Sunteți pe pagina 1din 14

Povestea 1:

Draga Sammy,
Numele meu este Teo si sunt un baietel in varsta de 3 ani si 7 luni. Iti scriu pentru ca iubesc
animalele si natura si sunt ecologist de cand eram mic. Mic de tot. Povestea mea incepe in urma cu
aproape 3 ani, pe cand eram bebelus si mergeam in parc cu mami. Acolo, gaseam pe jos tot felul de
gunoaie lasate de oamenii nepasatori. Dar eu stiam ce am de facut. Asa ca toata ziua stateam si le
culegeam de pe jos si le duceam repede la cosul de gunoi. Apoi, cand am mai crescut, am inceput sa
o ajut pe mami sa ude florile, caci si ele au nevoie ca si noi de apa. Acum, cand sunt deja mare,
reciclez impreuna cu mami. De fiecare data cand gasesc o hartie de aruncat, fug repede cu ea la
punga de reciclat pe care o duc apoi la tomberonul special pentru hartii. Nu cred ca mai e cazul sa-ti
spun cat de mult iubesc animalele. Mai ales cainii, caci am si eu un caine pe nume Cookie si tare
mult imi place sa am grija de el. Ii dau sa manance, il mangai si il iubesc.
Sper sa ne vedem curand si sa stii ca povestea pe care ti-am scris-o nu e chiar poveste. E chiar viata
mea. Dar cred ca ti-ai dat si singur seama. Stiu eu ca broscutele testoase sunt tare destepte.
Cu drag,
Teo
PS: Iti trimi o poza din parcul Cismigiu cu gastele de langa lac. Cred ca erai si tu acolo. Sper sa iti
placa.

Irina Olteanu

__________________________

Povestea 2:

Buna ziua,

Numele meu este Barbosu Serban Gabriel sunt in clasa a VI si am 12 ani.As vrea sa particip si eu
la aces concurs deoarece sunt un micut ecologist si sunt destul de interesat de ceea ce se intampla pe
frumoasa noastra planeta. Ca dovada a ceea ce am spus am participat cu scoala la diferite activitati
ecologice cum ar fi concursuri dar si munca voluntara in strangerea deseurilor sau a maculaturii.   
Eu locuiesc la tara si ma simt destul de bine, este liniste, este mai curat si oamenii sunt mai
prietenosi insa petrec si foarte mult timp in oras unde totul este diferit.Imi place orasul pentru ca nu
e plictisitor si mereu ai parte de activitati dar oamenii de la oras sunt destul de nepasatori cu
mediul.Consuma energie, arunca gunoaie fara a se gandi la efecte. 
In urma cu ceva timp m-am gandit ca ar fi de folos sa renuntam la anumite obiecte care nu ne sunt
neaparat utile dar care polueaza.Pentru a salva energie consider ca ar fi un lucru bun ca persoanele
cu doua-trei telefoane mobile sa renunte la ele, unul fiind de ajuns;o alta solutie ar fi ca persoanele
pasionate de jocuri pe calculator sau console sa aiba un timp limitat si sa prefere sa faca o alta
activitate; m-am gandit si la stingerea veiozei celor mici peste noapte, dar nu stiu daca este o solutie
destul de bine. Si inca ceva, panourile publicitare imense, cele iluminate in special, ar trebui sa fie
scoase, parerea mea.
Aceste sunt micile mele idei, sper sa va placa micuta mea compunere.
Va multumesc si va doresc succes cu aceasta campanie.
Serban

__________________________

Povestea 3:

Despre cum putem sa economisim energie , mama va poate invata cel mai bine. Tot timpul este cu
ochii pe mine, cronometrand cat am stat la televizor si cat la calculator. Si ca sa economisim sau ca
sa fiu un baiat istet nu stiu sigur, parintii ma duc la tot felul de activitati, la palatul copiilor, la tenis,
in parc.Curatenia este de asemenea foarte importanta. De mic am fost invatat ca nu e frumos sa
aruncam hartiile pe jos, ca este mult mai bine sa le punem acolo unde este locul si astfel sa respiram
aer curat. Si plantele si animalele au un rol important in viata noastra si sunt fiinte fara ajutor, asa ca
daca nu le ajutam noi cine sa o faca?
Pavel Ioan Andrei 7 ani

__________________________

Povestea 4:

Buna ziua!
Ma numesc Daivam si sunt un mic baietel precum Sammy.Sunt fascinat de aventuri si natura si m-
ar incanta ideea sa-l ajut pe Sammy in transformarea planetei.Primul pas ar fi sa promovam cat mai
mult acest filmulet 3D pentru ca sa sensibilizam lumea.Al doilea pas va fi sa organizam cat mai
multe proiecte de ecologizare.Sa organizam in fiecare luna "curatirea mediului" ,iar la 3 luni a
apei.Sa confectionam indicatoare in care sa avertizam lumea asupra distrugerii mediului.Sa existe o
lege in care sa se amendeze aruncarea gunoiului pe jos.Iar pentru animale ar trebui sa le largim
spatiul din natura.Sa plantam copaci.Iar noua sa ne placa sa mergem pe biciclete.Pentru
vietuitoarele din apa:am putea interzice pescuitul cate o saptamana din fiecare luna pentru a le oferi
sansa sa se inmulteasca.
Sper sa va placa ideile mele.

O zi minunata!

__________________________

Povestea 5:

Economisirea resurselor
  Era o zi frumoasa de vara.Cum stateam eu pe o pajiste si priveam la animalele care se jucau si la
pasarile care ciripeau de pe crengile copacilor am adormit.
  Cum am adormit am inceput sa visez multe lucruri care mi se pareau reale.Vedea animalele dar nu
se jucau deoarece pajistea unde dormeam eu era plina de gunoaie,pasarile nu mai cantau deoarece
aerul era poluat de la furnalele din zona.Aerul si solul nu erau singurele poluate.Mai era si apa care
era plina de gunoaie si pesti morti.Atunci eu m-am gandit sa facem ceva in aceasta privinta.Asa ca
m-am gandit sa ma duc sa imi adun toti prieteni si sa strangem gunoaiele de pe pajiste,sa plantam
flori si copaci pentru a elimina cat mai multe toxine si pentru a ne imbogati cu mai mult oxigen.Apa
era prea murdara pentru a o curata noi , dar am mers si ne-am chemat parinti care ne-au ajutat si
ei.In loc de acei pesti morti am adus altii pesti iar gunoaiele le-am scos pe toate pentru ca acei
pestisori sa nu mai moara.Dupa toate aceste lucruri lumea din satul nostru felicitandune si-au dat
seama ca asa cum noi am facut curat se poate si mentine nu trebuie sa fim indiferenti cu Natura
deoarece Planeta Terra trebuie ingrijita nu poluata pentru a supravietuii.
   In acest timp un fluture a venit si mi sa pus pe nas trezinduma.Atunci am realizat de importanta
este curatenia in Natura si de aceea trebuie sa o rescpectam.

