Ţesuturi conjunctive

Şef de lucrări dr. Anca Neagu

Laboratorul de Histologie animală şi microscopie confocală
Facultatea de Biologie
Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iaşi
Ţesuturi conjunctive
Localizarea țesuturilor conjunctive
 Alcătuire: Țesutul conjunctiv este format din celule conjunctive proprii (autohtone) şi celule migrate, inclavate
într-o matrice extracelulară formată din matricea amorfă (substanţă fundamentală) şi matricea fibrilară alcătuită din
fibre conjunctive (de colagen, elastice şi reticulare). Matricea este sintetizată de celulele conjunctive
proprii/autohtone/fixe.
 Celulele autohtone sunt: celula mezenchimală, fibroblastul-fibrocitul, osteoblastul-osteocitul, condroblastul-
condrocitul, adipoblastul-adipocitul.
Fibroblastul este o celulă proprie a ţesutului conjunctiv, responsabilă de sinteza matricei extracelulare.
Fibrocitul este o celulă diferenţiată, cu o activitate de sinteză mult diminuată, astfel încât fibroblastul şi fibrocitul
sunt două stadii ale aceleiaşi celule.
 Adipoblastul-adipocitul este o celulă proprie a ţesutului adipos, specializată pentru sinteza, stocarea şi
eliberarea de lipide (trigliceride). Adipocitul alb este o celulă sferică centrată de o picătură lipidică nedelimitată de
membrană. Adipocitul alb realizează lipogeneză şi lipoliză, procese aflate într-un echilibru dinamic. Adipocitul brun
este implicat în termogeneză.
 Celulele migrate sunt: 1. macrofagele („gunoierii ţesutului conjunctiv”), provin din monocite, făcând parte din
sistemul monocitic fagocitar cu rol de apărare, care include şi alte celule derivate din monocitele sangvine (de
exemplu, microgliile – „gunoierii ţesutului nervos”, celulele Kupffer din ficat, osteoclastele din ţesutul osos, celulele
Langerhans/dendritice din epidermă, celule fagocitare din epiteliul alveolelor pulmonare etc). Celulele sistemului
monocitic fagocitar sunt specializate pentru fagocitoză.
 2. Plasmocitele, derivate local din limfocitele B activate ca urmare a stimulării antigenice, sintetizează
anticorpi de tip imunoglobuline; 3. Mastocitele (mast, umflat), provin din leucocitele polimorfonucleare bazofile,
şi prin fenomenul de degranulare mastocitară eliberează în principal heparină şi histamină care iniţiază local
manifestările alergice (roşeaţă, tumefiere, durere, căldură).
 Substanţa fundamentală are diferite consistenţe care stau la baza clasificării ţesuturilor conjunctive în:
propriu-zise sau moi, semidure (ţesutul cartilaginos), dure (ţesutul osos) şi lichide (sângele şi limfa).

În ţesuturile conjunctive moi, substanţa fundamentală este un gel intens hidratat care conţine predominant
apă (faza de dispersie) şi un sistem coloidal (faza dispersată) formată din macromolecule:
1. glicozaminoglicani nesulfataţi (de ex., acidul hialuronic ce conferă consistenţă vâscoasă/turgescenţă
substanţei fundamentale, având o mare capacitate de a lega moleculele de apă),
glicozaminoglicani sulfataţi (condroitin-sulfați în ţesutul cartilaginos, dermatan-sulfat în dermă,
heparansulfat, keratansulfat etc.),
2. Proteoglicani: decorin, sindecan, versican, fibromodulină, perlecan, CD44 etc.
3. glicoproteine de adezivitate: fibronectina, laminina, entactina, fibrilina, tenascina, trombospondina.
 Matricea fibrilară. Fibrele colagene fac parte din categoria scleroproteinelor, sunt dure, alb-sidefii, rezistente,
inelastice, nu se ramifică, prin fierbere în soluţie salină formează gelatina. Au o rezistenţă asemănătoare oţelului
inoxidabil. Colagenul reprezintă aproximativ 20% din proteinele organismului. Au fost identificate mai mult de 15
tipuri de molecule de colagen.
Fibrele elastice sunt formate din elastină şi fibrilină, au un aspect
sinuos, sunt asemănate cu cauciucul, se întind şi revin la
dimensiunile iniţiale când forţa de întindere care acţionează
asupra lor încetează. Fibrele reticulare se anastomozează
formând rețele în stroma organelor parenchimatoase.

Fibre elastice
Fibre reticulare (conțin molecule de colagencolagen) produse de reticulocite. Formează stroma (miez) unor
organe: splina, ganglionii limfatici, măduva osoasă roșie.
Clasificarea ţesuturilor conjunctive

După consistenţa substanţei fundamentale

I. Ţesuturi conjunctive propriu-zise/moi se clasifică după proporţia între elementele componente: A. Ţesuturi în
care elementele componente se găsesc în proporţii aproximativ egale, ex. ţesutul conjunctiv lax (prezent
sub ţesutul epitelial de acoperire în alcătuirea mucoaselor); B. Ţesuturi în care predomină fibrele conjunctive,
ex. a. ţesutul conjunctiv elastic (în tunica medie a arterelor de tip elastic-artera aortă), b. ţesutul conjunctiv
dens/fibros (bogat în fibre colagene): neregulat/semiordonat (în derma profundă/reticulară a pielii), dens
ordonat (în tendoane şi ligamente și țesutul dens lamelar în stroma corneei); C. Țesuturi în care predomină
celulele conjunctive, ex., țesutul pigmentar format din melanofori (în dermă de amfibian), ţesutul adipos alb,
format din adipoblaste-adipocite albe, sferice, cu nucleu împins spre plasmalemă, care conţin în centrul lor o
picătură mare de grăsime nedelimitată de endomembrană, picătură formată din trigliceride (în hipodermă sau în
jurul unor organe), ţesutul reticular (reticulocite) care formează stroma organelor hematopoietice şi limfoide
(măduvă osoasă roşie, splină etc.); D. Țesuturi în care predomină substanța fundamentală (gelatina lui Wharton
din cordonul ombilical).
II. Ţesuturi conjunctive semidure (ţesutul cartilaginos): A. ţesutul cartilaginos hialin (în cartilajele articulare,
costale, semiinelele traheene); B. ţesutul cartilaginos elastic, bogat în fibre elastice (în pavilionul urechii,
cartilajele nazale, epiglotă); C. ţesutul cartilaginos fibros, bogat în fibre colagene (în simfiza pubiană, în inelul
fibros al discurilor intervertebrale). Ţesutul cartilaginos este avascular/nevascularizat, hrănirea sa realizându-se
prin difuzia nutrienţilor de la nivelul pericondrului, membrana conjunctivo-vasculară care îl acoperă. Celulele
ţesutului cartilaginos sunt condroblastele şi condrocitele, în fapt două stadii diferite ale aceleiaşi celule.
Condrocitele se găsesc în lacune numite condroplaste.
III. Ţesuturi conjunctive dure (ţesutul osos). Ţesutul osos compact este format din osteoane (sisteme Havers)
legate prin sisteme intehaversiene, fiind prezent în diafiza oaselor lungi dar şi la suprafaţa epifizelor şi a oaselor
scurte şi late. Un osteon are în centrul său un canal Havers, în care se găseşte ţesut conjunctiv lax bine vascularizat
şi inervat. În jurul canalelor Havers se depun maxim 20 de lamele concentrice de ţesut osos, formate din celule şi
matrice osoasă mineralizată. Osteoanele sunt într-o continuă remaniere. Ţesutul osos spongios este format din
trabecule anastomozate, alcătuite din lamele osoase paralele şi areole, prezent în epifizele oaselor lungi dar şi în
centrul oaselor scurte şi late. Celulele ţesutului osos sunt osteoblastele şi osteocitele localizate în osteoplaste, la
care se alătură osteoclastele, celule ale sistemului monocitic fagocitar cu rol în remanierile osoase. La periferia
oaselor se găseşte periostul. 33% din matricea osoasă este reprezentată de componenta organică şi 67% de
componenta anorganică, reprezentată în special de fosfatul tricalcic.
 Osteocite în osteoplaste

