PARTEA I

CONTROLUL CALITĂŢII SEMINŢELOR ŞI

MATERIALULUI DE PLANTAT

CAPITOLUL I

Cunoaşterea materialului de semănat şi plantat

Materialul de semănat sau plantat cu denumirea obişnuită de

“sămânţă” cuprinde în fitotehnie următoarele categorii :
1. seminţe propriu-zise : mazăre, fasole, soia, linte, năut, lupin, bob,
latir, arahide, fasoliţă, in, ricin, rapiţă, mac, muştar, susan,
bumbac, tutun, teişor, zămoşiţă, camelină, degeţel, laur,
măsălariţă, mătrăgună ;
2. cariopse : grâu, secară, orz, ovăz, porumb, sorg, mei, orez ;
3. dicariopse : coriandru, chimion, fenicol, anason ;
4. nucule : hrişcă, cânepă, roiniţă, mentă, levănţică, jales, cimbru ;
5. fruct compus din nucule sau pixide : sfeclă de zahăr ;
6. achene : floarea-soarelui, şofrănel, cicoare, muşeţel, valeriană ;
7. fructe compuse din mericarpe : nalbă ;
8. organe vegetative : tuberculi de cartof, butaşi de hamei, butaşi de
sfeclă etc.

1.1. Studiul morfologic al “seminţelor” la cereale

Cerealele aparţin familiei Graminaceae (Poaceae). Din această

familie se studiază la fitotehnie opt genuri : Triticum (grâul), Secale
(secară), Panicum (meiul), Hordeum (orzul), Avena (ovăzul), Zea
(porumbul), Sorghum (sorgul) şi Oryza (orezul).
5
 În grupa cerealelor se studiază şi hrişca, plantă din familia
Polygonaceae, al cărei fruct are o compoziţie chimică şi utilizare
asemănătoare cu a cerealelor din familia Graminaceae.
După caracterele lor morfologice, biologice şi economice, cerealele
se împart în două grupe :
grupa I cuprinde genurile : Triticum (grâul) ; Secale (secară) ;
Hordeum (orzul) ; Avena (ovăzul), iar grupa a II – a : Zea (porumbul);
Oryza (orezul) ; Sorghum (sorgul) ; Panicum (meiul).
La toate cerealele din familia Graminaceae, fructul este o cariopsă
(fruct uscat, monosperm, indehiscent, la care pericarpul este intim
concrescut cu sămânţa). Impropriu, fructul cerealelor este numit “sămânţă”.
Mai corect ar fi denumirea de boabe sau grăunţe.
La o primă examinare a fructului la cerealele graminaceae constatăm
că el poate fi îmbrăcat în plevi (glume şi palei) sau poate fi golaş. La
fructele îmbrăcate, paleea poate fi concrescută cu pericarpul pe toată
suprafaţa ei sau numai la bază.
Forma fructului variază de la oval-alungită sau prismatic-muchiată
până la sferică, în funcţie de gen şi specie. Oricare ar fi forma fructului, la el
deosebim o parte situată spre interiorul spiculeţului (sau spre bază ştiuletelui
la porumb), numită parte ventrală şi o parte situată spre exteriorul
spiculeţului (sau spre vârful ştiuletelui la porumb) numită partea dorsală.
Pe partea ventrală, la cerealele din grupa I se găseşte o depresiune
longitudinală numită sănţuleţ ventral, care poate fi mai larg sau mai îngust,
mai adânc sau mai superficial.
Capătul cu care fructul se prinde în spiculeţ se numeşte obişnuit
bază, iar capătul opus – partea coronară sau vârful fructului. Pe partea
dorsală a fructului şi la bază, sub un unghi de cca 45 0 faţă de axul
longitudinal, se găseşte embrionul.
La unele cereale, pe vârful fructului, se observă un smoc de perişori,
mai lungi sau mai scurţi în funcţie de gen şi specie.
Suprafaţa exterioară a cariopselor la fructele golaşe poate fi netedă,
cu încreţiutri mai mari sau mai fine sau acoperită cu perişori uşor caduci.
Mărimea fructului la cereale variază în funcţie de gen şi specie. În
mod obişnuit la cariopsele de formă oval-alungită, eliptic-alungită sau
6
prismatică, pentru aprecierea mărimii se ia în considerare numai lungimea,
iar la cele de formă sferică, se ia în considerare diametrul. Cariopsele cele
mai mici sunt la mei iar cele mai mari la porumb.
Culoarea cariopselor este determinată la formele îmbrăcate în plevi, de
culoarea pigmenţilor acumulaţi în glume, în care caz poate fi galbenă de

Tabelul 1.1

Caracterele fructului la cerealele din grupa I

Caracterel
e fructului Grâu Secară Orz Ovăz
cariopse cariopse îmbră- cariopse îmbră-
Inveliş golaşe, cariopse cate, rar golaşe ; cate, rar golaşe;
rar îmbrăcate; golaşe paleele concres- paleele prinse la
paleele prinse cute cu fructul baza fructului.
la baza
fructului.
alungit-ovală, alungită, eliptic-alungită, alungită,îngustă
Forma ovală,ovată, ascuţită la ascuţit la capete spre vârf, fusi-
butoiată bază puţin formă, cu vârf
compri- ascuţit
mată pe
laturi
cu nervuri lon-
Suprafaţa costată - gitudinale evi-
paleelor evidente, netedă
costate
Smocul de există uneori
perişori este foarte mic există lipseşte există
Şănţuleţul
ventral larg adânc larg larg
netedă, sau slab acoperită cu
Suprafaţa netedă fin încreţită încreţită perişori uşor
cariopsei caduci
albă, galbenă verde- la fructele îm- la fructele îm-
ca chilimbarul, cenu- brăcate, galbenă brăcate, albă,

7
 Culoarea roşie, brun- şie, rar gal- sau neagră ; la galbenă, brună ;
violetă benă sau cele golaşe gal- la cele golaşe,
brună benă, adesea cu galben deschis
nuanţa verzuie
Mărimea în
mm 5-8,5 6-8 8-12 5-11

MMB 35-50 15-50 25-58 28-30

MH 68-84 60-80 50-76 38-57

Tabelul 1.2.
Caracterele fructului la cerealele din grupa a II-a

Caracterele
fructului Porumb Sorg Mei Orez
cariopse cariopse cariopse cariopse
Învelişul golaşe, rar îmbrăcate şi îmbrăcate îmbrăcate
îmbrăcate golaşe
globuloasă,
Forma comprimată, globuloasă globuloasă,
prismatic mu- slab ascuţită oval-alungită
chiată rar as- la capete
cuţită la vârf
albă,galbenă, galbenă-
Culoarea albă portocalie, albicioasă, galbenă ca
paleelor brună,neagră portocalie paiul, brună

8
 netedă, netedă, costată
Suprafaţa netedă lucioasă metalic- longitudi-
paleelor lucioasă sau nal, mată
slab lucioasă
albă,galbenă, albă, gălbuie, galben- albă, mai
Culoarea portocalie, portocalie, albicioasă, rar brună
cariopsei roşie, albastră, brună,neagră portocalie
neagră
Mărimea
în mm 5-23 3-6 1,6-3 6-10

MMB 40-1200 15-45 5-6 20-41

MH 70-87 70-75 65-75 51-63

diferite nuanţe, brună sau negricioasă. La cariopsele golaşe culoarea este

determinată de pigmenţii localizaţi în pericarp şi în învelişul seminal,
întâlnindu-se o mare variaţie de culori de la alb sau galben de diferite nuanţe
până la negru închis strălucitor. În tabelul 1.1. sunt redate caracterele
fructului la cerealele ce aparţin primei grupe, iar în tabelul 1.2. la cerealele
ce aparţin grupei a doua. Caracterele morfologice ale seminţelor de la alte
plante de cultură sunt date în tabelul 1.3.

1.2. Studiul morfologic al “seminţelor” şi materialului

de plantare la alte plante cultivate
Tabelul 1.3.
Studiul morfologic al materialului de semănat şi plantat la alte plante de cultură

Denumirea Forma seminţei sau

plantei fructului Culoarea învelişului
1.Seminţe
globuloasă, rar colţuroasă cu gălbui-deschisă, galbenă
Mazăre tegumentul neted sau zbârcit portocalie, verde, verde-
9
 albăstrui-brunie rar marmorată
sferică, ovală, oval-turtită, albă, galbenă, roşiatică,
reniformă cafenie, neagră, monocoloră ori
Fasole pestriţă
sferică, ovală, oval-alungită, albă, gălbuie, măslinie, verde,
Soia reniformă cafenie, neagră, uneori
pestriţă şi cu hil diferit colorat
disc (lentilă biconvexă) cu gălbuie, verzuie, roşiatică,
Linte diametrul 3-7 mm cafenie, cenuşie, rar neagră sau
marmorată
globuloasă cu rostru în albă, gălbuie, roză, roşiatică,
Năut dreptul radiculei brună,neagră
gălbuie. cafenie, roşiatică,
Bob cilindrică-plată neagră
ovală cu tegumentul roşiatică (de culoarea
Arahide subţire cărnii)
ovală, rotund-reniformă, alb-gălbuie, cenuşiu-pestriţă,
Lupin colţurată, rotunjită roză cu pete negre
muchiat-colţuroasă (pană de albă, cenuşie, deseori pestriţă
Latir topor)
albă,gălbuie, galbenă, cafenie,
rotund-reniformă, purpurie-închis, neagră, cu inel
Fasoliţă rotundă de culoare neagră în jurul
hilului
ovoidal-comprimată, galben-brunie, netedă, lucioasă
In rostrată
ovoidal-alungită, oval – cenuşie, cafenie, roşcată cu
Ricin elipsoidală aspect mozaicat
Rapiţă neregulat sferică cenuşie, neagră- suprafaţa
învelişului alveolată
alb-gălbuie, cafenie, cafenie-
Muştar aproape sferică neagră
brun-roşcată – cu suprafaţa
Camelină ovală reticulată
10
 Mac reniformă albăstruie, gălbuie, cenuşie-
reticulată
Susan ovată-comprimată albă, gălbuie, brună, neagră

Bumbac piriformă-ovată brun-închis

cenuşie
Teişor neregulat-reniformă
cafenie-închisă, brună-
Tutun ovală reticulată
Zămoşiţă reniformă cenuşie
Degeţel aproape prismatică roşcată, cafenie, brună
brun-negricioasă, suprafaţa
Laur reniformă reticulată
reniformă, brun-cenuşie
Măselariţă rotundă,comprimată
brun-negricioasă, suprafaţa
Mătrăgună prismatic- reticulată
colţuroasă

2. Dicariopse

Coriandru aproape globuloasă galbenă-brunie, brună

Chimion oval-alungită brun-închisă

Fenicul oval-cilindrică brun-verzuie

ovoidală, îngustată spre cenuşie-verzuie, galbenă,
Anason vârf cenuşie

3. Nucule
sferică-ovoidală, cenuşie, brun-închisă,
Cânepă comprimată mozaicată
brun-castanie,
Hrişcă trunchiat-prismatică cenuşie-argintie
11
 Mentă ovoidală brună
brun-cenuşie, suprafaţa
Levănţică ovoidală netedă-lucioasă
Jales aproape sferică negricioasă
Cimbru elipsoidală brună

4. Achene
Floarea albă, cenuşie, neagră,
soarelui invers-obovată vărgată
Şofrănel piriformă, muchiată albă
tronconică, îngustată spre
Cicoare bază cafenie, brună

Muşeţel aproape cilindrică, curbată galben-cenuşie

Valeriană ovoidal-alungită galben-brună

5. Fructe compuse
Sfeclă de
zahăr neregulată brună, galben-brună
Nalbă comprimat lateral brună, neagră, cafenie

6. Tuberculi
Cartof alungită, rotundă, rotund- galbenă (albă), roză,
ovală, reniformă violetă

CAPITOLUL 2

12
 PROBLEME SPECIFICE CONTROLULUI
SEMINŢELOR ŞI MATERIALULUI
SĂDITOR

2.1. Reguli tehnice generale privind producerea,

controlul, certificarea şi comercializarea
seminţelor şi materialului săditor.

Prevederile Legii nr.266/2002 privind producerea, controlul calităţii,

comercializarea şi folosirea seminţelor şi materialului săditor, precum şi
înregistrarea soiurilor de plante agricole, constituie normativele pentru
utilizarea seminţelor în România.
Reglementările la aceste legi urmăresc să asigure protecţia
producătorilor agricoli prin folosirea de seminţe şi material săditor de
calitate corespunzătoare, menţinerea calităţilor genetice ale soiurilor,
stimularea producătorilor de seminţe şi material săditor, producerea,
prelucrarea, controlul calităţii, certificarea şi comercializarea materialului de
semănat şi plantat în concordanţă cu legislaţia naţională şi cu prevederile
internaţionale în domeniu, emise de Uniunea Europeană (UE), Organizaţia
de Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE), Asociaţia Internaţională
pentru Protecţia Creaţiilor Vegetale (UPOV) şi altele (Legea 255/1998).
Autoritatea naţională desemnată pentru efectuarea controlului şi
certificării oficiale a seminţelor şi materialului săditor pe teriotriul României
este Inspecţia de Stat pentru Calitatea Seminţelor şi Materialului Săditor
(INCSMS) din cadrul Ministerului Agriculturii şi Alimentaţiei, care, îşi
exercită atribuţiile prin Laboratorul Central pentru Controlul Calităţii
Seminţelor (LCCCS) şi inspectoratele teritoriale pentru calitatea seminţelor
şi materialului săditor ITCSMS).
Agenţii economici care produc, prelucrează şi comercializează
seminţe şi material săditor trebuie să fie autorizati de către ISCSMS prin
ITCCSMS, pe care îi supraveghează şi monitorizează.

13
 Certificarea calităţii seminţelor şi materialului săditor reprezintă un
ansamblu de operaţiuni de control şi verificare în principalele faze ale
procesului de multiplicare, condiţionare şi ambalare care asigură că
produsele, procedeele şi serviciile sunt conforme cu normele şi regulile
specifice, cum ar fi :
- controlul culturilor semincere pentru stabilirea valorii biologice a
seminţelor şi materialului săditor din punct de vedere al
identităţii, autenticităţii, purităţii varietale şi stării fitosanitare,
care se efectuează în câmp ;
- controlul prin sondaj în principalele momente ale procesului de
recoltare, transport, prelucrare privind determinarea valorii
culturale a seminţelor şi materialului săditor ;
- controlul stării fitosanitare a materialului de semănat şi plantat,
mai ales lipsa organismelor dăunătoare de carantină, ce se
realizează direct în câmp sau pe eşantioane analizate în laborator;
- verificarea autenticităţii şi purităţii varietale, în pre şi postcontrol
prin metode şi tehnici adecvate, prin teste de laborator sau în
parcele de control ; postcontrolul se organizează pentru toate
categoriile biologice de seminţe destinate multiplicării şi se
efectuează în câmpurile de testare ale Institutului de Stat, pentru
Testarea şi Înregistrarea Soiurilor (I.S.T.I.S) sau a altor instituţii
abilitate de MAPDR ;
- certificarea oficială se concretizează prin eliberarea
documentelor de control în câmp şi analize de laborator.
Se admit pentru control şi certificare, seminţe şi material săditor din
soiurile şi hibrizii ce se află în (Catalogul oficial al României şi soiurile şi
hibrizii din Cataloagele Comunităţii Europene sau în Cataloagele statelor
membre ale U.E, soiuri provenite din ţări din afara U.E., care se multiplică
conform sistemelor O.C.D.E. pe bază de contracte în vederea exportului
integral atât ca sămânţă cât şi ca produs comercial în ţări din afara U.E.
Seminţele şi materialul săditor destinate pentru scopuri ştiinţifice,
testate în vederea înregistrării în (Catalogul Oficial) sau Cercetări nu intră
sub incidenţa acestor reglementări.

14
 2.2. Denumiri specifice şi categoriile biologice
utilizate în procesul de producere a seminţelor
şi materialului săditor.
-Sămânţa şi materialul săditor înseamnă orice material de reproducere (seminţe,
fructe, plante sau părţi de plantă, tuberculi) destinat multiplicării sau reproducerii unei
plante.
-Soi (sinonim “cultivar”), înseamnă o populaţie de plante creată sau
identificată, aparţinând unui singur taxon botanic cunoscut, de rangul cel
mai scăzut, care se diferenţiază de cele deja cunoscute prin cel puţin un
caracter important, precis şi puţin fluctuant, ce poate fi clar definit şi descris,
sau prin mai multe caractere a căror combinaţie este de natură să dea
caracterul de nou; este omogenă pentru ansamblul caracterelor luate în
considerare privind uniformitatea soiurilor ; este stabilă în privinţa
caracterelor sale esenţiale ; la hibrizii F1 noutatea este dată de caracterele
părinţilor constituienţi şi de formula care asociază formele parentale.
- Populaţie locală - este un grup de indivizi înrudiţi, dar diferiţi din
punct de vedere genotipic, care aparţin unei specii şi ocupă un anumit areal,
se reproduc în acelaşi mod şi au suferit aceleaşi acţiuni de selecţie.
La speciile autogame reprezintă un amestec de mai multe linii pure,
homozigote ; la speciile alogame reprezintă un amestec de heterozigoţi în
permanentă schimbare ca urmare a fecundării străine şi a recombinărilor.
-Soi sintetic – este un soi cu polenizare liberă obţinut din
componentele stabile. Nu este homozigot dar prezintă un anumit echilibru
genetic. Numărul generaţiilor seminţei certificate este strict limitat.
- Soi compus este prima generaţie produsă prin fecundarea la
întâmplare de la un număr mare de părinţi stabili.
- Soi sau hibrid transgenic – organism modificat genetic, obţinut
prin “biotehnologie”.
- Linie consangvinizată - material biologic genotipic identic,
omogen şi stabil, rezultat din autofecundarea artificială însoţită de selecţie în
mai multe generaţii succesive.

15
 - Sămânţa hibridă este sămânţa obţinută în urma încrucişării între
linii, soiuri sau hibrizi, care în prima generaţie asigură producţii mari
datorită fenomenului heterozis :
-Hibrid simplu (HS), prima generaţie a unei încrucişări între două
linii consangvinizate ;
-Hibrid dublu (HD), prima generaţie a unei încrucişări între doi
hibrizi simpli ;
-Hibrid trilinial (HT), prima generaţie a unei încrucişări între un
hibrid simplu şi o linie consangvinizată ;
-Hibrid top-cross – prima generaţie a unei încrucişări între o linie
consangvinizată sau un hibrid simplu şi un soi cu polenizare liberă ;
-Hibrid intervarietal – prima generaţie a unei încricişări între
plante provenite din sămânţă de bază a două soiuri cu polenizare liberă.

Categorii biologice ale seminţelor şi materialului săditor

-Sămânţa “Amelioratorului” (S.A.) înseamnă sămânţa produsă de

ameliorator (menţinător) sau sub directa lui responsabilitate, folosind
selecţia conservativă sau alte metode ştiinţifice specifice ; este materialul
iniţial de pornire pentru producerea seminţelor din categoria Prebază ; are
caracterele descrise în Registrul de Stat şi Catalogul oficial.
-Sămânţa “Prebază” (P.B.) este sămânţa din toate descendenţele
sau categoriile biologice dintre sămânţa Amelioratorului şi sămânţa de bază,
produsă de, sau sub directa responsabilitate a menţinătorului de sămânţă
Prebază sau Bază în funcţie de particularităţile speciei şi a numărului de
generaţii stabilit de creator. Sămânţa de Prebază poate fi : sămânţa Prebază I
(PB I), care este echivalentul uneia sau mai multor descendenţe ale
materialului iniţial S.A. până la generaţia anterioară seminţei de Bază ;
sămânţa Prebază II (PB II), care este echivalentul categoriei superelită ;
linii consangvinizate care intră în componenţa hibrizilor simpli forme
parentale. Sămânţa Prebază este echivalentul categoriilor biologice de bază
super elită (BSE), superelită (SE), linii consangvinizate, câmp de menţinere,
iar în cazul cartofului clonele ABCD şi E.

16
 -Sămânţa de Bază (B) este sămânţa produsă sub responsabilitatea
menţinătorului, din sămânţa Prebază şi este destinată producerii de sămânţă
Certificată (echivalentă categoriei elită (E),linii consangvinizate androsterile
şi restauratoare de fertilitate (H.S) ; forme parentale în vederea producerii
seminţei comerciale (F1) ;
-Sămânţa “Certificată” ( C ), este sămânţa produsă direct din Bază
în cazul soiurilor, pentru reînmulţiri sau pentru consum, iar în cazul
hibrizilor este sămânţa produsă în loturi de hibridare din sămânţa de Bază,
fiind destinată producerii de recoltă pentru consum (F1). În cazul speciilor
autogame este admisă producerea seminţelor certificate din generaţia I şi a
II-a (C1 şi C2) ; în cazul speciilor alogame sau din care se produce sămânţă
hibridă este admisă producerea de seminţe certificate o singură generaţie
(F1). Corespunde terminologiei de înmulţire I (II), hibrizi comerciali (F 1),
HS, HT, HD, hibrizi Top Cross, soi sintetic şi multilinial.
-Sămânţa Comercială este certificată ca specie, dar nu necesită să
fie identificată ca soi, din populaţii locale stabilizate genetic, produsă în
anumite zone delimitate şi satisface cerinţele normelor particulare ale
speciei.
-Sămânţa Standard (ST) este sămânţa care are suficientă identitate
şi puritate a soiului, este folosită pentru culturi destinate consumului, este
supusă unui control oficial efectuat în post control prin sondaj şi satisface
cerinţele impuse de reglementările actuale.

