UNIVERSITATEA ,,ALEXANDRU IOAN CUZA”, IAȘI

FACULTATEA DE FIZICĂ

MASTER:

SPONDILITA

ANCHILOZANT
Ă

PATOLOGIE FIZIOLOGICĂ: CARDIOPATIE ISCHEMICĂ

MASTERANDĂ: MELINTE CERASELA

TELEFON:
 EMAIL:

INTRODUCERE

SPONDILITA ANCHILOZANTĂ
Spondilita anchilozantă este o afecțiune inflamatorie cronică care afectează predominant
coloana vertebrală, acest proces inflamator debutând frecvent la nivelul articulaților sacroiliace și
progresând ascendent. Boala evoluează spre fibroză, anchiloză și osificare a coloanei vertebrale,
proces exprimat în denumirea grecească a bolii, “spondilos” care înseamnă vertebră și “anchilos”
care înseamnă strâmb. Suferința mai este cunoscută sub numele de: pelvispondilită anchilozantă,
boala Marie Strumpel, spondilartrita anchilozanta si spondilita anchilopoetica.
Spondilita anchilozantă este o afectiune reumatismală progresivă având o cauză
necunoscută care aparține grupului spondilartropatiilor seronegative. Ea se caracterizează prin
afectarea articulațiilor sacroiliace, a coloanei vertebrale și a unor articulații periferice mari.
Aceasta boală este de trei ori mai frecventă la barbați și în special la cei tineri, intre 20 și 40 de
ani, iar gravitatea bolii este determinata de faptul că, incorect tratată, evoluează spre anchiloză, în
10-15 ani inducând un handicap major pacientilor.
Formă de artrită cu evoluție cronică, spondilita ankilozantă provoacă o calcifiere a
articulațiilor coloanei vertebrale și costovertebrale și generează în timp anchilozarea coloanei
vertebrale și blocarea acesteia sau transformarea ei în "coloană de bambus" care este o coloană
vertebrală lipsită complet de flexibilitate și mobilitate, ce va invalida pacientul. Această boală
debutează cu dureri în zona lombară, în special după ce bolnavul stă întins mai mult timp.
Durerile sunt provocate de inflamarea articulației din zona sacroiliacă, dureri ce se vor extinde
fie ascedent spre zona cervicală fie descedent spre zona inghinală. Procesul de anchilozare poate
afecta și alte regiuni ale sistemului osos: articulațiile umerilor, coxofemurală, a genunchiului.
 Tabloul clinic al spondilitei anchilozante este caracterizat prin durere și redoare sacrală și
lombară ce persistă și în perioadele de repaus, de lungă durată și localizate cu preponderență în
zona inferioară, cum ar fi: scăderea mobilității coloanei vertebrale și a expansiunii toracice,
durere și redoare în zona toracică, astenie, anorexie, stare subfebrilă, scăderea în greutate,
transpirații nocturne, irita (manifestată prin dureri oculare, sensibilitate crescută la lumină,
înroșirea globului ocular). Spondilita ankilopoetică afectează mai mult barbații cu vârste cuprinse
între 20 și 40 de ani decât femeile.

