 Paradoxul vârstei adolescenței pornește de la

trebuința tânărului de a fi unic, confirmat ca

individualitate în raport cu ceilalți și pe de altă
parte
 nevoia de a fi ca și covârstnicii săi, o piesă a
puzzle-ului grupului de colegi sau prieteni.
 Din acest punct de vedere, dacă debutul pubertății
începe cu o dezvoltare fizică precoce, confirmarea
puberului de către grup rezolvă dificultățile de
relaționare.
 Investigând nevoile și interesele adolescenților am
identificat:
 nevoia de atenție pozitivă,
 dorința de control și afirmare a propriei
persoane,
 dificultăți în stabilirea identității, în
 comunicarea sentimentelor și în
 dezvoltarea stimei de sine.

Între preocupările adolescenților un loc important

îl reprezintă interesul pentru propria persoană, pe
fondul căreia își dezvoltă imaginea de sine și
abilitățile de viață.
TRANSMITEȚI-LE UN
GÂND...................
 Să fii crescut într-un
mediu critic
 Să fii abuzat verbal sau
emoțional
 Numeroase eșecuri
școlare sau
competiționale
 Ceilalți să aibă
așteptări ca tu să faci și
să reacționezi “perfect”
întotdeauna ………..
O stimă de sine scăzută poate declanșa stări
depresive, furie, anxietate
 Diferite comportamente distructive
(asumarea de riscuri necontrolate, abuz de
substanțe)
 Relațiile cu cei din jur pot fi lipsite de
încredere sau chiar evitante
 Generează o serie de gânduri de
devalorizare, gânduri negative și temeri
nejustificate
 Vor evita să se implice în situații noi
 Se vor simți neiubiți și nedoriți de către
ceilalți
 Nu vor putea tolera un nivel normal de
frustrare
 Vor fi ușor de influențat
 atenție și afecțiune a ți se vorbi cu
din partea celorlalți respect
 succes în activități
 o bună comunicare
școlare și competitive
cu familia și cei
 a fi ascultat și validat
de către ceilalți din jur
 capacitatea de a  a crea și a menține
depăși situațiile relații de prietenie
problematice  a fi valorizat de
către familie și de
către cei din jur
 Vor fi capabili:

 să fie independenți
 Să fie responsabili
 Să fie toleranți la frustrare
 Să gestioneze atât stările emoționale
pozitive cât și pe cele negative
 Să îi susțină pe ceilalți
 Unii adolescenți sunt lipsiți de suport în
construirea imaginii pozitive de sine, din
motive care țin mai degrabă de ignoranța
celor care sunt investiti să-i sprijine.
 Ei se consideră lipsiți de valoare, incapabili
să stabilească anumite relații, simțind o
incompatibilitate între ceea ce își doresc să
fie și ceea ce nu pot deveni.
 În momentul în care aceste caracteristici
capătă intensități grave, aceștia dezvoltă
comportamente dezadaptative cu urmări
severe.
 Sentimentele de neîncredere, furie, frică,
izolare, cauzate de proiecția Eului real în
concurență cu Eul imaginar conduc la
tensiuni si frământări interioare intense,
neconștientizate.
 La vârsta adolescenței, pe fondul unor
carențe afective, putem asista la un proces
de complicare a structurii personalității
către tendințe dizarmonice, care, pe
parcursul înaintării în vârstă, pot determina
perioade de decompensare sau dezadaptare
socială.
 Singurătatea este o stare subiectivă
experimentată de individ și nu neapărat un
aspect obiectiv care să interfereze cu mediul
social al acestuia.
Singurătatea socială se referă la lipsa
contactelor sociale, la un număr insuficient de
prieteni și cunoscuți care să aibă interese și
activități comune cu adolescentul.
Singurătatea emoțională derivă din lipsa
atașamentului intim față de o altă persoană. În
acest caz se vorbește și despre sentimentul
însingurării.
 Deși studiile au identificat fenomenul
singurătății în toate societățile, intensitatea
lui diferă în funcție de cultură.
 Netratată, singurătatea poate avea
consecințe negative asupra sănătății
psihologice și fizice.
 Măsura în care ne simțim conectați de alți
oameni are efecte directe asupra integrității
noastre fizice și mentale.
 Hawkley, Thiestd și Cacioppo (2009) arată că
efectele singurătății par să se acumuleze în
timp, contribuind la o accelerare a
procesului de îmbătrânire.
 Afectivitatea tânărului în devenire este
ambivalentă și oscilează între menținerea
unei competitivități între ei și părinți între
aderarea la valorile familiei sau ale grupului,
între rezolvarea conflictelor și autorealizare.
 Aceste tendințe aflate la limita nevrotismului
generează anxietate, frustrare și se
finalizează în comportamente diametral
opuse variind de la conduite defensive la
ofensive.
 Vulnerabilitate
psihologică
Vulnerabilitate
biologică

