Sunteți pe pagina 1din 14

ENTITĂȚI CORELATIVE: ETICA, ECOLOGIA/ECOETICA

ȘI BIOETICA ÎN EDUCAȚIE

DOI: 10.5281/zenodo.3716146 Doctor, conferențiar universitar Nelu VICOL


CZU: 37.015:17 ORCID iD: 0000-0001-5626-4556
Institutul de Științe ale Educației (Republica Moldova)
Doctor, conferențiar universitar Viorica-Torii CACIUC
Universitatea „Dunărea de Jos” din Galați (România)
Doctorandă, asistent universitar Victoria FEDERIUC
ORCID iD: 0000-0002-9029-860X
Universitatea de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu”
din Chișinău (Republica Moldova)

ETHICS IN EDUCATION: CORRELATIVE ENTITIES

Abstract. The authors debate the classical theories of ethics that are outweighed by the extent of human and
ecological correlative problems, which can only be improved by their coherent approaches. The development
of an environmental ethic correlated with that of the ethics of the human being represents an opportunity for
shaping a responsible conscience and attitudes towards the environment and towards human life. The paper
elucidates and substantiates the issues addressed by the ethics of the environment (ecological ethics / eco-eth-
ics) and the ethics of life (bioethics) which grounds humanity and must be elucidated interdisciplinarily and
correlatively.
Keywords: ethics, morals, education, correlativity, ecological education, bioethics education, attitude, be-
havior, values.

Rezumat. Autorii dezbat teoriile clasice ale eticii care sunt depășite de amploarea problemelor corelative
umane și ecologice, care pot i ameliorate doar prin abordări coerente ale acesteia. Dezvoltarea unei etici a
mediului corelată cu cea a eticii iinței umane reprezintă o oportunitate pentru conturarea unei conștiințe și
atitudini responsabile față de mediu și față de viața omului. Textul elucidează și fundamentează problematica
abordată de etica mediului (etica ecologică / ecoetica) și etica vieții iinței umane (bioetica) care este la ordi-
nea umanității și care trebuie elucidată interdisciplinar și corelativ.
Cuvinte-cheie: etică, morală, educație, corelativitate, educație ecologică, educație bioetică, atitudine, com-
portament, valori.

Preambul. Se cere a menționa că în activitatea mentale ale omului, pluralismului politic, demo-
sa profesorul își elaborează manifestul său profe- crației și principiului supremației legii; el are li-
sional care îi edi ică prestanța sa culturală și pe- bertatea de gândire, de conștiință, de exprimare,
dagogică în con igurația valorilor umane și care îl de asociere;el își exercită funcția fără discrimina-
aduce în mod umanistic înspre școală, înspre elev re sau represiune pe baze competitive, etice și de-
și care îi construiește contiguitatea etică și perso- ontologice.
nalitatea morală în exercitarea funcțională [24]. Or, contiguitatea etică explicitează că activita-
Astfel, în activitatea sa el este atașat tradiției gân- tea cadrelor didactice este percepută drept prin-
dirii libere, libertății academice și profesionale, cipii, valori și norme morale pe care membrii co-
recunoașterii drepturilor și libertăților funda- munității pedagogice consimt să le respecte și să

UNIVERS PEDAGOGIC NR. 1 (65) 2020 7


ȘTIINȚELE PEDAGOGICE: INOVAȚIE ȘI MODERNIZARE

le urmeze ca iind instrumente etice în activitatea omului care acționează din cunoaștere, care poa-
lor profesională. te să facă ceva din voință proprie și care gândește
Contiguitatea etică este conștientizată ca iind atunci când alege și acționează [13]. Viabilitatea
un contract moral între membrii comunității peda- acestei educații este posibilă și se realizează anu-
gogice (elev, student, masterand, doctorand, pro- me datorită profesorului, care este, prin constru-
fesor, cercetător, personal administrativ, personal cția și identitatea sa profesională, morală și socia-
auxiliar), contribuind la coeziunea membrilor, la lă, educatorul neamului, iind statutat prin dimen-
formarea unui climat bazat pe cooperare și com- siunea afectivă și prin înțelepciune. Spre ce se des-
petiție, la dezvoltarea integrității profesionale și la chide afectivitatea, moralitatea și înțelepciunea
avansarea prestigiului carierei profesionale. unui profesor? Răspunsul rezidă în consensul că,
Prin contiguitatea etică se asigurară conduita lucrând cu experiență, el animă învățarea, educa-
morală a membrilor comunității pedagogice pri- rea, aceasta iind o acțiune în raport cu elevii, cu
vind promovarea culturii instituționale adecva- studenții, cu adulții în situații în care învățarea,
te, prevenirea și combaterea abaterilor compor- educarea semni ică un demers și un ancoraj acți-
tamentale, îmbunătățirea serviciilor instituționa- onal din ceea ce se întâmplă în viață, din împre-
le, realizarea echilibrului între libertățile și drep- jurările de viață. De aceea înțelepciunea se iden-
turile membrilor comunității și responsabilitățile ti ică în una dintre posibilele unități de măsură,
acesteia, precum și în dezvoltarea relațiilor între și anume transversalitatea etică în interpretările
membrii comunității și colaboratorii externi. împrejurărilor și situațiilor de viață, pentru ca be-
Personalitatea morală semni ică idealul socie- ne iciarii procesului educațional să nu întrebe re-
tății și formarea acesteia are anumite fundamente toric „Unde este viața din educație?!”. De aceea în
axiologico-normative care se încadrează în struc- formarea individului capabil să stimuleze, să im-
tura contiguității etice, cum ar i binele, libertatea, pulsioneze, să in luențeze, un loc esențial îl ocupă
responsabilitatea dreptatea, respectul, toleranța, etica, deci conduita și comportamentul etic.
datoria, cinstea, generozitatea, modestia. Ele cer- Demn de menționate că teoriile clasice ale eti-
ti ică un „minimum cotidian, pâinea de toate zile- cii sunt depășite de amploarea problemelor core-
le, fără de care societatea nu poate trăi”, în măsura lative umane și ecologice, care pot i ameliorate
în care sunt asigurate condițiile favorabile de me- doar prin abordări coerente ale acesteia. Dezvol-
diu și de educație, deoarece evoluția iinței umane tarea unei etici a mediului corelată cu cea a eticii
este nemijlocit legată de in luențele agenților so- iinței umane reprezintă o oportunitate pentru
cioculturali și educaționali. conturarea unei conștiințe și atitudini responsa-
Atare componente ne conduc la ideea că fără bile față de mediu și față de viața omului. Proble-
oameni buni și înțelepți nu poți avea o societate matica abordată de etica mediului (etica ecologi-
bună cu o populație educată și sănătoasă, deoa- că/ecoetica) [25] și etica vieții (bioetica) este la or-
rece în educația morală activă, ca iind principiu dinea umanității și ea trebuie elucidată interdisci-
suprem al moralității [23], este foarte important plinar și corelativ [21].
ca atât profesorii, cât și elevii să ie angajați în re- Datorită publicării a două lucrări „Rădăcinile
alizarea binelui decât să-l de inească ori să aplice istorice ale crizei ecologice” de Lynn White (mar-
corect operația de negare a răului. De aceea, me- tie 1967) și „Tragedia oamenilor de rând” de Ga-
nționează profesorul Virgil Mândâcanu, îndepli- rett Hardin (decembrie 1968), s-a dezvoltat un
nind funcția de descriere a realității, a experienței climat intelectual favorabil stimulării iloso ilor,
și vieții morale, etica poartă un caracter axiologic, care aveau relații cu mișcări ecologiste, pentru a
determinând valorile ce gravitează în jurul bine- face ceva în legătură cu etica privind mediul în-
lui sau al răului Aici se validează virtuțile și carac- conjurător. Totuși, cel mai in luent eseu cu privire
terul profesorului [13]. la acest tip de gândire a fost eseul „Etica pămân-
Introducere. Unul dintre principiile pedagogi- tului”, din almanahul „Un ținut de nisip” (1970) al
ei se pretează la etică și la deontologia profesiona- lui Aldo Leopold, în care el susținea că rădăcinile
lă care edi ică și fundamentează educația tinerei crizei ecologice erau iloso ice, iar lucrarea „Pri-
generații. Or, etica în educație cuprinde formarea ma zi a Pământului” a fost sursa de inspirație a

