Articolul 4.

Reabilitarea traumei cotului

Modalități de reabilitare
Edemul si controlul durerii
Edemul și durerea sunt apariții frecvente în urma unui
traumatism la cot sau a unei intervenții chirurgicale. Acesti doi
factori sunt susceptibili să limiteze mobilitatea și
funcția cotului. Acest lucru poate avea un semnificativ
efect asupra participării pacienților la o reabilitare
program. Frica de a mișca articulația cotului poate duce
la formarea contracturii și rigiditate.
Educația pacientului cu privire la aceste probleme și
managementul terapeutic conduce la o mai bună cooperare în
timpul mobilizari articulației cotului. Inițial comprimarea bandajului
și ridicarea cotului deasupra nivelul inimii cu perne este ideal
pentru controlul edemului.
Aplicarea pachetelor reci în timpul fazei inflamatorii ajută în
continuare la controlul dureri și umflături. Ca mișcare asistată
activă și exercițiile active în cele din urmă active și rezistente sunt
introduse, acțiunea musculară ajută în continuare revenirea
venoasă și drenajul limfatic, reducand durerea și edemul.

Gama de mișcări și exerciții de întărire

Gama de exerciții de mișcare este împărțită în
patru categorii: asistată de gravitație sau asistată activ,
active, pasive și rezistive sau întărirea exercițiilor. Aceste exerciții
sunt introduse ca pacient sa progreseze de la faza inflamatorie la
cea de remodelare a vindecării.
În timpul mișcării exercițiilor , pacienții sunt poziționați culcat
sau așezat cu brațul pe masă sprijinit pe perne pentru scaderea
mișcari compensatorie la umăr și articulațiilor încheieturii mâinii și
pentru a izola efectiv grupurile musculare în timpul mișcării.

Exercițiile Active ROM sunt adesea introduse ca

de îndată ce durerea și umflarea permit, de obicei înainte de 1
săptămâna . Mișcare lentă, secvențială a agoniștilor și
antagoniștii stimulează tendonul și proprioceptivul organe finale,
care inhibă în continuare durerea.
Activ ROM recrutează fibre intra și extrafuzale pentru
minimiza cocontractia antagonistilor.
Activ mișcarea ajută la regenerarea cartilaginoasă, stimulează
fluxul arterial și cresterea venoasa și revenirea limfatică. Acest
lucru sporește rezistența la tracțiunea țesuturilor vindecătoare.
Exercițiile ROM pasive de natură gradată sunt
introduse în timpul fazei fibroblastice și sunt
continuate în faza de remodelare dacă mișcarea este
restricționata de densitatea colagenului.
ROM pasiv exercițiile sunt cele mai eficiente în cazul unei
solicitări reduse sunt aplicate în cadrul toleranței țesuturilor care
nu provoacă proces inflamator și durere. Pasiv
tensiunile sunt modificate sau ajustate pe măsură ce mișcarea
este câștigata. La finalizarea exercițiilor ROM pasive,
exercițiile de ROM active sunt începute să crească
amplitudinea contracției / excursiei musculare.
Se încurajează încercările de ROM active, realizate și menținerea
intervalului final realizat prin exerciții pasive de ROM.
Pot fi exerciții rezistive sau de întărire
Introduce în stadii incipiente de remodelare. Izotonic
exerciții care progresează la izometrice, fără rezistență și repetări
scăzute inițial, progresiv rezistenței scăzute și ridicate odată cu
creșterea repetările sunt benefice în câștigarea forței .
Toate grupele musculare ale cotului, antebrațului,
încheietura mâinii și mâna sunt exercitate în interiorul fizic
toleranța mușchilor. Greutăți libere și benzile elastice de
rezistență gradată sunt utilizate pentru consolidarea rezistenței.
Antrenament de anduranță și muncă simulate întărirea poate fi
adăugată la program o singură data pacienții au disconfort minim
sau deloc.

Doza optimă în frecvență sau repetarea

Exercițiile ROM sunt necunoscute. Totuși, preferința autorilor
este că pacienții au performanțe de 5-10 repetări la fiecare 2-3
ore inițial, progresând la 15–20 repetări pe la o ora atâta timp cât
aceste repetări nu provoacă durere inflamatoare
sau oboseală musculară
Pacienții sunt încurajați să acționeze active Exerciții ROM de umăr, încheietură și
degete pe tot parcursul programului lor de reabilitare. Depinde de stabilitatea leziunii
cotului, o protecție
atela poate fi utilizată atunci când articulația umărului este
exercitat. Exercițiile de pronație / supinație a antebrațului se efectuează activ cu cotul
înăuntru90 (de flexie sau după cum este dictat de ligament stabilitate.

