Mo 2 Curs

UI 2.
OCEANOGRAFIE ©FORMAT IFR
Unitatea de învăţare nr. 2

OCEANOGRAFIE
Unitatea de studiu 2.5
CURENŢII MARINI
Ritm de studiu recomandat: 100 min.
Cuprins
Curenţii marini: Definitie, Clasificare - cauzele formării curenţilor marini;
Circulaţia curenţilor oceanici: caracteristicile principalilor curenţi marini, influenţa
curenţilor marini asupra navigaţiei
OBIECTIVELE UNITĂŢII DE STUDIU 2.5

Studentul să fie capabil să:;
• Definească curenţii marini, prezinte corect criteriile de clasificare precum si geneza
curentilor (cauzele formării);
• Descrie şi prezinte corect caracteristicile principalilor curenti marini pe bazine
oceanice (directie, formă, temperatură;geneză);
• Să prezinte influenţa curenţilor asupra navigaţiei şi modalităţi de calcul la bordul
navei a derivei de curent;
2.5.1 Curenţii marini: Definitie, Clasificare - cauzele formării curenţilor marini;
Curenţii marini sunt mişcări ale maselor de apă oceanice, ce transportă apa dintr-o zonă
într-alta, sub influenţa unor forţe exterioare. Aceste mişcări mai sunt numite şi mişcări de
translaţie.
Curenţii marini diferă ca formă, lungime şi temperatură. Particularităţile curenţilor sunt
determinate de factorii generatori şi modificatori.
Factorii generatori sunt reprezentaţi de vânturile regulate şi periodice, diferenţa de
densitate, convecţia liberă sau impusă şi maree.
Factorii modificatori sunt forţa Coriollis (ce influenţează direcţia curenţilor) şi forţa de
frecare (ce influenţează viteza).
Ca şi valurile, curenţii marini se clasifică în funcţie de mai multe criterii :
a) după direcţie şi formă :

- curenţi orizontali – de fund sau de suprafaţă (Bosfor, Dardanele);
- curenţi verticali – ascendenţi sau descendenţi;
- curenţi liniari – îşi păstrează direcţia iniţială;
- curenţi circulari – se deplasează în cerc.
b) după temperatură
- curenţi calzi – temperatura peste 25˚C. Apa este de culoare albastru închis. Aceşti
curenţi au salinitate mare şi majoritatea se deplasează de-a lungul paralelelor;
- curenţi reci - temperatura sub 16˚C. Au culoarea verzuie datorită planctonului şi se
deplasează de-a lungul meridianelor.
c) după geneză (cauzele formării):
11
UI 2. OCEANOGRAFIE ©FORMAT IFR
- curenţi de fricţiune (impulsiune) – sunt generaţi de vânturile regulate şi periodice :

alizee, vânturile de vest şi musoni. Curenţii produşi de alizee şi vânturile de vest sunt
curenţi de derivă. Aceştia se deplasează pe aceeaşi direcţie ca în regiunile de formare,
iniţial paralel cu direcţia vântului. Când intervine forţa Coriollis, se produce o deviaţie
de 45˚ dreapta în emisfera nordică. Viteza curentului de derivă (de deplasare), scade
cu adâncimea. În zona temperată viteza este 2% din viteza vântului, iar în zona
subpolară, viteza este 5% din viteza vântului;
În cazul în care vântul suflă peste apele mării, se exercită o frecare cu acestea din
urmă, născându-se astfel o succesiune de unde (valuri). Acestea dau naştere hulei şi valurilor.
"Este afectat tot stratul lichid superior. Masele acvatice de mari dimensiuni sunt într-o continuă
mişcare. Curenţii, în cea mai mare parte, au caracter permanent şi sunt o consecinţă a Forţei
Coriolis. Coloanele de apă se prezintă sub forma unei stivuiri de discuri, relativ independente
unele de altele ca urmare a diferenţei de temperatură, densitate şi salinitate. Când se manifestă
vântul, se mişcă discul superior, cu direcţie dreapta în emisfera nordică. Discul superior pune în
mişcare un strat inferior (un al doilea disc). în acest caz, cel de al doilea disc se mişcă mai lent ca
discul superior şi suportă o nouă inflexiune spre dreapta.
Procesul se produce în acelaşi mod cu toate celelalte discuri puse în mişcare până la
o limită unde amortizarea este totală. De obicei, limita maximă se produce la cca. 100 m
adâncime, nivel ce poartă numele de "strat Ekman". Spirala formată din succesiunea discurilor
se numeşte "spirala Ekman" (Fig. 2.5.1).
Sensul mediu de deplasare a curentului este cunoscut sub numele de "transportul
Ekman" şi corespunde patului central al vântului, cu o deviaţie importantă spre dreapta în
emisfera nordică şi spre stânga în cea sudică.
Fig. 2.5.1 Spirala Ekman
În cadrul procesului de formare a curenţilor intră în joc şi densitatea apei, topografia

fundului, regularitate vântului etc. Schema generală de formare a curenţilor oferă posibilitatea
înţelegerii fenomenului de urcare a apelor de adâncime cunoscut sub numele de "pompajul
Ekman".
În sectoarele din apropierea coastei occidentale a continentelor, unde suflă vânturile
regulate paralele cu ţărmul (din nord în emisfera nordică şi sud în cea sudică), ia naştere o
"spirală Ekman" cu direcţie generală de deplasare spre vest. Fenomenul se petrece când o masă
11
de apă părăseşte regiunile costiere şi lasă în urmă o imensă "gaură". Golul în cauză este umplut
imediat cu apă provenită din adâncuri ( Fenomenul de up-welling – Fig 2.5.2) . Apele de
adâncime, mai reci, sunt bogate în substanţe minerale dizolvate care permit "explozia'"
planctonului şi, în consecinţă, creşterea cantităţii de biomasă. Din păcate, ca urmare a
fenomenului amintit, ţărmurile din apropiere deţin un climat foarte secetos ( Fig. 2.5.3).
Fig 20.6 Formarea up-wellingului
11
Fig 2.5.3 Legatura dintre up-welling şi desertificare
- curenţi de densitate – sunt determinaţi de diferenţa de densitate şi salinitate dintre

două zone, apele deplasându-se din zonele cu densităţi mici spre zonele cu densităţi
mari. Se mai numesc şi curenţi de compensaţie. În Bosfor, din cauza densităţii mai
mari a apelor din M. Mediterană, apele din M. Neagră au sensul spre Str.Dardanele pe
la suprafaţă, fiind compensate cu un curent de sens contrar la adâncime;
- curenţi determinaţi de diferenţe de nivel – această diferenţă de nivel este determinată
de bilanţul hidrologic diferit (apa pierdută şi apa primită). Apele unde bilanţul este
pozitiv (M. Baltică), au un nivel mai ridicat decât apele din zonele unde bilanţul este
negativ;
- curenţi de maree – sunt curenţi periodici, fiind alternativi sau giratorii. Curenţii
alternativi păstrează aceeaşi direcţie în prima jumătate de perioadă şi direcţie opusă în
cealaltă jumătate de perioadă. Curenţii giratorii se rotesc în toate direcţiile în jurul
unui punct fix. La curenţii alternativi, schimbarea de direcţie este instantanee, în timp
ce la curenţii giratorii sunt greu de separat cele două faze (maree înaltă şi maree
joasă). Viteza curenţilor de maree poate ajunge până la 10 Nd. Aceştia se manifestă
violent în estuare şi strâmtori. În Str.Messina, 6 ore curentul are direcţia dinspre M.
Ionică spre M.Tireniană, celelalte 6 ore fiind în sens invers, formându-se astfel nişte
scări de maree şi vârtejuri puternice;
- curenţi de debit – se formează datorită aportului de ape dulci în zona de vărsare a unor
fluvii, Curentul Floridei fiind în acest sens unul dintre cei mai puternici curenţi.
Determinarea elementelor de curenţi poate fi făcută cu un flotor sau cu aparatură mai

complexă : curentometru şi curentograf.
11
Temă pentru studiu 2.5.1 Utilizand atlasele de curenti, realizati o clasificare a

curentilor după criteriile enumerate anterior.Ce observati? Care sunt forţele generatoare
si care sunt cele modificatoare?
2.5.2 Circulaţia curenţilor oceanici: caracteristicile principalilor curenţi marini,

influenţa curenţilor marini asupra navigaţiei
2.5.2.1 Sistemele de curenţi – circulatia curenţilor oceanici

Curenţii descriu ample mişcări celulare asociate deplasărilor zonale, spre est la
latitudini mari şi spre vest la cele mici. La scară planetară se desfăşoară un imens
curent, de suprafaţă şi de adâncime, care reuneşte apele întregului Ocean Planetar (cu excepţia
Oceanului Îngheţat de Nord) ( Fig. 2.5.4)
11
Fig 2.5.4 Circulatia curentilor la nivel global
Dupa Mândrescu (www.mandrescu.com), avem următoarele categorii de curenti –

referitor la circulaţia apelor:
a. Curenţii zonali
a. 1. Curenţii zonelor tropicale
Alizeele, atrase de zonele depresionare ale calmelor ecuatoriale, provoacă formarea a doi
curenţi puternici, nord şi sud ecuatoriali ce se scurg spre vest (viteza medie 60 km/zi) .
Constituie piesa întregii circulaţii oceanice a cărei axă este deplasată spre emisfera nordică. Între
ei, încadrat de două strâmtori divergente, se scurge, în sens invers, un contracurent de
compensaţie produs de acumularea apelor în vestul oceanelor. Disimetria este accentuată de
transferul unei părţi a curentului sud-ccuatorial în emisfera boreală (mai ales în Oceanul
Atlantic). Cum contracurentul respectiv deţine un debit foarte mic, funcţia compensatoare
este dublată de un curent de suprafaţă voluminos, paralel, situat sub Curentul Sud-Ecuatorial.
Acest subcurent deţine trei "vene" în Oceanul Atlantic (Curentul Lomonosov) şi Pacific
(Curentul Cromwell), şi numai două în Oceanul Indian (Curentul Tare'ev).
La bordura polară, apele ating maximum de salinitate ca urmare a forţei de evaporaţie. Au
tendinţa, în ciuda temperaturii, să se scufunde în lungul convergenţei subtropicale, la
contactul cu apele subpolare şi de a respinge, în adâncime, limitele păturii calde de suprafaţă
(Oceanul Austral, Oceanul Atlantic).
În Oceanul Indian sistemul curentologic situat la nord de 10° lat.S este perturbat de
musoni. În timpul iernii boreale situaţia este similară cu cea din alte oceane, dar atunci când
începe musonul estival cu provenienţă sudică, Curentul Nord-Ecuatorial este suprimat şi
înlocuit de curentul musonic, dirijat spre est. Contracurentul dispare, în timp ce Curentul
Somaliei se răstoarnă şi-şi măreşte viteza (devine cel mai puternic curent eolian din lume 6.9
noduri, adică 12,8 km/h).
a. 2. Curenţii Oceanului Austral

Dispariţia obstacolelor continentale permite apariţia unui curent circumpolar cu
direcţie vest-est. Se individualizează în sudul frontului subtropical. Se prezintă ca un curent de
densitate-juxtapunere a apelor subtropicale şi polare. Creează o pantă izobarică îndreptată spre
sud şi un curent de impulsie sub acţiunea vânturilor de vest. Mişcarea giratorie, în cazul de
faţă, este planetară şi deţine viteze de 0,20-0,30 m/s.
11
Marele Curent Circumaustral este format din două mase de apă ce se scurg paralel şi care
separă frontul polar antarctic. Curentul Austral este juxtapus pe un altul, îndreptat în sens contrar
şi împins de vântul de est. Se deplasează spre vest, între o linie de divergenţă şi bordura
calotei antarctice, contra căreia apele se scufundă prin convergenţă.
b. Curenţii marginali
b. 1. Ţărmurile orientale
În acest caz pot fi definite două tipuri de circulaţie meridională: sub latitudinile
subtropicale, deficitul provocat de transferul apelor tropicale spre vest este completat de un
transfer orizontal îndreptat de la latitudinile mari spre cele mici, şi o reascendenţă a apelor de
adâncime, cauzată de alizee. În emisfera sudică, circulaţia este bine definită: apele care provin
din Curentul Circumpolar, deviate spre stânga şi impulsionate de vânturile de sud, dau naştere
curenţilor Peru (Humboldt), Benguelei şi Curentului Vest-Australian (poziţie simetrică în
emisfera nordică: curenţii Californiei, Portugaliei, Canarelor). Ca urmare a originii polare şi
de adâncime, apele acestora sunt anormal de reci şi responsabile de crearea deşerturilor costiere
Sub latitudinea temperată a emisferei nordice, apele tind să alunece spre pol. Mişcarea
afectează deriva nord-pacifică şi nord-atlantică, ale căror terminaţii penetrează spre regiunile
arctice: curenţii Alaska, Aleutine, Norvegiei. Transferul de ape calde, ajunse la latitudini mari.
se face lent (zeci de ani pentru a ajunge în Marea Barents).
b. 2. Ţărmurile occidentale
În emisfera nordică, curenţii polari şi reci se deplasează departe în sud: în Oceanul Atlantic
curenţii Labrador, Est-Groenlandez, care transportă iceberguri şi bucăţi de banchiză , intră în
contact cu apele calde şi albastre ale Curentului Golfului; în Oceanul Pacific, Curentul Oya
Shivo, ce se desfăşoară pe coastele Siberiei Orientale şi atinge insulele septentrionale ale
Japoniei, intră în contact cu apele calde şi albastre ale Curentului Kuro Shivo.
Curentul Golfului şi Curentul Kuro Shivo sunt ramuri de retur ce provin din curenţii
zonelor tropicale deviaţi spre continente. Curenţii de descărcare devin originali faţă de
ansamblul circulaţiei oceanice datorită căldurii, vitezei ridicate, debitului ridicat şi traseului
instabil şi sinuos. Cel mai important este Curentul Golfului (Gulf Stream), cu cel mai mare
debit (80 (55) mil. m3/s), deoarece la crearea lui contribuie alizeele şi vânturile de vest. Ca
efect topografic, se instalează, pe flancul stâng, un contracurent de retur cu formă circulară. Se
lărgeşte spre aval, se divide în mai multe ramuri şi dispare la 40° long.V.
Curentul Golfului şi Curentul Kuro Shivo se prelungesc spre est, prin intermediul
derivei nord-atlantice şi nord-pacifice, cu mişcări complexe ca urmare a divergenţelor
sezoniere.
Acceleraţia curenţilor occidentali din emisfera nordică este puternică. În emisfera sudică,
datorită extinderii cuvetelor oceanice şi a puterii reduse de schimb de-a lungul meridianelor,
se împiedică realizarea unui dispozitiv similar. Curenţii reci, care se îndreaptă spre latitudini
mici, au importanţă redusă, cu excepţia Curentului Falkland care transportă iceberguri până în
dreptul localităţii Rio de Ia Plata. Curenţii Acelor, Braziliei şi Est-Australian sunt omologii
Curentului Golfului, dar la o scară mai mică.
11
Orientările curenţilor în oceanele planetare pot fi schiţate în modul următor (Fig

2.5.5:
11
Fig 2.5.5. Reprezentarea schematică a circulatiei principalilor curenti pe bazine oceanice (directie,
formă, temperatură)
În Oc. Atlantic, Golfstream-ul este un curent foarte puternic, cu o salinitate de 36÷37‰,

lăţime de 500 km, adâncime 1000 m, fiind un adevărat fluviu în ocean. La contactul lui cu
apele reci ale C. Labrador, se află una dintre cele mai bogate zone de pescuit.
Compensarea apelor C. Angolei se face de la adâncime şi din C. Vânturilor de vest.
Este demn de reţinut faptul că sub C. Ecuatorial contrar, de-a lungul lui s-a găsit un
curent de acelaşi sens.
În Oc. Pacific, un fenomen neelucidat complet până acum, şi care influenţează serios
fenomenele hidrometeorologice din zonă, este fenomenul El Niño & La Niña. ( tema de
studiu)
Temă pentru studiu 2.4.2 Utilizand urmatoarea adresă de internet

http://www.nea.gov.sg/training-knowledge/weather-climate/el-nino-la-nina, explicitati
care sunt condiţiile de formare al fenomenelor El Niño & La Niña, cum se pot monitoriza
şi in ce consta ciclicitatea acestora?
11
2.5.3 TESTE DE AUTOEVALUARE

1) Ce curent vei intalni pe ruta S Africa spre Str. Magellan?
a ) Curentul de deriva al vanturilor de b ) Curentul c ) Curentul d ) Curentul
W Acelor Benguela Perului
2) Curentul Braziliei curge in directia generala:
a ) NW b ) SSW c) S d ) SW
3) Curentul oceanic stabil continuu aflat la aproximativ 60 grd S este:
a ) Curentul vanturilor b ) Curentul c ) Curentul de deriva al vanturilor d ) Curentul
polare Perului de W Falkland
4) Curentul rece care curge dinspre stramtoarea Bering, de-a lungul coastelor Asiei de NE, se numeste:
a ) Curentul Alaska b ) Curentul Oya Shivo c ) Curentul Californiei d ) Curentul Kuro Shivo
5) Curentului Ecuatorial Contrar are directia generala spre:
a ) Nord b ) Est c ) Sud-West d ) Nord-Est
2.5.4 LUCRARE DE VERIFICARE
1. Prezentati în ce constă „Transportul Ekman”?

2. Reprezentati grafic schema generală aferentă circulatiei curentilor in Bazinul Oceanului
Indian pe timpul sezonului musonului de iarna, respectiv vară. Comentati diferentele.
2.5.5 RĂSPUNSURI LA TESTELE DE AUTOEVALUARE
1.Raspuns corect: a 2. Răspuns corect: d 3. Răspuns corect: c 4.Raspuns corect: b

5.Raspuns corect: b
2.5.6. BIBLIOGRAFIE
1. Neguţ L., Meteorologie maritimă, Editura Sport-Turism , Bucureşti 1981.

2. Atodiresei D., Meteorologie şi oceanografie -Note de curs, Editura ANMB,Constanţa, 2011
3. Pescaru, Cornelia ; Pescaru, Al., Meteorologie marină , Editura Nautica, Constanta, 2005.
4. Butterworth-Heinemann., An introduction to dynamic meteorology., Elsevier Oxford, 2004.
11
5. Balaban Gh., Tratat de navigaţie maritimă, Editura Sport-Turism, Bucureşti, 1996.

6. Şelaru O., Elemente de meteorologie şi hidrologie maritimă, Editura Tipofin,
Constanţa, 1997.
7. ATT (Admiralty tides tables)- Vol 1-5 Editia 2013
Cărţi, articole şi surse de internet
1. www.oceanweather.com
2. http://www.ukho.gov.uk/ProductsandServices
3. www.metoffice.gov.uk
4. http://www.nhc.noaa.gov
5. http://www.nea.gov.sg/training-knowledge/weather-climate/el-nino-la-nina,
6. http://www.utdallas.edu/~mitterer/Oceanography/pdfs/OCEChapt09.pdf
11

OCEANOGRAFIE
PROPRIETATI FIZICO-CHIMICE ALE APEI MARINE. REGIMUL GHEŢURILOR
Cuprins
Temperatura, salinitatea şi densitatea apei de mare. Distribuţia regimului termosalin în
Oceanul Planetar şi influenţa acestuia asupra navigaţiei ;
Gheţurile marine –clasificare : aisbergurile şi câmpurile de gheaţă. Informarea asupra
gheţurilor marine - Termeni descriptivi si asociati
Depunerile de gheaţă pe corpul navei. Navigaţia în zone cu gheţuri marine.

• Enumere principalele caracteristici şi să prezinte corect distribuţia regimului
termosalin în Oceanul Planetar şi influienta asupra navigatiei;
• Descrie conditiile de formare a gheturilor marine si masurile intreprinse la bordul
navei pentru contracararea efectelor
• Să prezinte termenii descriptivi utilizati la bordul navei cat si condiţiile de navigatie
ce trebuie respectate in zonele cu gheturi marine
2.6.1 Temperatura, salinitatea şi densitatea apei de mare. Distribuţia regimului

termosalin în Oceanul Planetar şi influenţa acestuia asupra navigaţiei ;
Proprietăţile fizico-chimice ale apelor marine
Principalele proprietăţi fizico-chimice ale apelor marine sunt :

temperatura apei;
salinitatea apei;
densitatea apei;
transparenţa şi culoarea;
gheţurile marine.
Temperatura apei marine

Datorită compoziţiei sale, apa de mare are o căldură specifică mare şi deci o capacitate
mare de a reţine căldura. Apa poate fi considerată un acumulator de căldură pe care o
distribuie zonelor învecinate şi determină micşorarea amplitudinilor din zonele litorale.
Încălzirea şi răcirea apelor este influenţată de următorii factori :
• radiaţia solară – între suprafaţa mării şi 1m adâncime, este absorbită 80% din cantitatea
de radiaţie, restul de 20% încălzeşte stratul până la aproximativ 50 m;
• curenţii – cei orizontali transportă apele dintr-o zonă caldă, iar cei verticali omogenizează
apele prin amestec;
• vânturile;
• latitudinea;
• apele de pe continent.
1
Temperatura apei la suprafaţă
Variază între –2˚÷32˚C, putând ajunge în mările tropicale până la 36˚C.

Temperatura medie pe glob a apelor oceanice este de 17,2˚C. Pe emisfere : în emisfera
N, temperatura medie este de 19˚C, pe când în emisfera S este de 16˚C.
Pe latitudine :
zona ecuatorială : 25˚÷27˚C;
zona temperată : 9,5˚÷13˚C;
zona circumpolară : –1,7˚C.
Cele mai calde mări sunt : G. Persic cu 35˚C, M. Roşie cu 34˚C, G. Mexic cu 32˚C.
Temperatura prezintă variaţii zilnice şi anuale

Variaţiile zilnice se caracterizează printr-o maximă între orele 15h÷17h, şi o minimă
între orele 4h÷8h.
Amplitudinea are valori mici : 1˚C la ecuator şi 0,1˚C la poli.
Variaţia anuală se caracterizează printr-o maximă la sfârşitul lunii august şi o minimă
la sfârşitul lunii februarie.
Amplitudinea anuală maximă se întâlneşte la latitudini de 40˚N şi este de 10˚C,
datorită suprafeţei mari ocupată de uscat în această zonă.
Se observă anomalii deosebite datorită curenţilor, anomalii pozitive în vestul
oceanelor şi negative în est.
Temperatura apei pe verticală
Amplitudinea temperaturii scade cu adâncimea, de la 10˚C la suprafaţă la 5˚C la 100m

adâncime. În mod normal, temperatura ar trebui să scadă cu adâncimea, dar sunt şi
excepţii. Funcţie de temperatură şi variaţia temperaturii în diferite straturi, se întâlnesc mai
multe tipuri de stratificare termică.
Stratificare termică directă (Fig.2.6.1)
Este caracteristică latitudinilor tropicale.
17,5˚ 25˚
0 t [˚C]
strat cvasiomogen
200
strat activ (import.
ptr. submarine)
strat de salt termic
1500 2˚÷3˚/1m (termoclină)
H [m]
Fig 2.6.1 Stratificare termică directă
2
Stratificare mixtă (Fig 2.6.2 ) 17,4˚C

Este caracteristică latitudinilor medii. 0
Vara – stratificare termică directă. t[˚C]
Iarna – stratificare termică inversă. 200
Iarna vara
1500
H [m]
Fig 2.6.2 Stratificare mixtă
La latitudini polare se întâlneşte stratificarea 0˚ t

termică mixtă, dar în jurul valorii de 0˚C. (Fig 2.6.3 )
iarna vara
Fig 2.6.3 Stratificare mixtă în jurul valorii de 0˚C
În Oc. Îngheţat şi în jurul Antarcticii apare 0 t

o anomalie numită dileotermie. (Fig 2.6.4 )
-1,5˚÷-1,7˚
200
0˚÷2˚
900
ape foarte reci
Fig 2.6.4 Dileotermia
Variaţie euxinică (în M. Neagră). (Fig 2.6.5) 2˚ 8˚ 25˚ t
50
vara
175
Fig 2.6.5 Dileotermia
H [m]
3
Temperatura apei influenţează clima suprafeţei învecinate.

Temperatura apei influenţează vietăţile din ea.
Salinitatea apei marine
În apa de mare se întâlnesc 32 de compuşi chimici. Prin salinitate se înţelege

cantitatea de săruri existentă într-un litru de apă (sau promile – ‰).
Dintre compuşii chimici, predomină clorurile, sulfaţii, carbonaţii şi bicarbonaţii.

Dintre elementele chimice, ionul de clor se găseşte în proporţie de 55%, ionul de sodiu în
proporţie de 36%, magneziul în proporţie de 3,7%.
Indiferent de salinitate, ionul de clor îşi păstrează concentraţia, ceilalţi variind.
Salinitatea medie a oceanului planetar este de 34,4‰. Ea depinde de evaporare,

vânturi, precipitaţii şi aportul de ape dulci de pe continent.
Pe latitudini :
apele ecuatoriale au salinitatea între 34÷35,5‰;
apele tropicale au salinitatea până la 37‰;
apele temperate şi polare până la 32‰.
Salinitatea variază între 5÷42‰ în mări. M Baltică are 5‰, M. Roşie şi G. Persic
peste 40‰. Pe oceane, pe primul loc se situează Oc. Atlantic urmat de Oc. Indian, Oc. Pacific
Oc. Îngheţat.
Salinitatea mărilor variază în funcţie de legătura cu oceanul, condiţiile climatice şi

hidrologice.
Mările se grupează în două categorii :

Mări salmastre – cu salinitatea mai mică de 24,7‰;
Din această categorie fac parte : M. Baltică, M. Albă, M. Botnik şi
Finik, M. Neagră (18÷22‰);
Mări sărate – cu salinitatea mai mare de 24,7‰;
M. Mediterană, M. Roşie, G. Persic.
24,7‰ reprezintă salinitatea la care temperatura de îngheţ este de –1,332˚C şi

temperatura densităţii maxime este de –1,332˚C.
Liniile care unesc punctele de aceeaşi salinitate, se numesc izohaline.

În majoritatea regiunilor de pe glob, salinitatea creşte spre adâncime, excepţie făcând
zona tropicală în care salinitatea scade până la 1500m de unde rămâne constantă.
4
În funcţie de repartiţia temperaturii şi salinităţii, se pot delimita mase de apă cu

proprietăţi diferite :
ape costiere – puţin sărate şi calde;
ape superficiale de larg – mai sărate şi calde;
ape de adâncime – sărate şi reci.
Gradienţi termosalini – reprezintă raportul dintre diferenţa de temperatură şi

salinitate pe unitatea de adâncime sau de distanţă. Ei pot fi şi verticali şi orizontali.
Densitatea apelor marine
Densitatea reprezintă raportul dintre greutatea unităţii de volum de apă de mare la

temperatura sa şi greutatea unităţii de volum de apă distilată având temperatura de 4˚C.
Densitatea se exprimă în [g/cm3].
Densitatea variază în funcţie de temperatură, salinitate şi presiune hidrostatică

(adâncime - la fiecare 10 m presiunea creşte cu 1atm.)
Densitatea creşte proporţional cu salinitatea şi adâncimea şi scade proporţional cu

temperatura.
Apele cele mai dense sunt apele reci, sărate şi adânci. Densitatea în ocean variază între
1,0220÷1,0275, iar în mări între 1,0040÷1,0280.
La suprafaţă densitatea creşte cu latitudinea, dar în zonele în care se varsă ape

continentale şi în mările interioare valoarea densităţii este mică.
Liniile care unesc punctele de egală valoare de densitate se numesc izopicne.

Variaţia densităţii pe verticală este inversă temperaturii (Fig 2.6.6). Grafic, aceasta se
reprezintă astfel :
0 ρ [g/cm3]
H[m]
Fig 2.6.6 Variaţia densităţii pe verticală
5
Diferenţa de densitate creează o mişcare de convecţie care tinde să omogenizeze apa.

Este caracteristică mai ales anotimpului de iarnă şi anotimpurilor de tranziţie.
Stratul de la suprafaţă se răceşte, este mai dens, mai greu şi coboară, locul lui fiind luat
de ape mai puţin dense.
Metode de determinare a acestor elemente
Temperatura apei la suprafaţă se determină cu ajutorul unui termometru obişnuit care este
amplasat într-o montură metalică pentru a fi protejat de lovituri.
Pentru determinarea temperaturii în adâncime, se foloseşte termometrul reversibil care
este de obicei montat pe o butelie Nansen (batometru).( Fig 2.6.7)
Fig 2.6.7 Butelie Nansen cu termometre
Pentru înregistrarea variaţiei temperaturii cu adâncimea, se foloseşte termobatigraful.

Salinitatea şi densitatea se determină fie analitic fie instrumental cu ajutorul diferitelor
echipamente - CTD (Fig 2.6.8 , Fig 2.6.9)
Fig 2.6.8 Sistem CTD cu batometre
6
Fig 2.6.9 Sistem integrat de achizitie a parametrilor fizico-chimici ai apei de mare
Transparenţa şi culoarea apei de mare
Transparenţa depinde de cantitatea de materie organică şi anorganică aflată în

suspensie, de curenţi, temperatură şi salinitate.
Substanţele organice şi anorganice provin din sedimentele fine aduse de apele
continentale sau din descompunerea microorganismelor.
Transparenţa creşte odată cu creşterea salinităţii şi temperaturii.
Materiile în suspensie se depun mai repede în apa caldă decât în cea rece.
Deoarece transparenţa are valori relativ mici, apa de mare nu este un mediu optic pur;
poate fi pătrunsă de razele luminoase până la adâncimi mici. Limita se consideră a fi valoarea
de 220m adâncime. Sub această valoare apa devine opacă.
Coeficientul de atenuare al luminii, k, poate apoi fi utilizat într-o formă a legii Beer-
Lambert (Relatia 6.1),
(6.1)
unde:
Iz - intensitatea luminii la adâncimea Z
I0 - intensitatea luminii la suprafața oceanului
7
Transparenţa se poate determina cu ajutorul discului Secchi (Fig 2.6.10) – care este
un disc cu diametrul de 30cm, de culoare albă, prins în trei puncte cu ajutorul unei saule şi
având o greutate în partea inferioară. Acest disc se lasă în bordul umbrit al navei, atunci când
nava se află în derivă.
Fig 2.6.10 Discul Secchi (stânga apa de mare, dreapta apă dulce)
Cea mai mare transparenţă se întâlneşte în M. Sargaselor – 79m. Valoarea medie

pentru Oc. Atlantic este de 66m, pentru Pacific – 50m, pentru Indian – 42m, pentru Oc.
Îngheţat – 20m.
În Marea Neagră vizibilitatea variază între 1÷25m.
Valoarea transparenţei este influenţată şi de curenţi, astfel că în regiunile calde, la
latitudini mici, datorită curenţilor reci, transparenţa este scăzută.
Culoarea apei de mare este legată de transparenţă şi este determinată de culoarea
cerului, înălţimea Soarelui deasupra orizontului, ora observaţiei, gradul de agitaţie al mării,
materiile în suspensie şi structura şi adâncimea fundului mării.
În mod normal, culoarea mării ar trebui să fie albastră, pentru că din spectrul solar al
razelor care intră sau ajung la suprafaţa mării, radiaţiile albastre sunt reflectate şi difuzate în
apa mării.
În unele mări sau regiuni oceanice, culoarea este determinantă în funcţie de

microorganismele sau sedimentele de o anumită culoare :
în Marea Roşie, algele roşii sunt cele care dau culoarea;
la Capul Horn, aceeaşi culoare roşie se datorează unor crustacei mici;
în Golful Californiei, apa are culoarea brună datorită diatomeelor;
în Marea Galbenă, apa are culoarea galbenă datorită löess-ului adus de Fluviul
Huang He;
în zonele coraligene, apa are culoarea verde;
culoarea Mării Negre diferă de la ţărm spre larg, trecând de la galben-cenuşiu,
verde-măsliniu la albastru spre larg.
8
Determinarea culorii se face cu scala Forel sau fotometrice.

Scala Forel este formată dintr-o cutie cu 21 de eprubete, pline cu soluţii în culori de la
albastrul mării la brun (21), soluţii care au fost obţinute din amestecul a două soluţii extreme :
sulfat de cupru şi cromat de potasiu.
Fig 2.6.11 Scara Forel: Sus –filtre luminoase (se poate obs. în partea de jos discul Secchi); Jos –
scara clasică cu eprubete)
Scala Forel se foloseşte cu ajutorul discului Secchi, pe care se aşează. La jumătate din
valoarea transparenţei, una dintre eprubete nu se va mai vedea atunci când se vizualizează cu
luneta specială.
La transparenţe mari, corespund numere mici ale soluţiei din scala Forel, iar la
transparenţe mici, corespund numere mari.
Apele tropicale au întotdeauna culoarea albastră, iar apele polare au culoarea verde
datorită fitoplanctonului.
Temă pentru studiu 2.6.1 Cu ajutorul Scalei Forel (fotometrice) observati

anumite culori aferente diferitelor valori ale transparentei apei de mare. Asociati aceasta
scală cu evolutia transparentei si culorii apei de mare aferente NW Mării Negre conform
Cărţii Pilot. Ce observati? Cum evoluează cele doua marimi in functie de distributia pe
anotimpuri. Comparati cu valorile din Marea Azov şi Marea Marmara
9
2.6.2 Gheţurile marine – clasificare : aisbergurile şi câmpurile de gheaţă.

Informarea asupra gheţurilor marine; Terminologie utilizată
Gheţurile ocupă 15% din suprafaţa oceanului planetar. Ele se formează şi se întâlnesc
la latitudini medii şi mari.
Gheţurile se împart în două categorii :
a) gheţuri formate prin îngheţarea apei de mare;
b) gheţuri de origine continentală – iceberg-uri.
a) Gheţuri formate prin îngheţarea apei de mare
Gheaţa de mare se formează prin scăderea temperaturii până la punctul de îngheţ, în

funcţie de salinitate şi prezenţa nucleelor de salinizare. La 24,7‰ salinitate, temperatura de
îngheţ este de –1,3˚C, iar la 32‰ (Oc. Îngheţat) temperatura este de –1,7˚÷–2˚C.
Gheaţa de mare este sărată, dar cu un conţinut de săruri mai mic decât al apei din care
provine. De asemenea, are o structură poroasă datorită bulelor de aer ce se găsesc în masa
gheţii. Este elastică.
Se formează în mai multe etape : în jurul nucleelor de cristalizare se formează ace de
gheaţă (năboi), apoi acestea unindu-se formează sloiuri mici ce plutesc deasupra apei. La
căderea zăpezii, aceste sloiuri mici se unesc şi formează o masă de gheaţă ce poate ocupa
suprafeţe considerabile.
Gheaţa de mare se dezvoltă mai întâi la suprafaţă şi apoi la adâncime, mai întâi în
apropierea ţărmurilor şi apoi în larg. Dacă vântul suflă dinspre uscat, gheaţa se desprinde de
ţărm; dacă vântul suflă dinspre larg, gheaţa de la mal şi gheaţa în derivă sunt împinse spre
ţărm şi formează un zid de gheaţă.
Grosimea gheţii este în funcţie de durata de menţinere a temperaturii scăzute. În 24h
poate creşte cam până la 2cm.
În zonele polare, când ating 30÷35 cm, masele de gheaţă crapă, formând canale şi
blocuri de gheaţă. Gheaţa se menţine de la un an la altul, creşte în grosime şi se transformă în
banchize şi bacuri polare cu grosimi de până la 5m.
Blocurile de gheaţă se pot deplasa sub acţiunea vânturilor şi curenţilor, cu o viteză mai
mică de 50 de ori decât a vântului, numindu-se gheţuri în derivă.
b) Gheţuri de origine continentală
Iceberg-urile sunt blocuri de gheaţă de origine continentală, ce provin din ruperea

gheţarilor continentali din Groenlanda, Islanda şi Antartida.
Dimensiunile lor pot ajunge până la 300km2. Sunt formaţi din gheaţă sticloasă, foarte
rezistentă, apa rezultată din topirea lor fiind apă dulce.
Fiind formaţi din apă dulce, prin îngheţare se produce o creştere de volum cu aproape
9% şi de aceea 1/10 este la suprafaţă şi 9/10 sub nivelul apei.
Iceberg-urile pot avea diferite forme, cele mai întâlnite fiind sub formă tabulară (cu
margini netede), caracteristice fiind iceberg-urile din Antartida, sub formă de dom şi sub
formă piramidală, cu multe colţuri, cu formă neregulată ce se prelungeşte şi sub apă.
10
Răspândirea iceberg-urilor este în funcţie de condiţiile climatice şi curenţii marini.

Vara, limita este mai înspre nord sau mai spre sud, în schimb iarna, limita coboară la latitudini
mici – până la 40˚N.
Iceberg-urile pot ajunge până la 38˚N – New York, dar în emisfera sudică nu au
depăşit limita de 55˚ latitudine.
Informarea asupra gheturilor marine
Poziţia şi răspândirea gheţurilor se determină cu staţiile de radio locaţie, iar în

