Specii pitice Elefant

Câteva specii de proboscideeni au trăit pe insule și au suferit nanism insular(d). Aceasta s-a întâmplat
mai ales în pleistocen, când unele populații de elefanți au rămas izolate în urma fluctuațiilor nivelului
mării, deși existaseră elefanții pitici și anterior, în pliocen. Acești elefanți au scăzut în dimensiuni pe
insule din cauza lipsei unor populații mari și viabile de prădători și din cauza resurselor limitate.
Dimpotrivă, mamiferele mici, cum ar fi rozătoarele, dezvoltau gigantism(d) în aceste condiții. Se știe că
proboscideenii pitici au trăit în Indonezia, insulele Channel din California(d), și câteva insule din Marea
Mediterană. [59]

Se crede că Elephas celebensis(d) din Sulawesi ar fi descendent din Elephas planifrons . Elephas falconeri
din Malta și Sicilia avea doar 1 m și probabil a evoluat de la elefantul cu colți drepți. În Cipru, au existat și
alți descendenți ai elefantului cu colți drepți. Elefanți pitici de descendență necunoscută au trăit în Creta,
Ciclade și Dodecanese, și se știe că mamuți pitici au trăit în Sardinia. [59] Mamutul columbian a colonizat
Insulele Channel și a evoluat în mamutul pigmeu. Această specie a atins o înălțime de 1,2–1,8 m și
exemplarele cântăreau 200–2.000 kg. O populație de mamuți lânoși mici a supraviețuit pe insula
Vranghel, astăzi la 140 km în largul coastei Siberiei, până acum 4.000 de ani.[59] După descoperirea lor
în 1993, au fost considerați mamuți pitici.[60] Această clasificare a fost reevaluată între timp și, de la cea
de-a doua Conferință Internațională despre Mamuți din 1999, aceste animale nu mai sunt considerate
adevărați „mamuți pitici”