Cu drag
Jalba Florentin

__________________________
Povestea 6:

buna seara ,eu sunt Mirela Cristiana Rusu ,am 10 ani  si cred ca toti copii ar trebui sa - i invete pe
parinti sa fie iar copii.Parintii ar trebui "reeducati" putin ,asa cum m-au invatat ei ca nu e frumos sa
arunci resturile pe jos in loc de cos,ca nu e voie sa calci spatiul verde ,sa nu arunci cu pietre in catei
si pisicute. Daca am iesi mai mult afara in loc sa stam numai la calculator si tv , daca am avea grija
de gradina din fata blocului ,sa plantam un copacel, sa punem un gardut s-ar cunoaste ceva.Din
lucruri marunte am putea face "fapte mari".Cred ca planeta noastra este ca si pusculita mea ,cu cat
folosesc mai mult si mai repede "resursele" din ea cu atat or sa se termine mai repede

__________________________

Povestea 7:

DRAGII MEI, eu sunt Andrei ! Hai cu mine daca vrei! Prieteni eu imi fac mereu, pe Pamant sau
Luna, Zizilon sau pe Neptun!...Eu vreau voie buna!! Stiu ce trebuie sa fac, pentru mine, pentru tine!
Hai si tu cu mine, si-o sa fie bine! Cerul sa fie curat, aerul nepoluat, apa pura, flori - si ploi sa spele
Pamantul, animalele sa zburde fericite...precum...gandul... Haideti sa plantam un pom, sa-adunam
hartia, gunoiul sa-l reciclam, impreuna sa-ncercam ,PAMANTUL sa-l curatam.Stiti si voi ca
prietenia invinge orice! Draga SAMMY, draga SHELLY, familia ni s-a marit! Cineva, a gasit, intr-o
zi ploioasa, un ghemotoc de blana, si l-a luat acasa. Astazi, sunt deja al lui, e un mustacios, miorlaie,
se joaca-ntruna, e fericit si sanatos. II cheama TOMAS, si va  invit pe toti, sa ajutati prietenii
necuvantatori. Dragii mei, sunt o multime de animalute care au nevoie de noi...dar si noi de ele !!!
Ne aduc bucurie, sentimentul ca suntem utili, ca si noi facem cate cea pentru o LUME MAI
FRUMOASA SI MAI BUNA!!! Si nu uitati : PICATURA CU PICATURA SE FACE OCEANUL!!!
FAPTA BUNA LANGA FAPTA BUNA, EGAL O LUME MAI CURATA PENTRU NOI TOTI!!!
Va imbratisam pe toti, TOMAS si Andrei Cotirlan.

__________________________

Povestea 8:

PĂDUREA VERDE
Un grup de copii au plecat în excursie cu doamna învătătoarea la munte. Acolo au mers prin pădure
si au observat o multime de copaci foarte înalti. Printre ei erau mai multe buturugi ale unor copaci
tineri si, la un moment dat au văzut niste tăietori de lemne. Copiii aceia le-au spus să nu mai taie
copacii pentru că acestia ne ajută să respirăm aer curat si adăpostesc o multime de animale.
Tăietorii de lemne nu i-au ascultat si au tăiat în continuare si mai multi copaci pe care să îi vândă ca
să se îmbogătească.
Atunci, copiii si doamna învătătoare le-au explicat tăietorilor de lemne că banii nu îi vor ajuta să
respire aer curat, dimpotrivă se pot îmbolnăvi fără ajutorul copacilor. Auzind acestea, tăietorii s-au
mirat de dragostea copiilor fată de natură si s-au gândit că ar fi mai bine să nu mai taie copacii.
În urma acestei excursii, copiii au înteles că unii oameni pot fi răi si unii pot fi buni. Cei buni se
cunosc după faptele bune pe care le fac, iar cei răi distrug natura prin tăierea copacilor.
La întoarcerea din excursie, copiii le-au spus părintilor că au salvat de la tăiere mai multi copaci si
astfel, pădurea a fost salvată.
SIMION MATEI ALEXANDRU
7 ANI

__________________________
Povestea 9:

Mă numesc Andrei Dumitrăşcuţă. Sunt un baieţel micuţ, de 5 anişori şi 3 luni, aşa că am rugat-o pe
mami să mă ajute să vă scriu.
Mai întâi să vă spun ce înţeleg eu că este ecologia...din tot ce am auzit despre ecologie, cred că
aceasta este ştiinţa de a avea grijă de natură, adică de plante şi de animale.
Multe lucruri rele se întâmplă datorită oamenilor... copacii sunt tăiaţi, şi în locurile lor sunt
construite blocuri înalte... animalele nu mai au loc pentru culcuşurile lor şi nu mai au de unde să
facă rost de mâncare, şi mor astfel familii întregi de animale... multe vietăţi sunt vânate fără milă
pentru blana lor frumoasă ...apa mărilor, plină de petrol, omoară peştii, balenele şi delfinii...Şi toate
acestea se întâmplă din cauza oamenilor care uită că soarta planetei depinde doar de noi!
Trebuie să salvăm planeta, şi pentru asta e nevoie de multă grijă şi respect pentru tot ce ne
înconjoară!
Trebuie să lăsăm animalele să trăiască aşa cum au facut-o şi până acum, fără să încercăm să le
mutăm! Nici nouă nu place să ne mute cineva fără voia noastră, nu? Şi trebuie să spunem STOP
uciderii elefanţilor, tigrilor sau leilor!Oamenii ucideau demult animale, dar ca să le mănânce, pentru
că pe atunci nu existau magazine de unde se cumpăra mâncare... Acum oamenii ar trebui să fie mai
înţelepţi ca acum 2000 de ani!
Şi pentru că toate maşinile fac aerul să fie poluat, adică e plin de praf şi de gaze urât mirositoare,
cred că cel mai bine ar fi ca toată lumea să meargă cu bicicleta!

__________________________

Povestea 10:

Inrisa si Adgar
 
Cap.1
Odata s-a  plimbat Adgar  prin  Jungla .  El  a vazut  ceva , care se misca prin tufisuri. Era o fata .Ea
se numea Inrisa. Au stat mai mult timp   impreuna , si s-au indragostit. Adgar avea niste parinti
foarte bogati , care au cumparat bilete , ca sa  mearga in toata lumea.
Adgar a invitat-o si pe Inrisa , si ea a vrut sa vina. Au pornit. Dar cand a vazut Inrisa atarea gunoaie
in lume, a fost foarte dezamagita. Si nu a mai stat cu Adgar !
 
Cap.2
Cand a vazut acest lucru , a inceput Adgar  sa  o ia mai in serios. Inrisa s-a intors in Jungla, si nu s-
au mai intilnit mult timp . Adgar a facut o regula . Cine mai arunca gunoaie pe jos , era pedepsit .
Cand a vazut Inrisa asa ceva , a fost foarte fericita si s-au intilnit din nou. Pana la urma s-au
casatorit . Au avut doi copii: Anrod si Anoif.
 
