PROIECT DIDACTIC

UNITATEA DE ÎNVĂŢĂMÂNT: Colegiul Tehnic „Aurel Vlaicu” Arad

ARIA CURRICULARĂ: Limbă și comunicare
DISCIPLINA: Limba și literatura română
PROFESOR: Andra Daniela
DATA: 17.05.2017
CLASA: a XI - a A
UNITATEA DE ÎNVĂŢARE: Perioada interbelică. Romanul interbelic
SUBIECTUL: Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război, de Camil Petrescu.
Tehnici narative moderne în romanul de analiză psihologică
TIPUL LECŢIEI: Mixtă
OBIECTIVE OPERAŢIONALE:
O1- Să definească romanul de analiză psihologică
O2- Să recunoască perspectiva narativă a romanului camilpetrescian
O3- Să identifice tehnicile narative moderne (introspecția, fluxul memoriei involuntare,
monologul interior, discursul analitic, autenticitatea) în fragmente de text suport;
O4- Să analizeze rolul tehnicilor narative moderne în realizarea construcției epice și în
transmiterea mesajului operei, a viziunii despre lume
STRATEGIA DIDACTICĂ:
METODE ŞI PROCEDEE DIDACTICE: conversaţia euristică, exerciţiul, explicaţia,
problematizarea, lucrul în echipă, lectura selectivă, argumentarea
MIJLOACE DIDACTICE: Fişe cu citate semnificative din roman, tablă, cretă, rebus
FORMA DE ORGANIZARE: frontală, individuală, în echipe
FORMA DE EVALUARE: observarea sistematică a elevilor
RESURSE UMANE: 17 elevi
BIBLIOGRAFIE:
1. Limba şi literatura română-manual pentru cls. a XI-a, A. Costache, F. Ioniţă, M. N.
Lascăr, A. Săvoiu, Grup Editorial Art, Bucureşti, 2007.
2. Manolescu, Nicolae, Arca lui Noe (eseu despre romanul românesc), Editura Gramar,
Bucureşti, 2006.
3. Circa Chirilă, Camelia, Literatura română. Aplicaţii, clasele IX-XII, Editura Nomina,
2007.
4. Sâmihăian, Florentina, O didactică a limbii și literaturii române. Provocări actuale pentru
profesor și elev, București, Editura Art, 2014.
5. Petrescu, Camil, Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război, Ed. Eminescu, 1985.
 DEMERSUL DIDACTIC

1. MOMENT ORGANIZATORIC (1 minut)

Se asigură climatul optim pentru desfăşurarea lecţiei, se verifică prezenţa elevilor.
2. CAPTAREA ATENŢIEI (2 minute)
Se distribuie elevilor o fișă în care sunt enumerate mai multe tehnici narative. Elevii vor
încercui, individual, tehnicile narative pe care le consideră prezente în romanul ”Ultima noapte
de dragoste, întâia noapte de război”, de Camil Petrescu. (Anexa 1)
3. REACTUALIZAREA CUNOŞTINŢELOR (5 minute)
Verificarea cunoştinţelor dobândite anterior se va face prin activitate frontală.
Elevii amintesc concepţia lui Camil Petrescu despre roman, prezentată în articolul Noua
structură şi opera lui Marcel Proust.
a). Ce putem spune despre romanul ”Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de
război”? (roman modern, subiectiv, psihologic, de analiză psihologică, realist)
b).Care sunt trăsăturile romanului modernist, ce înseamnă roman de analiză
psihologică?
c). Ce teme pot fi identificate în roman? (iubirea, războiul, condiția intelectualului însetat
de absolut, gelozia)
d). Cine este naratorul? (Ștefan Gheorghidiu) Ce tip de narator există în roman? (narator-
personaj) Care este statutul său? (intelectual, student la Filosofie)
e). Care este perspectiva narativă din roman? (subiectivă)
f). Care este subiectul discuţiei de la popota ofiţerilor, din incipitul romanului? Detaliați...
g). Care este momentul care declanșează intriga romanului? (moștenirea de la unchiul
Tache)
h). Ce anume credeți că l-a determinat pe Ștefan Gheorghidiu să se despartă de Ela?
(schimbarea de perspectivă pe care i-o aduce experiența războiului)