Alte noţiuni folosite în controlul seminţelor.

- Organismele dăunătoare – orice formă de viaţă de origine

vegetală sau animală, precum şi orice agent patogen care
dăunează plantelor sau produselor vegetale ;
- Organisme dăunătoare de carantină - organism dăunător
pentru care trebuie oprită pătrunderea lui în alte zone ;
- Declasare – trecerea seminţei de la o categorie superioară la altă
inferioară ;
- Partida de sămânţă sau material săditor reprezintă o cantitate
din acelaşi soi, categorie biologică şi provenienţă, recoltată de pe
17
 o anumită suprafaţă de teren pe care s-au aplicat lucrări
agrofitotehnice asemănătoare ;
- Lotul de seminţe sau material săditor este o anumită cantitate
omogenizată şi individualizată dintr-o partidă, variabilă ca
mărime în funcţie de specie ;
- Provenienţă - locul de cultură de pe care a fost obţinută o
anumită partidă de sămânţă sau material săditor şi loturile
corespunzătoare acesteia ;
- Acreditare – procedură prin care INCSMS recunoaşte că un
organism sau o persoană este competentă să efectueze activităţi
specifice ;
- Furnizor autorizat – persoană fizică sau juridică acreditată să
producă, prelucreze sau comercializeze seminţe sau material
săditor ;
- Persoană acreditată - persoană instruită, testată şi recunoascută
de autoritatea de acreditare să efectueze activităţi specifice şi să
semneze documente;
- Inspectorul acreditat (aprobator) – persoană recunoscută de
către autoritatea desemnată ca având competenţa să
îndeplinească inspecţia în câmp cu scopul certificării ;
- Inspectorul oficial (aprobator) – persoana recunoscută de
Autoritatea de certificare să inspecteze culturile destinate
producerii de sămânţă şi material săditor în vederea certificării ;
- Sondator oficial – persoană desemnată de Autoritatea de
certificare pentru sondarea seminţelor înscrise pentru certificare ;
- Inspecţia oficială - inspecţie realizată de responsabili oficiali,
desemnaţi ;
- Declaraţia furnizorului –procedură prin care se asigură că
toate procesele s-au desfăşurat în conformitate cu prevederile
legale.

2.3. Prelucrarea seminţelor şi materialului săditor.

18
 Prelucrarea seminţelor şi materialului săditor cuprinde toate fazele de la
recoltare şi până la livrare şi anume : precurăţirea, uscarea, curăţirea finală,
sortarea, fasonarea, tratarea, ambalarea, etichetarea, lotizarea şi depozitarea
efectuate în vederea realizării condiţiilor de calitate prevăzute în norme, în scop
comercial sau pentru folosinţă proprie.
În timpul acestor operaţiuni trebuie să se menţină autenticitatea şi puritatea
varietală, precum şi parametrii minimali de calitate prevăzuţi în norme, fiecare
operaţiune finalizându-se prin ambalare şi etichetare.
Pentru certificare se solicită sondarea şi certificarea oficială a seminţei şi
materialului săditor prin cererea denumită “Declaraţie pentru certificare”.
Declaraţia de certificare cuprinde elemente de identificare şi valoare
biologică din actul de control din câmp, acordul menţinătorului soiului,
identificarea loturilor rezultate, declararea valorii culturale informative, intenţia de
amestecare a unor partide sau loturi având aceleaşi provenienţe, cu menţinerea
autenticităţii şi purităţii varietale.
Agenţii economici autorizaţi să prelucreze sămânţa şi material săditor
trebuie să dispună de bază materială necesară, de spaţii de depozitare, să aibă un
laborator cu dotare minimă pentru executarea de analize, să utilizeze ambalaje
adecvate şi să aibă personal calificat. Ei trebuie să respecte cu stricteţe legislaţia în
vigoare şi să garanteze beneficiarilor cantitatea şi calitatea seminţelor şi
materialului săditor.

2.4. Depozitarea temporară şi condiţionarea

seminţelor şi materialului săditor.
Formarea loturilor

Depozitarea seminţelor şi materialului săditor înainte de condiţionare, atât

la producător cât şi la prelucrător trebuie să se facă strict pe specii, soiuri, categorii
biologice, provenienţe şi partide. Recolta depozitată trebuie etichetată, înscriindu-
se : furnizorul, numărul de identitate a recoltei, specia, soiul, categoria biologică,
cantitatea, anul recoltei.
Condiţionarea trebuie să se facă la prelucrători autorizaţi, care au personal
competent şi o bază materială adecvată, spaţii de depozitare şi aparatură specifică
pentru a realiza depozitarea temporară, sortarea, uscarea, precurăţirea, curăţirea
finală, fasonarea, calibrarea şi tratarea.

19
 Loturile se formează pe specii, soiuri, categorii biologice, provenienţe,
fiind omogene ca identitate şi ca indici de valoare culturală şi stare sanitară.
Mărimea loturilor este dată în tabelul 2.1. Mărimea maximă prevăzută nu poate fi
depăşită cu mai mult de 5 %.
Loturile condiţionate trebuie marcate în depozit pentru identificare cu o
etichetă ce cuprinde : denumirea speciei şi soiului (hibridului), categoria biologică,
provenienţa, furnizorul şi numărul de identitate ale seminţelor brute, anul recoltei,
numărul lotului, data formării lotului, cantitatea.
Ambalarea seminţelor şi materialului săditor condiţionate trebuie să se facă
în ambalaje care să nu afecteze calitatea seminţelor în perioada de garanţie. Pentru
un lot se foloseşte un singur tip de ambalaje. Seminţele din categoria Prebază şi
Bază din toate speciile, precum şi seminţele de legume cu bob mic, seminţe de
flori, seminţe decuscutate indiferent de categoria biologică se ambalează şi
comercializează numai în ambalaje noi. Se admit la ambalare şi comercializare
ambalaje reutilizate, dar curate, în cazuri excepţionale, cu avizul LCCCS şi
ITCSMS şi acceptul beneficiarului.
Închiderea ambalajelor trebuie făcută în aşa fel încât acestea să nu poată fi
deschise fără deteriorarea sistemului de închidere, iar eticheta şi ambalajul să nu
prezinte urmele violării acestora. Sistemul de închidere utilizat va fi verificat şi
avizat de ITCSMS.

Tabelul 2.1.
Mărimea lotului de seminţe şi a eşantionului de laborator
pentru principalele plante de cultură
(SR 1633/2003)

Felul seminţei Mărimea

Eşantio-
Denumirea ştiinţifică Denumirea Lotului nul de
comună - kg laborator
g minim
CEREALE
Triticum aestivum
L.ssp.vulgare Grâu comun 25000 1000
Triticum turgidum L.
- conv.durum Grâu durum 25000 1000

20
Secale cereale L. Secară 25000 1000
Triticale (Triticosecale) Witt. Triticale (Triticosecale) 25000 1000
Hordeum vulgare L.:
- conv.hexastichum Orz 25000 1000
- conv.distichum Orzoaică 25000 1000
Avena sativa L. Ovăz 25000 1000
Oryza sativa L. Orez 25000 500
Zea mays L. Porumb, sămânţă de
Prebază şi Bază 10000 250
Zea mays Porumb, sămânţă
Certificată 40000 1000
Zea mays L., conv.everta Porumb pentru floricele 10000 1000
Zea mays L.conv.saccharata Porumb dulce 5000 1000
Sorghum vulgare Pers. Sorg 10000 900
Panicum miliaceum L. Mei 10000 150
Fagopyrum aesculentum
Moench. Hrişcă 10000 600

LEGUMINOASE
Pisum sativum L. Mazăre 25000 1000
Phaseolus vulgaris L. Fasole 25000 1000
Glycine hispida Max. Soia 25000 1000
Cicer arietinum L. Năut 20000 1000
Lens culinaris Med. Linte 10000 600
Vicia faba L. Bob 25000 1000
Arachis hypogaea Alune de pământ 25000 1000
Lupinus sp. L. Lupin alb,galben, albastru 25000 1000
PLANTE OLEAGINOASE
Helianthus annuus L. Fl.soarelui : Prebază,Bază
5000 1000
Helianthus annus L. Fl.soarelui : certificată 20000 1000
Carthamus tinctorius Şofrănel 25000 900
L.
Brassica napus L. Rapiţă 10000 200
Ricinus communis L. Ricin 20000 1000
Linum usitatissimum In pentru ulei 10000 150

21
L.
Linum usitatissimum In pentru fibre 10000 150
L.
Cannabis sativa L. Cânepă 10000 600
Gossypium hirsutum Bumbac 25000 1000
L.
TUTUN
Nicotiana tabacum Tutun 10000 25
PLANTE TUBERCULIFERE ŞI RĂDĂCINOASE
Solanum tuberosum L. Cartof 50000 5000
Beta vulgaris L. Sfeclă pentru zahăr 20000 500
Cichorium inthybus L. Cicoare 10000 50
PLANTE AROMATICE ŞI MEDICINALE
Achillea millefolium Coada soricelului 10000 25
L.
Althaea rosea (L) Cov. Nalba de grădină 5000 80
Althea officinalis L. Nalba mare 5000 80
Angelica arhangelica Angelica 5000 40
L.
Atropa belladona L. Mătrăguna 10000 30
Brassica nigra (L.)
W.Lock Muştar negru 10000 40
Brassica juncea (L)
Czem Muştar vânăt 10000 100
Carum carvi L. Chimion 10000 80
Calendula oficinalis L. Gălbenele 5000 80
Coriandrum sativum Coriandru 10000 400
L.
Cynara scolymus L. Anghinare 20000 1000
Datura innoxia Mill. Laur păros 5000 100
Digitalis lanata Ehrb. Degeţel lânos 5000 5
Digitalis purpurea L. Degeţel roşu 5000 5
Dracocephalum
Moldavica L. Mătăciune 5000 25
Foeniculum vulgare Fenicul 10000 180
Mill.

22
 Hyoscyamus niger L. Măsălariţă 5000 25
Lavandula angustifolia Lavandulă 5000 10
Mill.
Malva glabra Desv. Nalba de cultură 5000 30
Majorana hortensis Măghiran 5000 20
Mnch.
Matricaria chomomilla Muşeţel 5000 5
L.
Mentha piperita L. Mentă 5000 5
Melissa oficinalis L. Roiniţă 5000 10
Ocimum basilicum L. Busuioc 1000 40
Oenothera biennis L. Luminiţa nopţii 1000 20
Papaver somniferum Mac 10000 25
L.
Pimpinella anisum L. Anason 10000 70
Salvia officinalis L. Jales 5000 30
Salvia sclarea L. Serlait 5000 80
Sinapis alba L. Muştar alb 10000 40
Saponaria officinalis Săpunariţa 5000 20
L.
Silybum marianum
Gaernt. Armurariu 5000 200
Tagetes patula L. Crăiţe 5000 40
Thymus vulgaris L. Cimbru de cultură 10000 25
Valeriana officinalis L. Valerina 5000 10
Vinca minor L. Saschiu 5000 20

Fiecare ambalaj se marchează cu o etichetă oficială, care este în acelaşi timp

certificatul oficial al seminţelor sau materialului săditor din ambalajul respectiv sau
cu o vignetă oficială şi eventual o plombă, care sunt eliberate de ITCSMS.
Etichetele oficiale de la exteriorul ambalajelor vor avea dimensiuni minime, de
regulă 110/67 mm şi în funcţie de categoria seminţelor şi materialului săditor, vor
avea următoarele culori :
- violet – pentru sămânţa Amelioratorului ;
- albe – cu dungă violetă pentru seminţe Prebază ;

23
 - albe – pentru sămânţă Bază
- albastre – pentru sămânţă certificată din generaţia I – C 1 :
- roşii – pentru sămânţă certificată din generaţia a II-a – C 2 ;
- brune – pentru sămânţă comercială ;
- gri – pentru seminţe care nu sunt certificate final ;
- verzi – pentru seminţe în amestec (mixtură).
În eticheta oficială se fac menţiuni privind ţara, Inspecţia de stat pentru
Calitatea seminţelor şi materialului săditor (ISCSMS), specia cu denumirea în
limba latină şi cea comună, soiul sau hibridul, categoria biologică, numărul lotului,
greutatea netă sau brută, sau număr de seminţe declarate, ţara de producţie dacă
este cazul, dacă sămânţa s-a tratat sau nu şi cu ce, data prelevării oficiale a probei
sau sigilării, calibre, clasa, seria şi numărul de ordine a etichetei şi precizarea că
seminţele au fost produse conform normelor tehnice şi controlate de ISCSMS.
În interiorul ambalajului poate fi utilizată o etichetă de aceeaşi culoare cu
eticheta certificat, cuprinzând un minim de menţiuni : specia, soiul, categoria
biologică, numărul lotului, substanţa de tratare.
Pentru ambalaje mici se pot folosi vignete oficiale, care sunt adezive, de
culorile certificatelor în funcţie de categoria biologică şi sunt numerotate. Ele
poartă următoarele menţiuni : ISCSMS România, specia sau amestecul şi
destinaţia, categoria biologică, greutatea netă sau brută sau număr de seminţe sau
plante.
Inainte de comercializarea seminţelor şi materialului săditor din stocul
anilor precdenţi sau în alte situaţii prevăzute în normele specifice, precum şi la
cerere, se fac analize parţiale pentru caracteristicile susceptibile de modificare în
special germinaţie, care prelungesc termenul de valabilitate a documentelor emise.
Data prelevării probei şi germinaţiei reanalizată se imprimă pe o vignetă care se
aplică pe eticheta oficială.
Vignetele pentru verificarea germinaţiei sunt de culoare galbenă,
autoadezive şi poartă număr de ordine şi se lipesc pe etichetele oficiale după ce s-a
reanalizat oficial germinaţia şi dacă se încadrează în limitele normativelor. Pe ele
se specifică “Germinaţia reanalizată”.
Plombele utilizate pot fi de metal de culoare naturală, de metal de culoare
galbenă, prima se foloseşte pentru toate speciile de seminţe şi material săditor
certificate, iar a doua pentru blocarea unui lot de seminţe.
Banda adezivă ISCSMS este utilizată numai de reprezentanţii acestei
instituţii pentru închiderea oficială a probelor în pungi de hârtie, pentru închiderea

24
parţială sau totală a ambalajelor cu seminţe care au fost deschise de reprezentanţii
oficiali.
Eticheta furnizorului, care nu trebuie confundată cu eticheta oficială, trebuie
să fie acceptată de ISCSMS şi poate fi prinsă odată cu eticheta Oficială.
În anumite situaţii cu aprobarea ISCSMS-ului eticheta furnizorului poate ţine
loc de eticheta oficială (certificat de calitate).

2.4.1. Prelevarea probelor în controlul seminţelor

şi materialului săditor. Analize de laborator

Seminţele şi materialul săditor condiţionate se pot depozita în vrac,

containere sau ambalate din momentul în care umiditatea întruneşte condiţii optime
de păstrare prevăzute în normative.
Prelevarea probelor oficiale în scopul analizării şi certificării loturilor de
seminţe ambalate sau în vrac, se face de către personalul autorizat al ITCSMS,
LCCCS şi de către persoane acreditate.
Atribuţiile şi competenţele personalului care execută prelevarea probelor de
seminţe şi materialului săditor sunt următoarele :
- Să respecte prevederile normelor în vigoare privind ridicarea probelor ;
- Să preleveze probele în prezenţa unui reprezentat al deţinătorului;
- Loturile să fie omogene, uşor accesibile sondării directe ;
- Completarea corectă a procesului verbal de ridicarea probelor şi
predarea acestora concomitent cu probele în cel mult 48 de ore.
Probelele nu sunt lăsate la producător, prelucrător sau comerciant.
Persoanele acreditate din afara ICSMS nu au competenţa să ridice proba în
următoarele situaţii :
- Loturile la care urmează să se verifice prezenţa organismelor
dăunătoare de carantină ;
- Loturile care fac obiectul unui litigiu ;
- Loturile aflate în stoc mai mult de un an ;
- Probele destinate verificării în pre şi postcontrol ;
- Loturile destinate exportului ;
- Loturile de seminţe Prebază şi Bază.

25
 Probele oficiale de laborator se iau în două exemplare, o probă se trimite la
laborator, iar o probă se păstrează ca martor la deţinătorul seminţelor, cu excepţia
probei pentru determinarea umidităţii. Masa probelor este prevăzută în normative.
Spărturile în ambalajele de hârtie ca urmare a sondării, se vor acoperi cu
bandă adezivă, iar dacă ambalajele s-au deschis, acestea se vor sigila sau închide cu
bandă adezivă după ridicarea probelor.
Pentru seminţele destinate comercializării în interiorul ţării şi cele pentru
necesarul propriu, analizele se execută după metodele în vigoare.
În funcţie de rezultatele analizelor şi testelor, loturile pot fi acceptate sau
respinse de la certificare, declasate, recomandate pentru recondiţionare sau pentru
alte destinaţii.
La cererea agenţilor economici, laboratoarele acreditate pot efectua analize
informative complete sau parţiale.
Analizele seminţelor destinate pentru export se fac folosind metodele ISTA,
pentru ţările afiliate sau se folosesc regulile şi normele naţionale sau prevederile
din contracte pentru terţe ţări.
Analizele pentru seminţele utilizate în ţară se fac temporar după actuale
metode de determinare a valorii culturale şi stării sanitare prevăzute în standardele
naţionale, cu amendamentele de rigoare.
Laboratorul central pentru Controlul Calităţii Seminţelor va alinia metodele
naţionale de efectuare a analizelor de laborator şi de ridicare a probelor la metodele
internaţionale promovate de I.S.T.A.
Prelevarea probelor oficiale pentru analiza şi certificarea loturilor de seminţe
ambalate sau în vrac, se face de către personalul autorizat al ITCSMS, LCCCS şi
de către persoane acreditate. Prelevarea probelor destinate analizării şi certificării
se poate executa şi mecanic (automat) de către prelucrătorii care dispun de utilaje
prevăzute cu dispozitive automate de ridicare a probelor. Acestea vor fi sub
controlul şi cu autorizarea autorităţilor de certificare.
Probele pentru analize informative de la agenţii economici autorizaţi pot fi
prelevate de persoane acreditate de LCCCS şi ITCSMS, care vor fi instruite, testate
supravegheate şi monitorizate în activitatea lor. Persoanele acreditate pot să
preleveze probe oficiale în scopul analizării şi certificării seminţelor şi materialului
săditor, în funcţie de specia şi categoria biologică pentru care a fost acreditate.
Autoritatea oficială va preleva şi verifica cel puţin 20 % din numărul probelor
ridicate de persoanele acreditate, prin sondaj.
Atribuţiile şi competenţele personalului care execută prelevarea probelor
sunt următoarele :

26
 - să respecte prevederile normelor în vigoare privind ridicarea şi
formarea probelor ;
- să preleveze probe numai în prezenţa unui reprezentat al deţinătorului
loturilor de seminţe ;
- loturile din care se prelevează probe să fie omogene, uşor accesibile
sondării directe în oricare punct pe verticială şi orizontală ;
- să completeze corect procesul-verbal de ridicare a probelor şi
să-l predea concomitent cu probele cât mai repede posibil, dar nu mai
târziu de 48 ore de la sondare.
Persoanele acreditate să ridice probe nu au competenţă în următoarele
cazuri :
- loturi la care urmează să se verifice prezenţa organismelor dăunătoare
de carantină şi a celor restrictive prevăzute de norme;
- loturile care fac obiectul unui litigiu ;
- loturile aflate în stoc mai mult de un an ;
- probele destinate verificării în pre şi postcontrol, inclusiv cele pentru
supraveghere şi monitorizare ;
- loturile destinate exportului ;
- loturile de seminţe şi material săditor din Prebază şi Bază.
Probele ridicate de persoane neautorizate primesc rezultate valabile numai
pentru probele analizate.
Probele oficiale de laborator se divizează în două părţi, din care una se
trimite la laborator pentru analiză, iar a doua se păstrează ca martor, sigilată la
deţinătorul de seminţe, cu excepţia probelor pentru determinarea umidităţii.
Spărturile şi ambalajele de hârtie ca urmare a sondării se acopăr cu bandă
adezivă, iar ambalajele care se deschid se vor resigila sau închide cu bandă adezivă
cu sigla ISCSMS , menţionându-se în procesul verbal de ridicare a probelor.
Mărimea probelor pe specii şi grupe de specii este dată în tabelul 2.1, iar
pentru cele neprevăzute, prin asimilare cu specia cea mai asemănătoare botanic.
În procesul de luare şi formare a probelor se utilizează următorii termeni :
Lotul este o anumită cantitate de seminţe limitată gravimetric, fizic
identificabilă, pentru care se poate elibera un certificat internaţional sau naţional de
analiză.
Proba primară (elementară) este o cantitate mică de sămânţă luată dintr-un
punct a lotului, cu sonda sau cu mâna.
Proba compusă (omogenizată) provine din combinarea şi amestecarea
probelor primare luate din lot.
27
 Proba de laborator este proba trimisă la laborator pentru analize, limitată
gravimetric şi poate cuprinde fie întreaga probă compusă fie o subprobă a acesteia,
obţinută prin anumite metode.
Sigilarea constituie procedeul de închidere a ambalajelor sau containerelor
pentru a nu avea acces la seminţe fără a se cunoaşte acest lucru.
Sondele sunt instrumente cu ajutorul cărora se iau probele primare din lotul
de seminţe.
Proba se obţine din lotul de seminţe prin extragerea aleatorie a unei mici
cantităţi din diferite părţi ale lotului şi combinarea acestora.
Lotul nu trebuie să depăşească cantitatea prevăzută în standard. În cazul unor
loturi mici de seminţe sunt permise probe de laborator mai mici.
Lotul de seminţe trebuie să fie omogen şi se găseşte în saci sau containere,
etichetate şi sigilate sau apte pentru sigilare. Certificatele internaţionale nu se pot
elibera pentru loturi de seminţe în vrac sau în containere care nu pot fi sigilate.
La data luării probelor (sondării) ambalajele sau containerele trebuie să fie
sigilate. Nici un lot sondat nu poate rămâne nesigilat.
Fiecare etapă în sondarea lotului se efectuează folosind tehnici şi
instrumente corespunzătoare (sonde).
Sonda tip baston sau sonda vieneză (cilindrică) (fig.2.1) constă dintr-un
tub gol de alamă în interiorul căruia este închis un alt tub rotitor cu un vârf ascuţit.
Ambele tuburi au în perete câte o deschidere liniară astfel încât atunci când prin
rotire acestea se suprapun seminţele pot pătrunde în interiorul sondei. Tuburile
variază ca lungime şi diametru, fiind destinate pentru seminţe şi containere de
diferite mărimi şi sunt făcute cu sau fără despărţituri interioare. Pentru sondarea
seminţelor în saci au fost considerate corespunzătoare următoarele dimensiuni :
pentru cereale sonde de 762 mm lungime cu diametrul exterior de 25,4 mm şi 6
orificii, iar pentru trifoliene, diametrul exterior 12,7 mm şi 9 orificii. Sondele
pentru containere mai mari au până la 1600 mm lungime, 38 mm diametru şi 6 sau
9 orificii.