INDICAȚII ȘI CONTRAINDICAȚII ÎN SPONDILITA ANCHILOPOETICĂ

În primul rând este indicat să se efectueze exerciții de gimnastică medicală, pentru
prevenirea agravărilor sau chiar penrtu îmbunătățirea mobilității articulare.
Pentru reducerea durerii şi a inflamaţiei este recomandat diclofenac, ibuprofen,
indometacin, celebrex. De asemenea sunt indicați agenţi remisivi clasici (DMARDs) pentru
supresarea sistemului imunitar: salazopirină (sulfasalazină), metotrexat, ciclosporină.
Alte indicații:
- efectuarea periodică a procedurilor de fizioterapie
- integrarea unor principii legate de medicină naturistă
- urmarea unui program de acupunctură
- în ceea ce privește dieta: având în vedere că spondilita incumbă o mare cantitate de
substanţe toxice ce produce inflamaţii (radicali liberi ai oxigenului), se indică consumul de
alimente antioxidante: afine, spanac, căpşune, broccoli, prune uscate şi în general vegetalele ce
conţin vitamina E. Produsele lactate, carnea, supele concentrate din carne se evită. Aceasta
deoarece grăsimile animale sporesc concentrarea bilei, care irită mucoasa intestinală deja
inflamată la reumatici slăbind funcţia ei de barieră în calea pătrunderii germenilor sau a toxinelor
în sânge.
Din cadrul contraindicațiilor acestei afecțiuni fac parte:
- în timpul somnului să nu se folosească prea multe perne
- salteaua pe care se doarme să nu fie prea moale/laxă
- evite canapelelor și fotoliilor prea joase și moi, deoarece favorizează pozițiile
incorecte și apariția durerilor
- evitarea statului prelungit în poziție ortostatică sau pe scaun
- să se evite poziția aplecat (ajustarea înălțimii scaunului la cea a biroului sau a mesei
de lucru)
- la volan să nu se execute mișcări forțate (ajustarea corespunzătoare a scaunului și a
oglinzilor retrovizoare)
- reducerea aportului de sare
- limitarea consumului de alcool
- evitarea alimentelor care cresc secreția gastrică: mâncărurile condimentate, supele de
carne, dulciurile concentrate.

AFECȚIUNE FIZIOLOGICĂ: CARDIOPATIE ISCHEMICĂ

Cardiopatia ischemică este boala coronariană ischemică cea mai frecventă și cea mai
importantă cauză de deces pe plan mondial. În limbajul obișnuit este echivalentă, deseori, cu
angină pectorală sau cardiopatia ischemică dureroasă, conexiune care este incorectă din punct de
vedere științific și care poate genera confuzii periculoase.
 Cardiopatia ischemică este suferința cardiacă generată de ischemie, adică mai simplu de
scăderea irigației, a fluxului de sânge în miocard (mușchiul inimii, structura sa esențială).
Aproape întotdeauna ischemia se produce din cauza stenozării, a micșorării calibrului arterelor
coronare mari, prin formarea în interiorul pereților lor a plăcii aterosclerotice.
Cauzele afectării vaselor inimii, numite și coronare, pot fi organice, adică structurale,
(cea mai frecventă cauză fiind ateroscleroza, depunerea colesterolului în pereții vaselor),
funcționale (de exemplu spasmul coronarian) și mixte.
Cardiopatia ischemică poate fi dureroasă (asta include angina pectorală stabilă și
instabilă, infarctul miocardic) și nedureroasă (ce cuprinde moartea subită coronariană, tulburările
de ritm și de conducere, insufuciență cardiacă de cauză ischemică).
INDICAȚII ȘI CONTRAINDICAȚII ÎN CARDIOPATIA ISCHEMICĂ
În ceea ce privește cardiopatia ischemică sunt necesare luarea unor măsuri de reducere a
factorilor de risc cardiovasculari :
› renuntarea la fumat
› dieta sănătoasă : alimentația ar trebui să fie variată și bogată în fructe, legume și
cereale. Includerea mai multe fibre alimentare în dietă. Reducerea consumul de alimente grase și,
mai ales, ar fi bine să se înlocuiască o parte dintre alimentele ce conțin grăsimi saturate (de
exemplu carne de porc sau produse din carne de porc), cu altele care conțin grăsimi
mononesaturate sau polinesaturate cum ar fi: ulei de măsline sau alte uleiuri vegetale. Reducerea
consumul de sare.
› executarea unui program de exercitii fizice:de exemplu plimbări de 15-30 minute
zilnic, adaptat în funcție de toleranța individuală la efort
 › reducerea greutății corporale excessive
› consum minim de alcool: maxim un pahar de vin pe zi
› reducerea tensiunea arteriala: mentinerea valorilor tensionale cât mai aproape de
normal: TA sistolica < 140 mm coloana de mercur (Hg) si TA diastolica < 90 mm Hg, iar la
persoanele care au si diabet zaharat se recomanda mentinerea TA sistolice < 130 mm Hg si TA
diastolice < 80 mm Hg. Controlul tensional este important deoarece chiar și hipertensiunea
arterială usoară crește efortul inimii și implicit și necesarul de oxigen al miocardului
› reducerea nivelului de colesterol sangvin.