Microscopie electronică
în scanning (baleiaj)/SEM
(Scanning Electron
Microscopy).
IV. Ţesutul conjunctiv lichid: sângele, a cărui substanţă fundamentală este lichidă (plasma), celulele se
numesc elemente figurate iar fibrele sunt dizolvate în plasma (fibrinogen) şi devin vizibile în procesul coagulării
(fibrină).
 Elementele figurate roşii (eritrocite/hematii) au nucleu la nemamifere, având o formă elipsoidală şi devin
anucleate la mamifere, căpătând formă specifică de disc biconcav. Leucocitele se împart în 2 categorii:
polimorfonucleare/granulocite (neutrofile, eozinofile şi bazofile) şi mononucleare/agranulocite (limfocite şi
monocite).
ȚESUTURILE MUSCULARE
Laboratorul de Histologie animală și Microscopie confocală, Facultatea de Biologie,
Universitatea Alexandru Ioan Cuza Iași
Țesuturile musculare

Principala proprietate a țesutului muscular este contractilitatea. Structura țesutului muscular este adaptată pentru
îndeplinirea acestui rol.

În funcție de structura lor, țesuturile musculare pot fi: striate (țesut muscular striat de tip scheletic și țesut
muscular striat de tip cardiac) și neted (țesutul muscular neted visceral).

Din punct de vedere funcțional, țesutul muscular striat de tip scheletic are contracție voluntară, fiind inervat de
către sistemul nervos somatic. Țesutul muscular neted are contracție involuntară și este inervat de către sistemul
nervos vegetativ simpatic și parasimpatic. Țesutul muscular striat de tip cardiac are contracție involuntară.

Autocontractilitatea inimii este conferită de prezența țesutului excitoconductor nodal, format din țesut muscular
de tip special, care intră în alcătuirea nodulului sino-atrial, atrio-ventricular, fasciculului His și rețelei Purkinje.
Nodulul sino-atrial este cel care imprimă ritmul sinusal de contracție al inimii, de 70 (60-100) de bătăi pe minut.
Țesutul muscular striat de tip scheletic
Localizare
• Se găsește în mușchii scheletici, inserați pe oase (exemplu deltoid, biceps brahial, cvadriceps femural etc.). Un mușchi
striat scheletic este format din pachete de fibre musculare striate scheletice (fascicule musculare) legate între ele prin
țesut conjunctiv lax bine vascularizat și inervat.
• Formează mușchii extrinseci ai globului ocular, cu originea în partea profundă a orbitei și cu inserție pe sclerotică.
Contracția acestor mușchi inervați de unii nervi cranieni (mușchiul drept superior, drept inferior, drept intern, drept
extern, oblic inferior, oblic superior) determină mișcarea voluntară a globului ocular în orbită.
• Formează musculatura limbii, faringelui, esofagului.
• Formează sfincterul vezical extern și sfincterul anal extern, cu contracție voluntară.
Alcătuire
Țesutul muscular striat scheletic este format din fibre musculare striate scheletice.
Fibra musculară striată scheletică are formă cilindrică (în spațiu) și formă de panglică (în preparatele microscopice).
Lungimea fibrelor musculare striate scheletice este de ordinul milimetrilor-centimetrilor (1-100 mm), iar capetele sunt
neramificate, rotunjite. Fibrele sunt mai scurte decât mușchiul din care fac parte. Diametrul lor variază între 10 și 100
micrometri, cu o medie de 50 micrometri.
Pe preparatele histologice, fibrele musculare striate scheletice au un aspect striat, striațiile longitudinale fiind date de
prezența miofibrilelor (organite specifice fibrelor musculare și celulelor musculare striate de tip cardiac) iar striațiile
transversale sunt conferite de prezența sarcomerelor (unitățile morfo-funcționale contractile ale miofibrilelor) alcătuite
dintr-o succesiune de discuri clare/izotrope și întunecate/anizotrope formate din proteine contractile structurale (actina
și miozina) și reglatoare (tropomiozina și troponina).
Fibrele musculare striate scheletice sunt sinciții structurale (structuri formate prin unirea a sute de celule embrionare
numite mioblaști dintre care dispar membranele).
Secțiune longitudinală prin
tunica musculară a esofagului,
fibre musculare striate
scheletice în secțiune
longitudinală.

Fibrele sunt sinciții de formă

cilindrică în spațiu (de
panglică, în plan).
Fibrele sunt unite prin țesut
conjunctiv lax (endomissium).

Hematoxilină-Eozină (HE)
Preparat din colecția Laboratorului de
Histologie animală și Microscopie confocală,
UAIC.
Histologie
Secțiune transversală prin
mușchi scheletic, fibre
musculare striate scheletice în
secțiune transversală,
Hematoxilină-Eozină (HE).

Fibrele au pe secțiune
transversală contur poligonal,
sunt legate între ele prin
endomissium (țesut
conjunctiv lax), formează
pachete, numite fascicule
musculare, legate între ele
prin perimissium.
În fiecare fibră musculară se
observă, la periferia
sarcoplasmei, câțiva nuclei. În
interiorul fibrelor musculare
se găsesc miofibrile secționate
transversal.

Preparat din colecția Laboratorului de

Histologie animală și Microscopie confocală,
UAIC.
 Histofiziologie. Un mușchi striat conține fibre musculare roșii/lente și fibre musculare albe/rapide în proporții variabile

Fibrele roșii sunt mai mici, înguste, mai opace, au membrane Z groase, numeroase mitocondrii, sarcoplasmă bogată și enzime
oxidative. Striațiile sunt slab marcate. Aceste au contracție lentă, conțin multă mioglobină (de aici și culoarea), pot stoca o
cantitate mai mare de oxigen, sunt înconjurate de o bogată rețea capilară. Unitățile motorii conțin numeroase fibre.
Metabolismul este de tip aerob. Susțin contracții prelungite.

Fibrele albe sunt mai transparente, au mai puțină sarcoplasmă, mitocondrii, liniile Z sunt fine. Striațiile sunt foarte vizibile.
Unitățile motorii conțin puține fibre musculare. Au contracție rapidă, obosesc ușor, depozitează cantități mai mici de oxigen,
rețeaua capilară este redusă. Susțin contracții rapide și de scurtă durată.
 Structura mușchiului striat

Fibrele musculare striate

scheletice sunt unite/acoperite
prin țesut conjunctiv lax care
formează endomissium.