Mobilizarea articulațiilor și terapia manuală

Mobilizarea articulației în reabilitarea traumatismului cotului are un rol în reducerea
durerii, descreșterea spasmului muscular și câștigarea mișcării dacă urmată imediat de
mișcare activă sau pasivă.
Mișcările oscilatorii ale cotului sunt inițial eficient în stimularea tendonului și
proprioceptiv organe finale, care inhibă spasmul muscular și cocontractia musculara
[27,28]. În etapele ulterioare a fazei fibroblastice, mobilizarea unei articulații din gama
medie cu o viteză mai mică – gradul II și o viteză mai mică de la midrange la rezistență -
tehnicile de mobilizare comună de gradul III sunt prezentate.
Aceste manevre se efectuează cu precauție, însă, ținând cont de vindecarea stari
osului, a ligamentelor și a mediului înconjurător tesuturi moi .

Mobilizări de gradul III și de gradul IV

împreună cu tehnicile longitudinale de distragere a articulațiilor la punctul final al
intervalului de mișcare al articulației sunt utilizate în timpul fazei de remodelare a
țesutului vindecarea. Aceste mobilizări comune nu cauzează
o schimbare permanentă a articulației și sunt eficiente
numai dacă este urmat de întindere fiziologică pasivă.
Poziționarea corectă a umărului și a brațului anterior este esențială, asigurându-se că
solicitările sunt supuse structurilor ligamentoase și scheletice nu intrerup procesul de
vindecare.
ATELAJUL
Atelajul este o parte importantă a majorității programelor de reabilitare după
traumatismul cotului.
Așezarea cotului asigură stabilitate și reduce transmiterea forței la locul fracturii
sau leziuni ale țesuturilor moi pentru a permite osului Și structuri ligamentoase în jurul
articulației pentru a se vindeca. Imobilizarea excesivă a articulației poate
duce la rigiditate secundară și contractură.

Următoarea secțiune descrie câteva dintre atele

fabricat în timpul reabilitării și detalii unele orientări generale pentru tratamentul
traumatismului cotului frecvent observată în terapie. Pentru ușurința
discuție, așchii au fost împărțite în categorii de așchii pentru protecție și așchii
a recâștiga mișcarea. Se inițiază așchii de protecție în decurs de 1-2 zile după
traumă,în timp ce atelele în scopul recâștigării mișcării sunt deseori
inițiată odată ce s-a produs suficientă vindecare și aplicarea unei sarcini reduse,
întindere prelungită poate fi folosit pentru a mări ROM-ul.

Atele pentru protecție

Tratamentul în urma traumei cotului necesită adesea utilizarea
atelelor pentru protecție și poziționare optimă. O atelă de repaus
posterioară(Fig. 3) ținând cotul la 90 (de flexie este un
mod eficient de imobilizare a cotului pentru a proteja
fracturi și leziuni ale țesuturilor moi. Un guler și manșetă
(Fig. 4) poate fi, de asemenea, utilizat pentru leziuni stabile. Acest
permite îndepărtarea ușoară pentru efectuarea exercițiilor
programele, dar limitează utilizarea ușoară funcțională a
programează, dar limitează utilizarea ușoară funcțională a
extremității superioare atunci când este purtată, deoarece
antebrațul este ținut împotriva corpului. Un guler și manșetă, de
asemenea plasează umărul într-o rotire internă poziție și poate
duce la rigiditatea anterioare capsula umărului. Prin urmare, este
extrem de important ca pacienții să-și exercite umărul când este
plasat într-un guler și manșetă.
Poziționarea cotului în 90 de flexie este de obicei cea mai
confortabilă poziție, pentru că reduce presiunea în interiorul
capsulei articulației, ca capsula articulației cotului este la maxim
capacitate la aproximativ 80 (de flexie [31] abaterea de la această
poziție crește presiunea în capsulă și poate provoca durere.
Păstrarea capsulei din cauza umplerii cu lichid sau hematom
poate fi realizat prin așezarea articulației cotului în interior
extensie. Deoarece majoritatea traumei cotului duc la o
incapacitatea de a realiza extinderea terminală a cotului,
atelajul de extensie este benefic. Extensia atela se mulează pe
aspectul anterior al brațului și se întinde de 3–5 cm de la pliul
axilar la 4–5 cm proximal de stiloidul radial (Fig. 5). Este important
ca atela să nu se extindă dincolo acest lucru, deoarece poate
provoca probleme cu dorsala ramură senzorială a nervului
senzorial radial la aceasta nivel.

