UNIVERSITATEA 

DE ŞTIINŢE AGRONOMICE ŞI 
MEDICINĂ VETERINARĂ BUCUREȘTI

Facultatea: MANGEMENT ȘI DEZVOLTARE RURALĂ

Program de studiu: MANAGEMENT ÎN AGROTURISM

ȘI ALIMENTAȚIE PUBLICĂ (master)

Disciplina: Amenajarea turistică a teritoriului

Tema proiectului: Turismul rural/agroturismul -alternativă pentru

dezvoltarea zonelor rurale

Îndrumător: Masterand:
Prof.univ.Dr. Turek Adrian Bărbulescu Diana-Alexandra

București 2021
Turismul rural/agroturismul -alternativă pentru dezvoltarea zonelor rurale

Turismul rural cuprinde activitatea turistica propriu-zisa (cazare, pensiune, circulație

turistică, derulare de programe, prestare de servicii de bază și suplimentare)- activități
economice (predominant agricole dar și practicarea unor ocupații tradiționale) precum și
modul de petrecere a timpului liber, pentru cei ce solicită acest tip de turism. Turismul se
dezvoltă în mediul rural în strânsă corelație cu economia locală, ceea ce conduce la
interdependența dintre aceste două laturi.

Fenomenul turismului rural nu este unul nou. Dorința de expansiune și petrecere a

timpului liber și a vacanțelor la "țară" constituind preocupări vechi mai ales ale împătimiților
de natură. Nou este modul în care a evoluat această formă de turism atât cantitativ cât și
calitativ în ultimele decenii, el tinzând să devină un fenomen de masă.

Turismul rural se bazează, în majoritatea tipurilor de primire existente, pe dotările ce se

regăsesc, în mare parte, în proprietatea privată a locuitorilor din spațiul rural, participanți (în
calitate de prestatori) la activitățile turistice.

Turismul rural are o sferă de cuprindere mult mai largă, un caracter continuu și dispune
de o structură de primire eterogenă, reprezentată nu prin gospodăriile țărănești, ci prin
campinguri, popasuri turistice, sate de vacantă cu bungalouri sau vile grupate în jurul unor
spații comune pentru masă, distracții sportive. În acest caz, activitatea de bază a persoanelor
implicate este prestarea unor servicii turistice, iar veniturile realizate au caracter permanent.

În general, în domeniul turismului practicat în mediul rural, se utilizează în mod

frecvent o terminologie diversă, dominată, în principal, de cele trei noțiuni: turism rural,
agroturism, ecoturism.

Agroturismul este definit prin deplasarea unor persoane într-o localitate rurală

nepoluată, așezată într-o zonă pitorească, finalizată prin șederea a cel puțin 24 ore și prin
consumul de produse alimentare și nealimentare specifice, completată cu coabitarea și
integrarea în societatea rurală privită în toată complexitatea sa.

  Agroturismul reprezintă capacitatea de a satisface nevoile emoționale, care sunt în

contact direct cu animalele domestice și de fermă; produse pentru prelucrarea plantelor și a

animalelor; satisfacerea nevoilor de a experimenta o idilă rurală, care este asociată cu

atmosfera din jur, tăcerea, fundalul zgomotos al satului și altele asemenea. Dacă agroturismul

este lipsit de elementul de cunoaștere, nu oferă nevoile emoționale ale unei persoane și se

bazează doar pe odihnă, recreere și satisfacție, atunci nu diferă de turismul convențional

(tipic).

   Kudla N. Rolul autorităților locale în dezvoltarea mișcării agroturismului / N.

Kudla // Ekonomika APK. 2006. - Nr 2.- S. 31.

Zonele pentru agroturism reprezintă o creație mai recentă, apărută din nevoia de

evadare în spații de liniște, dincolo de zidurile orașului sau de aglomerația unor stațiuni
turistice. Ele pun în evidență specificul unor zone rurale (cadrul natural, construcții, obiceiuri,
activități, tradiții gastronomice) diferite de la o zonă la alta. Există spații geografice extrem de
generoase, mai mult sau mai puțin extinse, în care odihna se îmbină cu recreația, plimbarea,
activitățile practice, lectura în unele situații valorificându-se chiar unii factori naturali.

Această formă de turism cuprinde două mari componente:

- activitatea turistică propriu-zisă, concretizată în cazare, servicii de masă, agrement

(călătorie, pescuit, echitație), alte servicii curente;

- activitatea economică, (agricolă) prestată de proprietarul fermei (pensiunii) agroturistice

gazdă, concretizată în producerea și prelucrarea primară a produselor agroalimentare în
gospodărie și comercializarea lor direct la turiști sau prin alte rețele comerciale.