Cap.3
Anrod si Anoif
Anrod si Anoif au crescut , si s-au dus odata la mare . Au cazut amandoi  in apa .
Au gasit o alga pe care au mancat-o si puteau  sa  respire sub apa . Anrod s-a casatorit
cu o sirena si Anoif  cu un triton . La randul  lor au avut si ei copii .
 
Sfarsit

__________________________

Povestea 11:
Buna!
Eu sunt Brianna Popescu,am 10ani si sunt din Bucuresti.Filmul cu micul ecologist Sammy,care era
o testoasa,mi-a adus aminte de intamplarea puiului de veverita pe care l-am salvat vara
trecuta,despre care o sa va vorbesc putin mai tarziu si bineinteles ca mi-a adus aminte si de fostele
mele testoase:Broschi si sotia sa,de care si acum imi amintesc cu mult drag si dor.Sa inceapa
povestea...!Vara trecuta,in iulie 2009,eram in vacanta la Viena,pentru a-mi sarbatori a 9-a aniversare
a zilei de nastere.Intr-o seara,find la plimbare in imprejurimile Vienei,in zona Kahlemberg,tati a
observat o veverita intinsa pe sosea.Din pacate,era moarta,noi credem ca ea cazuse din copac nu de
mult,deoarece blanita ei nu era aspra,era moalesi nici nu era rece.Apoi eu am vazut ceva langa
ea.Am crezut ca este un soricel,dar tati si-a dat seama si mi-a spus ca este puiul veveritei.L-am pus
repede in masina impreuna cu mamica lui si am mers la gradina zoologica de la palatul
Schonbrunn,unde am crezut ca era un veterinar de serviciu,dar din pacate era inchis.Am mers acasa
si am sunat o prietena care locuia in Viena,iar ea ne-a spus ca trebuie sa sunam la primarie si o sa
vina de acolo o ambulanta pentru animale.Intr-adevar,a venit veterinarul.El ne-a spus ca daca
puiutul are blanita calda este bine.Veterinarul l-a luat impreuna cu mamica lui pentru ca inca mai
vroia sa suga.M-a asigurat ca puiul este salvat,deoarece va primi toate ingrijirile necesare. Imi parea
rau sa ma despart de el,dar in schimb eram foarte bucuroasa ca sosise la timp ambulanta si saream
in sus de bucurie. Pana am ajuns sus am tot strigat yes!!!yes!!!yes!!! Mi-am luat ''la revedere'' de la
puiul meu de veverita,i-am facut o gramada de poze pentru a mi-l reaminti si chiar l-am botezat cu
numele meu. In zilele urmatoare m-am interesat de soarta puiului meu salvat si m-am bucurat
nespus de mult sa aflu ca a fost trimis la un veterinar care se ocupa in mod special de veverite. Ma
gandesc ca acum cand va povestesc aceasta intamplare puiul meu de veverita a crescut si poate sa se
descurce singur,poate chiar in padure. Aceasta a fost cea mai importanta intamplare din viata
mea,deoarece consider ca,daca poti,este extraordinar sa salvezi o viata cat de mica ar fi ea!!! Cu
bine puiul meu de veverita BRI si sa ai o viata frumoasa!

__________________________

Povestea 12:

buna ma numesc ciprian am 8 ani sunt din bucuresti si impreuna cu mami si tati am mers la
cinematograf si am vazut simpatica poveste cu broscuta sammy,este o testoasa minunata care
intimpina numeroase necazuri ,nu atit din partea semenilor ei cit din partea oamenilor care din
neatentie au deversat in ocean acea benzina in urma careia au avut de suferit pestii,calutii de mare
,caracatita,aricii ,broscutele, coralii,algele ,precum  au poluat apa lucru care duce la moartea acestor
vietati.asa cum am vazut la film din pacate se intimpla si in realitate ,oamenii arunca diferite lucruri
in apa polueaza atit apa cit si mediul inconjurator ,pescuiesc in exces din diferite motive lucru care
in timp v.a duce la disparitia numeroaselor specii pe cale de disparitie,rusine sa le fie acelor oameni
precum si celor care isi bat pur si simplu joc de natura ,taie pomii in exces nu se gindesc la
consecinte ,nu string gunoiul menajer ,nu colecteaza hirtia precum si ambalajele de unica folosinta
pentru a fi reciclate.daca ar fii mai bine informati atit la tv. presa radio ,pentru depozitarea acestor
obiecte folosite,in scolii si gradinite cu pliante atractive sa le aratam oamenilor la ce folosim hirtia
folosita ce se poate realiza cu ea poate oamenii ar fi interesati.eu ma consider un mic ecologist stiti
de ce, intotdeauna cind vad un om ca aruca un gunoi pe jos si nu l.a cos ii atrag atentia ca,a pierdut
ceva sau i.a cazut ceva din buzunar ,daca ma duc cu mami la fast food si cel care a mincat pleaca
lasin.d resturile menajare pe masa il rog frumos sa stirnga in urma lui sa ramina la fel de curat cum
a gasit.Daca toti oamenii sar gindii cit rau fac nelasind in urma lor curat asa cum au gasit cred ca nu
ar mai face atit rau ,dar eu sper ca, oamenii vor deveni mai responsabili cu mediul inconjurator
pentru a fii sanatos si a avea un mediu curat.eu va multumesc pentru ca a.ti citi povestea mea micul
luptator verde.va pup dulce si sarbatori fericite .cipi 

__________________________
Povestea 13:

Alexandru Preda, 12 ani

Efectele nepăsării omeneşti


Într-o zi, pe data de 12.11.2010, un om clarvăzător anunţa sfârşitul lumii. Nu am ascultat,
crezând că este o prostie. Oamenilor nu le mai păsa şi lăsau luminile aprinse la apartamente, dădeau
drumul la apă şi o lăsau să curgă. Unii au folosit lumina pentru a se bronza. Alţii tăiau copaci pentru
a-şi crea propria lor pădure la ei acasă. La orele amiezei, un cutremur extrem de mare s-a petrecut în
nordul oraşului. Acolo se forma o gaură mare în pământ. Atunci, soarele ardea atât de tare încât
asfaltul se topea, iar copacii se transformau în uscături. Într-o secundă, o săgeată de foc a lovit acea
gaură. La două zile, după mai multe studii ale cercetătorilor, s-a ajuns la concluzia că ar fi cauza
unei explozii solare şi ca va urma să mai vină una şi mai mare. Toţi aşteptau cu sufletul la gură şi
iată că venise clipa. Săgeata de foc lovea pământul mărind acea gaură. Ajunsese la pânza freatică.
Soarele se formase într-o bilă mare de foc, înghiţând tot ce era pe planetă, crescând tot mai mult.
Oamenii au observat că această bilă face o crăpătură în pământ pentru a se putea deplasa. Au
observat că acea crăpătură de mărime colosală se îndrepta către un vulcan. Ei au spus că dacă
mingea de foc va intra în contact cu lava, se va distruge tot univesrul. Îmi venise o idee. L-am rugat
pe prietenul tatălui meu, care era comandant la NASA, să asculte ce am de spus. Toată unitatea era
atentă la mine. Le-am explicat că, după părerea mea, ar trebui să oprească curentul din tot oraşul,
apoi să monteze panouri solare pe case. Aşa au făcut. Acele panouri au atras lumina soarelui. Apoi,
au spart barajul de apă din apropiere. Toată apa a ajuns prin crăpătură la mingea de foc şi au stins-o.
Ea nu mai avea putere să atragă nimic asupra ei. Astfel, NASA m-a felicitat pentru ajutorul meu.
De atunci, lumea nu mai avea voie să folosească, fără măsură, lumina şi apa. Cei mai mulţi
oameni şi-au montat panouri solare pentru a economisi energie.