Pachetele de fibre/fasciculele
musculare (fasciculul poate
grupa între 10 și 100 de fibre
musculare, în funcție de mușchi)
sunt unite/acoperite prin
perimissium.

Mușchiul este acoperit de

epimissium.
Tendoanele sunt capetele prin
care mușchii se inseră prin oase
sarcomer și sunt formate din țesut
conjunctiv fibros (dens) aranjat,
bogat în fibre colagene dispuse în
https://www.researchgate.net/figure/Gross-anatomical-structure-of- pachete paralele.
mature-mammalian-skeletal-muscle-Taken-from-Kraemer-
et_fig1_328305970
http://www.bio.miami.edu/dana/360/360F18_15.html
Fibra musculară striată scheletică este alcătuită din:
• Sarcolemă (sarcos=carne)– membrana fibrei, acoperită de o membrană
bazală asemănătoare ca ultrastructură cu cea pe care se sprijină epiteliile de
acoperire. Între sarcolemă și membrana bazală pot exista celule musculare
embrinare (mioblaști) care pot participa la refacerea fibrelor musculare rupte
în urma accidentelor. Sarcolemă prezintă invaginări în formă de deget de
mănușă dispuse către pachetele de miofibrile din interiorul fibrei musculare
care se numesc tubi T.
• Sarcoplasma – citoplasma fibrei musculare.
• Fibra musculară are sute de nuclei de formă lenticulară situați la periferia
sarcoplasmei, imediat sub sarcolemă. Prezența a sute de nuclei atestă
structura sa sincițială.
• Organite comune: mitocondrii, aparat Golgi, incluziuni de glicogen etc.
• Organite specifice: miofibrilele și reticulul sarcoplasmatic. Miofibrilele sunt
organite contractile cu 1-2 micrometri în diametru, formate din miofilamente
de actină și miozină (proteine contractile principale la care se adaugă
tropomiozina și troponina ca proteine contractile reglatoare). Într-o fibră
musculară se găsesc sute-1000 de miofibrile dispuse paralel. Unitatea
contractilă a miofibrilei este sarcomerul. Reticulul sarcoplasmatic este format
din cisterne care inconjoară miofibrilele ca un manșon, cisternele dispuse
către tubii T fiind numite cisterne terminale. Transmiterea excitației de la
nivelul neuronului motor la nivelul sarcolemei fibrei musculare se realizează
printr-o structură asemănătoare sinapsei numită placă motorie sau joncțiune
neuro-musculară. Potențialul de acțiune ajunge de la nivelul sarcolemei, prin
tubii T, în vecinătatea cisternelor reticulului sarcoplasmatic, din care se
eliberează ioni de calciu care catalizează cuplarea actinei cu miozina, urmată
de scurtarea sarcomerelor, deci a miofibrilelor și fibrelor musculare
(contracția).
Structura sarcomerului
Sarcomerul este unitatea contractilă a miofibrilei. Structura sa nu este
vizibilă la microscopul optic, dar a fost descifrată cu ajutorul microscopului
electronic cu transmisie (TEM). Sarcomerul are 1,5-3,5 micrometri lungime,
dar aceasta este variabilă în funcție de stadiul contracției.
Sarcomerul este cuprins între 2 membrane Z succesive și are în centrul său
linia M.

Pe ambele părți ale unei linii/membrane/disc Z se atașează miofilamente

subțiri și lungi de actină (în verde) care formează discurile clare sau
izotrope (I band). Pe ambele părți ale unei linii M se ancorează filamentele
scurte și groase de miozină (în roșu) care formează discurile întunecate
(disc A/anizotrop). Fiecare filament de miozină este înconjurat de 6
filamente de actină. Fiecare filament de actină este înconjurat de 3
filamente de miozină, aranjamentul fiind hexagonal.

Astfel, un sarcomer este format din două jumătăți laterale de discuri clare
succesive și un disc întunecat central. Sarcomerele se scurtează în timpul
contracției prin alunecarea și cuplarea miofilamentelor de actină printre/cu
cele de miozină, cu apropierea membranelor Z între ele.
Filamentele groase de miozină au 10-12 nm în diametru, cu o lungime de
1,5-1,6 micrometri, fiind pachete de molecule de miozină.
Filamentele subțiri de actină conțin molecule de actină, tropomiozină și
troponină, au un diametru de 5-6 nm și o lungime de 1 micrometru.
Proteinele contractile

Miozina reprezintă cca 35% din proteinele musculare și reprezintă principala

proteină contractilă.
Molecula de miozină este formată din meromiozină ușoară în porțiunea sub
formă de bastonaș și meromiozină grea care formează poțiunea globulară (cap).

Actina reprezintă cca 14% din proteinele musculare. Se găsește sub formă de G-
Actină și F-Actină. G-actina polimerizează în F-actină, în prezența sărurilor. F-
actina se atașează la linia Z printr-o proteină ligand, alpha-actinină.

Tropomiozina, proteină contractilă reglatoare, reprezintă 6-10% din totalul

proteinelor musculare.

Troponina, proteină contractilă reglatoare, (TN-C are afinitate pentru ionii de

Ca2+ pe care îi leagă, TN-T care se leagă de tropomiozină și de celelalte două
tipuri de troponină, și TN-I cu mare afinitate pentru actină de care se leagă)
este formată din unități globulare localizate la intervale regulate de-a lungul
catenelor de tropomiozină.
Proteinele reglatoare interferă cu formarea complexului acto-miozinic.

Fiecare miofilament de actină conține 300-400 unități de actină + 40-60

tropomiozină + 40-60 troponină (7:1:1).
http://www.sivabio.50webs.com/mus.htm
Histochimie
Secțiune transversală prin mușchiul gastrocnemian de șoarece, diferite tipuri de fibre musculare striate scheletice în secțiune
transversală, colorație histochimică pentru evidențierea activității unor enzime (SDH succinat dehidrogenaza și GPD glicerol-
fosfat dehidrohenaza).
Bloemberg and Quadrilatero, Rapid Determination of Myosin Heavy Chain Expression in Rat, Mouse, and Human Skeletal Muscle
Using Multicolor Immunofluorescence Analysis, PLoS ONE 7(4): e35273 (2012)
 Imunofluorescența/imunohistochimie

Secțiune transversală prin mușchiul

gastrocnemian de șobolan, colorație
de imunohistochimie (IHC)
(imunfluorescență) pentru
evidențierea diferitelor izoforme ale
catenelor de miozină grea: fibre
musculare de tip I (albastru), fibre
musculare de tip IIA (verde) și IIB
(roșu), IIX (necolorate), IIXB (roșu pal).

