UNIVERSITATEA CREȘTINĂ „DIMITRIE CANTEMIR”

FACULTATEA DE ȘTIINȚE JURIDICE ȘI ADMINISTRATIVE

PROGRAMUL DE STUDII UNIVERSITARE DE LICENȚĂ

– DREPT – IFR –

LUCRARE SCRISĂ LA

DISCIPLINA: DREPT CONTRAVENTIONAL

Legea privind protecția animalelor nr.205/2004

Student,
DUMITRU A VIOLETA MARIANA
Coordonator: Cristian Jura
Număr matricol: 20302
Anul de studiu: III
Grupa: 2202
Bucuresti 2021
 Introducere

De-a lungul istoriei, omul a contribuit la distrugerea unui numar mare de specii de
animale. Toate acestea au fost facute datorita instinctului de supravietuire, pentru a asigura hrana
sa si a familiei. Cu cat populatia globala a crescut, cu atat s-a multiplicat nevoia si dorinta de
creare a unui mediu de viata mai bun. In timpul evolutie noastre ca specie, am distrus habitatele
animalelor unele dintre ele fiind pe cale de disparitie iar altele au disparut definitiv.

Din țara noastra au disparut animale ca: bourul, zimbrul, castorul, calul salbatic, antilopa
saiga etc. Anumite regiuni au fost repopulate in timp cu animale disparute, fiind declarate
monumente ale naturii si fiind protejate prin lege. In padurile din Muntii Carpati sunt protejate
animale ca rasul, ursul brun, vulturul plesuv, cerbul, capra neagra etc.

Ca si definitie, notiunea de animal reprezinta o entitate vie, o fiinta organizata, care se

hraneste si a fost inzestrata cu capacitatea de a simti si de a se deplasa.

Luand in considerare cele mentionate, oamenii au putut aprecia ca animalele manifesta

sentimente si anumite specii chiar diferite neveluri de inteligenta, de aceea pe fondul unor
evenimente nefericite si din dorinta de a inlatura savarsirea de acte si fapte de cruzime fata de
acestea, oamenii au inceput sa abordeze problema la nivel juridic si au reusit sa implementeze o
serie de norme si legi care identifica drepturile si obligatiile proprietarilor de animale, protectia
juridica a acestora dar si drepturile animalelor si contraventiile aplicabile in cazul incalcarii
acestora.

Privind prin prisma reglementarilor civile, termenul de animal, indeosebi termenul de

animal de companie, este constituit de un bun mobil, fizic, corporal, bun ce reprezinta obiectul
exercitiului dreptului de proprietate cu nasterea drepturilor si obligatiilor izvorate din aceasta in
sarcina proprietarului.
 Legislatie comentata

In anul 2004 statul roman, din dorinta de a atinge standardele legislative in materie la
nivelul Comunitatii Europene, a adoptat legea care reglementeaza masurile necesare pentru
ocrotirea, bunastarea si asigurarea conditiilor de viata ale animalelor cu sau fara stapan. Legea
205/2004 reglementeaza o serie de aspecte referitoare la protectia animalelor si la drepturile
proprietarilor acestora. Legea a fost publicata in Monitorul Oficial sub nr. 531/14.06.2004.

Deoarece scopul final al acestei legi este sa asigure conditii bune de viata si bunastarea
animalelor cu stapan sau fara, acest act normativ are ca reglementare situatia tuturor animalelor,
chiar si a celor salbatice sau fara stapan, consemnand o serie de obligatii si de drepturi care cad
in sarcina detinatorilor de animale si autoritatilor.

Protecţia este oferită, cum se precizează la art. 1 alin. (1) din lege, animalelor cu sau fără
stăpân, iar gestionarea populației canine fără stăpân de pe teritoriul României se reglementează
prin lege special art. 1 al. 2.

Daca legea ar fi respectata ad litteram, numarul abuzurilor si cruzimii savarsite impotriva

animalelor ar fi mult mai scazut sau chiar inexistent.

