GÂNDURI PRIN PLOAIE, DESPRE PLOAIE

Cum e pentru pruncul care plânge,

Laptele matern, din pieptul care-l suge.
Așa sunt stropii mari de ploaie care cad,
Peste pământul cel uscat și însetat.
Nu e un dar mai mare și mai prețios
Pentru pământul cel setos,
Decât o ploaie care îl adapă
Și el rodind, lumea de foame scapă.
Dar ploaia poate fi mai mult decât atât,
Ceea ce nu ne trece nici prin gând.
Ea poate fi și lacrimi a lui Dumnezeu
Vărsate din milă pentru poporul Său.
Sau poate-s lacrimile Domnului de bucurie.
Că-n vremea asta zbuciumată pot ca să mai fie,
Creștini feriți de orice răutate,
Care se roagă sincer și fug de păcate.
Sau poate prin stropii cei de ploaie Domnul spune:
Iubiții mei copii din astă lume
Vedeți cum e pământul fără ploaie, nu rodește
Așa e sufletul, dacă prin lacrimi nu se pocăiește.
Sunt bucuros de-această ploaie, Doamne Sfinte,
Să-ți mulțumesc pentru această mană, n-am cuvinte.
Udând pământul, făcându-l să rodească.
Stropește-mi și inima cu har, ca să se curățească.

1
SĂ NE-NTRISTĂM SAU SĂ ZÂMBIM?
S-auzi cum păsări ciripesc,
Să vezi cum câmpuri înverzesc,
Să vezi cum râuri repezi curg,
Să vezi şi soarele-n amurg,
Să vezi livezi şi vii bogate,
Şi câmpuri pline cu de toate,
Nu-i un prilej ca să zâmbeşti,
Şi să te bucuri că trăieşti?

Să-ţi vezi copiii cum se joacă,

Zburdând ca meii pe toloacă.
Nu-i un prilej, de bucurie,
Şi de-alunga orice mâhnire?

Fără motiv de multe ori

Ne întristăm şi mic, şi mare.
Că n-avem bani, cadouri, flori
Sau lucruri scumpe de valoare.

Stăm întristaţi, ne supărăm,

Că prea puţini ne i-au în seamă.
Şi viaţa asta ce-o avem
E grea şi n-avem nici o faimă.

Dar când, sincer, te-ai bucurat,

Văzând un răsărit de soare,

2
Şi că cel drag te-a-mbrăţişat,
Sau că ai mâini, ochi şi picioare?
Căci căutând mari bucurii,
Nici nu observi cum tu devii
Un robot, fără sentimente
Visând doar la alte planete.

Deci nu fi trist, iubite frate

Ci crede, și trecând prin toate,
Dacă vei fi lângă Hristos
Vei fi mereu doar bu-cu-rooos.

Este o vorbă: O IMAGINE CÂT O MIE DE CUVINTE.

Desigur că nu trebuie poate, chiar la propriu de distrus televizorul și
calculatorul, dar la cât de mult ne toxificăm prin acestea viață, sufletul și
modul de gândire și abordarea a lucrurilor, trebuie de luat o atitudine
înțeleaptă și să nu ne mai lăsăm manipulați și înrobiți de amalgamul
emisiunilor și știrilor nefolositoare și dăunătoare.
FRICA, PANICA, DEZNĂDEJDEA ȘI TULBURĂRILE LĂUNTRICE ȘI
EXTERIOARE, CARE PREDOMINĂ ÎN SOCIETATE, MAI ALES ÎN
ULTIMA VREME SUNT CUMVA INIȚIATE ȘI ALIMENTATE, PRIN
FOARTE MULTE PROGRAME TV.
Apropo, știți cât e de frumoasă și bună lumea, dacă nu o privești prin ecranul
televizorului și calculatorului, ci prin ochii fizici și cei spirituali. Uite așa
chiar vezi bucăți mari din rai în lume.
Curaj, voință, dreaptă socoteală și înțelepciune nouă, tuturor.
3
FAMILIA
Nu ştiu dacă mai este-un loc în lume
Unde te poţi simţi mai bine
Decât ca atunci când eşti
În FAMILIE – locul de poveşti.
Toate-n lumea asta sunt frumoase,
Au o importanţă şi sunt prețioase,
Dar nimic nu e atât de valoros
Decât FAMILIA – casa lui Hristos.
Prin câte ţări şi locuri ai călători
Şi nu conteză mările, unde te-ai odihni
Totuşi acasă, în FAMILIE te simţi mai bine
Şi-i mult mai bun aici, gustul cel de pâine.
De-ai zbura spre ceruri, să vezi întreaga lume
De-ai coborâ sub ape, de-ai merge pe sub hume
Nimic atât de mult nu te va încânta
De cât atunci când eşti, în FAMILIA ta.
FAMILIA e sursa noastră, cea de bucurie
FAMILIA de-i sănătoasă, ai numai fericire
FAMILIA de e creştină şi face lucruri bune
E pentru Dumnezeu un locaş sfânt în lume.
Multe FAMILII azi nu sunt ca altă dată.
Pentru plăceri şi bani famili-ai destrămată.
Puţini fac din FAMILIE un sfânt şi mare zid
Ca să stea în potrivă la tot ce e perfid.
Mai sunt de spus atâtea-nvăţături
Care nu poţi într-o poezie să le înşiri
Ca să înţelegem ce înseamnă cu adevărat FAMILIA
Şi, mai ales, cum Dumnezeu o vrea.
4
DE DRAGUL DORULUI CARE MI-I DOR
Din 2015 încoace, ziua de 13 mai este Ziua Internațională a Dorului.
Așa că m-am gândit să-mi exteriorizez liric unele doruri, care mă stăpânes,
mă frământă sau chiar mă tulbură, ca și pe mulți dintre Domniile Voastre, de
altfel.