Bloemberg and Quadrilatero, 2012. Rapid Determination of Myosin Heavy Chain Expression in Rat, Mouse, and Human
Skeletal Muscle Using Multicolor Immunofluorescence Analysis, PLoS ONE 7(4): e35273.
Țesutul muscular neted

Localizare
• Formează tunica musculară a viscerelor cavitare (care au o cavitate sau un lumen în centrul lor). De exemplu,
tunica musculară a stomacului, intestinului subțire, intestinului gros, miometrul uterin, tunica musculară a vezicii
urinare, tunica medie a arterelor și arteriolelor de tip muscular, în arborele bronșic etc.
• Formează mușchii intrinseci ai globului ocular (mușchii corpului ciliar și a irisului (circulari și radiari) și au
constricție involuntară, fiind inervați de sistemul nervos vegetativ).
• Se găsește în capsula unor organe (de exemplu, ficat).
• Formează sfincterul anal intern, sfincterul vezical intern, cu constricție involuntară.
• Formează mușchii erectori ai firelor de păr, atașați foliculilor piloși la nivelul dermei.
Țesutul muscular neted
Alcătuire
• Țesutul muscular neted este alcătuit din celule musculare netede.

• Celula musculară netedă este fusiformă, ascuțită la capete și are lungimea de 50-200 micrometri, cu un diametru de 2-10 micrometri. Pot
ajunge la 500 micrometri lungime în uterul gravid, sau dimpotrivă, au doar 15 micrometri lungime în arteriolele mici. Celula musculară netedă,
spre deosebire de fibra musculară striată scheletică, are un singur nucleu alungit/lenticular, plasat central. Celulele musculare netede au o
dispozitie intercalată (vezi figura 1 de mai jos). Ușoare striații longitudinale sunt uneori vizibile. Striațiile transversale lipsesc din cauza lipsei
sarcomerelor, miofilamentele de actină și miozină prezentând o aranjare particulară. Nu există linii Z și nici tubi T. Reticulul sarcoplasmatic este
slab dezvoltat. Pe secțiuni transversale, celulele musculare netede au contur circular și pot prezenta sau nu nucleu, în funcție de modul cum
sunt tăiate de planul de secțiune.

• Contractilitatea celulelor musculare netede se datorează prezenței în citoplasmă a unei rețele de filamente contractile de actină care se
atașează la sarcolemă prin corpii denși. Printre filamentele de actină se găsesc miofilamente groase, de miozină. De asemenea, în citoplasmă
se găsesc și filamente intermediare care alcătuiesc citoscheletul celulei musculare.
Țesutul muscular neted-detaliu de structură

Se observă:
• dispoziția intercalată a celulelor musculare netede
• corpii denși la nivelul sarcolemei la nivelul cărora se ancorează
miofilamentele de actină
• joncțiunile de tip desmozomi și cele de tip gap dintre celule
• ușoarele striații longitudinale date de așezarea particulară a
filamentelor de actină și miozină. Lipsesc membranele Z.
Celule musculare netede din
tunica musculară, organ
cavitar, secțiune
longitudinală, 1000X.

Celulele au formă fusiformă.

Hematoxilină-Eozină (HE).
Preparat din colecția Laboratorului de
Histologie animală și Microscopie
confocală, UAIC.
Celule musculare netede din
centrul vilozităților intestinale
(mușchiul vilozitar), secțiune
longitudinală, 1000X.

Hematoxilină-Eozină (HE),
preparat din colecția Laboratorului de
Histologie animală și Microscopie confocală,
UAIC.
Celule musculare netede din
arteriolă de tip muscular din
dermă, secțiunea prin artriolă
este transversală, secțiunea
prin celulele musculare
netede este longitudinală,
deoarece celulele musculare
netede sunt dispuse circular în
tunica medie a arteriolelor.
1000X.

Hemalaun-Eozină (HE)
Preparat din colecția Laboratorului de
Histologie animală și Microscopie confocală,
UAIC.
Celule musculare netede din
tunică musculară de organ
cavitar, secțiune
transversală
Hematoxilină-Eozină (HE)

Preparat din colecția Laboratorului de

Histologie animală și Microscopie
confocală, UAIC.
Țesutul muscular striat de tip cardiac
Localizare
• Formează miocardul (mușchiul inimii) alcătuit din celule musculare striate de tip cardiac (cardiomiocite/miocite) solidarizate
între ele prin țesut conjunctiv lax (echivalent cu endomissium-ul din mușchiul striat) care conține vase sangvine și nervi.
Grupări de cardiomiocite formează pachete în miocard.
• Miocitele sunt celule ramificate, conectate între ele prin discuri intercalare formate din prelungirile în formă de deget de
mănușă dispude intercalat la capetele miocitelor, joncționate prin desmozomi. Cardiomiocitele comunică între ele prin
joncțiuni de tip gap. Datorită legăturilor strânse dintre ele, celulele miocardului formează un sincițiu funcțional, nu și
structural, care asigură funcționarea miocardului ca un tot unitar și deplasarea rapidă a contracției în 3 dimensiuni.
• Cardiomiocitul este o celulă scurtă cu aspect striat datorită prezenței sarcomerelor care îl aseamănă cu fibra musculară striată
scheletică, dar are un singur nucleu plasat central, care il aseamănă cu celula musculară netedă. Ca organite comune, conține
numeroase mitocondrii. Tubii T și reticulul sarcoplasmatic nu sunt ataât de bine dezvoltate ca în fibra musculară striată.
• Cardiomiocitele se contractă fără a fi stimulate de sistemul nervos, contracția fiind miogenică.
Laboratorul de Histologie animală și Microscopie confocală, Facultatea de Biologie,
Universitatea Alexandru Ioan Cuza Iași

Disecție pe inimă de vită și histologie

Structura sarcomerului în cardiomiocit

Membranele/discurile Z se prind prin

costamere de membrana
cardiomiocitului.

ECM înseamna matrix (țesut conjunctiv)

extracelular.
 Țesut muscular striat de tip cardiac,
cardiomiocite în secțiune longitudinală
(ansamblu), cu 2 detalii (longitudinal
dreapta sus și stransversal stânga jos),
Hemalaun-Eozină (HE).

https://musclesonsteroids.wordpress.com/muscles/cardiac-muscle/
Țesut muscular striat de tip cardiac, cardiomiocite în secțiune
longitudinală, diferite colorații histologice.
Preparate din colecția Laboratorului de Histologie animală și Microscopie confocală, UAIC.
 Țesut muscular striat de tip cardiac,
Imunofluorescență: s-α-actinină (verde) și
β1 integrină (roșu).