28
29
 Fig.2.1. Sonde pentru prelevat probe de seminţe
a. Sonda electromecanică, în celulele silozului ; b. sonde de mână : 1 – sondă de sac ;
2 – sondă cilindrică ; 3-4 – sondă conică ; 5 – sonde pentru luat produse în mişcare ;
6 – sondă efilată (c-deschisă divizată ; d – deschisă)
Aceste sonde pot fi folosite orizontal, oblic sau vertical. Când sunt folosite
vertical ele trebuie să aibă porţiuni care să împartă interiorul într-un număr de
compartimente.
La folosire, sonda se introduce pe diagonală în sac sau container. Pentru
seminţele aflate în vrac, introducerea verticală sau oblică este mult mai
practicabilă. Sonda se introduce în poziţie închisă, apoi se deschide de câteva ori
sau se agită pentru umplerea completă. Se închide din nou cu atenţie pentru a nu se
sfărâma seminţele, se scoate şi se goleşte conţinutul într-un vas.
Sonda tip Nöbbe (mică, pumnul, de sac) (fig.2.1.) este folosită pentru luarea
probelor elementare din saci plombaţi sau legaţi. Se compune din corpul sondei,
metalic sub formă de jgheab şi cu vârful ascuţit, lung de 15-20 cm şi mânerul de
lemn prevăzut cu o deschidere centrală sub formă de tub, pentru scurgerea
seminţelor.
Pentru luarea probelor, sonda se introduce (prin străpungere) încet în sac,
sub un unghi de circa 300 faţă de orizontală, cu fereastra în jos, până când atinge
centrul sacului.
Se răsuceşte apoi cu 1800 aducându-se fereastra în sus şi se trage cu o viteză
descrescândă, astfel încât cantitatea de seminţe provenită din locuri succesive să
crească progresiv de la centru la marginea sacului. Sondarea va alterna la vârful,
mijlocul şi baza sacului.
Sonda conică se compune din corpul sondei, capac, vergele, lamele, care
leagă corpul sondei de vergele, un mâner şi mufe de legătură între vergele. Pentru
extragerea probelor se pregăteşte sonda prin scoaterea sau adăugarea vergelelor în
funcţie de grosimea stratului de seminţe.
Se introduce sonda în poziţie verticală în vrac, corpul sondei fiind închis cu
capacul. Astfel, corpul sondei rămâne gol în tot timpul cât sonda este împinsă în
masa de boabe.
Când se face mişcarea inversă de scoatere a sondei, prin tragerea tijei,
capacul sondei se deschide şi seminţele intră în corpul sondei. Corpul sondei fiind
plin, la tragerea sa prin masa de boabe nu mai primeşte alte seminţe, astfel încât, în
corpul sondei se află boabe dintr-un anumit punct şi de la o anumită adâncime a
vracului.
Sonda efilată se compune din corpul sondei, tijă şi mâner. Corpul sondei
este format dintr-un jgheab de metal cu vârful alungit pentru a pătrunde în masa de
30
seminţe, iar capătul opus este prevăzut cu o tijă de care se prinde un mâner de
lemn. Când jgheabul este prevăzut cu nişte despărţituri transversale poartă
denumirea de sondă efilată deschisă divizată.
Sonda pentru produse în mişcare se compune dintr-un vas în formă de
trunghi de piramidă gol în interior, cu baza mare deschisă, având o tijă care se
poate prelungi.
Sonda electromecanică, se foloseşte pentru ridicarea probelor din celulele
silozurilor.
Luarea probelor pentru certificatul internaţional – orange sau verde şi
naţional trebuie executată numai de către persoane autorizate.
Probele pentru cazuri în litigiu, pentru efectuarea de analize paralele de către
laboratoare diferite, precum şi pentru casarea seminţelor se ridică de către
personalul autorizat care execută şi sigilarea lotului în prezenţa părţilor interesate.
Prelevarea probelor poate fi executată şi mecanic (automat) sub controlul şi
cu acordul autorităţii de certificare.
Din loturile destinate comercializării probele de laborator se formează în
două exemplare din care, unul se transmite la laborator pentru analize, iar al doilea
se păstrează ca martor la deţinătorul de seminţe. În restul cazurilor probele se
formează într-un singur exemplar.
Intensitatea de sondare a seminţelor aflate în saci (sau alte containere de
capacitate similară, uniforme ca mărime cu greutatea de până la 100 kg) condiţiile
minime de sondare sunt :
- 1-4 saci : 3 probe primare din fiecare sac ;
- 5-8 saci : 2 probe primare fin fiecare sac ;
- 9-15 saci : o probă primară din fiecare sac ;
- 16-30 saci : 15 probe primare în total ;
- 31-59 saci : 20 probe primare în total ;
- 60 sau mai mulţi saci : 30 probe primare în total.
În cazul în care se sondează seminţele din containere sau din curentul de
seminţe care se scurg în containere trebuie considerate minime următoarele condiţii
:

Mărimea lotului Numărul de probe primare

Până la 500 kg Minimum 5 probe primare
De la 501 la 3000 kg O probă la fiecare 300 kg, însă nu mai puţin de 10
31
 De la 3001 la 20000 kg O probă la 500 kg, însă minimum 10
Peste 20000 kg O probă la fiecare 700 kg, însă minimum 40

Masa probei de laborator.

Masa minimă a probei de laborator, pentru determinarea umidităţii la probele
ce trebuie măcinate este de 300 g, iar la celelalte probe de 100 g.
Pentru celelalte analize masa probei de laborator este specificată în tabelul
2.1.
Luarea probelor primare
În cazul în care lotul de seminţe se află în containere sau saci, se aleg la
întâmplare de-a lungul întregului lot iar probele primare se iau de la vârful,
mijlocul şi baza containerului, fără a fi necesar mai mult de un punct din fiecare
container sau sac.
Dacă sămânţa se află în vrac sau în containere mari, probele se iau din poziţii
şi adâncimi la întâmplare.
În cazul seminţelor îmbrăcate probele se pot lua şi cu mâna.
În cazul în care sămânţa se ambalează în pachete mici sau în containere
impermeabile pentru umiditate sămânţa trebuie sondată înainte de ambalare.
Seminţele pot fi sondate şi pe măsură ce intră în containere, cu condiţia ca
sonda să se deplaseze uniform de-a lungul secţiunii transversale a curentului de
seminţe.
În cazul în care probele primare par uniforme ele se combină (se amestecă)
pentru a forma proba compusă (omogenizată).
Proba de laborator se obţine prin reducerea probei compuse până la
mărimea corespunzătoare prin una din metode :
Metoda divizorului mecanic . Această metodă este corespunzătoare tuturor
speciilor , cu excepţia seminţelor îmbrăcate. Aparatul împarte proba trecută prin el
în două părţi aproximativ egale. Se repetă operaţiunea până se obţine masa probei
de laborator specificată în Standard. Divizoarele sunt de mai multe tipuri : divizor
conic, divizor de sol, divizor centrifugal.
Metoda înjumătăţirii modificate. Aparatul cuprinde o tavă în care este
montat un grătar care formează o reţea de celule cubice egale, deschis la un capăt şi
fiecare a doua celulă neavând fund. După omogenizare prealabilă sămânţa este
răspândită uniform pe suprafaţa tăvii. Când grătarul se ridică, aproximativ jumătate
din probă rămâne pe tavă. Proba se înjumătăţeşte până ajunge la mărimea probei de
laborator.

32
 Metoda linguriţei. Această metodă se foloseşte pentru speciile cu seminţe
mici. Sunt necesare o tavă, o spatulă şi o linguriţă cu marginea dreaptă.
După omogenizarea prealabilă se împrăştie sămânţa uniform pe suprafaţa
tăvii. Cu linguriţa într-o mână şi cu spatula în celalată, se iau cantităţi aproximativ
egale de seminţe din mai multe locuri la întâmplare şi din toată grosimea stratului
de seminţe, astfel încât să se obţină cel puţin masa minimă prevăzută pentru proba
de laborator.
Metoda de înjumătăţire manuală. Această metodă este indicată la
următoarele specii de seminţe : Andropogon sp., Arrhenatherum sp., Oryza sp., etc.
şi la unele specii de arbori şi arbuşti cum ar fi Acer sp., Aesculus sp., Fraxinus sp.,
Juglanus sp., Populus sp., Quercus sp., etc.
Seminţele se împrăştie uniform pe o suprafaţă netedă, curată, se amestecă
minuţios ; grămada se împarte în două jumătăţi, care se înjumătăţesc la rândul lor,
până ce se obţin 8 porţiuni. Se combină porţiuni, 1 cu 3, 2 cu 4 ş.a.m.d. Se elimină
cele 4 porţiuni rămase. Se repetă acţiunea până când se obţine masa probei de
laborator.
După efectuarea analizelor probele se păstrează în condiţii optime pentru o
anumită perioadă de timp în vederea unei eventuale reverificări de către aceeaşi sau
altă staţiune. Probele de laborator pentru care s-a eliberat un certificat internaţional
trebuie păstrate în condiţii în care să minimalizeze orice schimbare a calităţii timp
de un an, iar probele analizate pentru intern se vor păstra 6 luni.
Expedierea probelor.
Fiecare probă de laborator este marcată astfel încât să se stabilească legătura
dintre lot şi probă. Pentru Certificatul internaţional şi naţional proba trebuie
sigilată. Probele trebuie ambalate astfel încât să se prevină deteriorarea în timpul
transportului. În containere etanşe se ambalează numai probele destinate
determinării umidităţii, bolilor şi dăunătorilor, celelalte probe în săculeţi de pânză
în pungi de hârtie. Probele la care trebuie să se determine germinaţia nu trebuie
închise în containere etanşe. Probele trebuie expediate fără întârziere la laborator,
fără a fi lăsate la dispoziţia unor persoane neautorizate. În cazul în care seminţele
au fost tratate chimic se specifică tratamentul efectuat. Pe eticheta ambalajului se
scriu următoarele menţiuni :
- specia, soiul, categoria biologică ;
- denumirea unităţii deţinătoare ;
- numărul lotului, masa şi anul recoltei ;
- felul ambalării lotului ;
- data luării probelor .
33
 O etichetă se lipeşte pe ambalaj şi o etichetă se introduce în interior.
Pentru luarea şi formarea probelor de laborator se întocmeşte un proces-
verbal în două exemplare din care un exemplar rămâne la proprietarul seminţelor şi
un exemplar însoţeşte probele de laborator.

2.5 Analize de laborator.

Întrunind condiţiile cerute de Standardele de stat, probele de laborator,

însoţite de procesul-verbal de luare şi formare, ajung la Inspectoratul Teritorial de
Calitatea Seminţelor şi Materialului săditor, unde li se dă un număr de înregistrare
şi se întocmeşte o fişă de analiză care va însoţi proba de laborator pe parcursul
efectuării analizelor. Se efectuează două feluri de analize : subiective şi obiective.
Analizele subiective constă în aprecierea culorii naturale a seminţelor, dată de
pigmenţii localizaţi în tegumentul seminal în cazul seminţelor şi în pericarp în
cazul fructelor.
Decolorarea este cauzată de atacul unor dăunători, ciuperci şi bacterii la
nivelul învelişului sau se datoreşte unor oxidări în interiorul seminţei din cauza
învechirii. Umiditatea ridicată din timpul recoltării, temperaturile ridicate în timpul
păstrării sunt factori care contribuie la deprecierea culorii normale a seminţelor.
Seminţele bogate în grăsimi şi proteine – indiferent de condiţiile de păstrare - îşi
modifică culoarea iniţială datorită oxidărilor ce au loc din cauza învechirii.
Schimbarea culorii seminţelor faţă de cea normală se trece în fişa de analiză.
Luciul este caracteristic la seminţele fiecărei specii. Pierderea luciului se
datoreşte aceloraşi factori ca şi pentru pierderea culorii, dar mai ales datorită
învechirii şi atacului unor ciuperci.
Luciul se poate falsifica prin adăugarea de ulei de parafină sau alt ulei
incolor, fapt care poate fi identificat prin frecarea seminţelor cu tifon sau hârtie
albă.
Mirosul este specific diferitelor seminţe şi în special la cele care conţin
uleiuri eterice.
Prin învechire, uleiurile eterice se volatilizează şi mirosul dispare. Seminţele
pot împrumuta diferite mirosuri de la dăunători, chimicale, de la alte seminţe cu
mirosuri penetrante, prin fenomenul de sorbţie. Analiza mirosului se face prin
simţul olfactiv. Pentru o determinare mai apropiată de realitate, se macerează 10-12
seminţe în apă la temperatura de 60-700C. Paharul cu seminţe se acoperă 4-5
minute, apoi se decantează şi se analizează mirosul. Combaterea mirosului
34
denaturat se face prin vânturare şi prin aerisire intensă, iar mirosul de mucegai se
combate prin amestecarea seminţelor cu praf de mangal 0,5 kg la 100 kg sămânţă.
Rezultatele se trec în fişa de analiză.
Gustul se pierde odată cu pierderea mirosului caracteristic. Datorită
oxidărilor gustul poate fi amar, rânced, etc.
Uniformitatea este o însuşire importantă în materialul de semănat şi plantat,
dar şi pentru prelucrări industriale. Se apreciază fie cu ochiul liber, fie cu ajutorul
unor site metalice. Rezultatele sunt trecute în fişa de analiză.
După analiza organoleptică a probelor de seminţe, se trece la executarea
analizelor obiective, care, se referă la calităţile fizice şi biologice ale seminţelor,
obţ inându-se indicaţii precise asupra valorii culturale sau industriale ale
produsului.
Analizele obiective se fac după prescripţiile standardelor de stat în vigoare,
standardelor internaţionale, fixându-se în final destinaţia ce urmează să o
primească materialul : pentru însămânţare, industrie sau consum.
Analizele obiective sunt : puritatea (P), capacitatea germinativă (G), masa a
1000 de boabe (MMB), umiditatea (U), starea sanitară, masa hectolitrică (MHL),
sticlozitatea, autenticitatea, etc.

2.5.1. Determinarea purităţii fizice şi a componenţei

botanice a seminţelor (SR 7713/1999).

Prin puritatea unei probe de seminţe se înţelege totalitatea seminţelor pure ce

aparţin speciei sau soiului analizat, exprimată în procente faţă de masa probei de
analiză. Deducându-se compoziţia probei, se exprimă compoziţia întregului lot de
seminţe.
Puritatea seminţelor prezintă importanţă atât pentru seminţele destinate
însămânţărilor cât şi pentru cele destinate altor scopuri din următoarele
considerente :
- puritatea face parte din formula de calcul a normei de sămânţă la
hectar ;
- indică cuantumul pierderilor ce pot rezulta prin condiţionarea
produsului ;
- în funcţie de componenţa numerică şi diversitatea impurităţilor se
poate stabili metoda de condiţionare şi păstrare a seminţei ;

35
 - oglindeşte nivelul măsurilor agrofitotehnice ca şi condiţiile
pedoclimatice în care s-a obţinut sămânţa ;
- valorificarea produselor prin preţuri corespunzătoare.
În laboratoarele pentru controlul seminţelor puritatea se determină înaintea
altor însuşiri, deoarece, determinarea majorităţii analizelor se face pe sămânţa pură.
Proba de analiză a purităţii (SR 7713) din tabelul 2.2. se prelevează din
proba de laborator după ce se analizează însuşirile organoleptice a seminţelor.
Mărimea probelor de analiză a purităţii fizice şi componenţei botanice este
dată în tabelul 2.2.

Tehnica determinării purităţii şi componenţei botanice a seminţelor.

Determinarea purităţii fizice (P) a seminţelor se execută conform

prevederilor SR-7713/1999, în felul următor :
- Se goleşte conţinutul probei de laborator pe masa de lucru ;
- Se examinează seminţele organoleptic privind aspectul, culoarea,
luciul, mirosul caracteristic, umiditatea, prezenţa mucegaiurilor,
observaţiile notându-se în fişa de analiză.
Pentru determinarea purităţii fizice se extrage din proba de laborator, fie o
probă de analiză a cărei masă minimă este prevăzută în SR 7713/99 (tabelul 2.2.),
fie două subprobe egale, care să aibă împreună masa minimă a probei de analiză.
Când se iau două subprobe, fiecare se extrage independent după omogenizarea
probei de laborator.
Proba de analiză se prelevează folosind una din metodele : metoda
divizorului mecanic ; metoda godeurilor aşezate la întâmplare ; metoda
înjumătăţirii mecanice, metoda linguriţei.