Evenimente
negative
specifice de
viață

Vulnerabilitate/
anxietate
 TULBURĂRILE
PERVAZIVE DE
DEZVOLTARE

TULBURĂRI ADHD
DEPRESIA DE HIPERACTIVITATE CU
ANXIETATE DEFICIT DE ATENȚIE

ABUZUL DE
SUBSTANȚE
Tipul Modalități de manifestare
Tipul părintelui a) Lipsa de afecțiune, îngrijire, supraveghere,
Hipoprotector îndrumare, interes față de copil. Copiii sunt
crescuți în familii dezorganizate, le lipsesc
modelele pozitive ale părinților, fie pentru că
aveștia sunt supraocupați, fie au un
comportament neadecvat.
b) Includerea copilului într-un tipar care să
satisfacă idealurile părinților fără a ține cont de
posibilitățile reale ale acestuia. Atitudine de
dresaj în educație. Pedalarea pe aspectele
negative pentru a obține efecte stimulatorii.
c) Atitudine rejectivă față de copil, prin negarea
valorilor lui, ridiculizare, dezaprobare, ignorare.
Se regăsesc în familiile cu copii din căsătorii
diferite, în care la rândul lor, în propria
copilărie, părinții au fost rejectați.
Tipul Modalități de manifestare
Tipul a) Modalitatea indulgentă prin care copilul este ferit
părintelui de responsabilitățile specifice diferitelor perioade de
Hiperprotector vârstă. În cazul în care copilul are o mamă ipohondră
aceasta poate avea o grijă exagerată față de
sănătatea copilului.

b) Autoriate parentală care împiedică dezvoltarea

capacității de decizie și acțiune a copilului. Este
subdominată încrederea în sine a copilului.

Tipul Părinți inconsecvenți care nu au autoritatea necesară

părintelui de a lua decizia până la capăt. Sunt situații
Inconsecvent frecevente în care copilul este pus să opteze pentru
unul dintre părinți, iar climatul inconstant va duce la
formarea unor modele de comportament imitabile,
influențabile.
Forme clinice Manifestări
Reacția de opoziție Crize, indisciplină, obrăznicie, acte
(protest patologic) heteroagresive, sfidarea normelor de conduită.
Delicte, refuz școlar, anorexie, refugiu în boală,
uneori gânduri suicidare sau tendințe de suicid
Reacția de demisie Lipsa încrederii în sine, lene, nepăsare, lipsa
patologică voinței, se pot insera în grupuri delictuale. Sunt
copii confruntați doar cu eșecuri, trăsături de
personalitate favorizante: astenice și
psihastenice
Reacția de imitația Identificări cu modele parentale negative.
patologică Dorința de aventură, inedit conduce la
implicarea uneori în situații delictuale (furt,
vagabondaj)
Reacții de Împiedicat să se valorizeze în mod pozitiv copilul
compensare și recurge la alte forme de compensare și
supracompensare supracompensare: impertinență, sfidarea
patologică normelor sociale, comportament vestimentar
ostentativ. Sunt surprinzătoare curajul sau
cruzimea cu care săvârșesc delictele.
1 din 4 copii are o problemă de anxietate,
prevalența tulburării fiind în medie de 15%
(Cartwright- Hatton, McNicol & Doubleday, 2006)
 Se dezvoltă în familie (genetic și prin modelare);
 Majoritatea tulburărilor au un demers cronic, își pot
schimba forma și pot persista și la vârsta adultă
(Biederman 2005);
 Modalitățile de intervenție sunt validate științific și
eficiente: intervențiile psihoterapeutice cognitiv -
comportamentale și experiențiale;
 • Identificarea și intervenția timpurie pot reduce
severitatea și impactul asupra funcționării sociale
și academice.
 Tulburarea de
Anxietatea de
anxietate Anxietatea socială
separare
generalizată 1.1 – 6.3%
3.5 – 12.9 %
2.9 – 12. 4%