Mi-i dor de mamă, mi-i dor de tată,

Mi-i dor de tot cea fost frumos odată.
Mi-i dor de leagănul copilăriei mele,
Mi-i dor de-a cea grădină cu lalele.

Mi-i dor de câmpul plin cu flori și cu verdeață,

Mi-i dor de-ai mei săteni blajini și plini de viață.
Mi-i dor de frați, surori, de veri și de bunei,
Mi-i dor să pasc pe dealuri turmele de oi cu mei.

Mi-i dor de școală și scumpii mei învățători,

Mi-i dor să le duc astăzi multe flori.
Mi-i dor de toamnele frumoase și bogate,
Mi-i dor să stau sub nuc și să citesc o carte.

Mi-i dor de vocea mamei, ce cânta lin, duios,

Mi-i dor să cânt cu frații, slăviri despre Hristos.
Mi-i dor să merg cu tata la cosit,
Mi-i dor s-alerg prin baltă, de soare pârjolit.

Mai am și alte doruri, mai mari și mult mai sfinte,

5
Ce nu le poți spune de multe ori nici în cuvinte.
Am alte doruri ce stau în inimă ascunse
Ce n-au fost pân-acuma spuse.

Mi-i dor de zile liniștite și cu pace sfântă,

Mi-i dor în rugăciune s-aud cum îngeri cântă.
Mi-i dor să-i pot sluji pe toți ca și Hristos,
Mi-i dor să fiu mereu, la oameni de folos.

Mi-i dor să am iar frica, din prima Liturghie,

Mi-i dor să simt iar Harul, cum spre cer te îmbie.
Mi-i dor dea tainelor dulceață sfântă
Mi-i dor să stau ca îngerul, când slujbele se cântă.

Mi-i dor de Tine Doamne, de Cerul cel Preasfânt..

6
NIȘTE CONSTATĂRI ȘI ÎNTREBĂRI
O CONSTATARE INTERESANTĂ ȘI DE LUAT AMINTE:
ORGANIZAȚIA MONDIALĂ A SĂNĂTĂȚII SPUNE CĂ ANUAL DIN
CAUZA FUMATULUI MOR OAMENI ÎN ÎNTREAGA LUME DE
ORDINEA ZECILOR DE MILIOANE, DAR ÎNCĂ NU S-A INTERZIS
PRODUCEREA ȚIGĂRILOR ȘI FOLOSIREA ACESTORA, DIN
CONTRA PRODUCEREA ȘI FOLOSIREA LOR CREȘTE VERTIGINOS.
Acum nu zic că n-ar fi periculos COVID-19, dar de ce din cauza lui se
interzic foarte multe și aproate totul este limitat, cu toate că (Slavă
Domnului), nu cauzează atâtea decese ca fumatul sau alte boli? Oare nu
cumva, după cum foarte mulți afirmă ni se lizează drepturile umane? Oare nu
cumva devenim prea repede victime ale unor globaliști perfizi? Oare să
devenim atât de repede, (în cel mai bun caz) niște roboți ce trebuie să
acționăm doar după planul, placul și comanda celor ce devin tot mai vizibil
stăpânii omenirii? Oare chiar trebuie să ne complacem în situația de a fi niște
șobolani sau altă ființă necuvântătoare, menite de a fi supuse diferitor
experimente, pretinse a fi benefice omenirii?
Nu sunt adeptul ideilor și părerilor conspiraționiste, dar cred că prea multe
întrebări le trăim, fără a ne strădui colectiv să aflăm și răspunsurile lor firești.
Or, e o menire firească a fiecărui om în parte să gândească și să trăiască
măcar uman, dacă nu spiritual și duhovnicește.
Sănătate, pace, succes și iubire tuturor.

