximale
(osul scafoid, osul semilunar, osul piramidal si osul pisiform) si oasele distale (osul trapez,
osultrapezoid, osul cu carlig si osul mare numit si capitat) .
- Cele cinci oase ale metacarpului, cate unul pentru fiecare deget, sunt oase lungi care
formeaza structura lata a mainii.
- Cele paisprezece falange se impart in trei categorii: falange proximale, prelungite prin
falagele mediane (policele nu poseda un astfel de os) si oasele distale, care formeaza
extremitatea degetelor.
 Oasele mâinii (https://anatomie.romedic.ro/mana)

Muschii mainii
Numerosi muschi participa la mobilitatea si flexibilitatea mainii:
- muschi extrinseci: situati in antebrat, ei transmit miscarile mainilor si degetelor, prin
intermediul tendoanelor lungi care se duc fie in palma (tendoanele muschilor flexori), fie in
dosul mainii (tendoanele muschilor extensori).
- muschi intrinseci: situati chiar la nivelul mainii, acestia transmit miscari precise degetelor.
Muschii interososi se impart, in functie de pozitia lor, in dorsali sau palmari si permit
indepartarea, respectiv apropierea degetelor. Muschii lombricali, prezenti intre fiecare dintre
cele cinci degete, participa la flexie si extensie, in timp ce muschii eminentei tenare servesc la
mobilizarea policeului, iar muschii eminenetei hipotenare la mobilizarea degetului mic.
Degetele nu contin muschi, ci doar ligamente si tendoane provenite din muschii mainii si ai
antebratului. Ultimele patru degete contin astfel, fiecare, cate doua tendoane lungi, de flexie
si de extensie, care provin din muschii antebratului. Policele este controlat de tendoanele
muschilor extensori si flexori si de doua ligamente principale (lateral interior si lateral
exterior).
Inervatia mainii
Este asigurata de trei nervi principali, care isi au originea in plexul brahial:
- nervul median: inerveaza muschii antebratului si mainii
- nervul radial: inerveaza muschii palmei
- nervul cubital (ulnar) inerveaza muschii dosului mainii.
Acesti nervi se termina prin mici fascicule care dau mainii capacitatea de a face miscari
foarte precise si o perceptie senzoriala foarte fina.

Vascularizatia mâinii
Se face prin intermediul arterelor radiale si ulnare, insotite de doua vene profunde numite
vene satelite. Venele superficiale, dezvoltate pe fata dorsala a degetelor, formeaza o retea
care se intinde de la unghie pana la falanga proximala. Ele sunt foarte numeorase si infinit de
diferite de la un individ la altul, dar si de la o mana la alta a aceluiasi individ.
Ligamentele degetelor

Sunt inconjurate de membrane fibroase formate din tesut ligamentar. Aceste membrane
permit evitarea frictiunilor intre ligamente, nervii si vasele alaturate in timpul contractiei. In
plus, aceste membrane formeaza o capsula articulara groasa in locul in care se intalnesc cu
articulatiile interfalangiene sau cu articulatiile meracarpofalangiene si un metacarpian.
Aceasta capsula inveleste articulatia si ligamentele atasate proeminentelor situate la
extremitatile oaselor.

Degetele sunt, de asemenea, bine protejate: tendonul lung al muschiului flexor al policelui are
propria membrana. Indexul, mediusul si inelarul au de asemenea o membrana individualizata
in canalul digital, in timp ce auricularul are o membrana comuna cu tendoanele muschilor
flexori ai degetelor lungi.

Majoritatea oamenilor au o mana care este in mod evident mai abila decat cealalta. In
general, este vorba despre mana dreapta. Aproximativ 90 % dintre romani sunt dreptaci, iar
din cei 10 % care sunt stangaci, majoritatea sunt barbati. Anumite persoane, carora li s–a
impus sa isi foloseasca mana dreapta, folosesc cu aceeasi usurinta si mana dreapta si pe cea
stanga, acesti oameni numindu-se ambidextri.