Aceasta lege are in vedere atat animalel de companie cat si cele crescute cu alte scopuri:

 Transport;
 Reproductive;
 Taiere;
 Folosirea in cadrul experimentelor stiintifice ori medicale;

In cazul detinerii de animale salbatice, conditiile se stabilesc prin ordinal ministrului

agriculturilor, padurilor si dezvoltarii rurale, la propunerea Autoritatii Nationale Sanitare
Veterinare si pentru Siguranta Alimentare.

Analizand continutul legii nr. 205/2004, notam o prima obligatie instituita prin acest act
normativ in sarcina detinatorilor de animale si anume:
  aplicarea corectă „a normelor sanitar veterinare și de zooigienă privind
adăpostirea, hrănirea, îngrijirea, reproducția, exploatarea, protecția și bunăstarea
animalelor” (art. 3 din lege)
 adoptarea unui „comportament lipsit de brutalitate față de acestea„, asigurarea
condițiilor elementare necesare scopului pentru care sunt crescute, interzicerea
imperativă a abandonului sau a izgonirii (art. 4 din lege)
 Cei ce detin animale sunt obligati sa asigure animalelor pe care le au in ingrijire
„un adapost corespunzator, hrana si apa suficiente, posibilitate de miscare
suficienta, ingrijire si atentie, asistenta medicala.” (art.5, alin. 1, legea 205/2004).
 De asemenea este consacrată în mod expres şi obligaţia deţinătorului de a „îngriji
și trata în mod corespunzător un animal bolnav sau rănit”.

Proprietarilor de animale le este interzis sa aplice tratamente rele acestora si au sarcina de

a proteja relatiile sociale cu privire la demnitate, bunastare si dezvoltare fireasca a animalelor si
trebuie sa le ofere o viata normala, ferita de suferinte precum: lovirea, schingiuirea sau alte
asemenea cruzimi, acestea din urmă fiind definite de art. 6 al. (2) ca:

a) omorârea animalelor, cu intenție;

b) practicarea tirului pe animale domestice sau captive;
c) organizarea de lupte între animale sau cu animale;
d) folosirea de animale vii pentru dresajul animalelor sau pentru a le controla
agresivitatea;
e) folosirea de animale pentru expoziții, spectacole, publicitate, realizare de
filme și în scopuri asemănătoare, dacă aceste activități le provoacă suferințe
fizice și psihice, afecțiuni sau răniri;
f) abandonarea și/sau alungarea unui animal a cărui existență depinde de
îngrijirea omului;
g) administrarea de substanțe destinate stimulării capacităților fizice ale
animalelor în timpul competițiilor sportive, sub forma dopajului;
h) maltratarea și schingiuirea animalelor;
 i) intervențiile chirurgicale destinate modificării aspectului unui animal sau altor
scopuri necurative, cum ar fi codomia, cuparea urechilor, secționarea corzilor
vocale, ablatia ghearelor, colțilotul ciocului și dinților;
j) provocarea de suferințe fizice și psihice prin orice mijloace;
k) despărțirea puilor de mama până la vârsta de minimum opt săptămâni de viață;
l) capturarea animalelor prin alte metode decât cele prevăzute de lege;
m) folosirea armelor cu tranchilizant în alte situații decât pentru imobilizarea
animalelor.”

In privinta transportului animalelor, legea prevede ca „transportatorii au obligatia de a

transporta animalele in conditii corespunzatoare, in functie de specie, sex, varsta, categorie de
productie, pentru a evita ranirea sau epuizarea fizica a acestora.” (art. 16, alin. 1).

Faptele prevăzute de art. 6 al. (2) lit. a)-d) şi i) alături de h) si folosirea animalelor
aparținând subîncrengăturii vertebrate, indiferent de gradul de îmblânzire, născute în captivitate
sau capturate din natură, în spectacole de circ, circuri ambulante, caravane și trupe de artiști
ambulanți, precum și în orice alte tipuri de spectacole similar (nou alineat adaugat in 22.07.2017)
sunt considerate infracţiuni, fiind pedepsite cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă art.
25 al. 1, instanţa putând aplica şi pedeapsa complementară de interzicerea deţinerii de animale
pentru o perioadă de timp de la 1 la 5 ani, art. 25 al. 2.