Atlanticul de Nord, cu ajutorul Patrulei Internaţionale a Gheţurilor, ce aparţine S.U.A. Taxa
pentru informaţiile acestei patrule este plătită de statele semnatare ale Convenţiei din 1960
privind Siguranţa Vieţii pe Mare. Obiectivul principal este avertizarea navelor asupra
limitelor gheţurilor şi dimensiunilor iceberg-urilor din Atlanticul de Nord. Sediul patrulei se
găseşte la Grand Banks (Newfoundland).
Sunt transmise hărţi în facsimil pentru zona din apropierea gurii canalului şi
avertismente de 2 ori pe zi. Când este necesar se emit buletine speciale.
Rapoartele de la nave sunt primite de patrulă, sunt prelucrate şi apoi retransmise
navelor din zonă. Navele trebuie să transmită poziţia, drumul navei şi viteza, vizibilitatea în
mile marine, temperatura aerului, a apei, direcţia şi viteza vântului precum şi poziţia
aproximativă a gheţurilor.
La pătrunderea în zonele cu gheţuri, se vor lua ca măsuri reducerea vitezei navei,
închiderea porţilor etanşe, pregătirea pompelor şi materialelor pentru gaură de apă şi tragerea
în interior a spadei loch-ului. Se va întări de asemenea şi veghea.
La stabilirea drumului în zonele cu gheţuri, trebuie să se aibă în vedere mai multe
consideraţii : posibilităţile de penetrabilitate, fenomenele de maree şi curenţii.
Pătrunderea în zonele cu gheţuri se face cu viteze mici pentru a micşora şocul sub
vântul gheţii. După ce prova a intrat, se măreşte viteza în funcţie de starea gheţii.
Apropierea unui iceberg poate fi indicată de radar, de scăderea temperaturii aerului şi
a apei, scăderea salinităţii. Pe cer senin, orizontul de deasupra este luminat şi noaptea şi ziua.
Pe timp de ceaţă, iceberg-urile apar ca siluete întunecate. Sub vântul unui iceberg, marea este
calmă.
Materialele (documentele) referitoare la gheţuri, albumele şi atlasele de gheţuri,
atlasele climatologice, avertismentele de gheţuri primite de la alte nave, cărţile pilot şi toate
materialele privitoare la limita, frecvenţa şi direcţia de deplasare a acestor gheţuri, trebuiesc
studiate înainte de intrarea în aceste ape.
Termeni descriptivi si asociati utilizati in informarile primite la bordul navei:
Termeni descriptivi:
Anchor ice - toate gheţurile imerse ataşate de fundul apei indiferent de natura formării ei.
Barrier ice - un brâu de gheaţă plutitoare sau un ţărm de gheaţă plutitor produsă de
acumulări orizontale de căderi de zăpadă care încă nu s-a transformat complet în adevărată
gheaţă. Porţiuni de gheaţă rupte dintr-un tabular ice.
Berg - sau Iceberg - o mare masă plutitoare de gheaţă ruptă dintr-un gheţar.
11
Black ice - o varietate de gheaţă „tânără" de culoare mai închisă pe care încă nu a nins.
Brash-ice - fragmente de gheaţă care nu depăşesc un metru lungime provenite din
sfărâmarea altor forme de gheaţă.
Drift ice - bucăţi de gheaţă liberă cu distanţă mare între ele ocupând o suprafaţă mai mică
decât suprafaţa apei libere în zona respectivă. Prin zona respectivă nava poate să meargă şi
cu o treaptă de viteză mai mare având porţiuni de mare liberă de gheaţă.
Fast-ice sau landfast-ice - gheaţă prinsă bine de coastă care creşte mereu în grosime şi
care poate atinge o grosime considerabilă. Când se rupe de coasta de care a stat fixată şi
porneşte în derivă devine „land-floes" .
Ice-stream - o dungă sau panglică izolată de gheaţă formată din mici fragmente de gheaţă
deplasată de vânt, curent, valurile de hulă sau maree.
Land-floe - vezi Fast-ice.
Mush - vezi Brash-ice.
Open pack - deschideri între câmpurile de sloiuri plutitoare formând drumuri şi „bălţi" de apă
liberă pe unde navele pot naviga şi manevra mai uşor.
Pack-ice - termen utilizat cu sens mai larg care include o suprafaţă de gheaţă marină alta
decât fast-ice, necontând forma sau cum a fost formată gheaţa. Când în câmpul de gheaţă sunt
deschise mai multe canale navigabile vizibile, suprafaţa de gheaţă se mai poate numi „loose",
„drift ice" sau „sailining" şi pe care se poate naviga cu o treaptă de viteză mai mare.
Pancake ice - bucăţi de gheaţa nou formate de formă aproximativ circulară (ca o clătită) cu
diametrul între 0,3 m şi 1,8 m, cu marginile ridicate din cauza frecărilor dintre ele.
Polar ice - sloiuri mari de gheaţă cu grosimea de trei metri şi mai mult, de o vârstă apreciabilă
şi cu o mare extindere în mările îngheţate.
Rotten ice - sloiuri care au devenit în procesul de topire de forma unui fagure de miere.
Sea ice - o formă de gheaţă aflată pe mare care a apărut prin îngheţarea apei de mare.
Slob - stadiul iniţial al îngheţării apei de mare dar cu densitatea şi grosimea gheţii mai mare
decât sludge sau slush.
Sludge sau slush - stadiul iniţial al îngheţării apei de mare, când suprafaţa apei pare
unsuroasă şi murdară iar spuma din cristale de gheaţă apare la suprafaţă.
Tabular berg - un aisberg cu vârful plat rupt dintr-o barieră de gheaţă. Winter ice - termen
utilizat de scandinavi pentru gheaţa a cărei grosime a fost formată într-un sezon.
Young ice - gheaţă al cărui nivel de formare se află în stadiul iniţial, ea poate fi sau nu
acoperită cu zăpadă. Când nu este acoperită cu zăpadă este cunoscută sub numele de „black
ice".
Termeni asociaţi:
• Beset - situaţia unei nave prinsă în gheaţă şi care nu mai poate manevra.
• Blink - vezi Ice-blink.
• Boring - presiunea exercitată asupra corpului navei în marş cu propulsie mecanică sau
cu vele, de către bucăţelele micuţe de gheaţă sau de „young ice".
• Field ice - o mare suprafaţă de gheaţă marină acoperă marea. Această suprafaţă de
gheaţă este influenţată în deplasarea sa de vânturile care bat şi de curenţii întâlniţi.
• Floe - un sloi de gheaţă mai mare sau mai mic. Un sloi mic ajunge până la grosimea de
60 - 90 cm . Sloiurile mari şi groase sub formă de movile se numesc sloiuri grele.
12
• Floeberg - o masivă aglomerare de sloiuri plină de movile - în aparenţă ca un aisberg

dar sloi de origine. El depăşeşte 15m înălţime.
• Growler - sloi mic de gheaţă rupt din aisberg. Are de obicei culoarea vernil.
• Heavy ice - gheaţă cu o grosime mai mare de 3m.
• Hummock - o ridicătură sau denivelare, o creastă sau o movilă de gheaţă datorată
presiunilor orizontale din masa de gheaţă. Iceberg - vezi Berg.
• Ice crust - crustă de gheaţă recent formată, subţire şi transparentă care până sub
temperatura de -9°C nu devine tare.
• Ice crystals - sau -frazil crystals - mici firişoare de gheaţă sau subţiri plăcuţe de gheaţă
plutind pe apă, constituind primul stadiu de îngheţare a apei.
• Ice foot - gheaţă rămasă prinsă de ţărm după ruperea şi plecarea în derivă a gheţii fast-
ice, pe care mareea nu o poate deplasa.
• Icerind - o crustă subţire de gheaţă tânără care la trecerea navei prin ea face un zgomot
caracteristic de gheaţă ruptă.
• Calving - ruperea unei mase de gheaţă care formează un gheţar sau aisberg.
• Concentration - suprafaţa de apă acoperită de gheaţă, se măsoară în zecimi de
suprafaţă a mării. Când o zecime din suprafaţa mării este acoperită de gheaţă se spune
că „apa este liberă".
• Crack - o ruptură sau despicătură în gheaţa marină nu suficient de lată pentru a fi
considerată un „lane" sau „lead" (pasaj navigabil), această ruptură având o lăţime mică
peste care un om poate sări - nu este navigabilă. Debacle - gheaţa ruptă primăvara de
pe râuri şi fluvii.
• Flaw - vezi shore-lead.
• Frost smoke - ceaţă sub formă de nori datorită contactului aerului rece cu suprafaţa
apei mării relativ mai caldă, ea apare deasupra noilor zone de apă apărute în urma
rupturilor gheţii cum ar fi „lane" sau „lead"-urilor, a „pools"-urilor (zone de forma
unor bălţi de apă), pe apă la marginea câmpurilor de gheaţă şi poate persista până se
formează „sludge" sau „young ice". Această ceaţă este cunoscută şi sub numele de
„sea smoke" sau „water smoke".
• Hummocking - procesul de presiune exercitată de forţele vântului şi valurilor asupra
gheţii, care produce ruperea ei şi ridicarea bucăţilor rupte deasupra nivelului câmpului
de gheaţă, acesta devenind un câmp de ghiaţă denivelat de ridicături sub formă movile
şi de movile rotite de la orientarea generală. Procesul de rotire fiind denumit
„screwing".
• Ice-anchor - cârlig adaptat pentru a se înfige şi ţine pe gheaţă.
• Ice-blink - o lumină alb-gălbuie pe cer, produsă de reflexia culorii gheţii pe baza
norilor, care se poate vedea dincolo de orizont (de raza normală de vizibilitate, în
funcţie de înălţimea bazei norului deasupra gheţii). Iluminarea norilor de deasupra
aisbergurilor este mai rară cu excepţia celor de mari dimensiuni, aşa cum sunt cei din
categoria „tabular bergs".
• Ice chisel - o daltă lungă pentru tăierea găurilor în gheaţă.
• Ice edge - marginea dintre apa mării şi suprafaţa de gheaţă marină la un moment dat.
Ea poate fi o „şea bar", o linie regulată şi bine trasată de sloiurile care s-au frecat de
marginea gheţii marine în deplasarea lor mai rapidă sub acţiunea vântului. Ea poate fi
o succesiune de „ice streams" etc. Poziţia marginii gheţii depinde de direcţia vântului,
13
de direcţia curentului de maree şi variază considerabil de la lună la lună şi de la an la

an. Poziţia medie a marginii gheţii marine într-o lună calendaristică dată, bazată pe
observaţiile efectuate într-un mare număr de ani, este descrisă ca limita lunară a gheţii.
Ruşii numesc „graniţa Idov" limita gheţii, nu marginea gheţii.
• Ice field - este o suprafaţă neîntreruptă de gheaţă marină ale cărei limite nu pot fi
văzute din gabia catargului din prova, sau nu poate fi determinată nici cu radarul pe
scala lui de bătaie maximă.
• Land-blink - reflexia gălbuie observată pe cer a unei părţi de pământ acoperit de
gheaţă, dincolo de vizibilitatea acesteia.
• Lane sau lead - un pasaj de apă navigabilă prin câmpul de gheaţă. Lead se numeşte
până în momentul în care se acoperă cu „young ice". Lead - o lungă strâmtoare sau
canal navigabil cu apă fără gheaţă tânără,înăuntrul unui câmp de ghiaţă.
• Lilvpad ice - bucăţele mici şi rotunde de gheaţă cu diametrul de aproximativ 40cm.
• Nip - gheţii dintr-un pasaj i se spune că este muşcătoare când micşorează posibilitatea
de trecere a navei până la împiedicarea trecerii ei prin pasaj. O navă prinsă de gheaţă
în acest caz dar fără a suferi avarii i se spune că este „nipped".
• Open water - porţiunea din apă a mării liberă pentru navigaţie şi manevră într-o mare
aglomerată de gheaţă.
• Pool - o suprafaţă liberă de apă a mării închisă într-un câmp de gheaţă, alta decât
„lane" sau „lead". Nu trebuie să fie confundată cu suprafaţa liberă de apă, cu apă dulce
rezultată prin topirea la suprafaţă a gheţii polare vechi. Suprafeţele cu apă dulce sunt
numite de ruşi „ozyerki" iar suprafeţele libere de apă a mării, indiferent de mărime
sunt numite „polynya".
• Pressure area - suprafaţă denivelată de gheaţă cu muşuroaie şi movile formată prin
presarea sloiurilor de gheaţă, ajungând să se deplaseze pe verticală cu aspect de piloni.
• Rafting - când sloiurile întâlnesc alte sloiuri cu marginile rupte, pot ajunge unele
deasupra celorlalte.
• Sallying - producerea ruliului unei nave aflate în gheaţă, de către echipajul său prin
deplasarea rapidă dintr-un bord în altul, în scopul îndepărtării gheţii din jurul
bordajului, permiţând navei să înainteze.
• Sea bar - vezi ice edge.
• Sea smoke - vezi frost smoke.
• Screwing - vezi hummocking.
• Screwing pack - este o pack ice supusă unei mişcări de rotaţie constante datorate
efectului produs de vânt. Mişcarea de rotaţie este periculoasă pentru navă.
• Shore-lead - întindere de apă navigabilă formată prin ruperea şi îndepărtarea câmpului
de gheaţă de fast-ice sub influenţa vântului şi a mareei. Marginea gheţii fixe este
uneori numită „flaw''.
• Slewing - manevra navei de trecere prin forţare a unei porţiuni de gheaţă prin punerea
maşinii înainte şi cârma dintr-un bord în altul, forţând sloiurile să se despartă.
• Tide crack - linia de joncţiune dintre baza gheţii imobilizate şi fast-ice determinată şi
menţinută de maree.
• Water-sky - umbră neagră pe cer, datorită reflexiei pe baza norilor a culorii închise a
porţiunilor de apă liberă sau a spsţiilor largi de apă liberă aflate printre gheţuri sau a
suprefeţelor de apă liberă închise în câmpul de gheaţă.
14
• Water smoke - vezi frost smoke.
Temă pentru studiu 2.6.2 Utilizand urmatoarea adresă de internet

http://www.navcen.uscg.gov/?pageName=IIPHome, http://ice-glaces.ec.gc.ca (serviciul
canadian patrula gheturilor) şi http://msi.nga.mil explicitaţi prezenta gheturilor la data
accesarii in area selectată (Fig 2.6.12)
Fig 2.6.12 Arealul acoperit de gheaţă la data de 24.01.2016 – prelucrare după http://ice-glaces.ec.gc.ca
2.6.3 Depunerile de gheaţă pe corpul navei. Navigaţia în zone cu gheţuri marine.
2.6.3.1 Depunerile de gheaţă pe corpul navei
Unul din marile pericole cu care se confruntă nava care naviga prin mările din zonele cu
gheţuri este acumularea de gheaţă. Pierderile mai multor nave în special nave de pescuit, se
atribuie acumulărilor rapide de gheaţă. Acumularea de gheaţă se formează de obicei din
picăturile fine de apă care după ce ajung pe suprastructurile reci ale navei îngheaţă. Zonele
din apropierea cercului arctic sunt cele mai periculoase din punct de vedere al acumulărilor de
gheaţă. Acumularea de gheaţă produce avarierea instalaţiilor de pe punţile navei şi
accidentarea oamenilor care lucrează sau se deplasează pe punte.
15
Acumularea de gheaţă pe punţi, arbori, antene, şarturi, manevre curente, instalaţiile de

pe punte, suprastructuri şi borduri este foarte periculoasă, ea afectând starea de navigabilitate
a navei (Fig 2.6.13), astfel:
Fig 2.6.13 Acumularea de gheaţă la bordul navei
1.- reduce rezerva de flotabilitate - prin mărirea greutăţii navei cu greutatea cantităţii de
gheaţă depusă pe navă;
2.- reduce stabilitatea navei - prin schimbarea poziţiei centrului de greutate pe verticală în
sus şi în bordul din vânt (bordul cu acumularea cea mai mare), micşorând înălţimea
metacentrică transversală;
16
3.- măreşte suprafaţa velică a navei şi schimbă poziţia centrului velic, mărind momentul
de înclinare dat de forţa de presiune a vântului asupra părţii emerse a navei;
4.- schimbă asiata navei - prin plasarea neuniformă în lungimea navei de către vânt şi
valuri a depunerilor de gheaţă - acumularea cea mai mare de gheaţă făcându-se în
extremitatea prova în care valurile lovesc şi se sparg de corpul navei iar stropii de apă
rezultaţi sunt deplasaţi de vânt peste partea din vânt a navei, a bordajului, pereţilor
suprastructurilor, instalaţiilor, arborilor, antenelor, încărcăturii etc;
5.- produce şi măreşte înclinarea navei - prin plasarea neuniformă pe lăţimea navei a
acumulărilor de gheaţă, acumularea cea mai mare făcându-se în bordul din vânt, nava
înclinându-se în acest bord facilitează creşterea continuă a stratului de gheaţă, deci şi a
înclinării;
6.- reduce viteza navei - prin mărirea pescajului prova şi prin acţionarea cârmei pentru
corectarea drumului;
7.- reduce manevrabilitatea navei:
8.- face nava ardentă - prin deplasarea spre prova a centrului de greutate;
9.- reduce stabilitatea de drum - prin abaterea navei spre bordul ridicat, deci sub vânt, în
timp ce prin deplasarea centrului de greutate îi determină caracterul de ardentă şi o abate
în vânt.
Acumularea de gheaţă la bordul navei este un fenomen complex care depinde de

mai mulţi factori dintre care amintim pe următorii:
1.- viteza vântului;
2.- temperatura aerului;
3.- temperatura apei de mare;
4.- umiditatea aerului - precipitaţii;
5.- starea de agitaţie a mării;
6.- viteza de deplasare a navei;
7.- starea de încărcare a navei;
9.- bordul liber - înălţimea de construcţie;
10.- suprafaţa velică a navei, încărcătura de pe punte etc.
Acumularea de gheaţă poate fi: A.- înceată; B.- rapidă; C.- foarte rapidă.
A. Acumularea înceată de gheaţă se produce atunci când:
• temperatura aerului este de -1°C până la -4°C; viteza vântului este de 0 - 9 m / s;
• cantitatea de gheaţă acumulată este de până la l ,5 tone pe oră;
• -când în acest timp sunt şi precipitaţii sub formă de burniţă, ceaţă,
măzăriche etc., cantitatea de gheaţă ce se depune într-o oră, creşte.
B. Acumularea rapidă de gheaţă se produce atunci când:
• temperatura aerului este de -4°C până la -8°C; viteza vântului este de 10 m/s până la
15m/s; cantitatea de ghiaţă acumulată variază între 1,5 tone / oră şi 4 tone / oră;
precipitaţiile măresc greutatea gheţii acumulate.
C. Acumularea foarte rapidă de gheaţă se produce atunci când:
• -temperatura aerului este de -4°C; viteza vântului depăşeşte 16 m / s, sau temperatura
aerului este de - 9°C; viteza vântului de 10 m / s până la 15 m / s; cantitatea de gheaţă
ce se acumulează în ambele variante depăşeşte 4 tone de gheaţă pe oră.
17
Navele destinate a fi exploatate în mările cu gheţuri, unde fenomenul acumulării

de gheaţă este frecvent trebuie să fie dotate pe lângă uneltele uzuale arătate mai sus, şi :u
aparate şi instalaţii electrice, pneumatice sau dispozitive speciale care să înlăture gheaţa de
pe punţi, suprastructuri etc.
Este foarte important ca acţiunea de îndepărtare a ghetii acumulată la bordul navei să se
realizeze cât mai repede posibil.
Pentru aceasta este necesar:

-să se măture zăpada căzută pe punte;
-să se îndepărteze gheaţa cu târnăcoape, săpăligi, bare de fier, lopeţi, atât
cât de repede poate un om să lucreze (pojghiţa de gheaţă care se formează
ajunge la grosimea de 5 cm pe oră);
-să se micşoreze viteza de deplasare prin apă a navei;
-să se ia o aliură în care valurile să nu mai lovească bordul navei, pentru a
nu se mai forma la impact jeturile de apă pe care vântul le pulverizează şi
le aruncă peste navă în bordul din vânt;
-spălarea punţii cu apă sărată iniţial poate îndepărta gheaţa dacă se verifică temperatura
aerului şi a apei pentru ca apa care nu se scurge de pe punţi să nu aibă condiţiile favorabile
de îngheţ;
-utilizarea furtunelor cu abur pentru topirea ghetii poate fi încercată, dar aburul poate
sublima în promoroacă, fapt care poate mări depunerea de gheaţă.
Reguli de guvernare a navei prin gheţuri

• La navigaţia şi manevra navei prin gheţuri este obligatoriu să se cunoască situaţia
gheţii din jurul navei din borduri şi în special din prova. Este important pentru
siguranţa navei să se respecte următoarele reguli:
• să se pună cârma zero când se pune maşina înapoi;
• să nu se schimbe cârma din poziţia zero, după marşul navei înapoi decât în momentul
când nava a căpătat viteză înainte;
• să nu se frece nava cu bordul de sloiurile mari de gheaţă deoarece acestea sub apă au
colţuri ascuţite;
• când se naviga sau manevrează prin gheaţă compactă sau suprapusă să nu se execute
brusc manevra de giraţie;
• ştiind că întotdeauna la navigaţia prin gheaţă, când grosimea ghetii este variabilă,
prova navei va abate spre gheaţa mai slabă, pentru a menţine drumul şi a nu abate
puternic de la drum trebuie să se pună cârma din timp ca în sprijinul manevrei să se
folosească un moment de giraţie deja existent care să diminueze sau să anuleze inerţia
abaterii provei;
• intrarea pe un pasaj îngust de apă liberă de gheţuri, trebuie să se facă pe axul pasajului;
• contactul cu gheaţa să se facă perpendicular pe marginea gheţii;
• contactul navei cu gheaţa să nu se facă sub un unghi ascuţit, (adică să nu se facă direct
cu bordul) deoarece forţa de şoc din punctul de contact al bordului cu gheaţa nefiind în
acelaşi plan cu forţa ue deplasare înainte a navei care este în planul diametral
longitudinal al navei, va determina un moment proporţional cu viteza de contact cu
18
gheaţa şi cu distanţa de la centrul de greutate al navei la punctul de contact cu gheaţa;

acest moment va produce îndepărtarea bruscă a bordului navei de gheaţă şi în acelaşi
timp, apropierea la fel de rapidă a extremităţii pupa de gheaţă periclitând cârma şi
elicea;când se naviga prin gheaţă compactă nu se manevrează inutil cârma deoarece
nava de cele mai multe ori nu răspunde la comenzi, iar dacă răspunde, gheaţa
compactă din bordul opus punerii cârmei presează în cartierul pupa în timp ce sloiurile
de pe lângă bordaj sunt atrase de curentul aspirat spre cârmă şi elice; deplasarea navei
prin gheaţa compactă se face cu uşoare abateri de la drum pe direcţia gheţii cu
rezistenţa cea mai mică;
• când viteza este foarte mică, la deplasarea navei prin gheaţa aglomerată sau suprapusă
manevra cârmei de un unghi mai mare poate duce la oprirea navei;
• în zonele cu crăpături în gheaţă şi ochiuri de apă liberă nava se va deplasa pe direcţia
acestora.
• Când în apropiere se află şi alte nave, de aceste abateri pe care le poate avea nava când
se deplasează prin gheţuri trebuie să se ţină seama, pentru a se evita pericolul de
coliziune cu acestea.
2.6.3.2 Navigaţia în zone cu gheţuri marine.
Navigaţia în siguranţă prin gheţuri poate fi executată:

- numai de navele prevăzute din construcţie cu întărituri pentru gheaţă;
- au certificatul de clasă conform categoriei de întărituri în funcţie de condiţiile naturale
previzibile în care este exploatată nava;
- cu respectarea strictă a zonei indicată de categoria întăriturilor pentru gheaţă.
Daca o navă are întărituri pentru gheaţă care satisfac condiţiile prevăzute de Regulile unei
societăţi (registru) de clasificare, atunci acestea sunt trecute ca simbol de gheaţă în
completarea simbolului fundamental de clasă al navei, astfel:
19
• G 60 - însemnează că nava în navigaţie autonomă - poate naviga de vara până toamna

în toate zonele de navigaţie ale oceanului planetar;
• G 50 - însemnează că nava poate naviga de vara până toamna în zona arctică în
condiţii uşoare de gheaţă şi în toată perioada anului în mările nearctice supuse
îngheţului;
• G 40 - însemnează că nava poate naviga vara în zona arctică, prin gheţuri sparte şi
despărţite şi în tot cursul anului în mările nearctice supuse îngheţului în condiţii uşoare
de gheaţă;
• G 30 - însemnează că nava poate naviga în mările nearctice prin gheţuri în grosime de
30 cm sparte;
• G 20 - însemnează că nava poate naviga în mările nearctice prin gheţuri în grosime de
20 cm sparte mărunt
Riscurile navigaţiei şi manevrei prin gheţuri
Atunci când naviga şi manevrează prin gheţuri, o navă riscă să-şi producă avarii în diverse
situaţii. Prevenirea avariilor ca şi evitarea lor depinde de pregătirea navei pentru manevra
şi navigaţia prin gheţuri.
Gheaţa poate produce navei următoarele:
-ruperea bordului de atac a palelor elicei, ruperea palelor elicei / elicelor;
-îndoirea axului cârmei, ruperea cârmei, smulgerea axului cârmei şi chiar pierderea
carmei.
-avarierea etravei şi a tablelor bordajului;
-gaură de apă (prin fisurarea tablelor bordajului şi spargerea baselelor datorită loviturilor
repetate ale gheţii);
-ruperea coastelor şi strivirea corpului navei din cauza presiunii exercitate
de gheaţă la prinderea şi blocarea navei în gheaţă etc;
-mărirea deplasamentului şi micşorarea bordului liber;
-schimbarea asietei şi înclinării;
-modificarea poziţiei de echilibru în marş;
-micşorarea manevrabilităţii;
-micşorarea până la pierdere a stabilităţii.
Semne de existenţă a gheţii pe mare
• Cand se naviga pe mările în care se pot întâlni formaţiuni de gheaţă şi acestea nu sunt
încă vizibile, dacă există dincolo de orizontul navei, este posibil să i se determine
prezenţa după anumite semne.
• Cel mai semnificativ şi important semn care indică existenţa unui mare câmp de
gheaţă, si unei banchize de tip tabular este strălucirea de pe cer, la orizont, în direcţia
câmpului de gheaţă, strălucire care se ridică până în jurul înălţimii de 15°.
• Această strălucire a cerului produce ziua pe cer senin mirajul gheţii şi numai pe cerul
înnorat strălucirea gheţii apare ca rezultat al unei puternice reflexii a luminii zilei pe
suprafaţa gheţii.
• Fiind un fenomen caracteristic al luminozităţii gheţii, odată văzut pe cer, este certă
existenţa câmpului de gheaţă în direcţia orizontului luminat. Apa mării reflectată pe
nori apare de culoare neagră, reflexia apei fiind denumită „water sky". Acest efect este
foarte bine marcat atunci când apa liberă a mării există în interiorul câmpului de
gheaţă.
20
• De multe ori efectul luminozităţii câmpului de gheaţă, din fericire, poate fi observat şi
noaptea ca şi ziua dacă este lună. Foarte rar un aisberg produce acest efect. Ice blink.
strălucirea cerului fiind efectul de neconfundat numai al câmpurilor mari de gheaţă.
Efectul de water sky este foarte folositor în navigaţia prin gheţuri deoarece el indică
deschiderile de apă liberă şi pasajele (leads) navigabile.
• Când este jos, aproape de orizont, water sky este posibil să indice prezenţa apei libere
a mării până la aproximativ 40 Mm dincolo de orizontul vizibil. Dacă o navă este
prinsă în gheţuri ea poate fi văzută pe cer ca o liniuţă neagră pe fondul reflexiei
luminoase a gheţii.
• Efectul de ice blink este mai pregnant, mai sclipitor dacă pe câmpul de gheaţă se află o
zăpadă proaspătă provenită dintr-o ninsoare recentă. Lungimea pe orizontală şi
înălţimea pe care se extinde strălucirea gheţii indică mărimea câmpului de gheaţă Ziua
când cerul este senin şi are culoarea bleu, ice blink apare ca o ceaţă subţire de culoare
galbenă la orizont în direcţia gheţii, a cărei luminozitate descreşte de jos în sus,
înălţimea culorii depinzând de apropierea de navă a câmpului de gheaţă, în zilele cu
cer întunecat sau nori joşi culoarea galbenă lipseşte, baza norilor reflectând culoarea
albă a gheţii. In anumite condiţii, cu soare şi cer parţial acoperit pot fi văzute simultan
şi culoarea galbenă a cetii şi culoarea albă a gheţii la baza norilor. Pe ceaţă culoarea
albă densă indică prezenţa gheţii la mică distanţă de navă.
• Al doilea semn semnificativ şi important, că în apropierea navei se află un câmp de
gheaţă este brusca netezire şi liniştire a suprafeţei mării precum şi micşorarea graduală
a valurilor de hulă. Este cea mai bună şi precisă indicaţie că gheaţa se află în vântul
navei.
• Tot aici, dar mai în apropiere, deasupra marginii gheţii se află un banc gros de ceaţă.
• Deasemenea apariţia focilor, morselor şi a păsărilor indică apropierea gheţii când
ţărmul este departe.
• Un alt semn care atenţionează asupra faptului că nava este în apropierea unui câmp de
gheaţă este zgomotul făcut de ruperea blocurilor de gheaţă din acest câmp. Dacă sunt
văzute multe grupuri de sloiuri, acestea indică faptul că banchiza din care s-au rupt se
află în vântul navei.
• Deoarece sloiurile pot provoca avarii corpului navei, trecerea pe lângă banchiză
trebuie
• să se facă prin vântul ei. La toate aceste semne de atenţionare nava trebuie să
întărească veghea electronică, cu o veghe continuă vizuală şi auditivă dublată.
• Un câmp de gheaţă poate fi văzut:
• - pe vizibilitate 'bună de la o distanţă de 20 Mm, distanţa variind în funcţie de
înălţimea ochiului observatorului deasupra nivelului mării;
• -pe ceaţă slabă sau burniţă distanţa de vizibilitate scade la 1-3 Mm; iar pe ceaţă slabă
şi joasă distanţa la care se poate vedea partea de sus a unei mari mase de gheaţă poate
ajunge la 10 Mm.
• -pe timp de noapte fără lună se poate detecta cu ochiul liber o masă de gheaţă la
distanţa de 500m iar cu binoclul distanţa creşte la o milă marină.
21
• Măsurarea distanţei cu radarul la sloiurile cu înălţimi mici deasupra apei, aflate în

apropierea navei, depinde de performanţele radarului, dar în indicaţiile lui nu se poate
face diferenţa dintre ecoul gheţii sau al unui alt obiect de aceeaşi înălţime aflat
deasupra nivelului apei.
Vizibilitatea aisbergurilor
Intr-o zi normală cu cerul senin şi vizibilitatea bună un aisberg se poate vedea:
-din gabie, de la o distanţă de 20 Mm;
-de pe puntea etalon de la 15-16 Mm;
-de pe puntea de comandă de la 12-14 Mm.
• In zilele noroase cu bună vizibilitate aceste distanţe sunt reduse cu aproximativ 2 Mm.
• In zilele cu ceaţă subţire sau burniţă aisbergurile sunt vizibile de la 2-3 Mm.
Pe ceaţă deasă aisbergul nu poate fi văzut la mai mult de 90-100m în prova navei, în
aceste condiţii:
-dacă este soare, aisbergul apare ca o masă luminoasă;
-dacă cerul este acoperit de nori şi nu este soare, aisbergul apare foarte
aproape de navă ca o masă întunecoasă.
• Pe noapte neagră dar clară cu ochiul liber sa poate vedea de la maximum trei cabluri
iar cu binoclu de la maximum o milă. Pe noapte clară cu lună, distanţa la aisberg
depinde de înălţimea lunii deasupra orizontului, de vârsta lunii şi de poziţia relativă
lună, navă şi aisberg. Când aisbergul este în prova, intre lună si navă (în azimutul
lunii) aisbergul este greu de observat, mai ales dacă luna are înălţime mică. Dacă luna
este plină, are înălţime mare şi este în pupa navei (nava fiind acum între iceberg şi
lună), aisbergul se vede aproape ca ziua.
• Cu o lună plină aflată la o înălţime mai mare de 35°, în nori subţiri cirrostratus,
aisbergul poate fi văzut cu ochiul liber de la distanţa de 5 Mm. Când cerul este plin de
nori printre care luna apare şi dispare, descoperirea gheţii din jurul navei este foarte
dificilă.
Semnele apropierii de un aisberg
• Cel mai sigur semn că în apropierea navei este un aisberg este să îl vezi! Toate
celelalte bazate pe supoziţii sunt periculoase. Nu poţi avea încredere pe schimbarea
treptată a temperaturii aerului sau apei, pe ecoul sunetului dat cu sirena, pentru că ecou
produce şi un banc de ceaţă şi totuşi schimbarea bruscă a temperaturii aerului, ca un
val de aer rece este semnul că nava se află în apropierea gheţii, nu prea departe, sub
vântul ei. .
• Aisbergul este bine localizat cu ajutorul ecoului submarin, dar şi temperatura apei si
variaţia de salinitate produce acelaşi ecou submarin.
• Când din aisberg se rup bucăţi mari de sloiuri şi cad în mare se produce un muget
puternic ca o lovitură de tun care se poate auzi de la mai mult de 1-2 Mm.
• Navigându-se cu viteză mică, noaptea pe linişte, sunetul ruperii şi căderii sloiurilor din
aisberg se aud foarte puternic dacă acesta este în apropierea navei. Acest sunet se va
asculta în mod constant el fiind un semn de apropierea navei de aisberg.
22
• Observarea sloiurilor mari indică apropierea de un aisberg şi probabil că acesta este

situat în vântul lor.
• De asemenea refracţia măreşte dimensiunea sloiurilor care de multe ori apar ca nişte
aisberguri îndepărtate.
1) Cărei zone de pe glob îi este specifică stratificarea termică directă?

a ) zona tropicala b ) zona temperata c ) zona polara d ) zona arctică
2) Stratificarea termică mixtă este specifică pentru :
a ) zona tropicala b ) zona temperata c ) zona polara d ) zona arctică
3) Scara Forel este utilizată pentru determinarea:
a ) Culorii apei b ) Transparentei apei d ) Nivelul radioactivitatii
c ) Transparentei apei dulci
marine marine apei de mare
4) Discul Secchi este utilizat pentru determinarea:
a ) Culorii apei b ) Transparentei apei c ) Transparentei apei d ) Nivelul radioactivitatii apei
marine marine dulci de mare

1. Care sunt semnele apropierii unui aisberg?
2. Care sunt semnele de existenţă a gheţii pe mare?

1.Raspuns corect: a 2. Răspuns corect: b 3. Răspuns corect: a 4. Raspuns corect: b,c
2.6.6. BIBLIOGRAFIE
Constanţa, 1997.
23
1. www.oceanweather.com
3. http://www.navcen.uscg.gov/?pageName=IIPHome
4. http://ice-glaces.ec.gc.ca
24
UI 1. METEOROLOGIE ©FORMAT IFR

OCEANOGRAFIE
Obiectul de studiu al oceanografiei. Dinamica apelor marine. Fenomenul de
maree
Cuprins
Obiectul de studiu al oceanografiei.Generalităţi;
Dinamica apelor marine; Formele de mişcare ale apelor marine. Fenomenul de maree;
Mareele teoretice şi mareele efective .Terminologia folosită în navigaţie pentru maree.
OBIECTIVELE UNITĂŢII DE STUDIU 2.1.

• Definească obiectul de studiu al oceanografiei şi să prezinte zonele standard ale unui
bazin oceanic şi formele aferente reliefului submarin;
• Descrie şi prezinte corect factorii ce determina dinamica apelor marine (oscilaţiile)
şi să caracterizeze fenomenul de maree cu elementele aferente;
• Să enumere terminologia folosită în navigaţie pentru maree şi să caracterizeze
mareele teoretice şi mareele efective ;
2.1.1 Obiectul de studiu al oceanografiei. Generalităţi;
Definiţie
Oceanografia se ocupă cu descrierea şi interpretarea fenomenelor legate de apa
mărilor dar şi de cuvetele în care aceasta se găseşte. Are ca obiect de studiu cunoaşterea
legilor şi mecanismelor ce guvernează aceste fenomene, sau mai pe scurt se ocupă cu
proprietăţile fizico-chimice şi cu dinamica apelor oceanului planetar.
Oceanografia amai fost cunoscută şi sub numele de hidrologie marină sau hidrografie marină.
Hidrologia marină se ocupă cu studiul apelor oceanice, dicalitativ (proprietăţile fizice, chimice,
biologice) şi cantitativ (formare, mişcare, repartiţie), dar totodată şi de natura (salmastră, sărată).
Hidrografia marină ocupă cu descrierea geometrică a contactului dintre hidrosfera marină şi
litosteră (ţărmuri, repartiţia adâncimilor). Măsurătorile efectuate de hidrografi se referă la
maree şi curenţi, fiind necesare navigaţiei.
Oceanografia are trei ramuri : - oceanografia fizică;
- oceanografia chimică;
- oceanografia biologică.
- Oceanologia este o disciplină mai recentă, fiind iniţiată din anul 1967, odată cu
înfiinţarea Centrului Naţional pentru Exploatarea Oceanelor (CNEXO). Termenul în sine a
fost creat de amiralul oceanograf Nicolaj Nicolaevici Zubov (1885-1960), în cursul anilor
1930, pentru a desemna ansamblul studiilor şi tehnicilor care au ca finalitate stăpânirea şi
11
utilizarea fundurilor şi apelor Oceanului Planetar. Actualmente, există o oceanologie a

solidului, care se ocupă cu detectarea şi exploatarea zăcămintelor, o oceanologie a fluidelor,
care se ocupă cu exploatarea energiei marine şi o oceanologie a vieţuitoarelor, care cuprinde
activităţile şi tehnicile pescuitului şi ale acvaculturii.
Ca metode de cercetare, pe lângă cele clasice, se folosesc metodele moderne cum sunt :
metodele seismice, magnetometria, gravimetria.
Oceanul planetar are trei caracteristici :
- are formă de geoid;
- altă caracteristică este continuitatea – din orice punct dacă plecăm, se poate ajunge în
acelaşi punct călătorind numai pe mare;
- are o influenţă deosebită asupra climatului uscatului.
Oceanul planetar ocupă o suprafaţă de 361 mil.km2, reprezentând 71% din suprafaţa
planetei.
Oceanul planetar este inegal repartizat pe cele două emisfere. În emisfera nordică sau
emisfera continentală, oceanul ocupă doar 60,7% din suprafaţa emisferei, pe când în emisfera
sudică, numită şi emisfera oceanică, ocupă 81% din suprafaţa emisferei.
Oceanul planetar are un rol triplu :
• asigură echilibrul natural al Pământului;
• este o sursă de materii prime şi de energie;
• este o sursă de hrană pentru populaţia globului.
Adâncimea medie a oceanului planetar este de 3729 m. 1,2% din adâncimi sunt peste
6000 m, 75,9% din adâncimi sunt între 3000 şi 6000 m, iar 22,9% din adâncimi sunt mai mici
de 3000 m.
Formarea oceanelor este dezbătută în câteva teorii fundamentale :
Teoria deplasării continentelor;
Expansiunea fundului oceanic – 1962;
Ipoteza plăcilor tectonice – 1968 (acceptată de majoritatea savanţilor). Această ipoteză are
la bază faptul că fundul oceanului şi al pământului se află aşezat pe 6 plăci principale şi
multiple “microplăci” şi plăci secundare. În România există 4 microplăci.
Oceanele pot fi împărţite în 4 zone dacă se pleacă de la ţărm spre larg ( Fig 2.1.1) :
11
Fig 2.1.1 Zonele standard ale unui bazin oceanic
1. Zona litorală – ocupă 0,4% din suprafaţa oceanului planetar. Este zona de legătură dintre
apă şi uscat. Suportă permanent modificări datorită valurilor, mareelor, curenţilor,
microorganismelor marine şi omului;
2. Zona platformei continentale (shelf) – este zona cuprinsă între 0 şi 200 de metri
adâncime. Are înclinare mică (3˚÷5˚), lăţimea medie fiind în jur de 60 km, iar lăţimea
maximă în jur de 1500 km.
Această zonă are lăţimi mari în preajma ţărmurilor joase şi poate lipsi în apropierea
ţărmurilor înalte. Este cea mai importantă parte a oceanului planetar datorită existenţei
materiilor prime (cărbune, petrol, gaze naturale) şi datorită faptului că aici se dezvoltă viaţa
marină;
3. Zona povârnişului (taluz) – este considerată marginea continentelor. Are o înclinare

mare (până la 25˚) ocupând 15% din suprafaţa oceanului planetar. Principalele forme de
relief sunt văile longitudinale sub formă de canioane. Explicaţia existenţei acestor văi
poate fi următoarea :
- ori sunt foste văi ale unor râuri;
- ori s-au format prin prăbuşirea aluviunilor.
4. Zona batială – ocupă 76,6% din suprafaţa oceanului planetar. Are cele mai diverse forme
de relief, şi anume : dorsale muntoase a căror lungime depăşeşte 80000 km, praguri
submarine, platouri, munţi vulcanici, gropi abisale.
Unităţi geomorfologice (relieful submarin) representative (Fig 2.1.2 )

Dorsalele muntoase – sunt lanţuri cu poziţie centrală sau periferică. Unele dorsale au pe
mijloc o vale adâncă de 2000÷3000 m, numită vale de rift, foarte activă vulcanic şi
seismic. În unele părţi, dorsalele ajung la suprafaţă dând naştere la nişte insule.
Depresiunile submarine (câmpiile abisale) – se găsesc la 5000÷6000 m, ocupând
suprafeţe foarte mari. Au suprafaţă netedă cu foarte puţine sedimente.
11
Pragurile submarine – despart depresiunile, fiind zone plate şi înalte. Pot ajunge la
suprafaţă, dând naştere la insule.
Munţii vulcanici – au formă circulară cu cratere de până la 10 km diametru. Se pot afla
sub apă, deasupra apei sau la nivelul apei.
Gropile abisale – sunt zone a căror adâncime depăşeşte 6000 m, având forma unui şanţ cu
pereţii abrupţi. “Groapa Marianelor” are peste 11000 m adâncime, “Groapa Aleutinelor”
are 3000 km lungime fiind cea mai lungă groapă, “Groapa Curilelor” are o lăţime de peste
350 km. Gropile sunt foarte active din punct de vedere seismic şi vulcanic, în Oceanul
Pacific formând “Cercul de foc al Pacificului”.
Fig 2.1.2 Unitaţile geomorfologice suprapuse zonelor structurale ale scoarţei oceanice si intermediare
(Sursa: http://www.wikipedia.org/)
Temă pentru studiu 2.1.1 Identificaţi cu ajutorul figurii 22.3, care sunt zonele
reprezentative ale unui bazin oceanic si unitaţile geomorfologice. Argumentati
2.1.2. Dinamica apelor marine; Formele de mişcare ale apelor marine. Fenomenul
de maree;
Asupra apelor oceanice acţionează o multitudine de factori care determină modificarea

nivelului apelor. Cei mai importanţi factori sunt : mişcările tectonice, factorii
hidrometeorologici şi factorii cosmici. Acţiunea combinată a acestora, determină oscilaţii
ale nivelului, oscilaţii ce se împart în trei grupe :
- oscilaţii variabile de tip progresiv (mişcări seculare) – pot fi pozitive sau negative;
- oscilaţii periodice – determinate de influenţa Lunii şi a Soarelui (marele)
11
- oscilaţii neperiodice – determinate de factorii meteorologici mai ales (valurile).
Fenomenul de maree. Mareele teoretice şi mareele effective

Mişcările periodice ale apelor oceanice sunt reprezentate de maree. Mareele sunt mişcări
oscilatorii periodice ale apelor oceanice, în care, datorită atracţiei lunare şi solare,
fiecare particulă de apă se deplasează pe o orbită eliptică determinând o mişcare de
ridicare şi coborâre a apelor în larg şi de înaintare şi retragere la ţărmurile joase.
Mareele sunt reprezentate printr-o mişcare de înălţare a apei denumită flux (maree înaltă,
apă inaltă) şi o mişcare de coborâre numită reflux (maree joasă, apă joasă).
În largul oceanului, fluxul înseamnă creşterea nivelului iar refluxul, scăderea nivelului. La
ţărmurile joase se manifestă prin înaintarea pe uscat a apei, la flux, şi prin retragerea apei la
reflux. În larg, nivelul apei creşte cu 2÷3 m, fiind practic insesizabil de către navele în marş,
pe când la ţărm (mai ales la cele înalte) în anumite regiuni, nivelul poate creşte până la
19,6m.(Baia Fundy /Canada)
Dintre cei doi factori generatori, Luna şi Soarele, atracţia cea mai puternică o are Luna,
care este mai aproape de Pământ.
Principalele elemente de maree sunt (Fig.2.1.3) :
Fig 2.1.3 Elementele principale ce definesc mareea
Perioada este intervalul de timp dintre două maree înalte (joase) succesive.
Durata este jumătatea perioadei (în cazul mareelor regulate), şi reprezintă intervalul de
timp dintre mareea înaltă şi cea joasă.
Amplitudinea mareei: diferenţa de nivel între o maree înaltă şi o maree joasă;
Înălţimea mareei joase: diferenţa de nivel între nivelul mareei joase şi nivelul zero
al hărţii;
Înălţimea mareei înalte: diferenţa de nivel între nivelul mareei înalte şi nivelul zero
al hărţii;
Amplitudinea, durata şi înălţimea sunt elementele care variază cel mai mult dintre toate,
cel mai important fiind amplitudinea. Aceasta variază în funcţie de fazele Lunii, declinaţia
aştrilor şi distanţa de la Pământ la cei doi aştri.
Variaţia în funcţie de fazele Lunii (Fig 2.1.4)
Când cei trei aştri se află la conjuncţie (Lună nouă) sau în opoziţie (Lună plină), deci Luna
se află la sizigii, unei maree înalte produse de Lună îi corespunde o maree înaltă solară. Din
compunerea acestora va rezulta o maree de amplitudine maximă, numită maree de sizigii
11
(maree vie). care au amplitudini neobişnuit de mari. Ele au loc aproximativ de două ori pe
lună, la un interval de 11 zile şi ¾.
La cuadratură, când Pământul, Luna şi Soarele formează un unghi drept, la primul şi al
doilea pătrar, unei maree înalte produsă de Lună, îi corespunde o maree joasă produsă de
Soare. Va rezulta o maree de amplitudine minimă, numită maree de cuadratură (apă
moartă).
Amplitudinea scade de la luna nouă la primul pătrar şi între lună plină şi al doilea pătrar,
şi creşte progresiv între primul pătrar şi lună plină şi de la ultimul pătrar la lună nouă.
Faţă de mareea medie, mareea de sizigii este cu 20% mai mare iar mareea de
cuadratură este cu 20% mai mică
P L S - Conjuncţie
L P S- Opoziţie
Fig 2.1.4 Variatia fenomenuluide mare în funcţie de fazele Lunii
Variaţia în funcţie de declinaţia aştrilor

Când declinaţia unui astru este egală cu zero, axa mare a elipsoidului de maree se
suprapune peste planul ecuatorului ceresc. Astfel, vom avea maree de amplitudini egale la
aceleaşi latitudini.
Când declinaţia este diferită de zero, la ecuator şi la poli mareele au aceeaşi amplitudine,
dar de la ecuator inegalitatea creşte până la latitudinea a cărei valoare este egală cu declinaţia.
Variaţia în funcţie de distanţa dintre Pământ şi cei doi aştri