TRATAMENTUL ÎN SPONDILITA ANCHILOPOETICĂ

Tratamentul spondilitei anchilozante are următoarele priorități: reducerea durerii și
rigidității, reducerea inflamației, împiedicarea/prevenirea agravării bolii și mentinerea unei
activități zilnice normale. Un diagnostic și un tratament precoce pot să reducă durerea,
rigiditatea, inflamația și deformările care pot apărea.
Chiar dacă simptomele se țin sub control, este nevoie de controlul medical (de obicei la
un reumatolog) o dată pe an, pentru a se urmări boala și a se preveni complicațiile care pot să
apară.
Tratamentul la debut al spondilitei anchilozante se face în felul următor:
-educarea pacientului pentru a cunoaște manifestările și modul de progresie al bolii și a
ști cum să minimizeze cauzele care îi determină spondilita
-exerciții fizice de menținere și întindere, pentru a menține mobilitatea coloanei și a
controla durerea
-administrarea de AINS (antiinflamatoare nesteroidiene) pentru durere și rigiditate și
reducerea inflamației și, de asemenea, adjuvante ale fizioterapiei
-fizioterapie pentru menținerea unei posturi cât mai corecte a corpului și exercitii de
respiratie profundă, pentru a se menține la normal capacitatea pulmonara.
În unele cazuri destul de rare, este nevoie de un tratament chirurgical pentru înlocuirea
articulației sever afectate de inflamația din spondilita anchilozantă. Cea mai frecventă intervenție
chirurgicala care se face este protezarea șoldului. Tratamentul chirurgical la nivelul coloanei
vertebrale se face la puține persoane care sunt afectate de această boală. Daca există subluxație
atlantoaxoidiană (primele două vertebre cervicale) și există semne de compresie medulară, cum
ar fi parestezii (amorțeli) și mișcări nesigure ale brațelor și mâinilor, se poate interveni
chirurgical pentru a se "suda" cele două vertebre permanent.