Luand in considerare cele de mai sus mentionate, reiese ca fapta de ucidere a unui animal
este sanctionata cu aceeasi pedeapsa ca si ranirea animalelor ori supunerea lor la diferite actiuni
ce le poate leza sanatatea, ceea ce din punctul meu de vedere este gresit.

In acelasi timp este de-a dreptul incorect si greu de pus in cuvinte, este faptul ca uciderea
unui singur animal se pedepseste in aceleasi limite cu fapta de ucidere a mai multor animale.

Consider ca aceste neconcordante din lege ar trebui sa fie adresate pentru a putea fi
dovedite si intr-un final sa se poata asigura o protectie adecvata si corecta animalelor, din punct
de vedere legal si social, iar persoanele ce incalca aceste prevederi legale sa fie sanctionate
conform pericolului ce il impugn si gravitatii faptelor comise.
 Faptele prevăzute de art. 6 al.(2) lit. e) -g) , k) si m), plus nerespectarea obligaţiilor
enunţate de art. 5 al. (1), provocarea animalului de traume fizice şi psihice sau prejudicierea
sănătăţii şi a bunăstării acestuia cu ocazia efectuării dresajului, alături de nerespectarea de către
inspectorii Autorităţii Nationale Sanitar Veterinare a obligaţiilor stabilite de art. 30 al. (3) din
lege, se sancţionează contravenţional cu amendă de la 1 000 la 3 000 lei.

Autoritatea Natională Sanitară Veterinară si pentru Siguranta Alimentelor, prin

inspectorii săi are in sarcina sa constatarea contraventiilor si aplicarea amenzilor mentionate mai
sus.

In cazul taierii sau uciderii animalelor, legea prevede sa nu fie supuse unor suferinte
inutile. Daca animalul respectiv este ranit sau bolnav trebuie ucis imediat.

Animalele pot fi folosite pentru cercetare stiintifica, diagnosticare de boli, producerea

unor medicamente sau produse biologice, precum si in alte scopuri similare, atunci cand
obiectivul activitatii nu poate fi atins prin alte metode ce nu implica folosirea animalelor.

O problema mai delicata si mult dezbatuta o reprezinta posibilitatea eutanasierii unui

animal, termen definit prin :

 “ metodă de provocare a unei morți nedureroase unui bolnav incurabil, pentru a-i
curma o suferință îndelungată și grea”.

Observam ca atr. 9 al. 1 spune in mod clar ca:

 “Este interzisă eutanasierea câinilor, a pisicilor și a altor animale realizată cu

nerespectarea procedurii prevăzute de lege.”,
 exceptie facand animalele cu boli incurabile constate in conditiile legii de catre
medical veterinar, art.9 al. 2.

Putem constata ca eutanasierea animalelor este interzisa in mod cert, cu o singura

exceptie reprezentata de animalele bolnave incurabil, iar aceasta procedura trebuie realizata
respectand procedura prevazuta de lege pentru a intra in parametrii legali.

Observam totusi ca procedura impusa in textul de lege citat mai sus, din prevederile
reglementate de Legea nr. 205/2004, nu face referire si la cainii fara stapan.
 Putem retine ca suprimarea vietii unui animal neadoptat sau care este nerevendicat si nu
sufera de o boala incurabila si nu se incadreaza in limitele legale impuse pentru procedura
eutanasierii este sanctionata penal, dintr-o anumita perspectiva, de dispozitiile legii nr. 205/2004.

Putem observa ca animalele hoinare nu se incadreza in aria de protectie a normelor legale

cuprinse in legea nr. 205/2004, iar pentru a se stabili caracterul de “maidanez”, “salbatic” ori
“hoinar” trebuie parcurs un aspect de probatiune ce se poate stabili de la caz la caz.

Legea nu prevede nimic despre impuscarea acestora, in cuprinsul ei, ca ar constitui

infractiune.

Luam exemplu cazul in care proprietarul unui caine, pe motiv ca acesta a devenit violent
cu copii acestuia si a inceput sa manance animale din gospodarie, ia decizia de a ucide animalul
cu pusca de vanatoare pe care o detine.

Vecinul acestuia vede fapta si il reclama la politie. In fata organelor acesta explica cele
precizate anterior insa fara sa sustina cu vreo proba si asadar nu poate concluziona ca animalul se
salbaticise. In acest context nu se mai poate stabili caracterul de animal salbatic al cainelui ucis.