Articol: Wilsbacher and Coughlin, Analysis of Cardiomyocyte Development using Immunofluorescence in Embryonic Mouse
Heart, J. Vis. Exp. 97, e52644 (2015).
Țesut muscular striat de tip
cardiac, cardiomiocite în
secțiune transversală legate
prin țesut conjunctiv lax,
Hematoxilină-Eozină (HE).
 Ţesuturi conjunctive

Şef de lucrări dr. Anca Neagu

Laboratorul de Histologie animală şi microscopie confocală
Facultatea de Biologie
Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iaşi
Ţesuturi conjunctive
Localizarea țesuturilor conjunctive
 Alcătuire: Țesutul conjunctiv este format din celule conjunctive proprii (autohtone) şi celule migrate, inclavate
într-o matrice extracelulară formată din matricea amorfă (substanţă fundamentală) şi matricea fibrilară alcătuită din
fibre conjunctive (de colagen, elastice şi reticulare). Matricea este sintetizată de celulele conjunctive
proprii/autohtone/fixe.
 Celulele autohtone sunt: celula mezenchimală, fibroblastul-fibrocitul, osteoblastul-osteocitul, condroblastul-
condrocitul, adipoblastul-adipocitul.
Fibroblastul este o celulă proprie a ţesutului conjunctiv, responsabilă de sinteza matricei extracelulare.
Fibrocitul este o celulă diferenţiată, cu o activitate de sinteză mult diminuată, astfel încât fibroblastul şi fibrocitul
sunt două stadii ale aceleiaşi celule.
 Adipoblastul-adipocitul este o celulă proprie a ţesutului adipos, specializată pentru sinteza, stocarea şi
eliberarea de lipide (trigliceride). Adipocitul alb este o celulă sferică centrată de o picătură lipidică nedelimitată de
membrană. Adipocitul alb realizează lipogeneză şi lipoliză, procese aflate într-un echilibru dinamic. Adipocitul brun
este implicat în termogeneză.
 Celulele migrate sunt: 1. macrofagele („gunoierii ţesutului conjunctiv”), provin din monocite, făcând parte din
sistemul monocitic fagocitar cu rol de apărare, care include şi alte celule derivate din monocitele sangvine (de
exemplu, microgliile – „gunoierii ţesutului nervos”, celulele Kupffer din ficat, osteoclastele din ţesutul osos, celulele
Langerhans/dendritice din epidermă, celule fagocitare din epiteliul alveolelor pulmonare etc). Celulele sistemului
monocitic fagocitar sunt specializate pentru fagocitoză.
 2. Plasmocitele, derivate local din limfocitele B activate ca urmare a stimulării antigenice, sintetizează
anticorpi de tip imunoglobuline; 3. Mastocitele (mast, umflat), provin din leucocitele polimorfonucleare bazofile,
şi prin fenomenul de degranulare mastocitară eliberează în principal heparină şi histamină care iniţiază local
manifestările alergice (roşeaţă, tumefiere, durere, căldură).
 Substanţa fundamentală are diferite consistenţe care stau la baza clasificării ţesuturilor conjunctive în:
propriu-zise sau moi, semidure (ţesutul cartilaginos), dure (ţesutul osos) şi lichide (sângele şi limfa).

În ţesuturile conjunctive moi, substanţa fundamentală este un gel intens hidratat care conţine predominant
apă (faza de dispersie) şi un sistem coloidal (faza dispersată) formată din macromolecule:
1. glicozaminoglicani nesulfataţi (de ex., acidul hialuronic ce conferă consistenţă vâscoasă/turgescenţă
substanţei fundamentale, având o mare capacitate de a lega moleculele de apă),
glicozaminoglicani sulfataţi (condroitin-sulfați în ţesutul cartilaginos, dermatan-sulfat în dermă,
heparansulfat, keratansulfat etc.),
2. Proteoglicani: decorin, sindecan, versican, fibromodulină, perlecan, CD44 etc.
3. glicoproteine de adezivitate: fibronectina, laminina, entactina, fibrilina, tenascina, trombospondina.
 Matricea fibrilară. Fibrele colagene fac parte din categoria scleroproteinelor, sunt dure, alb-sidefii, rezistente,
inelastice, nu se ramifică, prin fierbere în soluţie salină formează gelatina. Au o rezistenţă asemănătoare oţelului
inoxidabil. Colagenul reprezintă aproximativ 20% din proteinele organismului. Au fost identificate mai mult de 15
tipuri de molecule de colagen.
Fibrele elastice sunt formate din elastină şi fibrilină, au un aspect
sinuos, sunt asemănate cu cauciucul, se întind şi revin la
dimensiunile iniţiale când forţa de întindere care acţionează
asupra lor încetează. Fibrele reticulare se anastomozează
formând rețele în stroma organelor parenchimatoase.

Fibre elastice
Fibre reticulare (conțin molecule de colagencolagen) produse de reticulocite. Formează stroma (miez) unor
organe: splina, ganglionii limfatici, măduva osoasă roșie.
Clasificarea ţesuturilor conjunctive

După consistenţa substanţei fundamentale

I. Ţesuturi conjunctive propriu-zise/moi se clasifică după proporţia între elementele componente: A. Ţesuturi în
care elementele componente se găsesc în proporţii aproximativ egale, ex. ţesutul conjunctiv lax (prezent
sub ţesutul epitelial de acoperire în alcătuirea mucoaselor); B. Ţesuturi în care predomină fibrele conjunctive,
ex. a. ţesutul conjunctiv elastic (în tunica medie a arterelor de tip elastic-artera aortă), b. ţesutul conjunctiv
dens/fibros (bogat în fibre colagene): neregulat/semiordonat (în derma profundă/reticulară a pielii), dens
ordonat (în tendoane şi ligamente și țesutul dens lamelar în stroma corneei); C. Țesuturi în care predomină
celulele conjunctive, ex., țesutul pigmentar format din melanofori (în dermă de amfibian), ţesutul adipos alb,
format din adipoblaste-adipocite albe, sferice, cu nucleu împins spre plasmalemă, care conţin în centrul lor o
picătură mare de grăsime nedelimitată de endomembrană, picătură formată din trigliceride (în hipodermă sau în
jurul unor organe), ţesutul reticular (reticulocite) care formează stroma organelor hematopoietice şi limfoide
(măduvă osoasă roşie, splină etc.); D. Țesuturi în care predomină substanța fundamentală (gelatina lui Wharton
din cordonul ombilical).
II. Ţesuturi conjunctive semidure (ţesutul cartilaginos): A. ţesutul cartilaginos hialin (în cartilajele articulare,
costale, semiinelele traheene); B. ţesutul cartilaginos elastic, bogat în fibre elastice (în pavilionul urechii,
cartilajele nazale, epiglotă); C. ţesutul cartilaginos fibros, bogat în fibre colagene (în simfiza pubiană, în inelul
fibros al discurilor intervertebrale). Ţesutul cartilaginos este avascular/nevascularizat, hrănirea sa realizându-se
prin difuzia nutrienţilor de la nivelul pericondrului, membrana conjunctivo-vasculară care îl acoperă. Celulele
ţesutului cartilaginos sunt condroblastele şi condrocitele, în fapt două stadii diferite ale aceleiaşi celule.
Condrocitele se găsesc în lacune numite condroplaste.
III. Ţesuturi conjunctive dure (ţesutul osos). Ţesutul osos compact este format din osteoane (sisteme Havers)
legate prin sisteme intehaversiene, fiind prezent în diafiza oaselor lungi dar şi la suprafaţa epifizelor şi a oaselor
scurte şi late. Un osteon are în centrul său un canal Havers, în care se găseşte ţesut conjunctiv lax bine vascularizat
şi inervat. În jurul canalelor Havers se depun maxim 20 de lamele concentrice de ţesut osos, formate din celule şi
matrice osoasă mineralizată. Osteoanele sunt într-o continuă remaniere. Ţesutul osos spongios este format din
trabecule anastomozate, alcătuite din lamele osoase paralele şi areole, prezent în epifizele oaselor lungi dar şi în
centrul oaselor scurte şi late. Celulele ţesutului osos sunt osteoblastele şi osteocitele localizate în osteoplaste, la
care se alătură osteoclastele, celule ale sistemului monocitic fagocitar cu rol în remanierile osoase. La periferia
oaselor se găseşte periostul. 33% din matricea osoasă este reprezentată de componenta organică şi 67% de
componenta anorganică, reprezentată în special de fosfatul tricalcic.
 Osteocite în osteoplaste