8 UNIVERS PEDAGOGIC NR. 1 (65) 2020


Nelu Vicol, Viorica-Torii Caciuc, Victoria Federiuc. Entități corelative:
etica, ecologia/ecoetica și bioetica în educație

eticii mediului înconjurător și care a determinat tă și ecoso ie: oikos = cămin, locuire, gospodărie;
cum ar arăta un domeniu numit etica mediului în- sophia = înțelepciune),o disciplina despre înțe-
conjurător [5]. lepciunea vieții în cămin, a relațiilor omului cu fa-
Etica mediului a fost, în cea mai mare parte, milia, cu semenii, cu natura, cu Universul, cu sine
considerată o curiozitate și revistele iloso ice ra- însuși, făcând apel la istoria iloso iei naturii, iar
reori publicau mai mult de un articol pe an. Însă în a doua parte a cărții autorul pledează pentru
– la începutul anilor ’80 – s-au desfășurat în gene- implementarea ecoturismului. Andreea Tincu în
ral dezbateri asupra drepturilor naturii și relației lucrarea „Etica mediului” face o prezentare a ra-
dintre Etica mediului și Drepturile animalelor/ eli- portului dintre om și natură în iloso ie și religie,
berarea animalelor. Drepturile animalelor și asis- analizând din perspectivă istorică doar acele teo-
tența socială reprezintă o oportunitate pentru rii și concepții care au avut o in luență semni ica-
conturarea unei conștiințe și atitudini responsabile tivă asupra tematicii abordate: poziția carteziană,
față de mediu. În acești ani s-a dezvoltat mișcarea poziția umanistă și poziția utilitaristă și prezenta-
numită ecofeminismul, după care este fondată eco- rea celor două mari curente ecologiste existente
logia socială. O legătură importantă între acade- în a doua jumătate a secolului al XX-lea, și anume:
micieni și ecologiștii radicali a fost stabilită odată 1. ecologia reformistă, care încearcă să redu-
cu crearea Centrului pentru respect față de viață și că în primul rând poluarea apei și a aerului, să
mediu, care se concentra mai mult pe susținerea schimbe practicile agricole aberante ale națiuni-
dezvoltării internaționale. lor industrializate, păstrând câteva din zonele săl-
Anii ’90 au început cu în iințarea Societății in- batice care încă mai există, cu statutul de „zone
ternaționale pentru etica mediului și Asociația in- clasate”, susținând totodată că domeniul etic ar
ternațională pentru iloso ia mediului cu accent pe trebui extins dincolo de granițele speciei umane,
fenomenele mediului. în acest sens prezentând concepția a doi teoreti-
Metodologia investigației. La nivel teoretic, cieni, relativ opozanți, dar care urmăresc același
se poate face o clasi icare în teoreticieni ai valo- scop: Peter Singer cu teza eliberării animalelor;
rii intrinseci non-antropocentrici, obiectivi (Tay- 2. ecologia revoluționară care vizează o nouă
lor și Rolston) și subiectivi (Callicott și Aldo Leo- etică a mediului, care să trateze într-un mod total
pold), pe de o parte, și teoreticieni ai antropocen- aparte raporturile om-planetă, apărând o serie de
trismului slab, dar care dorește să înlocuiască va- obiective comune cu reformiștii, exempli icând cu
loarea intrinsecă printr-o concepție pragmatică biocentrismul lui Paul Taylor și ecocentrismul lui
asupra valorii, pe de alta [21]. J.B. Callicott.
În România preocupările pentru etica ecologi- O direcție nouă a iloso iei morale o constituie
că nu au o amploare atât de mare, precum în sta- bioetica, ce studiază problemele etice care apar în
tele vestice. Printre autorii preocupați de aceas- urma progresului științi ic în biologie și medicină.
tă problematică îl amintim pe Adrian Miroiu cu Din greacă bios–viață și ethos – obicei sau carac-
lucrarea „Etică aplicată” publicată în 1995, unde ter moral, astfel, aceasta este interpretată literal-
abordează și teme de etică ecologică, prezentând mente drept etică a vieții sau a viului și nu se limi-
și sistematizând preocupările iloso ilor din sta- tează doar la Homosapiens, ci la întreaga biosferă.
tele vestice pe acest domeniu. La rândul lui, Toma Aceasta constituie o nouă orientare științi ică, in-
George Maiorescu cu lucrarea „Îmblânzirea iarei terdisciplinară, generată de interconexiunea din-
din om sau Ecoso ia” (apărută în 2002) aborde- tre iloso ie, etică, biologie, medicină, tehnică, te-
ază, într-o manieră eseistică, problematica medi- ologie, drept etc.
ului înconjurător și dezechilibrul relației omului Termenul „bioetică” a fost inventat în 1926 de
cu natura, propune ca soluție apariția și dezvolta- Fritz Jahr și prezentat într-un articol despre ne-
rea ecoso iei, privite ca o etică aplicată, care este cesitatea unui „imperativ bioetic” în utilizarea
preocupată de a face din natură un veritabil subi- animalelor și plantelor în cercetarea științi ică.
ect de drept, la problemele ce țin de raportul ii- În 1970 savantul american Van Rensselaer Pot-
nțelor vii cu habitatul lor sau cu mediul lor izic, ter (1911-2001), propune acest concept în arti-
mai ales a raportului dintre om și natură (denumi- colul „Bioetica – știință a supraviețuirii” publicat

UNIVERS PEDAGOGIC NR. 1 (65) 2020 9


ȘTIINȚELE PEDAGOGICE: INOVAȚIE ȘI MODERNIZARE

în anul 1970 pentru a descrie o nouă iloso ie ca- bioetica reprezintă o nouă viziune a eticii medi-
re integrează biologia, ecologia, medicina și va- cale, pe larg îmbrățișată de comunitatea medi-
lorile umane [18]. Acest studiu devine, ulterior, cală americană), traseul istoric nord-american
capitol al lucrării fundamentale ale renumitului (etica biomedicală propusă de T.L. Beauchamp și
medic și ilosof american, intitulată „Bioetică – o J.F. Childress), traseul vest-european (bioetica și
punte spre viitor” (1971). Potter a irmă că ome- biodreptul european, conceptualizat de I.D. Ren-
nirea are nevoie de o nouă înțelepciune, care nu e dtorff și P. Kemp) și traseul tardiv (bioetica globa-
altceva decât „cunoștința despre utilizarea cu- lă a lui V.R. Potter)[20].
noștințelor” necesară pentru supraviețuirea ome- La baza evoluției acestui nou curent de gândi-
nirii în condițiile creșterii populației pe glob și a re și aplicării acestuia în diverse domenii ale ac-
relației acesteia cu biosfera, iar această nouă știi- tivității umane, ca un tip nou de etică aplicată,
nță a supraviețuirii este bioetica. În publicațiile sa- Warren T. Reich în partea introductivă a Enci-
le timpurii, Potter a conceput bioetica în sensul de clopediei de Bioetică (Encyclopedia of Bioethics),
o punte între prezent și viitor, între natură și cultu- enumeră trei motive principale [6]:
ră, între știință și valori, și, inalmente, între omeni- 1) Faptul că problemele bioeticii au surprins
re și natură. Ulterior, din necesitatea argumentării gândirea contemporană, deoarece reprezintă
unei perspective mai largi a noului domeniu ce a con licte majore în domeniile tehnologiei și va-
prins contur în special în comunitatea științi ică lorilor umane fundamentale – cele care vizează
medicală americană, Potter publică o altă lucra- viața, moartea și sănătatea, îndeosebi datorită
re de pionierat, intitulată „Bioetica globală în con- faptului că dezvoltarea tehnologiilor biomedicale
textul moștenirii lui Aldo Leopold” (1988), în ca- contemporane (începând cu anii ’50) a intensi i-
re noul termen introdus - „bioetică globală”, are cat unele întrebări vechi și a dat naștere unor noi
menirea de a transcende specialitățile etice și să probleme periculoase – prelungirea vieții, euta-
le integreze într-o nouă tendință interdisciplinară nasia, diagnosticul genetic prenatal și avortul, ex-
de abordare a problemelor globale. Așadar, astăzi, perimentarea pe subiecți umani, intervențiile ge-
în condițiile amenințărilor ecologice și umanita- netice și tehnologiile reproductive, manipularea
re globale, ideile originale ale lui Potter sunt mai comportamentului uman și psihochirurgia, de i-
oportune ca niciodată. nirea morții, dreptul la con idențialitate, alocarea
La temeliile bioeticii globale a lui Potter se si- resurselor medicale limitate și dilemele în prote-
tuează atât ideea sănătății individuale, cât și eti- jarea sănătății mediului.
ca ecocentristă a Pământului (teoria lui Aldo Leo- 2) Existența unui interes intens și larg răspân-
pold), reunind etica invaironmentală și cea medi- dit pentru bioetică, deoarece aceasta reprezintă
cală. Acestea nu se manifestă ca două etici separa- o provocare intelectuală și morală stimulatoare,
te, ci mai degrabă complementare în necesitatea într-o epocă în care instrumentariile clasice folo-
de a răspunde provocărilor la care este supus viul site în soluționarea dilemelor morale sunt supuse
rezultate din progresul tehnico-științi ic al socie- unor provocări noi, care depășesc aria răspunsu-
tății postmoderne (studiu teoretic care se funda- rilor oferite de principiile eticii tradiționale.
mentează pe valorile și drepturile lumii naturale, 3) Creșterea rapidă a domeniului bioeticii a
oferind o justi icare morală motivației și preocu- fost facilitată de tendința spre inter-, pluri- și mul-
pării umane de a menține un mediu de calitate la tidisciplinaritate a științei contemporane și acti-
nivel mondial) [18]. vității academice, în special, în problemele ce țin
De la conceptualizarea sa de către Van Rensse- de aspectele individuale și sociale ale comporta-
lar Potter și până în prezent, bioetica a evoluat mentului uman.
în câteva direcții devenind nu doar o iloso ie, ci Un alt proeminent ilosof și bioetician contem-
și un domeniu al științei. În literatura de specia- poran, Tristram H. Engelhardt, menționează pa-
litate se pot distinge mai multe traiectorii istori- tru factori istorici care stau la baza apariției bio-
co-conceptuale ale dezvoltării bioeticii. Cele mai eticii [9]:
cunoscute sunt: modelul timpuriu a lui Van Ren- 1) schimbările tehnologice majore și rapide
sellar Potter, traseul lui André Hellegers (în care care au creat presiuni asupra comunității medi-