De asemenea, proprietarul animalului ucis nu poate face proba, in fata autoritatilor, ca ar

fi prezentat cainele unui medic veterinar in vederea stabilirii daca acesta ar fi fost bolnav,
salbatic, daca acesta prezenta vreun pericol pentru copii acestuia si pentru cei din jur, pentru a se
putea sustine fara dubii ca inculpatul ar fi fost nevoit sa recurga la aceasta actiune extrema de a
ucide animalul.

Se retine faptul ca acesta a impuscat fara drept un caine care nu facea parte din categoria
cainilor fara stapan, maidanezi. Inculpatul a facut uz de arma letala pe care o detine potrivit legii.

Fapta comisa de inculpat intruneste elemental de infractiune de ucidere a animalului cu

intentie si fara drept, fapta prevazuta la art. 25 al. 1 lit. a din legea 205/2004. Elementul material
al infractiuni este mai dificil de stabilit deoarece acesta a ucis animalul prin impuscare si dupa
cum am precizat anterior, legea 205/2004 nu face referire si la acest aspect.

Asadar consider ca fapta ar trebui incadrata la infractiunea ce vizeaza nerespectarea

regimului armelor din Codul Penal şi fapta prevăzută de art. 25 alin. (1) lit. a) din Legea nr.
205/2004 privind protecţia animalelor, care se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau
cu amendă penală.

Argumentele faptuitorului prezentate nu au fundament real si juridic, atata timp cat acesta
nu a putut furniza nici o proba certa pentru a dovedi faptul ca acesta devenise salbatic.

Consider ca fapta comisa de faptuitor face dovada unui comportament barbar si nu ar

trebui sa fie tolerata intr-o societate civilizata. Folosirea armei letale in plina zi in interiorul unei
localitati este o fapta grava, ce putea duce la alte tragedii deoarece acesta a creat o stare reala de
pericol pentru cei din jur.
 Concluzii

Sustinatorii drepturilor animalelor nu considera corecta folosirea acestora de catre oameni

si sustin ca relatiile dintre om si animal ar trebui sa se rezume doar la situatii accidentale ori la
situatiile neprevazute initiate de animal. Acestia mai sustin ca animalele au drepturi pe care omul
este obligat sa le respecte si sa nu le incalce, acestia incercand sa elimine complet actele de
cruzime sau abuz fata de acestea, avand ca unic scop desfiintarea suferintei pricinuite acestora.

Concluzia mea este ca Legislatia in vigoare de care dispunem in acest moment este
aplicata in mod defectuos sau chiar neaplicata, aceasta avand o serie de lacune si necesita
imbunatatire. Legiuitorii ar putea lucra la o cale mai corecta si rapida de a controla inmultirea
animalelor fara stapan, ar putea intocmi legi mai aspre si mai corecte pentru cei ce savarsesc
abuzuri impotriva animalelor. De asemenea se pot imbunatatii si drepturile si obligatiile pe care
proprietarii de animale le detin, pentru a putea fi mai bine responsabilizati, dar sa nu uitam ca si
institutiile implicate in acest proces pot fi mult mai constinte si ancorate in aplicarea normelor.

In cazul cainilor fara stapan de pe strazi, solutionarea problemei cade in competenta

autoritatilor locale si acest aspect poate fi identificat şi în conţinutul Legii nr. 205/2004. Facand o
mica adaugare, consider ca la acest aspect s-ar putea gasi niste solutii mai viabile deoarece
gestionarea ineficienta a cainilor fara stapan din Romania a inceput sa devina o problema
serioasa de interes general, iar abordarea de pana acum ar trebui reevaluata pentru a putea fi luate
niste decizii mai fezabile si aplicate la nivel national.

Dar, dupa cum stim si ne-am obisnuit, chiar daca la teorie stam foarte bine, practica, din
pacate, inca ne da batai de cap.
 Bibliografie

1. legislatie.just.ro
2. juridice.ro
3. europarl.europa.eu
4. gov.ro
5. Violenta impotriva animalelor – Teodor Manea si Dragos Lucian Ivan editura
HUMANGIU