Microscopie electronică
în scanning (baleiaj)/SEM
(Scanning Electron
Microscopy).
IV. Ţesutul conjunctiv lichid: sângele, a cărui substanţă fundamentală este lichidă (plasma), celulele se
numesc elemente figurate iar fibrele sunt dizolvate în plasma (fibrinogen) şi devin vizibile în procesul coagulării
(fibrină).
 Elementele figurate roşii (eritrocite/hematii) au nucleu la nemamifere, având o formă elipsoidală şi devin
anucleate la mamifere, căpătând formă specifică de disc biconcav. Leucocitele se împart în 2 categorii:
polimorfonucleare/granulocite (neutrofile, eozinofile şi bazofile) şi mononucleare/agranulocite (limfocite şi
monocite).
 Ţesuturi epiteliale

Şef de lucrări dr. Anca Neagu

Laboratorul de Histologie animală şi microscopie confocală
Facultatea de Biologie
Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iaşi
Ţesuturi epiteliale de acoperire (tapetare sau înveliș)
Celulele epiteliale sunt strâns legate între ele prin
joncțiuni intercelulare:

1. joncțiuni înguste/ocludente se găsesc în

membranele laterale, spre polul apical, au aspect de
fermoar, facilitează transportul intracelular de
substanțe și opresc transportul
intercelular/paracelular.
2. Joncțiuni de adezivitate în formă de bandă (zonula
aderens) sau în formă de spot
(capsă/pată)/desmozomi); leagă citoscheletele
celulelor învecinate.
3. Joncțiuni comunicante (de tip gap) sunt canale
susținute de proteine (conexoni) prin care celulele
epiteliale fac schimb de apă, ioni și molecule mici; se
găsesc în membrana laterală, dar spre polul bazal al
celulelor epiteliale.
4. Hemidesmozomii conectează membrana bazală a
celulelor epiteliale cu membrana bazală a epiteliului.
Principalele proteine prezente la nivelul
joncțiunilor care pot fi folosite ca
biomarkeri epiteliali:

1. joncțiuni înguste/ocludente conțin

ocludine și claudine
2. Joncțiuni de adezivitate conțin caderine
(E-caderină), iar desmozomii conțin
desmogleine, desmoplakine și
desmocoline care leagă citofilamentele
de keratină din citoscheletul celular
3. Joncțiuni comunicante conțin conexine
transmembranare
 Microvilii/microvilozităţile sunt expansiuni citoplasmatice delimitate de plasmalemă, în formă de deget de
mănuşă, au rolul de a creşte suprafaţa polului apical al celulelor epiteliale, contribuind la eficientizarea
procesului de absorbţie şi resorbţie. Au cca 1 micrometru lungime. Sunt vizibili la microscopul electronic.
Microvilii formează astfel „platoul striat”, caracteristic enterocitelor, celule majoritare din epiteliul
intestinului subţire, sau/şi „marginea în perie”, o structură specializată în resorbţie, caracteristică celulelor
epiteliale care căptuşesc tubul contort proximal al nefronului.

 Cilii: cei mobili, numiţi kinetocili, sunt dotaţi cu un citoschelet specializat numit axonemă formată din
microtubuli, au cca 10 micrometru înălțime, au o mişcare asemănătoare spicelor într-un lan de grâu, fiind
caracteristici pentru epiteliul mucoasei respiratorii (trahee) sau pentru epiteliul trompelor uterine şi al
uterului; stereocilii sau cilii ficşi, nu au axonemă, ci sunt centraţi de un mănunchi gros de filamente de actină,
pot fi observaţi la polul apical al celulelor senzoriale din organul receptor al auzului - organul Corti, fiind
implicaţi în generarea semnalului auditiv.
 Ţesuturi epiteliale glandulare/secretoare
Se diferențiază din epiteliile de acoperire care proliferează către țesutul conjunctiv din lamina propria.
Dacă celulele epiteliale scufundate în țesutul conjunctiv păstrează legătura cu epiteliul de acoperire care le-a generat, se va
forma o glandă exocrină, legătura fiind asigurată prin duct/canal de secreție.
Dacă celulele scufundate nu mai pătrează legtura cu epiteliul de acoperire care le-a generat, se formează o glandă endocrină,
care secretă hormoni (se varsă direct în sânge).
 Ţesuturi epiteliale
glandulare/secretoare
exocrine
(clasificare după mecanismul
de secreție)
A. Mecanism holocrin (glanda sebacee): sebocitele mature se autodistrug, eliberând sebumul
împreună cu conținutul celular; regenerarea celulelor glandulare se face pe seama
celulelor stem din stratul bazal al glandei (diviziuni mitotice)

B. Mecanism ecrin (merocrin) (glanda sudoripară ecrină) eliminarea produsului de sectreție

se face prin exocitoză.

C. Mecanism apocrin (holo-merocrin) (glanda mamară și glanda sudorpipară apocrină): se

distruge parțial doar polul apical al celulelor secretoare care se elimină odată cu produsul
de secreție; celulele se refac și reintră într-un nou ciclu secretor.
 Ţesuturi epiteliale
glandulare/secretoare exocrine
(clasificare după forma
canalului și a adenomerului)
Primul criteriu de clasificare este forma canalului și al doilea este forma adenomerului:
A. Glandele simple au canalul neramificat și pot fi:
• tubulare (cu adenomer în formă de tub/deget de mănușă): simple/neramificate (glandele
Lieberkuhn din intestinul subțire), ramificate (glandele pilorice), ondulate/sinuoase (glandele
fundice din stomac) și glomerulare (glandele sudoripare ecrine)
• acinoase/alveolare (cu adenomer în formă sferică sau/și elipsoidală)
• sacciforme (cu adenomer în formă de sac): glandele sebacee

A. Glandele compuse au canalul ramificat și pot fi:

• tubulare
• alveolare/acinoase
• tubulo-acinoase: glanda mamară, pancreas exocrin, glanda lacrimală
 Ţesuturi epiteliale
glandulare/secretoare
exocrine
(clasificare după forma
natura chimică a
produsului de secreție)
Celule zimogene
(sintetizante de
polipeptide,
proteine/enzime)
 Ţesuturi epiteliale
glandulare/secretoare
exocrine
(clasificare după forma natura
chimică a produsului de
secreție)
Celule caliciforme
mucoase/mucigene cu pol
apical deschis (secretă
glicoproteine/mucus)
 Ţesuturi epiteliale
glandulare/secretoare
exocrine
(clasificare după forma
natura chimică a
produsului de secreție)
Celule mucigene cu pol
apical închis
 Ţesuturi epiteliale
glandulare/secretoare exocrine
(clasificare după forma natura
chimică a produsului de
secreție)
Celule sintetizante de lipide
(sebocite)
 Ţesuturi epiteliale
glandulare/secretoare
endocrine
(clasificare după
morfologia
Glande cu structura cordonală: reticulată (adenohipofiza), reticulată, glomerulată
glandelor)
și fasciculată (corticosuprarenala), reticulată (pancreasul endocrin).
 Ţesuturi epiteliale senzoriale

Mugure gustativ Epiteliul olfactiv: celulele olfactve sunt neuroni bipolari,

dar celulele de susținere sunt celule epiteliale
ȚESUTUL NERVOS
Laboratorul de Histologie animală și Microscopie confocală, Facultatea de Biologie,
Universitatea Alexandru Ioan Cuza Iași
Țesutul nervos
Localizare. Formează organele SNC (encefalul şi măduva spinării) şi SNP (nervii şi ganglionii nervoşi). Astfel, se găsește și în peretele organelor
digestive, numărul neuronilor situați intramural (sub formă de plexuri nervoase în peretele tubului digestiv) fiind mai mare decât cel al
neuronilor din măduva spinării. Se poate descrie astfel un al doilea creier, creierul intestinal.

