Tehnologii de fabricație 1

Noțiuni generale

Pentru a putea îndeplini rolul funcțional impus, o piesă trebuie să respecte o serie de
condiții referitoare la material, formă, dimensiuni, precizie dimensională, rezistență mecanică,
fiabilitate etc. Respectarea acestor condiții este asigurată prin adoptarea unei tehnologii de
fabricație adecvate. Tehnologia de fabricație reprezintă modalitatea prin care un semifabricat
este transformat în piesă finită. La rândul său, semifabricatul este obținut prin adoptarea unei
tehnologii de fabricație specifice. Transformarea unui semifabricat în piesă finită poate fi realizată
printr-o succesiune de operații aparținând unui procedeu unic de fabricare (de exemplu,
deformare plastică la rece) sau prin combinarea mai multor procedee de fabricare (de exemplu,
deformare plastică la rece urmată de așchiere). Ținând cont de aceste considerente, rezultă că o
piesă poate fi obținută prin mai multe variante posibile. Stabilirea variantei optime se face prin
aplicarea unor criterii de selecție cum ar fi: productivitate maximă, cost minim, protecție maximă
a operatorului în timpul procesului de fabricație, poluare minimă etc.
Tehnologia de fabricație a unei piese depinde de o serie de factori cum ar fi: forma și
dimensiunile piesei, materialul din care este confecționată aceasta, condițiile referitoare la
precizia dimensională, precizia de formă, precizia de poziție, calitatea suprafeței, tratamentele
termice impuse, volumul de producție etc.

d1 a x 45o
străpuns

d M

L2
b L1
L

Figura 1. Piesă confecționată din oțel carbon de calitate.

Rugozitatea generală a suprafețelor: Ra = 6,3µm
Rugozitatea filetului: Ra = 1,6µm
O etapă esențială în stabilirea tehnologiei de fabricație a unei piese este reprezentată de
analiza condițiilor impuse acesteia. Aceste condiții (material, formă, dimensiuni, toleranțe,
tratamente termice etc) se regăsesc în desenul de execuție al piesei (figura 1).
 S1 S2 S3 S4 S5 S6 S7 S8 S9

Figura 2. Numerotarea suprafețelor ce delimitează piesa în spațiu și indicarea formei

acestora.
S1 (plană), S2 (tronconică), S3 (cilindrică), S4 (cilindrică), S5 (plană), S6 (cilindrică), S7
(elicoidală), S8 (tronconică), S9 (plană)
Pentru piesa prezentată în figura 1, semifabricatul poate fi obținut prin debitare din bară
laminată. Debitarea poate fi realizată prin așchiere, prin procedee termice (de exemplu, debitare
cu flacără oxiacetilenică) sau prin deformare plastică la rece sau la cald.

dsf

Lsf

Figura 3. Semifabricatul obținut prin debitare din bară laminată.

Procedeul de debitare ales: așchiere
dsf ≥ d
Lsf ≥ L
Rugozitatea generală a suprafețelor: Ra = 6,3µm
Transformarea semifabricatului în piesă finită se poate face prin următoarele operații:
1. Prelucrarea prin strunjire a suprafețelor S9, S6, S5 și S8;
2. Prelucrarea prin strunjire a suprafețelor S1, S3 și S2;
3. Prelucrarea prin găurire a suprafeței S4;
4. Prelucrarea prin filetare cu cuțitul pe strung a suprafeței S7.
Observație. Dacă în timpul funcționării piesa este solicitată la oboseală, semifabricatul va
fi obținut printr-un procedeu de prelucrare prin deformare plastică la cald (forjare liberă sau
forjare în matriță).