Kinetoterapia în spondilita anchilozantă

Spondilartrita achilozantă sau mai simplu spondilita este o boală reumatismală
inflamatorie cu afectarea predominantă a scheletului axial şi oligatorie a articulațiilor sacroiliace,
capabilă să intereseze, cu frecvenţă şi gravitate diferită, articulaţiile periferice şi să realizeze
potenţial o gamă largă de determinari extraarticulare
Examenul clinic – funcţional este important in ceea ce priveşte:
- precizarea formei clinice și gradul afectării din punct de vedere funcţional al segmentelor
prinse în procesul inflamator cronic
- se obţin informaţii cu privire la ritmul evoluţiei bolii şi nu în ultimul rînd ne oferă posibilitatea
de a aprecia eficacitatea tratamentului.
Examenul clinic va cuprinde :
· examenul clinic general pe aparate şi sisteme
· examenul coloanei vertebrale în ansamblu şi pe segmente, ca şi al articulaţiilor umerilor,
şoldurilor şi cele periferice
Se observă aspectul coloanei vertebrale, cu pacientul in ortostatism se urmăreşte debutul
sau prezenţa posturii caracteristice spondiliticului (in perioadade stare) : cap proiectat anterior,
flectat; privirea indreptată spre pământ; cifoză toracală, delordozare lombară; bascularea înainte
a bazinului flexum de sold cu sau fără flexum compensator de genunchi.
Obiectivele
- evitarea sau limitarea deformărilor, a deposturărilor coloanei şi eventual a şoldurilor;
- evitarea sau limitarea extinderii redorillor şi anchilozelor;
- menţinerea unui bun tonus mscular la nivelul erectorilor paravertebrali ai trunchiului;
- asigurarea unei bune ventilaţii pulmonare quasinormale prin menţinerea amplitudinii
mişcărilor respiratorii;
- îmbunătăţirea troficităţii generale şi a tonusului neuropsihic.
Principiile kinetoterapiei
- poziţiile de lucru în cadrul programului vor fi întodeuna dinspre cele cu descărcare ale coloanei
vertebrale spre cele cu incărcarea ei treptată;
- programele şi exerciţiile vor fi întrerupte la apariţia durerii şi reluate pe un fond dureros
moderat, în fazele de acalmie;
- dozarea efortului va fi în funcţie de factorii fiziologici (FC, TA, apariţia oboselii, etc,);
- programele vor viza întreţinerea mobilităţii restante a coloanei vertebrale atât în amsamblul ei
cât și pe segmente:
- tonifierea muşchilor care mobilizeză coloana vertebrală se va face prin exerciţii specifice
izometrice sau izotonice în funcţie de gradul de afectare instalat, stadiul evolutiv şi mobilitatea
coloanei;
- în fazele algice, acute, sunt indicate doar tehnici anakinetice, posturările, la care se adaugă
exerciţiile pentru articulaţiile şi segmentele nedureroase, exerciţii de respiraţie, iar in faza de
acalmie se incearcă recuperarea parţială sau totală a mobilităţii şi a tonusului pierdut;
- continuarea aplicării programului este obligtorie, impiedicand instalarea anchilozelor.
În cazul in care s-au instalat deja deficienţele morfo – funcţionale caracteristice bolii
obiectivele de evitare sau limitare a infirmităţilor se transform în corectare sau compensare a
acestora. În practică nu se disociază programele kinetoterapeutice de profilaxie de cele de
recuperare funcţională.
Mijloacele folosite :
· menţinerea şi corectarea posturilor şi aliniamentului corpului :
o posturi corecte în activităţile zilnice folosind menţinerea erectă a trunchiului (şederea pe scaun
cu spătar înalt şi contact permanent al spatelui cu spătarul);
o posturi corective (decubit dorsal, pernă mică sub coloana dorsolombară, 2 saci cu nisip 2 – 5
kg pe faţa anterioară a umerilor și alţi 2 saci pe genunchi).
· menţinerea şi ameliorarea mobilităţii articulare:
o mobilizări active libere, se adresează coloanei vertebrale, şoldurilor şi umerilor, încercand să se
atingă limita extremă, cu accent pe extensie. Se execută din decubit ventral, poziţie patrupedă,
şezând şi ortostatism;
o stretching.
· menţinerea şi corectarea tonusului muscular :
o mobilizări active libere, mobilizări active cu rezistenţă – pentru umeri şi şolduri se urmăreşte
tonifierea marelui pectoral şi întinderi active ale muşchilor ischiogambieri;
o izometrie, mobilizări active asistate, mobilizări active libere –erectorii trunchiului şi capului,
musculatura abdominală, fesierii mari, psoasiliacul (hipotonia lui susţine delordozarea,
contractura lui ajută flexumul de genunchi).
· menţinerea şi creşterea volumelor respiratorii mobilizate :
o în stadiile incipiente se va pune accent pe gimnastica corectivă respiratorie. Reeducarea
respiraţiei toracale are în vedere conştientizarea mişcărilor cutiei toracice şi ale abdomenului în
timpul fazelor respiratorii.
Un program kinetic adecvat va trebui efectuat de spondilitic toată viaţa – 2 – 3
şedinţe cotidiene, cu o durată de 15 – 30 minute şedinţa.
Hidrokinetoterapia în spondilita anchilopoetică este deosebit de utilă putând fi
aplicată chiar şi în puseu inflamator acut şi continuată tot mai intensiv odată cu diminuarea
acesteia. Durata unei şedinţe este de aproximativ 20 – 30 minute.
Hidroterapia menajează structurile entezo – artritice, permiţand modulări de tip analgetic,
fără riscul accentuării inflamaţiei patogene.
Se poate executa :
 individual in căzi special amenajate în scopul educării analitice a unor deficite funcţionale
secundare proceselor inflamatorii – entezo – articulare;
 în grup, în bazine (piscine) terapeutice cu programe conduse și asistate de kinetoterapeuţi,
adaptate stadiului evolutiv al spondilitei.
Avantajele hidrokinetpterapiei :
 mobilitate articulară mai bună – căldura apei (32 – 36 grade C) sedează durerile, relaxează
musculatura, creşte complianţa ţesutului conjunctiv făcandu-l mai uşor distensibil;
 control mai bun asupra posturii corpului – descărcarea de greutate a corpului in apă
(principiul lui Arhimede);
presiunea hidrostatică a apei poate fi utilizată în cadrul exerciţiilor fie în:
o sens facilitator al mişcării când mişcarea se execută de jos în sus;
o fie în sens de contrarezistenţă când mişcarea se execută lateral sau de sus in jos.