4. ANUNŢAREA TITLULUI LECŢIEI ŞI A OBIECTIVELOR OPERAŢIONALE (1 min)

Se va anunţa titlul lecţiei şi se vor comunica obiectivele urmărite pe parcursul acesteia:
Se va defini romanul de analiză psihologică, se va identifica perspectiva narativă a
romanului camilpetrescian, se vor recunoaște și se vor analiza tehnicile narative moderne
(introspecție, fluxul memoriei involuntare, monolog interior, autenticitate, discurs analitic) în
fragmente de text suport, precum și rolul acestora în realizarea construcției epice și în transmiterea
mesajului operei, a viziunii despre lume.
 Se va nota pe tablă titlul lecţiei : Tehnici narative moderne în romanul de analiză
psihologică

5. DIRIJAREA ÎNVĂŢĂRII (35 minute)

Fiecare elev va primi câte o fișă de lucru, cu mai multe sarcini, vizând înțelegerea textului
suport. (Anexa 2)
Individual, elevii vor încerca să rezolve sarcinile de lucru de pe fișă. (5 minute)
După expirarea timpului, elevii vor prezenta răspunsurile la cerințele de pe fișa de lucru.
Se vor verifica răspunsurile și se vor completa, dacă este cazul, cu explicații suplimentare.
În continuare, elevii vor fi împărțiți în perechi și se va distribui o altă fișă de lucru, Anexa
3, pentru a fi evidențiate și analizate mai multe tehnici narative: memoria involuntară, fluxul
memoriei, introspecţia, monologul interior, acronia. (10 minute)
Se vor prezenta răspunsurile echipelor, se vor completa cu explicații suplimentare,
evidențiind: unitatea de perspectivă, introspecția (analiza stărilor sufletești până în zonele cele mai
profunde), rolul monologului interior, subiectivitatea percepției individuale, autenticitatea,
neconcordanța între timpul obiectiv și cel subiectiv, dilatarea timpului real, rolul memoriei
involuntare și al fluxului memoriei care permit naratorului-personaj să ofere explicații, interpretări
ale gesturilor femeii iubite.

Se va face schița lecției pe tablă :

TEHNICI NARATIVE MODERNE IN ROMANUL DE ANALIZĂ PSIHOLOGICĂ
- discurs la persoana I, narator-personaj, intelectualul, hipersensibil, lucid,
preocupat de reflectarea în conștiința sa a unor experiențe fundamentale: iubirea și războiul
- perspectivă narativă subiectivă, unică, a personajului- narator
- monolog interior
- introspecția, interes pentru interiorul fiinţei umane;
- fluxul memoriei, memorie involuntară, afectivă
- timp obiectiv/subiectiv, acronia, rememorare, narare în planuri paralele
- relativismul, multitudinea punctelor de vedere asupra aceluiași subiect
- autenticitatea (dosar de existențe), ilustrarea realității prin propria conștiință
- substanțialitatea, esența concretă a vieții
- paranteza (digresiunea)
- anticalofilia
6. ASIGURAREA FEED-BACKULUI ( 3 minute)
Se oferă elevilor un rebus (Anexa 4), pe care aceștia îl vor completa în 5 minute. După
expirarea timpului, se verifică frontal completarea acestuia.
Se vor formula concluzii în legătură cu tema lecției.

7. EVALUARE (2 minute)
Se vor face aprecieri verbale generale cu privire la activitatea desfășurată, la implicarea
elevilor, vor fi notați elevii activi.