Când Luna se află pe orbita sa la punctul cel mai apropiat de Pământ- la perigeu-
forţa sa generatoare de maree este mult mai mare decât forţa medie şi se
formează mareele de perigeu, care au amplitudine cu 15-20% mai mare decât mareea
medie. Intervalul de timp de la un perigeu la altul este de aproximativ 27,5 zile.
Când Luna se situează în punctul cele mai îndepărtat de Pământ – la apogeu-
mareele rezultate, numite maree de apogeu, au amplitudini mai mici cu 20% decât
mareele medii.
Dacă mareele de perigeu se suprapun mareelor de sizigii, amplitudinea lor va fi
extrem de mare iar dacă mareele de cuadratură se suprapun mareelor de apogeu,
amplitudinea este extrem de mică.
La periheliu amplitudinea mareelor este mai mare cu 10% decât la afeliu.
11
În 24h50m, în majoritatea zonelor de pe glob se produc două maree înalte şi două maree
joase, cu o perioadă de 12h25m.
În funcţie de înălţimea mareelor, amplitudine şi durată, se face clasificarea mareelor :
maree semidiurne regulate – au două fluxuri şi două refluxuri de amplitudini egale. Sunt
caracteristice în vestul Europei şi estul Americii de Nord;
maree semidiurne neregulate – tot cu două maree înalte şi două maree joase, dar de
amplitudini inegale, în funcţie de declinaţia Lunii;
maree diurne – sunt formate dintr-o singură maree înaltă şi una joasă, datorită influenţei
majore a Soarelui, determinate de inegalităţile diurne, sub influenţa declinaţiei aştrilor.
Astfel de maree au loc în Golfurile Mexic, Persic, Aden;
maree mixte – la declinaţii mici ale Lunii se produc două maree înalte şi două mare joase,
iar la declinaţii mari al Lunii se produc o maree înaltă şi o maree joasă. Aceste maree se
produc în Australia, E şi SE Asie şi în insulele pacifice;
Un alt tip de maree sunt mareele fluviale. Acestea se produc la pătrunderea undei mareice
pe gura de vărsare a unor râuri sau fluvii. Pătrundere undei mareice determină forma gurii de
vărsare (ca o pâlnie). Această undă produce un zgomot infernal la înaintare, având aspectul
unei bare, cu partea frontală abruptă şi spumegând (întoarcere unei părţi a apei fluviale în
amonte). Acest fenomen se numeşte proroca (Amazon), bora (Tamisa), mascaret (Sena).
Unda mareică are o înălţime de 8 m, o viteză de aproximativ 22 Nd şi pătrunde în interior
pe o distanţă de până la 250 Mm, zgomotul produs fiind caracteristic.
Pe Tamisa, unda are înălţimea de 3 m, şi pătrunde 100 km, până la Londra. Pe Huang He,
are o înălţime de 4 m, 15 Nd viteză şi pătrund 350 km în interior. Pe Gange, are o înălţime de
3 m, şi pătrunde 160 km în interior.
Amplitudinea mareelor este maximă la intrarea pe fluviu şi scade spre amonte, datorită
pierderii energiei prin frecarea de mal şi de fundul albiei, dar şi datorită curentului fluvial.
Fenomenul mareic se produce la anumite ore, în diferite puncte ale oceanului. În acest
scop s-au construit hărţi cu izolinii numite linii cotidiale care reprezintă punctele în care
mareea se produce la aceeaşi oră. Pe aceste hărţi sunt trecute şi punctele amfidronice către
care se îndreaptă unda (valul) mareic într-o anumită zonă. Astfel, în M. Nordului există trei
astfel de puncte.
Mareea înaltă sau joasă nu se produc întotdeauna când Luna se găseşte deasupra
meridianului locului. Se pot produce mai înainte sau mai târziu, de la câteva ore la câteva zile.
Această întârziere faţă de momentul astronomic se numeşte vârsta mareei. În Golful Rio de
La Plata, se semnalează o întârziere de 2 zile faţă de momentul actual.
Cele mai puternice maree se formează în NE Americii de Nord, la B.Fundy în
apropiere de Golful Sf.Laurenţiu, unde se înregistrează valori de 19,6 m.
Valori mari al mareelor se înregistrează şi în M. Albă – 16,8 m, în SE Americii de
Sud (în Argentina) – 14,2 m, pe coastele Franţei – 9÷12 m, pe coastele de SE ale Angliei –
6÷9 m. În Franţa se găsesc două dintre primele centrale mareice construite în lume : Rance şi
Mont St.Michel, cu turbine rotative în ambele sensuri.
11
Temă pentru studiu 2.1.2 Utilizand tablele ATT (Admiralty tides tables) identificati
în funcţie de înălţimea mareelor, amplitudine şi durată, tipurile de maree (semidiurnă
regulată, neregulată, diurnă, mixtă)
2.1.3 Mareele teoretice şi mareele efective .Terminologia folosită în navigaţie

pentru maree.
2.1.3.1 Mareele teoretice şi mareele effective
Mareea teoretică este acea maree care s-ar produce datorită unor multiple forţe, în cazul
unui Pământ ipotetic, sferic şi complet acoperit cu apă.
Mareea efectivă este mareea influenţată de distribuţia inegală a apei şi uscatului, de
adâncimea diferită, de forma reliefului submarin şi de configuraţia coastei.
Cele mai apropiate maree de cele teoretice se produc între 50˚S şi coastele Antarcticii.
Consecinţele mareelor sunt :
- acţiune de modificare a ţărmului, datorită variaţiilor de nivel şi curenţilor pe care îi
provoacă;
- rol de igienizare a unor zone semiînchise – cum ar fi de exemplu laguna Veneţiei;
- energia electrică obţinută, prin centralele mareo-motrice – 27 de centrale;
- pentru navigaţie, facilitează intrarea în porturi a navelor cu pescaj mare : Rotterdam,
Hamburg, Londra.
2.1.3.2 Terminologia folosită în navigaţie pentru maree.
In cele urmează se prezintă termenii utilizati in navigatie pentru maree atât in limba
română cat şi in limba engleză in cadrul hărţilor, cărţilor pilot, tablelor de maree, etc (Fig.
2.1.5)
- Apă inaltă, AI (high water, H.W.). Nivelul maxim al apei atins la mareea inaltă (rise)
- Apă joasă, AJ (low water, LW).Nivelul mimim al apei la mareea joasă (fall)
- Amplitudinea mareei (range of the ride). Diferenta de nivel dintre apa inalta şi apa
joasă imediat următoare
- Maree de sigizii (sprig tides).Mareele care se produc după Luna nouă sau luna plină la
un interval egal cu varsta mareei.
- Maree de cuadratură (niep tides). Mareele care se produc după primul şi ultimul
pătrar la un interval de timp egal cu varsta mareei
11
- Nivelul de referinta al sondajelor sau nivelul zero hartă (chart datum).Nivelul

mării fata de care se indică adancimele in hartile marine. Fata de acesta se indică
nivelurile mareelor (fidal levels) cat si inaltimile diferitelor forme de relief care
periodic sunt acoperite cu apă sau apar la suprafata Prin intelegeri internaţionale s-a
stabilit ca acest nivel sa fie cel la care nivelul mării „să nu coboare in mod frecvent
sub acesta”
- Înălţimea mareei-(heigh of the side) –înălţimea la un moment dat deasupra nivelului

zero din hartă. Înălţimea mareei este corectia ce trebuie aplicată adancimii indicată in
punctul unde se află nava pentru a obtine adancimea apei in acel moment.Acesta este
pozitivă cand nivelul mareei este dessupra nivelului zero din hartă , iar in situaţii
exceptionale cand este sub acest nivel, ea este negativă.
- Nivelul mediu al apei (mean water level) –reprezinta acel nivel mediu al apei la
un anumit stadiu al mareei, distingandu-se :
-Nivelul mediu al apei inalte la sigizii (mean hight water springs- MHWS)
-Nivelul mediu al apei joase la sigizii (mean low water springs- MLWS)
-Nivelul mediu al apei inalte la cuadratură (mean hight water neaps- MHWN)
-Nivelul mediu al apei joase la cuadratură (mean low water neaps- MLWN)
-
-
11
-
-
Fig 2.1.5 Reprezentarea grafică a terminologiei de mare (Adaptare după Tratatul de navigatie al lui Gh
Balaban)
11
Temă pentru studiu 2.1.3 Utilizand tablele ATT (Admiralty tides tables) identificati
valorile MHWS, MLWS, MHWN, MLWN pentru diferite porturi. Comparati cu valorile
înscrise in hărţile de navigatie. Ce observaţi?
1) Cand exista o diferenta semnificativa intre inaltimile a doua ape inalte succesive sau a doua ape joase
succesive intr-o zi mareica, mareea se numeste:
a ) Maree diurna b ) Mare semidiurna regulata c ) Maree mixta d ) Mare semidiurna neregulata
2) Care din afirmatiile de mai jos privind mareele de perigeu este ADEVARATA?
a ) Au loc numai la b ) Determina maree c ) Au o valoare mai ridicată decat d ) Au loc la
cuadratura diurne in mod normal sizigii
3) Mareea inalta medie are inaltimea medie a:
a ) Celor mai inalte b ) Celor mai joase c ) Celor mai joase ape din ultimele d ) Tuturor apelor
ape ape 2 zile inalte
4) Mareea joasa medie are inaltimea media a:
a ) Suprafetei b ) Tuturor apelor c ) Apelor inalte si d ) Celor mai joase ape din ultimele
marii joase apelor joase 24 de ore
5) Mareele de cuadratura se produc cand:
a ) Luna este la fazele de b ) La Luna noua c ) Soarele si Luna sunt d ) Soarele si Luna
primul si al doilea patrar si Luna plina la conjunctie sunt in opozitie
6) Mareele de cuadratura se produc:
a ) La inceputul primaverii, b ) Cand Soarele, c ) Cand Soarele, d ) La
cand Soarele este in apropierea Pamantul si Luna formeaza Pamantul si Luna sunt pe intervale de 28
punctului vernal un unghi de 90 grd aceasi directie de zile
7) Mareele de sizigii au loc cand:
a ) Luna este la primul b ) Este Luna c ) Soarele si Luna sunt d ) Soarele si Luna au
sau la al doilea patrar noua sau Luna plina pe directii diferite declinatii de aceeasi valoare
11
1. Prezentaţi grafic şi definiţi care sunt principalele elemente ale mareei;

2. Prezentaţi zonele standard al unui bazin oceanic;
3. Se da urmatoarea figura : Completati urmatoarele niveluri: MLWS; MLWN; nivelul apei la un
moment dat; (1p)
1.Raspuns corect: d 2. Răspuns corect: c 3. Răspuns corect: d 4. Răspuns corect: b; 5.

Răspuns corect: a; 6. Răspuns corect: b; 7. Răspuns corect: b
11
2.1.7. BIBLIOGRAFIE

Constanţa, 1997.
11

OCEANOGRAFIE
CALCULE DE MAREE PENTRU PORTURILE PRINCIPALE.
Cuprins
Calcule de maree pentru porturile principale cu ajutorul ATT;
Utilizarea diagramelor pentru rezolvarea problemelor de maree la intrarea navelor în
porturi cu ajutorul BNA

• Descrie şi prezinte corect algoritmul de efectuare a calculelor pentru porturile
principale;
• Să utilizeze corect diagramele de maree pentru rezolvarea problemelor de maree la
intrarea navelor în porturile principale cu ajutorul BNA;
2.2.1 Calcule de maree pentru porturile principale;
2.2.1.1 Folosirea tablelor de maree
Pentru uzul navigatorilor Amiralitatea Britanică a întocmit publicaţiile nautice

având numerele NP 201-208 intitulate Admiralty Tide Tables pentru anul 2015 (Fig
2.2.1).
Aceaste publicaţii sunt tipărite anual sub forma urmatoarelor volume:
- volumul 1- Apele din jurul Marii Britanii şi Irlandei (incluzand porturile europene de la
Canalul Manecii)
- volumul 2 – Apele europene (inclusiv marea Mediterană), Oceanul Atlantic şi Oceanul
Arctic
- volumul 3 - Oceanul Indian (inclusiv predicţiile de curenţi de maree);
- volumul 4 – Bazinul Oceanului Pacific de Sud şi mările adiacente (inclusiv predicţiile de
curenţi de maree):
- volumul 5 –Sudul Asiei, cu str Malaca, i-le Filipine, Arhipelahul Indonezian, peninsula
Coreea si marile afrerente;
- volumul 6 Bazinul Oceanului Pacific de Nord şi mările adiacente (inclusiv predicţiile de
curenţi de maree):
Pentru exemplificare, pentru anul 2016 sunt prevazute a fi editate un număr de 8 volume,
conform Figurii 2.2.2
11
Fig 2.2.1 Admiralty Tide Tables –Acoperirea zonelorde navigaţie pentru anul 2015
Fig 2.2.2 Admiralty Tide Tables –Acoperirea zonelorde navigaţie pentru anul 2016
11
Tablele permit determinarea timpilor şi înălţimii apei pentru anumite locaţii de pe glob
denumite porturi standard şi funcţie de elementele portului standard pot fi determinate
elementele mareei pentru orice alt punct considerat a fi un port secundar.
Cu ajutorul acestor table se pot rezolva următoarele probleme de maree:
1. determinarea orei apei înalte şi a apei joase şi înălţimile acestora pentru un port
standard;
2. determinarea înălţimii apei la o oră dată pentru un port standard;
3. determinarea orei la care mareea are o înălţime dată pentru un port standard;
4. determinarea înălţimii apei pentru o anumită oră pentru un port secundar;
5. determinarea orei la care mareea are o înălţime dată pentru un port secundar.
În exemplele prezentate în cuprinsul acestui curs nu a fost prevăzut un an anume şi din
această cauză explicaţiile la fiecare problemă în parte este însoţită de un extract ipotetic din
A.T.T. care are un conţinut similar cu unul real.
2.2.1.2 Calcule de maree pentru porturile principale cu ajutorul ATT
Determinarea înălţimii apei la o oră dată pentru un port standard
Pentru rezolvarea acestei probleme vom folosi diagramele standard întocmite pentru
fiecare port standard pe care le găsim în partea I a A.T.T. (Diagrama 1). Curba apei înalte pentru
mareea de sizigii este trasată cu linie continuă iar curba apei înalte pentru mareea de cuadratură
este trasată cu linie punctată.
H.W.Hts.m
0 1 2 3 4 5 6
M.H.W.N.
M.H.W.S.
MEAN RANGES
0.9 Springs 4.5m

Neaps 1.8m
0.8
0.7
ULLAPOOL
CHART DATUM
0.6
0.5
0.4
0.3
0.2
M.L.W.N.
M.L.W.S.
0.1
0 1 2 L.W -6h -5h -4h -3h -2h -1h H.W +1h +2h +3h +4h +5h L.W
16.41 17.41 18.41 19.41
L.W.Hts.m
Diagrama Nr.1
În partea de sus a diagramei sunt trasate gradaţiile în metri pentru înălţimea apei înalte
(HW) iar în partea de jos gradaţiile pentru înălţimea în metri a apei joase (LW).
Sub cele 12 ore care reprezintă 6 ore înainte de apa înaltă şi 6 ore după apa înaltă există un
grup de casete în linie în care se înscriu orele având ca bază ora apei înalte extrasă din A.T.T.
partea I şi care se înscrie în casete de sub inscripţia „HW”.
11
Genul de problemă pe care trebuie să o rezolvăm ar putea avea următoarea formulare:

„Să se determine înălţimea mareei la ULAPOOL la orele 19.00 pe data de 6 ianuarie.”
Vom parcurge următorul algoritm:
1. Extragem din A.T.T. partea I valorile apei înalte JANUARY
şi joase şi orele aferente lor pentru data de 6 ianuarie 0420 4.6
deschizând la tablele pentru portul standard ULLAPOOL ULLAPOOL 6 1033 1.6
1641 4.6
care se găseşte la pagina........... aşa cum ne indică tabelul de F 2308 1.2
pe coperta interioară;
2. pe pagina din stânga vom găsi diagrama standard a mareei pentru acest port;
3. problema noastră cere să determinăm nivelul apei în acest port la orele 19.00 şi observăm
că această oră este după ora mareei înalte (16.41) deci înălţimea apei va fi mai mică decât
valoarea apei înalte care este 4.6 m;
4. pe marginea de sus a diagramei marcăm valoarea înălţimii apei înalte , 4.6 m;
5. pe marginea inferioară a diagramei marcăm valoarea înălţimii mareei joase, 1.2 m;
6. unim cele două puncte cu dreaptă;
7. în subsolul diagramei, în caseta de sub inscripţia HW, înscriem ora apei înalte care este
16.41 şi următoarele ore 17.41, 18.41, 19.41;
8. marcăm pe rigla gradată din partea de jos a diagramei ora 19.00;
9. trasăm o verticală din gradaţia orei 19.00 până la întâlnirea cu linia curbă care marchează
apa înaltă (lina continuă);
10. din punctul de intersecţie al celor două linii trasăm o linie orizontală până la intersecţia cu
linia care uneşte punctele care marchează înălţimile apei înalte şi apei joase;
11. din acest punct trasăm o verticală până la rigla gradată de pe marginea superioară pe care
se măsoară nivelul apei înalte şi citim valoarea de 3.7 m.
Determinarea orei la care mareea are o înălţime dată pentru un port standard
Formularea problemei în acest caz este următoarea:

„Să se determine ora la care în după amiaza zilei de 6 ianuarie înălţimea mareei scade la 3.7
m”.
Vom parcurge următorul algoritm: JANUARY
1. Extragem din A.T.T. partea I valorile apei înalte 0420 4.6
şi joase şi orele aferente lor pentru data de 6 ianuarie ULLAPOOL 61033 1.6
1641 4.6
deschizând la tablele pentru portul standard ULLAPOOL F 2308 1.2
care se găseşte la pagina 86 aşa cum ne indică tabelul de pe coperta interioară;

2. pe pagina din stânga vom găsi diagrama standard a mareei pentru acest port;
3. problema cere să determinăm la ce oră din ziua de 6 ianuarie înălţimea apei va scădea la
valoarea de 3.7 m în portul Ullapool care este un port standard; după cum se observă este vorba de
scăderea nivelului apei şi nu de creşterea ei deoarece înălţimea apei înalte a fost de 4.6 m la ora
16.41. Intuim deja că acest moment va fi după ora 16.41 care este momentul apei înalte;
4. pe marginea de sus a diagramei marcăm valoarea înălţimii apei înalte , 4.6 m;
11
5. pe marginea inferioară a diagramei marcăm valoarea înălţimii mareei joase, 1.2 m;

6. unim cele două puncte cu dreaptă (Diagrama nr.2);
H.W.Hts.m
0 1 2 3 4 5 6
M.H.W.N.
M.H.W.S.
MEAN RANGES
0.9 Springs 4.5m

Neaps 1.8m
0.8
ULLAPOOL
0.7
CHART DATUM
0.6
0.5
0.4
0.3
0.2
M.L.W.N.
M.L.W.S.
0.1
0 1 2 L.W -6h -5h -4h -3h -2h -1h H.W +1h +2h +3h +4h +5h L.W
16.41 17.41 18.41 19.41
L.W.Hts.m
Diagrama Nr.2
7. marcăm pe scara superioară a diagramei (H.W. Hts) valoarea de 3.7 m;
8. din punctul care marchează înălţimea de 3.7 m coborâm o verticală până la intersecţia
dreptei care uneşte valorile de 1.2 m şi 4.6 m;
9. din acest punct de intersecţie se trasează o dreaptă orizontală până la intersecţia cu
ramura coborâtoare a curbei mareei deoarece am dedus că această înălţime este după momentul
apei înalte;
10. din punctul de intersecţie cu ramura coborâtoare a curbei mareei trasăm o dreapta verticală
care ne va indica faptul că acest moment se produce la 2 ore şi 20 minute după momentul apei
înalte;
11. pentru a afla ora acestui moment fie adunăm cele două ore şi 20 minute la ora mareei
înalte şi rezultă ora 19.01 (aproximativ ora 19.00), fie înscriem valorile orei înalte 16.41 sub
caseta HW şi celelalte valori din oră în oră către dreapta, respectiv 17.41, 18.41, 19.41 şi citim
direct ora corespunzătoare care este ora 19.00.
11
Temă pentru studiu 2.2.1 Utilizand tablele ATT (Admiralty Tides Tables) şi
algoritmul prezentat, calculati inaltimea mareei in Portul Le Havre la data de 21.01......,
orele 15.00, respectiv, la ce ore în acelasi port , îaltimea mareei va avea 3.2 m pentru data de
22.01. Explicaţi.
2.2.2 Utilizarea diagramelor pentru rezolvarea problemelor de maree la intrarea

navelor în porturi cu ajutorul BNA
În cuprinsul publicaţiei BNA vom găsi în partea a III-a date referitoare la calcule de
maree. Această parte intitulată Table de maree - Tide Tables conţine predicţiile zilnice pentru apa
înaltă de dimineaţă şi pentru cea care se produce după amiaza pentru toată coasta Marii Britanii,
coastele Europei de Vest, ale Indiei, Australiei, noii Zeelande, Canadei şi Americii.
În continuarea acestor table se găsesc tablele care conţin constantele de maree pentru
porturile englezeşti şi separat pentru porturile străine.
Almanahul permite rezolvarea unor probleme cum sunt:
- determinarea orei apei înalte şi a valorii acesteia în porturile standard;
- determinarea orei apei înalte şi a valorii acesteia în porturile secundare.
a. Determinarea orei apei înalte şi a valorii acesteia într-un port standard

Pentru rezolvarea acestei probleme vom folosi tabla intitulată Tide Tables . Problema ar putea
fi formulată astfel:
„Să se determine orele apei înalte în portul WILHELMSHAVEN pentru dat de 5 aprilie 2003
”.
Algoritmul de lucru este următorul:
- căutăm în Tide Tables portul WILHELMSHAVEN. Pagina din BNA se prezintă astfel:
TIME ZONE - 0100 UNITS METRES

DATUM OF PREDICTIONS - CHART DATUM
WILHELMSHAVEN WILHELMSHAVEN WILHELMSHAVEN WILHELMSHAVEN
D D D D
AD JANUARY AD FEBRUARY AD MARCH AD APRIL
T A MORN. HT. AFT. HT T A MORN. HT. AFT. HT T A MORN. HT. AFT. HT T A MORN. HT. AFT. HT
A Y H. M. M H. M. M A Y H. M. M H. M. M A Y H. M. M H. M. M A Y H. M. M H. M. M
1 We 11 20 4.1 23 50 4.1 1 Sa 00 29 4.2 13 05 4.1 1 Sa ** ** *** 12 10 4.0 1 Tu 00 45 4.3 13 16 4.0

2 Th ** ** *** 12 20 4.2 2 Su 01 15 4.3 13 50 4.2 2 Su 00 20 4.2 12 58 4.0 2 We 01 23 4.3 13 49 4.1
3 Fr 00 41 4.2 13 11 4.2 3 Th 01 58 4.3 14 19 4.1
4 Sa 01 25 4.3 13 57 4.2 3 Mo 01 57 4.4 14 30 4.2 3 Mo 01 04 4.3 13 38 4.1 4 Fr 02 28 4.3 14 44 4.2
5 Su 02 07 4.4 14 42 4.2 4 Tu 03 13 4.5 15 08 4.1 4 Tu 01 44 4.4 14 14 4.1 5 Sa 02 55 4.3 15.08 4.1
- intrăm în tablă în coloana corespunzătoare lunii aprilie în dreptul zilei de 5 care este o zi
de sâmbătă;
- observăm că ora mareei înalte dimineaţa este 02.55 iar înălţimea apei este 4.3 m în timp ce
după amiază ora apei înalte este 15.08 iar înălţimea acesteia este 4.1 m
11
Temă pentru studiu 2.2.2 Utilizand BNA( Brown's Nautical Almanach) şi algoritmul
prezentat, determinaţi orei apei înalte şi a valorii acestei în portul WILHELMSHAVEN la la data
de 21.01.2013. Explicaţi.
1) Apele aferente volumului 1 din ATT, se referă la:

a ) Apele din jurul b ) Apele europene
Marii Britanii şi Irlandei (inclusiv marea c ) Oceanul Indian (inclusiv predicţiile
(incluzand porturile d ) Oceanul
Mediterană), Oceanul de curenţi de maree);
europene de la Canalul Arctic
Atlantic şi Oceanul Arctic
Manecii)
2) Care din urmatoarea afirmatie este adevarată ?

a ) Curba apei înalte pentru b ) Curba apei înalte pentru
mareea de sizigii este trasată mareea de sizigii este trasată
cu linie continuă iar curba cu linie punctata iar curba d ) Ambele curbe
c ) Ambele curbe sunt
apei înalte pentru mareea de apei înalte pentru mareea de sunt trasate cu linie
trasate cu linie continua
cuadratură este trasată cu linie cuadratură este trasată cu linie punctată
punctată. continua.
3) Cu ajutorul BNA se pot determina :

c ) apa înaltă in d ) Nivele
a ) apa înaltă in porturile b ) apa înaltă in porturile principale şi
porturile apelor la un
principale secundare
secundare moment dat
1. Prezentaţi etapele algoritmului de determinare a orei producerii mareei pentru o anumita

inaltime şi dată aferente unui port principal;
2. Prezentaţi etapele algoritmului de determinare a inaltimii mareei pentru o anumita oră şi dată
aferente unui port principal;
3. Se da urmatoarea figura :
11
- Determinati ce inaltime are mareea la orele 19.00?

- Dar la ce ora are inaltimea de 4m?
1.Raspuns corect: a 2. Răspuns corect: a 3. Răspuns corect: b
2.2.6. BIBLIOGRAFIE

Constanţa, 1997.
11
2. http://www.nauticalalmanac.it/en
11

OCEANOGRAFIE
CALCULE DE MAREE PENTRU PORTURILE SECUNDARE.
Cuprins
Calcule de maree pentru porturile secundare cu ajutorul ATT;
Utilizarea diagramelor pentru rezolvarea problemelor de maree la intrarea navelor în
porturi secundare cu ajutorul BNA

• Descrie şi prezinte corect algoritmul de efectuare a calculelor pentru porturile
secundare;
• Să utilizeze corect diagramele de maree pentru rezolvarea problemelor de maree la
intrarea navelor în porturile secundare cu ajutorul BNA;
2.3.1 Calcule de maree pentru porturile secundare;
2.3.1.1 Determinarea orei apei înalte şi a apei joase şi înălţimile acestora

pentru un port secundar
Pentru ca modul de rezolvare descris în continuare să fie la îndemâna oricui am ales

exemplele prezentate în preambulul publicaţiei N.P. 201.
Formularea problemei: Să se determine ora şi înălţimea mareei înalte (H.W.) şi joase
(L.W.) la ST. MARY’S (Insulele Scilly) pe data de 14 iulie, după amiază.
Vom lucra cu volumul 1 al publicaţiei şi pentru început vom căuta pe coperta interioară
în tabelul intitulat „INDEX TO STANDARD PORT” denumirea geografică „ST.MARY’S”.
Vom constata că acest nume nu este trecut în indexul porturilor standard, deci portul în cauză este
un port secundar.
Pasul următor va fi să determinăm care este portul său standard. Pentru aceasta, vom
merge la indicii geografici care se găsesc în partea a III a publicaţiei şi vom constata că portul în
cauză are indexul geografic Nr.1.
Vom merge la partea a II-a a publicaţiei intitulată „Time & height differences for
predicting the tide at secondary ports” unde putem vedea că portul standard este portul
DEVONPORT şi că în dreptul său se găseşte cifra 14, ceea ce înseamnă că indexul său este 14.
Numele portului standard este scris cu caractere „bold”.
Căutăm în indexul geografic portul DEVONPORT şi îl vom găsi înscris cu caractere
„bold” iar în paranteză inscripţia „predictions p.2”. Aceasta înseamnă că vom merge la pagina 2
unde se află trasată curba mareei pentru acest port standard, cu linie continuă pentru mareea de
sizigii şi cu line punctată mareea de cuadratură. Folosirea acestei diagrame va fi prezentată în
paginile următoare.
În paginile următoare vom putea observa că funcţie de luna în curs şi de data
calendaristică sunt prezentate elementele caracteristice ale mareei: ora apei înalte şi ora apei joase
precum şi înălţimea apei înalte şi înălţimea apei joase.
Să optăm pentru exemplul oferit de editor pentru partea I din A.T.T. (Admiralty Tide
Tables):
JULY
PLYMOUTH (DEVONPORT) 14 0309

0927
1532
1.0
5.3
1.1
SA
11 2149 5.0
Vom citi informaţia prezentată, astfel:

-
este data de 14 iulie, sâmbăta ( SATurday), la DEVONPORT
-
la ora 03.09 înălţimea mareei este 1.0 m -valoare mică, deci este maree joasă;
-
la ora 09.27 înălţimea mareei este 5.3 m, este deci maree înaltă;
-
la ora 15.32 înălţimea mareei este 1.1 m, este deci maree joasă;
-
la ora 21.49 înălţimea mareei este 5.0 m, maree înaltă.
În problemă se precizează că se cer valorile pentru după amiaza zilei de 14 iulie, deci vom
lua în calcul, ca elemente de referinţă orele 21.49 pentru apa înaltă şi 15.32 pentru apa joasă.
Deschidem tablele A.T.T. la partea a II-a, Time &Height differences for predicting the tide
at secondary ports. În partea de sus a paginii unde este trecut portul DEVENPORT vom găsi
următoarele înscrisuri:
TIME DIFFERENCES HEIGHT DIFFERENCES(INMETRES) M.L.
No. Place Lat. Long. High Water Low Water MHWS MHWN MLws MLWN Z0
N. W. Zone U.T. (G.M.T.) m
oooo o6oo oooo o6oo

PLYMOUTH (see page 2) and and and and 5.5 4.4 2.2 o.8
(DEVONPORT) 12oo 18oo 12oo 18oo
Isles of Scily
St.Mary’s 49 55 6 19 -0030 - 0110 -0100 -0020 +0.2 -0.1 -0.2 -0.1 3.13
În partea de jos a paginii din dreapta vom găsi variaţiile produse asupra mareei de efectele
meteorologice redate sub titlul Seasonal change in mean level care pot avea valori pozitive sau
negative sau pot fi inexistente.
Aceste informaţii se prezintă astfel:
SEASONAL CHANGES IN MEAN LEVEL
No. Jan. 1 Feb. 1 Mar. 1 Apr. 1 May. 1 June 1 July 1 Aug. 1 Sept. 1 Oct. 1 Nov. 1 Dec. 1
1-60b Negligibile
Rezultă că în acest caz efectele meteorologice nu influenţează nivelul apei.

Avem acum toate elementele şi putem trece la efectuarea calculelor necesare. Pentru
aceasta va trebui să realizăm tipul de calcul de mai jos, recomandat de către editor.
TIDAL PREDICTION FORM

STANDARD PORT... Devonport....TIME/HIGHT REQUIRED.....p.m...
SECONDARY PORT..St.Mary’s...DATE..14 July... TIME ZONE...BST...
TIME HEIGHT
STANDARD PORT HW LW HW LW RANGE
1 2 3 4 5
21.49 15.32 5.0 1.1 3.9
Seasonal change 6 6
Standard port 0.0 0.0
DIFFERENCES 7 8 9 10
-00.44 -00.36 +0.1 -0.1
Seasonal change 11 11
Secondary port 0.0 0.0
SECONDARY PORT 12 13 14 15
21.05 14.56 5.1 1.0
Duration 16
06.09
LW 14.56 GMT =15.56 BST
HW 21.05 GMT =22.05 BST
(BST reprezintă timpul standard în Marea Britanie, ora oficială British Standard Time)
11
Completarea căsuţelor acestui tip de calcul se face astfel: JULY

- 1.2.3. şi 4. - se completează din informaţia din A.T.T.
partea I;
0309 1.0
0927 5.3
1532 1.1
14
SA
- 5 - se face diferenţa între 3. şi 4.; 2149 5.0
- 6 - se deschide A.T.T partea a II-a la pagina la care este

înscris portul DEVONPORT şi din subsolul paginii din dreapta, unde sunt prevăzute corecţiile
pentru SEASONAL CHANGES IN MEAN LEVEL şi se scot aceste corecţii. Se observă că ele au
valoarea zero, existând specificaţia „Negligible”;
- 7 - este diferenţa de timp dintre momentul apei înalte (HW) în portul standard şi momentul
apei înalte în portul secundar, deci este o diferenţă măsurată în ore şi minute. Se determină printr-
o interpolare grafică folosind o construcţie realizată la o scară oarecare ca cea din diagrama Nr.1.
Explicaţii:
- caroiajul acestei diagrame se realizează astfel:
- pe axa absciselor se înscriu orele care să cuprindă momentul apei înalte în portul
standard: după amiază (aşa cum cere problema), ora mareei înalte, 21.49, este cuprinsă
în intervalul 18.00-00.00;
- pe axa ordonatelor se înscriu valorile diferenţelor de timp dintre momentele apei înalte
în portul standard şi momentele apei înalte în portul secundar, -01.10 la ora 18.00 şi
-00.30 la ora 00.00 (adică cu o oră şi 10 minute mai devreme faţă de ora 18.00 şi cu
30 minute mai devreme de ora 00.00 în portul secundar faţă de portul standard).
TIME DIFFERENCES HEIGHT DIFFERENCES(IN METRES) M.L.
No. Place Lat. Long. High Water Low Water MHWS MHWN MLWS MLWN Z0
oooo o6oo oooo o6oo

14. PLYMOUTH (see page 2) and and and and 5.5 4.4 2.2 o.8
Isles of Scily
St.Mary’s 49 55 6 19 -0030 - 0110 -0100 -0020 +0.2 -0.1 -0.2 -0.1 3.13
- 01.10
A
- 01.00
- 00.50
- 00.44
- 00.40
B
- 00.30
18.00 19.00 20.00 21.00 22.00 23.00 00.00
21.49
Diagrama Nr.1
- punctul A are pe diagrama astfel realizată ca abscisă ora 18.00 şi ca ordonată diferenţa
maximă de timp de -01.10;
- punctul B are ca abscisă ora 00.00 şi ca ordonată diferenţa minimă de timp, -00.30;
- se unesc cele două puncte cu o dreaptă;
11
- se stabileşte pe axa absciselor poziţia orei 21.49 care este ora mareei înalte în portul
standard şi se trasează o linie verticală până la întâlnirea cu dreapta AB;
- din punctul de întâlnire se trasează o dreaptă paralelă cu axa absciselor şi se citeşte
valoarea -00.44 (adică minus 44 minute).
Aceasta este corecţia pentru momentul apei înalte pe care o înscriem în căsuţa 7.
- 8 - este diferenţa de timp dintre momentul apei joase (LW) în portul standard şi momentul
apei joase în portul secundar. Se determină printr-o interpolare grafică, la fel ca în cazul punctului
7, prezentată în diagrama Nr.2. Se operează cu valorile -01.00 şi -00.20 iar intervalul de timp este
între 12.00 şi 18.00 deoarece mareea joasă se produce în portul standard la orele 15.32.
oooo o6oo oooo o6oo

Isles of Scily
St.Mary’s 49 55 6 19 -0030 - 0110 -0100 -0020 +0.2 -0.1 -0.2 -0.1 3.13
Folosind acelaşi algoritm determinăm prin această interpolare grafică valoarea corecţiei
pentru ora apei joase, -00.36 (adică minus 36 minute) pe care o înscriem în căsuţa 8.
Cele două diagrame pot fi realizate şi pe o singură hârtie, de preferinţă milimetrică.
- 01.00
A
- 00.50
- 00.40
- 00.36
- 00.30 B
- 00.20
12.00 13.00 14.00 15.00 16.0 17.00 18.00
15.32
Diagrama Nr.2
- 9 - reprezintă diferenţa dintre înălţimea mareei înalte în portul standard şi înălţimea mareei
înalte în portul secundar, deci este o diferenţă măsurată în metri.
Această diferenţă se obţine tot printr-o interpolare grafică realizată în diagrama 3.
Elementele cu care se operează sunt extrase din penultimele două coloane înscrise în A.T.T.
partea a II-a corespunzătoare diferenţelor în metri pentru apa înaltă la sizigii şi la cuadraturi.
oooo o6oo oooo o6oo

Isles of Scily
St.Mary’s 49 55 6 19 -0030 - 0110 -0100 -0020 +0.2 -0.1 -0.2 -0.1 3.13
11
Valorile alese în exemplul prezentat sunt 5.5 m la sizigii şi 4,4 m la cuadraturi pentru
portul standard iar diferenţele de înălţime pentru portul secundar sunt +0.2 m şi -0.1 m.
-+0.2 A
+ 0.1
5,5
0 +0,2
4,4
- 0.1 -0,1 B
- 0.2
0,0 1.0 2.0 3.0 4.0 5.0 6.0

Diagrama Nr.3
Diagrama 3 va avea deci pe abscisă înălţimea mareei în metri iar pe ordonată diferenţele
de nivel dintre apele înalte între portul standard şi portul secundar.
Vom trasa un punct A având coordonatele 5,5 m şi +0.2 m şi un punct B de coordonate
4,4 m şi -0.1 m şi le vom uni cu o dreaptă de interpolare. Intrăm pe axa absciselor cu valoare de 5
m care este valoarea apei înalte în portul standard la ora 21.49 şi trasăm o dreaptă verticală până la
înălţimea dreptei AB.
O paralelă la axa absciselor din acest punct va determina pe axa ordonatelor o valoare de
+0.065 pe care o rotunjim la +0.1. această valoare o introducem în căsuţa 9 a tipului de calcul.
- 10 – reprezintă diferenţa dintre înălţimea mareei joase în portul standard şi înălţimea
mareei joase în portul secundar.

oooo o6oo oooo o6oo

Isles of Scily
mmSt.Mary’s 49 55 6 19 -0030 - 0110 -0100 -0020 +0.2 -0.1 -0.2 -0.1 3.13
Această diferenţă se obţine tot prin interpolarea grafică realizată în diagrama 4.

Elementele cu care se operează sunt extrase din ultimele două coloane înscrise în A.T.T. partea a
II-a corespunzătoare diferenţelor în metri pentru apa joasă la sizigii şi la cuadraturi, respectiv 2.2
m la sizigii şi 4,4 m la cuadraturi pentru portul standard iar diferenţele de înălţime pentru portul
secundar sunt -0.2 m şi -0.1 m.
Se observă că urmând acelaşi algoritm prezentat pentru punctul 9 se obţine o valoare
apropiată de valoarea -0.1, astfel că vom rotunji şi vom înscrie în căsuţa 10 a tipului de calcul
valoarea de -0.1.
Ca şi în cazul diferenţelor de timp, pentru cele două diferenţe de înălţime ale mareei,
interpolarea grafică se poate realiza într-o singură diagramă, folosind hârtie milimetrică.
11
0
0,8
-0,1 B
2,2
- 0.1 -0,2
A
- 0.2
0,0 0.5 1.0 1.5 2.0 2.5
Diagrama Nr.4
Efectuând calculele până la final ajungem la următoarele rezultate:
Ora mareei înalte = 21.05. Înălţimea apei la mareea înaltă = 5.1 m.
Ora mareei joase = 14.56. Înălţimea apei la marea joasă = 1.0 m
Durat mareei = 06h09m.
Interpretare: se observă că mareele se produc în portul secundar înaintea celor din portul
standard şi că există diferenţe între valorile înălţimii apei la mareea înaltă şi la mareea joasă, în
portul secundar faţă de portul standard.
Putem relua rezolvarea problemei de mai sus folosind o interpolare matematică. Vom
folosi aceleaşi date de intrare.
oooo o6oo oooo o6oo

Isles of Scily
St.Mary’s 49 55 6 19 -0030 - 0110 -0100 -0020 +0.2 -0.1 -0.2 -0.1 3.13
1.Calculul orei ape înalte în portul secundar, în după amiaza zilei de 14 iulie
Ora apei înalte în portul standard este ora 21.49. Această oră este cuprinsă între ora 18.00
şi ora 24.00. Observăm că mareea care se produce la ora 18.00 în portul standard se produce în
portul secundar cu o oră şi zece minute mai devreme (informaţia din dreptul orei 18.00 – 01.10)
adică valoarea mareei de la ora 18.00 din portul standard se atinge în portul secundar la ora 16.50.
De asemenea, mareea care se produce în portul standard la ora 24.00 se produce în portul
secundar cu 30 minute mai devreme, adică la ora 23.30.
Rămâne să calculăm ce oră îi va corespunde în portul secundar orei 21.49 care este ora
mareei înalte în portul standard.
Vom scrie următoarele:
18.00..........................16.50
21.49..............................x
24.00..........................23.30 Scădem 18.00 din 24.00 şi 16.50 din 23.30
6.00..........................6.40 Scădem 18.00 din 21.49
3.49.............................x Transformăm în minute
11
360...........................400
229..............................x Aplicăm regula de trei simple
229 × 400
x= = 254, 4 ≈ 4.15 (patru ore şi 15 minute mai mult faţă de ora 16.50 deoarece
360
timpul este în creştere de la ora 18.00 la ora 21.49)
16.50 + 04.15 = 20.65 = 21.05
Aşadar ora apei înalte în portul secundar este 21.05.
2. Calculul orei apei joase în portul secundar

Ora apei joase în portul standard este ora 15.32. Această oră este cuprinsă între ora 12.00
şi ora 18.00. Observăm că mareea care se produce la ora 12.00 în portul standard se produce în
portul secundar cu o oră mai devreme (informaţia din dreptul orei 18.00 – 01.00) adică valoarea
mareei de la ora 12.00 din portul standard se atinge în portul secundar la ora 11.00. De asemenea,
mareea care se produce în portul standard la ora 18.00 se produce în portul secundar cu 20 minute
mai devreme, adică la ora 17.40.
Rămâne să calculăm ce oră îi va corespunde în portul secundar orei 15.32 care este ora
mareei joase în portul standard.
Vom scrie următoarele:
12.00..........................11.00
15.32..............................x
18.00..........................17.40 Scădem 12.00 din 18.00 şi 11.00 din 17.40
6.00..........................6.40 Scădem 12.00 din 15.32
3.32.............................x Transformăm în minute
360...........................400
212.............................x Aplicăm regula de trei simple
212 × 400
x= = 235, 6 ≈ 3.56 (trei ore şi 56 minute mai mult faţă de ora 11.00 deoarece
360
timpul este în creştere de la 12.00 la 15.32)
11.00 + 03.56 = 14.56
Aşadar ora apei joase în portul secundar este 14.56.
3. Calculul înălţimii mareei înalte în portul secundar

Observăm că înălţimea mareei înalte în portul standard este de 5.5 m la sizigii şi 4.4 m la
cuadraturi. Mai observăm că mareea înaltă de sizigii din portul secundar este mai înaltă cu 0.2 m
faţă de cea din portul standard (+0.2). Mareea înaltă la cuadraturi este mai joasă în portul secundar
cu 0.1 m (-0.1 m) faţă de cea din portul standard. Cunoaştem că înălţimea apei înalte pentru ora
21.49 în portul standard este 5.0 m.
Putem scrie:
5.5..........................5.7
5.0............................x
4.4..........................4.3 Scădem 4.4 din 5.5 şi 4.3 din 5.7
1.1..........................1.4 Scădem 5.0 din 5.5
0.5............................x Aplicăm regula de trei simple
0.5 ×1.4
x= = 0.63 (0,6 m mai puţin decât 5.7m deoarece 5.0 <5.5 m)
1.1
5.7 − 0.6 = 5.1m
Aşadar înălţimea apei înalte în portul secundar este la ora 21.05 de 5.1 m.
4. Calculul înălţimii mareei joase în portul secundar
11
Observăm că înălţimea mareei joase în portul standard este de 2.2 m la sizigii şi 0.8 m la
cuadraturi. Mai observăm că mareea înaltă de sizigii din portul secundar este mai joasă cu 0.2 m
faţă de cea din portul standard (-0.2) iar mareea joasă la cuadraturi este mai joasă în portul
secundar cu 0.1 m (-0.1 m) faţă de cea din portul standard. Cunoaştem că înălţimea apei joase
pentru ora 15.32 în portul standard este 1.1 m.
Putem scrie:
2.2..........................2.0
1.1............................x
0.8..........................0.7 Scădem 0.8 din 2.2 şi 0.7 din 2.0
1.4..........................1.3 Scădem 1.1 din 2.2
1.1............................x Aplicăm regula de trei simple
1.1× 1.3
x= = 1 (1 m mai puţin decât 2m deoarece 1.1<2.2)
1.4
2.0 − 1.0 = 1.0 m
Aşadar înălţimea apei joase în portul secundar este la ora 14.56 de 1 m.
2.3.1.2 Determinarea înălţimii apei pentru o anumită oră pentru un port secundar
Algoritmul de determinare a înălţimii apei pentru o anumită oră într-un port secundar are
aceeaşi tipologie ca cel destinat determinării înălţimii apei pentru o anumită oră într-un port
standard. Se foloseşte chiar şi diagrama conţinută de A.T.T. partea a II-a pentru portul standard cu
diferenţa că înălţimea apei înalte şi înălţimea apei joase care se trasează pe diagramă sunt cele
calculate pentru portul secundar.
Formularea problemei:
„Să se determine înălţimea apei în portul PADSTOW la ora 11.00 pe data de 28 februarie
”.
Vom parcurge următorul logaritm:
1. determinăm portul standard al portului PADSTOW. Pentru început căutăm indexul
portului PADSTOW în indexul geografic de la sfârşitul A.T.T. volumul 1 şi constatăm că acesta
este 545. Deschidem A.T.T. volumul I la partea a II-a şi căutăm indexul 545. Portul standard
pentru PADSTOW este MILFORD HAVEN şi are indexul geografic 496. De pe coperta
interioară aflăm că portul standard MILFRED HAVEN se găseşte la pagina 110.
2. deschidem la pagina 110 din A.T.T. partea I
şi extragem valorile apei înalte şi joase şi orele FEBRUARY
aferente lor pentru data de 28 februarie 0315 1.1
3. extragem din A.T.T. partea a II-a diferenţele MILFORD HAVEN
de timp şi diferenţele de înălţime între nivelul apei
0922 6.6
1538 1.3 28
TU 2145 6.3
înalte şi cel al apei joase pentru portul secundar faţă
de portul standard.
4. se extrag valorile corecţiilor meteorologice de anotimp (seasonal change)
o1oo o7oo o1oo o7oo

496. MILFORD HAVEN (see page 110) and and and and 5.5 4.4 2.2 o.8
13oo 19oo 13oo 19oo
545 Padstow 50 33 4 56 -0055 - 0050 -0040 -0050 +0.3 +0.4 +0.1 +0.1 3.13
În partea de jos a paginii din dreapta vom găsi:
11
SEASONAL CHANGES IN MEAN LEVEL
No. Jan. 1 Feb. 1 Mar. 1 Apr. 1 May. 1 June 1 July 1 Aug. 1 Sept. 1 Oct. 1 Nov. 1 Dec. 1
496 0.0 0.0 0.0 0.0 0.0 0.0 - 0.1 0.0 0.0 0.0 + 0.1 + 0.1
544-548 + 0.1 0.0 0.0 - 0.1 - 0.1 - 0.1 0.0 0.0 0.0 0.0 + 0.1 + 0.1
5. se determină ora apei înalte la PADSTOW pentru data de 28 februarie şi nivelul apei
înalte şi al apei joase folosind tipul de calcul prezentat în subcapitolul 1.2.1.1.
TIDAL PREDICTION FORM
STANDARD PORT..Milfred Haven....TIME/HIGHT REQUIRED.....p.m...