Un tip încrucișat de model de legare peste

aspectul posterior al cotului doar proximal de procesul olecranon
ajută la fixarea cotului în atela. Utilizarea funcțională a extremității
superioare este limitata semnificativ în timpul atelelor de
extensie; prin urmare, această atelă se poartă de obicei numai la
noapte.
Atele pentru a recâștiga mișcarea
Mai multe atele progresive dinamice și statice au fost concepute
pentru a recâștiga mișcarea cotului care a devenit rigid din cauza
traumei și imobilizari . Aceste atele sunt de obicei
Evitate timp de 3–6 săptămâni după vătămare de frică
inducând durere crescută, inflamație sau osificare hetero-
tematică.
Patru atele pe care le au autorii s-au dovedit a fi cele mai
eficiente sunt manșeta de flexie statică pro-gresivă, extensia
statică în serie atela, cureaua statică progresivă pentru cot
flexie și extensie, și un progresiv static sau atelație de pronație /
supinație dinamică pentru proximal rigiditatea articulară
radioulnară.
Manșeta statică progresivă de flexie a cotului este
un dispozitiv folosit de pacient pentru a ține cotul înăuntru
flexie în scopul obținerii unei sarcini reduse,
întindere prelungită (Fig. 6). O placă posterioară este
mulat în jurul brațului superior și se așează o manșetă în jurul
încheieturii mâinii. Pacientul ajustează apoi tensiune pe curele
după plasarea lor inelele D de pe manșeta brațului. Această
manșetă poate fi folosită odată ce stabilitatea osului nu mai este
în discuție.

Când flexia este mai mică de 100 (, o atelă cu balama fixă poate fi
utilizată pentru a absorbi forța de compresie plasată pe articulație
prin faptul că nu are o
direcția optimă de tragere (Fig. 7). Utilizarea
o balama fixă transferă numai componenta de rotație a forței către
articulația cotului. Prinderea nervului cubital în timpul fazelor de
vindecare poate inhibă alunecarea nervului cubital și produc
slăbiciune a mușchilor împreună cu senzoriale tulburări. Acest
lucru se observă adesea în timpul cotului flexia crește sau cu
atele flexive dinamice sau statice de flexie. De aceea, pacienții
trebuie fii încurajat să urmărești semne de parestezie în nervul
cubital atunci când întreprinde o atelă program pentru
recâștigarea flexiei cotului.
Închizătorul cu extensie progresivă statică
atela este pur și simplu o atelă statică de extensie a cotului
cu ceva hardware adăugat. Atela de extensie este
tăiat la fosa cubitală, se adaugă două balamale și
o tensiune este fixată pe porțiunea anterioară atelei (Fig. 8).
Pacientul ajustează apoi pentru a mări întinderea extensiei
aplicată de atelă. Gelinas și colab. [32] au constatat că
folosirea atelei de tensiune pentru extindere a fost benefic pentru
creșterea ROM-ului atunci când este purtata până la 20 de ore
pe zi pentru o medie de 4,5 luni, chiar după ce pacienții trecuseră
printr-un intensive program de terapie fără succes.

. Timpii de uzură atât de lungi pentru atele nu sunt adesea

tolerate, deoarece limitează utilizarea funcțională a superioarei
extremitate. Autorii preferă să înceapă atelarea mai devreme în
faza fibroblastică a vindecării cu un timp de purtare de 1-2 ore, de
3-4 ori pe zi, iar noaptea cu o întindere ușoară aplicată. Folosind
atelă statică progresivă coroborată cu terapia intensivă este cel
mai eficient mijloc de creștere a mișcării la cot.
Poate apărea rigiditate articulară radioulnară proximală
cu o varietate de patologii în jurul cotului comun. Fracturi ale ulnei
proximale și radiale capul și luxațiile sunt adesea cauze ale
proximalului rigiditate articulară radioulnară. Atelajul pentru
această rigiditate implică de obicei o atelă dinamică sau o statică
atela progresivă care menține antebrațul la maxim pronație sau
supinație 4–6 ore pe zi. atela progresivă statică este disponibilă
commercial de la Joint Active Systems (Effingham, Illinois;
Fig. 9). Programul de purtare pentru aceste atele este
similar cu tensiunea descrisă anterior.
Mișcare pasivă continuă
Mai multe avantaje fiziologice ale continuu au fost raportate
mișcări pasive. Acestea include oscilații sinusoidale în presiunea
intraarticulară, absorbția hematomului intraarticular, control
de edem, remodelarea cartilajului hialin, reorganizarea fibrelor de
colagen și îmbunătățirea activitate metabolică [33-36]. Acest mod
de tratament este deosebit de eficient în etapele ulterioare ale
fibro-plasiei sau în timpul remodelării dacă pacienții au câștiguri
limitate sau unidirecționale sau spasm muscular sau dacă
pacienții au dificultăți de întreținere mobilitate realizată cu atele
tradiționale, ROM și tehnici de mobilizare.
O combinație de tratament tradițional în timpul zilei (adică
atelă, ROM și mobilizare) și aplicarea mișcării pasive progresive
continue noaptea poate crește ROM-ul articulației. Muşchi
excursia se menține noaptea, îmbunătățind
capacitatea de a menține mobilitatea realizată. Miscarea pasivă
continuă pentru restabilirea mișcării este indicat numai atunci
când fracturile au fixare stabilă.