Programe kinetice în spondilita anchilozantă

 Varianta a
Exercițiul 1- poziția inițială: decubit dorsal, cu genunchii îndoiți și lipiți, cu mâinile sub cap și
coatele lipite de podea executarea mișcării: întinderea ambilor genunchi și ducerea de la dreapta
la stânga. Genunchii trebuie să rămână lipiți, umerii nu se mișcă. Scopul: mobilizarea ușoară a
părții inferioare a spatelui.
Exercitiul 2- pozitia inițială: decubit dorsal, cu genunchii îndoiti, cu brațele întinse pe lângă corp
se execută ducerea brațelor întinse lateral și în spate până când dosul palmei atinge podeaua.
Scopul: mobilizarea umarului
Exercițiul 3 – poziția inițială: decubit dorsal, cu picioarele întinse: îndoirea unui genunchi și
aducerea la piept cu ajutorul ambelor mâini. Se mentine poziția câteva secunde apoi se execută
cu celălalt picior. Scopul: mobilizarea șoldurilor la flexie.
Exercițiul 4- poziție inițială decubit dorsal, cu genunchii îndoiți: ducerea brațelor întinse în
lateral și în spate până când palmele ating podeaua. Se respiră adânc și încet. Pe urmă se aduc
mâinile înapoi pe lângă corp pe podea. Scopul: exercițiu de refacere a respirației și exercitiu de
întărire a musculaturii pieptului.
Exercitiul 5 poziția inițială: intins pe spate, cu picioarele drepte se execută tragerea de degetele
de la picioare si de labele picioarelor înspre in sus , apasarea genunchii pe podea, incordarea
muschilor fesieri, apasarea bratelor de podea, aducerea umerilor unul spre celalalt, apasarea
capului de podea, ridicand barbia. Mentinerea pozitia cateva secunde cu scopul de a întari
musculatura laterală a spatelui.
Exercitiul 6 pozitia inițială: decubit dorsal, cu picioarele indoite se execută ducerea mâinii stângi
cat mai departe posibil peste umarul drept si invers. Trunchiul se poate roti in aceasta miscare.
Soldurile si genunchii raman nemiscate.
Exercitiul 7 pozitia inițială: decubit dorsal, cu picioarele departate si mainile pe langa corp
Se execută balansări pe rand a picioarelor, tinandu-le intinse, tragerea degetele de la picioare in
sus, rasucind calcaiul inspre interior. Scopul: elasticitatea muschilor posteriori ai piciorului si
mobilizarea soldurilor.
Exercițiul 8 poziția inițială decubit lateral dreapta cu genunchii si soldurile indoite la 90 de
grade, mana dreapta sub cap, mana stanga pe genunchi. Executarea miscarii: duceti mana stanga
in sus si spre spate pana cand atinge podeaua. Respirati adanc, urmati miscarea cu capul si cu
trunchiul. Pastrati cotul drept lipit de podea. Aduceti inapoi bratul stang si expirati. Mutati-va
apoi pe partea stanga pentru a repeta exercitiul simetric. Scopul: exercitiu de respiratie,
departarea coastelor, elasticitatea muschilor pieptului.
Exercitiul 9 pozitia initiala: intins pe partea dreapta, cu genunchiul si soldul drept indoite, iar
piciorul stang intins. Executarea miscarii: balansati piciorul intins inainte si inapoi, cat de mult
puteti. Pastrati spatele drept si ramaneti intins pe partea dreapta. Apoi intoarceti-va pe partea
stanga pentru a repeta exercitiul, in mod simetric. Scopul: cresterea mobilitatii soldului.
Exercitiul 10 pozitia initiala: decubit ventral, cu capul intors intr-o parte, cu bratele pe langa corp
si degetele mari orientate spre exterior. Executarea miscarii: intoarceti capul de la dreapta la
stanga. Umerii raman lipiti de podea. Scopul: mobilizarea coloanei cervicale
Exercitiul 11 pozitia initiala: decubit ventral cu bratele intinse lateral. Executarea miscarii:
balansati bratele deasupra podelei, trageti omoplatii unul spre celalalt, ridicati capul de pe podea
Scopul: intarirea musculaturii umerilor (omoplatilor)
Exercitiul 12 pozitia initiala: decubit ventral, cu bratele indoite, palmele sub cap, cu genunchii
indoiti. Executarea miscarii: miscati picioarele in acelasi timp de la stanga la dreapta. Bazinul se
poate misca, dar umerii trebuie sa ramana nemiscati. Scopul: relaxarea si exersarea partii
inferioare a spatelui.
Exercitiul 13 pozitia initiala: decubit ventral, cu bratele intinse inainte. Executarea miscarii:
intindeti bratele si picioarele cat de mult se poate. Apoi ridicati bratele si priviti-va mainile.
Scopul: intinderea extremitatilor si a coloanei cervicale
Exercitiul 14 pozitia initiala: decubit ventral, cu bratele pe langa corp si genunchii indoiti.
Executarea miscarii: ridicati alternativ genunchiul drept si pe cel stang, incercand sa nu ridicati
bazinul. Scopul: intarirea muschilor fesieri, marirea mobilitatii soldurilor
Exercitiul 15 pozitia initiala: decubit ventral, cu mainile pe langa corp si picioarele
intinse.Executarea miscarii: ridicati bratele si picioarele. Aduceti bratele in fata capului si inapoi
pe langa corp fara sa atingeti podeaua. Repetati de mai multe ori. Scopul: intinderea vertebrelor,
relaxarea muschilor spatelui.
Exercitiul 16 pozitia initiala: ghemuit. Executarea miscarii: arcuiti spatele in jos, si dati capul pe
ceafa. Expirati adanc. Apoi arcuiti spatele in sus, barbia in piept, inspirati adanc. Scopul:
exersarea coloanei cervicale
Exercitiul 17 pozitia initiala: ghemuit. Executarea miscarii: intindeti bratul drept lateral si in fata
si aduceti-l inapoi. Acelasi lucru cu bratul stang. Priviti-va mana in timpul exercitiului, si
rasuciti-va partea superioara a trunchiului. Scopul: exersarea coloanei cervicale si flexibilitatea
muschilor pieptului.
Exercitiul 18 pozitia initiala: ghemuit. Executarea miscarii: aduceti un genunchi catre nas.
Aduceti capul in directia genunchiului. Spinarea este arcuita in sus. Intindeti piciorul indoit in
spate, cat de mult posibil, intindeti trunchiul si dati capul pe ceafa. Repetati cu celalalt picior.
Eventual puteti intinde in fata bratul opus piciorului exersat. Scopul: exersarea coloanei
cervicale. Intarirea tensorilor spatelui si ai soldurilor.
Exercitiul 19 pozitia initiala: ghemuit, dar cu mainile pozitionate mult in fata umerilor si larg
deschise. Executarea miscarii: umerii sunt adusi drept pe podea. Soldurile raman deasupra
genunchilor sau un pic in spate. Coatele raman intinse. Scopul: exersarea partii superioare a
spatelui si a umerilor. Flexibilitatea muschilor pieptului.
Exercitiul 20 pozitia initiala: in genunchi, cu bratele pe langa corp. Executarea miscarii: ridicati
bratele lateral si intindeti-le la maxim. Inspirati adanc. Aduceti bratele inapoi si expirati. Scopul:
exercitiu de respiratie / exercitiu de intindere a coloanei.
Exercitiul 21 pozitia initiala: in genunchi, cu bratele ridicate la 90 de grade. Executarea miscarii:
balansati ambele brate la dreapta si apoi la stanga. Priviti-va bratele in timpul exercitiului.
Executati miscarea mai intai linstit, apoi intr-un tempo mai alert. Scopul: exersarea vertebrelor
dorsale.
Exercitiul 22 pozitia initiala: cu mainile sprijinite in spate, imediat in spatele soldurilor.
Executarea miscarii: inspirati,apasati palmele pe podea, impingeti inainte abdomenul (partea