8. TEMA PENTRU ACASĂ (1 minut)

Eseu liber, de 1 pagină, în care să demonstrați noutatea formulei narative a romanului
”Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război”, de Camil Petrescu.
ANEXA 1

Selectaţi și încercuiţi tehnicile narative, care, după părerea voastră, sunt prezente în
romanul ”Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război”, de Camil Petrescu:

a) memoria involuntară b) relatarea la persoana a III-a c) fluxul conştiinţei

d) monologul interior e) relatarea la persoana I f) retrospecţia
g) introspecţia h) digresiunea (paranteza) i) discursul retoric
j) rezumatul k) dialogul l) relatarea tip colaj de documente
m) naraţiunea cu atribute eseistice n) acronia o) autenticitatea p) perspectivă unică, subiectivă
ANEXA 2

”Socoteam că și această excursie va fi o voluptoasă incursie în viața celorlalți, în folosul

nostru, al amândurora, și iată că, de la început, stăruia să aibă în intimitatea noastră un
dezagreabil intrus. Așa credeam numai, în prima clipă, dar am înțeles mai târziu, mai mult mort,
că intrusul, în patima apropierii lor, eram eu. [...]
Pe drum, nevastă-mea n-a trait decât prezența lui. Toate comentariile le-a făcut numai
pentru el sau cu el. [...]
Fiecare credem că femeia care ne iubește are, păstrate pentru noi, anumite mici gesturi de
mângâiere și frumusețe, gesturi cărora noi le dăm un anume înțeles și ne e o suferință crâncenă
să vedem că le are și pentru altul. . E stupid, dar faptul că ea a gustat din felul lui de mâncare cu
poftă – şi ea ştia ce vie plăcere îmi face mie acest gest, căci îmi dădea poftă de mâncare chiar
dacă eram bolnav – m-a abătut cu totul.“
În cele trei zile, cât am stat la Odobeşti, am fost ca şi bolnav, cu toate că păream uneori
de o veselie excesivă. Sunt cazuri când experţii, într-un tablou vechi, după diferite spălături,
descoperă sub un peisaj banal, o madonă de vreun mare pictor al Renaşterii. Printr-o ironie
dureroasă, eu descopeream acum, treptat, sub o madonă crezută autentică, originalul: un peisaj
şi un cap străin şi vulgar. Ei doi, oricum se formau grupurile, erau nedespărţiţi. De altfel, erau şi
cei care îşi impuneau cu autoritate parcă acceptată de toţi, iniţiativele. Vizite în împrejurări,
plimbări, sporturi şi jocuri în vie. Ba de multe ori, dispăreau singuri şi se făceau aşteptaţi. Aşa, a
doua zi, au venit la masă după ce toată lumea se aşezase. Se ştia că numai pe ei îi aşteptam, deci
situaţia mea era dintre cele mai ridicule, căci întârzierea lor deşi nu era poate din pricină că se
găseau amândoi ascunşi în vreo cameră, se preta totuşi la cele mai dezagreabile sugestii. Îi
rezervasem locul din dreapta mea, dar m-a deprimat că nimeni n-a ocupat locul care trebuia să
fie in dreapta ei… Era un fel de oficializare a situaţiei care îmi înnegrea sufletul. Mă întrebam
dacă ea nu-şi dă seama de această realitate, dacă nu simte piedestalul de ridicul pe care mă suia…
Când au venit (ea foarte afectată şi surâzătoare), priviţi cu capetele întoarse de către toată lumea,
a ţinut să mă mângâie pe obraji. Nu ştiu dacă a făcut-o numai pentru că se ştia vinovată, sau dacă
logica ei nu a vrut cumva să creeze şi un soi de echilibru cu mângâierile pe care le distribuise…”