Separarea categoriilor de componente

Separarea seminţelor din probe se face cu ajutorul unei spatule sau pensete
în patru categorii de componente :
- sămânţă pură ;
- alte seminţe (seminţe de alte plante de cultură) ;
- seminţe de buruieni (fig.2.2 – 2.7) ;
- materii inerte.
Separarea seminţei pure se face prin examinarea fiecărei particule din probă
ca să poată fi vizibile caracteristicile ei, în anumite cazuri sunt prevăzute anumite

36
 procedee mecanice sau folosirea presiunii fără să se afecteze capacitatea de
germinare.
Sămânţa pură reprezintă specia stabilită de expeditor sau găsită
predominantă la analiză şi cuprinde toate varietăţile botanice şi cultivarele speciei
incluzând :
- seminţe intacte aşa cum sunt definite pentru fiecare gen sau specie în
definiţia seminţei pure.
Tabelul 2.2.
Mărimea probelor de analiză pentru determinarea
purităţii şi componenţei botanice a seminţelor

Felul seminţei Mărimea probei

Pentru
Denumirea ştiinţifică Denumirea Pentru componen-
comună puritatea ţa botanică
CEREALE
Triticum aestivum ssp.vulgare
(Vill) Mac Kew Grâu comun 120 1000
Triticum turgidum
- conv.durum Desf. Grâu durum 120 1000
Secale cereale L. Secară 120 1000
Triticale (Triticosecale) Triticale (Triticosecale) 120 1000
Vittmack
Hordeum vulgare L : 120 1000
- conv.hexastichon Alef Orz 120 1000
- conv.distichon Alef Orzoaică 120 1000
Avena sativa L. Ovăz 120 1000
Oryza sativa L. Orez 40 400
Zea mays L. Porumb, sămânţă de
Prebază şi Bază
Zea mays L. Porumb, sămânţă
Certificată 900 1000
Zea mays L., conv.everta Porumb pentru floricele 900 1000
Zea mays L. conv.saccharata Porumb dulce
900 1000
Sorghum vulgare Pers. Sorg 90 900
37
Panicum miliaceum L. Mei 15 150
Fagopyrum aesculentum
Moench. Hrişcă 60 600

LEGUMINOASE
Pisum sativum L. Mazăre 900 1000
Phaseolus vulgaris L. Fasole 700 1000
Glycine hispida Max. Soia 500 1000
Cicer arietinum L. Năut 1000 1000
Lens culinaris Med. Linte 60 600
Vicia faba L. Bob 1000 1000
Arachis hypogaea L. Alune de pământ 1000 1000
Lupinus sp. L. Lupin alb,galben, albastru
450 1000
PLANTE OLEAGINOASE
Helianthus annuus L. Fl.soarelui : Prebază,Bază
200 1000
Helianthus annus L. Fl.soarelui : certificată 200 1000
Carthamus tinctorius L. Şofrănel 90 900
Brassica napus L. Rapiţă 10 100
Ricinus communis L. Ricin 500 1000
Linum usitatissimum L. In pentru ulei 15 150
Linum usitatissimum L. In pentru fibre 15 150
Cannabis sativa L. Cânepă 60 600
Gossypium hirsutum L. Bumbac 350 1000
TUTUN
Nicotiana tabacum Tutun 0,5 5
PLANTE TUBERCULIFERE ŞI RĂDĂCINOASE
Solanum tuberosum L. Cartof
Beta vulgaris L. Sfeclă pentru zahăr 50 500
Cichorium inthybus L. Cicoare 5 50
PLANTE AROMATICE ŞI MEDICINALE
Achillea millefolium L. Coada soricelului 0,5 5
Althaea rosea (L) Cov. Nalba de grădină 20 -
Althea officinalis L. Nalba mare 20 -
Angelica arhangelica L. Angelica 10 -
38
Atropa belladona L. Mătrăguna 3 30
Brassica nigra (L.)
W.Lock Muştar negru 4 40
Brassica juncea (L) Czem
Muştar vânăt 4 40
Carum carvi L. Chimion 8 80
Calendula oficinalis L. Gălbenele 20 -
Coriandrum sativum L. Coriandru 40 400
Cynara scolymus L. Anghinare 120 100
Datura innoxia Mill. Laur păros 25 -
Digitalis lanata Ehrh. Degeţel lânos 1 -
Digitalis purpurea L. Degeţel roşu 0,2 -
Dracocephalum -
Moldavica L. Mătăciune 0,5
Foeniculum vulgare Fenicul 18 180
P.Mill.
Hyoscyamus niger L. Măsălariţă - -
Lavandula angustifolia Lavandulă 2 -
Mill.
Malva glabra Desv. Nalba de cultură - -
Majorana hortensis Mnch. Măghiran - -
Matricaria chomomilla L. Muşeţel 0,5 -
Mentha piperita L. Mentă 0,5 -
Melissa oficinalis L. Roiniţă 2 -
Ocimum basilicum L. Busuioc 4 40
Oenothera biennis L. Luminiţa nopţii 1 10
Papaver somniferum L. Mac 1 10
Pimpinella anisum L. Anason 7 70
Salvia officinalis L. Jales 8 -
Salvia sclarea L. Serlait 20 -
Sinapis alba L. Muştar alb 4 40
Saponaria officinalis L. Săpunariţa 5 -
Silybum marianum -
Gaernt. Armurariu 50
Tagetes patula L. Crăiţe 10 -
Thymus vulgaris L. Cimbru de cultură 0,5 5

39
Valeriana officinalis L. Valerina 2 -
Vinca minor L. Saschiu 5 -

- la Poaceae, inflorescenţe cu o cariopsă evidentă care conţine endosperm,

cariopse libere, fragmente de seminţe mai mari de jumătate din mărimea iniţială ;
Alte seminţe. Se include seminţele oricăror specii, altele decât cele de la
sămânţa pură.
Materii inerte. În materii inerte se includ seminţele şi toate celelalte structuri
şi materiale nedefinite ca sămânţă pură,sau alte seminţe cum ar fi :
- seminţe (achene şi fructe similare, schezocarpe şi mericarpe) la care
este evident că lipseşte o sămânţă adevărată la prima vedere;
- fragmente de seminţe sparte sau vătămate care reprezintă jumătate sau
mai puţin de jumătate din mărimea iniţială ;
- seminţele de Fabaceae, Brassicaceae, Cupressaceae, Pinaceae,
Texaceae şi Taxodiaceae cu învelişul seminţei lipsă ;
- cotiledoanele separate de la Fabaceae ;
- seminţele de Cuscuta sp., care sunt fragile sau de culoare gri-cenuşie,
până la alb-crem ;
- inflorescenţe sterile neataşate, glume goale, bractee, palei, tulpini,
frunze, coji, flori, gale de nematozi, scleroţi, fragmente de mălură,
nisip, pământ, pietre şi altele care nu sunt seminţe ;
- toate materialele (corpurile) trecute în fracţiunea uşoară când separarea
s-a făcut prin metoda vânturării uniforme, cu excepţia seminţelor
străine.
Calculul rezultatelor.
După separare fiecare componentă se cântăreşte în grame cu un număr
minim de zecimale necesar pentru a calcula procentul la o zecimală (tabelul 2.3).

Tabelul 2.3.
Numărul de zecimale necesar pentru cântărire

Greutatea probei de lucru sau jumătate Masa probei de lucru sau jumătate din
din proba de lucru în g proba de lucru şi componentele sale la
următoarele numere zecimale
Mai puţin de 1,000 4
De la 1,000 până la 9,999 3
De la 10,0 până la 99,99 2
40
De la 100,00 până la 999,9 1
Peste 1000,0 0

Se însumează masele tuturor fracţiunilor de componente din proba de analiză

şi se compară cu masa iniţială. Dacă este o diferenţă mai mare de 5 % faţă de masa
iniţială a probei se face o nouă analiză. Rezultatul acestei analize se raportează.
Conţinutul exprimat în procente al fiecărei părţi componente se raportează
cu o zecimală. Calculul procentelor se bazează pe suma tuturor componentelor, nu
pe masa iniţială a probei de analiză.
Conţinutul procentual (x) al fiecăreia din cele 3 categorii de impurităţi se
calculează după formula :

m1 (m2, m3) x 100

x = ------------------------ în care :
m
- m1, m2, m3 – masa categoriei respective de impurităţi în proba de analiză
(grame) ; m – masa totală a probei de analiză (grame).

P = 100 - ( x1 + x2 + x3 ) % în care : x1 – alte plante de cultură ; x2 – seminţe

de buruieni ; x3 – materii inerte. Toate în procente.

Rezultatul analizei de puritate se exprimă cu o zecimală, suma procentelor

de masă ale componentelor trebuie să fie 100. Componentele sub 0,05 se înscriu cu
“urme”.
Procentele de sămânţă pură, alte seminţe şi materii inerte se înscriu în
certificatul de analiză în spaţiile respective. În cazul în care pentru un component
rezultatul este nul, acesta se înscrie cu “0,0” în spaţiu corespunzător.
Procedura de rotunjire
Se însumează procentele tuturor fracţiunilor. Fracţiunile care sunt raportate
ca “urme” sunt excluse de la acest calcul, celelalte fracţiuni totalizează împreună
100 %. Dacă această sumă nu este egală cu 100 % (ori 99,9 sau 100,1), atunci
adăugăm sau scădem 0,1 % din valoarea cea mai mare (indicat din fracţiunea de
sămânţă pură).
Calculul rezultatelor când se analizează două subprobe.
Se însumează masele tuturor fracţiunilor componente pentru fiecare
subprobă de analiză. Aceste sume trebuie să fie comparate cu masa iniţială a probei

41
ca o verificare a variaţiei masei. În cazul în care este o diferenţă mai mare de 5 %
faţă de masa iniţială a probei se face o nouă analiză a celor două subprobe.
Calculul procentual al componentelor
Pentru fiecare subprobă de analiză se calculează procentul de masă a
fiecărui component cu cel puţin două zecimale. Procentele trebuie să fie bazate pe
suma maselor componentelor din fiecare subprobă de analiză, nu pe masa iniţială a
probei de analiză. Se adună împreună procentele apropiate pentru fiecare subprobă
de analiză şi se calculează media procentelor de masă pentru fiecare component. Se
verifică toleranţele şi se fac rotunjirile. Procentul de seminţe al altor specii, altele
decât sămânţa pură sau a altor feluri de materii inerte nu necesită calculul decât cu
excepţia celor menţionate la punctul 8 din SR-7713/1999.
Pentru a determina procentele finale raportate, se însumează masa seminţei
pure, materii inerte şi alte seminţe din fiecare repetiţie şi se calculează procentul de
masă pe bază masei totale a fiecărui fracţiuni în analiza de puritate.
Analiza variaţiei dintre cele două subprobe de analiză
Diferenţa pentru fiecare component al celor două subprobe de analiză nu
trebuie să depăşească toleranţele din SR-7713/99. În cazul în care toate fracţiunile
din repetiţii sunt în cadrul toleranţelor se adună masele fracţiunilor corespondente.
Se calculează procentul şi se rotunjesc cifrele la o zecimală. Datele se trec în
certificatul de analiză în spaţiile respective.
Determinarea numerică a seminţelor străine (alte seminţe)
Determinarea numerică a seminţelor străine constă în estimarea numărului
de seminţe din alte specii declarate de expeditor, fie în general (de exemplu toate
celelalte specii) fie referindu-se la o categorie de seminţe (de exemplu specii
considerate ca dăunătoare într-o anumită ţară, fie o anumită specie (de exemplu
Agropyron repens).
În comerţul internaţional această determinare este folosită în special pentru a
determina prezenţa seminţelor unor specii dăunătoare sau nedorite.
*Alte seminţe* se referă la celelalte specii , altele decât cele de la sămânţa
pură.
La determinarea numărului de alte seminţe trebuie să se respecte prevederile
SR-7713/99. Determinarea se face prin test complet, limitat, redus sau redus
limitat.
Testul complet este acela în care întreaga probă de analiză este examinată
pentru a stabili prezenţa tuturor seminţelor străine :
Testul limitat este acela în care examinarea probei de analiză se limitează la
speciile stabilite (unele specii) ;

42
 Testul redus este acela în care se examinează numai o parte din proba de
analiză (cel puţin o cincime din proba de analiză, când speciile sunt dificil de
identificat) ;
Testul redus-limitat este acela în care pentru stabilirea speciilor se
examinează mai puţin decât masa prescrisă pentru proba de analiză.
Determinarea se face prin exprimarea numerică a seminţelor găsite în
cantitatea de seminţe examinată. În cazul în care sămânţa nu poate fi identificată cu
certitudine la nivelul speciei este permis să se comunice numai denumirea genului.
Pentru examinarea probei şi uşurarea muncii se pot folosi site, vânturători
sau alte mijloace mecanice.
Modul de lucru. Proba de analiză se examinează fie pentru toate speciile
străine, fie pentru anumite specii, aşa cum a cerut beneficiarul. Se numără
seminţele din fiecare specie prezentă.
Calculul şi exprimarea rezultatelor. Rezultatul se exprimă ca număr de
seminţe din fiecare specie sau categorie stabilită găsită şi cantitatea efectiv
analizată. În plus se poate calcula numărul pe unitatea de masă (la kilogram de
exemplu). Pentru a decide dacă două determinări, făcute de aceeaşi staţiune sau la
staţiuni diferite sunt semnificativ diferite, cele două probe trebuie să aibă aceeaşi
masă.
Masa reală a seminţelor examinate, denumirea ştiinţifică şi numărul de
seminţe din fiecare specie găsită în această masă trebuie înscrise în certificatul de
analiză, cu toate că rezultatul poate fi exprimat suplimentar şi pe alte căi (de
exemplu numărul de seminţe din fiecare specie sau categorie de seminţe/kg).
Pe certificat trebuie scris : test complet, test limitat, test redus, test limitat-
redus, după caz.
În SR-7731/1999, anexa C, partea întâi sunt date numerele pentru definiţiile
de sămânţă pură (DSP), iar în partea a 2-a sunt date definiţiile pentru sămânţă pură-
numerotate.
Dacă mai multe genuri au definiţii similare pentru sămânţa pură au fost
trecute sub acelaşi număr de ordine.
La determinările de puritate fizică analizatorii utilizează aparate care măresc,
cu lumină reflectată, site şi ventilatoare separatoare pentru separarea probei în
părţile componente.
Lupele de mână şi lupe binoculare sunt necesare ca ajutoare pentru
identificarea exactă şi separarea unităţilor de seminţe mici şi fragmentelor. Lumina
reflectată este foarte folositoare pentru spiculeţele sterile ale ierburilor de cele

43
fertile şi poate fi folosită de asemenea pentru identificarea galelor de nematozi şi a
ciupercilor.
Sitele sunt folosite ca ajutor pentru analizele de puritate în separarea
impurităţilor, pământului şi alte mici particule din proba de lucru.
Ventilatoarele separatoare de seminţe sunt folosite pentru a separa materialul
uşor ca pleava şi spiculeţele goale din ierburi de seminţe mai grele. Ventilatoarele
separatoare care sunt normal folosite dau cele mai exacte separări numai pentru
probele mici (până la 5 g).

44
 Fig.2.2. Seminţe de buruieni

1. Avena fatua (odos) ; 2. Bromus secalinus L. (obsigă) ;

3. Cynodon dactylon (L.) - pir gros ; 4. Echinocloa crus galli (L.)
-iarbă bărboasă, mohor lat ; 5. Lolium remotum Sch ; 6. Lolium
temulentum L. (zizanie, sălbăţie) ; 7. Setaria glauca (L.) mohor ;
8 8.Setaria viridis (L.) – mohor ; 9. Fagopyrum convolvulus (L) –
hrişcă urcătoare ; 10. Polygonum aviculare L. (troscot)

45
 Fig. 2.3. Seminţe de buruieni
11. Polygonum lopathifolium L. (iarbă roşie)
12. Polygonum persicaria L. (ardeiul broaştei)
13. Rumex acetosella L. (măcriş mărunt)
14. Rumex crispus L.
15. Chenopodium album (căpriţă, spanac salbatic)
16. Amaranthus retroflexus L. (ştir)
17. Agrostemma githago L. (neghină)
18. Vaccaria pyramidata Med. (floarea călugărului)
19. Scleranthus annuus L. (buruiana surpăturii)

46
 Fig. 2.4. Seminţe de buruieni
20. Ranunculus arvensis L. (piciorul cocşului) ;
21. Delphinium consolid l. (nemţişori de câmp) ;
22. Raphanus raphanistrum L. (ridichioară) ; a- silicvă ;
b – segment ; c – segment cu sămânţă ; d – sămânţă.
23. Brassica rapa f. campestris (L.) – rapiţa sălbatică ;
24. Sinapis arvensis L. (muştar sălbatic, rapiţă sălbatică) ;
25. Thlaspi arvense L. (punguliţă) ;
26. Sanguisorba

47
 Fig. 2.5. Seminţe de buruieni
30 – Pisum arvense L. (mazăre sălbatică) ; 31 – Vicia angustifolia L. (măzăriche) ;
32 – Vicia hirsuta (L) – (măzăriche) ; 33 – A. Vicia sativa lentisperma Rap.
(lintoi) , B. Lens culinaris L (linte) ; 34 – Caucalis lapputa (Web.) – ruşinătoare ;
35 – Caucalis latifolia L. ; 36 – Bifora radians M.B. (iarbă puturoasă) ;
37 – Dancus carota L. ssp.carota (morcov sălbatic) ; 38 – Convolvulus arvensis L.
(volbură) ; 39 – Echium vulgare L. (iarba şarpelui) ; 40 Hyosciamus niger (măsălariţă)

48
 Fig.2.6. Seminţe de buruieni de carantină
a – Cuscuta campestris (cuscuta mare ) ;
b – Cuscuta trifolii (cuscuta trifoiului) ;
c – Cuscuta lupulifornis ;
d – Cuscuta epilinum (cuscuta inului) – sămânţă dublă
d’ - Cuscuta epilinum (cuscuta inului) – sămânţă simplă
e – Orobanche cumana (lupoaie, verigel) ;
f – Ambrosia artemisialfolia ;
g – Sorghum halepense (costrei, vulpoaie)
h – Cammelina communis

49
 Fig.2.7. Seminţe de buruieni de carantină
a – Solanum rostratum ;
b – Ambrosia trifida ;
c – Helianthus sp ;
d – Acroptilon picris ;
e – Cenchrus tribuloides (spiculeţ)
e’ – Cenchrus tribuloides (cariopsă învelită în palee) ;
e” - Cenchrus tribuloides (cariopsă bolaşă)

2.5.2.Determinarea masei seminţelor.

Masa sau greutatea este o însuşire calitativă de bază a seminţelor. Masa

seminţelor prezintă variabilitate în funcţie de factorii agrofitotehnici şi climatici,
fiind caracteristică diferitelor specii, varietăţi şi cultivare.
Masa seminţelor se analizează sub următoarele aspecte :
 masa relativă a 1000 de boabe (MMB) ;
 masa specifică a seminţelor (MS) ;
 masa hectolitrică (volumetrică) MH.
Determinarea masei a 1000 de boabe (MMB).

50
 Masa a 1000 de seminţe (boabe) constituie un parametru util a mărimii
seminţelor şi se determină conform prevederilor SR 6123/1999.
Masa a 1000 de seminţe se referă la masa sau greutatea seminţelor cu
umiditatea existentă în momentul determinării şi se exprimă în grame.
Această însuşire fizică trebuie cunoscută din următoarele considerente:
- face parte din elementele formulei de calculare a normei de sămânţă la
ha :
- constituie un indicator important în aprecierea modului de comportare
a soiurilor în aceleaşi condiţii agrofitotehnice şi climatice ;
- Determinarea masei a 1000 de seminţe se execută numai la seminţele
pure, rezultate la determinarea purităţii.
Principiul metodei constă în numărarea seminţelor din întreaga probă de
analizat, fie repetiţii din ea. Pentru numărare se pot folosi dispozitive speciale de
numărat sau seminţele se separă manual şi se numără.
Proba de analizat constă din întreaga fracţiune de sămânţă pură rezultată la
determinarea purităţii efectuată conform SR 7713/1999.
Proba de analizat se trece prin dispozitivul de numărat şi se citeşte numărul
de seminţe pe indicator. După numărare se cântăreşte proba de analizat în grame,
cu acelaşi număr de zecimale ca la determinarea purităţii.
Numărarea pe repetiţii . Din proba de analizat se numără la întâmplare, prin
separarea manuală sau cu echipamentul de numărare pentru testele de germinaţie
opt repetiţii de câte 100 seminţe fiecare. Se câtăreşte fiecare repetiţie în grame cu
acelaşi număr de zecimale ca la determinarea purităţii (SR/7713) . Se calculează
varianţa, abaterea standard şi coeficientul de variaţie după cum urmează.

n (x2) – (x)2
Varianţa = ------------------------- în care :
n (n – 1)

n – numărul de repetiţii
x – masa fiecărei repetiţii în g ;
 - suma lor

Abaterea standard (S) = var ianta

s
Coeficientul de variaţie = ----- x 100 în care : x - este masa medie a
51
 x
100 seminţe.

În cazul în care coeficientul de variaţie nu depăşeşte 6,0 pentru seminţele de

ierburi graminee sau 4,0 pentru celelalte seminţe se poate calcula rezultatul
determinării (media celor 8 repetiţii).
În cazul în care coeficientul de variaţie depăşeşte oricare din aceste limite
specifice se numără şi se cântăresc încă opt repetiţii şi se calculează abaterea
standard pentru 16 repetiţii.
Se elimină orice repetiţie care se abate de la medie cu mai mult de două ori
abaterea standard astfel calculată.
Exprimarea rezultatelor
În cazul în care numărarea s-a făcut cu dispozitiv de numărare se calculează
masa a 1000 seminţe din masa întregii probe de analizat.
În cazul în care numărarea s-a efectuat pe repetiţii (pe cele opt sau mai multe
repetiţii a câte 100 seminţe) se calculează masa a 1000 seminţe (adică x 10).

x1 + x2 + …xn
MMB = ---------------------- x 10
n
Rezultatul se exprimă în numărul de zecimale folosit la determinarea purităţii (SR
7713/1999).
În tabelul 2.4. se prezintă MMB la principalele specii de plante cultivate.