Alcătuire. Este format din neuroni (celule nervoase) şi celule gliale (nevroglii).
Alcătuirea neuronului. Neuronul este format din corp neuronal/soma/pericarion şi prelungiri.
Prelungirile celulipete (care vin spre corpul neuronului) se numesc dendrite, prelungirea celulifugă se numeşte axon. Axonul se termină printr-o
arborizație terminală la capătul căreia se găsesc dilatări numite butoni terminali, în care se pot observa vezicule pline cu mediatori chimici.
Neuronul este format la nivelul corpului din neurilemă (plasmalema neuronală), conţine neuroplasmă (citoplasma neuronală), are un nucleu cu
1-2 nucleoli.

Axonul prezintă axolemă şi axoplasmă. Peste axolemă se găsăsesc tecile neuronale: teaca Schwann, caracteristică neuronilor din SNP, acolo
unde există celule gliale Schwann, teacă ce formează teaca de mielină, prin înfășurarea celulelor Schwann în jurul axonilor. Deasupra tecii
Schwann se găsește teaca Henle. Între 2 celule Schwann succesive se găsesc nodurile Ranvier unde nu există mielină.

Organitele specifice sunt corpii Nissl (mase dense de reticul endoplasmatic rugos cu rol în sinteza proteinelor neuronale) şi neurofibrilele
(elemente ale citoscheletului neuronal).
Organitele comune sunt mitocondriile, aparatul Golgi, lizozomi, incluziuni de lipofuscină etc.
Substanţa cenuşie este formată din corpi neuronali. Substanţa albă este formată din axoni mielinizaţi.
Structura nervului.
La nivelul SNP, axonii
sunt solidarizaţi prin
ţesut conjunctiv şi
formează nervi. Un
nerv este acoperit de
epinerv/epineurium,
din care se desprind
septuri conjunctive –
perinervul– care
înconjoară
fasciculele de axoni.
Din perinerv se
desprinde
endonervul/teaca
Henle, teaca externă
a axonilor mielinizați.
Secțiune
transversală prin
nerv.
Secțiune transversală prin
nerv
Secțiune
transversală prin
nerv, detaliu:
1. nucleul celulei
Schwann,
2. teaca de mielină,
3. axon
Neuronul
Corpii Nissl
Clasificarea neuronilor:
Neuronii se clasifică după numărul şi tipul
prelungirilor:
neuroni unipolari: celulele amacrine din retină. Nu au
axon (celule anaxonice).
neuroni pseudounipolari: au o prelungire în forma
literei T, formată dintr-o dendrită şi un axon cu o
porţiune comună. Corpul lor este localizat în ganglionii
spinali de pe traseul rădăcinii posterioare a nervilor
spinali, dendrita este conectată cu receptorii iar axonul
pătrunde în cornul posterior medular.
neuroni bipolari: au o dendrită şi un axon, dispuse la
capetele diametral opuse ale pericarionului. Exemple:
neuronii bipolari din retină, neuronii olfactivi din
mucoasa olfactivă.
neuroni multipolari: au mai multe dendrite şi un
singur axon. După forma pericarionului sunt: neuroni
stelaţi (neuronii somatomotori din coarnele anterioare
ale măduvei spinării, neuronii multipolari din retină, ai
căror axoni converg şi formează nervul optic), neuroni
piramidali (neuronii Betz din scoarţa cerebrală
motorie, ai căror axoni formează fasciculele
descendente piramidale), piriformi (neuronii Purkinje
din stratul mijlociu al scoarţei cerebeloase).
Forma pericarionului este foarte variată în funcție de tipul de
neuron
După forma pericarionului, neuronii
multipolari pot fi stelați (1) cum sunt neuronii
motori din coarnele anterioare ale măduvei
spinării, piramidali (2) cum sunt neuronii
piramidali Betz din aria motorie a scoarței
cerebrale și neuroni piriformi (3) cum sunt
neuronii Purkinje din stratul mijlociu al
scoarței cerebeloase.
Neocortexul motor este format din 6 straturi de neuroni: molecular, granular extern,
piramidal extern, granular intern, piramidal intern și polimorf.
Histologie

Neuroni piramidali multipolari

Betz din scoarța cerebrală
(neocortex motor, strat
piramidal intern).

Impregnație argentică. Neocortex de câine.

Preparat din colecția Laboratorului de
Histologie animală și Microscopie
confocală, UAIC.
Histologie

Neuroni piramidali
multipolari Betz din scoarța
cerebrală (neocortex motor,
strat piramidal intern).

Cresyl violet. Neocortex de

șobolan.

Preparat din colecția Laboratorului de

Histologie animală și Microscopie
confocală, UAIC.
Histologie

Neuroni olfactivi bipolari din

mucoasa olfactivă.

Impregnație argentică
Preparat din colecția Laboratorului de
Histologie animală și Microscopie
confocală, UAIC.
Histologie
Scoarța cerebeloasă. Strat extern molecular, stratul mijlociu al
neuronilor Purjinje, strat granular intern.
HE. Ansamblu 100x.
Preparat din colecția Laboratorului de Histologie animală și Microscopie confocală, UAIC.
Histologie

Neuroni piriformi Purkinje.

Autofluorescență.
Detaliu 1000X.
Preparat din colecția Laboratorului de Histologie
animală și Microscopie confocală, UAIC.
Evidențierea unor biomarkeri
proteici prin tehnici de
Imunohistochimie (IHC)

Neuron Purkinje din cultură

celulară: integrină β4 (verde) și
calbindină (roșu).

Heintz et al., Regional Regulation

of Purkinje Cell Dendritic Spines
by Integrins and Eph-Ephrins,
PLoS ONE 11(8), e0158558 (2016)
 Spectrometrie de masă imagistică
Secțiune transversală prin măduva spinării (colorație cu albastru de (MALDI MSI), glioblastom (magenta).
metilen).
Se observă substanța cenușie formată din corpi neuronali, substanța albă
formată din axoni mielinizați, ganglionul spinal de pe traseul rădăcinii
posterioare a nervilor spinali.
Histologie

Neuroni stelați
multipolari motori din
coarnele anterioare ale
măduvei spinării.
HE.
Detaliu, 400x.
Preparat din colecția Laboratorului de
Histologie animală și Microscopie
confocală, UAIC.
Histologie

Neuroni stelați
multipolari motori din
coarnele anterioare ale
măduvei spinării.