P. S. Nu intrigăm pe nimeni, ci doar facem uz de singurul drept pe care, cât

de cât îl mai avem, de a constata, fără intermedieri și presiuni. 

7
CEVA LA TEMA ZILELOR CARE LE TRĂIM
Având câteva clipe de răgaz, mă mai ospătam dintr-o cartea de Aforisme, a
cunoscutului scriitor ilustru, Aurelian Silvestru, întemeietor al renumitului
Liceu ,,Prometeu", din Chișinău.
În minunatele sale aforisme, pline de tâlc și bogate în frumoase cugetări, am
găsit la pag. 48, spunând: ,,Știința, din păcate, generează multe din
problemele care nu au soluții. Dacă există boli incurabile care înspăimântă
omenirea, sursa lor trebuie căutată nu în natură, ci în eprubetele
laboratoarelor secrete".
Probabil știa foarte bine, Domnia Sa, ce spunea. Personal cred că nu a greșit
făcând această afirmație.
P. Ș. Și dacă sursa bolilor nu e în natură, cu atât mai mult în biserică și mai
ales în Potirul cu Sfânta Împărtășanie. Dar acestea le spunem doar ca o
afirmație de convingere, nu ca un atac și jignire la adresa cuiva, care are alte
convingeri decât A. Silvestru și mulți ca el.
Sănătate, pace și bucurii

FOLOSUL PRIVIRII ÎN ACEEAȘI DIRECȚIE

Fericirea și împlinirea unei familii constă nu în fapt de a se privi unul pe altu,

ci a privi ambii în aceiași direcție. Adică, să privească ambii - și soțul, și soția
- spre Dumnezeu, spre biserică, spre duhovnic, spre părinți, spre copiii, spre
cei care ți-au întins o mână de ajutor, dar și spre cei care-ți cer ajutor. Căci
doar asemenea momente garantează bucurie, succes și multe binecuvântări
într-o familie.

8
CUGETĂRI LIRICE ÎN ZIUA POGORÂRII DUHULUI SFÂNT
,,Mă urc la Tatăl, în cer Sus"
Le zise într-o zi la ucenici Iisus.
,,Dar voi iubiții mei prieteni, nu fiți întristați,
Căci de Duhul Sfânt, veți fi mângâiați".

Și într-o zi când se rugau, în foișorul cel de sus.

Se revărsă peste apostoli, așa cum zise și Iisus.
În limbii de foc, Duhul cel Sfânt.
Minune ne mai auzită pe pământ.

Revărsă Doamne te rugăm și peste noi

Duhul cel Sfânt, că-n suflet suntem goi
Și umple-ne de Harul Tău Dumnezeiesc
Ca să ne ostenim pentru locașul cel ceresc.

Ne dă în inimă și minte să avem mereu.

Gândul de a ne curăți, de tot ce este rău.
Și temple ale Duhului cel Sfânt să fim
Câte zile pe pământ o să trăim.

9
UN GÂND DUHOVNICESC, TRANSPUS ÎN VERS ÎN ZIUA SFÎNTULUI BOTEZ.

Lângă Iordan în vremea ceea

În vestita Galileea
Ioan propovăduia
Și lumea spre ceruri o chema.

Dar prin poporul cela mult

Veni în chip nepriceput
Hristos, să fie botezat,
Chiar dacă nu avea păcat.

Și de la rob botez lua

Că, pildă El a vrut să dea.
Să fim smeriți, neîngânfați
Creștini blajini și-adevărați.

Și când din apă El ieșea

Cerul deschis de-acum era
Și Duhul Sfânt se pogorî
Și glas din cer se auzi:

,,Acesta-I Fiul Meu iubit

În care am binevoit".
Și-atunci poporul a aflat
Cine-i Hristos cu-adevărat.

Azi noi, popor deja creștin,

10
Mai ascultăm de cel Divin?
Mai avem sufletul curat,
Smerit, blajin și înfrânat?

Mai tindem oare să-noim

Haina botezului ce-o murdărim?
Mai prețuim Botezul Sfânt?
Ne mai știm rostul pe pământ?

P. S. Și totuși, chiar dacă am pierdut tot ce dobândisem la Taina Sfântului

Botez, avem posibilitatea să le redobândim prin sinceră spovedanie și
umilincioasă pocăință, căci acestea sunt un al doilea botez pentru fiecare