Tabelul 2.4.
Indici ponderali ai seminţelor la principalele plante de cultură

Indici din literatura de specialitate Indici determinaţi de

Planta studenţi
MMB (g) MH MS MMB MH MS
(kg) (g/cm3) (g) (kg) (g/cm3)
Grâu 30-50 68-85 1,2-1,5
Secară 28-38 65-78 1,2-1,5
Orz 38-45 55-65 1,3-1,4
Orzoaică 35-48 60-70 1,2-1,4
Ovăz 23-27 38-48 1,1-1,2

52
Orez 30-40 50-65 1,1-1,2
Mei 1,7-3,0 60-70 0,8-1,2
Porumb 130-380 74-82 1,3-1,4
Sorg 25-45 75 1,0-1,3
Hrişcă 20-40 55-70 1,1-1,4
Mazăre 160-320 75-85 1,3-1,5
Fasole 150-1200 75-82 1,1-1,3
Soia 70-180 72-78 1,0-1,2
Linte mare 50-60 74-84 1,0-1,4
Linte mică 23-28 75-85 1,1-1,3
Bob 450-1200 70 1,2-1,4
Năut 185-350 80 1,0-1,5
Lupin alb 200-260 72-76 1,1-1,3
Lupin albastru 150-220 77 1,1-1,5
Lupin galben 100-140 72-80 1,0-1,4
Fl.soarelui 60-120 35-45 0,9-1,2
In ulei 5,5-14 64-70 1,0-1,2
Ricin 300-500 50-60 0,8-1,1
Rapiţă 4-5,5 60-70 0,9-1,5
Mac 0,5 60 0,8-1,3
In fuior 3,5-5 65-68 1,0-1,2
Cânepă 18-26 47-57 0,8-1,0
Sfeclă 15-30 25 0,9-1,2
Alune de 300-675 30-40 0,9-1,1
pământ
Bumbac 60-170 40-50 -
Chimion 2,5 50 -
Coriandru 7-10 45-50 0,98-1,0
Şofrănel 35-50 58-60
Masa absolută a 1000 de seminţe (Ma) este masa acestora în g, raportată la
substanţa uscată, calculată în funcţie de conţinutul în apă în momentul analizării.
Se calculează după formula :
100 - U
Ma = MMB x -------------- în care :
100

53
 Ma – masa absolută a 1000 de seminţe în g ;
MMB – masa a 1000 de seminţe cu umiditatea existentă în g ;
U – umiditatea seminţelor în %
Rezultatele se exprimă cu acelaşi număr de zecimale ca şi pentru masa a
1000 de seminţe.
În tabelul 2.4. se prezintă masa absolută a 1000 de seminţe la principalele
plante de cultură.
Masa specifică a seminţelor, reprezintă raportul dintre masa a 1000 de
seminţe (MMB) exprimată în grame şi volumul lor în cm 3. Este un indicator care
arată însuşirile calitative ale seminţelor (compoziţia chimică), compactitatea
substanţelor de rezervă din seminţe, structura acestora, gradul de maturare,
mărimea etc.). Masa specifică a seminţelor se ia în consideraţie la sortarea acestora
pe fracţii de mărime prin una din metodele :
- sortarea la masa pneumatică (gravitator)
- sortarea uscată într-un curent de aer ascendent ;
- sortarea uscată prin centrifugare ;
- sortarea uscată prin vibraţie ;
- sortarea umedă.
Masa specifică se obţine după ce s-a determinat masa a 1000 seminţe şi
volumul lor. Volumul se determină introducând 1000 de seminţe într-un cilindru
gradat, care conţine petrol sau alcool, care nu îmbibă seminţele. Diferenţa în cm 3
dintre cele două niveluri (iniţial şi după introducerea seminţelor) reprezintă
volumul seminţelor.

MMB
Masa specifică (MS) = --------- în care :
V
Ms = masa specifică îm g ;
MMB – masa a 1000 seminţe în g ;
V – volumul a 1000 seminţe în cm3.
Masa specifică se mai poate calcula folosind masa hectolitrică (MH) şi
porozitatea seminţelor
MH
Masa specifică (Ms) = --------- în care :
100-S

S= volumul spaţiilor intergranulare

54
 100-S = volumul seminţelor
Valorile masei specifice a seminţelor, alături de formă, dimensiuni şi starea
suprafeţei, determină valorile unei însuşiri aerodinamice foarte importante – viteza
critică de plutire.
Prin viteza critică de plutire înţelegem viteza curentului de aer dintr-o
conductă (m/s) la care boabele lăsate să cadă în acest curent, plutesc. Ajută la
construcţia utilajelor de curăţire, la calculele şi reglajele ventilatoarelor.

Masa hectolitrică (MH)

Masa hectolitrică (MH) - reprezintă masa sau greutatea unui hectolitru de

seminţe (echivalent cu 0,1 m3) exprimată în kg. Masa hectolitrică este influenţată
de următorii factori : umiditatea, cantitatea şi natura corpurilor străine, mărimea şi
forma seminţelor, masa absolută şi masa specifică.
Masa hectolitrică serveşte la calculul şi dimensionarea cutiilor de la
semănători, la organizarea ştiinţifică a procesului de lucru la semănat şi recoltat,
organizarea transporturilor de sămânţă, calculul spaţiilor de depozitare, estimarea
operativă a cantităţilor de produse prin cubaje.
Masa hectolitrică este corelată în mare măsură cu producţia de făină la
cereale, fiind un indice calitativ în relaţiile comerciale ale întreprinderilor de
morărit, indicând până la anumite limite randamentul de extracţie al făinii şi
calitatea acesteia.
La orez s-a constatat că masa hectolitrică, în funcţie de puritate, este pozitiv
corelată cu randamentul în boabe decorticate.
Determinarea masei hectolitrice se face conform prevederilor SR 6123-
2/1999, folosind balanţe speciale, numite balanţe hectolitrice sau balanţe samovar,
balanţe destinate cântăririi unui volum exact de seminţe de ¼ l (tip Buhler MLI 55)
sau de 1 l (tip Buhler MLI 100) sau de 20 l pentru partide mari de seminţe.
În laboratoarele pentru controlul seminţelor şi la bazele de recepţie se
folosesc balanţe hectolitrice de 1 l, iar pentru determinări pe teren sau în scop
didactic cele de ¼ l.

Balanţa hectolitrică de 1 litru are următoarele părţi componente (fig.2.8.) :

55
 Fig. 2.8. Balanţa hectolitrică
A – Cilindru cu bază
B – Cilindru gol la ambele capete
C – Cilindru cu clapetă
D – Piciorul şi braţele balanţei
E – Platan
G – Disc
H – cuţit cu greutăţi
I – Cuţit de transport

- balanţa de cântărire, formată din piciorul balanţei, braţele balanţei şi un

platan de câtărire ;
- un cilindru fără fund, care se îmbină cu partea inferioară la cilindrul cu
baza perforată ;
- un cilindru prevăzut la bază cu o clapetă de descărcare, necesar pentru
luarea probei şi scurgerea seminţelor în cilindru fără fund;
- un disc metalic plin, care se aşează deasupra unui cuţit în partea
superioară a cilindrului cu baza perforată ;
- un cuţit de formă specială, care limitează volumul de 1 litru a
cilindrului cu discul în el ;
56
 - o cutie cu greutăţi ;
- piese de legătură ;
- cutie de transport.
Modul de lucru. Proba de laborator se omogenizează pregătindu-se pentru
analiză. Se asigură orizontalitatea cutiei de transport, pe care se montează piciorul
balanţei şi braţele acesteia. Se fixează cilindrul cu baza perforată în locaşul special
de pe cutia de transport. Se introduce cuţitul de formă specială în fanta cilindrului
cu baza perforată, iar pe cuţit se aşează discul. Se îmbină cilindrul fără fund la
cilindrul cu baza perforată. Se toarnă seminţele în cilindrul cu clapetă de descărcare
şi se ataşează la cilindrul fără fund. Se deschide clapeta şi boabele se scurg liber în
cilindrul fără fund. Se trage cuţitul din fanta cilindrului cu baza perforată şi discul
împreună cu coloana de seminţe pătrund în cilindru.
Se introduce cuţitul în fantă, limitând un volum de 1 litru. Se îndepărtează
cilindrul cu clapetă, boabele rămase pe cuţit, apoi se îndepărtează şi cilindrul fără
fund. Dacă au mai rămas seminţe pe cuţit se îndepărtează, apoi se scoate cuţitul din
fantă.
Cilindrul cu seminţe se montează la braţul liber al balanţei şi se cântăreşte
punând greutăţi pe platan. Greutatea seminţelor din cilindru se multiplică cu 100 la
balanţa hectrolitrică de1 litru şi cu 400 la balanţa hectolitrică de ¼ l, rezultatul
împrţindu-se la 1000 pentru determinarea masei hectrolitrice în kilograme. Se
efectuează două determinări între care nu se admit diferenţe mai mari de 0,5 kg, cu
excepţia ovăzului şi florii-soarelui unde se admit diferenţe de 1 kg. În tabelul 2.4.
se prezintă masa hectolitrică la principalele plante de cultură.
Pentru evitarea erorilor este necesar să se ţină seama de următoarele :
- viteza de cădere a seminţelor în cilindru să fie cât mai uniformă ;
- să se păstreze verticalitatea cilindrului ;
- să nu se mişte balanţa în timpul lucrului ;
- să se ţină seama de eventualele erori de echilibru a balanţei ; cilindrul
cu baza perforată împreună cu discul trebuie să fie în echilibru perfect
cu platanul.
Rezultatele se trec în fişa de analiză cu o singură zecimală. Interpretarea
rezultatelor pentru masa hectolitrică la grâu se face în felul următor :
- Masa hectolitrică sub 70 kg este anormală
- Masa hectolitrică între 70-73 kg este scăzută (grâne uşoare)
- Masa hectolitrică între 73-77 kg este medie
- Masa hectolitrică între 77-80 kg arată grâne grele

57
 - Masa hectolitrică peste 80 kg arată grâne foarte grele.
Calibrarea seminţelor constă în subdivizarea probelor de analiză în fracţiuni,
fiecare fiind constituită din seminţe având toate dimensiunile variabile între
anumiţi parametri determinaţi. Asemenea operaţii se execută la sfecla pentru zahăr,
orz şi mai rar la grâu.
La sfecla pentru zahăr se execută calibrarea cu scopul de a alcătui fiecare din
cele 4 repetiţii de 100 glomerule folosite la determinarea germinaţiei, ridicând
pentru fiecare calibru un număr de glomerule proporţional cu numărul rămas pe
aceeaşi sită sau pe recipientul de recoltare.
La orz calibrarea se execută pentru evaluarea uniformităţii, caracteristică
preţioasă pentru orzul destinat fabricării berei.
La grâu calibrarea se efectuează mai rar în laboratorele de analiză a
seminţelor, dar mai des în combinatele de morărit, doarece, boabele putin alungite
si cele mai mari, au o suprafaţa mai mică şi ca atare conţin mai multă faină.
Aparatura folosită, constă din 4 ciururi de tablă perforată, cu deschideri lungi
de 20 mm şi largi de 5, 4, 3 şi 2,5 mm pentru sfeclă. Pentru orz se foloseşte
aparatul de laborator compus din 3 site suprapuse şi un recipient, cu dimensiuni de
43/15 cm şi cu înălţimea de 8-10 cm.
Lungimea ochiurilor este de 20 mm, iar lărgimea de 2,8, 2,5 şi 2,2 mm.

2.5.3. Determinarea însuşirilor fiziologice ale seminţelor.

Analizele fiziologice la care sunt supuse seminţele în laborator au drept scop

să evidenţieze capacitatea acestora de a germina (încolţi) şi de a produce plante
capabile să vegeteze viguros chiar din momentul răsăririi. Aceste analize se referă
la : determinarea capacităţii germinative (germinaţiei), energiei germinative, puterii
de străbatere şi viabilităţii seminţelor.

2.5.3.1. Determinarea germinaţiei, energiei

germinative şi puterii de străbatere

58
 Proba germinaţiei constă în determinarea procentului de seminţe pure,
capabile să producă germeni normali şi care puse în condiţii favorabile de cultură
să producă plante normal dezvoltate.
Prin germinaţie se înţelege ansamblul proceselor fizice, biochimice şi
fiziologice care se petrec în sămânţă în timpul trecerii acesteia de la viaţă latentă la
viaţă activă. Procesul germinaţiei se consideră început în momentul în care celulele
embrionului seminţei încep să se dividă şi se consideră terminat atunci când tânara
plantă poate trăi independent de rezervele din endosperm, sintetizându-şi singură
substanţa organică de care are nevoie.

Capacitatea germinativ (facultatea germiantivă, germinaţia)

Se impune determinarea germinaţiei seminţelor din următoarele considerente

:
- face parte din elementele formulei de calcul a normei de sămânţă la
ha ;
- ajută la stabilirea gradului de dezvoltare a embrionului şi maturităţii
seminţelor ;
- dă indicaţii asupra vechimii şi condiţiilor de păstrare a seminţelor ;
- ajută la stabilirea valorii orzului destinat pentru fabricarea berei etc.
Se exprimă prin procentul numeric de seminţe pure germinate normal într-un
anumit timp stabilit pentru fiecare specie în parte (tabelul 2.5.)
Energia germinativă este însuşirea seminţelor de a germina cât mai repede în
condiţii de laborator şi se exprimă prin procentul numeric de seminţe pure
germinate normal în prima treime sau în prima jumătate de timp din durata stabilită
pentru determinarea capacităţii germinative (tabelul 2.5.).
Puterea de străbatere este însuşirea germenilor seminţelor de a străbate într-
un anumit timp, un strat acoperitor de nisip.

Tabelul 2.5.

Metode de lucru pentru determinarea germinaţiei la principalele

plante de cultură (SR 1634/1999)
Abrevieri : TP – pe hârtie ; BP - între hârtii (rulouri, plicuri )
PP- hârtie plisată ; S-nisip : TS – pe nisip

59
 Indicaţii pentru : Aprecierea Tratamente spe-
Denumirea ştiinţifică şi germenilor ciale pentru scoa-
populară a speciilor stratul de Temp. Prima Finală terea din repaus
germinaţie 0
C (zile) (zile) germinativ
Arachis hypogaea – BP ; S 20-30; 5 10 Îndepărtare înveliş
alune de pământ 25 Preuscare 400C
Avena sativa - ovăz BP ; S 20 5 10 Preuscare 30-350C
Beta vulgaris - sfeclă TP;BP;S 20-30 ; Prespălare şi uscare
15-25;20 4 14 la 250C
Brassica napus - rapiţă TP 20-30;20 5 7 Prerăcire
Brassica nigra- TP 20-30; 5 10 Prerăcire;
muştar negru 20 KNO3
Camelina sativa-camelină TP 20-30 4 10
Cannabis sativa-cânepă TP ; BP 20-30;20 3 7
Carthamus tinctorius - TP;OP;S 2-30 ; 4 14
şofrănel 25
Cicer arietinum - năut BP ; S 20-30;20 5 8
Cichorium intybus- TP 20-30;20 5 14 KNO3
cicoare
Fagopyrum esculentum - TP;BP 20-30 ; 4 7
hrişcă 20
Glycine max. – soia BP ; S 20-30 ;25 5 8
Gossypium sp. – bumbac BP ; S 20-30 ;25 4 12
Helianthus annuus – BP ; S 20-30; 4 10 Preuscare;
fl.soarelui 25;20 Prerăcire
Hordeum vulgare - orz BP; S 20 4 7 Preuscare 30-350C
Prerăcire
Lathyrus sativus - latir BP ; S 20 5 14
Lens culinaris – linte BP ; S 20 5 10 Prerăcire
Linum usitatissimum – in TP ; BP 20-30; 20 3 7 Prerăcire
Lupinus albus – lupin alb BP ; S 20 5 10 Prerăcire
Lupinus angustifolius – BP ; S 20 5 10 Prerăcire
lupin albastru
Lupinus luteus - lupin BP ; S 20 10 21 Prerăcire
galben
Nicotiana tabacum-tutun TP 20-30 7 16 KNO3
Oryza sativa-orez TP;BP;S 20;30 ; 25 5 14 Preuscare 500C
Umectare H2O
24 ore
Panicum miliaceum – mei TP;BP 20;30 ; 25 3 7

Papaver somniferum-Mac TP 20 5 10 Prerăcire KNO3

Phaseolus vulgaris-fasole BP ; S 20 - 30 ; 5 9

60
 25 ; 20
Pimpinella anisum-anason TP;BP 20-30 7 21
Pisum sativum-mazăre BP ; S 20 5 8
Ricinus communis-ricin BP ; S 20-30 7 14
Secale cereale-secară TP;BP;S 20 4 7 Prerăcire GA3
Sesamum indicum-susan TP 20-30 3 6
Sinapis alba-muştar alb TP 20-30 ; 20 3 7 Prerăcire
Sorghum bicolor – sorg TP;BP 20-30 ; 25 4 10 Prerăcire
Triticum aestivum- TP; BP; S 20 4 8
grâu comun
Triticum durum-grâu TP;BP;S 20 4 8 Preuscare 30-350C
durum Prerăricre ; GA3
Vicia faba – bob BP ; S 20 4 14 Idem
Zea mays – porumb TP 20 -30 4 7 Prerăcire

Plante aromatice şi medicinale

Achillea milefolium – TP 20-30 5 14
coada şoricelului
Altheea officinalis – TP ; BP 20-30 ; 20 4-7 21
nalba de grădină
Angelica archangelica – DP ; BP 20-30 7-10 28 Lumină
angelică Prerăcire
Atropa belladona- TP ; BP 20 - 30 10 28 prerăcire
mătrăgună
Calendula officinalis – TP ; BP 20-30 ; 20 4-7 14 Lumină
gălbenele Prerăcire;
KNO3
Carum carvi – chimion TP 20-30 4 14
Coriandrum sativum - PP ; TP; 20-30; 7 21
coriandru BP 20
Datura stramonium – TP ; BP; 20-30 ; 5-7 21 Prerăcire-
Ciumăfaie S 20 zgârierea
tegumentului
Digitalis lanata-degeţel TP 20-30;20 4-7 14 Prerăcire
lânos
Digitalis purpurea – TP 20-30;20 4-7 14 Prerăcire
degeţel roşu
Foeniculum officinalis – TP;BP;TS 20-30 7 14
fenicul
Lavandula angustifolia – TP;BP;S 20-30;20 7-10 21 Prerăcire
levănţică GAS
Lupinus polyphillus – TP;BP;S 20-30;20 4-7 21
lupin peren
Mentha piperita-mentă TP 20-30 7-14 21 Prerăcire
KNO3
61
 Salvia officinalis – salvie TP 20-30;20 4-7 21 Prerăcire
Valeriana officinalis - TP 20-30;20 5-7 21 Prerăcire
valeriană

Condiţii de germinare.

Straturi de germinaţie. Ca straturi de germinaţie pot fi folosite hârtia de

filtru, hârtia sugativă, nisipul şi solul.
Hârtia de filtru sau sugativa trebuie să fie din lemn albit chimic, bumbac sau
altă celuloză vegetală purificată. Trebuie să fie liberă de ciuperci, bacterii şi
substanţe toxice care pot influenţa dezvoltarea germenilor în timpul germinaţiei.
Trebuie să aibă o textură poroasă astfel încât rădăcinile germenilor să crească pe
suprafaţa hârtiei şi nu în interiorul ei, să fie rezistentă şi să aibă capacitate mare de
reţinere a apei, pe care să o cedeze continu seminţelor. Valorile pH-lui trebuie să
fie între 6,0 şi 7,5.
În cazul în care s-au dezvoltat mucegaiuri în timpul păstrării hârtia se
sterilizează.
Nisipul trebuie să aibă o granulaţie cât mai uniformă şi să nu conţină
particule foarte mici sau foarte mari. Nisipul trebuie să treacă prin sită cu ochiuri
de 0,8 mm şi să fie reţinut de sita cu ochiuri de 0,05 mm. Nisipul să aibă
capacitatea de a reţine suficientă apă pentru a asigura aprovizionarea seminţelor şi
germenilor, având şi un spaţiu poros suficient pentru aerare. Valorile pH-lui trebuie
să fie între 6,0 şi 7,5.
Pentru a se distruge complet bacteriile, ciupercile,sporii, nematozii sau
seminţele străine este indicat ca nisipul să se spele şi să se sterilizeze înainte de
întrebuinţare.
Solul trebuie să fie de bună calitate, afânat şi să nu conţină particule mari. Să
fie lipsit de seminţe străine, bacterii, ciuperci, nematozi, substanţe toxice care pot
influenţa negativ germinaţia şi creşterea. Să aibă capacitate bună de umectare şi
cedare a apei şi să permită o aerare bună. Valorile pH-lui sunt cuprinse între 6,0 şi
7,5. Se recomandă sterilizarea solului.
Apa pentru germinaţie
Apa trebuie să fie lipsită de impurităţi organice sau anorganice, cu valoarea
pH-lui între 6,0 şi 7,5. Când apa obişnuită nu este bună se poate folosi apa distilată
sau deionizată.
Utilaje de laborator pentru germinaţie.
Echipamente pentru numărat seminţe. Frecvent sunt folosite două tipuri de
numărătoare pentru seminţe : planşeta de numărare şi numărătorul cu vacuum.
62
 Planşeta de numărare este folosită de obicei pentru seminţe mari (porumb,
fasole, mazăre, etc.)
Planşeta are aproximativ mărimea stratului de germinaţie pe care se aşază
seminţele. Faţa planşetei are o placă cu 50 sau 100 orificii, în general de mărimea
seminţelor care se numără, însă destul de largi pentru ca să intre în ele cele mai late
seminţe. Sub această placă se găseşte o altă placă care serveşte ca bază ; ea poate fi
solidă pentru a aluneca în faţă şi în spate sau poate avea găuri (orificii)
corespunzătoare care pot fi închise sau deschise prin mişcarea plăcilor.
În timpul lucrului seminţele sunt împrăştiate peste placa cu găuri închise
dedesupt. Surplusul de seminţe este îndepărtat, rămânând în fiecare orificiu o
sămânţă. Găurile sunt deschise prin alunecarea plăcii inferioare şi seminţele cad de
pe placă pe substratul de germinaţie.
Numărătorul cu vacuum este folosit pentru seminţe de formă regulată şi
relativ netede, cum sunt cereale, brasicaceele etc. Aparatul se compune din 3 părţi
esenţiale : un sistem de vacuum care cuprinde tuburi prin care circulă aer, un şir de
plăci de numărare şi o valvă de degajare a vacuumului.
Un aspirator casnic normal poate fi folosit ca sistem de vacuum. Plăcile de
numărare cuprinzând 50 sau 100 de orificii trebuie să fie puţin mai mici decât
substratul de germinare şi să aibă o margine care să împedice rostogolirea
seminţelor. Se îndepărtează surplusul de seminţe de pe plăci, placa este suprapusă
pe substrat şi se degajă vacuumul, seminţele ajungând pe acesta.
Aparate pentru germinaţie : aparatul Jacobsen ; termostratul ; camera
germinator.
Aparatul (germinatorul) Jacobsen este format dintr-o placă de germinaţie
peste care se aşează un substrat de hârtie de filtru pe care se pun seminţele.
Substratul se menţine continuu umed cu ajutorul unui fitil, care se coboară prin
fantele sau orificiile din placa de germinaţie până la baia de apă.
Seminţele sunt acoperite cu pahare de sticlă prevăzute cu orificii pentru a
permite aerarea. Temperatura se menţine constantă prin apă sau prin încălzirea
plăcii, care se face automat.
Termostatul este un aparat care poate menţine temperatura constantă, unele
fiind dotate şi cu controlul umidităţii.
Camera germinator este construită pe principiul termostatului, însă este
destul de mare.