Organizarea spațială a agroturismului este caracterizată prin dualitatea concentrare - dispersie:

- concentrarea serviciilor de masă, cazare și animație în sate sau stațiuni verzi;

- dispersia activităților (promenada pietonală sau ecvestră, pescuit, turism fluvial) în spațiul
rural;
 Dezvoltarea turismului rural a produs mutații importante în viața satelor, cu deosebire a
celor care dispun de o ofertă turistică importantă, aducând elemente noi privind:

- valorificarea resurselor proprii specifice (balneare, naturale, viti-pomicole, cinegetice,

gastronomice, artizanale, etnografice și folclorice);

- transformări în plan edilitar și al dotărilor prin apariția unor construcții specifice (ferme
agroturistice, pensiuni), puncte de informare, brutării, unități de deservire (magazine, poștă,
stații de combustibil), amenajări pentru sport și echitație, echipamente igienico-sanitare;

- modificări ale structurii culturilor agricole și ale șeptelului, în concordanță cu satisfacerea

cerințelor turistice în plan gastronomic;

- evitarea procesului de depopulare rurală prin apariția unor soluții noi de ocupare a forței de
muncă, mai ales în localitățile rurale, în care turismul se poate practica tot timpul anului;

- dezvoltarea micii industrii rurale de valorificare primară a produselor agricole și

revitalizarea meșteșugurilor specifice zonei rurale;

- valorificarea resurselor de apă locale în scopuri energetice și, mai ales pentru piscicultură;

- abordarea unor soluții echilibrate privind dezvoltarea viitoare a sectorului agricol, zootehnic,
silvic și agroturistic;

- combaterea poluării mediului prin eliminarea surselor și conservarea pe această cale, a unor
condiții de viață optime în zonele agroturistice;

- crearea unor noi surse de venit în bugetele familiale, inclusiv prin dobândirea unor facilități
financiare privind investiții noi pentru turism sau extinderea celor existente.

Unul dintre cele mai importante aspecte ale turismului rural este efectul benefic asupra
stării economice a regiunii, care include noi locuri de muncă pentru populația locală și fonduri
suplimentare pentru trezoreria regiunii, sub formă de impozite, și dezvoltarea însoțitoare a
infrastructurii necesare pentru atragerea și relaxarea turiștilor.

Agroturismul oferă venituri nu numai fermelor care oferă servicii, dar și proprietarilor
de magazine, benzinării, artizani și alți locuitori ai satului. Aici așa-numitul efect de avalanșă 
care pune în mișcare infrastructura economică locală. Drept urmare, veniturile primite de la
turiști vor crește cererea pentru alte tipuri de servicii care s-ar putea să nu aibă vreo legătură
cu turismul.
 În România a este în curs de implementare prin Programul Național de Dezvoltare
Rurală, AXA 3: Calitatea vieții în zonele rurale și diversificarea economiei rurale, Măsura 313
– Încurajarea activităților turistice un amplu program de investiții pentru dezvoltarea
activităților turistice în mediul rural.

Valoarea și intensitatea finanțării nerambursabile este următoarea:

- Pentru investițiile în interes public negeneratoare de profit ( depuse de APL, ONG),

intensitatea sprijinului public nerambursabil va fi de până la 100% din totalul cheltuielilor
eligibile și nu va depăși valoarea de 200.000Euro/proiect.

- Pentru investițiile generatoare de profit, intensitatea finanțării nerambursabile va fi de:

● 70% din totalul cheltuielilor eligibile și nu va depăși 70.000 Euro/proiect în cazul

proiectelor de investiții în agroturism;

● 50% din totalul cheltuielilor eligibile și nu va depăși 200.000 Euro/proiect pentru alte tipuri
de investiții în turismul rural.

Turismul rural, în special în contextul implementării programelor de dezvoltare țintite,

are un impact pozitiv asupra conservării și dezvoltării zonelor rurale, utilizarea rațională a
potențialului lor de resurse, stimulează dezvoltarea fermelor private, extinzând cererea de
produse alimentare ecologice, naturale, precum și amenajarea zonelor rurale, construcții
rurale, meșteșuguri, cultură și identitate, adică în general, pentru a rezolva problemele socio-
economice ale zonelor rurale, în primul rând problemele ocupării forței de muncă în zonele
rurale. Toate acestea afectează în final nivelul competitivității zonelor rurale, manifestat prin
creșterea nivelului de bunăstare a rezidenților.

Agroturismul joacă, fără îndoială, un rol important în metamorfoza de ansamblu a

spațiului rural, cu deosebire a satelor și a orașelor mici cu grad sporit de ruralitate și un
potențial turistic valoros.

În concluzie, se poate preciza că turismul rural, cu toate componentele sale, reprezintă o

alternativă pentru comunitățile locale, cu valențe reale de dezvoltare.
 Bibliografie:

- Suport de curs Amenajarea turistică a teritoriului-Adrian TUREK - 2020;

- Vasile Glăvan (2003), Turismul rural – agroturism – turism durabil – ecoturism, Editura
Economică, București;
- Puiu Nistoreanu (1999), Turismul rural. O afacere mică cu perspective mari, Editura
Didactică
și Pedagogică, București;
- https://www.rasfoiesc.com/business/afaceri/turism/TURISM-RURAL-AGROTURISM-
ECOTUR66.php ;
- https://vgolitsyno.ru/ro/chto-takoe-agroturizm-agrarnyi-turizm-vidy-i-struktura-
osobennosti/;
https://www.academia.edu/30978820/Tema_1_Con%C5%A3inutul_turismului_rural_esen
%C5%A3%C4%83_%C5%9Fi_particularit%C4%83%C5%A3i;
https://www.academia.edu/36835437/UNIVERSITATEA_DIN_BUCURE
%C5%9ETI_FACULTATEA_DE_GEOGRAFIA_TURISMULUI_TURISMUL_RURAL;
- http://www.nerambursabil.ro/PROGRAME-OPERATIONALE/Programul-de-Dezvoltare-
Rurala/Investitii-pentru-dezvoltarea-activitatilor-turistice-in-mediu-rural.html.