SECONDARY PORT.. Padstow...DATE..28 Feb... TIME ZONE...GMT...
TIME HEIGHT
STANDARD PORT HW LW HW LW RANGE
1 2 3 4 5
09.22 15.38 6.6 1.3 5.3
Seasonal change 6 6
Standard port 0.0 0.0
DIFFERENCES 7 8 9 10
-00.52 / +0.3 + 0.1
Seasonal change 11 11
Secondary port 0.0 0.0
SECONDARY PORT 12 13 14 15
08.30 / 6.9 1.4
Duration 16
/
Reţinem de aici valorile obţinute pentru portul secundar PADSTOW: ora mareei înalte
este 08.30, înălţimea apei înalte este 6.9 m iar înălţimea apei joase este 1,4 m.
H.W.Hts.m
0 2 4 6 8 10 12
0 1 2 3 4 5 6
M.H.W.N.
M.H.W.S.
MEAN RANGES
0.9 Springs 4.5m

Neaps 1.8m
0.8
MILFORD HAVEN
0.7
CHART DATUM
0.6
0.5
0.4
0.3
0.2
M.L.W.N.
M.L.W.S.
0.1
1 2 L.W -6h -5h -4h -3h -2h -1h H.W +1h +2h +3h +4h +5h L.W
0 2 4 08.30 09.30 10.30 11.30
L.W.Hts.m
Diagrama Nr.5
11
6. pe diagrama portului standard MILFORD HAVEN înscriem aceste elemente astfel

(Diagrama Nr.5):
a. ora 08.30 sub HW în casetele inferioare ale diagramei ; completăm cu orele
09.30, 10.30, 11.30;
b. pe rigla superioară a diagramei marcăm valoarea apei înalte, 6.9 m;
c. pe rigla inferioară a diagramei marcăm valoarea apei joase, 1.4 m;
d. unim cele două puncte cu o dreaptă;
7. stabilim poziţia orei 11.00 pe scala de timp a curbei mareei care coincide cu două ore şi 30
minute după ora apei înalte;
8. ridicăm o verticală din acest punct până la intersecţia cu curba mareei;
9. din punctul astfel obţinut trasăm o dreaptă orizontală până la intersecţia cu dreapta care
uneşte valorile apei înalte cu cele ale apei joase; de aici ridicăm o verticală până la rigla de apă
înaltă şi găsim valoarea de 4.9 m.
Aşadar, la ora 11.00 din data de 28 februarie înălţimea apei este de 4.9 m.
2.3.1.3 Determinarea orei la care mareea are o înălţime dată pentru un port secundar
Aceasta este problema inversă a problemei anterioare. Ea poate fi formulată astfel:

„Să se determine ora la care înălţimea apei din portul PADSTOW va fi de 4.9 m pe data
de 28 februarie”.
Algoritmul este identic cu cel de anterior până la momentul trasării dreptei care uneşte
valorile apei înalte şi apei joase şi înscrierea orelor în casetele inferioare ale diagramei (Diagrama
Nr.6).
H.W.Hts.m
0 2 4 6 8 10 12
0 1 2 3 4 5 6
M.H.W.N.
M.H.W.S.
MEAN RANGES
0.9 Springs 4.5m

Neaps 1.8m
0.8
MILFORD HAVEN
0.7
CHART DATUM
0.6
0.5
0.4
0.3
0.2
M.L.W.N.
M.L.W.S.
0.1
1 2 L.W -6h -5h -4h -3h -2h -1h H.W +1h +2h +3h +4h +5h L.W
0 2 4 08.30 09.30 10.30 11.30
L.W.Hts.m
Diagrama Nr.6
În continuare se procedează în felul următor:
- se determină pe rigla apei înalte valoarea de 4.9 m;
- se coboară o verticală până la intersecţia dreptei care uneşte valorile apei înalte şi apei
joase;
11
- se trasează o dreaptă orizontală până la intersectarea curbei de maree şi apoi se coboară o

verticală până la scala de timp unde se citeşte ora 11.00.
Aşadar, ora la care înălţimea apei în portul PADSTOW pe data de 28 februarie este de 4.9 m
este ora 11.00.
În lipsa unor tabele de maree ( Admiralty Tide tables A.T.T.) va putea fi folosită cu succes
almanahul nautic Brown’s Nautical Almanach BNA. Modalitatea de folosire a tabelelor conţinute
de această publicaţie a Amiralităţii britanice va fi descrisă în subcapitolul următor.
Temă pentru studiu 2.3.1 Utilizand tablele ATT (Admiralty Tides Tables) şi
algoritmul prezentat, calculati ora apei înalte şi a apei joase şi înălţimile acestora
pentru portul secundar ST. MARY’S la data de 21.01......, .Explicaţi.
2.3.2 Utilizarea diagramelor pentru rezolvarea problemelor de maree la intrarea

navelor în porturile secundare cu ajutorul BNA
În cuprinsul publicaţiei BNA vom găsi în partea a III-a date referitoare la calcule de
maree. Această parte intitulată Table de maree - Tide Tables conţine predicţiile zilnice pentru apa
înaltă de dimineaţă şi pentru cea care se produce după amiaza pentru toată coasta Marii Britanii,
coastele Europei de Vest, ale Indiei, Australiei, noii Zeelande, Canadei şi Americii.
În continuarea acestor table se găsesc tablele care conţin constantele de maree pentru
porturile englezeşti şi separat pentru porturile străine.
Almanahul permite rezolvarea unor probleme cum sunt:
- determinarea orei apei înalte şi a valorii acesteia în porturile standard;
- determinarea orei apei înalte şi a valorii acesteia în porturile secundare.
a. Determinarea orei apei înalte şi a valorii acesteia într-un port secundar
Formularea problemei:
„Să se determine ora ape înalte şi valoarea acesteia în portul BREMEN în după amiaza
zilei de 5 aprilie 2003”.
Algoritmul de lucru este următorul: Standard Port M.H.W.
- deschidem almanahul BNA la pagina la and Time Secondary Ports
Differences Zone Sp. Np.
care începe tabla intitulată „Tidal constans
h. m.
for foreign ports”; Wilhelmshaven
- căutăm portul secundar BREMEN şi - 0052 - 1 Alte Weser Lighthouse.. 3.3 2.8
+ 0035 - 1 Bremerhaven............... 4.0 3.6
observăm că portul WILHELMSHAVEN + 0215 - 1 Bremen........................ 4.1 3.6
este portul standard (vezi extrasul din

BNA);
- din tabel rezultă că valoarea constantei de timp pentru portul secundar este +02.15 adică
două ore şi 15 minute. Semnul plus indică faptul că această constantă de timp se va
adăoga orei mareei înalte determinate pentru portul WILHELMSHAVEN.
- determinarea orei apei înalte în portul secundar se face cu ajutorul următorului tip de
calcul :
Ora apei înalte la Wilhelmshaven 5 aprilie 2003.....................15.08
11
Constanta de maree pentru Bremen......................................+ 02.15

Ora apei înalte la Bremen p.m. ................................................17.23
- în continuare observăm că valorile apei înalte sunt date pentru mareea de sizigii (4.1
m) şi pentru mareea de cuadratură (3.6 m). Va trebui să optăm pentru una din cele două
valori. Pentru aceasta este necesar să deschidem almanahul la tablele efemeride ale
Soarelui, Lunii şi stelelor unde constatăm că pentru data de 5 aprilie faza Lunii este de
primul octant deci este mai aproape de Lună nouă.
- vom alege deci valoarea pentru mareea de sizigii, adică înălţimea apei la Bremen în după
amiaza zilei de 5 aprilie este de 4.1 m.
Temă pentru studiu 2.3.2 Utilizand BNA( Brown's Nautical Almanach) şi algoritmul
prezentat, determinaţi orei apei înalte şi a valorii acestei în portul secundar Bremen la la data de
21.01.2013. Explicaţi.
1) Terminologia de Seasonal change in mean level, se referă la:

b ) Variaţiile produse c ) Variatii sezoniere ale d ) Variatiile sezoniere
a ) Variaţiile produse
asupra vremii de catre fenomenului de maree introduce de hidrografi
asupra mareei de
maree datorită debitului fluviilor pentru chart datum datorita
efectele meteorologice
densităţii apei
Pentru a utiliza diagramele de maree pentru un port secundar, vom folosi diagrama :
a ) Portului standard caruia
b ) Portului imediat următor c ) Diagrama proprie d ) Toate variantele
i-a fost atribuit respectivul
după indexul geografic aferentă portului anterioare sunt
port secundar
secundar respectiv corecte
3) Cu semnificatie există atunci cand valoarea constantei de timp pentru mareea inalta aferentă portului
secundar este +02.15:
d ) Diferenta
de timp pentru
c ) apa înaltă in
a ) ora apei înalte in portul orice maree
b ) Semnul plus indică faptul că această portul secundar are
principal a depasit cu 02.15 produsă in
constantă de timp se va adăuga orei mareei o diferenta de
ora apei inalte pentru portul portul principal
înalte determinate pentru portul principal 02.15 fată de apa
secundar fata de portul
joasă
secundar este de
02.15
11
1. Prezentaţi etapele algoritmului de determinare a orei producerii mareei pentru o anumita

inaltime şi dată aferente unui port secundar, cu ajutorul ATT;
2. Prezentaţi etapele algoritmului de determinare a inaltimii mareei pentru o anumita oră şi dată
aferente unui port secundar cu ajutorul ATT;
1.Raspuns corect: a 2. Răspuns corect: a 3. Răspuns corect: b
2.3.6. BIBLIOGRAFIE

Constanţa, 1997.
11

OCEANOGRAFIE
FORMELE DE MIŞCARE ALE APELOR MARINE. VALURILE
Cuprins
Valurile: Definitie, elementele valurilor, clasificare.
Valurile de vânt, hula şi alte forme de mişcare ale apelor marine. Influenţa valurilor
asupra navigaţiei

• Definească valurile, prezinte corect elementele valului şi corelatiile acestora cu
condiţiile hidrometeorologice si sa clasifice valurile
• Descrie şi prezinte corect particularităţile valurilor de vant, hulă şi alte tipuri de
valuri;
• Să prezinte influenţa valurilor asupra navigaţiei şi modalităţi de calcul la bordul a
elemntelor valurilor
2.4.1 Valurile: Definitie, elementele valurilor, clasificare.
Valurile sunt mişcări neperiodice ale apei oceanice în care fiecare particulă descrie o
orbită circulară; deci în cazul valurilor, apa nu se deplasează din cauza orbitei circulare.
Elementele valurilor sunt :
Fig. 2.4.1 Elemente generale ale valurilor (Prelucrarea după http://www.utdallas.edu)
11
Creasta - linia cea mai înaltă a valului în raport cu nivelul suprafeţei apei. Vârful este
partea cea mai înaltă a crestei.
Talpa (Baza) - adâncitura sau golul valului, adică partea cea mai joasă din profilul valului
în raport cu nivelul suprafeţei apei.
Înălţimea - distanţa măsurată pe verticală între creastă şi talpa (baza) valului .
Lungimea - distanţa măsurată pe orizontala care uneşte vârfurile a două creste
consecvente sau a două adâncituri consecutive.
Panta - unghiul de înclinare al valului, în raport cu orizontala. Se exprimă prin
raportul dintre înălţimea şi lungimea valului: P = H / L.
Frecvenţa - numărul de valuri care trec printr-un punct oarecare în unitate de timp.
Fig. 2.4.2. Amplitudinea şi perioada unui val
Fig. 2.4.3. Energia şi frecvenţa valurilor
Direcţia - punctele cardinale sau alte repere spre care se îndreaptă valul
11
Viteza - distanţa parcursă de creasta valului într-o unitate de timp:
unde:
g - acceleraţia gravitaţională
Dacă S=L, vom avea V= L/T
Fig. 2.4.4 Miscarea valului pe adancime şi lungime (Prelucrarea după http://www.utdallas.edu)
11
Fig.2.4.5 Mişcarea apei în cadrul valurilor; a-mişcarea particulelor de apă într-o apă adâncă; b-
mişcarea particulelor de apă din largul mării; c-mişcarea particulelor de apă în sectoarele cu
adâncimi reduse; d - mişcarea particulelor de apă întră valuri (www.mandrescu.com)
Lungimea de undă reprezintă distanţa pe orizontală dintre două creste succesive; direcţia
de propagare a valurilor fiind un alt element.
Cauza cea mai frecventă a formării valurilor este vântul, între cele două fenomene
existând legătura (Tabelul nr 2.4.1) :
11
Tabelul nr. 2.4.1

VÂNT VAL
˚Bf viteza [m/s] h [m] L [m] τ [sec]
1 2÷3 0,25 până în 10 2÷3
5 10 2,5 40 5
7 16 5 85 7,5
10 25 11 1280 13
11 peste 27 peste 12 1400 16
Valurile se clasifică după mai multe criterii :

a) după cauza care le generează :
- valuri de vânt;
- valuri seismice;
- valuri staţionare;
- valuri interne;
- valurile navei;
b) după durata acţiunii :
- valuri întreţinute – care se manifestă atâta timp cât acţionează forţa generatoare;
- valuri libere – valurile de hulă;
c) după dimensiunile geometrice ale valurilor :
- valuri scurte – când raportul dintre lungime şi înălţime este mai mic de 40;
- valuri lungi – când raportul dintre lungime şi înălţime este între 2÷25.
d) Dupa modul şi cantitatea de transmitere a energiei (Fig 2.4.6)
11
Temă pentru studiu 2.4.1 Utilizand adresa http://hyperphysics.phy-

astr.gsu.edu/hbase/wavrel.html#c1, calculati elementele valurilor in diferite situatii
conform modelelor dezvoltate. Comentati rezultatele si definiti tipul de valuri obtinute
2.4.2 Valurile de vânt, hula şi alte forme de mişcare ale apelor marine.
Valurile de vânt
Iau naştere datorită acţiunii tangenţiale a vântului asupra suprafeţei apei. Valoarea
dimensiunilor depinde de direcţia şi durata de acţiune a vântului (fech), intensitatea vântului,
configuraţia coastei şi relieful submarin.
Iniţial se formează mici încreţituri ale apei, care la încetarea vântului se pot amortiza,
apoi, odată cu intensificarea vântului, valurile cresc ca dimensiuni, iar creasta valului poate fi
spulberată şi împrăştiată pe toată suprafaţa mării. Crestele retezate şi înspumate se numesc
berbeci, lebede sau armăsari.
Valurile acţionează în mod diferit la ţărm şi în larg. La ţărmurile înalte forţa de izbire fiind
în jur de 30 T/m2, determină erodarea bazei ţărmului, prăbuşirea părţii superioare şi retragerea
falezei. La ţărmurile joase, creasta valului se răstoarnă peste mal şi se prelinge.
Relatia dintre energia valului pe m2 şi inaltimea valului poate fi exprimata grafic conform
figurii 2.4.7
Fig 2.4.7 Relatia dintre energia valului si inaltimea sa (Prelucrarea după http://www.utdallas.edu)
11
Valurile din larg sunt mai ales valuri de hulă. Valurile de hulă sunt produse de o
perturbaţie meteorologică şi se manifestă şi după ce cauza generatoare a încetat. Aceste valuri
pot apare însă şi înaintea acestei perturbaţii. Ele preced sau urmează o furtună.
Se propagă sub formă de sisteme (rânduri). În zona de formare au înălţime şi lungime
mare şi pe măsură ce se îndepărtează de cauză, înălţimea scade, dar lungimea şi viteza rămân
aceleaşi.
Valurile de hulă pot avea până la 400 m lungime şi 4 m înălţime. Direcţia de propagare a
acestor valuri se modifică dacă întâlnesc zone cu funduri mici. În mare largă şi adâncă, indică
întotdeauna direcţia vântului.
Brizanţii – sunt valuri de hulă produse de furtuni îndepărtate care întâlnesc ape puţin
adânci şi se deformează crescând exagerat în înălţime. La scăderea adâncimii, crestele se
răstoarnă din cauza înălţimii exagerate. Brizanţi de dimensiuni mari se formează pe coastele
Australiei de Est, Californiei şi Ins.Hawaii.
Valurile seismice
Sunt valuri care se produc ca urmare a unor cutremure de pământ submarine sau a
prăbuşirii unor pachete de aluviuni. În largul mării sunt greu de detectat, având lungimi de
peste 100 Mm, înălţimi de câteva picioare şi viteze de până la 300 Nd.
La intrarea în ape puţin adânci, devin mai scurte dar foarte înalte – până la 30 m. Iniţial
mişcarea se propagă pe verticală, de la hipocentru la epicentru (suprafaţa apei). De la
suprafaţă se propagă concentric în toate direcţiile.
Primul val este cel mai înalt, cu energia cea mai mare, după care urmează o succesiune de
valuri mai mici, şi apoi treptat dispar.
Perioada de formare este de 10÷40 minute. Aceste valuri se numesc tsunami. Ele parcurg
distanţe mari (de exemplu 1/3 din Pacific). Sunt valuri deosebit de violente. Câteodată se
observă o scădere bruscă a apei în largul mării – înaintează talpa.
Valurile staţionare (seişe) – sunt valuri anemobarice. Sunt caracteristice mărilor închise
sau semiînchise şi se manifestă ca un fel de pendulare a masei de apă de la un ţărm la altul.
Pot fi confundate de cele mai multe ori cu mareea.
Valurile interne (apă moartă) – sunt caracteristice zonelor polare şi se formează în zona
de vărsare a unor fluvii (Lena, Obi, Enisei). Reduc simţitor viteza de înaintare a navelor.
Valurile navei – sunt determinate de înaintarea navei prin apă. Sunt oblice faţă de corpul
navei, cu o înclinare de 15˚÷20˚. Depind de viteza navei, profilul navei şi agitaţia mării.
În zona ţărmurilor înalte, pe timpul furtunilor, pot lua naştere valuri de interferenţă, care
pot atinge înălţimi de 50 m. Apa din primul val se combină la retragere cu următorul val, din
această combinare rezultând un val de dimensiuni mai mari.
11
Temă pentru studiu 2.4.2 Utilizand urmatoarele adrese de internet vizualizati modul
de formare a diferitelor tipuri de valuri>https://www.youtube.com/watch?v=kIdESF0OwTo;
(formare valuri transversale, longitudinale) tsunami
(https://www.youtube.com/watch?v=SlwZzbGh7Cw) intrarea navei in tsunami
https://www.youtube.com/watch?v=OdhfV-8dbCE. Comportarea navei pe valuri pe timp de
furtuna ( https://www.youtube.com/watch?v=K6AfSckWSZA) . Comentati

1. Ce sunt valurile?
b.Valurile sunt c.Valurile sunt mişcări
d.Valurile sunt mişcări
a.Valurile sunt mişcări mişcări periodice ale cu amplitudine constantă
periodice ale apei oceanice în
neperiodice ale apei apei oceanice în care si periodică ale apei
care fiecare particulă este
oceanice în care fiecare fiecare particulă oceanice în care fiecare
translatată odata cu apa de
particulă descrie o orbită descrie o orbită particulă descrie o orbită
mare
circulară circulară eliptică
2) Care sint factorii care influenteaza caracteristicile valului ?

a ) Suprafata de contact; Coeficientul de
b ) Forta vintului; Durata c ) Forta vintului; Suprafata
frecare si abatere Corolis; Forta vintului;
de actiune a vintului; Suprafata de contact; Durata de actiune a
Durata de actiune a vintului; Adincimea
de contact; Adincimea apei. vintului; Latitudinea locului.
apei.
5) Cum se manifesta un tsunami in ocean deschis?
d ) Valuri mari cu
a ) Mare violenta cu b ) Nu sunt schimbari c ) Hula moderata cu
lungimi si inaltimi
valuri din toate directiile notabile in starea marii directie nedefinita
extreme
1. Reprezentati si definiti elementele valului

2. Clasificati valurile dupa urmatoarele criterii: după cauza care le generează ; Dupa modul
şi cantitatea de transmitere a energiei
11
1.Raspuns corect: a 2. Răspuns corect: b 3. Răspuns corect: b
2.4.6. BIBLIOGRAFIE

Constanţa, 1997.
5. http://hyperphysics.phy-astr.gsu.edu/hbase/wavrel.html#c1
11

METEOROLOGIE
ANTICICLOANE
Cuprins
Definiţie, întinderea şi evoluţia anticicloanelor şi reprezentarea barică a unui
anticiclon;
Tipuri de anticicloane (clasificare), vremea asociată anticicloanelor;
Deplasarea maselor de aer şi direcţia vânturilor în anticiclon, reprezentarea grafică a
anticicloanelor pe hărţile meteorologice.

Studentul să fie capabil să:
• Definească: Anticiclonul şi parametri caracteristici;
• Prezinte: Clasificarea anticiloanelor, procesele ce au loc in dezvoltarea acestora
precum şi vremea asociată,
• Reprezinte şi să recunoască corect pe/de pe hărţile meteorologice anticicloanele
deplasarea maselor de aer şi direcţia vânturilor caracteristice acestora.
1.15.1 Definiţie, întinderea şi evoluţia anticicloanelor.
Definitie
Sunt forme pozitive ale reliefului baric reprezentate pe harta sinoptică prin izobare mai
rare în părţile loc centrale şi mai dese către periferie. Diametrul izobarei închise de la
periferia unui anticiclon variază între 200 – 300 km când acesta are dezvoltarea redusă (fiind
conturat de o singură izobară) şi peste 3000 km când dezvoltarea lui este maximă, ajungând
in unele cazuri extreme şi la 10.000 Km. De regulă, însă măsoară 1000 -1500 km. Suprafaţa
ocupată de un anticiclon variază între câteva sute de mii de km2 şi câteva milioane km2
Activitatea anticiclonică nu poate fi desprinsă de cea ciclonică. Anticiclonii şi ciclonii
constituie două laturi ale unui proces general de dinamică a atmosferei care se condiţionează
reciproc si odată cu aceasta intră în relaţii de reciprocitate si cu suprafaţa activă, asigurând
continuitatea circuitului global al transformărilor de energie, masă, de umezeală si de impuls
în cadrul întregului geosistem terestru.
Anticiclonii reprezintă deci, opusul ciclonilor.
Presiunea în centrul anticiclonilor oscilează obişnuit între 1020 şi 1030 mb, dar poate
depăşi uneori 1060 mb în regiunile intertropicale şi 1080 mb în cele extratropicale.
1
Fig 15.1Miscarea orizontală a aerului intr-un anticiclon situat in emisfera nordică
Mişcările aerului sunt descendente, în plan vertical (slab ascendente la periferii) şi

divergente, în plan orizontal. La suprafaţa terestră vânturile formează un vârtej orientat în
sensul acelor de ceasornic, de la centru spre periferii (Fig 15.1; 15.2).
Temperatura aerului este distribuită neuniform, partea estică a anticiclonului,
unde predomină vânturile de nord, fiind mai rece, iar cea vestică, în care predomină
vânturile de sud, mai caldă.
Fig 15.2 Miscarile caracteristice intr-un anticiciclon si proiectia acestora in plan orizontal
2
Nebulozitatea şi precipitaţiile depind de umezeala şi stabilitatea aerului din

diferite părţi ale anticiclonului şi de anotimp. Deplasarea anticiclonilor are loc mai ales de la
nord – vest spre sud est, adică pe direcţia vântului conducător din stratul de aer cu înălţimi
cuprinse între 3 – 5 km
Temă pentru studiu 1.15.1: Observati pe o hartă sinoptică reprezentarea grafică a

anticicloanelor.Identificaţi elementele caracteristice.
1.15.2 Tipuri de anticicloane (clasificare), vremea asociată anticicloanelor
1.15.2.1 Localizarea anticicloanelor in cele două emisfere pe anotimpuri (Fig 15.3):
Fig 15.3 Localizarea anticicloanelor pe glob
Emisfera nordică
vara
- anticiclonul azorelor (1025 mb) – are influenţe până în S-E Europei şi S-E Statelor Unite.
La pătrunderea pe continent determină averse de ploaie cu descărcări electrice. În
interiorul continentului determină o vreme foarte caldă şi secetoasă ;
- anticiclonul hawaian (1022 mb) – este perechea primului. Produce ploi pe coastele de vest
ale Statelor Unite, Canada ;
3
iarna
- anticiclonul siberian (1050 mb) – pe uscat. Produce o vreme frumoasă şi foarte rece;
acţionează iarna;
- anticiclonul canadian (1025 mb) – determină o vreme frumoasă şi răcoroasă;
Emisfera sudică
- anticiclonul sud-atlantic – Insula Sf.Elena;
- anticiclonul indian – Insula Sf.Mauriciu;
- anticiclonul pacific – Insula Paştelui.
Toţi trei anticicloni au valori ale presiunii de 1020 mb şi îşi păstrează zona lor de acţiune
în tot timpul anului.
1.15.2.2.Clasificarea anticicloanelor
Anticiclonii pot fi clasificaţi pe baza mai multor criterii (S. Ciulache, 1985; Pop, 1988;
Moldovan,1999; Ecaterina Ion-Bordei, Simona Căpsună, 2000; Ecaterina Ion-Bordei, Gabriela
Taulescu, 2008 etc.)
După origine remarcăm:
- anticiclonii termici de iarnă formaţi din cauza răcirii radiative a suprafeţei active continentale în
timpul semestrului rece (ex. anticiclonii Est-Europeni, Siberian, Canadian);
- anticiclonii dinamici, care au la bază cauze dinamice, pe suprafeţele de apă (asa sunt anticiclonii
subtropicali din ambele emisfere, ex. A. Azoric, A. Sud-Atlantic).
După înălţime se deosebesc:
- anticicloni josi, la sol, cu dezvoltare verticală redusă, în troposfera inferioară. Sunt asimetrici si
reprezintă faza iniţială a anticiclonilor,
- anticicloni la înălţime, întâlniţi numai în straturile înalte, fără a avea corespondenţă la sol;
acestia ocupă poziţii în altitudine deasupra ciclonilor,
- anticiclonii înalţi cu dezvoltare verticală mare, păstrându-si izobarele închise si în troposfera
superioară. Sunt calzi, puţin mobili si au miscări descendente pronunŢate.
După temperatură vom avea:
- anticicloni calzi, de brâu tropical cu temperaturi superioare celor din troposfera superioară
limitrofă, cu mobilitate redusă si înălţime mare cât toată troposfera (deasupra lor, tropopauza
este
bombată); acestia sunt anticicloni de brâu subtropical;
- anticicloni reci de calotă polară care se dezvoltă în aer rece si numai în troposfera inferioară.
La înălţime le corespund formaţiuni barice ciclonice; au la centru temperaturi foarte scăzute -40°
... -50°C si presiuni foarte mari, 1040 -1050 hPa.
După miscare intalnim:
- anticicloni mobili, cei care se deplasează la latitudini medii, din sectorul vestic spre cel
estic, în alternanţă cu ciclonii mobili.
- anticiclonii staţionari, care au deplasare foarte lentă sau sunt imobili într-un interval mare de
4
timp (mai ales cei subtropicali oceanici, sau continentali, de iarnă).

După poziţia în serie se pot deosebi:
- anticicloni iniţiali, care deschid seria lor;
- anticicloni finali, care închid seria de cicloni sau anticicloni de invazie (transportă aerul polar
sau arctic spre sud producând răcirea vremii).
După poziţia geografică sunt:
- anticicloni arctici;
- anticicloni antarctici;
- anticicloni din zonele temperate, de origine termică (ex. siberian, canadian);
- anticicloni subtropicali, calzi, de origine dinamică, situaţi pe oceane în
emisfere, între 20° si 30°, cu presiune de 1025 - 1030 hPa la centru, după cum urmează:
- Anticiclonul Azorelor (Nord -Atlantic);
- Anticiclonul Hawaii (Nord - Pacific);
- Anticiclonul Pacificului de Sud (Insula Pastelui);
- Anticiclonul Sud-Indian (Insula Mauritius);
- Anticiclonul Sud - Atlantic (Insula Sf. Elena).
1.15.2.3 Structura anticiclonului mobil şi vremea
Anticiclonul are o structură simetrică, la suprafaţa terestră , el fiind lipsit de fronturi

care apar, desigur destrămate, către periferiile lui, adică la contactul cu periferiile ciclonilor
învecinaţi.
Starea timpului în anticiclon este deteminată de : însuşirile maselor de aer care îl
alcătuiesc, de înălţimea inversiunii termice, de caracteristicile suprafeţei active şi de
anotimp. În general, predominarea mişcărilor descendente, care compensează împrăstierea
aerului prin divergenţa vânturilor de sol, determină înseninări frecvente pe suprafeţe mari
din centrul anticiclonului. Timpul senin poate fi înregistrat atât vara, cât şi iarna.
De aici, concluzia ca vremea în anticiclon este in general o vreme frumoasă, mai
răcoroasă vara şi rece iarna, fără precipitaţii, singurul fenomen întâlnit fiind ceaţa.
Mişcarea descendentă a aerului provoacă această vreme frumoasă. Sunt însă situaţii când în
semestrul rece timpul poate fi închis, cu precipitaţii slabe, extinse pe suprafeţe foarte mari.
Se poate afirma că un anume anticiclon se poate încadra, după diverse criterii, în mai multe
categorii.
- De obicei, anticiclonii se caracterizează prin timp frumos, stabil şi de durată, aspect
determinat
de caracterul descendent al curenţilor de aer, care destramă sistemele noroase, atât vara, cât si
iarna.
• Iarna, se poate produce :
-uneori pe timp închis, precipitaţii slabe, neînsemnate cantitativ, extinse
pe suprafeţe foarte mari, de tipul burniţei, sau legate de trecerea fronturilor destrămate de la
periferia
anticiclonului, sau a fronturilor din altitudine (Stoica, 1960).
-alteori, pe timp anticiclonic, vremea este senină, secetoasă fi geroasă, cu temperaturi
minime coborâte, răciri noctume, puternice, care accentuează inversiunile de temperatură şi
ceţuri de radiaţie.
• Vara, pe timp anticiclonic:
5
-vremea este senină, secetoasă si călduroasă, cu inversiuni termice noctume, care sunt
distruse ziua de convecţia termică; aceasta din urmă poate crea, uneori, nori Cumulonimbus,
din care pot cădea precipitaţii convective cu caracter de grindină însoţite de vijelii si oraje.
Răcirile noctume favorizează depunerile de rouă, în cantităţi bogate care pot acoperi până la
1/3 din cantitatea medie multianuală de precipitaţii (Buiuc, 1990), iar uneori, formarea
ceţurilor de radiaţie pe uscat, si de evaporaţie pe suprafeţele de apă.
În general, regimul elementelor meteorologice este foarte clar exprimat si cu

amplitudini apreciabile, mai ales pentru temperatură si umezeală. La periferia anticiclonilor
se observă situaţii de timp cu caracter de tranziţie de la anticiclon la ciclon. Astfel, ţinând
seama de poziţia anticiclonului de o parte sau de alta a unui ciclon tânăr prezentat in cursurile
anterioare, se poate constata in cazul in care va situaţi cu nava in una din uonele specificate,
următoarele caracteristici:
- în partea estică a anticiclonului (M), învecinată cu cea vestică a ciclonului tânăr (D), pot
apărea nori cumuliformi si stratiformi, care se diminuează treptat. spre interiorul
anticiclonului;
- în partea sudică a anticiclonului (M), invecinată cu cea nordică a ciclonului (D), se pot
observa nori Cirrus, Cirrostratus si Altostratus, chiar si Nimbostratus;
- în partea vestică a anticiclonului (M), învecinată cu cea estică a ciclonului (D) se remarcă
primele semne ale apariţiei frontului cald, cu nori Cirrus, Cirrostratus si scăderea presiunii,
după care apar norii Cumulus;
- în partea nordică a anticiclonului (M), vecină cu cea sudică a ciclonului (D) se constată
prezenţa unor nori stratiformi compacţi, uneori si ceţuri advective în semestrul rece si timp
senin pe continente în semestrul cald.
Anticiclonii mobili polari (AMP)

Cercetările moderne, bazate pe imagini satelitare, consideră că principalul factor care
modifică stările de vreme si de climă din zona temperată, nu îl constituie ciclonii extratropicali, ci
anticiclonii mobili polari (AMP) (Leroux, 1993, Ecaterina Ion-Bordei, 2000, 2008). Acestia,
formaţi deasupra calotelor de gheaţă din regiunile celor doi poli, transportă pe la sol, spre
latitudini mici (respectiv spre zonele tropicale), aerul rece polar sau arctic, care ia locul celui cald
dirijat prin altitudine spre latitudinile mari (respectiv spre poli), realizându-se astfel, o miscare
compensatorie.
În deplasarea lor, AMP-urile se unesc formând aglomerări de anticicloni, care constituie
adevărate "baraje termice" în calea deplasării ciclonilor extratropicali pe care îi blochează.
Scurgerea laminară de aer rece si dens polar prin intermediul AMP-urilor determină
variaţii însemnate de presiune, temperatură, umezeala aerului, direcţia vântului, nebulozitate si
precipitaţii care au loc continuu, ceea ce provoacă modificări însemnate de vreme si climă.
Anticiclonii se resping astfel ca, daca apare un anticiclon langa Islanda, anticiclonul
Azorelor se va retrage spre sud la o distanta de circa 1500…2000 mile marine, lasand o zona
mai larga la discretia depresiunilor barice, care vor patrunde astfel, in vestul si sud-vestul
Europei. In emisfera Nordica, nucleele de presiune inalta (anticicloni tineri) sunt produse de
presiunile inalte din Siberia si Canada, (mai redus) si impinse spre est, la intervale de timp,
astfel incat sa refaca (intareasca) anticiclonii de deasupra oceanului, care se deplaseaza spre
ele, le inghit si revin la pozitiile lor anterioare.
Datorita deplasarii spre est cu viteze de 20…30 Nd. acesti anticicloni aduc perioade scurte
de vreme frumoasa peste zonele deasupra carora trec.
6
Temă pentru studiu 1.15.2: Stabiliti un voiaj al navei pe rută in bazinul de nord al
Oceanului Atlantic, astfel incât să traversaţi un anticilon situat pe o harta sinoptică (o puteti
obtine de pe http://www.ecmwf.int/ products/forecasts/d/charts sau www.wetter.com).
Urmăriti caracteristicile vremii pe masura parcurgerii anticilonului: directia si viteza vantului,
nebulozitate, tipuri de nori asociaţi etc.,
1.15.3 Deplasarea maselor de aer şi direcţia vânturilor în anticiclon, reprezentarea

grafică a anticicloanelor pe hărţile meteorologice.
Miscarea aerului într-un anticiclon este descendentă în plan vertical în porŢiunea centrală (usor
ascendentă spre periferie unde vine în contact cu un ciclon) si divergentă (centrifugă) în plan
orizontal (fig. 15.2).
În secţiune verticală, anticiclonul are o formă de cupolă, de relief pozitiv.
În emisfera nordică, miscarea aerului în plan orizontal, la sol este conformă acelor de
ceasornic, iar în cea sudică, invers acestora (v. Fig. 15.2).
Vântul înclină sub un unghi de 30° faŢă de izobare, iar abaterile faţă de gradientul baric
orizontal pot fi de 20° ca si la ciclon.
Principalii parametri meteorologici datorită miscării maselor de aer, evoluează astfel:
Temperatura se distribuie diferit: pe partea de est unde predomină vânturile de nord
temperaturile sunt mai reduse, fiind mai rece, în timp ce pe latura de vest, unde predomină
vânturile de sud, acestea sunt mai ridicate.
Umezeala aerului este redusă.
Nebulozitatea este absentă si transparenţa aerului mare. Curenţii de aer descendenţi
destramă norii si predomină timpul senin.
Apar inversiuni termice care împiedică convecţia, deoarece predomină curenţii de aer
descendenţi
Din această cauză, din anticicloni nu cad precipitaţii, sau dacă se produc, acestea sunt
slabe si cad din sectoarele lor periferice, unde vin în contact cu ciclonii. De asemenea, pe sol, din
cauza răcirii radiative a suprafeţei active, vaporii de apă rezultaţi din procesele de evaporaţie si
evapotranspiraţie condensează sub forma depunerilor bogate de rouă vara, sau formează ceţuri, ori
nori stratiformi în sezoanele de tranziţie si iarna.
Datorită predominării timpului senin, în zilele calde de vară, se pot dezvolta local, curenţi
de,convecţie termică care formează nori convectivi de mică extensiune de tipul Cumulus Humilis.
Convecţia termică distruge inversiunile de temperatură si dezvoltă, uneori, nori de tipul
Cumulonimbus din care cad precipitaţii locale, de scurtă durată, sub formă de aversă, cu
intensitate mare, însoţite de grindină, vijelii, oraje, după care, cerul se înseninează rapid. Datorită
caracterului stabil al timpului într-un anticiclon nu se formează fronturi atmosferice, iar cele
preexistente se distrug.
Precipitaţiile lipsesc, nefiind sisteme noroase care să le favorizeze. Totusi pe la periferia
lor, se
poate prelinge aerul cald, care favorizează precipitaţiile, relativ slabe, după cum s-a precizat mai
sus.
Direcţia de deplasare a anticiclonilor în emisfera nordică este de la nord-vest spre sud-est,
conform cu direcţia vântului din troposferă, la înălţimi de 3 - 5 km (anticiclonii se dezvoltă mai
puţin pe verticală decât ciclonii).
7
Sunt si situaţii de deplasare a anticiclonilor pe direcţie nord-sud, meridională, mai

frecvente decâtîn cazul ciclonilor. În genere, anticiclonii sunt mai puţin mobili decât ciclonii. În
ultimele faze de dezvoltare, au viteză de deplasare redusă, mai ales în ultima fază; ei se pot
menţine multe zile consecutiv. (Fig 15.4)
Fig 15.4 Axele de deplasare a anticiclonilor in Europa (Adaptare după Multanovski,

citat de Gh. Pop, 1988)
Anticicloni (se notează pe hartă cu M, B, H) marcându-se cu albastru.Reprezentarea pe
harţile sinoptice si caracteristicile vremii – vezi curs 3 sem I.
Fig 15.5 Harta sinoptică cu reprezentarea unui anticiclon tipic pe timpul verii in zona europeana
Reprezentarea unor zone anticiclonale din bazinul Oceanului Atlantic de nord pe harţi
sinoptice, respectiv imagini satelitare (Fig 15.6)
8
Pressure Chart - Midday
UK - Satellite Image
Fig 15.6 Zone anticiclonare reprezentate pe harta sinoptică la data de 19 febr 2012 insoţite de imagini
satelitare. A se urmari prin comparatie, nebulozitatea asociată fronturilor atmosferice aferentei zone
depresionare din sudul Groenlandei
Temă pentru studiu 1.15.3: Urmariti deplasarea anticilonilor prin evaluarea

succesivă a unor harti sinoptice (din 6 in 6 ore). Accesaţi on-line următoarele adrese:
9
www.wetter.com, www.weatherzone.com.au; http://www.ecmwf.int/; www.ecmwf.int

/products /data /software /metview3 http://worldweather.wmo.int/ şi analizaţi această
evolutie.
1.15.4. TESTE DE AUTOEVALUARE
1) Anticiclonii sunt caracterizati de obicei prin:

a ) Vreme frumoasa b ) Cer innorat si c ) Precipitatii continue si d ) Cer complet acoperit
si uscata vanturi puternice rafale de vant si vant slab
2. Cum sunt miscările aerului intr-un anticiclon :
a. convergente in plan vertical (slab descendente la nivelele superioare) şi centrifuge in plan
orizontal
b divergente in plan vertical (slab convergente la nivelele superioare) şi centripete in plan
orizontal
c. ascendente, în plan vertical (slab descendente la periferii) şi convergente, în plan orizontal
d. sunt descendente, în plan vertical (slab ascendente la periferii) şi divergente, în plan
orizontal.
3.Cum va fi miscarea aerului pe orizontală intr-un anticiclon in emisfera sudică?
a.In sensul acelor de ceasornic
b.In sens invers acelor de ceasornic;
c. In sens trigonometric
d. In sens direct
1. Prezentati clasificarea anticiclonilor după inaltime si pozitia geografică
2. Se da următoarea hărtă sinoptică:
Precizati care sunt formele de relief baric si caracteristicile generale ale vremii asociate, dacă
vă situaţi cu nava în punctul marcat prin dreptunghi.
10
1.Raspuns corect: a 2. Răspuns corect: d . 3. Răspuns corect: b,c,d
1.15.7. BIBLIOGRAFIE

