Sunteți pe pagina 1din 1

Funcții ale comunicării

In fragmentul extras din opera ,,Insula”, scrisă de Ioan Groşan, se regăsesc mai
multe fuctii ale comunicării.
De exmplu, textul se raportează la cele trei persoane ale pronumelui:
naratorul, care relatează dintr-o perspectivă subiectivă (,,să-ncerc să scriu”);
receptorul,reprezentat de persoana a II a, singular (,,De parcă ți-ar fi teamă”) si
referentul-domeniul scrieri, al literaturii-la persoana a III a (,,Cuvintele se
mişcă, se dezmorțesc”) si astfel, se evidentiază functia referentială.
Functia poetica este sugerata de expresivitatea textului (,, De parcă ți-ar fi
teamă că în iluzoriul şir sculptural pe care mâna precaută trebuie să-l lase pe
hârtie s-ar putea strecura o eroare neaşteptată, de neîndreptat mai apoi, un fel
de probă involuntară a juvenilei nerăbdări scriitoriceşti decise să-şi
înregistreze, chiar handicapată, experiențele;”).
Prin prezenta intrebari retorice (,,Înțelegi?”) ce este centrata pe receptor se
accentueaza functia conativa, iar informatiile,experientele despre emitator si
starile sufletesti ale acestuia sunt transmise de functia emotiva(,, Sigur, tu
înțelegi, ar trebui acum să-ncerc să scriu altceva, o nuvelă morocănoasă, o
povestire şoptită, dramatică sau în orice caz o schiță pitică şi parşivă, în fond
cred că mă pricep în suficientă măsură să inventez.”; ,, micile sale experiente în
spatele cărora cu puțină bunăvoință este foarte probabil să se poată dibui
lucruri remarcabile din care se pot scoate oricând câteva pagini corecte,
curgătoare.”)

S-ar putea să vă placă și