Excursia de la Odobești este semnificativă pentru începutul destrămării relației dintre Ștefan
Gheorghidiu și Ela.
1. Extrageți din text cuvinte sau structuri care descriu stările și gândurile lui Ștefan
Gheorghidiu.
2. Precizați perspectiva narativă din fragmentul dat.
3. Identificați mărcile subiectivității prezente în textul dat.
4. Numiți modul de expunere din textul dat și comentați rolul acestuia.
5. Personajul deține toate informațiile? Argumentați!
6. Naratorul-personaj este creditabil sau necreditabil? Motivați!
ANEXA 3
”Pentru mine însă această concentrare era o lungă deznădejde. De multe ori seara, la
popotă, era destul un singur cuvânt ca să trezească răscoliri şi să întărâte dureri amorţite. E
îngrozitoare uneori această putere a unei singure propoziţiuni, în timpul unei convorbiri normale,
ca să pornească dintr-o dată măcinarea sufletească, aşa cum din zecile de combinaţii cu şapte
litere ale unui lacăt secret, una singură deschide spre interior. În asemenea împrejurări, nopţile
mi le petreceam în lungi insomnii, uscate şi mistuitoare”. […]
”Simţeam că nu voi mai apuca ziua de mâine. Dacă aş putea să mă întorc, şi simţeam,
material, că drumul vieţii mele o ia acum pe o perspectivă de judecăţi, ecouri de gazetă, ocnă. Că
de pe acum nu mai sunt ce am fost. Dacă nu mă întorc însă, înnebunesc. Tot ce era în mine
căpătase o viaţă exasperată, ca şi când un virus puternic rupsese ţesuturi abia refăcute, îmi gonea
sângele din organ în organ şi-l izbea în creier, ca un puhoi în mal. Tot ce fusese fericire, culoare
şi lumină înduioşată în trecutul iubirii mele, acum deveneau motive de furie. Gândul că am
“marşat” (vorba colonelului) făcea să-mi fiarbă mai mult sângele. Din trecut îmi veneau unele
peste altele, ca peisaje si momente diverse suprapuse în film, fragmente de scene, când eram nebun
de fericire si încredere. Avusesem îndoieli, care erau urmate şi anulate de scene verificatoare
oarecum. De atâtea ori în trecut avusesem bănuiala că eram înşelat, interpretând o serie de gesturi
şi momente într-un anumit sens. Dar privind astfel punctul de plecare, seria avea alt sens. Era pe
atunci un joc de alb şi negru. O foaie era împărţită în romburi alăturate, albe şi negre. Uneori,
când priveai, aveai impresia că sunt cuburi pline, cu muchiile spre tine, dar alteori, aceleaşi
romburi erau goluri cu muchii adâncite. Lucruri pe care le interpretasem într-un fel, le înţelegeam
acum altfel. Când n-a vrut să plece la ţară, când a vrut mai ales să vie de la ţară, deşi el era acolo
(eu am crezut atunci că o plictiseau toţi şi că vrea să fim noi amândoi, acasă; iar acum înţeleg că
probabil era gelos şi că se certase cu el), când mergeam la teatru, când nu şi-a mai vorbit cu
Anişoara, când mi se dădea şi când nu mi se dădea. Pentru tot trecutul acesta, aş fi vrut acum o
explicaţie care să răsucească totul, o răfuială înnebunitoare.
[…] Ah, mascarada când sărbătorisem doi ani de la căsătoria noastră. Invitasem la Flora,
care era pe atunci cel mai căutat restaurant de petreceri, peste douăzeci de prieteni, perechi tinere,
care duceau viaţă “mondenă”, de asemeni şi câţiva colegi şi fete care erau încă liberi. Eram
fericit ca un copil. I-am făcut ei dar un inel de preţ, masa era încărcată cu flori şi cristaluri, s-a
băut şampanie până în zorii zilei. Toţi mă priveau cu duioşie şi oarecare invidie. Ah, aş vrea să
cadă o stâncă din peretele ăsta al defileului, să mă strivească, pentru că, desigur, se vorbea de pe
atunci de amorul nevesti-mi, pentru că, radios şi înduioşat, jucam un rol nesfârşit ridicul. Va trebui
să alerg în noapte până or plesni caii, dar să-i găsesc culcaţi, alături pe sofa şi să mă răfuiesc cu
ei.”
”Eram ca într-o zi imensă și întâmplările acestea mici, amănunțite până la fracții de
impresie, erau printre cele mai importante din viața mea.
Astăzi, când le scriu pe hârtie, îmi dau seama, iar şi iar, că tot ce povestesc nu are
importanţă decât pentru mine, că nici nu are sens să fie povestite. Pentru mine însă, care nu trăiesc
decât o singură dată în desfăşurarea lumii, ele au însemnat mai mult decât războaiele pentru
cucerirea Chinei, decât şirurile de dinastii egiptene, decât ciocnirile de aştri în necuprins, căci
singura existenţă reală e aceea a conştiinţei.”
1. Selectați din text sursele declanșării memoriei involuntare. (primul paragraf)
2. Determinaţi motivul care declanşează fluxul memoriei personajului-narator.
3. Identificați elementele de limbaj care accentuează ieşirea personajului-narator din timpul real şi
intrarea acestuia într-un timp subiectiv (al amintirilor).
4. Care sunt efectele, consecinţele relatării de către personajul- narator a unor întâmplări,
evenimente trecute? Pronunţaţi-vă asupra celor două ipostaze ale personajului Ştefan Gheorghidiu
(Şt. Gheorghidiu – atunci (ieri) şi Şt. Gheorghidiu – acum (azi)), precum şi a stărilor trăite de el.
5. Numiți modul de expunere din textul dat și comentați rolul acestuia.
6. Determinaţi punctul de vedere al personajului-narator asupra celor enunţate.
7. Formulaţi o concluzie cu privire la rolul pe care îl joacă memoria involuntară, fluxul memoriei,
introspecţia, monologul interior ca tehnici narative.
ANEXA 4