__________________________

Povestea 14:

Buna ziua,
   Sunt Razvan, am 5 ani si desi inca nu stiu sa scriu am invatat foarte multe lucruri despre planeta
noastra si despre modalitatile in care putem sa o protejam. Cu ajutorul lui mami va trimit aceasta
poveste pe care sper sa o citeasca cat mai multi copii pentru a-mi urma exemplul.
   Am sa incep cu Rila, iepurasul meu. Este alb, cu ochisorii rosii si blanita moale. Desi este un
iepue ne intelegem perfect. Este prietenul meu. Va vine sa credeti ca iepurii sunt omorati pentru
blanita lor? Va vine sa credeti ca doamnele poarta caciuli sau alte obiecte vestimentare datorita
uciderii animalelor? Sunt foarte multe animale pe cale de disparitie omorate pentru a se confectiona
din pielea  sau blana lor haine sau incaltaminte. Este adevarat ca un copil nu poate sa opreasca acest
lucru ingrozitor dar daca ne unim si refuzam sa cumparam obiectele fabricate din piele naturala
oamenii rai nu vor mai ucide animalele pentru ca nu vor avea cui sa vandal. Cufiecare pantof sau
haina din piele natural ape care refuzam sa o cumparam salvam o viata. Hai sa salvam animalele
impreuna!!!
   Anul trecut Mos Craciun mi-a adus o bicicleta. Am exersat mult si acum pot sa ma consider un
bicyclist adevarat. De cand am invatat sa merg, eu si mami am renuntat la masina si desi locuim
departe de gradinita mergem cu bicicletele. Este mai distractive, economisim combustibil si nu mai
poluam mediul.
   Am invatat foarte multe lucruri despre planeta noastra de la televizor. Imi place sa ma uit la
desene animate dar sa stiti ca nu exagerez. Atunci cand ma joc sau colorez inched televizorul pentru
a economisi energia electrica. Intr-o zi am mers cu mami la magazine si am cumparat multe becuri
ecologice cu care le-am inlocuit pe cele vechi. Cred ca nu mai este nevoie sa va spun cat este de
importanta apa si ca trebuie sa o folosim moderat san u facem risipa. Cat ste de important san u
aruncam gunoaiele pe jos, san e bucuram de spatiile verzi sis a le protejam.
    Eu, Razvan, desi am 5 ani ma declare ecologist. Hai si voi!! Impreuna o sa reusim sa le dam o
lectie oamenilor mari.
Razvan Nichitean

__________________________

Povestea 15:

Munca in echipa pentru salvarea planetei

Odata cu sosirea primaverii, Sorina, o fetita nu mai mare de 6 anisori, avu un vis. Se facea ca
ea si prietena sa cea mai buna ar fi fost pierdute printre gunoaiele pe care le aruncasera impreuna pe
toate strazile pe care se plimbasera. Toate ambalajele pe care le aruncau de fiecare data prindeau
viata. S-au adunat la un loc si au creat un monstru gigant care venea spre casa Sorinei. Sorina auzi o
voce:
De ce trebuie ca de fiecare data voi sa faceti mizerie si sa ne imprastiati pe toate strazile, in loc sa ne
puneti la cosul de gunoi?

Trezindu-se, Sorina s-a tot gandit cum ar putea indrepta faptele urate de pana atunci.Astfel s-
a hotarat sa faca curatenie impreuna cu prietena ea Anica, o fetita la fel de rautacioasa ca si ea.
Facandu-si timp pentru aceasta activitate onorabila, Sorina era asa de narabdatoare incat si-a uitat
cartile acasa. Spre norocul ei, dupa ce a povestit colegilor si d-nei invatatoare a fost iertata, ba chiar
s-au hotarat cu totii sa o ajute. Cu totii aveau saculete, manusi si cate o sticluta mica cu spirt pentru
a se dezinfecta. Au curatat si au reciclat toate sticlele de plastic, punandu-le in cosurile speciale
pentru reciclat, cartoanele si cutiile de metal dar cel mai important este ca au lucrat in echipa.
Nimeni nu stia ce s-a intamplat cu Sorina de s-a transformat asa de mult peste noapte.
Orasul a ramas curat de-ti era mai mare dragul sa treci prin acel oras!
Orasul vostru cum este?

__________________________

Povestea 16:

Ultima padure

S-a intamplat in viitor. Suna ciudat dar e adevarat, s-a intamplat in viitor.
Lumea era deja in apogeul stiintei. Teleportarea ajunsese sa fie ceva la fel de important ca si
televizorul acum. Messenger-ul era demodat, de fapt nici nu mai exista. Se folosea o mica discheta
cu cateva taste pentru a alege persoana cu care vrei sa vorbesti apoi din ea iesea o holograma a
acestuia.Totul era minunat. Viata era mai usoara ca oricand.Oamenii fusesera protejati de incalzirea
globala, ba chiar se auzea ca se gasise un inlocuitor pentru aer si pentru apa. Era o singura problema
foarte grava ca in afara de om nu mai traia aproape nici o fiinta.Animalele de companie fusesera
eliminate pentru a se economisi mancarea .Singurul loc in care mai traiau alte fiinte era ”Ultima
padure”.Era de fapt Franta care fusese evacuata si transformata in teren pe care se cultivau
legumele, cerealele, fructele si se cresteau doar animalele ce asigurau hrana omului. Era singura
resursa a planetei si ultimul strop de natura.
In actuala Australie traia un baiat. Era in clasa a VI a la o scoala din Sydney. La vremea aceea se
faceau mai putine materii: matematica, anatomia, arte, fizica, chimie si istorie, limbile straine nu se
mai faceau toata lumea vorbea engleza.Pe baiat il chema Mark. Istoria era pentru el ceva
ciudat.Cum putea lumea sa fi fost acoperita de bete cu ramificatii si mici placute moi si verzi
agatate de ele?!?Nu vazuse niciodata un copac. Doar in desenele din manualele lui.
Pe data de zece decembrie trei mii doisprezece, ora opt si jumatate ceasul pe baza de apa al lui
Mark a sunat trezindu-l pe acesta rapid.Mark a oprit ceasul apoi s-a schimbat. Si-a pus pantalonii de
otel ( se descoperise o modalitate de a face metalele atat de moi, flexibile si chiar pufoase, incat
acum se folosea la haine) si camasa de fonta(oamenii considerau aceste haine obisnuite) si s-a dus
sa-si ia micul dejun.
Bucataria era goala, asa ca Mark a inceput sa manance sigur.
- Mark!
- Da mami, i-a raspuns Mark chiar daca nu stia unde era mama lui.
- Am o idee! Ce ai zice sa mergem de Craciun in Europa, in Franta sa vezi si tu o padure
adevarata?!?
- Nu stiu ce sa zic.
Mama lui Mark si-a facut aparitia dintr-o camera de la etaj folosind scarile rulante.Avea haine
asemanatoare cu ale lui Mark.
- Cred ca o sa fie interesant! Nici eu nu am fost niciodata. Va fi un drum lung dar interesant.
Teleportatorul nostru ne va duce doar pana in China. Acolo m-am gandit sa ne oprim la bunica
ta.Apoi o sa luam un avion super sonic cu care vom ajunge in Germania, de unde cumparam un
bilet e intrare si mergem direct. O sa fie multe de vazut.
- Si copacii din manualul de istorie?
- O parte din ce e acolo o sa vezi in realitate. Iti dai seama? Va fi uimitor! Ce spui vrei?
- Nu stiu. Poate.
Un sunet scurt se auzi din camera lui Mark. Era talking-board-ul lui Mark (un fel de messenger
actual). Mark s-a ridicat si teleportat in camera lui, a apasat tasta de primire si holograma lui
Michael a aparut in camera sa.
Michael era cel mai bun prieten al lui Mark.
-Ia ghiceste, unde merg de Craciun!?! Nu stai, ca-ti spun eu. In Franta! A fost ideea mamei. I- am
zis ca mai bine nu, dar daca ma gandesc mai bine....
- Nu esti singurul.Vin si eu.
- In sfarsit o veste buna!Apoi acelasi sunet se auzi din talking-board-ul lui Mark.Cand a deschis
spatiul ocupat de holograma lui Michael s-a marit facandu-i loc si hologramei lui Lili.O buna
prietena a lui Mark.
- Nu o sa va vina sa credeti ce idee i-a venit mamei!Merg in ...
- Franta!au spus baietii intr-un glas.
- De unde stiti?! intreba Lili pe un ton mirat.
- Si noi mergem.
- Ce bine, in sfarsit o veste buna! Ma bucur ca o sa am cu cine sa ma distrez, ca altfel ce poti gasi
interesant la niste lemne, credeti ca sunt interesante? Ori ghemotoacele de pene zburatoare sau nici
eu nu mai stiu ce alte creaturi.Acum sunt bucuroasa ca nu o sa fiu doar cu parintii.
- Noi vom trece mai intai prin China si apoi prin Germania, a spus Mark.
- Noi nu ne-am facut inca traseul, afirma Michael.
- Nici noi, spuse Lili. Ar trebui sa vorbim cu parintii nostrii sa mergem impreuna.
- Ar fi extraordinar, adauga Mark, vorbesc cu mama. Mai vorbim. Pa!
- Pa! Pa! Pa!au zis toti nerabdatori sa vorbeasca cu parintii lor.
Talking-board-ul s-a inchis automat si apoi Mark a fugit la bucatarie.
- Mami! Mami! Michael si Lili merg si ei in Franta de Craciun. Ii putem lua cu noi?!?
- Bine! Ok! Pot veni cu noi.
- Multumesc mami!Ma duc afara.
- Ok!
- Mark si-a bagat talking-board-ul in buzunar s-a incaltat si a fugit afara.Pe drum i-a conectat pe
Michael si Lili.
- Ne vedem la mall! Apoi a inchis nerabdator sa-si intalneasca prietenii, si sa-si faca planurile
pentru Craciun.
- Nu e cel mai interesant loc dar cu voi va fi grozav!Si-a dat cu parere Michael cu multa
convingere.
- Ooo! Copilasii, vorbesc despre cine stie ce lucruri interesante, o voce rautaciosa se auzi in spatele
lui Mark.
- Taci, Kevin! se rasti Lili .
- Ce rea e fata...?! Da de ce? Nu va place sa stati cu mine?
- Chiar nu avem chef de tine, comenta Mark.
Kevin isi stanse pumnii si dadu sa-l loveasca pe Mark, dar acesta se feri si-i trimise un pumn drep in
fata.
- Vei plati pentru asta! spuse Kevin, apoi pleca cu pasi apasati si egali.
- Ce tare! Ai fost tare! Michael spuse asta fara sa stie ce urma sa se intample.
Kevin avea doisprezece prieteni violenti, fiind cu totii membrii unei gasti, K13. Era ciudat ca de
obicei Kevin nu umbla singur si ca urmatoarea intalnire poate nu va mai avea acelasi rezultat.
Un sunet ascutit il trezi pe Mark, din somn.Dormise prea mult si probabil nu auzise ceasul.Trecuse
o zi de cand a aflat ca va merge in Franta.In seara aceea plecau in China, apoi ramaneau acolo
cateva zile, iar mai apoi urmau sa mearga in Germania de unde luau biletele pentru Franta.
La pranz Mark a fugit sa-i conduca pe prietenii lui si pe parintii acestora acasa la el pentru a se
teleporta cu totii acasa la bunica sa.
S-au intalnit cu toti in fata unui magazin de electronice si au pornit spre casa lui Mark.Copii in fata,
iar cei patru parinti in spatele lor.Ajunsi in fata portii lui Mark au sunat la sonerie, usa de fier se
deschise automat dand intr-un hol mic, apoi la o scara rulanta, un living si mai apoi camera
