8.

Injectia intramusculara: tehnica, indicatii, incidente

Injecţia intramusculară reprezintă administrarea direct în muşchi a substanţei
medicamentoase care nu trebuie să fie în cantitate mare. Principalele avantaje ale
acestei forme de administrare a medicaţiei este faptul că muşchiul distribuie mult mai
lent substanţa, iar absorbţia este mai rapidă.
Principalii muşchi în care se execută injecţiile intramusculare sunt muşchiul fesier,
cvadriceps şi deltoid (cadranul supero-extern fesier deasupra marelui trochanter, faţa
externă a coapsei în treimea mijlocie, faţa externă a braţului în muşchiul deltoid).
Principalele indicaţii ale injecţiei intramusculare la sugar şi copil sunt vaccinarea (DT,
DTP, HIB), premedicaţia, unele antibiotice când nu există abord venos.
Complicaţii posibile: leziuni ale pielii, leziuni de vase, nervi.
Materiale necesare
- tavă medicală;
- fiola sau flaconul cu medicamentul prescris;
- prescripţia medicală;
- seringi şi ace sterile: mărimea depinde de cantitatea de medicament prescris şi de
caracteristicile anatomice ale pacientului;
- comprese sau tampoane cu alcool;
- mănuşi de unică folosinţă.
Tehnica injecţiei intramusculare: În cazul efectuării injecţiei la nivelul muşchilor
fesieri (cadranul supero-extern) se poziţionează copilul în decubit ventral (fig. nr. 16,
17). La sugar, pentru a împiedica mişcările acestuia, ajutorul asistentei fixează cu o
mână membrele inferioare la nivelul genunchilor, iar cu cealaltă mână exercită o
presiune la nivelul regiunii lombare. Se aspiră conţinutul în seringă, se schimbă acul şi
se elimină bulele de aer. Se fixează indexul pe spina iliacă anterosuperioară, mediusul
pe creasta iliacă, iar în triunghiul care s-a format (în cadranul supero-extern) se
înţeapă perpendicular pe suprafaţa pielii la o adâncime de 2-3 cm, se aspiră, se
injectează lent soluţia medicamentoasă (10 secunde pentru fiecare ml de soluţie), apoi
se extrage rapid acul, se masează exercitând o uşoară presiune şi se aplică un plasture.
Dacă există suspiciunea că acul a pătruns într-un vas, se scoate acul şi se efectuează
injecţia în alt loc. După injecţie pacientul trebuie observat o perioadă de 15 minute şi
se vor nota sîngerarea, roşeaţa sau apariţia disconfortului la nivelul zonei respective.
Injecţia ventrolaterală în cvadriceps (regiunea antero-externă a coapsei): se aşează
copilul în decubit lateral, cu coapsa şi genunchiul uşor flectate, se trage o linie
imaginară între marele trohanter şi rotulă, şi se înţeapă perpendicular în mijlocul
acestei linii. Pentru aceasta se fixează porţiunea musculară, se dezinfectează pielea şi
se introduce acul în direcţia femurului. Se aspiră, se injectează, se scoate acul şi apoi
se aplică un plasture de leucoplast. După injecţie copilul va rămâne în repaus 5-10 min
şi va fi supravegheat. De asemenea, injecţia intramusculară se poate realiza la nivelul
deltoidului, respectând aceeaşi tehnică.
Incidente şi accidente
- durere vie prin atingerea nervului sciatic;
- embolii prin introducerea substantelor uleioase într-un vas;
- ruperea acului;
- infiltraţia dureroasă a regiunii fesiere;
- abcese locale, flegmon fesier