REBUS

1
A U T E N T I C I T A T E
2
R E L A T I V I S M
3
I N T R O S P E C Ț I A
4
A N T I C A L O F I L
5
S U B I E C T I V
6
P S I H O L O G I C
7
D R A G O S T E A
8
I N V O L U N T A R A
9
A C R O N I A
10
I N T E L E C T U A L

1. Concept care presupune ilustrarea realităţii prin propria conştiinţă.

2. Reiese din multitudinea punctelor de vedere în jurul aceluiaşi obiect, aceluiaşi concept, aceleiaşi
norme. Dacă oamenii au concepţii diferite despre iubire, dreptate, război, spunem că acel concept
este numit ...
3. Metodă psihologică bazată pe observarea propriilor trăiri psihice.
4. Mai este numit şi „împotriva scrisului frumos”- negarea stilului frumos reprezintă stilul…
5. După tehnica narativă romanul este ...
6. Prin temă, conflict şi prezentarea conştiinţei problematizante a eroului principal romanul este
unul....
7. Tema cărţii întâi.
8. Concept ce reprezintă declanșarea spontană a amintirilor, provocată de un parfum, un tablou, un
cuvânt, o imagine. Memorie…
9. Relatarea evenimentelor în ordinea importanței afective, efect al neconcordanței dintre timpul
obiectiv și timpul subiectiv.
10. Statutul / Tipul personajului principal.
ANEXA 4

REBUS

10

1. Concept care presupune ilustrarea realităţii prin propria conştiinţă.

2. Reiese din multitudinea punctelor de vedere în jurul aceluiaşi obiect, aceluiaşi concept, aceleiaşi
norme. Dacă oamenii au concepţii diferite despre iubire, dreptate, război, spunem că acel concept
este numit ...
3. Metodă psihologică bazată pe observarea propriilor trăiri psihice.
4. Mai este numit şi „împotriva scrisului frumos”- negarea stilului frumos reprezintă stilul…
5. După tehnica narativă romanul este ...
6. Prin temă, conflict şi prezentarea conştiinţei problematizante a eroului principal romanul este
unul....
7. Tema cărţii întâi.
8. Concept ce reprezintă declanșarea spontană a amintirilor, provocată de un parfum, un tablou, un
cuvânt, o imagine. Memorie…
9. Relatarea evenimentelor în ordinea importanței afective, efect al neconcordanței dintre timpul
obiectiv și timpul subiectiv.
10. Statutul / Tipul personajului principal
SOLUȚII ANEXA 2

