ARTA POETICA SIMBOLITA MODERNA

Plumb

George Bacovia apartine directiei simboliste din cadrul modernismului interbelic. Simbolismul este curentul
listerar care a aparut in Franta si a impus mari poeti precum Baudelaire, Verlaine sau Mallarme. Simbolismul romanesc s-
a desfasurat in doua etape (1880-1914 si 1914 si 1920) si a fost influentat de cel francez, dar a fost inspirat si din elemente
romantice si parnasianiste. Miscarea autohtona literara are doi reprezentanti in frunte, si anupe pe Al.Macedonsky,
teoreticianul acesteia in publicatiile din “Literatorul”, respectiv George Bacovia, un poet simbolist prin excelenta. Cateva
caracteristici ale simbolismului sunt:
Termenul de simbol provine din grecescul “symbolon”, preluat de poetii francezi “symbole” si ulterior de cei
romani. El reprezinta un mod de constituire a imaginilor artistice prin atribuirea unor semnificatii noi, obiectelor sau
fenomenelor sau fiintelor.
Sugestia reprezinta tehnica simbolistilor ce aproprie poezia de magie, intemeietorul simbolismului francez
Baudelarire, afirmea despre poezie “o specie de vrajitorie evocatoare”. Poezia simbolista exprima numai atitudini poetice
sau stari sufletesti specifice precum: tristetea, dezgustul, oboseala psihica, disperarea, apasarea, spaima, nevroza.
Corespondentele sunt raporturi intime dintre eul poetului si intreaga lume. Simbolistii credeau ca intre om si
Cosmos se stabilesc relatii secrete, analogii tainuite, care trebuie relevate printr-o arta incantatorie. Un simbolist, Arthur
Rimbaud, a afirmat despre corespondentele dintre sunet si culori, ca formeaza relatii sinestezice, sinestezia fiind o
varietate metaforica, care consta in transpunerea literar prin imbinare a unor imagini vizuale, auditive, olfatctive.
Muzica sugereaza starea de inefabil, de inponderabilitate sufleteasca, toti simbolistii fiind pasionati de pictura si
de muzica, preferintele lor mergand spre impresionisti sau chiar uneori spre expresionisti. Idealul simbolist este acela de a
gasi eufoniile verbale capabile sa sugereze trairile omenesti, sau cuvinte care sa reproduca zgomotul naturii.
Prozodia a fost complet modificata de simbolisti, caci acestia au introdus tehnica versului liber sau a versului alb,
preferand strofele asimetrice, prin alternarea ritmurilor distincte cu scopul de a produce efecte sonore, apropiate muzicii.
Acestia au fost sursa de inspiratie pentru modernisit, traditionalisti si de contemporati in privinta noului sistem prozodic.
Tema generala o constituie starea confuza si nevrotica a poetului intr-o societate superficiala, incapabila sa
inteleaga si sa aprecieze nivelul artei. Alte teme si motive simboliste: orasul de provincie sufocant, natura ca stare de
spirit, anotimpuri apocaliptice, moartea ca proces de descompunere, motivul intrusmentelor muzicale, motivul cromatic,
olfactiv. Cromatica de asemenea, este sugerata direct prin culori cu putere de simbol, fie prin corespondenta.
Apare in anul 1916, in volumul intitulat cu acelasi nume si este o arta poetica moderna din perioada interbelica.
Aceasta capodopera lirica este o arta poetica, deoarece George Bacovia isi exprima propriile idei, ganduri, convingeri si
aspiratii despre arta literara, dar si viziunea sa asupra lumii. Astfel “Plumb” se inscrie in universul liric specific bacovian,
exprimand starea de melancolie, tristete a poetului care se simte incatusat, sufocat spiritual in aceasta lume care-l apasa, in
care se simte inchis definitiv, fara nici o solutie de evadare.
La nivel tematic, poezia constituie conditia poetului condamnat intr-o societate meschina, care nu-l intelege, o
societate superficiala, neputincioasa sa aprecieze valoarea artei adevarate.
Titlul este unul simbol, “plumb” cuvant care are drept corespondent in natura metalul, ale caruit trasaturi specifice
sugereaza stari sufletesti si atitudinini precum: apasarea sufleteasca (greutatea metalului), monotonia si angoasa (culoarea
cenusie), dezorientarea si destabilitatea psihica (maleabilitatea metalului), dar si inchiderea definitiva a spatiului
existentia, fara solutii de a iesi (sonoritatea surda a cuvantului – 4 consoane si 1 vocala).
 La nivel structural, poezia este alcatuita din doua catrene, fiind prezentate doua planuri ale existentei, unui
exterior sugerat de cimtir, cavoi, vesminte funerare si unui interior sugerat de sentimentul de iubire care-I provoaca
poetului disperare, nevroza, deprimare.
Prima strofa exprima simbolic, spatiul inchis, sufocant, in care traieste poetul, ce poate fi societatea, mediul, sau
propriu suflet sau destin. Oricare dintre aceste spatii, sunt sugerate prin campul semantic al elementelor funerare: “sicriele
de plumb”, “funerar vesmant”, “coroane de plumb”, trimitand ca stare, la ideea mortii. Starea poetului de izolare este
sugerata prin sintagma “stam singur”, care alaturi de celelalte alcatuiesc pustietatea sufleteasca, “era vant”, nevroza.
Repetarea simetrica a cuvantului “plumb”, in primul si ultimul vers al strofei, sugereaza apasarea sufleteasca si neputinta
scriitorului de a evada din aceasta lume apasatoare.
Strofa a doua a poeziei ilustreaza mai ales spatiul poetic interior, prin sentimentele de iubire, sugerand disperarea
poetului “strig”, intr-o singuratate morbida, “stam singur langa mort”, dragostea nefiind inaltatoare, ci mai degraba rece,
“frig”. Relatia de simetrie este data de prezenta simbolului “plumb”, asezat ca rima, de sintagma “flori de plumb”, aflata
la inceputul versului al doilea din fiecare strofa. Poezia este o confesiune lirica, Bacovia exprimandu-si sentimentele
subiectiv, prin marcile persoanei I singular, “stam singur”, care se regaseste simetric la inceputul versului al treilea din
fiecare strofa. Prin alaturarea simbolului “plumb” a altor cuvinte, se formeaza sintagme extrem de sugestive pentru a
accentua profunzimea semnificatiilor: “flori de plumb” (viata-moare), “amor de plumb” (oboseala psihica), “aripile de
plumb” (imposibilitatea indeplinirii idealului). Alte simboluri sunt verbele auditive a caror sonoritate stridenta si
enervanta sugereaza tristetea si disperarea, “sa strig”, sau starea de nevroza “scartaiau”, precum si actiuni ale naturii care
denota un suflet pustiit, “era vant”, sau incremenire “era frig”. Imperfectul verbelor sugereaza lipsa oricaror stari
optimiste, starile poetului fiind proiectate in eternitate (“dormeau”, “stam”, “era”), fara finalitate.
Cromatica este numai sugerata in poezie, prin prezenta elementelor funerare: vesminte, flori, coroade si plumb, iar
olfactivul prin simbolul “mort”.
Muzicalitatea este ilustrata de rima cu sonoritate surda, terminate in consoane (plumb, vesmant, vant), de verbele
la imperfect (dormea, stam), si de cele cu sonoritate stridenta (scartaiau, vant, strig).
Poezia lui Bacovia, este inscrisa in simbolismul european prin atmosfera, procedee, cromatica, muzicalitate,
definindu-l pe poet ca fiind “pictor in cuvinte si compozitor in vorbe” (M. Petroveanu)