10 UNIVERS PEDAGOGIC NR. 1 (65) 2020


Nelu Vicol, Viorica-Torii Caciuc, Victoria Federiuc. Entități corelative:
etica, ecologia/ecoetica și bioetica în educație

cale în reexaminarea ipotezelor de bază ale unor tul pacientului de a refuza îngrijirile medicale din
practici consacrate (de exemplu, transplantul de motive religioase sau culturale. Fiind un dome-
organe a contribuit la rede inirea conceptului de niu interdisciplinar, având în vedere traiectoriile
moarte, prin introducerea termenului de moarte de dezvoltare pe care l-a avut bioetica, enumera-
cerebrală); te mai sus, dar și in luențele diferitor școli iloso-
2) creșterea costurilor pentru ocrotirea sănă- ice prezente pe glob, acest domeniu este redus
tății și necesitatea identi icării unor modalități de de unii bioeticieni la evaluarea etică a activității
alocare a resurselor; medicale sau inovațiilor tehnologice, pe când alții
3) contextul pluralismului cultural, religios și optează pentru extinderea sferei de evaluare eti-
social al activității medicale, în care presupunerea că asupra tuturor acțiunilor umane care ar putea
că medicii și pacienții au aceleași poziții și viziuni afecta lumea vie.
vizavi de actul terapeutic nu mai este viabilă și Drept premisă a extinderii domeniului de apli-
4) extinderea drepturilor la autodeterminare a care a bioeticii este dezvoltarea biotehnologi-
iecărei persoane recunoscute prin legislația nați- ei, incluzând clonarea, terapia genică, prelungi-
onală și internațională. rea vieții, ingineria genetică, astroetica și viața
Pe lângă motivele oferite de cei doi autori, în spațiu, manipularea biologică pe baza de ADN,
printre cele mai importante evenimente istori- proteine alterate, ș.a. Aceste tehnologii inovatoa-
ce care au impulsionat dezvoltarea bioeticii, prin re vor in luența evoluția științei și prin urmare a
depășirea eticii și deontologiei medicale tradițio- omenirii, ceea ce va necesita identi icarea unor
nale, sunt abuzurile comise în experimentele bi- noi principii – biocentriste, care plasează viața în
omedicale pe subiecți umani (inclusiv cele nazis- centrul său.
te condamnate în Procesele de la Nürnberg); dez- Actualmente, bioetica este una dintre discipli-
voltarea noilor tehnologii biomedicale, a noilor nele prezente în programul de studii universitar
metode de diagnostic și tratament; provocarea și postuniversitar al facultăților de iloso ie, me-
paradigmelor medicale predominante cu privire dicină, drept, științe sociale, biologie și al dome-
la esența și scopul inal al îngrijirii medicale; apa- niilor înrudite. În multe state, în ultima perioadă,
riția unor noi domenii științi ice și sociale de în- a fost introdus cursul de bioetică la nivelul învăță-
grijire care se referă la ecologie și sănătatea me- mântului preuniversitar. În Republica Moldova
diului, inginerie genetică și biotehnologii, demo- cursul de bioetică a fost introdus în învățământul
gra ie, manipulare comportamentală, medicină universitar în anul 1999, în cadrul Catedrei de Fi-
reproductivă etc.; apariția mișcărilor sociale care loso ie și bioetică a Universității de Stat de Medi-
au dat naștere unor provocări noi în relația dintre cină și Farmacie „Nicolae Testemițanu”, iind unul
medic și pacient și necesitatea adoptării unei etici dintre cursurile de bază în pregătirea specialiști-
pentru epoca tehnologiilor planetare. lor din domeniul medicinii în cadrul studiilor de
Astăzi,termenul de bioetică poate i interpretat licență, rezidențiat și doctorat [19].
în sens larg și în sens în gust. În sensul său larg, bi- La nivelul academic/al formării profesiona-
oetica cuprinde atât etica biomedicală, care abor- le, problematica bioeticii și a eticii ecologice es-
dează problemele etice din medicină, cât și etica te abordată în curricula universitare ale facultăți-
mediului, cu diversele sale preocupări cum ar i lor și școlilor doctorale de iloso ie, iar la nivelul
respectul față de mediu, animale și biodiversitate. facultăților tehnice și economice există cursuri
Sensul îngust al termenului de bioetică este folo- opționale sau facultative de etică ecologică, însă
sit într-un ca sinonim cu etica biomedicală. parcurgerea acestora de către studenți rămâne de
Rezultatele scontate. Domeniul bioeticii cele mai multe ori în sfera curriculumului ocult,
abordează actualmente un diapazon vast al ac- ie din cauza „lipsei de importanță majoră”, ie din
tivității practice și cercetării academice, variind cauza surselor inanciare reduse [21].
de la dezbateri asupra limitelor vieții (de exem- În Republica Moldova, la nivelul învățământu-
plu, avortul și eutanasia), maternitatea surogat, lui general, educația bioetică și educația ecologi-
alocarea resurselor limitate în ocrotirea sănătății că s-au materializat în curricula pentru discipli-
(de exemplu, donarea de organe), până la drep- ne opționale sau la decizia școlii și în activitățile