HE.

Detaliu 1000x.

Preparat din colecția Laboratorului de

Histologie animală și Microscopie
confocală, UAIC.
Retina este formată din 10 straturi: epiteliul pigmentar al retinei (celule cu pigment melanic),
stratul conurilor și bastonașelor (dendrite modificate cu pigmenți fotosensibili), membrana
limitantă externă, stratul nuclear extern (nucleii neuronilor cu con și cu bastonaș), stratul
plexiform extern (sinapsele dintre neuronii cu con și bastonaș și neuronii bipolari), stratul
nuclear intern (nucleii neuronilor bipolari), stratul plexiform intern (sinapsele dintre neuronii
bipolari și neuronii multipolari/celulele ganglionare), stratul celulelor ganglionare (neuroni
multipolari), stratul filetelor nervului optic (axonii neuronilor multipolari), membrana limitantă
internă.
Imunohistochimie

Vascularizația (roșu) și inervația

retinei (verde). Microscopie
confocală.
Histologie

Neuroni pseudounipolari
din ganglion spinal de pe
traseul rădăcinii
posterioare a nervului
spinal. Celule gliale
satelit.

Impregnare argentică.
400x.
Preparat din colecția Laboratorului de
Histologie animală și Microscopie
confocală, UAIC.
 Tipuri de neuroni senzitivi

https://www.quora.com/What-is-the-anatomy-and-function-of-the-different-types-of-neurons
Imunohistochimie

Plăci neuritice din

hipocampus de șoarece
transgenic cu Alzheimer
(săgeți albe).

Ly et al., Detection of
Neuritic Plaques in
Alzheimer’s Disease
Mouse Model, J. Vis. Exp.
53, e2831 (2011)
Plăci neuritice din
hipocampus de șoarece
transgenic cu Alzheimer,
colorație cu Thioflavină-S
(FLUO/fluorescență).

Ly et al., Detection of
Neuritic Plaques in
Alzheimer’s Disease Mouse
Model, J. Vis. Exp. 53, e2831
(2011)
Histochimie

Hipocampus de șoarece, Aβ plăci

neuritice colorate cu Congo Red,
model animal: șoare ce transgenic cu
Alzheimer.

Liebmann et al., Three-Dimensional

Study of Alzheimer’s Disease
Hallmarks Using the iDISCO Clearing
Method, Cell Reports 16 (2016) [141]
Aria CA1 din hipocampus uman,
AD/boala Alzheimer

Proteina Asp421-truncată tau

marcată cu Tau-C3 (verde) și plăcile
fibrilare de β-amiloid colorate cu
roșu de thiazină (roșu).

Microscopie confocală
Reproducere prin amabilitatea Dr.
Francisco Garcia-Sierra,
Department of Cell Biology, Center
of Research and Advanced Studies
of the National Polytechnic
Institute, Mexico.
Proteome imaging IHC

Plăci corticale amiloid Aβ la 2xTg AD șoarece

transgenic (magenta) și rețea capilară (galben),

Creative Commons CC-BY-NC-ND license

(http://creativecommons. org/licenses/by-nc-
nd/4.0/)

Liebmann et al., Three-Dimensional Study of

Alzheimer’s Disease Hallmarks Using the iDISCO
Clearing Method, Cell Reports 16: 1138–1152 (2016)
MALDI MSI histologie moleculară

Creier pacient cu Alzheimer: depozite de

Aβ1–40 în vasele din leptomeninge (roșu),
și depozite de Aβ1–42 în neocortex (verde)

Creative Commons Attribution 4.0.

International License,
https://creativecommons.org/licenses/by/4
.0/

Kakuda et al., Distinct deposition of

amyloid-β species in brains with
Alzheimer’s disease pathology visualized
with MALDI imaging mass spectrometry,
Acta Neuropathologica Communications 5,
https://doi.org/10.1186/s40478- 017-0477-
x (2017)
MALDI MSI histologie moleculară

Cortex vizual uman, myelin basic protein (roșu), neuromodulin

(verde), hemoglobin β (albastru)

from
González de San Román et al., Molecular composition of the
human primary visual cortex profiled by multimodal mass
spectrometry imaging, Brain Struct. Funct., 223(6), doi:
10.1007/s00429-018-1660-y (2018)
 Celulele gliale specifice pentru sistemul nervos central
(SNC) sunt:
 Oligodendrogliile/oligodendrocitele: sunt celule cu puţine
prelungiri care se înfăşoară în jurul axonilor din SNC,
formând teaca de mielină în SNC;
 Astrogliile/astrocitele sunt protoplasmatice şi fibroase, în
funcţie de localizarea lor în substanţa cenuşie sau în
substanţa albă. Sunt celule ramificate care fac legătura între
capilare şi neuroni. Au rol de barieră hematoencefalică,
controlând schimburile bilaterale de substanţe dintre sânge
şi neuroni.
 Microglia/microgliile sunt celule gliale mici, au origine în
monocitele sangvine şi sunt „gunoierii ţesutului nervos”, deci
aparţin sistemului monocitic fagocitar (SMF) cu rol de
apărare în SNC;
 gliile ependimare/celulele ependimare sunt celule gliale
asemănătoare celulelor epiteliale, căptuşesc canalul
ependimar din centrul măduvei spinării şi ventriculele
cerebrale. Sunt implicate în sinteza lichidului cefalorahidian.
 Celulele gliale specifice pentru
sistemul nervos periferic (SNP) sunt:
 celulele Schwann – se înfăşoară în
jurul axonilor din SNP, formând teaca
de mielină de natură fosfolipidică, între
două celule Schwann succesive se
formează nodurile Ranvier. Mielina
acţionează ca un izolator electric,
astfel încât unda de depolarizare care
exprimă impulsul nervos de
deplasează saltatoriu, de la un nod
Ranvier la următorul, astfel încât se
realizează o creştere considerabilă a
vitezei de transmitere a influxului
nervos.
 celulele gliale satelit însoţesc corpul
Celulele gliale specifice pentru sistemul nervos central (SNC) neuronilor pseudounipolari din
sunt: astrocitele, oligodendrocitele, microgliile și gliile ependimare ganglionii spinali, controlând
descrise în slide-ul anterior. schimburile de substanţe dintre sânge
şi aceşti neuroni (rol de barieră).
Comportamentul celulelor gliale Schwann, formarea tecii de mielină, a fibrelor nervoase mielizate și a celor amielinice.

O celulă Schwann se
O celulă Schwann înconjoară înfășoară în jurul unui singur
mai mulți axoni, grupați (figura axon, formând teaca de
din stânga sus) sau în mod mielină, cu rol de izolator
individual (figura din stânga electric (cele 3 imagini din
jos). dreapta). Astfel iau naștere
Astfel iau naștere fibrele axonii mielinizați, cu viteză
nervoase amielinice, mare de conducere.
înconjurate de o cantitate Depolarizarea se realizează la
minimă de mielină, cu viteză nivelul nodurilor Ranvier
redusă de conducere. unde nu există mielină.
Conducerea influxului nervos
este saltatorie.