Tulburarea obsesiv
Fobiile specifice Tulburarea de panică
compulsivă
3.4- 9.2% 4. 7%
0.8 - 4 %

Tulburarea de stress
post-traumatic
1-3%
 Reprezintăun important factor de risc pentru
dezvoltarea atacurilor de panică la vârsta
adolescenţei.

 Blocheză accesul copilului la contextele care-l

ajută să se dezvolte corespunzător (refuză să
meargă la grădiniţă, să se implice în activităţi
specifice vârstei etc.).

 Conduce la accentuarea nivelului de stres din

familie deoarece tulburarea copilului limitează
activităţile fraţilor şi părinţilor.
 Anxietatea generalizată este o tendință
generală de a fi îngrijorat sau anxios cu privire
la numeroase doemnii de viață. Copiii cu
anxietate generalizată sunt adesea descriși de
părinții lor ca fiind mereu îngrijorați.
 Sunt preocupați de multe probleme generale
precum sănătatea, temele, performanțele
sportive, facturile, tâlhăriile și chiar
problemele de la locul de muncă al părinților.
 Sunt preocupați de orice situație nouă pe care
trebuie să o înfrunte și adesea le pun
părinților întrebări și le solicită confirmări.
 Concept introdus în literatura de specialitate de
către Issac Marks în 1969 și cunoscut ca
Tulburarea de anxietate socială pentru prima
dată în DSM – III din 1980;
 • Teamă pronunţată şi iraţională, asociată cu
comportamente de evitare a situaţiilor sociale
sau a situaţiilor care implică: performare în
prezenţa altora,
 evaluarea de către ceilalţi şi posibile consecinţe
negative precum sentimentul de jenă
(American Psychiatric Association, 2002.)
 Acuze/plângeri
somatice; • Depresie;
Stare generală de • Gânduri de suicid.

teamă sau anxietate.