UNIVERS PEDAGOGIC NR. 1 (65) 2020 11


ȘTIINȚELE PEDAGOGICE: INOVAȚIE ȘI MODERNIZARE

extracurriculare și extrașcolare. Trebuie mențio- O asemenea decizie trebuie să ie în concorda-


nat că în anul 2017 Ministerul Educației al Repu- nță cu cea mai corectă sau cea mai justi icată din-
blicii Moldova a aprobat un document important, tre diferitele etici ecologice. În logica expunerii,
și anume Curriculumul pentru disciplina opționa- vom explicita valențele eticii corelative ale vieții
lă „Educație în bioetică” (ordinul ME nr. 265 din umane și ale mediului înconjurător. Astfel,
28.04.2017). y etica ecologică centrată pe om are la bază
Așadar, dimensiunea ecologică și pedagogică a principiul evaluării politicilor de mediu doar în
bioeticii constituie un arsenal corelativ și princi- funcție de maniera în care ele afectează oamenii.
pial, instituindu-se, de asemenea, în mod corelativ, E posibil ca distrugerea unor parcuri naționale
în conceptul de etică [23]. sau a unor zone de sălbăticie să aibă o serie de ur-
În prezent, starea de degradare a naturii se mări negative asupra bunăstării oamenilor: sensi-
poate explica prin înfăptuirea unui rău ecologic bilizarea față de suferința animalelor, întristarea
asupra naturii, ca rezultat al dezechilibrului ra- față de dispariția unor specii, privarea de plăceri
portului dintre om și natură. Explicarea cauzelor recreaționiste sau estetice. O asemenea etică, deși
acestei stări de lucruri prin unele concepte mora- ar putea conduce la realizarea unor acorduri re-
le – cum ar i cel de rău – constituie puternice ar- ale cu ecologiștii privind politicile de mediu, are
gumente pentru o etică a vieții umane și a mediu- în vedere realitățile referitoare la efectele pe care
lui înconjurător [12]. le au asupra oamenilor. Această etică valorizează
Așadar, etica ecologică cuprinde principiile mo- conceptul, potrivit căruia doar oamenii pot i sem-
rale care guvernează atitudinile umane față de me- ni icativi din punct de vedere moral. De exemplu, o
diul înconjurător și regulile de conduită față de pre- specie de animale a lată pe cale de dispariție, din
zervarea și ocrotirea acestuia..Apelarea la principii perspectiva eticii centrate pe om, nu poate i con-
care să ofere o orientare morală în acțiunile oame- siderată valoroasă din punct de vedere moral, nici
nilor față de natură și consecințele lor în vederea indivizii speciei și nici specia ca întreg. Din ace-
soluționării unor controverse privind problemele astă perspectivă, valoroasă este doar fericirea sau
mediului, face ca etica ecologică să ie privită ca o nefericirea umană, iar acestea pot i sau nu pot
etică aplicată, întrucât reprezintă replica practică i afectate de evoluția / de dispariția respectivei
la teoriile abstracte de etică normativă și are în ve- specii de animale [8]. Semni icative, în acest sens,
dere aplicarea unei perspective etice în probleme sunt principiile elaborate de Arne Naess și George
speci ice și în situații practice, precum cele de mai Sessions, publicate într-o revistă din 1984 [12]:
sus enumerate. Astfel de principii care ne orientea- - bunăstarea și prosperarea vieții umane și no-
ză atitudinea față de natură se constituie într-o eti- n-umane pe Pământ au valoare în sine (valoare
că ecologică în sensul general. intrinsecă, valoare inerentă;aceste valori sunt
Există o varietate de etici ecologice concure- independente de utilitatea lumii non-umane
nțiale sau care coincid parțial [4]. Orice etică eco- pentru scopuri umane;
logică se fundamentează pe unul sau pe mai mul-
- bogăția și diversitatea formelor de viață con-
te principii de bază, cum ar i, de exemplu, cel de-
tribuie la realizarea acestor valori și ele însele
rivat din preocuparea ecologiștilor, care „consi-
sunt valori;
deră că dispariția speciilor ca urmare a acțiunilor
umane este un lucru negativ, indiferent de cauza - oamenii nu au dreptul de a reduce această bo-
în numele căreia se produce”, sau din preocupa- găție și diversitate exceptând satisfacerea ne-
rea generală pentru bunăstarea oamenilor, ca- voilor vitale [12]:
re poate i afectată de dispariția diferitelor spe- y Etica centrată pe animal presupune acorda-
cii [8]. R. Elliot argumentează că pentru astfel de rea de considerație morală animalelor luate in-
principii, care stau la baza fundamentării oricărei dividual și nu ca specie, felul în care specia este
etici ecologice,trebuie explicitate angajamentele afectată interesează doar indirect și numai în mă-
etice ca prim pas în evaluarea acestora, mai ales sura în care sunt afectați indivizii speciei. Astfel,
în situațiile în care se iau decizii pentru o politică se poate observa că, deși toți indivizii sunt sem-
de mediu. ni icativi din punct de vedere moral, nu implică și

12 UNIVERS PEDAGOGIC NR. 1 (65) 2020


Nelu Vicol, Viorica-Torii Caciuc, Victoria Federiuc. Entități corelative:
etica, ecologia/ecoetica și bioetica în educație

egalitatea lor, acordându-se valoare morală dife- icație morală, însă dispariția unei specii contravi-
rită unor tipuri diferite de animale. Această formă ne scopului de conservare a biosferei sau a eco-
de diferențiere implică neglijarea arbitrară a inte- sistemelor. Acest tip de etică promovează politici
reselor animalelor, în raport cu interesele umane, de mediu similare cu etica centrată pe viață, etica
permițând, astfel, ca interesele similare să ie tra- „totalității” și etica centrată pe animale, având ca
tate în mod egal, iar cele diversi icate să primeas- punct comun mecanismele de conservare a eco-
că grade diferite de semni icație morală [8]. sistemului și a biosferei [8]. Problema care se pu-
y Etica centrată pe viață presupune că toate i- ne este pe ce tip de etică ecologică se bazează de-
ințele sunt semni icative din punct de vedere mo- ciziile de politică a mediului;atracția mai mare es-
ral, chiar dacă nu toate au aceeași importanță mo- te de a apela la etica centrată pe om.
rală sub acest aspect (cu cât este mai complexă o y Etica sociologică: Istoricii sociologiei atrag
vietate, cu atât este mai importantă din punct de atenția asupra unității umane ce se construiește
vedere moral). Acest tip de etică reclamă ca ale- în trei forme și parcurge trei momente principale:
gerea căilor de acțiune să se facă ținând cont de a) societatea este ansamblul umanității anga-
impactul acțiunilor noastre asupra oricăror iințe jată pe calea avangardistă;
vii implicate. Sub o formă radicală, etica centra- b) istoria umanității este istoria spiritului ca
tă pe viață poate susține că toate iințele vii sunt devenire a gândirii pozitive și ca antrena-
semni icative din punct de vedere moral, dar și că re a pozitivismului la ansamblul umani-
pot avea o importanță morală egală [8]. Conform tății;
acestui tip de etică ecologică, se poate face o dife- c) istoria umanității este dezvoltarea și în lori-
rențiere de semni icație în cadrul unei clase de i- rea naturii umane [2].
ințe vii, iar iințele umane nu mai sunt considera- Sociologia reprezintă știința ce studiază feno-
te cele mai importante, în unele situații conserva- menele ce apar numai la oameni, singurele iințe
rea biosferei și a ecosistemelor complexe poate i vii care au o viață socială organizată, deci știința
tratată drept o prioritate față de conservarea unui ce se a lă pe cea mai avansată treaptă a scării, iar
număr mare de iințe umane [ibidem]. construirea ei semni icând desăvârșirea evoluți-
y „Etica totalității” susține că lucrurile, care, ei cunoștințelor umane, deci omul și societatea,
asemenea multor iințe vii, nu dispun de conști- omenirea și omenescul [1].
ință și nici chiar de cea mai rudimentară organi- Moravurile oamenilor, iind modurile cum s-au
zare biologică, sunt semni icative din punct de ve- deprins aceștia să trăiască și să muncească, înse-
dere moral. Conform acestei etici, rocilor le pot amnă că ele depind de ideile oamenilor despre lu-
i atribuite „drepturi”, iar mineritul sau testarea me, în general, idei care sunt foarte diferite de la
proiectilelor sunt considerate rele în sine. Astfel, o persoană la alta, de viața lor proprie, în special:
se poate face o diferențiere de semni icație mora- marea criză politică și morală a societăților con-
lă, atribuind, prin comparație, una minimă obiec- temporane depinde în ultimă analiză de anarhia
telor, sau se poate argumenta existența unui ega- intelectuală. Răul cel mai profund de care suferim
litarism biologic, excluzând ideea de diferențiere stă în divergența ce există astăzi în toate spiritele
a semni icației morale, ori s-ar putea susține o po- cu privire la toate principiile fundamentale a că-
ziție de mijloc [8]. ror ixitate e prima condiție a unei adevărate or-
y Holismul ecologic consideră ca iind semni i- dini sociale. Cât timp inteligențele individuale nu
cative din punct de vedere moral două categorii: vor i admis, printr-un acord unanim, un anumit
biosfera ca întreg și ecosistemele complexe care o număr de idei generale care să poată forma o doc-
compun. Animalele luate individual, inclusiv ii- trină socială comună, starea națiunilor va rămâne
nțele umane, plantele, rocile, moleculele etc., care esențial revoluționară, și, cu toate paleativele ce
constituie sisteme complexe, nu sunt considera- se vor încerca, ele nu vor putea să aibă decât insti-
te ca iind importante din punct de vedere moral. tuții provizorii [22].
Valoarea lor constă doar în contribuția adusă la Pentru a lichida „starea națiunilor... esențial re-
conservarea întregului căruia îi aparțin. Din per- voluționară”, A. Comte propune o reorganizare so-
spectiva holismului, indivizii sunt lipsiți de semni- cială bazată pe o „doctrină socială comună”. Pen-