6. Şelaru O., Elemente de meteorologie şi hidrologie maritimă, Editura Tipofin, Constanţa, 1997.
1. www.wetter.com,
2. www.weatherzone.com.au;
3. http://www.ecmwf.int/;
4. www.ecmwf.int /products /data /software /metview3
5. http://worldweather.wmo.int/
11

METEOROLOGIE
FORME SECUNDARE DE RELIEF BARIC
Cuprins
dorsala anticiclonică - definiţie, caracteristici, forme de reprezentare grafică pe hărţile
meteorologice
şaua barică- definiţie, caracteristici, forme de reprezentare grafică pe hărţile
meteorologice
talvegul depresionar - definiţie, caracteristici, forme de reprezentare grafică pe hărţile
meteorologice
culoarul depresionar, galeria depresionară, mlaştina barometrică - definiţie,
caracteristici, forme de reprezentare grafică pe hărţile meteorologice

• Definească: dorsala anticiclonică, şaua barică, talvegul depresionar, culoarul
depresionar, galeria depresionară, mlaştina barometrică
• Prezinte principalele caracteristici aferente pentru : dorsala anticiclonică, şaua
barică, talvegul depresionar, culoarul depresionar, galeria depresionară, mlaştina
barometrică
• Reprezinte şi să recunoască corect pe/de pe hărţile meteorologice formele de
reprezentare pentru: dorsala anticiclonică, şaua barică, talvegul depresionar,
culoarul depresionar, galeria depresionară, mlaştina barometrică
1.16.1 Dorsala anticiclonică - definiţie, caracteristici, forme de reprezentare grafică

pe hărţile meteorologice
Dorsala (ridge) este o extindere a zonei de inalta presiune, de forma unei creste ,
identica cu creasta muntoasa ce pleaca dintr-un masiv, printre doua vai ( depresiuni), scazand
in inaltime pana vine la nivelul vaii,deci la aceeasi presiune cu cea din depresiune.
Dorsala anticiclonica (Fig. 16.1) pe o harta sinoptică va apărea astfel ca o prelungire a

unui anticiclon intre doua depresiuni si se prezinta astfel:
– izobarele sunt in forma de “U” ;
– vantul este moderat ca urmare a izobarelor mai distantate;
– vreme bună.
1
Fig 16.1 Reprezentarea schematică a dorsalei anticiclonice
Fig 16.2 Reprezentarea pe o hartă sinoptică a unei dorsale
Temă pentru studiu 1.16.1: Accesati urmatoarea adresa: www.ecmwf.int /products

/data /software /metview3. Selectati de pe hartile sinoptice prezenta dorsalelor anticiclonice.
Analizati caracteristicile vremii asociate.
2
1.16.2 Şaua barică- definiţie, caracteristici, forme de reprezentare grafică pe hărţile

meteorologice
Saua barica este o formatiune barica instabila (Fig 16.3; 16.4)) ce ia nastere intre doua
depresiuni si doi anticicloni asezati in cruce si cedeaza locul rapid unei depresiuni,
caracterizata prin:
– gradientii barici au valori mici;
– vantul este slab si variabil;
– umiditatea relativa este ridicata;
– se produc descarcari electrice;
– ceata, foarte frecvent.
Fig 16.3 Reprezentarea grafica pentru o şa barică
Fig 16.4 Reprezentarea pe o harta sinoptică pentru o şa barică
3
Temă pentru studiu 1.16.2: Accesati urmatoarea adresa: www.ecmwf.int /products

/data /software /metview3. Selectati de pe hartile sinoptice reprezentarea pentru o sa barică
Analizati caracteristicile vremii asociate.
.
1.16.3 Talvegul depresionar - definiţie, caracteristici, forme de reprezentare grafică

pe hărţile meteorologice
Talvegul depresionar (Fig 16.5; 16.6)

Talvegul depresionar apare intre doua anticicloane, avand „forme alungite”, delimitate
adeseori prin izobare drepte şi paralele.Poate fi:
- frontal, cand are asociat un front cald si izobarele sunt in forma de “V” cu varful pe front,
vremea imbunatatindu-se la trecerea frontului;
- nefrontal, cu izobarele in forma de “U” aparand cel mai adesea in aerul rece din spatele unei
depresiuni; cand distantele la depresiune si anticiclon sunt mari, izobarele sunt paralele si
vremea buna alterneaza cu cea instabila.
Fig 16.5 Reprezentarea grafica pentru un talveg frontal, respectiv nefrontal
Temă pentru studiu 1.16.3: Localizati pe o harta geografică pozitionarea unor forme
de talveg in cele 2 emisfere. Accesaţi on-line următoarele adrese: www.wetter.com,
www.weatherzone.com.au; http://www.ecmwf.int/; www.ecmwf.int /products /data /software
/metview3 http://worldweather.wmo.int/ şi analizaţi comparativ pozitionarea acestor frome
secundare de relief baric la data accesării adreselor de către dumneavoastră.
1.16.4 Culoarul depresionar, galeria depresionară, mlaştina barometrică - definiţie,

caracteristici, forme de reprezentare grafică pe hărţile meteorologice
4
Culoarul depresionar este o zona de joasa presiune marginita de ambele parti de izobare
cu valori mai ridicate. El se poate intinde pe mii de kilometri, este mult mai larg decat
talvegul si leaga, de obicei, doua depresiuni atmosferice.
Galeria depresionara este o forma neregulata de presiune atmosferica joasa care serpuieste si
este marginita de valori ridicate de presiune atmosferica.
1. Ce este Saua barică?

a ) Forma de relief baric b ) Forma de relief baric c ) Forma de relief baric
secundara asociata anticilonilor ce principală asociata anticilonilor ce principală asociata depresiunilor ce
se formează intre 2 depresiuni si 2 se formează intre 2 depresiuni si 2 se formează intre 2 depresiuni si 2
anticicloni anticicloni anticicloni
2. Ce este dorsala ?
Forma de relief baric
a ) Forma de relief baric b ) Forma de relief baric principală principală asociata
secundara asociata anticilonilor ce se asociata anticilonilor ce se formează depresiunilor ce se formează
formează prin prelungirea unui prin prelungirea unui anticilon intre 2 prin prelungirea unei
anticilon intre 2 depresiuni depresiuni
depresiuni intre 2 anticiloni
3. Ce este talvegul
a ) Forma de relief baric
a ) Forma de relief baric secundara b ) Forma de relief baric principală secundara asociata
asociata depresiunilor ce se asociata depresiunilor ce se formează prin depresiunilor ce se
formează prin prelungirea unei zone prelungirea unei zone depresionare intre formează prin prelungirea
depresionare intre 2 anticicloni 2 anticicloni unui anticilon intre 2
depresiuni
Se dau următoarele hărţi sinoptice:
Precizati care sunt formele de relief baric secundar si caracteristicile generale ale vremii
asociate, dacă vă situaţi cu nava în punctele marcate prin dreptunghi.
5
b.
6
1.Raspuns corect: a 2. Răspuns corect: a . 3. Răspuns corect: a

1. www.wetter.com,
2. www.weatherzone.com.au;
4. www.ecmwf.int /products /data /software /metview3
7

METEOROLOGIE
SERVICII METEOROLOGICE
Cuprins
Organizarea, funcţionarea şi obiectivele serviciilor meteorologice coordonate de
Organizaţia Meteorologică Mondială;
Sursele informării meteorologice la bordul navelor. Servicii meteorologice maritime
speciale;
Fluxul informaţiilor dintre navă şi serviciile meteorologice ; Conţinutul buletinelor
meteo şi al mesajelor hidrometeorologice combinate. Avertizări de furtună şi pentru
alte situaţii hidrometeorologice periculoase

• Prezinte organizarea, funcţionarea şi obiectivele serviciilor meteorologice coordonate

de OMM şi să enumere Serviciile meteorologice oferite de centrul national/centrele
regionale
• Enumere şi să descrie sursele informării meteorologice la bordul navelor, precum şi
serviciile meteorologice maritime speciale.
• Prezinte fluxul informaţiilor dintre navă şi serviciile meteorologice;
• Reproducă structura conţinutului buletinelor meteo şi al mesajelor
hidrometeorologice combinate si să enumere condiţiile de transmitere a avertizărilor
de furtună /pentru alte situaţii hidrometeorologice periculoase
1.17.1 Organizarea, funcţionarea şi obiectivele serviciilor meteorologice coordonate de

Organizaţia Meteorologică Mondială.
Organizaţia Meteorologică Mondială (OMM) este o organizaţie

interguvernamentală constituită din 187 ţări membre şi teritorii sub egida ONU. Ea este
succesoarea Organizaţiei Meteorologice Internaţionale (OMI), care a fost creată în
a.1873. Înfiinţată în anul 1950, OMM devine agenţie specializată a Organizaţiei
Naţiunilor Unite în a.1951 în domeniul meteorologiei (vremea şi clima), hidrologiei şi
altor ştiinţe geofizice.
Deoarece clima şi vremea nu cunosc graniţe naţionale, cooperarea internaţională la
scară globală este esenţială pentru dezvoltarea meteorologiei şi hidrologiei precum şi
pentru a beneficia de la aplicarea lor. OMM asigură cadrul pentru această colaborare.
De la data instituirii, OMM are un rol deosebit , contribuind la asigurarea securităţii
şi bunăstării omenirii. Sub conducerea OMM şi în cadrul Programelor OMM, serviciile
naţionale meteorologice şi hidrologice contribuie substanţial la protecţia vieţilor
oamenilor şi proprietăţii lor contra dezastrelor naturale, la protecţia mediului înconjurător
şi la sporirea bunăstării sociale şi economice a tuturor sectoarelor societăţii în aşa
domenii cum ar fi securitatea alimentară, resursele acvatice şi transport.
1
OMM facilitează schimbul liber şi nelimitat de date şi informaţii, produse şi servicii

în regim real de timp ce ţine de securitatea societăţii, bunăstarea economică şi protecţia
mediului înconjurător. Contribuie la elaborarea politicii în aceste domenii la nivele
internaţional şu naţional
Obiectivele OMM
Promovarea dezvoltării meteorologiei, hidrologiei şi altor ştiinţe geofizice şi

facilitarea cooperării internaţionale pentru a asigura bunăstarea omenirii:
• Crearea reţelelor de observaţii meteorologie, hidrologice şi altor observaţii
geofizice
• Standardizarea observaţiilor şi publicaţiilor
• Dezvoltarea hidrologiei operative
• Crearea sistemelor de prelucrare şi schimb de date rapid
• Aplicaţii pentru dezvoltarea socio-economică (în domeniul transportului, resurse
acvatice, agricultură, utilizării oceanelor, controlului asupra poluării, etc.),
protecţiei mediului şi elaborării politicilor
• Prevenirea şi diminuarea dezastrelor
• Cercetări şi instruire
Sisteme şi retele de referinţă din structura OMM
Sistemul Mondial de Observare a Ciclului Hidrologic (WHYCOS)
Sistemul Mondial de Observare a Ciclului Hidrologic (WHYCOS) este un

program al OMM cu scopul de a perfecţiona observaţiile principale, consolida
cooperarea internaţională şi promova schimbului gratis de tate în domeniul
hidrologiei.
Programul este implementat prin diverse componente (HYCOSs) la nivel
regional şi/sau la nivel de bazin. Este condus de Grupul Consultativ Internaţional
WHYCOS.
WHYCOS este elaborat pentru promovarea abordării de jos în sus, de la
nivel naţional prin bazin pînă la scară globală. WHYCOS cu componentele sale
sunt axate în primul rînd pe consolidarea capacităţii tehnice şi instituţionale ale
serviciilor hidrologice naţionale şi perfecţionarea cooperării lor în domeniul
managementului resurselor acvatice comune. WHYCOS acordă asistenţă
serviciilor hidrologice la îndeplinirea satisfăcătoare a obligaţiunilor sale prin
perfecţionarea disponibilităţii, exactităţii şi distribuirii datelor şi informaţiei
hidrologie prin elaborarea şi implementarea sistemelor naţionale şi regionale de
informaţie privind resursele acvatice, astfel facilitînd utilizarea lor pentru o
dezvoltare socio-economică durabilă.
Reţeaua Sinoptică Regională de Referinţă - Aerologie
Ţările-membre ce aparţin unei din cele şase Asociaţii Regionale ale OMM si-
au asumat obligaţia de a organiza Reţeaua Sinoptică Regională de Referinţă
(RSRR) şi au selectat staţii aerologice din SGO/PCV. Pretutindeni, aproximativ
900 staţii aerologice ce efectuează sondarea atmosferei de 2 ori/zi sunt organizate
în şase RSRR şi Reţelei Sinoptice Antarctice de Referinţă. Datele observaţiilor
2
sunt supuse schimbului internaţional prin Sistemul Global de Telecomunicaţii

(SGT) şi sunt accesibile fără restricţii în conformitate cu politica OMM privind
datele şi Rezoluţiei 40 (Cg-XII, 1995). Datele sunt arhivate într-un şir de servicii
meteorologie şi la două Centre Mondiale de Date ale OMM. Fiecare Asociaţie
Regională examinează şi selectează staţiile o dată în patru ani în conformitate cu
cerinţele, progresul tehnologic şi posibilităţile economice. Performanţa acestor
staţii se monitorizează şi periodic sunt editate rapoarte de către Secretariatul OMM
şi centrele naţionale denumite.
Reţeaua Climaterică Regională de Referinţă

•
Ţările-membre ce aparţin unei din cele şase asociaţii Regionale ale OMM si-
au asumat obligaţia de a organiza Reţeaua Climaterică Regională de Referinţă
(RCRR) şi au selectat staţii de observaţii terestre şi aerologice din SGO/PCV.
Aproximativ 2600 staţii terestre şi 510 staţii aerologice ce aparţin celor şase RCRR
şi Reţelei Climaterice Antarctice de Referinţă emit date medii lunare ale
observaţiilor meteorologice efectuate în stratul de pînă la 30 km de la suprafaţa
terestră. Datele se păstrează şi sunt accesibile la Centrul Mondial de Date al OMM.
Activitatea de meteorologie la nivel national
Activitatea de meteorologie reprezinta ansamblul actiunilor destinate supravegherii

permanente si cunoasterii mediului aerian prin observatii si masuratori specifice privind starea
si evolutia vremii, necesara pentru dezvoltarea social-economica a Romaniei.
La noi in ţară, activitatea de meteorologie este de interes public national si se

desfasoara in conditiile prezentei legi si in concordanta cu recomandarile Organizatiei
Meteorologice Mondiale, organism specializat al Organizatiei Natiunilor Unite, cu acordurile
incheiate de aceasta organizatie cu alte organizatii internationale, precum si cu prevederile
conventiilor internationale in domeniu la care Romania este parte, realizarea tuturor
scopurilor la nivel national realizandu-se prin Administratia Nationala de Meteorologie
Administratia Nationala de Meteorologie asigură comunicarea si cooperarea eficientă

dintre institutie si cetateni astfel:
- la nivel national prin intermediul Centrului National de Prognoze Meteorologice si al

Serviciului de Relatii Publice, iar
- la nivel regional prin Serviciile Regionale de Prognoza a Vremii.
Obiectul principal de activitate al Administratiei Nationale de Meteorologie il

constituie activitatea de meteorologie si climatologie necesara dezvoltarii social-economice a
României si integrarea acestei activitati in sistemul de conventii si relatii internationale, in
care scop:
- efectueaza observatii si masuratori asupra starii si evolutiei vremii;

- asigura si controleaza circulatia interna de date si informatii meteorologice
- elaboreaza metodologii de masurare si prelucrare a datelor si realizeaza produse
meteorologice;
- elaboreaza diagnoze, prognoze si avertizari meteorologice;
3
- realizeaza studii de cercetari in domeniile meteorologiei;

- expertizeaza, valideaza si stocheaza date si informatii specifice Fondului national de
date meteorologice, in vederea tinerii la zi si constituirii bancilor de date tematice la
nivel national;
- elaboreaza studii si scenarii de evolutie a climei;
- asigura schimbul de date si de informatii meteorologice in flux rapid;
- realizeaza schimbului international de date in domeniul meteorologiei;
- elaboreaza • organizeaza si coordoneaza sistemul national de formare si
pregatire profesionala in domeniul meteorologiei, climatologiei si fizicii atmosferei ;
Reteaua nationala de supraveghere meteorologica
Reteaua nationala de supraveghere meteorologica este compusa din statiile

meteorologice sinoptice, climatologice, de sondaje aerologice si observatoarele radar
reprezentative pentru evolutia vremii si climatului la nivelul Romaniei. Reteaua nationala de
supraveghere meteorologica cuprinde, de asemenea, mijloacele tehnice utilizate pentru
transmiterea si colectarea datelor meteorologice.
Dimensiunea si componenta retelei nationale de supraveghere meteorologica sunt
stabilite de autoritatea publica centrala pentru protectia mediului, la propunerea Centrului
meteorologic national.
Pentru scopuri speciale sau pentru supravegherea meteorologica detaliata, la nivel
local se pot constitui retele meteorologice complementare – vezi reţelele de administatii
meteorologice in vederea transmiterii datelor necesare prognozelor pentru Forţele Navale
elaborate de DHM.
Serviciile oferite de central national/centre regionale sunt:
• diagnoze meteorologice
• prognoze meteorologice pentru intervale de timp care nu depasesc o saptamana
• avertizari de fenomene meteorologice periculoase de interes general sau
specializate
Temă pentru studiu 1.17.1: Identificaţi centru regional meteorologic responsabil cu

elaborarea prognozelor şi transmiterea informaţiilor pentru statiile meteorologice dispuse la
litoralul Mării Negre şi lista produselor de prognoza a vremii de pe situ-ul
http://www.meteoromania.ro
1.17.2 Sursele informării meteorologice la bordul navelor. Servicii meteorologice

maritime speciale;
Asigurarea meteorologică de navigaţie este activitatea complexă prin care centrele

meteo internaţionale, staţiile de coastă şi navele de cercetare meteo recepţionează şi transmit
date referitoare la situaţia reală a vremii şi prognoze meteo.
4
Meteorologia maritimă, are la bază un sistem informaţional, prin care se realizează

urmatoarele operaţiuni cu informaţiile meteorologice:
- Culegerea
- Corectarea
- Codificarea
- Transmiterea
- Prelucrarea
Informaţiile meteorologice reprezintă in general parametri măsuraţi sau fenomene
observate, care se referă la starea atmosferei sau a mării, consemnate in valori numerice sau
simboluri convenţionale, intr-o ordine prestabilită, cunoscută, avand in vedere că reţeaua de
staţii hidrometeorologice este foarte extinsă şi necesită un limbaj comun de specialitate
Prognozele meteo se elaborează pentru 24 h, 48 h şi 72 h.
Informarea meteorologică (hidrometeorologică) se poate realiza prin urmare, astfel:
- transmiterea de buletine meteorologice
- avertismente
- mesaje codificate complexe
- hărţi sinoptice cu situaţia reală sau de prognoză şi care pot fi recepţionate prin sistem
radiofacsimil
Principalele surse de informatii meteorologice.

Admirality List of Radio Signals (ALRS), volumul 3, Radio Weather Services And
Navigational Warnings publicaţie anuală a Direcţiei Hidrografice a Marinei militare engleze,
oferind informaţii despre:
a. Radio Navigational Warnings. World Wide Navigationl Warning Services
(WWNWS)
Este un serviciu de coordonare a emiterii de avertizări pentru navigatori, compus din 21
coordonatori naţionali pentru 21 suprafeţe geografice distincte. Fiecare din cele 21 centre de
coordonare îşi publică periodic unele particularităţi privind frecvenţa de emisie, programul,
conţinutul mesajelor şi altele. Ele au denumirea de NAVAREA- I la XXI.
La navă, mesajele meteo provin din mai multe regiuni, METAREA și NAVAREA, care
coincid ca număr (Fig. 17.1).
METAREA sunt regiunile maritime geografice în scopul coordonării transmiterii
informațiilor meteorologice către marinari aflaţi în voiaje internaționale prin apele
internaționale și teritoriale.
NAVAREA sunt zonele geografice în care guvernele sunt responsabile pentru
navigație și avertismente meteorologice.
5
Fig 17.1 Regiunile METAREA și NAVAREA cu statele responsabile de gestionarea acestora (

Adaptare după Admiralty List of Radio Signals )
b. NAVTEX.
Este un serviciu internaţional cu printare automată, pe frecvenţa de 518 KHz. În acest
sistem se transmit printre altele şi avertizări pentru navigatori. Serviciul este integrat în
GMDSS şi în WWNWS.
Structura unui mesaj NAVTEX, modul de selectie a frecventelor şi listei informaţiilor,
transmiterea mesajelor prin INMARSAT - seminar
c. PILOT CHARTS. ROUTING CHARTS. OCEAN PASSAGES. ALBUME. -seminar
Recepţia informaţiilor meteorologice la bordul navelor in vederea elaborarii

prognozei la bordul navei.
Sursele datelor necesare realizării prevederii timpului la bordul navelor, sunt

următoarele:
- măsurătorile efectuate cu aparatura şi instrumentele de la bord,
- observaţiile directe asupra indicilor locali,
- produsele ce se pot recepţiona din sursele specializate amintite anterior (Serviciile WMO,
NAVTEX, NAVAREA, radiocoastă, coordonatorii naţionali de avertizare, paza de coastă,
autorităţile portuare, alte departamente guvernamentale),
- informaţii primite de la serviciile specializate ale structurilor din care face parte nava
(companii de navigaţie sau care au incheiate contracte de prestari servicii de furnizare de
informaţii hidrometeorologice prin intermediul softurilor de specialitate).
Navigatorul trebuie să ia toate măsurile ca nava să fie dotată cu tehnică, aparatura şi
documentaţia necesară asigurării meteorologice a navigaţiei. El trebuie să sesizeze, să facă
cereri şi să aducă justificări organelor ierarhice despre necesitatea dotării navei cu tot ceea ce
6
este nevoie, inclusiv realizarea de birouri specializate în domeniul meteorologiei şi

oceanografiei la nivelul companiilor de transport maritim la care lucrează.
De asemenea ofiţerul navigator trebuie să fie pregătit să măsoare şi să observe datele,
să recepţioneze toate informaţiile pe care aparatura din dotare îi permite, să le sistematizeze şi
să le prelucreze, să le interpreteze şi să tragă concluzii sub formă de previziuni.
Servicii meteorologice maritime speciale.

Statele cu ieşirea la mare , au servicii meteorologice de specialitate , care transmit
informaţii referitoare despre condiţile de vreme din anumite zone maritime şi primesc in
acelaşi timp informaţii de la nave in urma observaţiilor executate la bordul acestora.
Mijloacele de informare, programul de lucru şi frecvenţele de emisie ale staţiilor de
coastă , care transmit informaţii hidrometeorologice , pot fi identificate in Radio Signal ,
vol III , ce se mai numeşte şi Radio Wether Service – ce trebuie să se afle la bordul
navelor maritime
Informaţiile asupra stării reale a vremii, cuprind date despre temperatură, presiune
atmosferică, direcţia şi viteza vântului, nebulozitate, vizibilitate şi starea mării.
Avertizarea asupra unor fenomene periculoase se face atunci când viteza vântului este mai
mare de 11 m/s, starea mării este mai mare de gradul 5, vizibilitatea mai mică de 3 cabluri şi
se prognozează averse puternice cu descărcări electrice.
Mecanismul schimbului de mesaje meteo este reglementat incă din 1960 prin Convenţia
Internaţională pentru Ocrotirea Vieţii Umane pe Mare, care prevede la cap V, regula 4,
obligaţiile statelor semnatare:
- Să avertizeze navele despre greenuri, furtuni şi furtuni tropicale;
- Să transmită zilnic pe cale radio-telegrafică buletine meteorologice ptr uzul navigaţiei,

să transmită informaţii asupra timpului existent precum şi previziunea in măsura
posibilităţilor in vederea intocmirii la bord a hărţilor meteorologice simple;
- să ia măsuri ca navele să fie dotate cu instrumente controlate metrologic;
- Să asigure receptia şi transmiterea , prin staţiile de coastă radio- telegrafice a mesajelor

meteorologice provenind de la nave şi destinate navelor;
- Să incurajeze ca toţi comandanţii de nave să prevină navele din vecinătate ca şi

staţiunile de coastă , caând intalnesc vanturi cu viteze egale sau mai mari de 50 Nd etc
La navă observaţiile se execută în fiecare cart şi asupra stării de alertă.
Temă pentru studiu 1.17.2: Identificaţi mijloacele de informare, programul de lucru

şi frecvenţele de emisie ale staţiilor de coastă pentru NAVAREA/METAREA III. Care este
programul de lucru al statiilor de la Marea Neagră ?
7
1.17.3 Fluxul informaţiilor dintre navă şi serviciile meteorologice; Conţinutul

buletinelor meteo şi al mesajelor hidrometeorologice combinate. Avertizări de furtună şi
pentru alte situaţii hidrometeorologice periculoase
1.17.3.1 Fluxul informaţiilor dintre navă şi serviciile meteorologice
Date referitoare la condiţiile de vreme se transmit în clar sau codificat. Mesajele codificate
conţin valorile numerice ale tuturor elementelor meteorologice, intr-o ordine prestabilită, in
timp ce mesajele in clar sunt transmise in limba engleză , după o regulă relativ simplă ,
respectandu-se o ordine in transmiterea datelor şi termeni specifici folosiţi de toate staţiile ce
transmit astfel de mesaje:
mesajele transmise în clar sunt:
- mesaje SEMET, în limba engleză într-o ordine prestabilită cu valorile codificate;
- mesaje meteo combinate;
- Buletine şi avize de furtună
- mesaje primite prin NAVTEX.
- mesajele codificate se transmit cu ajutorul mai multor coduri : SYNOP , SHIP ,

MAFOR , IAC FLEET.
1.17.3.2 Conţinutul buletinelor meteo şi al mesajelor hidrometeorologice combinate.

Avertizări de furtună şi pentru alte situaţii hidrometeorologice periculoase.
Mesajele hidrometeorologice combinate se transmit în limba engleză de către staţiile de

coastă principale, referindu-se la zone precis determinate , fiind cel mai utilizat mod de
informarea navelor asupra condiţiilor hidrometeorologice şi sunt formate din trei părţi :
I. avertisment de furtună (NO GALE);
II. situaţia meteo din zonă în momentul respectiv (situaţia reală);
III. prognoza pentru următoarele 24 h.
Partea I se va specifica in mesaj indiferent dacă va fi sau nu furtună in zona respectivă.
Pentru partea a doua sunt oferite date despre poziţia centrilor barici şi valoarea presiunii
din centrul lor, directie şi viteza de deplasare a acestora, nebulozitatea, direcţia şi forţa
vantului ( in oBf), vizibilitate, temperatură ( cu menţiunea in creştere sau descreştere),
starea de agitatie a mării şi in funcţie de caz- tipul de precipitatii.
Exemplul mesaj meteorologic combinat:
8
Mesajul (Codul) SEMET transmite într-o ordine prestabilită caracteristicile unor

fenomene meteo şi hidrologice, în limba engleză de la nave.
Ordinea în care apar elementele în mesaj este :
1) poziţia navei- se transmite in grade intregi;
2) direcţia şi viteza vântului;
3) vizibilitatea în Mm;
4) fenomene meteo din momentul observaţiei;
5) fenomene meteo observate cu trei ore înainte;
6) presiunea atmosferică;
9
7) temperatura aerului;
8) lungimea, înălţimea şi direcţia valurilor de hulă sau de vânt.
Adnotări :
1. 10˚N – 30˚W (one zero n three zero w)
2. direcţia şi viteza vântului se transmit în coordonate cardinale şi intercardinale scrise în
întregime. Viteza vântului se exprimă în grade Beaufort sau cu valoarea lui în noduri.
3. pentru vizibilitate se folosesc anumite denumiri :
- pentru vizibilitate mai mică de 1 Mm, valoarea se dă în yarzi
- pentru vizibilitate 1÷2 Mm, se foloseşte “one” ;
- pentru vizibilitate 2÷5 Mm, se foloseşte “two” ;
- pentru vizibilitate 5÷10 Mm, se foloseşte “five” ;
- pentru vizibilitate mai mare de 10 Mm se foloseşte “ten” ;
4. pentru fenomenele meteo se folosesc anumiţi termeni :
- vreme frumoasă, cu vizibilitate mai mare de 2 Mm şi cu nebulozitate de până la 2/8 –
se foloseşte “fine” ;
- pentru cer acoperit între 3/8 şi 6/8 – “fair’ – nebulozitate moderată;
- pentru cer acoperit între 6/8 şi 7/8 – “cloudy” ;
- pentru 8/8 – “overcast” – cer acoperit complet;
- pentru vizibilitatea mai mică de 2 Mm : “fog” – ceaţă; “mist” – ceaţă slabă; “haze”;
- “rain” – ploaie; “drizzle” – burniţă; “snow” – zăpadă; “sleet” – lapoviţă; “showers”
– averse;
- “thunder” – fulger; “storm” – furtună puternică; “gale” – furtună;
- “blue sky” – cer senin; “lighting” – vreme cu fulgere; “dew” – rouă.
6. se transmit ultimele două cifre ale valorii presiunii exprimată în mb : “one two” = 1012
mb “seven five” = 975 mb.
7. temperatura se transmite în valori întregi şi este exprimată în grade Celsius.
8. lungimea valurilor se exprimă în picioare (feet) :
- valuri cu lungime mai mică de 300 ft – “short”
- valuri cu lungime între 300÷600 ft – “average”
- valuri cu lungime mai mare de 600 ft – “long”
înălţimea valurilor se exprimă tot în picioare :
- valuri cu înălţimea de 0÷7 ft – “low”
- valuri cu înălţimea de 7÷13 ft – “medium”
- valuri cu înălţimea mai mare de 13 ft – “heavy”
Uneori în loc de elementele valurilor, se transmite starea de agitaţie a mării :
- “slight” – uşor agitată;
- “moderate” – moderat agitată;
- “rough” – agitată’
- “very rough” – foarte agitată.
Un exemplu de astfel de mesaj îl constituie următorul :
four four n one five w north zero six two overcast rain one two ten
average medium north
care înseamnă : poziţia navei - 44˚N; 15˚W; direcţia vântului – N; viteza vântului – 6
Nd vizibilitate între 2÷5 Mm; fenomenul constatat – ploaie; presiunea atmosferică –
10
1012mb temperatura aerului - 10˚C; lungimea valurilor – medie; înălţimea valurilor –

medie; direcţia valurilor – nord.
În Atlanticul de nord şi în Pacificul de nord, în anumite puncte se găsesc nave
meteorologice care au misiunea de efectua observaţii meteo permanente şi care participă la
operaţii de căutare şi salvare SAR. Mai execută de asemenea şi observaţii hidrologice de
temperatură, salinitate, curenţi şi valuri.
În Atlantic sunt 5 nave având indicativele : alfa, undia, kilo, mike şi juliet.
În Pacific există o singură navă cu indicativul papa.
Fiecare navă acoperă o suprafaţă de 210 Mm2. Aceste nave sunt asigurate de Marea
Britanie, Franţa, Olanda, Belgia, Norvegia, Suedia pentru Atlantic şi Canada pentru Pacific.
Aceste nave îşi păstrează poziţia iar în caz de apel de sinistru îşi anunţă intenţia de
deplasare prin radio.
Mesajele de furtună (storm warnings)
Sunt transmise navelor în regim de urgenţă , când condiţiile meteo sunt nefavorabile
şi constituie pericol pentru navigaţie. Informaţiile se referă la poziţia centrului furtunii ,
valoarea presiunii atmosferice, suprafaţa afectată, viteza sau forţa vantului la diferite distanţe
de centrul furtunii, precum şi direcţia de deplasare a furtunii in următoarele ore.
Avertismentele sunt transmise in limba engleză de mai multe ori ,pe parcursul aceleaşi
zile.
Mai jos este prezentat un mesaj meteo din regiunea METAREA IV așa cum a fost
recepționat la navă pe data de 23 octombrie 2013:
11
12
000 - reprezintă fusul orar GMT, este folosit intervalul de 24h de la 000 la 239;
FZNT02 - TTAAII (TT - Tip de raport, AA - Regiunea raportului, 02 - Nr. raportului)
unde: FZ - codul MAFOR, NT - Atlanticul de Nord
codul Mafor - este un cod internațional și se folosește în transmiterea buletinelor meteo
pentru nave, este folosit ca prefix la mesaj indicând faptul că este vorba despre o prognoză
pentru nave.
KNHC - CCCC ( centrul de emitere )
231508 - data și ora emiterii mesajului
HSFAT2 - HSF - Prognoză mare liberă, AT2 - Tropical Atlantic
Prognoza meteo (Avertismentul) începe cu zona pentru care este destinată, în cazul
nostru METAREA IV. Dupa aceasta, centrul meteorologic regional specializat în
supraveghere – în acest caz - al ciclonilor din Atlanticul de Nord care este National
Hurricane Center ( SUA ), ora Greenwich........, ziua........, și data.................Urmează
înălțimea semnificativă a valurilor, coordonatele pentru care este destinat mesajul ( daca
nava nu trece prin acele coordonate, atunci se scrie cu pixul pe mesaj OUT OF RANGE ) și
data sau intervalul orar până când este valabil mesajul.
Avertizările meteo sunt pentru : furtună tropicală, furtună, vânt puternic, viscol,
ciclon, ceață, fronturi, depresiuni ș.a. Toate au coordonate pentru a determina zona în care
se află și informații necesare despre acestea.
În cazul în care mesajul are "corrected" după zona METAREA, ca în exemplul
următor :
Acestuia i s-au făcut câteva corecții sau au fost adăugate câteva informații
suplimentare, de obicei se trimite la un interval destul de scurt undeva la câteva minute, uneori
chiar și 2 minute. Iar mesajul anterior este anulat și se aruncă pentru a nu induce în eroare pe
cel care urmează să preia cartul de navigație. În urma corectării, mesajului de pe data de 23
octombrie 2013 recepționat la bordul navei i s-a adăugat următorul rând la prognoza meteo:
13
Unde primim informații despre o ceață densă, vizibilă ocazional la mai puțin de 1 milă
marină față de coordonate.
Temă pentru studiu 1.17.3: Accesati http://www.nhc.noaa.gov/ (National Hurricane

Center). Accesati istoricul diferitelor cicloane tropicale si urmariti structura avertismentelor
1. Cand se transmit mesajele de furtună?

b. Sunt transmise
navelor în regim de
a Sunt transmise urgenţă , când
navelor din 6 in 6 ore, c. Se transmit in situatia cicloanelor tropicale ale caror
condiţiile meteo sunt
simultan cu hartile viteze ale vantului depasesc 75 Nd;
nefavorabile şi
sinoptice; constituie pericol
pentru navigaţie;
2. Ce este Mesajul (Codul) SEMET?
a ) Mesaj ce transmite b ) Mesaj de
într-o ordine prestabilită c ) Mesaj codificat ce
avertizare transmis in d ) Mesaj meteo
caracteristicile unor deriva din codul Synop,
limba engleză din ora combinat ce se
fenomene meteo şi utilizat in prognoza elaborata
în ora de către statiile compune din trei parti
hidrologice, în limba engleză la bordul navelor
de la coastă
de la nave
3. Care este termenul utilizat in Mesajul (Codul) SEMET pentru a specifica o mare agitată?
a ) “moderate” b ) “slight” c ) “rough” d ) “showers”
1. Se dă următorul mesaj (Cod) SEMET : five five n one five w north zero five two
overcast rain two two eight long medium south
Indicati semnificatia in limba română
14
2. Specificaţi ordinea în care apar elementele în mesajul de tip SEMET
1.Raspuns corect: b 2. Răspuns corect: a . 3. Răspuns corect: c

1. www.wetter.com,
5. http://weather.gmdss.org
15

METEOROLOGIE
INFORMARI HIDROMETEOROLOGICE CODIFIFICATE ŞI IN CLAR
Cuprins
Informarea hidrometeorologică în clar şi codificată la bordul navelor: noţiuni
generale, necesitatea codurilor meteo, tipuri de coduri meteo, conţinutul acestora
Codul SHIP: structura codului, utilizare, algoritm de decodificare a informaţiilor
meteo.
Tipuri de informaţii recepţionate în clar prin NAVTEX, fax, radio şi alte mijloace

• Prezinte noţiuni generale aferente informatiei meteo codificate, necesitatea codurilor
meteo, tipuri de coduri meteo, conţinutul acestora;
• Enumere structura codului SHIP şi semnificaţia grupelor, să reproducă algoritmul de
decodificare a informaţiilor meteo.
• Descrie tipurile de informaţii recepţionate în clar prin NAVTEX, fax, radio şi alte
mijloace
1.18.1 Informarea hidrometeorologică în clar şi codificată la bordul navelor: noţiuni

generale, necesitatea codurilor meteo, tipuri de coduri meteo, conţinutul acestora
Perfecţionarea tehnicii de calcul şi a mijloacelor de prelucrare automată au creat

premisele pentru valorificarea mult mai rapidă a rezultatelor din observaţiile şi măsurătorile
meteorologice de diferite provenienţă (staţii terestre şi de coastă, nave ,aeronave, platforme,
balize etc).
Toate acestea au impus adoptarea unor noi coduri sinoptice , capabile să permită
prelucrarea automată a mesajelor meteorologice de la toate tipurile de staţii de suprafata (
de pe uscat, oceanice, cu personal sau automate) şi să evite pentru acelaşi tip de observatie
a mai multor coduri – fie international, regionale , nationale. Mesajele meteo codificate
utilizate in mediul marin se transmit cu ajutorul mai multor coduri : SYNOP , SHIP ,
MAFOR , IAC FLEET.
S-a elaborat astfel Codul synoptic pentru codificarea sistemului de suprafata

alcătuit din două sisteme de formă simbolice:
- FM 12-VII SYNOP- utilizat pentru codificarea observaţiilor sinoptice de
suprafată care provin de la o statie terestră cu personal sau automată;
- FM 13 –VII SHIP utilizat pentru codificarea observaţiilor sinoptice de

suprafată care provin de la o statie de pe mare sau costieră cu personal sau
automată;
Structura generală: pe 6 secţiuni:
1
Nr. Indic.
sectiunii numeric sau
grupă de CONŢINUT
cifre
simbolice
0 - Date de identificare (indic de apel al navei/nr indentif
geamandură), data , ora, unit de masura a vantului, indicativul
numeric al statiei/ date asupra poziţiei
1 - Date destinate schimbului internaţional care sunt comune
formelor simbolice SYNOP şi SHIP
2 222 Date maritime care provin de la o statie de pe mare sau de la o
statie de pe coastă
3 333 Date destinate schimburilor regionale
4 444 Date asupra norilor care au baza lor sub nivelul statiei şi care se
include in mesajele de la staţiile de la munte prin decizii luate la
nivel national
5 555 Date destinate schimburilor nationale .La noi in tară, este utilizată
pentru mesajele de avertizare, agravare, ameliorare
Secţiunea 0
MiMiMjMj – pentru statia terestră:AAXX; ptr statia maritimă:BBXX
CODUL SYNOP- observatii ce provin de la o statie terestră
Cuprinde date despre situaţia reală din zona de coastă sau de la uscat. GRUPE:
YYGGiW IIiii iRiXhVV Nddff 1snTTT 2snTdTdTd 4pppp 5appp
(6RRRtR) 7wwW1W2 8NnCHCMCL 9TSTSSV
YYGGiW
YY – data zilei în care s-a făcut observaţia;
GG – ora la care s-a făcut observaţia;
iW – indicator de vânt prin care se exprimă modul de determinare a vitezei vântului şi unitatea
de măsură :
- 0 = vânt estimat, în m/s;
- 1 = vânt măsurat cu anemometrul, în m/s;
- 3 = vânt estimat, exprimat în noduri;
- 4 = vânt măsurat, exprimat în noduri.
IIiii
II – indicativul ţării din care s-a transmis informaţia (15 – ROMÂNIA);
iii – indicativul staţiei care a transmis mesajul (480 – Constanţa);
iRiXhVV
iR – indicativ despre precipitaţii ( \ - nu au căzut precipitaţii; când au căzut, se folosesc cifrele
1 sau 2);
iX – indicativ despre modul de funcţionare al staţiei :
- 1, 2 sau 3 – se folosesc pentru staţiile cu personal ( 1 – personal cu pregătire
superioară; 2 – personal cu pregătire medie; 3 – restul personalului);
2
- 4, 5 sau 6 – se folosesc pentru staţiile automate;

h – plafonul norilor (înălţimea la care se găseşte baza norilor):
0 – plafon mai mic de 50m; 1 – plafon 50÷100m; 2 – 100÷200m; 3 – 200÷300m; 4
– 300÷600m; 5 – 600÷1000m; 6 – 1000÷1500m; 7 – 1500÷2000m; 8 – 2000÷2500m; 9 –
nu sunt nori sub 2500m sau lipsesc
VV – vizibilitatea pe orizontală; se folosesc cifre de la 90÷99 pentru zona de coastă şi cifre de
la 00÷90 pentru zona de uscat :
90 – vizibilitate mai mică de 50m; 91 – vizibilitate cuprinsă între 50÷200m; 92 – 200÷500m;
93 – 500÷1000m; 94 – 1 Mm; 95 – 2 Mm; 96 – 5 Mm; 97 – 10 Mm; 98 – 10÷20 Mm;
99 – vizibilitate mai mare de 20 Mm.
Nddff
N – nebulozitatea (gradul de acoperire al cerului cu nori); se exprimă în optimi 0÷8/8 şi apare
şi cifra 9 atunci când cerul este invizibil;
dd – direcţia vântului în decagrade (12 = 120˚, 07 = 70˚);
ff – viteza vântului :
2 m/s ; 5 m/s ; 25 m/s
1snTTT
1 – cifră de control;
sn – semnul valorii temperaturii aerului : 0 – temperaturi > 0˚C ; 1 – temperaturi < 0˚C ;
TTT – valoarea temperaturii aerului cu precizie de zecime de grad (TT – reprezintă valoarea
întreagă; T – reprezintă zecimea).
2snTdTdTd
sn – semnul temperaturii;
TdTdTd – valoarea temperaturii punctului de rouă, la precizie de grad Celsius.
4pppp
pppp – valoarea presiunii atmosferice la precizie de zecime de mb.
5appp
a – tendinţa barică din ultimele 3 ore : 0÷3 – presiune în creştere; 4 – presiune staţionară; 5÷8
– presiune în scădere.
0 1 2 3 4 5 6 7
8
ppp – valoarea tendinţei presiunii cu precizie de zecime de mb (pp – valoarea întreagă).
6RRRtR
RRR – cantitatea de precipitaţii în mm;
tR – timpul în care au căzut precipitaţiile (1 – precipitaţii în 6h; 2 – precipitaţii în 12h).
7wwW1W2
ww – fenomene meteo din momentul observaţiei (00÷99) :
00…29 – fenomene fără precipitaţii;
30…39 – furtună de praf sau nisip (iarna – viscol)
3
40…49 – aer ceţos , ceaţă
50…59 – burniţă : ; ; ;
60…69 – ploaie : ; ; ;
70…79 – ninsoare (lapoviţă) :
80…89 – averse ; zăpadă ; ploaie
90…99 – fenomene electrice :
WW – fenomene observate cu 3÷6 ore înainte. Fenomenele se codifică : W1 – cele mai

apropiate de vremea observaţiei ; W2 – cele mai îndepărtate de vremea observaţiei. Se
folosesc cifre de cod de la 0 la 9 :
0 – cer senin ; 1 – cer variabil ; 2 – cer complet acoperit ; 3 – furtună de praf

sau nisip; 4 – ceaţă; 5 – burniţă; 6 – ploaie; 7 – ninsoare; 8 – aversă; 9 – oraje.
8NnCHCMCL
Nn – nebulozitatea norilor inferiori;
CL – tipul de nori inferiori : 1,2,3 – Cumulus; 4,5 – Stratocumulus; 6,7 – Stratus;
8,9 – Cumulonimbus; 0 – nu sunt nori inferiori.
CM – tipul de nori mijlocii : 0 – nu sunt nori mijlocii; 1 – Altostratus; 2 – Nimbostratus; 3÷9
– Altocumulus.
CH – tipul de nori superiori : 0 – nu sunt nori superiori; 1÷4 – Cirrus; 5÷8 – Cirrostratus; 9
– Cirrocumulus.
9TSTSSV
9 – cifră de control (această secvenţă se foloseşte numai la staţiile de coastă);
TSTS – temperatura apei la suprafaţă (în grade întregi). Pentru temperaturi negative, se adună
valoarea absolută a temperaturii cu 50 (de exemplu pentru –2˚C se notează 52).
S – starea mării, se notează cu cifre de la 0 la 9;
V – vizibilitatea pe orizontală (se foloseşte scara de la VV fără prima cifră).
Temă pentru studiu 1.18.1: Vi se dă urmatoarea secvenţă de cod SYNOP, transmisă

de o statie meteorologică de la uscat :15387 02998 62708 10094 20061 30111 40114
57019 60002 86070 333 10126 20050 32014 60007 Decodificati semnificatia grupelor si
precizati valorile fiecarui parametru meteorologic.
4
1.18.2 Codul SHIP: structura codului, utilizare, algoritm de decodificare a informaţiilor

meteo.
Este folosit pentru transmiterea datelor de la nave la coastă sau de la o navă la alta, in
compunerea sa completă cuprinzand 22 de grupe..
BBXX YYGGiW 99LaLaLa QLoLoLoLo iRiXhVV Nddff 1snTTT 2ssTdTdTd