Probleme de
Mutism selectiv; externalizare/de
comunicare/refuz
școlar

Abuz de sustanțe
 Frecvența este ușor mai ridicată în rândul fetelor
decât al băieților (raportul este de 3: 2);
 Diagnosticul se pune de obicei la copii de vârstă
școlară (7- 13 ani) și la adolescenți(14 -16 ani);
 Nu există diferențe semnificative la nivelul statului
socioeconomic.
Eul real sau actual este rezultatul experiențelor
noastre, cadrului social si cultural în care traim. Eul
real cuprinde:
 Eul fizic - dezvoltarea, încorporarea si acceptarea
propriei corporalitati . Discrepanta dintre Eul fizic
real si cel cultivat de mass-media determina
numarul mare de tulburari de comportament
alimentar de tip anorectic în rândul adolescentelor.
 Eul cognitiv – modul cum operează și-și stucturează
conținuturile informationale despre sine si lume.
 Eulemotional (Eul intim sau Eul
privat) sintetizeaza totalitatea sentimentelor si
emotiilor fata de sine. În general, Eul emotional al
adolescentilor este labil. Curajul, bravura, negarea
oricarui pericol pot alterna cu anxietati si nelinisti
extreme. Copiii si adolescentii trebuie ajutati sa-si
dezvolte abilitatea de a identifica emotiile traite si
de a le exprima într-o maniera potrivita situatiei,
fara teama de ridicol sau de a-si expune
"slabiciunile". Inteligenta emotionala nu contureaza
altceva decât tocmai aceasta abilitate.
 Eulspiritual reflecta valorile si jaloanele
existentiale ale unei persoane. Din aceasta
perspectiva, persoanele pot fi caracterizate ca fiind
pragmatice, idealiste, religioase, altruiste,
pacifiste.
 Eul viitor (Eul posibil) vizeaza modul în care
persoana îsi percepe potentialul de dezvoltare
personala si se proiecteaza în viitor.
 Aspirații
 Motivații
 Dimensiuni neplăcute de care ne este teamă ( Eul
temut )
 Trebuie făcută distincția dintre Eul viitor și Eul
ideal.
 Eul ideal este ceea ce ne-am dori să fim, dar în
același timp suntem conștienți că nu avem resurse
reale sa ajungem.
 Eul viitor este cel care poate fi atins, pentru care
putem lupta sa îl materializam, si prin urmare ne
mobilizează resursele proprii;
 Eul ideal este, ca multe dintre idealuri, o himeră.
 Eul ideal nu poate fi niciodată atins (de exemplu, o
adolescentă cu o înălțime mică care vizează să aibă
statura și silueta unui manechin).
 Dacă o persoana se va cantona în decalajul dintre
Eul real si cel ideal are multe sanse sa traiasca o
permanenta stare de nemultumire de sine, frustrare
si chiar depresie.
Nivel fiziologic Nivel cognitiv Nivel
comportamental
Creşterea nivelului Îngrijorări cu privire Evitare
cardiac la propria sănătate
Tremur Gânduri înfricoşătoare Ieşire din situaţie
Respiraţie sacadată Gânduri de penibilitate Solicitarea de
reasigurări
Tensiune musculară Gânduri de Lipsa contactului
autodepreciere vizual
Urinări frecvente Gânduri de Crize de plâns
inadecvare
Greaţă/stări de Gânduri de Voce tremurândă
vomă incompetenţă
Dureri de cap/dureri Dificultăţi de Senzația de
de stomac concentrare îngheţat, amorțit
Ameţeală Gânduri de evaluare Dependență de adult
negativă
Transpiraţii Gânduri cu privire la Ritualuri
*- Autori: COCA TINCUŢA DUMITRU,RAMONA PAVEL, CRISTINA ŞERBAN
 Acuze- se prezintă la cabinetul de psihiatrie,la
recomandarea psihologului clinician și a
psihoterapeutului, însoțit de părinți, pentru
următoarele motive: retragere socială, lipsa de
comunicare cu cei apropiați, colegi de clasă,
dispoziție depresivă, refuzul de a merge la scoală.
Deși locuiește împreună cu fratele mai mic, nu se
cunosc reciproc deloc, deoarece nu există
comunicare.
 Până în momentul începerii intervenției
psihoterapeutice schimbau doar formule de politețe.
Necomplianța în a avea și a vedea relevanța
stabilirii de relații interpersonale, pe motivul că:”
nu are nimic important de spus”. După părerea lui”
numai dacă ești un tip interesant poți capta atenția
celorlalți’’.
 Istoricultulburării prezente - Până în urmă cu
aproximativ 6 luni, era un elev silitor, căruia îi
plăcea să meargă la școală, să învețe, să citească. În