teleportului.Teleportatorul era aidoma unei cabine de dus fara robinete dar cu butoane.Ambii parinti
ai lui Mark ii asteptau. Dupa ce s-au salutat au intrat cu totii in teleportator Mark isi plimba degetul
pe butoane si o mancarime ciudata ii cuprinse intregul trup, un suvoi de culori ii umpluse privirea,
ametea din ce in ce mai tare, apoi lumini...
Brusc isi reveni era in camera teleportatorului bunicii sale. Aceasta aparu de dupa usa.
- Ce ma bucur sa va vad!
Bunica ii saluta pe parinti. Mark se uita pe geam si vazu un avion negru si micut.De curiozitate
apasa pe butonul de marire a geamului pentru a vedea avionul mai bine. Pe avion scria cu litere
mari si albe „ K13”, stia ca parintii lui Kevin ii adusesera acestuia de ziua lui un avion pentru gasca,
apoi a observat ca avionul a aterizat la cateva case departare.
- Buna dimineata, Mark!
Era deja ora unsprezece cand Mark si-a auzit bunica strigand-ul.
Statea in patul din camera care ii servea ca dormitor in casa bunicii sale. Impartea dormitorul cu
Michael, Pasau de la unul la altul o minge a stra-stra- bunicului lui Mark.
- Ghici cine este in zona ?! spuse Mark.
- Cine ? inreba Michael.
- Kevin, am vazut avionul lui aterizand ieri la cateva case distanta.
- Ciudat. Oare ce cauta aici?
- Nu stiu, vom vedea daca vrea ceva. Pana atunci hai sa o luam si pe Lili si sa ne plimbam prin
parcul din centru.
Peste o ora se plimbau prin oras, la un moment dat au vazut un mic aeroport delimitat de un gard de
sarma. Intr-un colt se aflau 13 baieti si putin
mai incolo trei adulti( parintii si pilotul avionului ), iar langa ei avionul lui Kevin.
- Hai sa plecam de aici, spune Lili.
- In regula, afirmara baietii.
Zilele trecusera si copii s-au bucurat sa le petreaca impreuna.
Pe data de 23 decembrie Mark s-a trezit mai morocanos. La pranz cu toti si-au luat la revedere de la
bunica lui Mark. Au plecat la aeroport si au luat avionul spre Germania. In Germania au mers la
statia de mega-bus-uri si au luat biletele spre Franta. Intr-un timp foarte scurt au ajuns la granita cu
Franta.
In fata lor era acum o poarta de lemn masiv si un gard inalt de piatra a carui capat nu se zarea.Aerul
capatase un miros nou si placut in acelas timp.Fiecare a ramas in tacere sa simta paleta de
mirosuri.Mark nu-si putea inchipui ce minunatii va descoperi dupa acel gard.In sfarsit, poarta se
deschise si au pasit cu toti in acel loc numai din poze stiut.Pajisti cu legume si fructe, copaci care
pana atunci li se parusera simple lemne, iar acum erau de fapt fabulosi, minunati.
- E impresionant, a exclamat Michael, cu adevarat.
- Si inca nu ati vazut nimic! Se auzi o voce in spatele lui Lili. Eu sunt William. Voi fi ghidul
vostru.Am sa va conduc la cabana voastra. Apasa pe un buton si aparu o masina de teren aidoma
celor din secolul douazeci si unu. Dupa ce si-au facut loc cu totii, masina a pornit, era cea mai lenta
masina cu care calatorisera ei, dar in acelasi timp si interesanta.
Erau cu totii uimiti de toate formele, culorile, dar mai ales de miscarea din jurul lor. Dintr-o data s-
au oprit intr-o poienita ce era inconjurata de o multime de copaci cu fel de fel de forme si nuante. In
mijlocul ei era o casa simpla de lemn, aici au fost cazati, iar seara au luat cina in aer, dupa care au
ramas fara cuvinte, ascultand pasarile ciripind, frunze fosnind si copacii murmurand ceva numai de
ei stiut.Au mai admirat muntii ce se zareau un departare, plini de culori ce numai natura le poate
avea si pe care nu au mai avut ocazia sa le intalneasca.
Intr-un tarziu s-au retras in camerele lor si au adormit ametiti de peisaje, miresme si culori.
Ar dura prea mult sa va povestesc toate trairile lor, in acele zile cat au petrecut acolo nici nu au
simtit trecerea timpului. Au facut excursii pe munte, au atins si simtit de aproape fiecare particica de
natura. Iar in peripetiile lor s-au intalnit si cu Kevin si gasca, dar spre surprinderea tuturor si-au dat
mana si au admirat impreuna copacii, iarba, florile, animalele, natura in intregul ei.
Totul a trecut cu repeziciune, iar pe treizeci decembrie erau deja in Australia, fiecare acasa la el.
De Revelion au hotarat sa mearga cu toti in centrul orasului unde primarul avea sa tina un discurs,
iar apoi sa urmareasca focurile de artificii si probabil sa asculte muzica.
S-au intalnit la ora douazeci si trei, era zarva mare asa ca nu puteau povesti sau sa schimbe
impresii.Asa ca au asteptat nerabdatori ca primarul sa termine acel discurs plictisitor, la sfarsitul
caruia acesta a adaugat:
- Mi-as dori sa fiti mandrii ca sunteti locuitori ai orasului Sydney, iar daca cineva crede ca putem
face ceva pentru oras il astept sa vina sa spuna.
Brusc Mark se repezi prin multime si urca pe scena, Michael, Lili
si parintii lor ramasesera uimiti si il urmareau ce atentie.
Primarul il intreba pe Mark daca il poate ajuta cu ceva, iar acesta raspunse ca ar dori sa le prezinte
tuturor Franta In acelas timp scoase aparatul in care a inregistrat imagini din „ultima padure” si
primind aprobarea primarului a inceput sa le proiecteze pe ecranul scenei.
S-a facut liniste si toata lumea a urmarit si ascultat inmarmurita, iar la sfarsit a adaugat:
- Asta cred ca lipseste orasului si tarii in care traim. Copacii, vietuitoarele, iarba, natura cu toate
frumusetile ei si aerul adevarat pe care il da. Care te fac mai bun si mai fericit.
In urmatoarea clipa, alaturi de el a venit Michael, Lili, Kevin si gasca lui pentru al sustine.
Lumea a inceput sa aplaude, iar primarul a promis ca va incerca sa gaseasca o modalitate de a
aduce copaci, seminte de iarba, cateva vietuitoare si toata lumea s-a oferit sa ajute la refacerea
naturii de demult, pe care multi o stiu doar din fotografii vechi sau din povestile celor care au avut
curiozitatea de a vizita „ ultima padure”.
Trecuse un an de atunci, iar primarul s-a tinut de promisiune iar orasul lor era verde acum, iar la
marginea orasului a aparut o frumoasa padure cu toate bucuriile ei.
La scurt timp intreaga Australie a prins viata si pe intreaga planeta a inceput sa prinda viata
adevarata.
Mark a fost mandru si le-a multumit parintilor pentru acea excursie, iar primarul ia facut un cadou
neasteptat, primul animal de companie, un catel care ii este prieten si cu care se joaca cu placere in
parcurile din oras.