4PPPP
5appp 6RRRtR 7wwW1W2 8NnCLCMCH 222DSVS 0snTWTWTW
2PWPWHWHW 3dw1 dw1 dw2 dw2 4PW1 PW1HW1 HW1 5PW2 PW2HW2 HW2 6ISESESRS
ICE cjSjbj Dj Zj
BBXX –indicativ al codului SHIP
YYGGiW – grupă pentru transmiterea zilei, orei UTC de observaţie, precum şi indicatorul de
vant
YY- ziua lunii; de exp ptr ziua de 5 , se transmite 05, ptr 12 se transmite 12;
GG- ora de observaţie , UTC;
IW- indicatorul de vant: modul de determinare ,precum şi unităţile de masură utilizate
pentru viteza vantului:
0 - vant estimat in m/s;
1 – vant masurat cu anemometrul in m/s;
3 – vant estimat, exprimat in Nd;
4 - vant masurat cu anemometrul in Nd;
99LaLaLa - grupa pentru transmiterea latitudinii punctului

LaLaLa – latitudinea punctului navei cu precizie de zecime de grad;- primele doua pentru
valoarea intreagă, ultima pentru zecimea de grad
QloLoLoLo – se transmite quadrantul globului şi longitudinea punctului;

N
7 1
Q – quadrantul (octantul) globului W E
LoLoLoLo – longitudinea punctului navei 5 3
S
iRiXhVV –grupă cu indicaţii privind existenta datelor despre precipitatii, prezenta grupei de
fenomene, plafonul norilor,şi vizibilitatea atmosferica pe orizontală
iR –indicator privind includerea sau omisiunea datelor privind precipitatiile
1 sau 2 – precip. incluse:
3 –precip. omise
4 – datele despre precip. nu sunt disponibile
Ix- indicator de includere sau omisiune a grupei de fenomene 7wwW1W2

1-inclusă
3 grupa omisa
h – plafonul norilor (înălţimea la care se găseşte baza norilor):

0 – plafon mai mic de 50m; 1 – plafon 50÷100m; 2 – 100÷200m; 3 – 200÷300m; 4
– 300÷600m; 5 – 600÷1000m; 6 – 1000÷1500m; 7 – 1500÷2000m; 8 – 2000÷2500m; 9 –
nu sun nori sub 2500m.
5
VV – vizibilitatea pe orizontală; se folosesc cifre de la 90÷99 pentru zona de coastă şi cifre de

la 00÷90 pentru zona de uscat :
90 – vizibilitate mai mică de 50m; 91 – vizibilitate cuprinsă între 50÷200m; 92 – 200÷500m;
93 – 500÷1000m; 94 – 1 Mm; 95 – 2 Mm; 96 – 5 Mm; 97 – 10 Mm; 98 – 10÷20 Mm;
99 – vizibilitate mai mare de 20 Mm.
Nddff -grupa ce indica gradul de acoperire al cerului cu nori
N – nebulozitatea (gradul de acoperire al cerului cu nori); se exprimă în optimi 0÷8/8 şi apare
şi cifra 9 atunci când cerul este invizibil;
dd – direcţia vântului în decagrade (12 = 120˚, 07 = 70˚);
ff – viteza vântului :
2 m/s ; 5 m/s ; 25 m/s
1snTTT – grupa prin care se transmite valoarea temperaturii aerului cu precizie de

zecime de grad
sn – semnul valorii temperaturii aerului : 0 – temperaturi > 0˚C ; 1 – temperaturi < 0˚C ;
TTT – valoarea temperaturii aerului cu precizie de zecime de grad (TT – reprezintă valoarea
întreagă; T – reprezintă zecimea).
2ssTdTdTd -grupa pentru exprimarea valorii punctului de roua
sn – semnul temperaturii;
TdTdTd – valoarea temperaturii punctului de rouă, la precizie de grad Celsius.
4PPPP- valoarea presiunii atmosferice la nivelul mării exprimate in mbar
pppp – valoarea presiunii atmosferice la precizie de zecime de mb.
992,4 mb…………………….4PPPP=49924
5appp – grupa ptr codificarea tendintei barice
a – tendinţa barică din ultimele 3 ore : 0÷3 – presiune în creştere; 4 – presiune staţionară; 5÷8
– presiune în scădere.
0 1 2 3 4 5 6 7
8
ppp – valoarea tendinţei presiunii in ultimele 3 ore cu precizie de zecime de mb ( pp –

valoarea întreagă, p ZECIMALĂ).
Ex: dc pres. a fost in crestere cu 0,5 mb, grupa se codifica 52005
Pres stationara: 54000
6RRRtR –grupa ptr codificarea precipitatiilor
RRR – cantitatea de precipitaţii în mm in perioada ce a precedat transmsia;
tR – timpul în care au căzut precipitaţiile (1 – precipitaţii în 6h; 2 – precipitaţii în 12h).
7wwW1W2 – grupa de codificare a fenomenelor din momentul observaţiei şi a celor ce
sau produs cu 3-6 ore anterior
ww – fenomene meteo din momentul observaţiei (00÷99) :
00…29 – fenomene fără precipitaţii;
6
30…39 – furtună de praf sau nisip (iarna – viscol)
40…49 – aer ceţos , ceaţă
50…59 – burniţă : ; ; ;
60…69 – ploaie : ; ; ;
70…79 – ninsoare (lapoviţă) :
80…89 – averse ; zăpadă ; ploaie
90…99 – fenomene electrice :
WW – fenomene observate cu 3÷6 ore înainte. Fenomenele se codifică : W1 – cele mai

apropiate de vremea observaţiei ; W2 – cele mai îndepărtate de vremea observaţiei. Se
folosesc cifre de cod de la 0 la 9 :
0 – cer senin ; 1 – cer variabil ; 2 – cer complet acoperit ; 3 – furtună de praf

sau nisip; 4 – ceaţă; 5 – burniţă; 6 – ploaie; 7 – ninsoare; 8 – aversă; 9 – oraje.
8NnCLCMCH - grupa utiliata pentru transmiterea formaţiunilor noroase
Nn – nebulozitatea norilor inferiori;
CL – tipul de nori inferiori : 1,2,3 – Cumulus; 4,5 – Stratocumulus; 6,7 – Stratus;
8,9 – Cumulonimbus; 0 – nu sunt nori inferiori.
CM – tipul de nori mijlocii : 0 – nu sunt nori mijlocii; 1 – Altostratus; 2 – Nimbostratus; 3÷9
– Altocumulus.
CH – tipul de nori superiori : 0 – nu sunt nori superiori; 1÷4 – Cirrus; 5÷8 – Cirrostratus; 9
– Cirrocumulus.
222DSVS -grupă utilizata pentru transmiterea drumului şi vitezei
222 – cifre de control;
DS – direcţia( drumul adevarat) al navei în ultimele 3 ore :
0 – navă în derivă sau la ancoră; 1 – NE; 2 – E; 3 – SE; 4 – S; 5 – SW; 6 – W; 7 – NW; 8
– N; 9 – diferite direcţii.
VS – viteza navei în noduri :
0 – navă la ancoră sau în derivă; 1 – 1÷5 Nd; 2 – 6÷10 Nd; 3 – 11÷15 Nd; 4 – 16÷20 Nd;
5 – 21÷25 Nd; 6 – 26÷30 Nd; 7 – 31÷35 Nd; 8 – 36÷40 Nd; 9 – mai mare de 40 Nd.
ICE cjSjbj Dj Zj
0snTWTWTW- grupă utilizata pentru codificarea temp apei la supraf mării
sn – semnul temperaturii : 0 – (+); 1 – (–);
TWTWTW – temperatura apei mării la suprafaţă cu precizie de zecime de grad;
2PWPWHWHW - grupă utilizata pentru codificarea perioadei şi inălţimii valurilor de vant

7
PWPW – perioada valurilor, în secunde;

HWHW – înălţimea valurilor (în unităţi de 0,5 m) : 00 – 0,25 m; 01 – 0,25÷0,75 m;
02 – 0,75÷1,25 m; 03 – 1,25÷1,75 m; etc.
3dw1 dw1 dw2 dw2 4PW1 PW1HW1 HW1 5PW2 PW2HW2 HW2 - grupe utilizate pentru
codificarea valurilor de hulă
3dw1 dw1 dw2 dw2 - directia valurilor de hulă exprimate in decagrade: 00 – 36. Dc se obs
numai un sistem de hula, dw2 dw2 =//
4PW1 PW1HW1 HW1 - perioada si inaltimea valurilor de hulă ce au directia 3dw1 dw1
5PW2 PW2HW2 HW2 -perioada si inaltimea valurilor de hula ce au directia dw2 dw2
6ISESESRS – utilizate pentru transm informatiilor referitoare la depunerea gheţii

6– cifră de control;
IS – provenienta ghetii – Se codifica 1-5:
ESES- grosimea stratului de gheata acumulata, exprimata in cm
RS – viteza de depunere a ghetii-se codifica dela 1-4
ICE cjSjbj Dj Zj – grupa utilizată pentru inf privind gheturile marine

ICE – indicator privind transmiterea inf despre gheată
cj- concentratia sau pozitia ghetii: 1-9
Sj- stadiul dezvoltării ghetii: 1-9
bj - indicatii despre gheata de origine continentala (aisberguri):1-9
Dj- directia in care se gaseste gheata liziera gheturilor) in raport cu nava :1-9
Zj- pozitia navei in raport cu tipul ghetii şi perspectiva conditiilor de navigatie:1-9(9-nava
inconjurata de gheata)
Dupa receptionarea si decodificarea mesajului SHIP conform algoritmului,

informaţiile sunt transpuse pe harta sinoptică cu ajutorul schemei Bjerknes – vezi
cursul următor.
CODUL MAFOR (Maritime Forecast) – Cod ce derivă din codul SHIP
Foloseste simboluri din codul SHIP şi prezintă date intr-o forma mai sintetică
pentru diferite intervale de timp, fiind destinat exclusiv navigatiei maritime, utilizat la
traversadele oceanice.
Codul conţine 5 grupuri a cate 5 simboluri:

MAFOR YYG1G1 0AAAa 1GDFmW1 2VSTxTn 3DwPwHwHw
YY – data zilei;
G1G1 – ora de la care începe prognoza;
0AAAa - ZONA PTR CARE ESTE VALABILĂ PREVEDEREA

AAA – indicativul zonei maritime;
a – indicativul părţii din zonă;(0-9)
1GDFmW1- grupa in are se transmite perioada de prognoză, directia şi forţa vantului,

fenomenul meteo prevazut
8
G – perioada de timp prognozată (0-momentul respectiv, 1- 3h, 2- 6h, 3- 9h, 4- 12h, 5- 18h,
6- 24h, 7- 48h, 8- 72h, 9- prevedere valabilă ocazional);
D – direcţia vântului (în puncte cardinale şi intercardinale) (0-calm, 1- NE, 2- E, 3- SE, 4- S,
5- SW, 6- W, 7- NW, 8- N, 9- variabil);
Fm – forţa vântului în grade Beaufort (0- 0÷3 Bf, 1- 4 Bf, 2- 5 Bf, 3- 6 Bf, 4- 7 Bf, 5- 8 Bf,
6- 9 Bf, 7- 10 Bf, 8- 11 Bf, 9- 12 Bf);
W1 – fenomenele prevăzute :
- 0 – vreme bună cu vizibilitate mai mare de 3 Mm;
- 1 – posibilă depunere de gheaţă pe corpul navei (t = 0÷ –5˚C);
- 2 – risc mărit de depunere de gheaţă (t < –5˚C);
- 3 – ceaţă slabă cu vizibilitate până în 3 Mm;
- 4 – ceaţă cu vizibilitate mai mică de ½ Mm;
- 5 – burniţă;
- 6 – ploaie;
- 7 – ninsoare sau lapoviţă;
- 8 – vreme furtunoasă;
- 9 – oraj (descărcări electrice).
2VSTxTn - grupa ptr prognozarea vizibilităţii pe mare, a stării de agitatie şi a

temperaturilor extreme
V – vizibilitate pe mare (0- <50 m, 1- 50÷200 m, 2- 200÷500 m, 3- 500÷1000 m, 4-
500÷1000 m, 5- 1÷2 Mm, 6- 2÷4 Mm, 7- 4÷10 Mm, 8- 10÷20 Mm, 9- > 20 Mm);
S – starea mării :
- 0 – calm plat;
- 1 – uşor încreţită, cu valuri de 0÷0,1 m;
- 2 – liniştită, cu valuri mici, 0,1÷0,5 m;
- 3 – uşor agitată, cu valuri de 0,5÷1,25 m;
- 4 – mare moderată, cu valuri de 1,25÷2,5 m;
- 5 – mare agitată, cu valuri de 2,5÷4 m;
- 6 – mare puternic agitată, cu valuri de 4÷6 m;
- 7 – mare foarte agitată, cu valuri de 6÷9 m;
- 8 – mare extrem de agitată, cu valuri de 9÷14 m;
- 9 – mare dezlănţuită, cu valuri de peste 14 m.
TxTn – temperatura maximă şi minimă prevăzută (0- < –10˚C, 1- –10˚C÷–5˚C,
2- –5˚C÷–0,1˚C, 3- 0˚C, 4- 0,1˚C÷5˚C, 5- 5˚C÷10˚C, 6- 10˚C÷20˚C, 7- 20˚C÷30˚C,
8- >30˚C, 9- temperatura nu este prognozată);
3DwPwHwHw grupa ptr trasmiterea prognozei privind valurile de hulă

Dw – direcţia valurilor de hulă (codată la fel ca şi direcţia vântului);
Pw – perioada valurilor (0- 10s, 1- 11s, 2- 12s, 3- 13s, 4- 14s, 5- 5s, 6- 6s, 7- 7s, 8- 8s,
9- 9s);
HwHw – înălţimea valurilor (în unităţi de 0,5 m).
9
Temă pentru studiu 1.18.2: Vi se dă urmatoarea secvenţă de cod SHIP, transmisă de

o statie meteorologică de la coasta: 15360 02998 03114 10077 20036 30097 40111 53022
60002 222// 06070 20402 333 10111 20055 3//// ......Decodificati semnificatia grupelor si
precizati valorile fiecarui parametru meteorologic.
1.18.3 Tipuri de informaţii recepţionate în clar prin NAVTEX, fax, radio şi alte
mijloace
Serviciul international NAVTEX - componenta integranta a Sistemului Global Maritim

de Comunicatii de Primejdie si Securitate (GMDSS);
In ţara noastră a fost inaugurat in octombrie 2003 in urma reluarii protocolului de
cooperare cu partea bulgară. In baza acestui protocol, prognozele meteo elaborate in cadrul
Centrului National de Coordonare de la Constanta Radio , precum si avizele de navigatie
pentru toate navele din zona de responsabilitate sunt indrumate spre a fi transmise de Varna
Radio in limba engleza pentru toate navele din zona de responsabilitate romaneasca pe
frecventa internationala de 518 Khz
Programarea receptoarelor NAVTEX de la bordul navelor in vederea receptionarii
mesajelor aferente Serviciului International NAVTEX pentru ROMANIA in limba engleza se
va face utilizand urmatorii parametri:
Caracterul B1= J (Varna Radio)

MMSI: 002070810
Sloturile orare atribuite pentru transmisiile zilnice sunt:

-
Orele de transmisie (UTC) Buletine meteorologice Avize de Navigatie
0130 * *
0530 * *
0930 * *
1330 * *
1730 * *
2130 * *
- Mesajele sunt atasate informatiilor elaborate de partea bulgara si poarta mentiunea

“On behalf of ROMANIA”.
3. Grafic transmisii NAVTEX- limba romană
Parte integranta a Sistemului Global Maritim de Primejdie si Securitate GMDSS),
Serviciul National NAVTEX a fost introdus in septembrie 2003.
Constanta Radio in calitate de Coordonator National NAVTEX elaboreaza
Informatiile Maritime de Siguranta care sunt transmise pe frecventa de 490 Khz in limba
romana.
Panoul International de Coordonare NAVTEX a atribuit Statiei Romane de Coasta
10
Caracterul B1=L (Constanta Radio) MMSI : 002640570
Sloturile orare alocate pentru transmiterea Avizelor de navigatie aferente zonei de serviciu
romanesti si a buletinelor meteorologice:
-
Orele de transmisie (UTC) Buletine meteorologice Avize de Navigatie
0150 * *
0550 * *
0950 * *
1350 * *
1750 * *
2150 * *
Structura unui mesaj NAVTEX (in limba engleză). Modele de mesaje
ZCZC B1B2B3B4
TEXTUL MESAJULUI
NNNN
NAVTEX
In the NAVTEX message transmission format – (formatul mesajului transmis):
• ZCZC indicates the start of the message (indică începutul mesajului).

• The B1 character is a letter (A-Z) identifying the transmitter coverage area - NAVTEX
CRS identifier (Identificatorul statiei NAVTEX care acoperă zona).
• The B2 character is a letter (A-Z) for each message type. This character is referred to
as the subject indicator (explained in the following table) (Caracterul care este o literă
A-Z, pentru fiecare tip de mesaj. Acest caracter se referă la tipul de mesaj/subiect
conform tabelului)
• B3 and B4 constitute a two digit serial number for each message. Starting with 01, the
sequence ends with serial number 99. This number is used by receivers to avoid
printing messages previously received. The serial number 00 is reserved for messages
of the highest priority, these are distress relay messages, and are always printed.
( Constituie un număr din doua caractere digitale alocate pentru fiecare mesaj. Seria
începe cu 01 si se termină cu 99. Numărul este utilizat de către receptor pentru a evita
printarea mesajelor receptionate anterior)
• MESSAGE TEXT begins with the NAVTEX CRS transmitter name and time of
transmission. (Mesajul text incepe cu identificatorul statiei şi ora transmisiei)
• NNNN indicates the end of the message. (Indică sfarşitul mesajului)
Table of international B2 Subject indicators
11
B2
Subject Subject
indicator
A Navigational warnings (cannot be rejected by the receiver)
B Meteorological warnings (cannot be rejected by the receiver)
C Ice reports
SAR (Search And Rescue) information and pirate attack warnings (cannot be
D
rejected by the receiver)
E Meteorological forecasts
F Pilot service messages
G AIS (Automatic Identification System)
H LORAN (LOng RAnge Navigation system) messages
I Available if required
SATNAV (Satellite Navigation Systems, for example United States Global
J Positioning System (GPS); USSR GLONASS system; Future (2008) EU GALILEO
system) messages
K Other electronic Navaid messages (messages concerning radio navigation services)
Navigational warnings – additional to letter Subject indicator A (should not be
L
rejected by the receiver)
V Special Services – allocation by the NAVTEX panel
W Special Services – allocation by the NAVTEX panel
X Special Services – allocation by the NAVTEX panel
Y Special Services – allocation by the NAVTEX panel
Z No messages on hand
In some countries there are some variations to international B2 Subject indicators. (In unele
ţări intalnim cateva semnificatii diferite pentru caracterul B2 (tipul de mesaj/subiect))
In the United Kingdom use:
• L for Subfacts, Gunfacts and Oil Rig movements warnings (avertismente privind
miscarile submarinelor, platformelor petroliere si armelor de suprafată) (should
not be rejected by the receiver) and
• V for Amplifying Navigational warnings initially announced in letter A.(amplificarea
avertismentelor initiale de navigatie transmise la litera A)
In the USA the following are also used:
• V for Notice to Fishermen (Informaţii pentru pescari) and

• W for Environmental warnings (Avertizări de mediu).
Mesajele receptionate prin faximil la bordul navei –pot fi receptiante mesaje meteo
combinate , hati sinoptice, avertismente, etc.,)
12
Temă pentru studiu 1.18.3: Accesati http://weather.gmdss.org. Accesati pentru

fiecare Metarea din ziua respectivă mesajele de tip NAVTEXT postate si urmariti structura
avertismentelor.
1. In cadrul codului SHIP grupa 222DSVS este utilizată pentru a transmite ?

a. Directia si viteza b. Drumul si viteza
c. Deriva si viteza balizei de inregistrare a datelor
curentului navei
2. Intr-un mesaj de tip NAVTEX, tipul de mesaj/subiect transmis la caracterul/litera “B” (pentru
indicatorul B2) se referă la:
c ) Informatii pentru
a. Avertizari b ) Avertizări de d ) Prognoze
cautare si salvare, avertizări
meteorologice navigatie meteorologice
pentru atacuri ale piratilor
3. Care sunt tipurile de mesaje/subiecte transmise ce nu pot fi deselectate la un receptor de tip
NAVTEXT de către utilizator?
a ) Avertizari b ) Avertizari meteorologice,
meteorologice, de navigatie, de navigatie, rapoarte despre
Informatii pentru cautare si c) Avertizari meteorologice, de navigatie
regimul gheturilor, mesaje
salvare, avertizări pentru atacuri pentru serviciul de pilotaj
ale piratilor
1. Specificati semnificatia grupelor transmise printr-un mesaj de tip SYNOP
2. Specificati semnificatia grupelor transmise printr-un mesaj de tip MAFOR
13
1.Raspuns corect: b 2. Răspuns corect: a . 3. Răspuns corect: a

2. http://www.pcnavtex.com
14

METEOROLOGIE
REPREZENTAREA ELEMENTELOR METEOROLOGICE LA O STATIE METEO
Cuprins
Înregistrarea, măsurarea şi determinarea elementelor meteorologice la bordul navei.
Abrevieri şi simboluri folosite în hidrometeorologia maritimă. Schema lui Bjerknes

• Enumere etapele necesare înregistrării, măsurarea şi determinarea elementelor
meteorologice la bordul navei cu ajutorul grupelor aferente codului IAC FLEET şi
SHIP
• Descrie şi prezinte corect abrevierile şi simbolurile folosite în hidrometeorologia
maritimă. Schema Bjerknes
1.19.1 Înregistrarea, măsurarea şi determinarea elementelor meteorologice la bordul

navei.
Redactarea şi intocmirea situaţiei sinoptice (hărţii sinoptice) la bordul navei pe baza

determinărilor elementelor meteorologice proprii cu ajutorul aparatelor de măsură dar si a
receptionarii datelor codificate transmise prin radio, fax, satelit, etc este o etapa deosebit de
importantă in vederea elaborării prognozei meteorologice.
Există coduri speciale in meteorologie pe baza carora se pot transmite datele
necesare intocmirii hartilor sinoptice
CODUL IAC ( International Analysis Code) FLEET
Este un cod prin intermediul căruia se transmit coordonatele centrilor barici ale fronturilor
atmosferice, ale izobarelor, ale ciclonilor tropicali şi ale fenomenelor ce se produc pe mare,
date necesare pentru întocmirea hărţilor sinoptice meteorologice.
Preambul : 10001 (sau 65556) 33300 0YYGcGc
Secvenţa 0 : 99900
8PtPcPP LaLaLoLok……………mdsdsfsfs (grupă de mişcare)
Secvenţa 1 : 99911
66FtFiFc LaLaLoLok……………mdsdsfsfs
Secvenţa 2 : 99922
44 PPP LaLaLoLok……………
1
Secventa 3 – de rezervă – transmiterea in clar, in limba engleză,a unor avertismente de

furtună
10001 – indicarea faptului că datele transmise reprezintă situaţia reală;
(65556) – pentru datele de prognoză;
33300 – modul de transmitere a coordonatelor elementelor din analiză. Pentru latitudine
înseamnă emisfera N. Pentru emisfera S – 33311. În aceste condiţii LaLa – reprezintă
latitudinea în grade întregi, LoLo – longitudinea în grade întregi, k – ce fel de longitudine este
Când k are cifrele 0, 1, 2, 3, 4 , longitudinea este între 00˚÷99˚ E sau 100˚÷180˚ W.

Când k are cifrele 5, 6, 7, 8, 9 , longitudinea este între 00˚÷99˚ W sau 100˚÷180˚ E.
33388 QLaLaLoLo – este mai rar folosită (Q – octantul globului).
YY – data zilei;
GcGc – ora observaţiei.
Secvenţa 0 – cuprinde sistemele barice
99900 – cifre de control ale secvenţei;

Pt – tipul sistemului baric :
- 0 – depresiune barică policentrică;
- 1 – depresiune;
- 2 – depresiune barică secundară;
- 3 – talveg depresionar;
- 4 – undă frontală;
- 5 – anticiclon;
- 6 – câmp baric fără gradient de presiune;
- 7 – dorsală anticiclonică;
- 8 – şa barică;
- 9 – ciclon tropical.
Pc – caracteristica sistemului baric :
- 0 – fără semnificaţie;
- 1 – umplerea depresiunii sau slăbirea anticiclonului;
- 2 – schimbare redusă;
- 3 – adâncirea depresiunii sau amplificarea anticiclonului;
- 4 – evoluţie complexă;
- 5 – se presupune prezenţa ciclogenezei;
- 6 – umplerea depresiunii sau distrugerea anticiclonului;
2
- 7 – creşterea generală a presiunii;

- 8 – scăderea generală a presiunii;
- 9 – caracter nesigur.
PP – valoarea presiunii centrului baric exprimată în mb şi valori întregi;
m – caracterul deplasării :
- 1 – staţionar;
- 2 – schimbare redusă;
- 3 – devine uşor mobil;
- 4 – încetineşte deplasarea;
- 5 – se deplasează la stânga;
- 6 – se redresează;
- 7 – se accelerează;
- 8 – se deplasează la dreapta;
- 9 – se presupune deplasarea.
dsds – direcţia de deplasare în zeci de grade (se notează cu cifre de la 00 la 36);
fsfs – viteza deplasării – în noduri.
Secvenţa 1

Ft – tipul frontului :
- 0 – front cvasistaţionar;
- 1 – front cvasistaţionar de altitudine;
- 2 – front cald de suprafaţă;
- 3 – front cald de altitudine;
- 4 – front rece de suprafaţă;
- 5 – front rece de altitudine;
- 6 – front oclus;
- 7 – linie de instabilitate;
- 8 – front intertropical;
- 9 – linie de convergenţă.
Fi – activitatea frontului :
- 1 – slab exprimat, în diminuare;
- 2 – slab exprimat, nu îşi schimbă intensitatea;
- 3 – slab exprimat care se activează;
- 4 – moderat exprimat, în diminuare;
- 5 – moderat şi nu îşi schimbă intensitatea;
- 6 – moderat care se activează;
- 7 – puternic în diminuare;
- 8 – puternic, nu îşi schimbă intensitatea;
- 9 – puternic care se activează.
3
Fc – caracterul frontului :
- 1 – zona activităţii frontului în diminuare;
- 2 – zona activităţii frontului se schimbă puţin;
- 3 – zona activităţii frontului se dezvoltă;
- 4 – cu caracter intertropical;
- 5 – se presupune formarea unui front;
- 6 – cu caracter cvasistaţionar;
- 7 – cu caracter ondulat;
- 8 – cu caracter difuz;
- 9 – cu caracter nesigur.
Secvenţa 2
PPP – valoarea izobarei în mb
Secventa 3 – de rezervă – transmiterea in clar, in limba engleză,a unor avertismente de
furtună
Temă pentru studiu 1.19.1: Identificaţi cu ajutoul brosurii aferente codului IAC
FLEET continutul secventelor 4-7. Decodificati cu ajutorul codului SHIP tipuri de mesaje
inregistrate la bordul navei
1.19.2 Abrevieri şi simboluri folosite în hidrometeorologia maritimă. Schema Bjerknes.
Primele etape în redactarea unei situaţii sinoptice , cuprind :

a. receptionarea mesajului codificat şi decodificerea lui ;
b. înscrierea pe hartă în dreptul staţiilor( care emit mesajele) dar şi a navei proprii pe baza
propriilor măsurători a valorilor sau fenomenelor meteo cu ajutorul schemei lui Bjerknes pe
baza abrevierilor şi simbolurilor utilizate în hidrometeorologia maritimă
Conform MET OFFICE (Servicul national de meteorologie din UK
www.metoffice.gov.uk) fiecare element al unei observaţii meteorologice, cu excepția vântului,
este reprezentată grafic într-o poziție fixă în jurul cercului ce semnifică respectiva statie
meteorologică, astfel încât elementele individuale pot fi identificate cu ușurință pe baza
simbolurilor utilizate - Schema Bjerknes . In figura 19.1, sunt reprezentate elementele
meteorologice decodate (transmise prin codul SYNOP) şi reprezentate pentru o statie terestră
sau la coastă
4
Fig 19.1 Elementele meteorologice decodate (transmise prin codul SYNOP) şi reprezentate pentru
o statie terestră sau la coastă
Tabelul nr 19.1Semnificatia simbolurilor si elementelor utilizate

Simbolul/elementul Descriere
meteo
N Total amount of cloud (in oktas) -Total nebulozitate (octeti)
CL Type of low cloud –Tipul norilor joşi (se utilizează simboluri)
NL Amount of low cloud (in oktas) – Nebulozitatea norilor joşi (octeti)
h Lh L Height of low cloud (in feet) – Înăltimea norilor josi (in picioare in
sistemul englez – se poate indica si in metri)
CM Type of medium cloud -Tipul norilor mijlocii (se utilizează simboluri)
NM Amount of medium cloud (in oktas) - Nebulozitatea norilor mijlocii
(octeti)
hMhM Height of medium cloud (in feet) – Înăltimea norilor mijlociii (in
picioare in sistemul englez – se poate indica si in metri)
CH Type of high cloud Tipul norilor superiori (se utilizează simboluri)
NH Amount of high cloud (in oktas) - Nebulozitatea norilor superiori
(octeti)
hHhH Height of high cloud (in feet) – Înăltimea norilor superiorii (in picioare
in sistemul englez – se poate indica si in metri)
TT Dry-bulb air temperature (in degrees Celsius) –Temperatura aerului
(in grade Celsius ptr. termometrul cu cap uscat)
ww Present weather –Fenomene meteo în momentul observaţiei –
conform simbolurilor utilizate (grupa celor 100 de fenomene meteo)
dd Wind direction (in degrees) –directia vantului (în grade)
ff Wind speed (in knots) – viteza vantului (in noduri)
VV Visibility (in metres or kilometres) (vizibilitatea – în km sau metri a
se asocial cu fenomenele meteo)
TdTd Dew point temperature (in degrees Celsius) –temperatura punctului
de rouă în grade Celsius)
5
W1W2 Past weather (fenomene meteo in trecut : 3-6 ore, prin simboluri)
pppa or pppa Pressure tendency and trend (black: rising, red: falling) (in millibars)
tendinta barică : negru in crestere, rosu în descrestere, (în milibari)
PPP Atmospheric pressure (in millibars) –presiunea atmosferică (în
milibari)
G(f’)f’f’ Wind gust (in knots) –Vantul în rafale (Noduri)
Dd, ff Directia si viteza vantului (pe cercul statie prin decagrade si grafic
pentru viteza –vezi grupa Nddff)
Pentru o statie meteorologică pe mare, In figura 19.2, sunt reprezentate elementele

meteorologice decodate dintr-un raport în codul SHIP
Fig 19.2 Elementele meteorologice decodate dintr-un raport în codul SHIP si inscrise pentru o
statie maritimă
Unde pe langă Semnificatia simbolurilor si elementelor utilizate in tabelul nr 19.1, se adaugă

suplimentar urmatoarele
Tabelul nr 19.2 Simbolurilor si elementelor utilizate suplimentar pentru o statie pe mare
Simbolul/elementul Descriere
meteo
PwaPwaHwaHwa Wave period and height (ship code only) (period in seconds, height
in metres) - Perioada si inaltimea valurilor (Perioada in secunde,
6
inaltimea in metri)
PwPwHwHw Wave period and height (ship code only) (period in seconds, height
in metres) - Perioada si inaltimea valurilor (Perioada in secunde,
inaltimea in metri)
Dsvs Vessel moving in direction Ds and speed vs (ship code only)
Elementele de miscare ale navei : Drum navei –Ds, viteza navei -Vs
RRR/tR Amount of rainfall (RRR) in time (tR) (amount in millimetres, time in
six hourly intervals) –Cantitatea de precipitatii (RRR) in mm şi
intervalul de timp -6 ore
D….D Ship call sign (ship code only) - Indicativul de apel navă
TwTw Temperatura apei de mare
Exemplu de mesaj in codul SHIP decodificat si inscris pe schema lui Bjerknes
Datele din continutul hartilor de analiza provin din decodificarea mesajelor SYNOP -
SHIP pentru hartile meteo -sinoptice de baza, de tip SHIP si de tip RADIOTEMP pentru
hartile sinoptice de altitudine.
Pentru fiecare punct de pe mare sau statie de coasta sunt inscrise scheme
Bjerknes ( in care elementele si fenomenele hidrometeorologice corespund notatiilor
internationale ale codurilor mentionate, prin semne conventionale sau prin cifre. Prin
semne conventionale se inscriu nebulozitatea, tipul norilor, directia si viteza vantului,
fenomene meteo din momentul observatiei si cu trei la sase trei ore inainte, tendinta
presiunii atmosferice in ultimele trei ore.
7
Temă pentru studiu 1.19.2: Pentru exemplul descris anterior, identificati campurile
inscrise in jurul schemei lui lui Bjerknes, pentru care corespund:
Tw Tw Tw – temperatura apei de mare la suprafata in zecimi de grade C;

T T T – temperatura aerului in zecimi de grade C;
w w – fenomene la momentul observatiei;
V V – vizibilitatea orizontala la suprafata;
Td Td Td – temperatura punctului de roua in zecimi de grade C;
CH - caracteristici nori superiori;
CM – caracteristici nori mijlocii;
N – nebulozitatea;
CL NH – caracteristici nori inferiori sau cu dezvoltare verticala
si nebulozitatea lor;
h – inaltimea limitei inferioare a norilor;
P P P – presiunea atmosferica in zecimi de mbar;
p p p – valoarea absoluta a tendintei barice;
a – caracteristica tendintei barice;
W1W2 – fenomenul petrecut;
HwPw– inaltimea valurilor in unitati de 0.5 m; perioada valurilor in secunde;
dd si ff – directia si viteza medie a vantului in m/s.
Notă ! Staţia meteo în jurul căreia se înscriu valorile transmise prin intermediul fiecărei
sinoptice se recunoaşte pe hartă după indicativul ei regional reprezentat pe codul sinoptic de
grupul II, precum şi de indicativul naţional reprezentat în codul sinoptic de grupul iii.
Pe harta Europei sunt trasate contururile unor regiuni convenţionale (fixate de ONU),
marcate de câte un indicativ numeric format din două cifre (ii), iar lângă cerculeţele şi
pătratele ce reprezintă staţiile sinoptice există câte un indicativ numeric individual compus din
trei cifre (iii).
1. Care este prima etapă în redactarea unei situaţii sinoptice?

a. receptionarea Utilizarea schemei lui c. Utilizarea cartilor pilot pentru identificarea
mesajului codificat şi Bjerknes pentru elementelor costiere in care sunt mentionate statiile
decodificerea lui inscrierea simbolurilor meteorologice
2. Ce este schemei lui Bjerknes?
8
a ) Schema în care
fiecare element al unei b ) Algoritm de
observaţii meteorologice, cu determinare al c ) Are la baza utilizarea
excepția vântului, este parametrilor ALRS penru identificarea
reprezentată grafic într-o d ) Mesaj meteo
hidrometeorologici mesajelor
poziție fixă în jurul cercului combinat ce se
prin aplicarea hidrometeorologice
ce semnifică respectiva statie compune din trei parti
corectiilor la provenite de la staiilede
meteorologică, astfel încât instrumenetele de coasta
elementele individuale pot fi masura ale statiei
identificate cu ușurință pe
baza simbolurilor utilizate
3. Ce parametru meteorologic inscriem in centrul unei statii meteorologice cu ajutorul schemei lui
Bjerknes?
a ) Nebulozitatea b ) Precipitatiile c ) Ceata d ) Temperatura aerului
Se dă urmatoarea schema pentru o statie maritimă.
Prezentati semnificatia urmatoarelor simboluri:
9
1.
PwPwHwHw =?
Dsvs =?
RRR/tR=?
D….D =?
TwTw=?
2.
TT =?
ww =?
dd =?
ff =?
1.Raspuns corect: a 2. Răspuns corect: a . 3. Răspuns corect: a

10
11

METEOROLOGIE
Prognozarea fenomenelor meteorologice: Interpretarea hărţilor sinoptice, a
prognozelor meteorologice şi a informaţiilor hidrometeorologice
Cuprins
Prognozarea fenomenelor meteorologice pe baza observaţiilor proprii înregistrate şi
determinate la bordul navei: Interpretarea hărţilor sinoptice;
determinate la bordul navei: Elaborarea prognozei meteorologice
determinate la bordul navei: Interpretarea prognozelor meteorologice şi a informaţiilor
hidrometeorologice

• Enumere etapele necesare întocmirii unei hărţi sinoptice si continutul acestora;
• Descrie şi prezinte corect elementele de care se tine cont in elaborarea unei prognoze
meteorologice;
• Interpreteze corect terminologia utilizată in elaborarea prognozei/receptionarea
prognozei la bordul navelor
1.20.1 Prognozarea fenomenelor meteorologice pe baza observaţiilor proprii înregistrate

şi determinate la bordul navei: Interpretarea hărţilor sinoptice;
Harta sinoptică. Întocmire. Analiza şi prognoza meteo
Harta sinoptică se întocmeşte pe baza observaţiilor sinoptice din 6 în 6 ore pornind de la

ora 0000 UTC, în funcţie de fusele orare ale fiecărei ţări (pentru România se întocmesc la orele
200, 800, 1400 şi 2000).
Pentru Europa se fac patru hărţi.
Etapele alcătuirii hărţii sinoptice :
1. Recepţionarea mesajului meteo codificat şi decodificarea lui;
2. Înscrierea pe hartă în dreptul staţiilor a valorilor sau fenomenelor meteo cu ajutorul
schemei Bjerknes;
Pentru fiecare punct de pe mare sau statie de coasta sunt inscrise scheme Bjerknes ( in
care elementele si fenomenele hidrometeorologice corespund notatiilor internationale ale
codurilor mentionate, prin semne conventionale sau prin cifre. Prin semne conventionale se
inscriu nebulozitatea, tipul norilor, directia si viteza vantului, fenomene meteo din momentul
observatiei si cu trei la sase trei ore inainte, tendinta presiunii atmosferice in ultimele trei ore:
Staţia meteo în jurul căreia se înscriu valorile transmise prin intermediul fiecărei sinoptice se
recunoaşte pe hartă după indicativul ei regional reprezentat pe codul sinoptic de grupul II,
precum şi de indicativul naţional reprezentat în codul sinoptic de grupul iii.
Pe harta Europei sunt trasate contururile unor regiuni convenţionale (fixate de ONU),
marcate de câte un indicativ numeric format din două cifre (ii), iar lângă cerculeţele şi
1
pătratele ce reprezintă staţiile sinoptice există câte un indicativ numeric individual compus din
trei cifre (iii).
3. Se colorează zonele cu precipitaţii :
- ploaie – verde deschis;
- ninsoare – verde închis;
- ceaţă – galben;
- averse şi fulgere izolate – roşu.
4. Identificarea maselor de aer se face în funcţie de :
- gradul de acoperire al cerului cu nori;
- tipul norilor;
- tipul precipitaţiilor;
- temperatura aerului.
Se notează pe hartă cu iniţialele cunoscute : M – maritimă; C – continentală;
A – antarctică, arctică; P – polară; T – tropicală; E – ecuatorială.
5. Trasarea izobarelor – se trasează prin interpolare la echidistanţe de 4 mb sau 5 mb. La
trasarea lor se ţine cont că valoarea se notează la ambele capete dacă izobara este
deschisă. Dacă aceasta este închisă, se va întrerupe în dreptul cel mai apropiat şi se va
trece valoarea. Distanţa dintre izobare este mai mică la viteze mari ale vântului şi mai
mare la viteze mai mici ale vântului.
Dacă valoarea izobarelor creşte spre centru înseamnă că avem de-a face cu un anticiclon,
iar dacă scade avem de-a face cu o depresiune.
1018
1018
1018
Devierea dintre vectorul vânt şi orientarea izobarelor este spre dreapta în emisfera nordică
şi spre stânga în emisfera sudică.
Izobarele trebuie să aibă puţine sinuozităţi.