11
ȘI DIN NOU IAR C-O URARE VENIM PENTRU FIECARE
După datina străbună
Venim s-aducem voie bună.
Să vă dea Domnul de toate
Bucurii și sănătate
Pace, har și fericire
Și în suflet mântuire.
Să fiți feriți de cei rău
Ajutați de Dumnezeu
Să treceți peste cei greu.
În suflet să-ntineriți
Credincioși mereu să fiți
De dragoste-nvăluiți
De păcat nebiruiți.
S-aveți dragoste de frați
Gândul rău să nu-l urmați
Să luptați pentru dreptate
Și să iertați cât se poate.
Să răbdați cât veți putea
Tot ce Domnul vă va da
Și nicicând să nu cârtiți
Că pe Domnu-o să-L mâhniți.
Zâmbitori să fiți mereu
Și la bine, și la greu.
Creștini buni mereu să fiți
Și pe Domnul să-L iubiți
Și de-acum până-n vecie
Gândul la rai să vă fie.
12
CÂTEVA GÂNDURI FRĂȚEȘTI DESPRE DREPTURILE ȘI
RESPONSABILITĂȚILE UMANE
Din 1950, ziua de 10 decembrie este consemnată ca Ziua Internațională a
Drepturilor Omului. Nimic rău în asta, chiar dimpotrivă, ni se aduce aminte
încă odată că oamenii, ființe raționale, cununa Creației Divine, au anumite,
sau mai bine zis, foarte multe drepturi, ceea ce pare firesc.
Doar că trebuie să menționăm un lucru important despre care se cam uită.
Din 1950 încoace, dar mai ales, în ultimile perioade, se vorbește doar de
drepturile omului și mai puțin de responsabilitățile și sarcinile pe care omul e
dator să le onoreze. Or, dreptul la ceva este, conform unor studii sociologice,
filosofice și psihologice, ca să nu mai zic și teologice, răsplata pentru
înfăptuirea unor datorii stringente.
Vorbindu-se doar de drepturi, se uita de obligațiuni și responsabilități.
Dovadă a aceste-i afirmații sunt plângerile multor părinți, precum că
odraslele lor pretind că au dreptul să mergă la discotecă atunci când doresc,
să facă ce vor (să fumeze, de exemplu, sau alte lucruri și mai imorale), să stea
cât vor pe unde merg, ect. fără a mai conștentiza că au și datoria să asculte de
părinți, aducându-le bucurii prin creșterea lor.
Mi-a plăcut ce a zis odată un profesor: dreptul e acoperișul, obligațiunile și
responsabilitățile sunt pereții, iar stăruința și voința sunt temelia. Așa că, să
clădim corect casa vieții, dar și a societăți noastre.
Ați conștentizat vreodată că cele mai multe drepturi omului i le oferă
Dumnezeu prin Biserică și nu niște legi a unor forumuri și adunari
internaționale? Faptul că ni se spune în Biblie și-n Biserică să nu faci una sau
alta, nu înseamnă lezarea unor drepturi, ci arătare cum omul trebuie să mergă
drept prin viață, ca să poată ajunge drept la țintă - la Hristos, cum spune Sf.

13
Ap. Pavel. Căci și medicul dacă-ți zice: nu bea mult că-ți distrungi ficatul sau
nu consuma alimentul cutare că-ți face rău stomacului, asta nu înseamnă că te
lipsește de niște drepturi, ci te îndreaptă spre dobândirea și menținerea
sănătății.
Personal cred că, dreptul omului ar putea foarte bine să însemne și faptul că
omul, trebuie și poate să stea drept. Adică, să nu fie strâmbat de păcat, de
imoralitate, de vulgaritate, de brutalitate și așa mai departe.
Deci să nu căutăm doar drepturi, ci să stăm și drepți.
Toate bune și Mila Domnului să fie peste noi toți, întărindu-ne și
îndreptându-ne cu Harul Său cel Mântuitor.

Fraţii mei, să fugim de cumplitul păcat al mîndriei, care a aruncat o parte din
îngeri în iad şi a scos pe primii oameni din rai. Să fugim de mîndria diabolică
care a umplut pămîntul de secte, de oameni necredincioşi, răzvrătiţi şi răi, şi
iadul de suflete condamnate la osîndă veşnică. În locul mîndriei să alegem
smerenia lui Hristos, smerenia vameşului, smerenia sfinţilor, lepădînd orice
cuget de slavă deşartă, de laudă personală şi de îngîmfare.

14
Aleea cu castani de la Ungheni
A înflorit aleea cu castani,
A înflorit frumos în luna mai
Iar florile-s furate de priviri
Şi răscolesc nostalgic amintiri.

Mireazma de parfum îmbătător,

Se-aşterne pe oraş încetişor,
Iar vraja înfloriţilor castani
Uimesc pe trecători de zeci de ani.

Oraşul meu Ungheni, oraş european,

Să fii mereu în floare an de an
Să bucuri ochiul lumii, să bucuri orice casă,
Cu strae îmbrăcat din cele mai frumoase.

Aleea de castani, care te-a străbătut,

Să fie ca o punte pîn dincolo de Prut,
Ca să păşească mîndră, Moldova-Cosînzeană,
În mare şi frumoasă familie europeană.

15