ultima perioadă, mama a observat că a devenit mai
retras, petrecea ore în sir în fața calculatorului, nu
mai ieșea cu prietenii, nu mai vorbea cu ei sau cu
fratele său. Îngrijorați de starea sa, părinții au
încercat să afle dacă s-a întâmplat ceva la școală.
De la cel mai bun prieten al său, au aflat că evită
discuțiile, refuză des invitațiile lor de a merge la
majorate, sau la cluburi, nu are curajul să fixeze
întâlnire cu o colegă, care-l place. Evită să răspundă
la ore sau să ceară ajutorul profesorului.
De asemenea se intervine în ameliorarea unor
tulburări ușoare de ritm și voce cu scopul
îmbunătățirii abilitaților de comunicare la acest
adolescent. Orientarea de data aceasta, a venit din
partea psihoterapeutului integrativ care a sesizat în
urma interacțiunii cu adolescentul, anumite blocaje
nu numai psiho-emoționale ci și la nivelul
limbajului ce însoțeau fobia socială.
 Istoricmedical - Rinichi polichistic, până la vârsta
de 8 ani a avut multiple internări; intervenții
chirurgicale cu debut la 3 luni. Nefrectomie stânga
în urma cu 9 ani. Datorită acestor probleme de
sănătate, părinții sunt hiperprotectori,
nepermițându-i să facă anumite sporturi de
performanță sau contactul cu alți copii și
adolescenți cu astfel de preocupări. Fără a
conștientiza, părinții au îngrădit dezvoltarea
emoțională și îndeplinirea dorințelor firești (nevoi
specifice vârstei ).
 Examen psihic- evită contactul vizual, vorbește
puțin, evită să atragă atenția asupra sa. Se percepe
ca fiind timid și caraghios, încearcă să-și
monitorizeze discursul, căută să pronunțe cuvintele
cât mai corect; inițial, evita să vorbească despre
sine.
 Sentimente de inferioritate
 Stima de sine scăzută
 Dispoziție depresivă
 „Sunt o persoana urâtă și neinteresantă; am
cicatricea asta mare și urâtă, cum o sa merg
eu la plaja ?”
Resimte o teamă foarte puternica, persistentă de a fi
judecat de prieteni, de a se simți ridicol și umilit în
anumite situații: „ VREAU SA DANSEZ ÎNSA NU STIU”,
„ MI-E DRAGĂ O COLEGA ȘI NU POT VORBI CU EA.
NU ȘTIU CE SĂ-I ZIC”. Teama că ar putea atrage
privirile tuturor, într-un mod negativ. Recunoaște că
teama sa este excesivă.
Semne de anxietate observabile - mâini reci, umede,
tremurături fine, voce tremurată. În timp, a
dezvoltat o conduită de evitare a situațiilor pe care
le considera problematice, culminând în ultima
săptămâna cu refuzul școlar, dispoziție depresivă și
refuzul comunicării.
 Diagnostic pozitiv - conform criteriilor DSM IV -
Fobie sociala .
 Diagnostic diferențial - tulburarea de personalitate
de tip paranoid și schizofrenia pot provoca retragere
socială, dar este legată de ideile delirante sau
halucinații. Distincția majoră, este că persoanele cu
schizofrenie sunt convinse că temerile lor sunt reale
și raționale.
Tulburarea de personalitate evitantă are un număr de
elemente comune cu fobia socială, trebuie luată în
considerație ca diagnostic adițional.
 Tratarea fobiei sociale se bazează pe intervenție
psihoterapeutică și doar secundar pe terapie
medicamentoasă.
Plecând de la premisa că disfuncția biologică
incriminată în fobia socială este la nivelul
serotoninei, atenția cercetătorilor s-a îndreptat
asupra acelor medicamente care îi reglează
metabolismul.
Dintre toți inhibitorii recaptării de serotonina (SSRI)
numai paroxetina (Seroxat, Paxil, Arketis) și-a
dovedit eficacitatea prin studii clinice.
 Tulburări de fluență de tip tonic; disfonemie
În urma evaluării, terapia logopedică și-a propus :
 Reeducarea componentelor vorbirii pentru o
flexibilizare mai mare a aparatului
fonoarticulator;
 Educarea respirației;
 Reeducarea ritmului vorbirii;
 Creșterea intensității vocii;
 Dezvoltarea fluenței verbale.
 Esteimportant ca atât familia, profesorii
cât și cei din jur să descopere resursele
personale ale adolescenților care pot facilita
menținerea sănătății lor psihice și evitarea
tulburărilor anxioase precum și semnificația
Eului social în structura personalității
acestora.