Se trasează şi traiectoria de deplasare a centrului baric printr-o săgeată, iar în vârful săgeţii
se trece valoarea exprimată în km/h.
6. Trasarea liniilor cu aceeaşi valoare a tendinţei presiunii

Acestea se trasează din mb în mb, având în centru valoarea cea mai mare.
+2 –2
7. Stabilirea poziţiei fronturilor atmosferice:

În zona fronturilor se observă schimbări bruşte ale fenomenelor meteo:
- diferenţe de temperatură de 4÷5˚C pe 500 km;
2
- convergenţa curenţilor de aer;

- sistemele noroase caracteristice;
- izobarele se curbează puternic de-a lungul liniei frontale;
- la frontul cald se observă o scădere a presiunii, o tendinţă barică vegetativă în faţa
frontului şi creşterea presiunii în spatele frontului;
- sunt caracteristice fronturilor numai depresiunile extratropicale (la latitudini medii);
- fiecărui tip de front îi corespunde o anumită nebulozitate şi un anumit tip de
precipitaţii (Fig 20.1)
Frontul atmosferic este zona de separaţie dintre două mase de aer cu caracteristici
diferite (temperatură, presiune, viteză de deplasare).
Fronturile atmosferice se trasează prin linii având aspecte diferite şi valori diferite
pentru a se putea să se diferenţieze între ele.
Criteriile care stau la baza trasării fronturilor sunt:
- direcţia vântului;
- gradientul termic;
- valoarea nebulozităţii;
- cantitatea de precipitaţii;
- valoarea presiunii atmosferice.
Fig 20.1 Caracteristicile specifice luate in calcul la tasarea unui front de aer rece
Produsul final elaborat este harta sinoptică, la scară pentru zona de referintă – Exemplu
Fig 20.2
3
Fig 20.2 Harta sinoptică a Europei şi a bazinului Atlanticului de nord la data de 01.03.2008
Deasupra uscatului izobarele grupate in jurul centrului de joasă presiune au forme

apropiate de cele eliptice, in timp ce deasusupra oceanului se apropie de formele circulare.
Temă pentru studiu 1.20.1 Identificaţi cu ajutorul unei hărti sinoptice de pe un site
recomandat în bibliografie, elementele specifice fiecarei etape de întocmire a continutului
acesteia. Argumentati fiecare etapă!!!
1.20.2 Prognozarea fenomenelor meteorologice pe baza observaţiilor proprii înregistrate

şi determinate la bordul navei: Elaborarea prognozei meteorologice
Prognoza meteorologică este o operaţiune complexă de stabilire a caracteristicilor

elementelor hidrometeorologice pe un anumit interval de timp.
Dupa intocmirea hartii sinoptice pe baza mesajului codificat de analiza se trece la
intocmirea prognozei. Este bine ca pentru o prognoza sa se foloseasca o serie de harti
succesive pentru a urmari in timp evolutia diferitelor procese meteorologice, ceea ce permite
aprecierea unde si cu ce viteza se deplaseaza masele de ser cald sau rece, anticiclonii si
depresiunile, fronturile si, ca atare, stabilirea pozitiile lor ulterioare.
Întocmirea prognozei depinde de urmărirea în timp şi în mod sistematic a informaţiilor
meteo transmise, de calitatea şi cantitatea mesajelor recepţionate.
Este necesar să se cunoască legile după care se desfăşoară procesele fizice din atmosferă,
să se cunoască informaţia hidrometeorologică codificată şi să se decodifice mesajele şi hărţile
sinoptice - La nave informaţia se primeşte în clar, codificat sau prin NAVTEX.
4
Prima fază a întocmirii unei prognoze este stabilirea corelaţiilor între perioada
actuală şi cea anterioară, ţinându-se cont de natura suprafeţei active, influenţele fizico-
geografice ale regiunii, pornind de la principiul că cel puţin în următoarele 24 de ore,
fenomenele vor avea aproximativ acelaşi aspect, cu mici modificări, daca nava nu trece
aproape sau printr-un front sau depresiune. Aceasta eventualitate poate fi dedusa din
informatiile despre pozitia, viteza si directia miscarii fronturilor si sistemelor de presiune si
observatii¬le proprii. Atata timp cat nava se mentine in aceeasi masa de aer, vremea pe mare
nu se schimba. Cu cat diferenta intre cele doua mase de aer este mai mare, cu atat schimbarea
vremii este mai puternica la trecerea dintr-o masa de aer in alta si cu atat mai rea este vremea
de-a lungul zonei frontale.
Observatiile asupra norilor intreprinse de ofiterul de cart se impun a fi conjugate cu

observarea presiunii atmosferice inregistrata de barograf, cu incercarea de a determina
tendinta barica pentru perioada urmatoare, cu observarea starii marii, indeosebi a valurilor de
hula a caror inaltime si directie pot da indicatii pretioase cu privire la directia furtunii si la
distanta dintre nava si centrul ei.
Pentru faza a doua, aceste observatii urmează a fi conjugate cu prognoza meteo

pentru regiunea respectiva din buletinele meteorologice emise de statiile radio.
La intocmirea prognozelor trebuie avute in vedere unele particularitati ale formelor reliefului
baric astfel:
- depresiunile se deplaseaza pe directia care uneste centrul lor cu centrul tendintei de scadere a
presiunii, iar anticiclonii pe directia ce uneste centrul lor cu centrul tendintei de crestere a
presiunii atmosferice;
- daca depresiunile si anticiclonii sant asimetrici, traiectoriile lor se abat în directia axei mari;
- depresiunile secundare se deplaseaza ocolind depresiunile principale in sens invers acelor de

ceasornic, iar anticiclonii mici ocolesc anticiclonul de baza in sensul acelor de ceasornic;
- depresiunile se deplaseaza de-a lungul izotermelor, lasand temperaturile joase la stanga;

- centrul anticiclonului se deplaseaza in acea directie in care temperatura scade mai repede;
- depresiunile se adancesc, respectiv se umplu, daca in centrul lor se observa tendinte

negative, respectiv pozitive ale presiunii, iar anticiclonii se intaresc, respectiv slabesc, caci in
centrul lor se observa tendinte pozitive respectiv negative ale presiunii atmosferice;
- depresiunea se adanceste daca in sectorul cald tendinta presiunii este negativa si se umple
cand tendinta este pozitiva.
Pentru faza a treia, pe langa materialul sinoptic pot fi folosite si o serie de reguli pe baza
carora sa se aprecieze evolutia viitoare a vremii, astfel:
- deplasarea norilor de la est sau nord aduce timp anticiclonic, pe cand deplasarea de la vest
sau sud aduce timp ciclonic;
- daca directia de deplasare a norilor este abatuta la stanga fata de directia vantului de la sol,
este de asteptat timp anticiclonic;
5
- miscarea vizibila a norilor in directia inversa directiei (sensului) vantului de la sol indica o
apropiere rapida a frontului rece, cu vant puternic si precipitatii;
- daca doua straturi de nori inferiori se deplaseaza pe directii perpendiculare, vremea se va
strica si vantul se va intari;
- daca norii aflati la diferite inaltimi se deplaseaza in, aceeasi directie si sens, nebulozitatea va
creste, dar fara ploaie si cu vant moderat. Daca, dimpotriva, se deplaseaza in directii diferite,
vremea devine instabila si vantul puternic;
- cer senin si vant slab seara indica o vreme frumoasa pentru a doua zi;
- daca, atunci cand presiunea atmosferica este in scadere, curba barografului are convexitatea
in sus, vantul se va intari, iar daca are convexitatea in jos, va slabi;
- daca atunci cand presiunea atmosferica este in crestere, curba barografului are convexitatea
in jos, vantul se va intari iar daca are convexitatea in sus, va slabi;
- daca, dupa o ploaie indelungata, vantul se intareste, se poate astepta la o imbunatatire rapida
a vremii;
-cresterea temperaturii seara si noaptea indica o

inrautatire a vremii in urmatoarele 6 la12 ore;
- ploaia sau ninsoarea intensa dimineata cu vant puternic indica vreme rea in tot cursului zilei;
- ploaia puternica noaptea cu vant slab indica vreme buna pentru toata ziua;
- ceata cu grosime mica, care apare dupa apusul soarelui si se mentine pana dupa rasaritul
soarelui, indica vant slab pentru toata ziua, dar, daca se imprastie inainte
de rasaritul Soarelui, indica un timp ciclonic;
- daca, pe timp de ceata, incepe ploaia, ceata se intareste iar la incetare ploii ceata se ridica sau
slabeste mult.
- ceata este mai probabila dupa o zi senina decat dupa O zi noroasa;
- pe vanturi de nord ceata este mai putin probabila;
- mirajul indica o schimbare a vremii datorita variatiei gradientului. termic vertical in

straturile inferioare ale atmosferei;
- daca presiunea este cu 4 mb. sau mai mult sub media pentru momentul respectiv (valorile
medii se scot din cartile pilot) si scade in continuare, probabilitatea ca a doua zi sa fie vreme
buna sau cu vanturi slabe este foarte mica pentru ca scaderea presiunii inseamna vreme
instabila si intensificarea vantului;
- daca presiunea este cu 4 mb. sau mai mult peste media locului si momentului respectiv si
continua sa creasca sau este stationara, probabilitatea este redusa ca in urmatoarele 12 de ore
6
vremea sa se deterioreze; acest interval se mareste la 24 ore daca presiunea este cu 8 mb. mai
mare decat normal.
Presiunea atmosferica in crestere indica, de obicei, imbunatatirea vremii, iar scaderea,

deteriorarea. Daca aceste variatii sant rapide, consecintele sant de scurta durata pentru ca nava
este, probabil, aproape de traiectoria unei depresiuni in spatele ei in primul caz si in fata ei in
cel de al doilea.
Daca presiunea atmosferica scade incet, dar continuu fata de presiunea normala, nava se
indeparteaza de un anticiclon si se apropie de o depresiune. Viteza cu care scade presiunea nu
da indicatii cu privire la forta vantului care urmeaza sa fie intalnit deoarece nava se poate
indrepta spre o depresiune sau poate merge cu ea si, deci, functie de situatia, viteza de variatie
a presiunii difera.
De asemenea, in cazul unei ocluziuni viteza acesteia este mai mica decat a depresiunii,
dar vremea poate fi la fel de rea.
Pentru a urmari mai usor si continuu valorile presiunii masurate cu barograful in raport
cu cele normale, pe hartia barografului se va trasa inainte de folosire, cu o culoare distincta, o
linie reprezentand valorile normale ale presiunii atmosferice pentru un interval de timp. Este
necesar ca barograful sa fie verificat periodic.
Temă pentru studiu 1.20.2: Realizati un download a 4 harti sinoptice consecutive

pentru zona Mării Mediterane. Stabiliţi evolutia vremii pentru Bazinul Mării Egee, respectiv
Mării Adriatice pe baza evolutiei situaţiei sinoptice.Ce observaţi?
1.20.3 Prognozarea fenomenelor meteorologice pe baza observaţiilor proprii

înregistrate şi determinate la bordul navei: Interpretarea prognozelor meteorologice
şi a informaţiilor hidrometeorologice
Terminologie şi criterii de intocmire a prognozelor meteorologice şi interpretarea

acestora la bordul navei
Pentru exemplificare, menţionăm că prognozele elaborate de Secţia Meteorologie din

DHM sunt diurne (de scurtă durată) şi multidiurne (de medie durată).
Prognozele diurne se referă la prognoza pentru zi (12 ore), prognoza diurnă (24 ore) – de
la ora 14.00 a zilei in curs pană la ora 14.00 a zilei următoare şi prognoza pentru noapte –
cuprinde intervalul 20.00 a zilei in curs şi ora 08.00 a zilei următoare.
Prognozele multidiurne sunt pe trei zile ( 72 de ore) ce se intocmeşte zilnic , la amiază, şi
cuprinde intervalul de la ora 14.00 a zilei in curs pana la ora 14.00 a celei de a treia zi, şi
prognoza sâptămânală ce se intocmeste incepand cu ziua de luni a săptamânii curente pană in
ziua de luni a săptămânii următoare .
Pentru precizarea timpului in prognozele de scurtă durata , se stabileste următoarea
impărţire a zilei:
- dimineaţa: 05.00-09.00;
- ziua:09.00-05.00;
7
- după amiaza:13.00-17.00;
- seara:17.00-21.00;
- noaptea:21.00-05.00.
Pentru precizarea timpului in prognozele de medie durata , se recomandă intrebuinţarea
termenilor:
Termeni descriptivi Descrierea

La inceputul perioadei Prima treime a perioadei prognozate
La mijlocul perioadei A doua treime a perioadei prognozate
La sfarsitul perioadei Ultima treime a perioadei prognozate
Prima jumatate a perioadei Prima jumătate a perioadei prognozate
A doua jumătate a perioadei A doua jumătate a perioadei prognozate
Pentru zona maritimă se prognozează următoarele elemente in prognoza de scurtă durată:

- directia şi forţa vantului;
- gradul mării;
- vizibilitatea orizontală;
- nebulozitatea;
- temperatura aerului;
- fenomenele meteorologice
Pentru zona fluvială se prognozează următoarele elemente in prognoza de scurtă durată:
- - directia şi forţa vantului;
- vizibilitatea orizontală;
- nebulozitatea;
- temperatura aerului;
- fenomenele meteorologice
În prevederile de medie durată, sunt supuse prognozei următoarele elemente:
- Aspectul general sau parţial al vremii;
- Temperaturile minime şi maxime;
- Direcţia predominantă şi forţa vantului;
- Gradul de agitatie al mării (numai pentru zona maritimă);
- Fenomenele meteorologice.
În prognozele diurne, si mai ales in cele multidiurne este recomandat ca directia
vantului să fie indicată prin directia predominantă (directie din care se va observa mai mult de
50% din intreaga perioada prognozată).
În toate prognozele, vizibilitatea orizontală, nebulozitatea, temperatura aerului este
indicat a se prevedea intervale probabile in care vor oscila sau se vor ajunge.În prognozarea
fenomenelor meteorologice obişnuite sau deosebite, se indică denumirea şi aspectul
fenomenului.
In formularea prognozelor de scurtă durată (12 şi 24 ore) se pot utiliza termenii
„local”, „ pe alocuri” şi „temporar” numai la prognozarea forţei vantului, vizibilităţii şi
fenomenelor.Termenii „local”, şi „ pe alocuri” se permit a fi utilizati atunci cand in perioada
de actiune a prognozeifenomenul se observă pe mai mult de 1/3 din suprafata zonei, iat
termenul„temporar”- cand fenomenul se repeta de cateva ori.
Pentru descrierea variaţii elementelor şi fenomenelor meteorologice, se recomandă să
se utilizeze următorii termeni din tabel:
Elementul sau fenomenul meteorologic Termeni descriptivi
8
Direcţia vantului Menţinere, variaţie, rotire spre.......

Forţa vantului Menţinere, slăbire, intensificare,izolat,
local,temporar , de scurtă durată,in rafale
Gradul mării Marea se va agita până la gradul......., va
scădea la........., marea gradul......cu hulă (
slabă, moderată, puternică) la coastă, in larg.
Vizibilitatea Creştere , micşorare
Temperatura aerului Creştere , scădere
Fenomene Local, pe alocuri, izolat, temporar,de scurtă
durată
Formularea prognozelor trebuie să fie: clară, scurta şi simplă dar in acelasi timp
destul de cuprinzătoare şi explicită, permiţând sa se aprecieze caracterul general a vremii
viitoare cu scoaterea in evidenţă a principalilor parametri meteorologici
a. Prognozarea directiei vantului

Se indică in prognoză prin una sau cel mult două din cele 8 directii cardinale şi intercardinale(
N,NE..........NW).Dacă vantul se prevede mai mic de forţa 5 , atunci se permite şi folosirea
termenilor si expresiilor:
- „Vant slab din directii variabile” sau „vant instabil”cand forta este 0-3;
- „Vant din sectorul......”cand se apreciază ca forta va fi 2-4 sau 3-5;Termenul
de „sector” este utilizat la vanturi slabe ca fortă şi cuprinde un interval al
rozei vanturilor de 900 a cărei bisectoare indică directia predominantă a
vantului ce se indică la prognoză
- „vant de briză” sau „ vant cu caracter de briză”pentru circulatia de vant in
timpul zilei de la mare la uscat cu forta 2-4, cu unele intensificari la amiaza
la forta 5-6, iar pe timpul noptii de la uscat la mare, in general cu forta 0-3.
Daca in intervalul de prognoză, vantul işi schimbă directia, se va indica in prognoză in care
parte a zilei isi va schimba directia ex.”vant din sectorul nord-estic , cu rotire in cursul noptii
spre nord-vest”
b. Prognozarea forţei vantului
Forţa vantului se indică in prognoză in grade forţă ale scării Beaufort, in următoarele
limite: 0-3 (0-5,4 m/s); 2 - 4(1,6-7,9 m/s); 3-5(3,4-10,7m/s); 4-6 (5,5-13,8m/s); 5-6(8,0-13,8
m/s); 6-7 (10,8-17,1m/s);7-8 (13.9-20,7m/s);8-9(17,2-24,4m/s);9-10(20,8-28,4m/s);10-12
(24,5-32,6m/s);Vantul de la forta 6 in sus se considera vant de furtună.
Variatai probabilă a fortei vantului cu mai mult de o gradatie se dă in prognoza prin
precizarea timpului sau a raionului (părti din mare sau fluviu)
Ex „Vant din N cu forta 6-7 , cu intensificare la forta 8 spre sfarsitul intervalului” sau
„Vant din NW cu forta 6-7, in sudul zonei maritime 5-6”.
Deasemenea, se precizează şi forta vantului in rafale. Ex „Vant din N cu forta 6-7 , in
rafale pana la forta 8”. La folosirea termenilor „local”, „ izolat” şi „temporar” se permite să se
măreasca forta vantului cu o treaptă.Ex „Vant din SW cu forta 3-5 local 6”.
Intensificările de vant se pot produce la trecerea fronturilor atmosferice pentru o
perioada scurta de timp, prin urmare se pot prognoza folosindu-se expresia „cu intensificări de
scurtă durată la...”
9
Pentru intelegerea semnificatiilor termenilor din prognozele de la radio si Tv trebuie

reţinut:
Vant slab: Forta: o-3 (0-18 km/h);
Vant slab la moderat:Forta:pană la 5(pana la 29-32 km/h);
Vant moderat:Forta 4-5 (18-32 Km/h);
Vant tare:Mai mare sau egal de forta 6 (mai mare de 36Km /h).
c. Prognozarea gradului mării
Gradul de agitatie al marii se precizează in prognoză in functie de directia,

forta, durata şi distanta de actiune a vantului in limite de un grad:0-1,1-2;..............8-9;
In prognoză, semnificatiile gradului mării sunt cele utilizate si aprobate de
OMM.
In cazul in care directia vantului se prevede de la uscat la mare , ( in cazul
litoralului nostru din sector vestic-Sw sau NW) este necesar să se prevadă gradul de
agitatie al marii la coastă şi gradul mării la larg.Exemplu:”Gradul mării la coastă 3 , la
larg 4-5”.
Este necesar ca in momentul emiterii prognozei pentru o anumita zonă sa se
tina cont si de existenta valurilor de hulă (produse de o furtuna mai mult sau mai putin
departată fata de acea zonă) pe o scala de la 0-9.Ex. „Marea de gradul 4 , cu hulă
moderată scurta (gradul 3)”.
d. Prognoza vizibilităţii
In prognozele de medie durată, se utilizează termenii :

Termeni Semnificatia folosirii termenilor
Vizibilitate pe mare Vizibilitate pe uscat
Foarte redusă Sub 3 cbl Sub 0,5Km
Redusă Intre 3 cbl-1 Mm Intre 0.5Km-1Km
Medie 1-5 Mm 2-10Km
Bună 5-11Mm 10-20Km
Foarte bună 10-27Mm 20-50Km
Cand vizibilitatea este foarte redusă, intotdeauna face obiectul unor avertizări meteo.
Cand se prevede inrăutăţirea vizibilităţii datorită unui fenomen meteo oarecare,,atunci
in prognoză se indică starea vizibilităţii fara fenomenul respectiv , precum si starea
vizibilităţii pe timpul producerii lui.Ex. ”Vizibilitatea 4-10Km, mai scăzută dimineaţa
sub 1Km din cauza ceţii”
e. Prognoza nebulozităţii
În prognozele diurne, nebulozitatea sau gradul de acoperire a cerului cu norise indică

in grade (optimi)conform scalei nebulozităţii.0/8-cer complet senin; 8/8-cer complet
acoperit cu nori;
In prognozele multidiurne, se indică aspectul cerului prin expresiile:
Termeni Semnificatie
Cer senin Bolta cerului este complet lipsită de nori sau
in mod exceptional nebulozitatea nu
10
depăşeste 1/8 sau 2/8 şi numai maxim 4-5 ore

de observatie
Cer mai mult senin Nu se exclude posibilitatea ca pe arii
restranse, cerul va fi variabil , dar
nebulozitatea nu va depăsi 4/8
Cer variabil Alternanta unor perioade cu nebulozitate
acccentuată (6/8-7/8) cu intervale de cer mai
mult senin(1/8,2/8)
Cer temporar noros Se marchează intervalele cand nebulozitatea
este mare , menţionandu-se locul şi timpul
cand cerul va fi temporar noros
Exemplu”Cerul va fi mai mult senin in
timpul diminetii, apoi va deveni temporar
noros”sau „ Cerul va fi mai mult senin in
jumătatea estică a fluviului şi temporar noros
in partea vestică”
Cer mai mult noros In cea mai mare parte a intervalului
prognozat , nebulozitatea va fi 5/8-7/8, fara a
exclude scurte intervale de timp 4-5 ore cand
nebulozitatea va fi 3/8-4/8 sau 8/8.
Cer noros Nebulozitatea se mentine in cursul
intervalului 5/8-7/8, fara abateri
semnificative,
Cer temporar acoperit Nebulozitatea atinge valori 8/8 in anumite
perioade, intercalate cu perioade cand cerul
devine variabil
Cer mai mult acoperit Nebulozitatea predomina la valori maxime
intr-un anumit interval de timp, fara a
exclude perioade de maxim 4-5 ore cand
cerul devine variabil
Cer acoperit Norii acopera cerul pentru intreg intervalul
de prognoză
f. Prognoza temperaturii aerului
a. In prognoza pentru 12 ore:-intervalul in care vor oscila valorile temperaturii in

spatiul supus prognozei sau valorile maxime pe care la va atinge in cursul zilei sau
valorile minime pe timpul noptii sau diminetii;
Exemplu ”Temperatura 18 la 210” sau”temperatura va creste pana la 25-290 „
b.Prognoza pe 24 ore, se va indica separat temperatura din cursul zilei şi temperatura
pe timpul noptii : Exemplu: ”Temperatura pe timpul zilei va atinge valori 7-120 C, iar
noaptea 3-70C”
În situaţia cand se apreciază că există diferente semnificative intre raioanele de

navigatie, se menţionează aceste posibilităţi in prognoză.Exemplu: ”Temperaturile
11
minime vor fi cuprinse intre -50 şi 00 C în raionul nordic şi de uscat şi intre 0-50C in
cel sudic şi pe mare.
g. Prognoza fenomenelor meteorologice
Pentru prognozarea precipitatiilor se utilizează următorii termeni
Termenul Semnificatia
Fără precipitatii Nu se intrevăd precipitatii
Fără precipitatii insemnate Precipiatii foarte slabe ( sub 0,3 mm ploaie
şi sub 0,2 mm zăpadă in 12 ore)
Ploaie (ninsoare) slabă Ploaie sau zăpada slabă ( sub 3 mm ploaie
şi sub 1 mm zăpadă in 12 ore)
Ploaie (ninsoare)continuă sau intermitentă Ploaie sau ninsoare intense in cea mai mare
parte a intervalului( peste 3 mm ploaie şi 1
mm zăpadă in 12 ore)
Aversă de ploaie sau ninsoare Ploaie sau zăpada puternică şi de durata
mai mică de 3 ore si jumătate la 12 ore
Aversă puternică de ploaie insoţită de Precipitatii de mare intensitate şi de scurtă
descărcări electrice sau aversă puternică de durată, cu picături mari sau particole solide
ninsoare , uneori cu forta distrugătoare;
Precipitaţii mixte Ploaie ce se va transforma treptat sau brusc
in lapoviţă sau ninsoare
Temă pentru studiu 1.20.3: Se dă urmatoarea prognoza meteorologică
“În intervalul 7 ianuarie, ora 12 – 8 ianuarie, ora 06, în regiunile estice vântul va avea
intensificări cu viteze de 60-70 km/h. În Moldova va ninge viscolit şi se va depune strat nou
de zăpadă de aproximativ 10-15 cm. În Dobrogea şi estul Munteniei ploile se vor transforma
treptat în lapoviţă şi ninsoare, trecător viscolită în cursul nopţii. În restul ţării vor fi precipitaţii
mixte. Izolat se va mai depune polei.”
Identificati terminologia specifică utilizată si exemplicati semnificatia termenilor.

1. Ce semnificatie are intr-o prognoza meteorologia termenul de cer noros?
a.Nebulozitatea atinge b.Nebulozitatea se
valori 8/8 in anumite mentine in cursul
c. Norii acopera cerul pentru intreg intervalul de
perioade, intercalate cu intervalului 5/8-7/8,
prognoză
perioade cand cerul fara abateri
devine variabil semnificative
2. Ce semnificatie are intr-o prognoza meteorologia termenul de cer acoperit?
12
d ) Nu se exclude
c ) Nebulozitatea atinge
a ) Nebulozitatea se posibilitatea ca pe arii
b ) Norii acopera valori 8/8 in anumite
mentine in cursul intervalului cerul pentru intreg restranse, cerul va fi
perioade, intercalate cu
5/8-7/8, fara abateri variabil , dar
intervalul de prognoză perioade cand cerul devine
semnificative nebulozitatea nu va
variabil
depăsi 4/8
3. Pentru precizarea timpului in prognozele de scurtă durata , se stabileste următorul interval orar
pentru termenul de dimineasta
a ) 06.30-09.30 b ) 05.00-09.00 c ) 07.00-10.00 d ) 06.00-10.00
1. Care sunt termenii utilizati pentru prognozarea precipitatiilor ?
2. In prognozele de medie durată, care este semnificatia termenilor pentru prognoza

vizibilităţii? :
Termeni Semnificatia folosirii termenilor
Vizibilitate pe mare Vizibilitate pe uscat
Foarte redusă
Redusă
Medie
Bună
Foarte bună
3.Realizaţi descrierea următorilor termeni
Termeni descriptivi Descrierea

La inceputul perioadei
La mijlocul perioadei
La sfarsitul perioadei
Prima jumatate a perioadei
A doua jumătate a perioadei
1.Raspuns corect: b 2. Răspuns corect: b 3. Răspuns corect: b
13

14

METEOROLOGIE
PREVEDEREA EVOLUŢIEI ELEMENTELOR HIDROMETEOROLOGICE PE
RUTELE DE NAVIGAŢIE TRANSOCEANICE ŞI MARITIME
Cuprins
Prevederea evoluţiei elementelor hidrometeorologice pe rutele de navigaţie
transoceanice şi maritime la recepţionarea mesajelor meteorologice, a codurilor
sinoptice şi a hărţilor meteo
Prevederea evoluţiei elementelor hidrometeorologice la primirea mesajelor de pericol
de furtună, la traversarea zonelor cu perturbaţii barice sau cu alte manifestări extreme.

• Enumere particularităţile evolutiei elementelor hidrometeorologice pe principalele
rute de navigaţie transoceanice şi maritime
• Descrie şi prezinte corect prevederile evoluţiei elementelor hidrometeorologice la
primirea mesajelor de pericol de furtună, la traversarea zonelor cu perturbaţii barice
sau cu alte manifestări extreme.
1.21.1 Prevederea evoluţiei elementelor hidrometeorologice pe rutele de navigaţie

transoceanice şi maritime la recepţionarea mesajelor meteorologice, a codurilor
sinoptice şi a hărţilor meteo.
Zona latitudinilor medii este o regiune de conflict a maselor de aer, unde

temperaturile pot contrasta puternic de la o zi la alta. Cum depresiunile trec continuu prin
aceasta zona, vremea buna numai rareori se prelungeste, in timp ce furtunile, in special iarna
si partile de nord si vest ale zonei, sunt numeroase. Pe partea vestica a Oceanului
Atlanticului si Pacificului este foarte frig iarna, cu vanturi predominant nord - vestice, in
timp ce pe partea estica vanturile de sud - vest mentin o vreme moderata, intrerupta numai
ocazional de o vreme deosebit de rece cand vanturile sant din nord si est.
Prognoza este singura cale satisfacatoare pentru obtinerea de date referitoare la vremea de
maine in aceasta zonă.
In emisfera nordica regiunea de formare a depresiunilor este o zona alungita

orientata de la sud - vest la nord – est, in nord - estul Filipinelor, in Oceanul Pacific si in
nord - estul Insulelor Bahamas in Oceanul Atlantic, unde se intalnesc mase de aer polar-
continental cu mase de aer tropical-maritim. Adesea mai apare o zona secundara nu departe
in vestul si nordul Insulelor Hawai in timpul iernii. Aceste depresiuni au o directie, in
majoritatea cazurilor, nord - est intensificandu - se in timp si largindu - si aria cu vanturi
puternice. Cand depresiunea atinge sud-estul Groenlandei, cele mai multe au trecut de
intensitatea maxima si incep sa ocluzeze descrescand in viteza. In Oceanul Pacific
depresiunile ating intensitatea maxima cand trec pe la sud de Insulele Kurile si peninsula
Kamceatka si se umplu in zona Insulelor Aleutine.
In perioada de iarna navele in drum spre, sau dinspre porturile americane, situate la
nord de latitudinea de 45°N vor intalni cu siguranta o depresiune barica, dar coborand spre
sud, riscul de intalnire scade, pentru ca in zona Capului St.Vicente probabilitatea sa fie
1
foarte mica. In Golful Biscaya, desi cu proasta reputatie, probabilitatea de furtuna este mai
mica decat oriunde in nordul si nord-vestul Oceanului Atlanticului.
Anticiclonii se resping astfel ca, daca apare un anticiclon langa Islanda, anticiclonul
Azorelor se va retrage spre sud la o distanta de circa 1500…2000 mile marine, lasand o
zona mai larga la discretia depresiunilor barice, care vor patrunde astfel, in vestul si sud-
vestul Europei. In emisfera nordica nucleele de presiune inalta (anticicloni tineri) sunt
produse de presiunile inalte din Siberia si Canada, (mai redus) si impinse spre est, la
intervale de timp, astfel incat sa refaca (intareasca) anticiclonii de deasupra oceanului, care
se deplaseaza spre ele, le inghit si revin la pozitiile lor anterioare. Datorita deplasarii spre
est cu viteze de 20…30 Nd. acesti anticicloni aduc perioade scurte de vreme frumoasa peste
zonele deasupra carora trec.
In emisfera sudica exista un proces aproape continuu de curgere a depresiunilor

barice in directia est sau sud-est intre latitudinile 300S si 600S, iar vanturile de la sud de
35°S (30°S iarna) sant cel mai adesea dintre directiile nord-vest si sud-vest.
In Atlanticul de Nord zonele cu apa rece din largul Labradorului, Newfoundland,
Grand Bank, nord-estul Islandei, largul coastelor estice ale Groenlandei si, primavara si
inceputul verii, in estul Canadei, sunt cetoase. Vizibilitatea slaba apare in special la
inceputul vremii calde, vara datorita contrastului mare intre temperatura apei si cea a
aerului. In Pacific zonele cu cea mai densa ceata sunt largul coastelor estice ale Chinei,
Japoniei la nord de 35°S, linga Insulele Kurile si Aleutine.
Emisfera sudica este mai putin afectata de ceata. Oricum ceata si vizibilitatea redusa,
in ambele emisfere, sunt asociate maselor de aer tropical maritim.
Gheata (pack-ice, ice-floes) este o amenintare pentru navigatia in zonele Newfoundland si
Labrador din decem¬brie pana in aprilie, in nordul Japoniei si de-a lungul coastelor estice
ale Asiei din ianuarie pana in martie. Aisbergurile sunt un pericol si mai mare in zona Grand
Bank. Este recomandat a se evita zona de la nord de 40°N si vest de 40°W. Garda de Coasta
americana mentine o patrula a gheturilor care avizeaza navele din zona.
Hula este o caracteristica a acestor latitudini iarna, in special in jumatatea de est a
oceanelor datorita puternicelor vanturi de nord-vest si vest in spatele depresiunilor. Hula, ca
val ramas dupa ce vantul care l-a format a incetat sa mai bata, este ariergarda furtunii si, in
acest caz, nu poate ajuta in prognoza. Sunt, insa si situatii cand hula, vizibila cu ochiul liber
precede vremea rea: in cazul unei furtuni tropicale pentru ca viteza furtunii este mai mica
decat a vantului si in cazul unei ocluziuni care se misca incet si spre care se indreapta nava.
Norii cirrus cu putine exceptii prevestesc inrautatirea vremii. Regula este valabila
mai ales in Marea Mediterana. Cand norii Cirrus si Cirrocumulus nu sunt imediat urmati de
vreme rea ei dau un „avertisment de furtuna” cu cel putin 12 ore inainte.
Oricum cel mai folositor ghid sunt norii care preced un front cald sau o ocluziune
cand apar secvential si au evolutii tipice.
Site - uri utilizate pentru informare:
http://passageweather.com/ - ofera informatii in timp real despre evolutia sinoptică

principalilor parametri meteo (harti sinoptice,) dar si avertizari asupra furtunilor
tropicale, hartilor pilot, imagini cu vremea asociata asupra principalilor rute
oceanice (Fig 21.1; Fig 21.2)
2
TROPICAL WEATHER DISCUSSION

NWS NATIONAL HURRICANE CENTER MIAMI FL
705 AM EST FRI JAN 08 2016
TROPICAL WEATHER DISCUSSION FOR NORTH AMERICA...CENTRAL

AMERICA...GULF OF MEXICO...CARIBBEAN SEA...NORTHERN SECTIONS OF
SOUTH AMERICA...AND ATLANTIC OCEAN TO THE AFRICAN COAST FROM THE
EQUATOR TO 32N. THE FOLLOWING INFORMATION IS BASED ON SATELLITE
IMAGERY...WEATHER OBSERVATIONS...RADAR...AND METEOROLOGICAL
ANALYSIS.
BASED ON 0600 UTC SURFACE ANALYSIS AND SATELLITE IMAGERY THROUGH

1115 UTC.
...SPECIAL FEATURES...
A PARTIALLY OCCLUDED 987 MB LOW IS ANALYZED WEST OF BERMUDA NEAR
32N69W WITH THE FRONTAL TRIPLE POINT CENTERED NE OF THE LOW NEAR
35N64W. THE ASSOCIATED COLD FRONT EXTENDS FROM THE TRIPLE POINT
TO 30N65W TO THE TURKS AND CAICOS NEAR 22N72W. THE AREA IS
SUPPORTED ALOFT BY A MIDDLE TO UPPER LEVEL LOW NEAR 33N68W AND
TROUGH AXIS EXTENDING S-SE TO NEAR 25N65W. SCATTERED SHOWERS AND
ISOLATED TSTMS ARE OCCURRING N OF 20N WITHIN 270 NM EAST OF THE
COLD FRONT. THE PRIMARY MARINE IMPACT HOWEVER REMAINS GALE TO
STORM FORCE WINDS. S OF 32N THE GALE FORCE WIND FIELD REMAINS
GENERALLY N OF 28N ON EITHER SIDE OF THE FRONT. THE STORM FORCE
WIND FIELD IS NOTED WITHIN THE NORTHERN SEMICIRCLE OF THE LOW
JUST NORTH OF THE DISCUSSION AREA BOUNDARY OF 32N. THE LATEST
SCATTEROMETER PASS AROUND 08/0134 UTC INDICATED THESE GALE AND
STORM FORCE WINDS. SEE LATEST NWS HIGH SEAS FORECAST UNDER
AWIPS/WMO HEADERS MIAHSFAT2/FZNT02 KNHC FOR MORE DETAILS.
...ITCZ/MONSOON TROUGH...
THE MONSOON TROUGH EXTENDS FROM 05N AT THE PRIME MERIDIAN TO
04N02W. THE INTERTROPICAL CONVERGENCE ZONE AXIS EXTENDS FROM
04N02W TO THE EQUATOR NEAR 15W. ISOLATED MODERATE CONVECTION IS
WITHIN 180 NM EITHER SIDE OF A LINE FROM 01N27W TO 07N12W.
...DISCUSSION...
GULF OF MEXICO...
GENERALLY WESTERLY FLOW ALOFT PREVAILS OVER THE GULF BASIN THIS
MORNING...HOWEVER WATER VAPOR IMAGERY SHOWS A MID-LEVEL
SHORTWAVE TROUGH AND ASSOCIATED ENERGY EXTENDING FROM OVER THE
SE CONUS TO OVER THE NE GULF WATERS NEAR 28N84W. A WEAK 1010 MB
LOW IS CENTERED NEAR 29N86W WITH THE ASSOCIATED SURFACE TROUGH
EXTENDING TO 26N85W TO THE NW TIP OF THE YUCATAN PENINSULA NEAR
21N90W. 23N90W. MID-LEVEL LIFTING DYNAMICS ALONG WITH THE
SURFACE BOUNDARY ARE GENERATING WIDESPREAD SHOWERS AND ISOLATED
TSTMS ACROSS MUCH OF THE FAR EASTERN GULF AND FLORIDA
PENINSULA...INCLUDING INLAND PORTIONS OF GEORGIA AND SOUTH
CAROLINA. OTHERWISE...GENERALLY LIGHT AND VARIABLE WINDS ARE
NOTED ACROSS THE REMAINDER OF THE BASIN THIS MORNING WITH A
TREND THAT WILL PROMOTE GENTLE TO MODERATE SOUTHERLY RETURN FLOW
AS THE NEXT COLD FRONT IS FORECAST TO MOVE OFF THE TEXAS AND
LOUISIANA COASTS BY FRIDAY NIGHT INTO SATURDAY MORNING.
CARIBBEAN SEA...
GENERALLY DRY AND STABLE WEST-NORTHWESTERLY FLOW ALOFT PREVAILS
OVER THE CARIBBEAN BASIN THIS MORNING PROVIDING OVERALL FAIR AND
3
TRANQUIL CONDITIONS. WITH THE SPECIAL FEATURES AREA OF LOW

PRESSURE ACROSS THE SW NORTH ATLC REGION TO THE NORTH...LOW-
LEVEL TROPICAL MOISTURE AND CLOUDINESS CONTINUES TO IMPACT THE
NE CARIBBEAN...INCLUDING THE LEEWARD ISLANDS...PUERTO RICO...AND
PORTIONS OF HISPANIOLA. ISOLATED SHOWERS ARE OCCURRING EAST OF A
LINE FROM HISPANIOLA NEAR 18N71W TO TOBAGO NEAR 11N61W. THIS
MOISTURE LINGERS FARTHER EAST ACROSS THE ATLC WATERS BETWEEN 10N-
20N BETWEEN 55W-61W AND IS EXPECTED TO CONTINUE BRINGING AN
INCREASED PROBABILITY OF PRECIPITATION TO THE LEEWARD ISLANDS...
PUERTO RICO...AND HISPANIOLA THROUGH FRIDAY. FARTHER WEST...
MOSTLY CLEAR SKIES PREVAIL WITH THE EXCEPTION OF POSSIBLE
ISOLATED SHOWERS IN THE VICINITY OF COASTAL WESTERN PANAMA AND
COSTA RICA UNDER GENERALLY GENTLE TO OCCASIONAL FRESH TRADES.
...HISPANIOLA...
CURRENTLY...ISOLATED SHOWERS ARE OCCURRING ACROSS THE ISLAND AS
WEAK FRONTAL TROUGHING EXTENDS ACROSS THE GREATER ANTILLES. LOW-
LEVEL MOISTURE ADVECTION IS EXPECTED TO PERSIST ACROSS THE
ISLAND THROUGH FRIDAY AS LOW PRESSURE ACROSS THE SW NORTH ATLC
MOVES NE DURING THE NEXT 24 HOURS WITH AN INCREASED PROBABILITY
OF SCATTERED SHOWERS AND ISOLATED TSTMS.
ATLANTIC OCEAN...
-A 987 MB LOW CENTERED NEAR 32N69W CONTINUES TO PROVIDE GALE TO
STORM FORCE WINDS IN THE VICINITY OF THE LOW CENTER. SEE SPECIAL
FEATURES SECTION ABOVE FOR MORE DETAILS. FARTHER EAST...A MIDDLE
TO UPPER LEVEL SHORTWAVE TROUGH IS NOTED ON WATER VAPOR IMAGERY
NEAR 36N22W THAT SUPPORTS A COLD FRONT EXTENDING FROM 32N24W TO
27N45W THEN BECOMING STATIONARY TO 30N54W. ISOLATED SHOWERS ARE
POSSIBLE WITHIN 90 NM EITHER SIDE OF THE FRONT. OTHERWISE...THE
REMAINDER OF THE CENTRAL AND EASTERN ATLC IS UNDER THE INFLUENCE
OF A SURFACE RIDGE ANCHORED BY A 1020 MB HIGH CENTERED NEAR
26N25W.
FOR ADDITIONAL INFORMATION PLEASE VISIT

HTTP://WWW.HURRICANES.GOV/MARINE
Fig 21.1 - Informare in timp real asupra depresiunilor tropicale pe rutele oceanice
4
Fig 21.2 Exemplu: Evoluţia elementelor hidrometeorologice pe rutele de navigaţie din Marea
Baltică din 6 in 6 ore pentru cel putin 72 de ore (viteza si directia vantului, presiunea atmosferică,
inaltimea si directia valurilor la data de 08.01.2016)
5
Hartile pilot:
Hartile pilot (Fig 21.3) descriu în detaliu modelele meteorologice

predominante, inclusiv: directii vantului și viteza, înălțimea valurilor, curenților
oceanici, vizibilitatea, presiuni barometrice, temperaturi de suprafață, valori
procentuale pentru vânturi de forta 8 sau mai mare, precum și limitele de gheață
afrente zonelor acoperite pentru fiecare lună a anului.
Setul de harti pilot este format din cinci volume, fiecare acoperind o regiune
geografică specifică. Fiecare volum este un atlas de douăsprezece grafice pilot, fiecare
reprezentând condițiile observate timp de o lună în fiecare an.
Fig 21.3 Exemplu: Harta pilot pentru sudul Oceanului Atlantic aferente lunii ianuarie
http://weather.gmdss.org
Site utilizat in exclusivitate la recepţionarea mesajelor meteorologice de tip NAVTEX,

cuprinzand prognozele si avertismentele meteorologice in timp real pentru fiecare
NAVAREA/METAREA ce sunt traversate în cazul rutelor oceanice/maritime (Fig 21.4)
6
Fig 21.4 Lista statiilor NAVTEX cu mesajele afrente pentru METAREA I la data de 08.01.2016
Temă pentru studiu 1.21.1 Alegeti o ruta transatlantică.............................Pe ruta

respectivă realizati prevederea evoluţiei elementelor hidrometeorologice utilizand ca sursa,
site-urile specificate anterior.
1.21.2 Prevederea evoluţiei elementelor hidrometeorologice la primirea mesajelor de

pericol de furtună, la traversarea zonelor cu perturbaţii barice sau cu alte manifestări
extreme
Prognoza câmpului baric
Se consideră că centrii barici în perioada de prognoză se vor deplasa cu aceeaşi viteză şi

orientare ca în perioada anterioară.
Depresiunile cu izobare alungite, se vor deplasa în direcţia axei mari a depresiunii.
Depresiunile în stadiul de umplere, au tendinţa de a devia spre stânga, micşorându-şi
viteza.
Când o depresiune sau un anticiclon îşi intensifică activitatea, viteza lor de deplasare
creşte de obicei în linie dreaptă.
7
Devierea traiectoriei depresiunii se produce atunci când aceasta se apropie de un

anticiclon staţionar.
Centrii barici cu izobare circulare, se deplasează în direcţia centrului de minimă tendinţă
barică cu devieri la stânga pentru depresiuni şi la dreapta pentru anticicloni în emisfera
nordică.
Centrii barici rămân staţionari dacă tendinţele barice din jur sunt aproximativ egale.
Formarea unui nucleu de scădere a depresiunii în punctul de ocluzie, indică o posibilă
regenerare a depresiunii.
Centrii barici cu axă verticală sunt uşor mobili şi se destramă uşor.
În general, deplasarea centrilor barici la sol reprezintă 0,7 din viteza vântului
caracteristic.
Prevederea vântului
Prevederea vântului depinde de câmpul baric şi evoluţia sa.