UNIVERS PEDAGOGIC NR. 1 (65) 2020 13


ȘTIINȚELE PEDAGOGICE: INOVAȚIE ȘI MODERNIZARE

tru a se putea ajunge la acest stadiu este nevoie rali sunt înlocuiți prin forțe abstracte, adevărate
— în opinia sa —, de a i înlăturată anarhia inte- entități (abstracțiuni personi icate) inerente di-
lectuală, ce s-ar putea obține dacă avem în vedere verselor lucruri ale lumii și concepute ca iind ca-
cauzele acesteia. Și A. Comte consideră că aceste pabile să producă prin ele însele toate fenomene-
cauze ar consta în: le observate, a căror explicație consistă deci în a
- direcțiile în care progresează intelectual ome- ixa pentru iecare entitatea corespunzătoare;
nirea și efectele acestui progres. A. Comte so- 3. În starea pozitivă sau științi ică spiritul uman,
cotește progresul ca iind diferențiat de la o recunoscând imposibilitatea obținerii noțiunii ab-
clasă la alta și din această pricină în iecare pe- solute, renunță să mai caute originea și destinația
rioadă a civilizației omenești există un amestec Universului, și de a mai cunoaște cauzele intime ale
de concepții diferite, aparținând unor timpuri fenomenelor, legându-se numai să descopere prin
diferite. Asemenea concepții — crede el — îm- folosirea adecvată a raționamentului și a obser-
part oamenii între ei, împiedică realizarea uni- vației legile lor efective, adică relațiile invariabile
tății intențiilor și convergența sforțărilor în ve- ale succesiunii și ale similitudinii lor.
derea realizării celor mai irești scopuri socia- Astfel, conchide A. Comte, în faza științi ică sau
le; pozitivă omul în general, și omul de știință în spe-
- diviziunea muncii, care, deși este o condiție in- cial, caută explicarea fenomenelor în fapte con-
dispensabilă a progresului, împinsă prea de- crete, care pot i observate și veri icate experi-
parte, poate deveni dăunătoare progresului; mental, or, mintea omenească a parcurs un pro-
- schimbările politice constituie o sursă a cauze- ces îndelungat și complex. În ultima fază, pentru
lor de anarhie intelectuală și aceasta semni ică a putea explica fenomenele, trebuie mai întâi să
un impediment de construire a unui sistem po- stabilim raporturile între acestea, ie ele de coe-
litic pozitiv, ia soluția ar consta în fundamenta- xistență sau de succesiune, iar aceasta înseamnă
rea politicii pe un corp de adevăruri pozitive, căutarea legilor fenomenelor;
desprinse din studiul fenomenelor sociale cu y Etica proiectelor demogra ice. Prognoza so-
ajutorul metodelor pozitive [22]. cial-economică rezidă în atributele unui instru-
Descoperirea legii de dezvoltare a spiritului ment de conducere științi ică a societății, a unei
omenesc, stabilirea unei ierarhii a științelor și con- populații în viitor și în proiectările demogra i-
struirea sociologiei sunt cele trei mijloace cu ajuto- ce (prognoză, predicție, perspective privind evo-
rul cărora poate i înlăturată starea anarhică a inte- luția posibilă a populației în viitor) [11]. Acestea
lectului și a contribui la o nouă organizare socială se datorează dezvoltării fără precedent pe care au
conform oamenilor. Astfel, menționează A. Comte, cunoscut-o proiectările demogra ice în decenii-
spiritul omenesc a trecut de-a lungul întregii sale le postbelice și reprezintă indubitabil rezultatul
evoluții prin trei stări (legea celor trei stări: înte- profundelor modi icări politice și social-econo-
meierea științei pozitive despre societate care să mice care au avut loc în lume. Bioeticași ecologia
fundamenteze politica pozitivă) [ibidem]: sunt domenii care se inspiră din plani icarea de-
1. În starea teologică sau ictivă, scrie A. Com- mogra ică. Astfel, populația apare în demogra ie
te, spiritul omenesc, îndreptându-și cercetările în într-un rol dublu, acela de producător și în același
mod esențial spre natura intimă a lucrurilor, spre timp de consumator – evoluția fertilității, morta-
cauzele prime și inale ale tuturor efectelor care lității și migrației pornind de la populația inițială
î1 izbesc, cu un cuvânt, spre cunoștințele absolu- (populație pe medii, sexe, vârste, număr de gos-
te, își reprezintă fenomenele ca produse prin acți- podării, populație activă, școlară etc., precum și
unea directă și continuă a unor agenți supranatu- luxuri, anuali, de obicei, de nașteri, decese, emi-
rali mai mult sau mai puțin numeroși, a căror in- grări, imigrări – emigrație externă, plecări, sosiri,
tervenție arbitrară explică toate anomaliile apa- migrație internă). Numărul populației va repre-
rente ale Universului; zenta un parametru pentru plani icarea consu-
2. În starea meta izică sau abstractă, ce nu este mului, numărul de gospodării va i luat în consi-
în fond decât o simplă modi icare generală a celei derare pentru plani icarea construcției de locu-
dintâi (progresul intelectual), agenții supranatu- ințe și a producției de bunuri de folosință înde-

14 UNIVERS PEDAGOGIC NR. 1 (65) 2020


Nelu Vicol, Viorica-Torii Caciuc, Victoria Federiuc. Entități corelative:
etica, ecologia/ecoetica și bioetica în educație