1. Stări și gânduri ale lui Ștefan: socoteam, credeam, am înțeles, m-a abătut, am fost ca și
bolnav, păream de o veselie excesivă, m-a deprimat, îmi înnegrea sufletul, mă întrebam.
2. Perspectivă subiectivă, unică a personajului- narator, ceea ce demonstrează unitatea
punctului de vedere, faptele relatate sunt văzute dintr-un singur unghi, cel subiectiv
3. Mărcile subiectivității:
- Forme pronominale și verbale, de persoana I și II-a, sg. și pl.: eu, ne, noi, mie, îmi,
mă, m-; socoteam, credeam, am înțeles, eram, dăm, eram bolnav, am stat, păream,
descopeream, nu știu.
- Adj. pron. pos., pers. I și a II-a: nostru, noastră, mea
4. Monologul interior – este modalitatea de exprimare a trăirilor, de reflectare asupra
existenței individuale; înlesnește introspecția, privirea înlăuntru, analizarea stărilor
sufletești (analiza în detaliu a gesturilor femeii iubite)
5. Naratorul-personaj nu deține toate informațiile, își prezintă doar propriile bănuieli,
perspectiva este unică, relatează fapte în care a fost implicat ca protagonist.
6. Naratorul-personaj este necreditabil, intenționat sau involuntar oferă o perspectivă
subiectivă, unică a întâmplărilor relatate, el este cel care dirijează procesul enunțării.

ANEXA 2
Prin discuție frontală, se vor concluziona următoarele aspecte:
- prin relatarea la persoana I, naratorul devine personajul acţiunii (protagonist)
- perspectivă narativă subiectivă şi limitată ca informaţie asupra celor relatate- relativism
- impresia de autenticitate- ilustrarea realității prin propria conștiință
- personajul este un narator necreditabil
- introspecția- analiza în detaliu a stărilor, a trăirilor
SOLUŢII ANEXA 3

1. Sursele declansării memoriei involuntare: un singur cuvânt, o singură propoziție.

2. Motivul care declanșează fluxul memoriei personajului-narator este: Vorba colonelului
(“Gândul că am marşat (vorba colonelului) făcea să-mi fiarbă…”)
3. Elementele de limbaj sunt:
a) adverbele de timp cu sens opus: acum-atunci; azi-ieri
b) prezenţa, alternanța verbelor la prezent-trecut: nu mai sunt/am fost, eram/ scriu
4. Ştefan Gheorghidiu:
- azi: “nu mai sunt ce am fost” “tot ce era în mine căpătase o viaţă exasperată, ca şi când un virus
puternic rupsese ţesuturi abia refăcute…”
- ieri: “era pe atunci un joc de alb şi negru” “tot ce fusese fericire, culoare şi lumină înduioşată în
trecutul iubirii mele…”
Efectele sunt devastatoare, personajul-narator trăiește evenimente-revelație, punctul de vedere
este unitar.

5. Monologul interior – este modalitatea de exprimare a trăirilor, de reflectare asupra existenței

individuale; înlesnește introspecția, privirea înlăuntru, analizarea stărilor sufletești (analiza în
detaliu a gesturilor femeii iubite)- impresia autenticității

6. Punctul de vedere este subiectiv, unic. Subiectivitatea percepției individuale (partea finală)
Toate evenimentele banale relatate au însemnătate numai pentru cel care le relatează. Totul are importanţă
doar pentru cel care le trăieşte.

7. Fluxul memoriei şi memoria involuntară:

– instaurează în textul narativ neconcordanţa între timpul real al desfăşurării evenimentelor şi
cronologia lineară (ideală) a lor- acronia
– contribuie la dilatarea timpului real;
– prin evocarea ulterioară a unui eveniment anterior faţă de punctul în care ne aflăm al istoriei, se
completează perspectiva asupra unui personaj, eveniment
– permite nararea în planuri paralele; explicări, rememorări.

Prin introspecţie personajul îşi sondează stările sufleteşti până la nuanţe infinitezimale.

Monologul interior are rolul de a realiza o distincție între personaj și narator, prin distanța
temporală dintre un eu în prezentul enunțării și un eu în planul evenimentelor trăite