__________________________
Povestea 17:

Fii micul ecologist care salveaza planeta!

Am ieşit afară, în parc. Mă plimbam veselă şi o mică broască țestoasă mi-a ieşit în cale. Deodată, ea
a început să-mi vorbească:
- Bună, mă numesc Sammy! Cum te cheamă pe tine?
Mirată, eu am răspuns:
- Bună, eu mă numesc Iulia şi am nouă ani!
Eu şi Sammy ne-am hotărât să mergem la o grădină zoologică. Acolo erau multe animale triste.
Fiind curioasă, am întrebat-o pe Sammy:
- Sammy, de ce toate animalele sunt atât de triste?
- Acestea sunt triste deoarece ele detestă să stea închise între patru pereți. Chiar dacă sunt mari
cuştile, ele nu sunt fericite aici: sunt animale sălbatice şi trebuie să locuiască libere !
Am plecat tristă de la grădina zoologică şi ne plimbam prin parc, vorbind despre natură. Chiar
atunci am văzut nişte copii care mâncau, apoi aruncau hârtia pe jos.
Sammy mi-a spus :
- Iulia, hai să luăm noi această hârtie şi să o dăm la gunoi!
- De ce să o aruncăm noi? întreb eu, contrariată.
- Aceşti doi copii sunt nemiloşi cu natura! Noi trebuie să protejăm mediul!
Am făcut curat şi mi-am amintiti că, atunci când eram micuță, mama obişnuia să vină împreună cu
mine aici...Înainte, locul acesta nu era un parc, ci se aflau nişte alei pentru plimbare într-o frumoasă
grădină cu flori. De când a devenit parc, florile au fost călcate de copiii răi şi nu au mai fost plantate
altele…
- Mi-am adus aminte, Sammy, că am nişte bulbi de narcisă, ghiocel şi zambilă ! Îi putem aduce,
pentru a planta din nou ! am spus, fericită că pot face un bine naturii.
- Foarte bună idee !Am putea, apoi, să punem nişte plăcuțe pe care să scriem : „Nu călcați! Floricele
frumos mirositoare!” adaugă Sammy.
Asă că, fără a sta pe gânduri, am plantat floricelele.
Nu peste multă vreme, florile mele au înflorit, iar eu şi Sammy am fost tare mândre de noi!
- Uite, Sammy, florile plantate de noi nu au mai fost strivite! am exclamat, fericită.
Ne-am plimbat vesele în parcul împodobit de mânuțele noastre harnice.
Bunghiuz Iulia-Emilia
clasa a III-a B

__________________________

Povestea 18:

Chiar daca am doar 5 ani urmaresc cu interes rubricile de pe canalele de desene animate despre cum
sa protejam planeta, animalele si plantele. Sunt multe emisiuni si desene animate care ne invata sa
nu lasam apa sa curga in timp ce ne spalam pe dinti, sa nu lasam luminile deschise sau orice apatura
atunci cand nu ne sunt de folos, sau sa aruncam gunoiul la voia intamplarii. Si mama imi spune
mereu chiar daca eu mai uit cateodata televizorul sau calculatorul deschis sa le inchid. Cat despre
animale le iubesc pe toate daca as avea putere le-as lua pe toate la mine acasa de pe strada ca ma
doare inima cand vad cate un animal chinuit de vreun om sau de alt animal insa nu pot. Eu personal
le ocrotesc cat pot la fel si familia mea caci suntem iubitori de animale. Am invatat acum cateva zile
de la o emisiune de copii despre colectarea selectiva a gunoiului dar din pacate la noi nu sunt spatii
amenajate pentru acest lucru insa atunci cand vor fi voi sti sa pun hartiile separat de plastic sau
sticla. Cred ca daca am fi putin mai atenti cu totii am reusi sa prelungim viata planetei.
__________________________

Povestea 19:

Raileanu Alexandra - 14 ani

Mihai, Maria si Stefan fac curat pentru pastrarea planetei curate


Intr-o zi de toamna, Maria ,Mihai si Stefan s-au gandit sa mearga in parc pentru a face curatenie in
Romania.
Mariei i-a venit o idee:
Hai sa strangem hartiile intr-un sac si sticlele in alt sac.
Mihai si Stefan au fost deacord cu spusele Mariei.Au inceput actiunea.Strangand, strangand , Mihai
s-a lovit la un deget, a inceput sa strige repede Maria si Stefan. Maria si Stefan s-au dus repede sa
vada ce a patit. Au inceput sa-l bandajeze si sa-i spuna mai stai putin deoparte.
Maria, Stefan si Mihai au separat sticlele si hartiile de celelalte gunoaie.Terminand treaba au plecat
in urmatorul parc.In urmatorul parc erau mai putine gunoaie.Mihai ,Stefan si Maria s-au gandit sa se
separe in diferite parcuri.
Mihai s-a dus in parcul Titan,Maria in parcul Cismigiu, Stefan in parcul Tineretului.
Mihai i-a spus Mariei ca au mai venit oameni pentru a-i ajuta la pastrarea curata planetei.
S-au bucurat ca i-a ajutat si alti pentru pastrarea planetei curate.
Au hotarat impreuna cu ceilalti oameni care au venit sa-i ajute si sa se mai repete acest eveniment si
alta data.

__________________________

Povestea 20:

Vizitatorul de pe Naturino

A fost odata ca niciodata, ca de n-ar fi nu s-ar povesti, un oras numit Naturo. Deviza orasului era:
“Natura este cea care ne ingrijeste, noi trebuie sa o cinstim!”. Acest oras se afla pe alta planeta,
numita Naturino. Acea planeta se mai numea si Planeta Verde, fiindca peste tot cresteau copaci si
iarba. Aceasta se datora locuitorilor acestei planete, carora li se spunea ecologisti, pentru ca toti se
ocupau in mod special de natura si le placea sa ajute plantele si animalele. Le tratau foarte frumos,
pentru ca ei stiau ca in fiecare dintre ele se ascunde un suflet, ca cel al unui om. Fiindca stiau cand
si cum sa taie copaci, apoi plantau altii in loc, padurile lor erau mereu dese si nesfarsite. Apele erau
albastre, limpezi, atat de clare incat lumina patrundea aproape pana la fund. In parcuri, in fiecare zi
vedeai copii construind casute pentru pasarele si hranindu-le. Veveritele aveau si ele casute speciale,
ca sa nu mai raneasca scoarta copacilor. In casutele acelea, locuitorii aveau grija sa puna in fiecare
toamna, pentru provizii, nuci, alune si ghinde. Copacii din padure, care avusesera nevoie de zeci de
ani sa creasca, nu erau niciodata taiati pentru a face alte locuinte, stranduri, cladiri. Se construiau
altele la marginea orasului si se foloseau toate locuintele deja intemeiate. In scoli se organizau mai
tot timpul activitai legate de mediu. Elevii calatoreau pe alte planete, pentru a face curatenie si
pentru a-i invata si pe altii ca trebuie sa isi schimbe atitudinea fata de mediu.
Intr-o zi, marele intelept al orasului, Naturolimo, a primit o scrisoare de la un cetatean naturolean.
Scrisoarea comunica acest mesaj:

“Draga Naturolimo,
Sunt Naturi, un cetatean al orasului Naturo. Voiam sa te intreb urmatorul lucru. De ce in aer se simte
din ce in ce mai rau un miros urat, ca cel al deseurilor de la fabrica de reciclat? Se simte un miros de
cauciucuri arse si este fum. Pe mine si pe familia mea ne deranjeaza acest lucru si te rugam din
suflet sa afli ce se intampla.
Semnat Naturi”

Aceasta scrisoare il puse pe ganduri pe Naturolimo. Oare ce se intampla? Niciodata n-au fost
incidente de felul acesta in Naturo. Locuitorii orasului acesta erau civilizati si cu bun simt. Se
intrista de indata ce citi. Incepu sa cerceteze zona. Nu mirosea a nimic bizar. Se intoarse inapoi
acasa. Cerceta plicul de la Naturi. In sfarsit, gasi pe spatele lui un numar de telefon. Apela imediat.