lungată, populația în vârstă de muncă va servi la Instituțiile reduc nesiguranța, oferind o struc-
plani icarea necesarului de locuri de muncă; tură vieții cotidiene. Ele sunt un ghid al interacți-
y Etica dezvoltării și cooperării instituționale unii umane: instituțiile includ orice formă de con-
și organizaționale. Istoria contează, menționează strângere pe care omul a creat-o pentru a contura
C. North Douglass [16], și ea contează nu numai interacțiunea umană. Constrângerile instituționa-
pentru că putem învăța din trecut, dar și pentru le includ atât ceea ce indivizii nu au voie să facă,
că prezentul și viitorul sunt legate de trecut prin dar și, uneori, în ce condiții unii indivizi pot să
continuitatea instituțiilor societății. Alegerile de îndeplinească anumite activități. Constrângerile
azi și de mâine sunt determinate de trecut. Tre- instituționale sunt perfect analoage regulilor jo-
cutul poate i înțeles numai ca o istorie a evoluți- cului în competițiile sportive de grup. Adică, ele
ei instituționale. Evoluția instituțiilor care creea- constau din reguli o iciale și din coduri de conduită
ză un mediu primitor pentru soluțiile cooperante speci ice nescrise. Luate împreună, tipul și e icie-
la schimbul complex sunt motorul creșterii eco- nța impunerii de inesc întregul caracter al jocului.
nomice. Fără îndoială, nu orice cooperare umană Ca și instituțiile, organizațiile oferă o structu-
este productivă din punct de vedere social, dată i- ră pentru interacțiunea umană. Într-adevăr, dacă
ind dezvoltarea și schimbarea instituțiilor și orga- examinăm costurile care apar ca o consecință a
nizațiilor, noțiuni considerate adesea echivalente, cadrului instituțional, observăm că ele sunt rezul-
chiar și de către specialiști. În timp ce organizați- tatul nu numai al acestui cadru, ci și al organizați-
ile constituie o structură, o entitate distinctă, in- ilor care s-au dezvoltat ca urmare a cadrului in-
stituțiile reprezintă un set de legi, practici și orga- stituțional. Organizațiile reprezintă organe politi-
ce (partide politice, Senatul, consilii locale, agenții
nizații și se referă la regulile formale și la norme-
de control), economice ( irme, sindicate, ferme
le informale care guvernează și modelează intera-
familiale, cooperative), sociale (biserici, cluburi,
cțiunea umană.
asociații sportive) și educaționale (școli, univer-
Așadar, toate teoriile științelor sociale se con-
sități, școli de meserii). Acestea sunt grupuri de
struiesc, implicit sau explicit, pe concepte ale com-
indivizi având scopul comun de a atinge anumi-
portamentul uman. Unele analize se bazează pe te obiective. Modelarea organizațiilor înseamnă
premisa utilității așteptate din teoria economi- analizarea structurilor ce le guvernează, a aptitu-
că sau pe o extensie a acelei premise comporta- dinilor și a modului în care învățarea prin prac-
mentale spre alte discipline din științele sociale, tică activă va determina succesul lor de-a lungul
discutabil denumită teoria alegerii raționale. Tre- timpului. Cadrul instituțional in luențează în mod
buie menționat că numai dacă se conștientizează fundamental asupra organizațiilor ce apar și asu-
modi icările de comportament al actorilor, putem pra dezvoltării lor. La rândul lor, organizațiile de-
înțelege existența și structura instituțiilor și or- termină evoluția cadrului instituțional.
ganizațiilor și putem explicita direcția schimbării Rolul principal al instituțiilor într-o societate
instituționale și organizaționale [16]. Or, schim- este de a reduce nesiguranța prin stabilirea unei
barea instituțională reprezintă un proces compli- structuri stabile (nu neapărat și e iciente) a inte-
cat, incremental și doar rareori discontinuu, pu- racțiunii umane. Dar stabilitatea instituțiilor nu
ternic condiționat de constrângerile culturale. As- exclude în nici un fel transformarea lor. De la con-
tfel se menține legătura profundă dintre instituții venții, coduri de conduită și norme de comporta-
și mentalități. ment până la jurisprudență și drept cutumiar sau
Într-o societate, instituțiile reprezintă regula jo- contracte între indivizi, instituțiile evoluează și,
cului sau, vorbind convențional, ele sunt constrân- astfel, modi ică permanent alegerile care ne stau
gerile create de oameni, de comportamentul uman, la dispoziție.
pentru a da formă interacțiunii umane. Prin urma- Problema teoretică fundamentală a cooperării
re ele furnizează stimulente în relațiile interuma- este felul în care indivizii dobândesc cunoștințe
ne, ie ele politice, sociale sau economice. Schim- despre preferințele iecăruia și despre posibilul
barea instituțională conturează felul în care socie- lor comportament. Mai mult, problema este aceea
tățile evoluează de-a lungul timpului și constituie, a cunoștințelor comune, deoarece iecare individ
astfel, cheia înțelegerii dezvoltării istorice. trebuie nu numai să aibă informații despre prefe-

UNIVERS PEDAGOGIC NR. 1 (65) 2020 15


ȘTIINȚELE PEDAGOGICE: INOVAȚIE ȘI MODERNIZARE

rințele celorlalți, dar și să se asigure că ceilalți cu- Or, nu este nimeni care, din lipsa de grijă cu-
nosc preferințele și strategiile sale. venită în tinerețe, să nu ie în stare a vedea, când
Teoria jocului subliniază problemele cooperă- a ajuns deja matur, în ce anume a fost neglijat, ie
rii și cercetează strategiile speci ice care modi- în disciplină, ie în cultură; lipsa de disciplină este
ică bene iciile pentru jucători. Dar există o dis- un rău mai mare decât lipsa de cultură, căci ace-
tanță mare între lumea relativ curată, precisă și asta din urmă se poate corecta, se poate cizela și
simplă a teoriei jocului și modul complex, impre- se poate repara mai târziu, pe când lipsa discipli-
cis și incoerent prin care oamenii s-au ocupat de nei și de cultivare a ei conduce la starea de brut
structurarea interacțiunii umane. Comportamen- a omului. De aici, omul est nevoit, este hărăzit să
tul uman este, evident, mult mai complicat decât găsească mijloace și instrumente ca să atingă ata-
poate i cuprins într-o premisă comportamentistă re disciplinaritate. În literatura folclorică și cea lu-
atât de simplă. dică identi icăm exemple ce denotă opoziția între
y Etica valorizării și culturalizării. Educația stadiul primar, aproape static, al unei atare stări,
semni ică un fenomen socio-cultural. Conform și stadiul corectiv, transformator, cu elemente de
postulatului kantian omul este singura creatură extensiune, de expectanțe și de conștientizări în
capabilă de educație, de aceea,deosebit de toate avansarea către disciplinaritate, către instruire,
celelalte iințe, care sunt naturale în sensul pro- către perfecțiune.
priu al termenului, omul este o iință-altfel, și anu- y Etica ontologiei umanului ce se pretează la
me o iință culturală, iar o iință culturală este și existență, la realitatea obiectivă și subiectivă. Pro-
una educabilă, permeabilă la contactele, dialogu- fesorul Vitalie Ojovanu menționează că ea anali-
rile, in luențele și idiosincraziile culturale. Edu-
zează acea parte a realității a lată în strânsă core-
cația semni ică o artă a cărei practică are nevoie
lație cu omul, re lectă unitatea naturii și omului,
de a i perfecționată de generații care succed.
trebuințele și interesele sale, unitatea lumii mate-
Fiecare generație, înzestrată cu seturile de cu-
riale și a spiritului uman [17].
noștințe, cu experiențele și cu valorile celor pre-
cedente, este totdeauna în măsura de a ajunge la o y Etica omului de calitate se referă la perso-
educație ce se dezvoltă într-o adecvată proporție nalitatea cadrului didactic sub aspectul extinde-
și potrivit scopului acelei generații de a-și satis- rii statutului de persoană care exercită in luențe
face nevoile și idealurile. Așadar, o generație face educative, în esență acestea având forma de edu-
educația alteia transmițând experiențele celei ur- cație corectivă. Atare ipostază educativă se identi-
mătoare, care, la rândul ei, le crește și le lasă as- ică în contextul a ceea ce am punctat mai sus, și
tfel sporite aceleia ce urmează; atare proces es- anume în unirea diferitelor părți într-un om și a
te desfășurat cu mijloace și cu instrumente care diferiților oameni în societate, identi icând armo-
provoacă in luențe corective, transformatoare, ci- nia și starea bună, dar și corectând, cizelând ver-
vilizatoare și culturalizatoare. În atare context se bal sau cu alte instrumente, lacune și devieri în
produce o disciplinaritate1 a zonelor de confort atitudini și în comportamente. Cum se identi ică
în spiritul epocii respective, de aceea disciplina îl atare tratament de unire prin corectare sau corec-
împiedică pe om să se lase abătut de la destinația tare prin unire și cum se realizează ea?
sa, de la umanitate: disciplina, menționează Em- Răspunsul rezidă în in luențe modi icatoare,
manuel Kant, îl impune pe om să respecte legile de extindere a potențelor intelectuale și ale va-
umanității și îl face să conștientizeze forța și va- lorilor individuale, și care urmăresc perfecțiunea
loarea lor în propria sa viață (être vivant2), în pro- naturii omenești izvorâte din coe icientul ei de no-
priul său mediu vital (din latină: vivere; vivus). utate și de actualitate, de inedit din starea ideală a
1
epocii respective, ie pentru că s-au schimbat ori
În viziunea lui Immanuel Kant, disciplina semni ică
partea preparatoare a educației care înlătură in luențele au evoluat domenii socioculturale, ie pentru că
negative exterioare și care eliberează su letul de acestea a evoluat capacitatea de cunoaștere și de infor-
și îl face capabil de adevărata moralitate. mare a omenirii. Anume educația corectivă prin
2
„Le fait d’être vivant est une caractéristique présente dans extinderea acestor facultăți ale personalității îl
une majorité de types de réalités répertoriées notamment pune pe om să-și arate toate talentele sau toa-
sur Terre, bien qu’à l’échelle de l’univers, la quasi-totalité
des réalités existantes ne dépasse pas le stade minéral” te viciile într-un mod cuviincios ori într-un mod
(J.-F. Branstein, B. Phan Bernand) [3, p. 397]. necuviincios.