lombara), trageti de omoplati si lasati capul pe spate intre umeri.
Exercitiul 23 pozitia initiala: asezat, cu picioarele larg deschise. Executarea miscarii: duceti
mainile intinse deasupra capului, aplecati trunchiul inainte si apucati talpa stanga cu ambele
maini. Indreptati-va si aplecati-va pe celalalt picior. Tineti genunchii intinsi. Scopul:
flexibilitatea muschilor coapsei.
Exercitiul 24 pozitia initiala: ortostatism.Executarea miscarii: balansati piciorul drept cat de mult
se poate inainte si inapoi. Tineti trunchiul nemiscat. Repetati cu piciorul stang. Incercati sa
balansati si in fata si lateral.
Exercitiul 25 pozitia initiala: ortostatism. Executarea miscarii: aplecati-va peste genunchi,
ghemuindu-va . Apoi indreptati-va si rotiti incet bratele spre spate, in timp ce inspirati. Scopul:
exercitiu de relaxare, respiratie si stretching/ intindere
 Varianta b
1. Stând pe un scaun, mâinile la ceafă, coatele trase înapoi: se inspiră adânc bombându-se
pieptul;
2. Din şezând/stand pe scaun se execută toate mişcările din coloana cervicală: flexie - extensie,
lateralitate stânga – dreapta, rotaţii stânga - dreapta, circumducţii.
3. Din stând depărtat, cu braţele pe lângă corp, ridicarea alternativă a umerilor, apoi ridicarea
simultană a umerilor.
4. Din stând depărtat, cu braţele susţinute lateral, se efectuează pronaţie, supinaţie, apoi mici
cerculeţe înainte, înapoi.
5. Din sprijin pe genunchi şi pe antebraţe, trunchiul avansat înainte, fruntea la podea se execută
balansări cu lordozări puternice.
6. Pe genunchi şi pe palme, aducerea genunchiului spre piept, urmat de aducerea lui spre înapoi
şi sus. Se schimbă piciorul.
7. Din poziţia patrupedă se ridică întins câte un membru inferior, executând o extensie în şold şi
lombă.
8. Din ortostatism, la spalier în poziţie laterală, cu un braţ prins deasupra capului şi unul la
nivelul şoldului, picioarele apropiate, se împinge trunchiul în lateral;
9. Din ortostatism, se apleacă înainte corpul, braţele întinse înainte, mâinile prind spătarul unui
scaun: se execută flectări de trunchi între braţe.
10. DV, se ridică capul, trunchiul; poziţia membrelor superioare schimbându-se pentru a grada
efortul: pe lângă corp, sub bărbie, pe ceafă, pe umeri, ridicate pe lângă urechi, "in cruce"; la
nivelul maxim de extensie se menţine poziţia 5 - 6 sec.; se repetă.
11. În patrupedie cu genunchii depărtaţi: se ridică un braţ şi membrul inferior opus la orizontală;
se menţine 5 - 6 sec.
12. DD, ridicarea membrelor inferioare întinse, forfecarea lor cu creştere treptată în amplitudine.
13. DD cu tălpile pe podea depărtate la nivelul soldurilor, se ridică şi se coboară uşor bazinul,
fără să se atingă podeaua.
14. În DV, cu bazinul la marginea mesei, membrele inferioare atârnând: se fac extensii de şold
cu genunchii întinşi.

BIBLIOGRAFIE
1. Birtolon, S., Exercițiul fizic și coloana vertebrală, Ed. Sport-turism, București, 1978
2. Cordun, M., , Kinetologie medicală, Editura Axa, București, 1998
3. Sbenghe, T., Kinetologia profilactică, terapeutică și de recuperare, ed. Medicală,
București, 1987
4. Rusu, L., Intervenția kinetică în afecțiunile sistemului neuromioartrokinetic, Ed.
Universitaria, Craiova, 2007

Surse electronice:
http://www.reumatism.ro/disease/spondilita--exercitii
http://www.spondilita-anchilopoetica-anchilozanta-tratament-simptome.ro/
http://www.scribd.com/doc/61741500/Spondilita-anchilozanta-exercitii