63
 Tehnica determinării germinaţiei (SR 1634/99)

Din sămânţa pură bine omogenizată se numără la întâmplare 400 seminţe,

folosindu-se repetiţii a câte 100 seminţe. Pentru bob, ricin şi porumb se admit şi
200 seminţe în patru repetiţii a câte 50 seminţe. Seminţele se aşază suficient de
distanţat pe stratul de germinaţie pentru a nu se contamina seminţele sănătoase de
la cele eventual bolnave.
Pentru a se asigura o distanţare corespunzătoare se pot forma repetiţii a câte
50 sau chiar 25 de seminţe, în special când sunt prezente boli care au ca sursă de
provenienţă sămânţa. Când seminţele sunt puternic infectate se poate schimba
stratul de hârtie la prima numărătoare (la citirea energie germinative).
Repetiţiile se individualizează pe straturile de germinaţie. Când se foloseşte
hârtia de filtru s-au sugativă şi pot utiliza următoarele metode :
TP – pe suprafaţa hârtiei. Seminţele sunt puse la germinat pe suprafaţa uneia
sau mai multor straturi de hârtie în cutii Petri sau pe un aparat Jacobson,
adăugându-se cantitatea corespunzătoare de apă sau direct pe tăvile
germinatorului ;
BP - între straturi de hârtie, rulouri, plicuri. Seminţele sunt puse la germinat
între două straturi de hârtie de filtru (sugativă) ; se acopăr seminţele cu un strat
suplimentar de hârtie ; se aşază seminţele în plicuri din hârtie de filtru, plasate în
poziţie culcată sau verticală ; se aşază seminţele pe hârtie de filtru sau pânză şi se
rulează, aşezându-se rulourile în poziţie verticală, în pungi de plastic, în termostat
sau germinator.
PP- pe hârtie de filtru plisată, asemenea acordeonului. Fâşiile plisate, se ţin
în pungi de plastic sau direct în camera termostatului sau germinatorului.
TS – pe nisip. Seminţele se apasă puţin pe suprafaţa nisipului.
S - în nisip. Seminţele se acopor cu un strat de 10-20 mm nisip afânat în
funcţie de mărimea seminţelor.
Pentru a se asigura o bună aerisire se recomandă ca stratul de nisip de la
fundul vasului să fie afânat înainte de utilizare.
Nisipul poate fi folosit în loc de hârtie, chiar dacă nu este indicat în tabelul
2.5 când aprecierea probelor bolnave se dovedeşte a fi greoaie şi inexactă datorită
contaminării stratului de hârtie. Nisipul este folosit uneori şi în scopuri de cercetare

64
şi pentru a confirma aprecierea germenilor în cazul în care există dubii, deşi în
aceste scopuri este de preferat solul ca mediu de germinaţie.
Solul se poate folosi ca substrat de germinaţie când germenii prezintă
simptome fitotoxice sau când aprecierea germenilor pe nisip sau hârtie este
nesigură. Se foloseşte de obicei în scopuri comparative şi de cercetare.
Alte condiţii pentru germinare
Umiditatea şi aerarea. Substratul trebuie să aibă suficientă umiditate pe tot
parcursul germinaţiei, pe care s-o pună continuu la dispoziţia seminţelor şi
germenilor. În condiţiile în care se asigură cantităţile corespunzătoare de apă nu
sunt necesare măsuri speciale de aerare pentru testele TP şi PP, în cutii sau vase
Petri. Pentru metoda BP trebuie avut grijă ca plicurile şi rulourile, chiar dacă sunt
puse în pungi de plastic, să fie suficient de libere, pentru a permite accesul aerului
în jurul seminţelor.
Temperaturile de germinare, indicate în tabelul 2.5 trebuie măsurate la
nivelul seminţelor puse la germinat pe substrat. Când sunt indicate temperaturi
alternante, temperatura inferioară va fi menţinută 16 ore, şi cea superioară 8 ore.
Lumina. Seminţele celor mai multe plante germinează fie la lumină, fie la
întuneric. Iluminarea substratului de germinaţie este, în general recomandată,
deoarece determină o mai bună dezvoltare a germenilor. Germenii care cresc în
întuneric sunt etiolaţi şi albi şi ca atare mult mai sensibili la atacul
microorgansimelor. În tabelul 2.5 se specifică expres plantele care germinează la
lumină. De exemplu bumbacul, tutunul, chimionul, degeţelul roşu şi lânos,
muşeţelul, jaleşul, muştarul alb germinează la lumină.

Tratamente pentru inducerea germinaţiei.

Datorită repausului germinativ, seminţele tari şi a unor substanţe inhibitoare,

un număr considerabil de seminţe proaspete nu germinează, chiar dacă sunt
condiţii optime. Pentru a determina seminţele să germineze se aplică tratamente
specificate pentru diferite plante în tabelul 2.5. Felul şi durata tratamentului se trec
în certificatul de analiză.
Pentru a scoate seminţele din repaus germinativ, se folosesc mai multe
metode : păstrarea seminţelor într-un loc uscat o perioadă de timp este uneori
suficientă ; prerăcirea probei constă în menţinerea acesteia la temperatură scăzută
o perioadă de timp, apoi la temperatura optimă de germinare (probele se ţin la

65
temperatura de 50C, 100C o perioadă de 7 zile) ; preuscarea constă din ţinerea
probelor cu 7 zile înainte de a fi puse la germinat la o temperatură de 30 0C… 350C
(alunele de pământ şi orezul se ţin la 400C şi respectiv 500C) ; azotatul de potasiu
KNO3 se foloseşte în soluţie de concentraţie 0,2 %, în loc de apă, pentru umectarea
substratului la începutul testului. După aceea pentru umectare se foloseşte apa ;
acidul giberelic (GA3) se foloseşte în soluţie 0,05 %, pentru umectarea
substratului de germinaţie, când se determină germinaţia la ovăz, orz, secară,
triticale şi grâu.
La unele plante de cultură se întâlnesc aşa numitele seminţe tari. la multe
specii se trece în Buletinul de analiză procentul constatat, iar la alte specii se
folosesc metode speciale de tratament înaintea testului sau numai pe seminţe
rămase tari la sfârşitul acestuia.
Înmuierea seminţelor tari în apă 24-48 de ore ; scarificarea mecanică
(înţeparea atentă, crestarea, pilirea sau frecarea pe o suprafaţă atrazivă a
tegumentului seminal – toate pe partea opusă embrionului). Scarificarea acidă
(seminţele se ţin în acid sulfuric câteva minute sau până la o oră,când tegumentul
devine ciupit şi seminţele pot fi examinate după câteva minute; prespălarea constă
în spălarea seminţelor într-un curent de apă la temperatura de 25 0C înaintea testului
de germinaţie, când substanţele inhibitoare ale germinaţiei sunt înlăturate.
Seminţele se usucă şi se pun la germinat ; îndepărtarea structurilor din jurul
seminţei (ţepi, glume, palei) ; dezinfectarea seminţelor de arahide şi sfeclă pentru
zahăr cu fungicide înainte de punerea la germinat se înscrie în certificatul de
analiză funcidul, substanţa activă, cantitatea, metoda de aplicare).

Durata pentru determinarea germinaţiei

Pentru fiecare specie durata testului este indicată în tabelul 2.5. Durata
tratamentelor speciale necesare pentru scoaterea din repaus germinativ nu face
parte din durata testului.
Dacă este oportun, când se observă că unele seminţe rămase pe stratul de
germinaţie au început deja să germineze perioada indicată pentru testare poate fi
prelungită cu 7 zile sau mai mult de jumătate din perioada prescrisă pentru teste
mai lungi. Dacă se obţine o germinaţie maximă a probei înainte de sfârşitul
perioadei indicate, testul poate fi încheiat.

66
 La numărătorile intermediare germenii se îndepărtează, ajutând dezvoltarea
celorlalţi germeni sau prevenirea îmbolnăvirii lor. Numărul şi data aprecierii
numerice intermediare se stabilesc de analizator.

Evaluarea germinării.

Germenii la care s-au format structurile esenţiale ce pot fi apreciate corect,

vor fi îndepărtati de pe strat la prima numărare sau la celelalte intermediare.
Germenii puternic afectaţi de boli (sfărmaţi, putreziţi) vor fi îndepărtaţi pentru a se
reduce riscul infectării secundare ; germenii anormali cu alte defecte vor fi lăsaţi pe
strat până la numărarea finală.
La seminţele plurigerme, când o unitate (sămânţă) produce mai mult de un
germene normal, numai unul din ei se numără pentru determinarea capacităţii
germinative. La cerere se pot număra toţi germenii normali.
Germenii normali. Există trei categorii de germeni normali : germeni intacţi,
germeni cu defecte uşoare, germeni cu infecţie secundară.
Germenii intacţi, în funcţie de specia analizată, prezintă următoarele
structuri esenţiale : sistem radicular bine dezvoltat care constă din rădăcină primară
lungă şi subţire, acoperită cu perişori radiculari şi terminată printr-un vârf fin,
rădăcini secundare care au crescut în perioada de testare ; mai multe rădăcini
secundare în locul rădăcinii primare la ovăz, orz, secară, triticale ; axul tulpiniţei
bine dezvoltat ; un număr specific de cotiledoane (un cotiledon la
monocotiledonate, două la dicotiledonate)
Germenii cu defecte uşoare sunt cei care au rădăcina primară cu o vătămare
uşoară sau uşor întârziată în creştere ; rădăcina primară cu defecte dar cu suficiente
rădăcini secundare bine dezvoltate la fasole, mazăre, măzăriche, porumb, bumbac ;
numai o rădăcină seminală puternică la ovăz, orz, secară, triticale ; hipocotil,
epicotil sau mezocotil cu vătămări uşoare (mai mult de jumătate din suprafaţa
ţesutului funcţionează normal, şi nu este afectat vârful de creştere al tulpiniţei) :
numai un cotiledon normal al dicotiledonatelor (dacă tulpiniţa este intactă,
sănătoasă ) ; trei cotiledoane în loc de două ; frunze primare cu defecte uşoare (mai
mult de 50 % din suprafaţa ţesutului funcţionează normal ) ; numai o frunză
primară normală, dacă nu sunt semne de putrezire sau vătămare a mugurelui
terminal ) ; frunze primare la fasole, formate corespunzător, dar reduse ca mărime ;
trei frunze primare în loc de două, de exemplu la fasole ; coleoptil cu vătămare
limitată ; coleoptil cu despicătura mai mică decât o treime din lungime ; coleoptil

67
uşor răsucit ; coleoptil cu o frunză verde care nu este dezvoltată până la vârf, dar
atinge jumătate din lungimea totală a coleoptilului.
Germenii cu infecţie secundară. Germenii care au fost puternic atacaţi de
ciuperci sau bacterii sunt clasificaţi normali dacă este evident că nu sămânţa din
care provin este sursa de infecţie şi dacă se poate stabili că au avut dezvoltate toate
structurile esenţiale.
Germenii anormali.
Sunt consideraţi germeni anormali dacă unul sau o combinaţie din
următoarele defecte se manifestă : rădăcina primară oprită din creştere,
butucănoasă, întârziată, absentă, frântă, despicată la vârf, strangulată, fusiformă,
prinsă de învelişul seminţei, cu geotropism negativ, sticloasă, putrezită din cauza
unei infecţii primare, numai o rădăcină seminală slabă sau nici una ; hipocotil,
epicotil, mezocotil : scurt şi gros, crăpat adânc sau fisurat, despicat pe toată
lungimea, lipsă, sugrumat, torsionat, îndoit (curbat), care formează o spirală cu
buclă, fusiform, sticlos, putrezit ca urmare a unei infecţii primare; Cotiledoanele
umflate sau spiralate, deformate, fisurate, detaşate sau lipsă, decolorate, necrozate,
sticloase, putrezite ca rezultat al unei infecţii primare ; frunze primare, deformate,
vătămate, lipsă, decolorate, necrozate, putrezite ca urmare a unei infecţii primare,
cu mărimea sub ¼ din cea normală ; mugurele terminal şi tesutul
înconjurător,deformat, vătămat, lipsă, putrezit ca rezultat al unei infecţii primare ,
coleoptilul la Gramineae, deformat, vătămat, lipsă, cu vârful vătămat sau lipsă,
puternic curbat, formează o buclă sau spirală, puternic torsionat, fisurat pe mai
mult de o treime din lungime, fisurat la bază, fusiform, putrezit ca rezultat al unei
infecţii primare ; prima frunză la Gramineae, ocupă mai puţin de jumătate din
lungimea coleoptilului, este lipsă, sfâşiată sau cu alte defecte ; germenul considerat
ca întreg este deformat, fracturat, cu cotiledoane apărute înaintea radiculei, ambele
cotiledoane sudate împreună, cu manşon de endosperm persistent, galben sau alb,
fusiform, sticlos, putrezit ca rezultat a unei infecţii primare.
Schizocarpiile neseparate de Umbeliferae, glomerulele de Beta vulgaris
produc mai mult decât un germene.
Seminţe negerminate : seminţe tari, se găsesc la specii de Fabaceae, la care
apa nu pătrunde prin tegumentul seminţei ; seminţe proaspete, sunt capabile să se
imbibe cu apă, însă procesul de germinare este blocat ; seminţele moarte, care sunt
moi, decolorate,frecvent mucegăite şi nu prezintă semne de dezvoltare a
embrionului ; alte categorii, cum ar fi seminţele seci, fără embrion, atacate de
insecte care afectează capacitatea germinativă.
Calcularea şi exprimarea rezultatelor.

68
 Rezultatul testului de germinaţie se calculează ca medie a celor patru
repetiţii de câte 100 seminţe (subrepetiţiile de 50 sau 25 de seminţe se combină în
repetiţii de câte 100 seminţe. Rezultatul se exprimă ca procent numeric de germeni
normali, rotunjindu-se la cel mai apropiat număr întreg.
Procentul de germeni anormali, seminţe tari, proaspete negerminate, se
calculează în acelaşi mod. Suma procentelor de germeni normali, germeni anormali
şi seminţe negerminate trebuie să fie 100.
Rezultatul testului de germinaţie poate fi sigur, dacă diferenţa dintre repetiţia
cea mai bună şi cea mai slabă se încadrează în toleranţele acceptate. Pentru a
verifica coeficientul de siguranţă a rezultelor unui test se calculează procentul
mediu al repetiţiilor şi se compară cu datele din tabelul 2.6. Rezultatul este
considerat sigur dacă diferenţa dintre repetiţii nu depăşeşte toleranţa indicată în
tabelul 2.6.
Tabelul 2.6.

Toleranţa la 4 repetiţii a câte 100 de seminţe dintr-un test de germinaţie

(SR 1634/99)
Procentul mediu de Toleran- Procentul mediu de Toleran-
germinaţie ţa germinaţie ţa
1 2 3 1 2 3
99 2 5 87…88 13…14 13
98 3 6 84…86 15…17 14
97 4 7 81…83 18…20 15
96 5 8 78…80 21…23 16
95 6 9 73…77 24…28 17
93…94 7…8 10 67…72 29…34 18
91…92 9…10 11 56…66 35…45 19
89…90 11…12 12 51…55 46…50 20

Pentru a găsi toleranţa maximă,se calculează procentul mediu de germinaţie, la cel

mai apropiat număr întreg, al celor patru repetiţii, se localizează media în coloana 1
sau 2 din tabelul 2 6 şi se citeşte toleranţa maximă pe rândul respectiv din coloana
3.
Toleranţa pentru testele de germinaţie efectuate pe aceeaşi probă, sau pe
probe de laborator diferite când testele sunt făcute de acelaşi sau de laboratoare
diferite pe 400 seminţe se stabileşte în conformitate cu datele din tabelul 2.7.

69
 Tabelul 2.7.

Toleranţe privind germinaţia la probe de laborator la care testarea s-a făcut de

acelaşi sau de laboratoare diferite pe aceeaşi probă sau probe diferite

Procent mediu de Toleran- Procent mediu de Toleran-

germinaţie ţa germinaţie ţa
1 2 3 1 2 3
98…99 2…3 2 77…84 17…24 6
95…97 4…6 3 60…76 25…41 7
91…94 7…10 4 51…59 42…50 8
85…90 11…16 5

Pentru a stabili dacă cele două teste sunt compatibile se calculează procentul
mediu al rezultelor celor două teste la cel mai apropiat număr întreg şi se
localizează media în colana 1 sau 2 al tabelului. Testele sunt compatibile dacă
diferenţele dintre procentele celor două teste nu depăşeşte toleranţa indicată în
coloana 2.7.
Tabelul 2.8

Toleranţe pentru determinările de germinaţie pe două probe diferite de laborator

efectuate în acelaşi sau în laboratoare diferite pe 400 seminţe.

Procentul mediu de Toleranţa Procentul mediu de Toleranţa

germinaţie maximă germinaţie maximă
1 2 3 1 2 3
99 2 2 82…86 15…19 7
97…98 3…4 3 76…81 20…25 8
94…96 5…7 4 70…75 26…31 9
91…93 8…10 5 60…69 32…41 10
87…90 11…14 6 51…59 42…50 11

Tabelul poate fi folosit când rezultatele celui de al doilea test, la acelaşi lot
de seminţe, sunt mai slabe decât ale primului. Se face media celor două teste, la cel
70
mai apropiat număr întreg, în coloana 1 şi 2, toleranţa maximă găsindu-se în
coloana 2.3.

Tabelul 2.9
Toleranţa maximă între repetiţii

Numărul maxim de seminţe Şirul Numărul maxim de seminţe Şirul

germinate în masa totală a maxim germinate în masa totală a maxim
seminţelor testate seminţelor testate
1 2 1 2
0…6 4 161…174 27
7…10 6 175…188 28
11…14 8 189…202 29
15…18 9 203…216 30
19…22 11 217…230 31
23…26 12 231…244 32
27…30 13 245…256 33
31…38 14 257…270 34
39…50 15 271…288 35
51…56 16 289…302 36
57…62 17 303…321 37
63…70 18 322…338 38
71…82 19 339…358 39
83…90 20 359…378 40
91…102 21 379…402 41
103…112 22 403…420 42
113…122 23 421…438 43
123…134 24 439…460 44
135…146 25 >460 45
147…160 26

71
 Pentru a găsi şirul maxim tolerant în fiecare caz se calculează suma
seminţelor germinate în cele 4 repetiţii. Se localizează suma în coloana 1 a
tabelului şi se citeşte diferenţa maximă tolerată în coloana 2.

Determinarea energiei germinative.

Energia germinativă constituie un valoros indicator al unei păstrări

corespunzătoare a seminţelor. Energia germinativă se corelează cu timpul mediu de
germinaţie.
Seminţele care au valori ridicate ale energiei germinative în laborator,
realizează şi în condiţii de câmp capacitate de germinare apropiată sau de multe ori
chiar egală cu valorile obţinute în laborator.
Energia germinativă variază în funcţie de specie, modul de păstrare a
seminţei, condiţiile de mediu şi agrofitotehnica din perioada maturării.
Ritmul în care seminţele germinează se exprimă prin indicele TMG (timpul
mediu de germinare) care se calculează cu formula :
 (n.d)
TMG = ------------------ în care :
N
n – numărul de seminţe germinate zilnic cu germeni normali ;
d – numărul de ordine al zilelor considerate şi cu valori prezentate ;
N – numărul total de seminţe germinate normal
Pentru clasificare dăm un exemplu în tabelul 2.10
Tabelul 2.10
Determinarea timpului mediu de germinare

Repe- Seminţe germinate Sem. Sem.

Spe- tiţia fără nor- TMG
cia 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 valo- mal
ziua are germ.

72
Grâu I - - - 35 28 15 12 4 1 - 5 95 5,2

II - - 1 4 12 15 28 35 - - 5 95 6,7

(35.4) + (28.5) + (15.6) + (12.7) + (4.8) + (1.9)

TMG I = -------------------------------------------------------------- = 5,2
95
(1.3) + (4.4) + (12.5) + (15.6) + (28.7) + (35.8)
TMGII = ----------------------------------------------------------------- = 6,7
95

În certificatul de analiză rezultatul mediei dintre cele 4 repetiţii se exprimă în

zile şi zecimi.