Un arc de mișcare sigur în limitele țesuturilor moi

constrângeri este utilizat și ca complianță a țesutului
crește, arcul de mișcare este reglat în mod corespunzător.
Această metodă de tratament este contraindicate în fracturi cu
fixare fragila și ligamentara insuficienta.

Ultrasunete
Deși sunt utilizate în mod obișnuit în extremitatea superioară, sunt
studii care susțin utilizarea ultrasunetelor bazată în principal pe
subiecți de animale și mai departe este necesară ancheta.
Literatura de specialitate sugerează că o ultrasunete pulsată de
intensitate mica să fie eficient pentru promovarea vindecării
rănilor și creșterea activității fibroblastice în interiorul moale
țesuturi și, de asemenea, pentru rezolvarea inflamației subacute
[38].
Ecografia cu intensitate mai mare asigură o creștere termică a
țesuturilor și poate crește extensibilitatea țesutului cicatricial.
Acest lucru este temporar creșterea este extensibilitatea
țesuturilor este benefică atunci când urmată de întindere pasivă.
Pentru a încălzi efficient țesuturilor moi într-o perioadă rezonabilă
de timp,aria de aplicare nu trebuie să fie mai mare de
de trei ori dimensiunea capului cu ultrasunete.
 Aplicarea modalităților de încălzire superficială precum pachete
fierbinți sau jacuzzi sunt tehnici terapeutice mai eficiente atunci
când sunt urmate de activ și adecvat exerciții de întindere pasivă.
Aceste forme de căldură sunt superioare deoarece pot fi folosite
și înainte programe de exerciții la domiciliu.

Articolul 5
Analgezia regională reprezintă, în experiența noastră, un
ajutor util. Împreună cu căutarea unei mișcări timpurii, este
necesar să se obțină controlul edemului și durerii odihnă,
crioterapie, compresie și lipire funcțională, articulație
descărcare și droguri. Unelte utile suplimentare pot fi
contracțiile gimnastice vasculare, izometrice ale întregii părți
superioare membre, drenaj limfatic, exploatând, de
asemenea, tehnici precum kinesiotaping (Fig. 4) cu o acțiune
de drenare și mobilizare a articulațiilor adiacente. Dintre
tehnicile instrumentale, una dintre cele mai utilizate este
terapia tecar, care demonstrează util în special în prepararea
țesuturilor pentru următoarele întinderi .
Cu același scop, ultrasunetele pot fi
angajat. Terapie cu laser de mare putere, cum ar fi Nd-YAG
laser, are o acțiune antiinflamatoare, anti-edem și
biostimulantă, precum și un efect analgezic. De asemenea,
posibilitatea de a acționa pe căile nervoase ale durerii de
către TENS ar trebui amintit. În această primă etapă de
reabilitare, este important pentru a contrasta și a conține
atrofia musculară.
Acest lucru poate fi obținut prin simpla cerere a pacientului
să-și facă voluntary Contractia unitățile musculare ale
cotului. Sub-maxim isometric sunt necesare inițial contracții
sub pragul durerii pentru muschiul flexor și extensor al
cotului și încheieturii mâinii. Stimularea mușchilor umărului
nu trebuie neglijată, ci atentie la exercitiile pentru muschii
rotatori din în cazul în care acestea sunt dureroase. Dacă
este posibil, deja în stadiul incipient stabilizare ritmică,
exerciții pentru umăr și cot poate fi pornit cu scopul de a
restabili cât mai curând posibil propriocepția și controlul
neuromuscular corect al întregul membru superior și în mod
specific cotului.