16 UNIVERS PEDAGOGIC NR. 1 (65) 2020


Nelu Vicol, Viorica-Torii Caciuc, Victoria Federiuc. Entități corelative:
etica, ecologia/ecoetica și bioetica în educație

y Meloeticul (determinații iloso ico-etice ale condamnarea consumului de bunuri ce nu


muzicii), care tratează tema „frumuseții morale sunt necesare sau care sunt privite ca extra-
a muzicii” (în termenii lui Platon) sau a „puterii vagante:
morale a muzicii” (în termenii lui Aristotel). Con- y produsele de unică folosință din hârtie, mo-
ceptul semni ică o simbioză a determinațiilor ilo- bilierul din lemnul ce provine din pădurile
so ico-etice ale muzicii, ale meta izicii și ale her- tropicale etc.;
meneuticii fenomenologice, ale fundamentului y dezaprobarea plăcerilor ce provin din con-
etic, ale frumosului artistic-muzical în raport cu sumatorism sau din mâncarea bazată pe
idealul etic, ale utilitarismului (ale creativității), exploatarea iințelor conștiente, recoman-
ale hedonismului și ale eudaimonismului etic, dând frugalitatea și frumusețea relațiilor
ale relației esențiale între creația muzicală și va- sociale, practicarea sporturilor și a recreerii
lorile muzicale, ale limbajului muzical și muzica care să ie în armonie cu mediul [14].
limbajului, ale unității „conținut–formă” muzica- Conform lui A. Miroiu, în analiza și rezolvarea
lă în perspectiva eticului, ale demersului semio- problemelor mediului înconjurător, deciziile ce
tico-pragmatic în orizontul culturii muzicale, ale trebuie luate au la bază două tipuri de rațiuni: una
melosului popular și cult [10; 23]. în care se ține cont exclusiv de consecințele acțiu-
În concluzie, aprecierea unei decizii de politi- nii întreprinse și alta în care se ia în considerare
că a vieții umane și a mediului se bazează pe ra- consecințele, dar și obligațiile avute. Judecata de
portul dintre interesele umane și cele non-umane. la care se pornește în luarea unei decizii, indife-
Având în vedere multitudinea argumentelor mai rent de modul de a raționa – consecinționist sau
sus menționate, un prim pas în rezolvarea contra- deontologic – stă în principiul moral.
dicției ar i găsirea unor soluții alternative de sa- Întemeietorul criticismului, Immanuel Kant,
tisfacere a intereselor umane, mai ales că modi i- postulează egalitatea oamenilor ca iințe auto-
carea ecosistemelor contravine în general intere- nome care își autodetermină comportamentul
selor umane pe termen lung. uman, iar această egalitate a oamenilor în fața in-
Astfel, elaborarea unei noi etici a mediului, va stanței morale presupune că judecata morală tre-
avea ca fundamentare următoarele direcții: buie să ie imparțială. Kant tratează atât proble-
y considerarea acțiunilor dăunătoare medi- ma raportului dintre oameni (omul este tratat ca
ului ca iind dubioase din punct de vedere iință autonomă, capabilă de autoguvernare, ega-
etic, iar pe cele non-necesare, greșite; lă sub aspect moral cu toți ceilalți oameni priviți
y economisirea și reciclarea resurselor să ie ca „persoane morale”, prin urmare demnă de a i
privite ca niște virtuți, iar extravaganța și tratată moral într-un mod imparțial), dar aduce
consumul inutil – ca niște vicii; o contribuție deosebită și în ceea ce privește re-
y nutrirea stimei pentru interesele tuturor ii- lația dintre om și natură. În viziunea lui Kant re-
nțelor conștiente, inclusiv a generațiilor din lația dintre om și natură ar trebui guvernată de
viitorul îndepărtat, completată de aprecie- considerații morale, în care grija și datoria morală
rea estetică a locurilor naturale; nu ar trebui să se reducă doar la sfera umană (față
y respingerea idealurilor unei societăți mate- de ceilalți sau față de sine), ci ar trebui extinsă și
rialiste în care succesul este determinat de către iințele non-umane, manifestând respect,
bunurile de consum pe care o persoană le căci, chiar dacă omul dispune de animale și plan-
poate acumula și aprecierea succesului în te, nu o poate face după bunul plac, abuziv [14].
funcție de dezvoltarea abilităților cuiva și J. Bentham este acela care explicitează ideea
atingerea unei reale împliniri și satisfacții; egalității prin luarea în considerare a intereselor
y promovarea frugalității, atât cât este nece- iecărei iințe care are interese și prin tratarea în
sar pentru diminuarea poluării și asigura- mod egal a intereselor asemănătoare cu ale orică-
rea că orice poate i refolosit este reutilizat; rei iințe. În felul acesta, cerința de egalitate trece
y considerarea furtului din proprietatea co- dincolo de egalitatea dintre oameni, criteriul de
mună a resurselor lumii și aruncarea mate- raportare iind nu acela dacă animalele pot gândi
rialelor reciclabile ca forme de vandalism, sau dacă pot vorbi, ci dacă ele pot suferi: „Dacă o

UNIVERS PEDAGOGIC NR. 1 (65) 2020 17


ȘTIINȚELE PEDAGOGICE: INOVAȚIE ȘI MODERNIZARE

iință suferă, atunci nu poate exista nici o justi ica- ar însemna să căutăm nu numai binele uman, ci și
re morală a refuzului de a-i lua în considerare su- binele lucrurilor extra-umane, adică să extindem
ferința și de a o socoti în fapt egală cu suferințele recunoașterea scopurilor în sine dincolo de sfera
asemănătoare ale oricărei alte iințe” [7]. omului și să integrăm această solicitudine în con-
Ca reprezentant al deontologismului, T. Regan, ceptul binelui comun” [8].
argumentează drepturile indivizilor și în cazul Dreptul etic al naturii este vizibil și în „contrac-
animalelor: „Invocarea drepturilor cuiva de a nu tul social” al lui J.J. Rousseau – contractul natu-
i vătămat printr-o anumită acțiune are un evi- ral între om și natură – având drept caracteristică
dent caracter neconsecinționalist; căci drepturile de bază reciprocitatea: „Pentru ca viața să rămâ-
nu trebuie încălcate oricare ar i consecințele acți- nă posibilă, pentru ca genul uman să se perpetue-
unii făcute” [7]. ze, să reinversăm optica umanistă sau antropo-
Astfel, responsabilitatea generației actuale nu centrică clasică, să elaborăm un contract natural,
este față de generațiile viitoare, ci față de destinul retrimițând în sfârșit, după cum a irmă Serres, la
omenirii, față de ea însăși. Această idee o desprin- ideea unei etici „obiective” centrate asupra realu-
dem și din maxima înțelepciunii amerindiene: lui. Această luare de seamă ecologică a mutațiilor
„Pământul ne e dat cu împrumut de către copiii acționării umane și a realității naturale este legiti-
noștri”, subliniindu-se faptul că generația prezen- mă, la fel ca voința de a înscrie problemele mediu-
tă nu este proprietara naturii, ci are „doar dreptul lui înconjurător în inima preocupărilor etice” [5].
de folosință, uzufructul ei” [8, p. 15]. Astfel, de la etica pământului a lui A. Leopold,
Alți gânditori, precum D. Birnbacher, privesc în anii ’60 ai secolului XX, care a avut un impact
problema responsabilității față de generațiile vi- considerabil în formarea eticii mediului, prin a ir-
itoare prin revizuirea sau reevaluarea valorilor marea dreptului diferitelor specii să-și continue
existența într-un mediu natural, prin cerința față
și a principiilor morale existente ce ar putea con-
de iințele umane de a-și schimba rolul din con-
duce la modi icări atitudinale și comportamenta-
ducători ai comunității pământului și de a respec-
le în plan social, cultural, politic și economic: „Res-
ta membrii ei, prin lărgirea barierelor comunității
ponsabilitatea față de generațiile viitoare...este,
pentru a include solul, apa, plantele și animalele,
în fața dimensiunilor sporite ale posibilităților
sau colectiv pământul, în anii ’70 etica ecologică se
umane de dezvoltare în ce privește viața viitoare
desprinde ca parte distinctă a eticii, având o pro-
a omenirii și a iințelor dotate cu conștiință, o da- blematică diversă și complexă, care include toate
torie de neocolit. Pentru a fundamenta etic nu este iințele umane, animalele și toată natura, biosfe-
nevoie de o etică nouă, ci de o actualizare a princi- ra, atât acum, cât și în viitorul apropiat incluzând
piilor morale generale, care sunt deja recunoscute, generațiile viitoare, poluarea, controlul populației,
în cea mai mare parte, astăzi. Este nevoie de noi folosirea resurselor, producerea și distribuția hra-
moduri de operare, de noi norme ale practicii, noi nei, producerea și consumarea de energie, păstra-
valori și noi virtuți, și nu în ultimul rând, de noi rea sălbăticiei și a diversității speciilor [5].
instituții. Responsabilitatea față de generațiile vi- Caracteristicile problematicii contemporane
itoare este în primul rând o problemă a eticii apli- a mediului – universalitate, globalitate, pluridis-
cate, orientată practic” [8]. ciplinaritate etc. – fac să se simtă nevoia unei noi
H. Jonas dezvoltă principiul responsabilității etici a vieții umane și a ecologiei universale, care
în lucrarea cu același titlu, conform căruia „obli- să corespundă noilor probleme cu care se confrun-
gația noastră se întinde dincolo de interesul strict tă omenirea și care să poată ameliora dezechili-
al omului” și că „nu este lipsit de sens să te întrebi brul dintre om și natură. Sursele acestui dezechi-
dacă starea naturii extra-umane, a biosferei în to- libru trebuie căutate în modul cum este privită și
talitate, precum și în părțile sale, care sunt acum raportată natura la cultură, știință, tehnică, pro-
în puterea noastră, nu a devenit, prin însuși acest gres. Soluția o reprezintă formarea unei conștiințe
fapt, un bun încredințat omului și că această stare mondiale, a unei noi atitudini față de natură și a
a naturii are față de noi ceva analog unei pretenții unui comportament moral, acestea iind inalități
morale - nu doar pentru binele nostru, ci pentru ale educației ce pot i atinse prin aportul comun al
binele său propriu și ca un drept al său... Ceea ce eticii, al ecologiei/ecoeticii, al bioeticii.