Alo! Buna ziua, ma numesc Naturolimo. Sunt inteleptul acestui oras.


A, Naturolimo, desigur! Cine nu stie despre dumneavoastra! Buna ziua. Sunt Naturi. Naturi
Naturoso. V-am trimis o scrisoare azi.
Da, da. Din pricina aceasta te caut, domnule. Nu inteleg ce poate fi. Eu nu simt mirosul.
Deocamdata, domnule. Asa am zis si eu cand mi-a povestit un prieten. Dar se extinde din ce in ce
mai rau. Ce credeti ca ar putea fi?
Nu am nicio idee.
Domnule, noi nu putem iesi afara. Nu putem merge la serviciu, nici copiii nostri la scoala. Veniti, va
rog, aici cat mai repede.
Desigur. Vin acum.
Naturolimo isi lua pe el halatul verde, trusa de cercetare, o masca si pleca. Pe drum, el intalni un
grup de oameni, care se indreptau in directia opusa lui, fugind.

Ce s-a intamplat, oameni buni?


Domnule, domnule! Este grav! Nu mai putem iesi din casa! Nu va duceti acolo! Au lesinat trei
oameni.

Acum, Naturolimo era si mai convins sa plece. Le spuse celor ce fugeau sa se adaposteasca in casa
lui si le dadu cheia. Cand ajunse la casa lui Naturi suna la poarta. Ii deschise o doamna inalta si
slaba, cu un sortulet alb legat la brau. Ea purta o masca, pentru a nu inhala aer poluat sau microbi.

Buna ziua. Sunteti doamna Naturoso?


Da, eu sunt. Dumneavoastra sunteti domnul Naturolimo?
Sigur.
Atunci haideti in casa.

Femeia ii deschise o usa rosie, din lemn masiv. Cei doi intrara intr-o casa moderna, cu becuri
economice, mobila noua si multe electronice. Doamna il conduse pana la o masa din marmura, cu
scaune din piatra, situata in centrul camerei de zi.

Luati un loc! ii sopti un barbat cu un ziar in mana si cu o cafea in fata.


Dumneavoastra sunteti domnul Naturini?
Corect. Ma bucur ca ati venit. Sunteti de incredere.
Pai, nu aceasta este meseria mea?
Vreti niste prajiturele? intreba doamna Naturoso cu politete.
Daca imi dati, as vrea va rog frumos. Acum, sa trecem la subiect. Am simtit si eu mirosul. E
ingrozitor intr-adevar. Si cu oamenii lesinati ce s-a intamplat?
E in regula. S-au ocupat medicii de ei. A fost doar o stare de greata.
Ah. Cert este ca trebuie sa rezolvam. Din cate am vazut, acest lucru vine de pe alta planeta. Am
auzit ca este una pe care oamenii nu sunt civilizati. Parca se cheama Pamant.
O! Pai, atunci, duceti-va, domnule! Repede! Pana nu devine mai grav.
Da. este in sistemul solar Calea Lactee. Voi pleca la rasarit.

Este dimineata si Naturolimo este gata de decolare. S-a asezat confortabil pe scaun. Se uita la GPS.
Il seteaza.
La revedere, domnule! strigara cativa locuitori. Sa va intoarceti curand cu rezultate!

Naveta se inchise si porni. Mergea cu o viteza uluitoare. Trebuia sa te tii bine daca nu vroiai sa te
clatini prea tare.

Este vineri. Naturolimo a ajuns pe Pamant. Se afla intr-un oras mare, spatios, scaldat in razele
soarelui. La stanga sunt blocuri de beton inalte, iar la dreapta este o cladire lata, caramizie. Si,
deodata, misuna cineva prin curtea acelei cladiri. Erau...copii! Naturolimo se bucura. El adora
copiii. Ii invatase tot ce stia. Le umpluse mintea cu sfaturi si povesti. Erau norocosi cei care il
intalneau. Traversa pe partea cealalta. Vorbi cu un copil.

Buna, baiete! Ati terminat orele de scoala?


Da. Cine sunteti dumneavoastra?
Eu? Eu sunt inteleptul orasului Naturo. El este situat pe Planeta Verde, numita asa datorita
ecologstilor de pe ea.

La inceput, copiii rasera.

Cum sa fiti de pe alta planeta, domnule, cand ne vorbiti limba?


Pai, ca sa va dovedesc, va pot invata multe lucruri interesante.
Da? Ce anume?
De exemplu, cum sa va purtati cu natura. Eu am venit aici pentru ca planeta voastra e prea poluata.
Miroase urat a gunoi! Veniti cu mine in parc sa va arat!

Copiii il urmara. Inteleptul se opri in fata unui copac. Era foarte batran si in scoarta lui se afla o
gaura uriasa. Naturolimo arata spre gaura.

Aceasta, copii, se cheama scorbura. Ea este folosita de veverite pentru casa. Noi, pe planeta noastra,
le facem casute si lor si pasarelelor, ca sa aiba unde sa stea fara sa dauneze copacilor. Si ca sa va
arat ca veveritele sunt blande, acum iau o ghinda.

Naturolimo se intinse pana la copac si lua o ghinda. O ciocni de alta si facu un sunet ca o chemare.
Deodata aparu o veverita. Era ca o blanita. Ii lua repede ghinda din palma si fugi.

Vedeti?

Copiii cascara gura si ochii. Apoi, Naturolimo le mai povesti despre obiceiurile pe care le au ei pe
planeta: despre reciclare, despre animale, sa se poarte frumos cu ele, despre pamanteni si cum
distrug ei stratul de ozon cu poluarea, despre ce invata copiii la scoala in Naturo. Copiilor le-a
placut ce au invatat si au fost de acord cu tot. Au stabilit impreuna ca vor povesti la scoala si vor
face o campanie despre protejarea naturii, care va avea deviza ca a planetei Naturo, ca sa inteleaga
si ceilalti cum trebuie sa se poarta Naturalimo se intoarse acasa si le povesti tuturor intamplarea cu
pustii de scoala. Nici nu au mai simtit mirosul si au fost multumiti de faptul ca i-au indreptat si pe
altii.
De atunci, cetatenii din orasul elevilor care l-au intalnit pe Naturolimo au fost civilizati. Si mai
povestesc si astazi legenda Planetei Verzi.