Vântul are direcţia spre presiunea coborâtă, divergent la anticicloni şi convergent la
depresiuni.
La apropierea unei depresiuni sau a unui front, viteza vântului creşte.
De asemenea, la slăbirea sau umplerea unei depresiuni viteza vântului creşte.
Slăbirea vântului se produce în partea centrală a unui anticiclon sau în şaua barică.
Intensificarea vântului, mai ales în rafale cu tendinţe de rotire, precede înrăutăţirea vremii.
Dacă în urma ploilor vântul se intensifică, se va produce o înrăutăţire de durată a vremii.
Intensificarea şi rotirea vântului în sens invers acelor de ceasornic, înseamnă că prin
stânga punctului considerat va trece un ciclon (în emisfera nordică).
Vremea rămâne frumoasă dacă după amiază se porneşte un vânt slab.
Prognoza nebulozităţii
Trebuie să se ţină cont de turbulenţa maselor de aer, de convecţia termică, de umiditatea

aerului şi de stabilitatea şi instabilitatea verticală.
O masă de aer instabilă caldă ce se deplasează peste o suprafaţă rece, va determina o

nebulozitate de tip stratiform.
Nebulozitatea ridicată, cu nori cu dezvoltare pe verticală, se produce la încălzirea
puternică a stratului inferior.
Nebulozitate compactă dă frontul cald, frontul rece de ordinul 1 şi cel oclus.
La frontul rece de ordinul 2, nebulozitatea este doar pe o fâşie îngustă cu dezvoltare mare
pe verticală.
Deplasarea fronturilor cu viteză redusă, determină lărgirea zonei acoperite.
Nebulozitatea slabă şi variabilă se întâlneşte în sectorul cald al depresiunii şi la periferia
anticiclonilor.
Cea mai scăzută nebulozitate, este caracteristică zonelor centrale ale anticiclonilor.
Schimbările bruşte ale nebulozităţii se produc in anotimpul rece cand o masă de aer se
deplasează pe continent de pe mare şi invers.
8
Temă pentru studiu 1.21.2: Realizati pe ruta alesa anterior prognoza nebulozitatii si
a vântului tinand cont de caracteristicile generale enumerate anterior.

1. Care din site-ul următor ofera informatiile hidrometeorologice cuprinse în buletinele statiilor
NAVTEX de pe o rută oceanică/maritimă?
a. http://weather.gmdss.org b. http://www.ecmwf.int c. http://passageweather.com
2. P timpul iernii, navele in drum spre/sau dinspre porturile americane, situate la nord de latitudinea de
45°N, vor intalni cu siguranta?
b ) O depresiune c ) O depresiune
a ) Un ciclon tropical d ) Un taifun
tropicala extratropicală
3. Fiecare hartă pilot reprezentă condițiile hidrometeorologice observate pentru o anumita zonă pe
timp de ..........
a ) o saptamană b ) un an c ) o lună d ) un sezon
1. Care sunt zonele de tip METAREA pe care le veţi traversa pe perioada unui voiaj
pe ruta Buenos Aires - Barcelona ?
2. Pentru voiajul mentionat anterior, mentionati zonele depresionare intalnite si

caracteristicile evolutive a principalilor parametri hidrometeorologici
1.Raspuns corect: a 2. Răspuns corect: c 3. Răspuns corect: c
9

1. http://passageweather.com
10
PLANIFICAREA VOIAJULUI UNEI NAVE CARGO DE 8700 TDW PE RUTA LONDRA – CRISTOBAL.
APLICAȚIE SUPORT DESTINATA MANAGEMENTULUI FACTORILOR DE RISC DIN PUNCT DE
VEDERE HIDROMETEOROLOGIC LA ADRESA VOIAJULUI
METEOROLOGIE
PREVEDEREA ŞI DETERMINAREA INFLUENŢEI ELEMENTELOR ŞI
FACTORILOR HIDROMETEOROLOGICI ASUPRA NAVIGAŢIEI IN
CONDIŢIILE ANALIZEI FACTORILOR DE RISC
Cuprins
Prevederea şi determinarea influenţei elementelor şi factorilor hidrometeorologici asupra navigaţiei pe
rutele transoceanice şi maritime. Analiza factorilor de risc;
Prevenirea şi limitarea efectelor factorilor de risc la recepţionarea mesajelor de pericol de furtună,
perturbaţii barice, cicloane tropicale şi alte fenomene meteorologice extreme

• Prezinte la modul general factorii de risc la bordul navelor şi sa identifice corect
factorii de risc hidrometeorologic pe durata voiajului; si actiunile intreprinse la
bordul navei conform matricei de risc în caz de vreme rea ;
• Descrie şi prezinte corect actiunile intreprinse la bordul navei conform matricei de
risc în caz de vreme rea pentru prevenirea şi limitarea efectelor factorilor de risc
hidrometeorologic;
• Enumere şi să descrie principalele softuri (”BRIDGE” „ METMANAGER”, etc.,)
utilizate la bordul navelor pentru managementul factorilor hidrometeorologici pe
durata voiajului in vederea prevenirii şi limitării efectelor factorilor de risc;
1.22.1 Prevederea şi determinarea influenţei elementelor şi factorilor

hidrometeorologici asupra navigaţiei pe rutele transoceanice şi maritime. Analiza
factorilor de risc;
1.22.1.1 Prezentarea generală a factorilor de risc

Cuvântul “risc" provine din cuvântul latin “risicare”, care înseamnă “a risca, a
îndrăzni". Riscul este un concept care se raportează la perspectivele umane. Acesta indică un
impact negativ asupra unor bunuri de preţ sau asupra unor valori definitorii care pot apărea în
urma unor fapte prezente sau viitoare. Riscul este de multe ori folosit ca sinonim pentru
posibilitatea unei pierderi sau a unei ameninţări, în viaţa de zi cu zi. Când se apreciază
profesional riscul, acesta combină probabilitatea unui eveniment cu impactul pe care l-ar avea
acel eveniment şi diferitele sale circumstanţe.
Nu există o definiţie universală a riscului, dar cea mai frecvent aplicată şi respectată în
majoritatea contextelor industriale este:
“O combinaţie a probabilităţii, sau a frecvenţei, de apariţie a unui pericol specific şi a
magnitudinii consecinţelor acestuia.” (ISO 8402:1995/BS 4778)
1
IMO defineşte riscul ca:
“Combinaţia frecventei şi a severităţii unei consecinţe” (MSC Circ 1023/MEPC Circ
392)
Cu alte cuvinte riscul are două componente : probabilitatea de a se produce un
eveniment şi gravitatea consecinţelor.
Un pericol (hazard) este o substanţă, situaţie sau practică ce poate cauza prejudiciu. Pe
scurt, etapele cele mai importante sunt:
1. Identificarea pericolului
2 Evaluarea riscului asociat acestor pericole
3 Aplicarea măsurilor de control pentru a reduce riscurile ce sunt intolerabile
4 Monitorizarea eficacităţii acestor măsuri.
Măsurile de control pot fi aplicate fie pentru a se reduce probabilitatea de a se produce
evenimentul fie pentru a se reduce severitatea consecinţelor. Riscurile ce trebuie analizate
sunt acelea care pot fi anticipate şi asociate cu:
1 Siguranţa şi sănătatea tuturor celor direct sau indirect implicaţi in activitate, sau a
celor care pot fi afectaţi diferit.
2 Proprietatea companiei şi altele
3 Mediul înconjurător.
Terminologia folosită în managementul riscului
Termenii folosiţi în procesul de management al riscului trebuie înţeleşi clar pentru ai
putea utiliza în acest proces. Tot personalul trebuie să folosească termeni comuni când
comunică cu privire la risc în cadrul programului şi a domeniilor de activitate.
1. Managementul operaţional al riscului: Un proces, continuu şi sistematic, de
identificare a riscurilor în cadrul tuturor activităţilor conform unui set de parametru
prestabiliţi aplicând procedurile şi politicile de management corespunzătoare.
2. Riscul: Posibilitatea accidentării personale sau de prejudiciu a proprietăţii,

determinată combinând rezultatele evaluării individuale a elementelor specifice ce au
legătură cu riscul.
3. Severitatea: Consecinţa unui posibil eveniment în termeni de grad al

prejudiciului, al accidentării, al impactului asupra mediului inconjurător.
4. Probabilitatea: Posibilitatea ca un eveniment individual să se producă.
5. Expunerea: t impul, numărul de cicluri, numărul de persoane implicate, şi/sau

cantitatea echipamentului implicat într-un eveniment, exprimat în timp. proximitate,
2
sau repetare
6. Întâmplare nefericită: Un eveniment sau o serie de evenimente ce pot cauza
moarte, accidentare, posibilă boală, prejudiciu sau pierderea echipamentului.
7. Pericolul: Orice situaţie reală sau posibilă ce poate pune în pericol viaţa, sau
cauza accidentări, boli, sau prejudicii.
8. Organizaţie: Persoanele care lucrează împreună pentru atingerea unor obiective

prestabilite. O organizaţie poate fi o autoritate publică, un serviciu guvernamental
(minister, instituţie publică, agenţie etc), o întreprindere constituită sau nu în societate,
o asociere de persoane (ară scop lucrativ, o colectivitatc locală etc. De asemenea, tot
organizaţii sunt considerate şi componentele structurale (divizii, direcţii, servicii,
birouri etc).
9. Obiective: Scopurile pe care şi le stabileşte o organizaţie. Obiectivele generaJe se
descompun, la nivel operaţional. în obiective derivate şi specifice. La nivel global,
obiectivele pot fi exprimate în termeni generali, dar. la nivel operaţional, obiectivele se
definesc precis, prin indicatori de rezultate măsurabili. De aceea, obiectivele reprezintă
rezultatele ce trebuie obţinute la nivelul organizaţiei şi la nivelul fiecărei componente
structurale din cadrul acesteia.
10. Materializarea riscului: Translatarea riscului din domeniul incertitudinii
(posibilului) în cel al certitudinii (al faptului împlinit). Riscul materializat se
transformă dintr-o problemă posibilă într-o problemă dificilă, dacă riscul reprezintă o
ameninţare, sau într-o situaţie favorabilă, dacă riscul reprezintă o oportunitate.
11. Atenuarea riscului: Măsurile întreprinse pentru diminuarea probabilităţii
(posibilităţii) de apariţie a riscului sau/şi de diminuare a consecinţelor (impactului)
asupra rezultatelor (obiectivelor) dacă riscul s-ar materializa. Mai concis, atenuarea
riscului reprezintă diminuarea expunerii la risc, dacă acesta este o ameninţare.
12. Evaluarea riscului: Evaluarea consecinţelor materializării riscului, în combinaţie
cu evaluarea probabilităţii de materializare a riscului. Pe scurt, evaluarea riscului
reprezintă evaluarea expunerii la risc.
13. Profilul de risc: Un tablou cuprinzând evaluarea generală documentată şi
prioritizată, a gamei de riscuri specifice cu care se confruntă organizaţia.
14. Strategia de risc: Abordarea generală pe care o are organizaţia în privinţa
riscurilor. Ea trebuie să fie documentată şi uşor accesibilă în organizaţie. In cadrul
strategiei de risc se defineşte toleranţa la risc.
15. Toleranta la risc: "Cantitatea" de risc pe care o organizaţie este pregătită să o
3
tolereze sau la care este dispusă să se expună la un moment dat.
16. Risc inerent: Expunerea la un anumit risc, înainte sâ fie luată vreo măsură de atenuare
a lui.
17.Risc rezidual: Expunerea cauzată de un anumit risc dupa ce au fost luate măsuri de
atenuare a lui. Măsurile de atenuare a riscurilor aparţin controlului intem. Din această cauză
riscul rezidual este o măsură a eficacităţii controlului intem, fapt pentru care unele ţări au
înlocuit termenul de risc rezidual cu cel de risc de control.
18.Gestionarea riscuri/or sau managementul riscurilor:Toale procesele privind
identificarea, evaluarea şi aprecierea riscurilor, stabilirea responsabilităţilor, luarea de măsuri
de atenuare sau anticipare a acestora, revizuirea periodică şi monitorizarea progresului.
19.Controlul intern: Orice acţiune / măsură provenită din organizaţie, luată in scopul
gestionării riscurilor. Aceste măsuri pot fi luate fie pentru a diminua impactul în cazul
materializării riscurilor, fie pentru a reduce probabilitatea de materializare a riscurilor. Cu alte
cuvinte, controlul intem reprezintă tocmai managementul riscurilor, deoarece, prin măsurile
luate, se obţine o asigurare rezonabilă că obiectivele organizaţiei vor fi atinse
20. Scala de evaluare a riscului: O scală cu un grad specific ai riscului, determinai în
timpul managementului riscului. De cel mai multe ori se folosesc termeni ca: risc redus,
mediu şi mare.
1.22.1. 2 Tipuri de riscuri ce apar la bordul navei
Enumerarea şi clasificarea riscurilor în domeniul transporturilor navale implică anumite
dificultăţi datorate numărului mare de factori şi cauze care condiţionează nemijlocit acest tip
de activitate. Din perspectiva naturii lor şi chiar al asigurărilor de transport, riscurile pot fi
grupate în riscuri maritime, riscuri speciale şi riscuri excluse.
CLASIFICAREA RISCURILOR IN TRANSPORTURILE NAVALE: Riscurile
maritime (Sea Perils), sunt acele evenimente viitor posibile, dar incerte care se pot produce pe
timpul transportului si care pot cauza pierderi sau avarii loiale sau parţiale bunurilor
transportate şi/sau mijlocului de transport şi/sau oricărui interes pecuniar legat de expediţia de
transport.
Situaţiile sau întâmplările care pun în pericol nava, marfa sau orice interes pecuniar
legat de expediţia maritimă sunt determinate de:
Fenomenele naturale (înscrise în afara cazurilor de forţă majoră - Aci of God), adică
acţiunea violentă a vântului si a valurilor. Pentru ca un accident să fie considerat ca fiind
datorat forţei majore, forţelor naturale, el trebuie să se producă în afara mersului normal al
lucrurilor, să fie imprevizibil, să nu poată fi înlăturat prin depunerea unei diliuente ordinare.
4
Pericolele mării (Sea Perils) • adică toate riscurile ce se pot întalni pe mare: eşuări,
coliziuni, abordaie. deplasarea mărfurilor stivuite ia bord. incendii sau explozii la bord. luarea
de către vaJuri a mărfurilor atlate pe puntea navelor, pătrunderea apei în magaziile navei, etc.
Principalele riscuri ale mării sunt: furtuna, naufragiul, exploziile la bord, coliziuni
(inclusiv cele cu alte nave), eşuarea, abordajul, aruncarea mărfurilor peste bord, incendiul,
furtul, manevre gresite. etc.
- furtuna (gale) este fenomenul asociat turbulenţelor atmosferice de magnitudine
ridicată, caracterizat de vânturi violente, valuri foarte înalte, care pot provoca daune bunurilor
prin pătrunderea apei în magaziile navei, dezamararea mărfurilor, etc;
- naufragiul (ship wreckage) scufundarea navei ca urmare a fenomenelor meteorologice
majore (valuri, vânturi, descărcări electrice, etc.) nava considerându-se naufragiată atunci
când se pierde în întregime, în adâncul mării, sau când pe apă mai plutesc părţi din aceasta:
- abordajul (ship collision) este coliziunea dintre două nave sau a unei nave cu un
element de infrastructură sau plutitor (cheuri, diguri, epave plutitoare, gheţari etc):
- aruncarea mărfii peste bord (iettison or washine overboard) este actul prin care. în
caz de necesitate, o parte din încărcătură este aruncată peste bord în scopul uşurării navei în
vederea salvării întregii expediţii maritime;
- incendiul (fire) este aprinderea navei sau a încărcăturii datorita neglijenţei sau unui
viciu inerent al mărfii;
- explozia (explosion) este o deflagraţie de forţă la bordul navei, aflată în stare de
plutire;
- furtul (theft burglary) este sustragerea bunurilor de către terţi în dauna proprietarilor.
In "riscurile mării" sunt incluse şi pirateria şi terorismul.
- Piraţii (pirates) sunt hoţii mărilor, care atacă şi jefuiesc navele comerciale cu navele
lor proprii. Zonele mai cunoscute pentru aslfel de practici sunt; în Vest Afriea (Coasta de
Fildeş, Liberia); în SE Asia (Malaka, Indonezia); în S America (Peru. Columbia); în Marea
Mediterană (Coasta de N a Algeriei).
Riscuri speciale
Riscurile speciale (Special hazards) includ riscurile datorate naturii mărfurilor
transportate ca şi acelea datorate unor cauze speciale, cum ar fi războiul, grevele,
embargourile etc. Dintre riscurile speciale, propriu-zise, care apar ca urmare a unor proprietăţi
fizico-chimice ale mărfurilor, menţionăm: scurgerea, ruginirea, răspândirea , spargerea,
asudarea, încingerea, alterarea, iar dintre riscurile asimilate celor de mai sus menţionăm;
riscul de război (war risk) si riscul de grevă (strike risk).
5
Temă pentru studiu 1.22.1 Identificaţi din lista cu principalele riscuri ale mării, care
sunt riscurile in care influenţei elementelor şi factorilor hidrometeorologici au un rol
determinant. Argumentati
1.22.2.1 Acțiuni specifice riscului de furtună

În nici o împrejurare, comandantul nu va încerca să forţeze nava să plece sau să treacă
printr-o furtuna numai pentru a respecta programul navei, ETA sau pentru alte motive, cu
excepţia cazurilor când se pune problema salvării vieţilor omeneşti sau dacă siguranţa navei e
în pericol.
Pe vreme rea, trebuie instituit un post de veghe pe puntea principala şi/sau pe teugă cu
binoclu şi lampa Aldis de semnalizare sau cu proiector de punte. Dacă este posibil, nava
trebuie pusă cu prova pe val la intervale regulate pentru a se permite inspectarea punţii şi
spaţiilor din prova în condiţii mai bune.
Se vor cere cu regularitate informaţii din compartimentul maşini cu privire la
temperatura gazelor de evacuare, pentru a se şti daca motoarele navei sunt forţate.
Atunci când nava este în larg şi s-a primit un mesaj de avertizare de furtună sau când
modificarea drumului ar produce mişcări puternice ale navei, comandantul trebuie să se
asigure că toţi membrii echipajului au fost înştiinţaţi despre acest lucru şi că s-au luat toate
măsurile de prevedere pentru reducerea la maxim a posibilelor avarii şi pagube ce ar putea
surveni.
Pe vreme rea, comandantul trebuie să ia următoarele măsuri, după caz:
- să atenţioneze compartimentul maşini şi echipajul pentru a lua din timp măsuri de precauţie
adecvate;
- să caute un refugiu sau un adăpost, luându-se în considerare şi eventualele riscuri de
pătrundere în zone interzise, în care caz se va prefera intrarea într-un port;
- să dispună afişarea unor note de avertizare prin care să se limiteze deplasările pe nava şi în
special accesul pe puntea principală;
- dacă unele obiecte mari au fost pierdute sau au fost aruncate peste bord şi pot pluti, se va
transmite un mesaj de urgenţă către autorităţile celui mai apropiat stat costier.
Raportul iniţial
Raportul iniţial către companie va trebui să cuprindă următoarele date şi
6
informaţii:
- numele şi indicativul de apel al navei;
- numele şi funcţia persoanei care raportează;
- data şi ora (se va preciza dacă este cea locală sau GMT) intrării în furtună sau producerii
avariei;
- poziţia navei (latitudinea şi longitudinea);
- descrierea sumară dar precisă a avariilor/pagubelor, precum şi starea generală a navei (dacă
este guvernabilă, dacă ia apă, dacă s-a înclinat etc);
- ameninţarea unei poluări efective sau probabile;
- starea vremii şi prognoza meteo;
- starea mării şi faza mareei, dacă este cazul;
- măsurile de urgenţă deja luate şi/sau plănuite;
- asistenţa cerută;
- asistenţa disponibilă pe plan local;
- aranjamentele pentru comunicaţii ulterioare;
7
PLANIFICAREA VOIAJULUI UNEI NAVE CARGO DE 8700 TDW PE RUTA LONDRA – CRISTOBAL. APLICAȚIE SUPORT DESTINATA MANAGEMENTULUI
FACTORILOR DE RISC DIN PUNCT DE VEDERE HIDROMETEOROLOGIC LA ADRESA VOIAJULUI
1.22.2.2 Matricea de risc in caz de vreme rea – Tabelul nr 22.1

Tabelul nr 22.1
SFSAF 28 - RISK ASSESSMENT (Ver.3 Oct' 08)

Person(s),
Property,
Assessment No. D084 Nava, Echipajul, Încărcătura
Environment at
Risk
Location Pe mare Activity Trecerea prin vreme nevaforabilă
Date 22.05.2014 Assessor Bridge team
Hazards:
1 Vizibilitate redusă. Coliziune, eșuare, etc...
2 Eșuare
3 Coliziunea cu obiecte în derivă sau subacvatice
4 Vreme rea. Coliziune, eșuare, scufundare, etc
5 Eroare umana. Colizine, eșuare, etc.
Existing control measures to reduce risk:
Urmarirea buletinetor și informărilor meteo, a softului meteo. Utilizarea luminilor si semnalelor corespunzătoare.
1
Verificarea tuturor harților si publicațiilor nautice, ca acestea să fie updatate. Utilizarea și aplicarea notițelor de
navigație pe hărțile relevante. Utilizarea corespunzătoare a sondei ultrason.
2
Verificare hărților și publicațiilor nautice folosite. Notarea observațiilor de navigatie pe hărțile locale. Intărirea veghii
3 vizuale și auditive.
4 Urmariți informarile meteo. Evitați pe cât posibil vremea rea
8
PLANIFICAREA VOIAJULUI UNEI NAVE CARGO DE 8700 TDW PE RUTA LONDRA – CRISTOBAL. APLICAȚIE SUPORT DESTINATA MANAGEMENTULUI
FACTORILOR DE RISC DIN PUNCT DE VEDERE HIDROMETEOROLOGIC LA ADRESA VOIAJULUI
Evitați apropierea de alte nave. Asigurați-vă ca membrii echipei de cart sunt odihniți corespunzător
5
Risk Assessment: Scara 1-5
Hazard Likelihood -
Hazard Consequences -
Probabilitatea de pericol Risk Level
Consecințele pericolului
1 - Very Unlikely - Foarte puțin

2 – Harmful (Nociv) Very Low -
Hazard No.1 probabil
Hazard No.2 2 - Harmful 1 - Very Unlikely Very Low
Hazard No.3 2 - Harmful 1 - Very Unlikely Very Low
Hazard No.4 3 - Very Harmful 1 - Very Unlikely Low
Hazard No.5 3 – Very Harmful 2 – Unlikely - Improbabil Medium
9
1.22.2.3. Prezentarea generală a softurilor pentru managementul factorilor

hidrometeorologici pe durata voiajului in vederea prevenirii şi limitării efectelor factorilor
de risc;
A1. Descrierea programului”BRIDGE”
”BRIDGE” (Bridge Risk Information Data Gathering Engine) este un software

dedicat uzului la bordul navelor, dezvoltat de către firma ”Weathemews”, acesta ajutând la
îmbunătăţirea siguranţei şi creşterea performanţei în diverse condiţii de vreme şi stare a
mării.
BRIDGE este o unealtă de bun augur pentru un comandant ce are nevoie de a
vizualiza cele mai recente informaţii legate de vreme precum şi o rută recomandabilă sub
forma unui afişaj convenient, pe calculatorul său. Ca rezultat, o selecţie mai precisă a rutei se
poate obţine, cu un grad de încredere mai ridicat atunci când informaţiile oferite de BRIDGE
sunt combinate cu recomandările de la ţărm (Optimum ship routeing recommendations —
recomandări optime de drumuri). Analiza rutei recomandate de către ”Weathemews” poate fi
realizată prin simularea voiajului, laolaltă cu prezicerile meteo şi curenţii oceanici, pe un
parcurs de 10 zile.
Folosind recomandările de drum, laolaltă cu BRIDGE se pot găsi oportunităţi de
reducere a costurilor (timp şi consum de combustibili) prin alterarea cursului în funcţie de
condiţiile meteo prezise. Comunicarea bazată pe text şi îmbunătăţită grafic cu BRIDGE îi
permite comandantului să vadă condiţiile de vreme şi curenţii pe care nava îi va întâlni pe
parcursul tuturor poziţiilor din planul de marş, ajutând astfel ia îmbunătăţirea siguranţei şi
reducerea costurilor.
BRIDGE ia în calcul caracteristicile unice ale unei nave, laolaltă cu vremea, vânturile
şi curenţii aşteptaţi pe parcursul rutei. BRIDGE va prezice viteza relativă la fund, timpul
sosirii şi consumul de combustibili, precum şi proprietăţile calculate ale rutei, cum ar fi
cursurile şi distanţele.
Programul conţine date legate de vreme şi climatologie oceanică pentru partea din
Glob pe care se navigă şi poate de asemeni afişa date într-o varietate de moduri pentru o mai
bună planificare a voiajului, adaptată la cerinţe specifice unei nave luată ca unitate
individuală.
BRIDGE nu este o unealtă de navigaţie, dar poate fi folosit In conjuncţie cu hărţile de
navigaţie pentru a ajuta la optimizarea voiajului, raportat la condiţiile meteo curente şi
11
criteriile operaţionale cum ar fi minimul timp de tranzit al rutei, ETA fix, zone cu traversare
interzisă, puncte intermediare forţate, constrângeri impuse de evitarea zonelor cu vreme rea şi
in fine, o economie maximă de combustibil.
BRIDGE poate fi folosit atât ca produs software de sine stătător cât şi ca parte a unui
serviciu integrat de creare a rutelor oceanice. Folosind o prezicere primită zilnic, pentru
perioade de 10 zile, BRIDGE prezintă o comparaţie între ruta optimă sugerată de
”Weathemews” (ruta optimizată WNI) şi cea intenţionată la bord de către comandant. Aceasta
poate asista comandantul în alegerea celei mia sigure şi economice rute. Data (arhivată, de
obicei 30-70 kilobytes) este descărcată prin intermediul unui fişier ataşat la un e-mail, astfel
încât nu există o legare a programului de un anumit calculator şi de obicei nu există probleme
legate de limitarea datelor.
BRIDGE este în mod curent folosit de către peste 4000 de nave pe tot mapamondul,
având o acoperire globală nelimitată (80° N până la 80° S).
BRIDGE utilizează surse de date multiple, specific, Wave Watch III, NCEP (GFS),
FNMOC (US NAVY), NLOM / NCOM (US NAVY) ECMWF şi JMA. Modelele de date
sunt comparate, iar după o editare realizată de către un factor uman, datele sunt folosite pentru
a antrena modele de prezicere interne, pentru ca apoi acestea să fie emise navei via e-mail şi
încărcate automat în BRIDGE.
A1.1 Sumarul funcțiilor

- Sistem de prezicere patentat 1 prezicere globală pe 10 zile şi 2.5 grade acurateţe (cu o
opţiune de a obţine preziceri la precizie de 1°).- Claritatea şi încrederea în prezicere -
BRIDGE foloseşte aceleaşi date ca şi analiştii Weathemews Route.
- Informaţii noi legate de vreme primite la fiecare 12 sau 24 de ore, după cum este cerut.
- Date legate de vremea tropicală emise la fiecare 6 ore.
- Datele pot fi suprapuse grafic peste hărţi cu ruta navei sau prezentate într-o formă
tabelară mai detaliată.
- Preziceri sub formă de text şi alte buletine, după cum sunt disponibile.
- Multiple comparaţii de rute şi o simulare pe 10 zile a vremii.
- Foarte uşor de instalat şi folosit - nu este necesat echipament suplimentar, doar software-
ul şi un PC cu acces la e-mail.
A1.2 Date disponibile referitoare la prezicere.
11
Prezicerea vremii
- Presiunea de suprafaţă
- Straturile superioare de aer
- Fronturi
- Vânt (precizie de 1° sau 2.5°)
- Valuri (precizie de 1° sau 2.5°, primare, secundare, înălţimi semnificative)
- Ceaţă
Prezicerea curenţilor oceanici
- Curenţi oceanici (1°)
- Curenţi oceanici majori:
Curentul Golf-ului (0.5°)
Curentul Kuroshio (0,5°)
Curentul Ecuatorial (0,5°)
Informații adiţionale
- Cicloane tropicale (grafice)
- Hazarduri de gheaţă
- Temperaturi ale mării
- Preziceri/buletine text
- Riscul de ruliu parametric
A1.3 .Caracteristici.
- Grile de latitudine/longitudine selectabile
- Opţiuni de personalizare a hărţii
- Mărire a proiecţiei
- Funcţii de centrare a hărţii
- Tabel/grafic de manevrare a navei
- Algoritm precis de reducere a vitezei
- Adaptabilitate la tipul navei, caracteristicile corpului, RPM, etc.
- Prezicere exactă a ETA şi analiză a consumului de combustibili
- Bază de date globală a porturilor
- Tabel de comparaţie a multiple rute.
A1.4 Interfaţa grafică a BRIDGE.
În figurile de mai jos (Fig.22.1 și Fig.22.2) se prezintă interfaţa programului "BRIDGE”
11
cât şi descrierea funcţiilor fiecărei pictograme, în parte. Acestea sunt grupate pe categorii,
pentru o utilizare mai facilă, iar în meniul de la subsolul programului se poate realiza o editare
a rutei navei pentru ca apoi să se poată implementa în cadrul simulărilor realizate de către
BRIDGE.
Pictograme generale Funcții

Mărire și centrare
Display/selectarea vremii/timpului
Selectarea instanțelor de vreme, dată, timp
Butonul de editare
Funcție de deschidere sau salvare a rutei
Selectarea rutelor pentru display și editare
Fig.22.1 Pictograme generale
Pictograme pentru vreme Funcții

Conturul presiunii de suprafață a mării (5mbar)
Contur de 500 mbar în decametri deasupra nivelului mării
Fronturi atmosferice
Vânturi de suprafață
Contur al înălțimii valurilor (m)
Tipare de valuri primare
Tipare de valuri secundare
Temperatura la suprafața mării
Ceața
Curenții
Ciclonii tropicali
11
Vânturi tropicale
Drumuri tropicale
Fig. 22.2 Pictograme pentru vreme

A.1.5 Utilizarea softului pe un exemplu de ruta: Londra – Cristobal. Capturi ale
softului in timpul utilizării acestuia pe durata voiajului
Fig22.3 Presiunea atmosferica mbar
Fig. 22.4 Zonele cu ceața
11
Fig.22.5 Temperatura apei mării
Fig. 22.6 Prezenta fronturilor atmosferice
Fig.22.7 Reprezentarea grafică a vânturilor
11
Fig 22.8 Direcția și înălțimea valurilor principale
Fig. 22.9 Direcția și înălțimea valurilor secundare
Fig. 22.10 Curenții (Direcţie și viteza (Nd))
11
B1. Prezentarea generala a softului MetManager
Fig 22.11 Imagine de prezentare a softului MetManager

Prin PassageManager, serviciul MetManager al firmei ChartCo, parte din grupul
Kelvin Hughes, ( cel mai mare si mai vechi distribuitor de publicații tehnice de date marine
de navigație și produse digitale ce oferă informații meteo detaliate, consiliere digitală la
bordul navei și indicații privind ruta) oferă informaţii meteorologice in timp real pe durata
voiajului pe ruta planificată. Într-o extindere a capacităților sale de prognoză, MetManager
poate fi importată prin PassageManager și utilizată ca parte a Passage Planului.
Posibilitatea de a trasa o ruta cu o prognoză actualizată inseamnă că influenta vremii
asupra navei si a marfii pot fi evitate. Datele prognozei sunt primite automat la bordul navei
fără a fi nevoie de cunostinte avansate. Toate navele primesc prognoze foarte detaliate pentru
toate marile si oceanele. In planificarea voiajului cu ajutorul datele primite echipajul poate
optimiza ruta aleasa folosind sistemul digital in scopul de a alege ruta cea mai economică.
B1.1 Caracteristici generale ale softului utilizat
• Prognoza meteo este actualizată la fiecare 6 ore
• Recomandat de SOLAS, datele prognozei sunt afisate în sistem grafic si includ:
o Presiunea la suprafață
o Presiunea la 500 mb
o Direcția și viteza vântului
o Înalțimea hulei si a valurilor
o Ultimile informații despre furtuni tropicale (text si grafic)
o Informații semnificative despre curenții oceanelor
o Informații despre gheață (text si grafic)
o Analiza temperaturii la suprafeței mării
11
• Două nivele de servicii sunt disponibile: 5 zile si 16 zile

• Datele despre vreme pot fi exportate in Passage Plan
• Panificarea rutei la bordul navei include:
o Ruta aleasa, limite pentru vânt,mare si zone restrictionate
o Date detaliate despre vânt si valuri
o Ruta recomandata de computer optimizata pentru cel mai mic consum de
combustibil sau cel mai bun ETA
o Compararea rutei alese cu cea recomandata
o Prognoza portuară si date despre precipitații
o Prognoza valurilor de grad ridicat
Datele meteo pot fi recepționate în mod automat la bordul navei fără a fi nevoie de
cursuri speciale parcurse de către echipajele navelor. Toate navele pot primi informaţii foarte
detaliate fiind acoperite complet regiunile oceanelor.
Calculul unui nou curs al navei: la primirea unor noi date de prognoza, utilizatorul
poate actualiza recomandările privind intinerariul pe calculator cu îmbunătățirile respective.
Se compara datele de pe vechea rută cu noile detalii oferite pentru a asigura planificarea
economică a voiajului.
Fig 22.12 Fereastra cu principalele informaţii meteorologice transmise in timp real
11
Fig 22.13 Corelarea informaţiilor meteorologice cu cele despre voiaj

B1.2 Exemplu privind utilizarea softului pe o ruta aleasă: Ras Tanura- Saldanha Bay
Fig 22.14 Captura de ecran cu plecare din portul Ras Tanura cu prelucrarea datelor sinoptice si
trasarea drumului navei
11
Fig 22.15 Captura de ecran cu prelucrarea datelor sinoptice si trasarea drumului navei pentru
perioada aferenta zilelor 06-08 ale voiajului navei
Fig 22.16 Captura de ecran cu prelucrarea datelor sinoptice si trasarea drumului navei pentru
perioada aferenta traversării zonei Africii de Sud şi ancorarea in portul Saldanha Bay după 16 zile şi 10
ore de marş (ziua 14 – 16)
11
1.22.2.4 Implicațiile utilizării softurilor asupra reducerii factorilor de risc la bordul

navei
- Mărirea intervalului de prognoză
- Prelucrarea în mod automat a unui volum mare de informații hidrometeorologice și
înjumătățirea timpului de interpretare a acestor rezultate
- Asistență în timp real asupra voiajului privind situația sinoptică din zonă
- Monitorizarea în timp real a principalilor parametri hidrometeorologici
- Asistență în luarea deciziilor la bordul navei ce implică și ceilalți factori cu implicații
de risc
- Crește siguranța navei, a echipajului și al încărcăturii
- Crește eficiența voiajului. Scad cheltuielile generale în calculul economic al voiajului
datorită faptului că se pot observa din timp zonele cu risc și se poate alege din timp o rută
optimă.
- Datorită utilizării acestui soft riscurile prezentate în matricea de risc ramân la un
nivel foarte scăzut cu o probabilitate foarte mică de a se produce.
Temă pentru studiu 1.22.2 Utilizati softurile disponibile la bordul navelor pe timpul
mobilitatilor de practică pentru managementul factorilor hidrometeorologici pe durata
voiajului in vederea prevenirii şi limitării efectelor factorilor de risc. Care sunt beneficiile ce
rezultă din calculul economic al voiajului prin utilizarea softurilor fată de planificarea unui
voiaj care nu beneficiază de aceste facilităţi?

1. Ce semnificatie are terminologia „Pericolele mării - (Sea Perils)”?
a. Toate pericolele b. Terminologie care
c. Terminologie ce defineste factorii de risc pe timpul
/factorii de risc ce se pot defineste factorii de
conflictelor militare navale
întâlni pe mare mediu marin
2. Dintre pericole existente la bordul navei conform matricei de risc pe vreme rea, care are nivelul de
risc mai ridicat?
b ) Vizibilitatea d ) Coliziunea cu alte
a ) Eroarea umană c ) Esuarea
redusă nave
3. Pentru ce se utilizează programul “Bridge” la bordul anvelor?
11
a ) Ajută la
îmbunătăţirea siguranţei şi d ) Este un program
b ) Este utilizat pentru
creşterea performanţei c ) Este utilizat de către utilizat de companie
managementul
voiajului în diverse condiţii comandant în relatia cu pentru monitorizarea
operatiunilor de
de vreme şi stare a mării. PSC activităţilor echipajului
incarcare la bordul navei
la bordul navei
1. Care sunt avantajele utilizării softurilor (”BRIDGE” „ METMANAGER”), asupra

reducerii factorilor de risc la bordul navei ?
2. Care este continutul raportului initial trimis de comandant către companie in caz de
avarii/pagube, la navei sau marfă suferite in caz de vreme rea?
1.Raspuns corect: a 2. Răspuns corect: a 3. Răspuns corect: a

Constanţa, 1997.
7. Suport tehnic softuri „ BRIDGE”şi „ METMANAGER”
11

Mo 2 Curs

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Mo 2 Curs

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

UI 2.

OCEANOGRAFIE ©FORMAT IFR

Unitatea de învăţare nr. 2

OBIECTIVELE UNITĂŢII DE STUDIU 2.5

2.5.1 Curenţii marini: Definitie, Clasificare - cauzele formării curenţilor marini;

Ca şi valurile, curenţii marini se clasifică în funcţie de mai multe criterii :

a) după direcţie şi formă :

c) după geneză (cauzele formării):

- curenţi de fricţiune (impulsiune) – sunt generaţi de vânturile regulate şi periodice :

Fig. 2.5.1 Spirala Ekman

În cadrul procesului de formare a curenţilor intră în joc şi densitatea apei, topografia

Fig 20.6 Formarea up-wellingului

Fig 2.5.3 Legatura dintre up-welling şi desertificare

- curenţi de densitate – sunt determinaţi de diferenţa de densitate şi salinitate dintre

Determinarea elementelor de curenţi poate fi făcută cu un flotor sau cu aparatură mai

Temă pentru studiu 2.5.1 Utilizand atlasele de curenti, realizati o clasificare a

2.5.2 Circulaţia curenţilor oceanici: caracteristicile principalilor curenţi marini,

2.5.2.1 Sistemele de curenţi – circulatia curenţilor oceanici

Fig 2.5.4 Circulatia curentilor la nivel global

Dupa Mândrescu (www.mandrescu.com), avem următoarele categorii de curenti –

a. 2. Curenţii Oceanului Austral

Orientările curenţilor în oceanele planetare pot fi schiţate în modul următor (Fig

În Oc. Atlantic, Golfstream-ul este un curent foarte puternic, cu o salinitate de 36÷37‰,

Temă pentru studiu 2.4.2 Utilizand urmatoarea adresă de internet

2.5.3 TESTE DE AUTOEVALUARE

2.5.4 LUCRARE DE VERIFICARE

1. Prezentati în ce constă „Transportul Ekman”?

2.5.5 RĂSPUNSURI LA TESTELE DE AUTOEVALUARE

1.Raspuns corect: a 2. Răspuns corect: d 3. Răspuns corect: c 4.Raspuns corect: b

1. Neguţ L., Meteorologie maritimă, Editura Sport-Turism , Bucureşti 1981.

5. Balaban Gh., Tratat de navigaţie maritimă, Editura Sport-Turism, Bucureşti, 1996.

Cărţi, articole şi surse de internet

Unitatea de învăţare nr. 2

OBIECTIVELE UNITĂŢII DE STUDIU 2.6

2.6.1 Temperatura, salinitatea şi densitatea apei de mare. Distribuţia regimului

Proprietăţile fizico-chimice ale apelor marine

Principalele proprietăţi fizico-chimice ale apelor marine sunt :

Temperatura apei marine

Temperatura apei la suprafaţă

Variază între –2˚÷32˚C, putând ajunge în mările tropicale până la 36˚C.

Temperatura prezintă variaţii zilnice şi anuale

Temperatura apei pe verticală

Amplitudinea temperaturii scade cu adâncimea, de la 10˚C la suprafaţă la 5˚C la 100m

Stratificare mixtă (Fig 2.6.2 ) 17,4˚C

La latitudini polare se întâlneşte stratificarea 0˚ t

Fig 2.6.3 Stratificare mixtă în jurul valorii de 0˚C

În Oc. Îngheţat şi în jurul Antarcticii apare 0 t

Variaţie euxinică (în M. Neagră). (Fig 2.6.5) 2˚ 8˚ 25˚ t

Temperatura apei influenţează clima suprafeţei învecinate.

Salinitatea apei marine

În apa de mare se întâlnesc 32 de compuşi chimici. Prin salinitate se înţelege

Dintre compuşii chimici, predomină clorurile, sulfaţii, carbonaţii şi bicarbonaţii.

Indiferent de salinitate, ionul de clor îşi păstrează concentraţia, ceilalţi variind.

Salinitatea medie a oceanului planetar este de 34,4‰. Ea depinde de evaporare,

Salinitatea mărilor variază în funcţie de legătura cu oceanul, condiţiile climatice şi

Mările se grupează în două categorii :

24,7‰ reprezintă salinitatea la care temperatura de îngheţ este de –1,332˚C şi

Liniile care unesc punctele de aceeaşi salinitate, se numesc izohaline.

În funcţie de repartiţia temperaturii şi salinităţii, se pot delimita mase de apă cu

Gradienţi termosalini – reprezintă raportul dintre diferenţa de temperatură şi

Densitatea apelor marine

Densitatea reprezintă raportul dintre greutatea unităţii de volum de apă de mare la

Densitatea se exprimă în [g/cm3].