18 UNIVERS PEDAGOGIC NR. 1 (65) 2020


Nelu Vicol, Viorica-Torii Caciuc, Victoria Federiuc. Entități corelative:
etica, ecologia/ecoetica și bioetica în educație

Atâta timp cât etica vieții umane și a ecologiei implementa la nivelul iecărui individ, astfel asi-
vor rămâne structurate conform intereselor uma- gurându-se schimbarea mentalității și a compor-
ne, pe de o parte, și non-umane, pe de o alta, va tamentului. Alături de sistemele educaționale, bi-
reuși să producă schimbări majore în mentalita- oetica și etica ecologică pot interveni ameliorativ
tea oamenilor. Contradicțiile dintre cele două ca- în formarea și în reconsiderarea comportamentu-
tegorii de etici ar trebui abordate pe un nivel su- lui uman față de viață și față de natură, prin regân-
perior, în maniera transdisciplinară, ce are la bază
direa sistemului iloso ic al iecărui individ dar și
principiul terțului inclus. În felul acesta lumea ar
a unei iloso ii care să ghideze știința și tehnica în
putea i văzută în întregul ei, iar oamenii și-ar pu-
tea regăsi locul lor în cadrul acesteia, loc pierdut, viitoarele lor strategii de dezvoltare. De exemplu,
cu mult înainte de a i reușit să-i cunoască tainele. idealul aristotelic al măsurii ar putea i considerat
Rolul eticii vieții umane și a ecologiei constă în un principiu util formării și dezvoltării conștiinței
faptul că poate furniza structura și fondul siste- și conduitei bioetice și ecologice din perspectiva
mului iloso ic din perspectiva dezvoltării durabi- strategiei dezvoltării durabile în societatea con-
le, pe care educația bioetică și ecologică o poate temporană.

REFERINȚE BIBLIOGRAFICE

1. Aron R. Lesétapes de la pensée sociologique. Paris: „Gallimard”,


1976.
2. Bădină O. Introducere în sociologie. Cimișlia: „TipCim”, 1993.
3. Branstein J.-F., Phan B. Manuel de culture générale. Paris: „Armand
Colin”, 1999.
4. Caciuc V.-T. Etica – reechilibrare a relațiilor omului cu natura. In:
Analele Universității „Dunărea de Jos” din Galați, fascicula Filozo-
ie, 2003.
5. Caciuc V.-T. Etică și educație ecologică, o abordare interdisciplina-
ră. București: EDP R.A., 2017.
6. Cascais A.F. Bioethics: History, Scope, Object. In: Global Bioethics,
1997, Vol. 10, 1-4, pp. 9-24.
7. Cozma C. Meloeticul. Eseu semiotic asupra valorilor morale ale cre-
ației artistice muzicale. Iași: Editura „Junimea”, 1996.
8. Elliot R. Etica ecologică. In: Singer P. Tratat de etică. Iași: Polirom,
2006.
9. Engelhardt H.T. The Foundations of Bioethics, 2nd ed. New York:
Oxford University Press, 1996.
10. Gagim I. Muzica și iloso ia. Chișinău: Editura „Știința”, 2009.
11. Ghețău V. Perspective demogra ice. București: Editura Științi ică și
Enciclopedică, 1979.
12. Glossary of Environment Statistics. Studies in Methods, Series F,
No. 67, United Nations, New York, 1997.
13. Mândâcanu V.M. Etica pedagogică. Chișinău: UPS „Ion Creangă”,
1998.
14. Miroiu A. Introducere: ambiții și speranțe ale eticii aplicative. In:
Miroiu A. Etică aplicată. București: Editura „Alternative”, 1995.
15. Mureșan V. Trei teorii etice – Kant, Mill, Hare. [citat 09.01.2020]
Disponibil: http://unibuc.academia.edu/V Muresan/
Books/108990/Trei_teorii_etice
16. North D.C. Instituții, schimbare instituțională și performanță eco-
nomică. Chișinău: Editura „Știința”, 2003.
17. Ojovanu V. (coord.) Filoso ia medicinei (cu elemente de bioetică
medicală). Suport de curs. Chișinău: CEPM, 2017.
18. Potter V.R. Global Bioethics: facing a world in crisis. In: Global
Bioethics, 1992, No. 5(1), pp. 69-74.

UNIVERS PEDAGOGIC NR. 1 (65) 2020 19


ȘTIINȚELE PEDAGOGICE: INOVAȚIE ȘI MODERNIZARE

19. Tirdea T.N., Ojovanu V., Federiuc V. Bioethical Knowledge in the


Strategy of Safe Planetary Development: Education and Scienti ic
Research Experience in the Republic of Moldova. In: Asian Bioeth-
ics Review, 2015, No. 7 (5), pp. 468-480.
20. Țîrdea T.N. Bioetică: curs de bază. Manual. Chișinău: CEP „Medici-
na”, 2017.
21. Țîrdea T.N. Elemente de bioetică. Chișinău: „Medicina”, 2005.
22. Uta M. La loi des trois etats dans la philosophie d’Auguste Comte.
Paris: Librairie „Felix Alcan”, 1928.
23. Vicol N., Caciuc V. Dimensiunea ecologică și pedagogică a bioeti-
cii. In: Bioetica: valori educaționale: ghid metodologic pentru pro-
fesorii de liceu, volum publicat sub egida UNESCO. Chișinău: Editu-
ra „Grafema-Libris”, 2018, pp. 43-60.
24. Vicol N. Instrumentarul dezvoltării competenței etice a adulților.
In: Univers Pedagogic, 2010, Nr. 4, pp. 67-70.
25. Логиновская Л.М., Силич Т.В., Ставропольцева С.А. Биоэтика
и экоэтикадляшкольного и внешкольногообразования: учеб-
но-методич. пособие. Под общ. ред. Т.В. Мишаткиной. Минск:
МГЭУ им. А.Д. Сахарова, 2008.

20 UNIVERS PEDAGOGIC NR. 1 (65) 2020

S-ar putea să vă placă și