COLD – testul sau analiza germinaţiei la rece

Determinarea germinaţiei seminţelor se face în condiţii optime de

temperatură, specificate pentru fiecare plantă.
La porumb, unde există numeroşi hibrizi tripli, dubli, simpli şi diverse linii
consangvinizate se pune, cel mai adesea, problema ordinii de însămânţare şi mai
ales însămânţării mai devreme, în condiţii mai puţin favorabile precum şi
comportarea seminţelor în condiţii suboptime, asemănător celor în câmp.
Cold-testul este analiza de vigoare specială care se execută la seminţele de
porumb pentru aprecierea anticipată a răsăririi în câmp, în condiţii suboptime
(vreme rece şi umedă) survenite după semănat.
Cold-testul este analiza care duce la testarea diferenţelor de comportare în
câmp dintre loturile de seminţe cu facultate germinativă egală sau apropiată, pentru
a prevedea pierderile provocate la semănatul prea devreme al loturilor de seminţe
care pot să-şi reducă mult germinaţia în condiţii nefavorabile în câmp.
Obiectivele cold-testului la porumb sunt :
- alegerea celor mai corespunzătoare loturi de seminţe, linii
consangvinizate, hibrizi simpli, dubli şi tripli pentru semănatul mai
devreme ;
- aprecierea tratamentului cu fungicide al căror efect se manifestă cel
mai puternic în condiţii suboptime de germinaţie ;

73
 - selecţionarea materialului genetic din punct de vedere al rezistenţei la
temperaturi scăzute şi umiditate mai ridicată în sol în perioada
semănat-răsărire ;
- aprecierea determinărilor fiziologice, rezultate în urma păstrării mai
îndelungate a seminţelor în condiţii nefavorabile sau a debilitării
seminţei, produse de vătămări mecanice, ger sau uscare artificială.
În principiu, cold-testul constă în punerea seminţelor la germinat în tăvi cu
sol sau rulouri de hârtie cu sol, pentru o anumită perioadă (ca să germineze în
condiţii mai puţin favorabile sub aspectul necesarului de căldură, dar prielnice
atacului de microorganisme în sol), după care se transferă la o temperatură
apreciată ca optimă, în vederea determinării capacităţii de supraveţuire şi
potenţialului de creştere a germenilor.
Cold-testul indică cea mai scăzută germinaţie pe care o realizează lotul
respectiv de seminţe. Stratul de germinaţie este format dintr-un amestec de pământ
şi nisip într-o proporţie de 2 la 1 până la 1 la 2 (cel mai des utilizat este raportul de
1 la 1.
Hooks şi Zuber (1963) recomandă un sol recoltat dintr-o solă unde cel puţin
2 ani s-a cultivat porumb neerbicidat care se păstrează în laborator cel puţin 3
săptămâni (nu mai mult de 1 an).
Temperatura scăzută la care se face analiza variază între 7 şi 12 0 (mai des
10 C) pe o durată de 10 zile şi apoi 3-4 zile la 250C.
0

Umectarea stratului de germinaţie (amestecul de sol şi nisip) se face la 60-70

% din capacitatea de reţinere a apei.
La noi în ţară, cold-testul se efectuează de mult timp dar metoda actuală s-a
generalizat în laboratoarele pentru controlul seminţelor prin norma internă
nr.21350 din 31 ianuarie 1979. După această metodă analiza se efectuează în ruloui
cu amestec de sol şi nisip în proporţie de 1 la 1, umectat cu 60 % din capacitatea sa
de reţinere pentru apă. Temperatura suboptimă este de 10 0C, iar durata analizei de
10 zile la 100C şi 3 zile la temperatura optimă de 250C.
Indicele determinat prin această analiză se exprimă în procent de germeni
normali.
Tratarea seminţelor cu insectofungicide este obligatorie dar analizarea în
paralel şi a seminţei netratate este mai edificatoare.
Temperatura de 100C şi umectarea stratului de germinaţie la 60 % din
capacitatea pentru apă, nu reprezintă gradul mediu de dificultate pe care seminţele
de porumb le întâlnesc în câmp dacă se seamănă devreme. S-a adoptat această
metodă folosită în ţările Europei occidentale în care exportăm seminţe de porumb.

74
 Determinarea puterii de străbatere

Puterea de străbatere este însuşirea germenilor seminţelor de a străbate într-

un anumit timp, un strat acoperitor de nisip, a cărui grosime este de 1 cm la
seminţele mici, 3 cm la seminţele mijlocii şi 6 cm la seminţele mari.
În laborator se determină la seminţele cu energie germinativă scăzută şi un
procent ridicat de germeni anormali. Ca strat de germinaţie se foloseşte nisipul de
cuarţ (Ø 0,5-1 mm) spălat şi sterilizat, iar ca straturi de acoperire poate fi folosit
nisipul de râu (Ø 1-1,25 mm) spălat şi sterilizat.
Pentru determinare se folosesc vase de tablă zincată cu dimensiunile 15 x 15
x 15 cm etc.
În vase se aşază un strat de nisip umectat 50-70 % din capacitatea pentru apă
în aşa fel încât, să rămână 8 cm până la marginea superioară a vasului.
Determinarea se face în două repetiţii a câte 50 de seminţe luate fără alegere din
seminţele pure. Acestea se aşază ordonat pe stratul de germinaţie, apoi se acoperă
cu nisip.
Vasele, acoperite cu plăci de sticlă, se ţin la întuneric la temperatura de 16-
180C. Durata determinării este egală cu numărul de zile pentru capacitatea
germinativă plus 2 zile. După trecerea acestui timp, germenii se numără, apoi se
îndepărtează. Se îndepărtează nisipul acoperitor şi se numără germenii bolnavi,
anormali şi seminţele negerminate sau putrezite.
Se face media celor două repetiţii şi se exprimă rezultatele procentual,
obţinându-se puterea de străbatere. Datele obţinute se trec în tabelul 2.1l.

Tabelul 2.11

Rezultatele determinării puterii de străbatere

Nr. Felul Germeni Semin. Semin.

crt. semin- Repeti- răsăriţi Germeni nerăsăriţi germina- negermi-
ţei ţia te nate
Soiul Bolnavi Anormali
Nr. % Nr. % Nr. % Nr. % Nr. %
I
II
Media
75
 I
II
Media

2.5.3.2. Determinarea viabilităţii seminţelor

Viabilitatea seminţelor este o noţiune care se referă la determinarea

viabilităţii embrionului şi se exprimă procentual.
Această analiză se execută în următoarele cazuri :
-la seminţele în repaus seminal, cu scopul de a cunoaşte ce capacitate
germinativă vor avea după terminarea stării de repaus ;
-în cazul când într-un termen foarte scurt trebuie să ne pronunţăm asupra
capacităţii germinative, considerând că seminţele cu embrioni viabili vor
germina normal ;
-la speciile care germinează foarte lent.
Determinarea viabilităţii se poate face prin două metode :
a. metode biochimice
b. cu ajutorul lămpii de cuarţ.

a. Determinarea viabilităţii seminţelor prin metode

biochimice

Dintre metodele biochimice mai utilizată este metoda cu saruri de tretrazoliu.

Se foloseşte soluţie 1 % de 2,3, 5 trifenil tetrazoliu clorit (pH 6-7). În contact cu
celulele vii ale embrionului, soluţia incoloră de tetrazoliu este redusă chimic,
colorându-se în roşu În funcţie de modul de colorare a părţilor vitale ale
embrionului se face aprecierea viabilităţii seminţelor.
Se numără în patru repetiţii câte 100 seminţe luate fără alegere din sămânţa
pură. Seminţele se ţin în apă 18-20 ore, apoi se secţionează logitudinal prin
embrion înlăturându-se una din jumătăţi după care se introduc în soluţie la o
anumită temperatură şi se ţin un anumit timp în funcţie de specie (tabelul 2.12.).

76
 După terminarea tratamnetului soluţia se decantează şi seminţele se spală cu
apă. Se examinează coloraţia embrionilor la seminţele fiecărei repetiţii pe o placă
de sticlă, menţinând umiditatea în cursul observaţiilor şi numărării.
Se consideră viabile seminţele care prezinită :
1.embrionul complet colorat ;
2.embrionul colorat, dar cu un punct decolorat, la extremitatea radiculei ;
3.embrionul colorat, dar cu pete necrozate, incolore pe coltiledoane pe partea
opusă rădăciniţei, dacă nu sunt mai mari de ½ sau 1/3 din cotiledon.
Rezultatul final este dat de media celor patru repetiţii. Toleranţele sunt
aceleaşi ca la determinarea germinaţiei seminţelor.

Tabelul 2.12.

Timpul necesar pentru determinarea viabilităţii

Felul Inmuierea Culoarea

seminţelor Durata Tempe- Durata Tempera- Lumină
ore ratura 0C ore tura 0C Întuneric Culoarea
Porumb 18-20 18-20 3-4 18-20 Întuneric Roză,
Roşietică
Grâu, 7-8 18-20
orz,secară 18-20 18-20 1-2 30 “ “
Ovăz - - 48 18-20 “ “
Fl.soarelui 18-20 18-20 2-3 30 “ “
Mazăre 18-20 18-20 24 20 “ “

b..Determinarea viabilităţii seminţelor cu ajutorul lămpii de cuarţ

Această metodă se bazează pe proprietatea embrionilor viabili de a produce

o fluorescenţă albastră violetă sub influenţa razelor ultraviolete ale lămpii.
Seminţele îmbibate în apă timp de o oră, se secţionează în lungul embrionului. Una
din jumătăţi se aşează cu tăitura în sus pe o hârtie de filtru şi se examinează apoi la
lampa de cuarţ. Embrionii viabili produc o fluorescenţă albastră-violet iar cei
neviabili produc o fluorescenţă albă-gălbuie, brună, cenuşie sau verde-gălbuie. se
face media determinărilor la cele 4 probe a 100 seminţe fiecare.

77
 2.5.4. Determinarea umidităţii seminţelor
(SR 6124-1/1999)

Umiditatea seminţelor reprezintă conţinutul de apă exprimat în procente,

care există la un moment dat într-o probă de seminţe şi care se poate elimina prin
uscarea la etuvă la o anumită temperatură până la greutatea constantă, sau, care
poate fi pusă în evidenţă prin alte metode.
Este necesară determinarea umidităţii seminţelor din următoarele
considerente :
- are rol important în pstrarea seminţelor ;
- are importanţă în procesul de prelucrare ;
- ajută la stabilirea scăzămintelor ce au loc în masa de seminţe prin
reducerea conţinutului de apă din seminţe în timpul păstrării;
- ajută la stabilirea momentului optim de recoltare,
Determinările se fac imediat ce probele au fost primite la laborator,
verificându-se dacă au fost etanşe pentru a nu se pierde umiditatea (SR-1633/99).
Se cunosc trei metode de determinare a umidităţii : metoda uscării, metoda
distilării, metoda electrometrică.
În SR-6124-1/1999 se precizează că determinările de umiditate se fac la
etuvă la toate speciile de plante.
Umiditatea probei reprezintă pierderea de masă a seminţelor prin uscare şi se
exprimă în procente din masa iniţială a probei specificate în standard.
Metodele descrise în standard sunt destinate să reducă oxidarea,
descompunerea sau pierderea de alte substanţe volatile concomitent cu eliminarea
unei cantităţi cât mai mari de apă.
În funcţie de metodele folosite sunt necesare următoarele aparate : o moară
(maşină) de măcinat reglabilă ; etuvă cu temperatură reglabilă ; balanţă analitică,
site ; fiole de cântărire şi exicator.
Determinările se efectuează pe două probe de analiză luate independent
având 4-5 g la fiolele cu diametrul sub 8 cm şi 10 g la fiolele cu diametru mai mare
de 8 cm.
Probele de analiză se iau din sămânţă omogenizată şi nu trebuie expuse
direct la aer mai mult de 30 secunde.
Seminţele mari trebuie măcinate înainte de uscare, cu excepţia unor seminţe
foarte bogate în grăsimi (in). Speciile de plante la care se recomandă măcinarea
sunt : Arachis hypogaea, Avena sp., Cicer arietinum, Fagopyrum aesculentum,

78
Glycine max, Gossypium sp., Hordeum vulgare, Lathirus sp., Oryza sativa,
Phaseolus sp., Ricinus communis, pisum sativum, Secale cereale, Sorghum sp.,
Triticum sp., Zea mays.
Pentru seminţele de cereale şi de bumbac este necesară o măcinare fină, cel
puţin 50 % din materialul măcinat trebuie să treacă prin sita de sârmă cu
dimensiunea ochiurilor de 0,50 mm şi nu mai mult de 10 % să rămână pe sita cu
ochiurile de 1 mm. Pentru seminţele de leguminoase este necesară o măcinare
grosieră, cel puţin 50 % din materialul măcinat să treacă prin sită cu ochiurile de 4
mm.
În cazul unor seminţe foarte umede, exemplu porumb cu peste 25 %
umiditate, la soia peste 10 %, la orez peste 13 % este necesară preuscarea
seminţelor pentru măcinare. Sămânţa se usucă timp de 2…5 ore la temperatura de
700C în strat de cel mult 20 mm sau se ţin seminţele peste noapte într-un loc
călduros sau în alte cazuri se preusucă la temperatura de 130 0C timp de 5-10
minute. Materialul parţial uscat este expus în laborator timp de 2 ore. Metodele
prescrise pentru uscare sunt :
Metoda la etuvă cu temperatură joasă constantă de (103 ± 2)0C timp de
(17+1) ore, din momentul în care etuva ajunge la temperatura cerută. Această
metodă se utilizează pentru seminţele următoarelor specii de plante : Arachis
hypogaea, Brassica sp., Camelina sativa, Glycine max, Gossypium sp., Linum
usitatissimum, Ricinus communis,Sesamum indicum, Sinapis sp.
Metoda la etuvă cu temperatură ridicată constă în uscarea la temperatura de
(130…133)0C, timp de 4 ore pentru porumb, 2 ore pentru celelalte cereale şi o oră
pentru alte specii. Prin această metodă se usucă probele de seminţe de la specile :
Avena sp., Beta vulgaris, Cannabis sativa, Carum carvi, Cicer arietinum,
Cichorium sp., Lupinus sp., Nicotiana tabacum, Oryza sativa, Panicum miliaceum,
Papaver somniferum, Phaseolus sp., Pisum sativum, Secale cereale, Fagopyrum
esculentum, Hordeum vulgare, Lathyrus sativus, Sorghum sp., Triticum sp., Zea
mays.
Pentru calcularea umidităţii se foloseşte formula :
100
U % = (M2 – M3) x ---------- în care :
(M2-M1)

M1 – masa fiolei cu capac, în grame ;

M2 – masa fiolei, a capacului şi conţinutului înainte de uscare, în grame ;
M3 – masa fiolei, a capacului şi conţinutului după uscare, în grame.

79
 În cazul în care seminţele sunt preuscate, umiditatea se calculează din
rezultatul obţinut la prima etapă şi la a doua etapă. Astfel :
S1 x S2
U % = S1+ S2 - --------- în care :
100

S1 – pierderea de umiditate în prima etapă (preuscare) în procente ;

S2 – pierderea de umiditate în etapa a doua în procente.

Toleranţă. Se ia ca rezultat media aritmetică a determinărilor celor două

probe, dacă diferenţa între ele nu depăşeşte 0,2 %. În caz contrar se repetă
determinările tot pe două probe.
Conţinutul în umiditate rotunjit cu aproximare de 0,1 % se trece în
certificatul de analiză în spaţiul prevăzut.
Metoda distilării
Pentru determinarea umidităţii metoda se bazează pe proprietatea de a două lichide
imiscibile (apă + ulei) de a forma prin fierbere vapori cu presiuni diferite. Pentru
determinare s-au folosit apratele “Dr.Andronescu” şi “Brown Duwale”

Metoda electrometrică

Se bazează pe corelaţia dintre conductibilitatea electrică a semniţelor şi a

conţinutului lor în apă. Aparatele electrice folosite se bazează pe următoarele proprietăţi :
conductibilitatea electrică, constantă dielectrică şi pierderile dielectrice. Acestea se
modifică în funcţie de conţinutul în apă al seminţelor.
În ţara noastră determinarea umidităţii în mod curent se face cu
umidometrul electronic tip T1, atât în laboratoarele pentru controlul
seminţelor cât şi la bazele de recepţie, silozuri, unităţi de producţie.
Umidometrul electronic T1 determină rapid umiditatea seminţelor în
limite cuprinse între 5 şi 36 % la următoarele produse agricole : grâu,
secară, porumb, orz, ovăz, orez, floarea soarelui, fasole, soia.
Aparatul poate fi etalonat şi pentru alte produse agricole sau
substanţe care se prezintă sub formă de granule.

80
 Pentru a fi utilizat în diferite condiţii de lucru, aparatul este portativ
tranzistorizat, alimentat la baterii.
Umidometrul electronic T1 (fig. 2.9.) este alcătuit din :
1. Aparat umidometru
2. Cutie de transport
3. Scări intersanjabile
4. Termometru
5. Dozator
6. Trusă de greutăţi

Date tehnice :

1.Aparatul umidometru. Domeniul de măsurare a umidităţii este

cuprins între 8-20 % la grâu, secară, orz, ovăz, floarea-soarelui ; 8-20 % la
orez, 7-17 la fasole ; 8-36 % la porumb.

81
 Fig. 2.9 – Umidometru electronic T1
1. – buton central ; 2-buton “măsurare” ; 3-opritor ; 4-
scară intersanjabilă;
5 – butonul “control” ; 6 – capacul bornei de control ; 7 –
pâlnie de turnare ; 8 – buton de încărcare 9- dozator
(balanţă) ; 10 – buton de evacuare a produsului ; 11- buton
“reglaj zero” ; 12 – cupelă de cântărire ; 13 – sertar pentru
scoaterea produsului ; 14 – indicator pe scala butonului
central ; 15 – instrument de măsură ; 16- capacul locaşului
bateriilor ; 17 – contrapiesa dozatorului ; 18 –
contragreutatea dozatorului ; 19 – locaşul dozatorului ; 20-
baterii de alimentare.
Determinarea se face pe probe de 140 gr. la grâu, secară, orz, ovăz,
orez, fasole, porumb (cu 8-26 % umiditate) ; 100 gr. pentru porumb (cu 26-
36 % umiditate), floarea-soarelui 6-16 %).
Precizia de determinare este de 1 %. Aparatul este etalonat pentru
temperatura produsului de 20 0C. Pentru fiecare grad în minus sau plus faţă

82
de 20 0C la temperaturile cuprinse între 00 şi 300 se adaugă sau se cade 0,1 %
din umiditatea înregistrată.
Aparatul este alimentat cu două baterii uscate de 4,5 volţi fiecare.
Dozatorul (balanţa) poate cântări 60 gr., 100 g, 140 g şi maxim 200 g.
Pentru determinarea temperaturii produsului se foloseşte un
termometru cu domeniul de măsurare între +5 şi +40 0C care se introduce în
produsul de analizat.

Efectuarea determinărilor de umiditate

Pregătirea aparatului pentru măsurători. Pentru a efectua

măsurători corecte, aparatul trebuie aşezat pe o suprafaţă orizontală.
Dozatorul (balanţa-9) se fixează în lăcaşul (19). Se atârnă de cârligul
dozatorului cupela (12) şi una din greutăţile de 40 g iar în centrul cupelei se
aşează greutatea de 100 g.
Dacă acul indicator nu este în dreptul reperului “ 0” de echilibru se
face reglarea acţionând asupra contrapiesei (17) şi contragreutăţii (18). După
aducerea la “0” a acului indicator se scot greutăţile – cea din cupelă şi din
cârligul dozatorului.
Se verifică tensiunea de alimentare apăsând pe butonul de control
(5). În cazul când tensiunea furnizată de baterii este suficientă, acul
instrumentului de măsură (15) va devia între limitele benzii din stânga scalei
(b). În caz contrar se schimbă bateriile.

Se fixează sub opritori (3) placa interşanjabilă de măsurare pentru

produsul a cărui umiditate determinăm, prin tragerea opritorilor în sus, iar
placa alunecă sub aceştia, fixând-o. Scara interşanjabilă se introduce lateral
sub scala de măsurare (c). Pe fiecare scară interşanjabilă sunt trasate
diviziuni de la 0 la 150 (scara A) pentru verificarea aparatului şi diviziunii
de măsurare a umidităţii pentru una sau mai multe plante . Pe scara
interşanjabilă este trecută greutatea probei pentru determinare. Probele de
140 g se cântăresc turnându-se seminţele în cupelă până la echilibrare.

83
Probele de 100 g se cântăresc atârnându-se la cârligul dozatorului o greutate
a 40 g apoi se toarnă seminţele până la echilibrare.
Probele de 60 g se cântăresc agăţând la cârligul dozatorului două
greutăţi a 40 g, apoi se toarnă seminţele până la echilibrare.
Determinarea umidităţii se face în felul următor :
- Se verifică dacă aparatul a fost golit de seminţe, apăsând pe
butonul de evacuare (10) ;
- Rotind butonul central (1) se aduce indicatorul (14) cu linia de
citire (c ) în dreptul reperului “reglare” ( r ) ;
- Se apasă butonul “măsurare” (2) şi rotind butonul “reglare zero”
(11) se aduce acul instrumentului de măsurare (15) la reperul
(“0”) de pe cadran ;
- Se introduce proba de seminţe cântărită din cupelă (12) în pâlnia
de încărcare (17) şi se apasă la refuz butonul de încărcare (8)
până când boabele vor cădea în traductorul aparatului, apoi se
eliberează ;
- După introducerea probei în aparat este interzisă deplasarea sau
scuturarea aparatului ;
- Rotind butonul central (1 ) se aduce indicatorul (14) aproximativ
la mijlocul scării şi se apasă pe butonul “măsurare” (2). Acul
instrumentului de măsurare deviază de pe reperul zero (0). Se
roteşte butonul central (1) readucând acul instrumentului de
măsurare (15) la reperul (0). În dreptul liniei de citire a
indicatorului (14) pe scara corespunzătoare, se citeşte umiditatea
probei la 200C ;
- Scoaterea probei din aparat se face prin apăsarea butonului de
evacuare (10). Boabele cad în sertaraş (13), acesta se scoate şi se
goleşte ;
- Dacă temperatura produsului a fost mai mică sau mai mare de
200C se face corecţia respectivă ;
- Se recomandă efectuarea a 3-5 determinări, luându-se ca rezultat
media ;
- Reglarea zero se face după fiecare 5-10 determinări şi ori de câte
ori începem să lucrăm cu aparatul .
84
 Pentru rezultate corecte, este necesară întreţinerea aparatului în cele
mai bune condiţii :
- păstrarea în cutia de transport ;
- ştergerea de praf cu o pensulă după fiecare zi de lucru ;
- evitarea şocurilor violente ;
- evitarea prezenţei unor corpuri străine metalice în seminţe ;
- schimbarea bateriilor la timp şi conectarea lor corectă.

Conectarea greşită a bateriilor duce la distrugerea

tranzistorului

Rezultatele determinărilor se trec în fişa de analiză, apoi se

eliberează un buletin pentru determinarea umidităţii. Verificarea aparatului
se face folosind o trusă cu calibre capacitative.
Calibrele se introduc în borna de control şi se face citirea pe scara A
în acelaşi mod ca şi la determinarea umidităţii. Dacă pentru calibrul
respectiv nu corespunde numărul de diviziuni de pe scara A, aparatul este
dereglat şi este necesară verificarea lui la un atelier de specialitate.

2.5.5. Determinarea gradului de sticlozitate la cereale

Sticlozitatea se exprimă prin procentul numeric de seminţe cu aspect sticlos în
secţiune dintr-o probă.
Sticlozitatea dă indicaţii asupra conţinutului în substanţe proteice a
seminţelor. Cu cât seminţele sunt mai sticloase în secţiune, cu atât sunt mai
bogate în substanţe proteice.
Se determină mai frecvent la grâu şi orz. O secţiune transversală prin
boabe, poate apare total sticloasă, parţial sticloasă sau făinoasă. Fenomenul
este de natură optică, şi se explică prin aceea că în boabele sticloase,
amidonul este cuprins într-o masă de substanţe proteice, astfel că secţiunea
apare translucidă, deoarece lumina pătrunde prin bob şi se reflectă întocmai

85
cum se întâmplă cu fascicolul de lumină ajuns la suprafaţa unui strat de
gheaţă.
La boabele făinoase, între grăunciorii de amidon există spaţii mici
pline cu aer, secţiunea apare albă, deoarece este reflectată la fel cum e
reflectată lumina de nişte cristale mici de zăpadă aşezate unele peste altele.
Sticlozitatea este în corelaţie cu biologia speciei şi soiului, cu factorii
climatici şi metodele agrotehnice aplicate.
Soiurile din T.durum sunt mai sticloase fiind mai bogate în gluten
decât cele din T. aestivum ssp.vulgare. Formele de primăvară sunt mai
sticloase decât cele de toamnă. În stepă boabele cerealelor sunt mai sticloase
faţă de cele obţinute în zone cu umiditate multă. Gradul de sticlozitate poate
fi determinat prin :
- aprecierea boabelor întregi cu diafanoscopul ;
- prin aprecierea secţiunii transversale a bobului.
Aprecierea boabelor întregi cu diafanoscopul este un procedeu mai
simplu şi mai puţin exact folosindu-se mai rar.
Se consideră boabe sticloase, acelea care au toată suprafaţa transparentă; boabele
intermediar sticloase cele cu suprafaţa parţial transparentă ; iar boabele făinoase
acelea cu suprafaţa complet albă. Calculul sticlozităţii rezultă din numărul
seminţelor sticloase la care se adaugă ½ din numărul boabelor intermediare.
Aprecierea secţiunii boabelor. Pentru determinare se folosesc
dispozitive speciale numite farinotoame cele mai utilizate fiind : Grobeker,
Nemsdorf, Pohl, Print etc., toate construite pe acelaşi principiu. Farinotomul
Grobeker este alcătuit din 3 piese metalice circulare prevăzute cu câte un
mâner fixate printr-un bolţ în jurul căruia se pot roti (fig.2.10).
Pe suprafaţa discului inferior se găsesc 50 de alveole echidistante, iar
pe cel superior 50 de orificii, care coincid cu alveolele. Între cele două
discuri se introduce un cuţit metalic de aceeaşi formă şi mărime cu ele.
Un disc de lemn de formă circulară este folosit pentru menţinerea
seminţelor în orificii şi alveole în timpul secţionării.
Modul de lucru. Se iau 50 de seminţe şi se introduc în orificiile
farinotomului, suprapuse pe alveole după ce în prealabil cuţitul a fost scos
dintre cele două discuri.

86
 Fig.2.10 Farinotom :
a – cu discuri ; b - dreptunghiular
Se apasă seminţele cu discul de lemn şi se secţionează cu ajutorul
cuţitului. Se înlătură discul de lemn şi jumătăţile de seminţe rămase pe cuţit.
Se scoate cuţitul lateral împreună cu discul cu orificii.
Se numără seminţele cu secţiunea complet sticloasă ; ¾ sticloasă ; ½
sticloasă şi ¼ sticloasă. Seminţele sticloase sunt translucide în secţiune. se
determină gradul de sticlozitate folosind formula :

n + 0,75 n1 + 0,50 n2 + 0,25 n3

S % = -------------------------------------x 100 = 2 (n + 0,75 n 1 + 0,50 n2 + 0,25 n3) în

50
care:

S % = sticlozitatea ;
n = numărul seminţelor complet sticloase ;
n1 = numărul seminţelor ¾ sticloase ;
n2 = numărul seminţelor ½ sticloase ;
n3 = numărul seminţelor ¼ sticloase.

87
 Conform prevederilor STAS 6283/60, se execută două determinări,
între ele eroarea admisă fiind 5 %.
Sticlozitatea se consideră scăzută când este sub 40 % medie între 40
şi 70 şi ridicată când este peste 70 %.

2.6. Stabilirea calităţii seminţelor

Eliberarea documentelor.

După efectuarea tuturor analizelor cerute de procesul-verbal de

formarea probelor şi trecerea datelor în fişa de analiză, se trece la analiza
rezultatelor obţinute în conformitate cu prevederile din standardele de
calitate (tabelele 2.13.; 2.14 şi 2.15) întocmindu-se documentele
corespunzător indicilor de calitate.

Tabelul 2.13.

Condiţiile de valoare culturală la principalele plantele cultivate

Puri- Conţinutul maxim exprimat în nr.de seminţe de alte specii de plante
CCate- tatea G. în 500 g
fizi- % Alte Alte Alte Se- A.fatua R.ra- Pa-
Specia goria că % min. sp.de sp.de sp.de minte A.sterilis pha- ni-
biolo- min. plante ce- plante roşii A.ludo- nis- cum
gică Total re- decât de orez viciana trum sp.
admis ale cerea- L.temu- A.gi-
le lentum tago
Triticum Bază 99 85 4 1 3 - 0 1 -
aestivum C1 ; C2 98 85 10 7 7 - 0 3 -
Tr.turgidu B 98 85 4 1 3 - 0 1 -
m C1 ; C2 99 85 10 7 7 - 0 3 -
conv.durum
Avena B 98 85 4 1 3 - 0 1 -
sativa C1 ; C2 99 85 10 7 7 - 0 3 -
Hordeum B 99 85 4 1 3 - 0 1 -

88
 vulgare C1 ; C2 98 55 10 7 7 - 0 3 -
Oryza B 98 80 4 - - 1 - - 1
sativa C1 98 80 10 - - 3 - - 3
C2 98 80 15 - - 5 - - 3
Secale B 98 85 4 1 3 - 0 1 -
cereale C1 ; C2 98 85 10 7 7 - 0 3 -
Triticale B 98 85 4 1 3 0 1
C1 ; C2 98 85 10 7 7 0 3
Zea mays PB;B 99 85 0 - - - - - -
C1 98 90 0 - - - - - -
Sorghum B ; C1 98 80 0 - - - - - -
vulgare
Pisum PB;B; 98 80 0,1 % din greutate - -
sativum C1;C2
Phaseolus 98 75 0,1 % din greutate - -
vulgaris “
Lens 98 85 0,1 % din greutate - -
culinaris “
Glycine “ 98 80 5 buc. la 1000 g - -
max.
Cicer 98 85 0,1 % din greutate - -
arietinum “
Helianthus 98 85 5 buc. la 1000 g
annuus Toate
Brassica PB II, 98 85 0,5%
napus B, C din - - - 0 10 -
greut.
PB ; 98 85 3 seminţe străine la 1000 g ; 40 sem.nedecapsulate/kg;
B;C 20 seminţe fără tegument/kg
Arachis PB ; 99 70 5 la 1000 g - 0 - -
hypogaea B, C
Linum PB II; 99 85 15 buc.la proba de analiză 0 L.remotum 2 /
usitatissimu B; C 150 g
m
Cannabis PB II; 98 75 30 buc.din proba de analiză 0
sativa B;C
Gossypium PB; 98 80 15 buc. la 1000 g 0
sp. B;C
PB 98 70 0,5%
Nicotiana B 97 70 1%
tabacum C 96 70 2%
B.plu-
Beta rig. 97 60 0,3 % din greutatea maximă
vulgaris C-plu-
rig. 97 73 0,3 % din greutatea maximă
B-mo-
noger. 97 60 0,3 % din greutatea maximă
C-mo-
noger. 97 80 0,3 % din greutatea maximă
Cichorium B 97 60 1,0 % din greutatea maximă

89
 inthybus C. 97 70 1,0 % din greutatea maximă

Tabelul 2.14.
Condiţii minime de calitate la cartof pentru plantare
Nr % maxim admis
. Impurităţi, defecte şi organisme din greutate
crt dăunătoare Prebaz Certificat
. ă şi
bază
1. Impurităţi 1,0 2,0
2. Defecte externe 3,0 3,0
Putregaiuri umede şi uscate cauzate
3. de alte specii de ciuperci decât cele de 0,5 1,0
carantină fitosanitară
4. Râie comună 5,0 5,0
5. Rizoctonia cartofului 5,0 5,0
Total toleranţe de la punctele 2,3,4 6,0 8,0
Calibrare simplă 28-55 mm;în afara 3,0 3,0
calibrului
Calibrarea fracţionată 28-45 mm ; 45- 3,0 3,0
55 mm în afara calibrului

Tabelul 2.15.
Condiţii de valoare culturală la principalele plante
medicinale şi aromatice
Nr Puri Seminţe Ger Greut.
. Specia Categ. t.fi- străine m. probei

90
crt biologic zică Greut. Nr. totală de
. ă % probei maxi % labo-
min (g) m min. rator
. (g)
Althaea Prebază 90 20 8
1. rosea (L.) ; 45 80
Cov. Nalbă Bază
de grădină Certific 85 20 32
ată
2. Althaea Prebază 95 20 3
officinalis ; 40 80
L. Bază
Nalba mare Certific 90 20 5
ată
3. Brassica Prebază 98 40 12
nigra ; 80 100
(L.) Bază
W.Lock Certific 98 40 15
Muştar ată
negru
Coriandru Prebază 98 400 50
4. m sativum ; 65 400
L. Bază
Coriandru Certific 94 400 120
ată
Foeniculum Prebază 97 180 90
5. vulgare L. ; 60 180
Fe nicul Bază

91
 Certific 95 180 120
ată
Lavandula Prebază 90 2 5
6. officinalis ; 80 10
Mill. Bază
Levănţică Certific 85 2 8
ată
Matricaria Prebază 70 0,5 5
7. chamomilla ; 45 5
L. Bază
Muşeţel Certific 50 0,5 10
ată
Mentha Prebază 97 0,5 5
8. piperita L. ; 60 5
Mentă Bază
Certific 97 0,5 10
ată
Pimpinella Prebază 95 7 6
9. anisum L. ; 65 70
Anason Bază
Certific 90 7 20
ată
Valeriana Prebază 90 2 5
10. officinalis ; 40 10
L. Bază
Valeriană Certific 80 2 15
ată

92
 Inspectoratul pentru Calitatea Seminţelor şi Materialului săditor
eliberează :
- Certificatul de valoare biologică şi culturală care este
documentul oficial pentru seminţele şi materialul săditor
certificat destinat circulaţiei şi comercializării acestora în
România. El este imprimat cu înscris negru pe hârtie roz. Se
eliberează pentru loturile de sămânţă şi material săditor care
îndeplinesc condiţii prevăzute în normative :
- Buletinul de analiză este documentul oficial cu textul imprimat
în negru pe hârtie galbenă, pe care se înscrie menţiunea că
sămânţa sau materialul săditor îndeplinesc parametri normaţi sau
menţiunea “Interzisă comercializarea pentru însămânţare sau
plantare”
- Buletinul oficial de analiză parţială este eliberat în cazul
reanalizării seminţei pentru unii dintre indicii de valoare
culturală cu destinaţie oficială, iar probele se ridică de personalul
autorizat al LCCCS, ICSMS sau acreditat. Se va utiliza
formularul “Buletin de analiză”. Dacă indicii corespund
normelor, buletinul va purta menţiunea “Sămânţă admisă la
însămânţare”. El este valabil numai împreună cu certificatul de
valoare biologică şi culturală emis anterior. Dacă indicii nu
corespund normelor se eliberează buletin de analiză cu
menţiunea “Interzisă comercializarea pentru însămânţare”. În
ambele cazuri, se va menţiona suplimentar la denumirea
buletinului “analiză parţială”.
- Buletinul de analiză informativ este imprimat cu înscris negru pe
hârtie albă, cu menţiunile “informativ”, nu este valabil pentru
comercializare” şi este destinat analizelor solicitate de persoane
fizice şi juridice la cererea acestora, în scop informativ, neoficial,
probele fiind prelevate de solicitant.
În cazul în care seminţele se află în ambalaje închise şi etichetate,
certificatul de valoare biologică şi culturală, Buletinul de analiză “parţială”
şi Buletinul de analiză arată calitatea seminţelor din lotul respectiv, la data
sondării, respectiv a închiderii ambalajelor.
93
 Analiza germinaţiei se face la sămânţă netratată sau tratată,
specificându-se acest lucru pe documentul eliberat.
În cazul redeschiderii ambalajelor cu seminţe certificate oficial, în
scopul tratării înainte de vânzare, acestea se recertifică, iar pe eticheta
furnizorului se va menţiona data reambalării, substanţa de tratare, substanţa
activă şi intervalul de timp în care germinaţia rămâne valabilă. Aceste
menţiuni pot fi date şi pe certificatul de calitate.
Certificarea seminţelor şi materialului săditor se realizează numai
dacă sunt îndeplinite toate condiţiile prevăzute de reglementrile şi normele
în vigoare.
Se supun certificării numai sămânţa şi materialul săditor
condiţionate, ambalate, închise şi lotizate, recolta brută având doar aprobare
în urma controlului în câmp. În acest sens prelucrătorul înaintează la
ITCSMS “Declaraţia de certificare” a loturilor.
Certificarea se concretizează dacă sămânţa şi materialul săditor au
acte de provenienţă ; au acceptul menţinătorului ; cultura a fost inspectată şi
aprobată ; sămânţa a fost ambalată iar ambalajele au fost închise inviolabil;
rezultatele analizelor corespund normelor pentru categoria biologică
respectivă ; au fost achitate tarifele corespunzătoare.
Certificatul de valoare biologică şi culturală se întocmeşte în 2
exemplare : un exemplar la solicitant şi un exemplar la ITCSMS. În caz de
necesitate se eliberează şi un duplicat.
Etichetele oficiale se eliberează numai către solicitanţii certificării şi
vor putea fi folosite numai de aceştia, care sunt obligaţi să ţină evidenţa lor
pe care să o pună la dispoziţie autorităţii de certificarer
Când se utilizează seminţe şi material de plantare din anii anteriori,
se fac analize parţiale la indicatorii susceptibili de transformare (în special
germinaţia), care prelungesc termenul de valabilitate a documentului emis
anterior dacă se întrunesc condiţiile din normative.
Seminţele care nu întrunesc condiţiile de calitate din norme îşi vor
schimba obligatoriu destinaţia la consum alimentar, furajer, prelucrare
industrială sau distrugere, după caz, operaţiune care se va face în prezenţa
autorităţii de certificare.

94
 În condiţii deosebite se pot acorda derogări la materialul de semănat
şi plantare cu indici de calitate mai reduşi decât cei prevăzuţi în norme
avându-se acordurile organismelor abilitate în acest sens. Derogarea se
acordă de Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei.
Pe eticheta furnizorului se va specifica “sămânţă cu derogare”
indicele pentru care s-a acordat derogarea şi valoarea efectivă a acestuia,
prin imprimare sau prin aplicarea unei vignete a furnizorului. Se eliberează
şi CVBC care va înlocui buletinul de analiză cu precizarea “sămânţa cu
derogare” şi va circula cu eticheta oficială şi eticheta furnizorului.

La cerere se poate realiza recondiţionarea şi reactualizarea probelor

specificându-se acest lucru pe noile etichete.
Seminţele şi materialul de plantare pot fi declasate la o categorie
inferioară specificându-se documentul eliberat, respectiv actul de control în
câmp. Acest lucru se poate realiza dacă îndeplinesc condiţiile cerute de
norme pentru categoriile inferioare.
Astfel, Prebaza I se declasează la Prebaza II şi Bază ; Prebaza II se
declasează la Bază, certificat 1 sau 2 ; Baza se declasează la Certificat 1 sau
2 ; Certificat 1 se declasează la Certificat 2. Pe certificate se specifică
“declasat “.
În controlul calităţii seminţelor, în comercializarea lor, se va ţine
seama atât de normativele interne cât şi de directivele Comunităţii Europene
(CE), Organizaţia de Cooperare şi dezvoltare Economică (OCDE), Asociaţia
Internaţională pentru Controlul Seminţelor (ISTA) etc.

2.7. Circulaţia şi comercializarea seminţelor şi

materialului săditor.

Agenţii economici autorizaţi pentru comercializarea seminţelor şi

materialului săditor au obligaţia de a face dovada certificării, provenienţei,
95
tranzacţiilor şi stocurilor de seminţe şi material săditor care se comercializează, să
respecte normele tehnologice de depozitare, transport şi comercializare, să respecte
inviolabilitatea etichetelor, a ambalajelor originale şi să păstreze marca furnizorului
pe ambalaj. Să retragă din circulaţie seminţele şi materialul săditor devenite inapte
calitativ, să solicite refacerea analizelor de valoare culturală şi stare sanitară când
este cazul şi să respecte în totalitate prevederile legislaţiei în vigoare.
Beneficiarii seminţelor şi materialului săditor, trebuie să aibă un minim de
informaţii necesare folosirii corecte a acestora, să aibă garanţia calităţii, să refuze
materialul de semănat sau plantat dacă nu este însoţit de certificatul de calitate
(eticheta furnizorului) şi eticheta oficială a autorităţii de control şi certificare
(I.S.C.S.M.S), ambalajul sau eticheta prezintă urme de violare, termenul de
valabilitate a expirat, să reclame furnizorului sau autorităţii de control şi certificare
dacă constată vicii ascunse, sau dacă materialul de semănat şi plantat nu sunt
conforme calităţii specificate pe etichetă.
Dacă reclamaţia se confirmă, poate cere furnizorului returnarea, înlocuirea
sau despăgubiri conform legilor în vigoare.
Seminţele şi materialul săditor importate vor fi supuse regulilor şi normelor
Uniunii Europene (UE), Comunităţii Europene (CE), Organizaţia de Cooperare şi
Dezvoltare Economică (OCDE), Asociaţia Internaţională pentru Controlul
Seminţelor (ISTA) pentru ţările afiliate şi reglementările româneşti în vigoare
pentru alte ţări.
Importul şi exportul se realizează pe baza contractelor întocmite în
conformitate cu legislaţia în vigoare din România .
Marfa va fi ambalată şi etichetată cu eticheta oficială a furnizorului şi va fi
însoţită de Certificat privind puritatea biologică şi buletinul de analiză după
metodele ISTA.

96
97