INSTRUMENTELE

FINANCIARE CONFORM IFRS

 BIBLIOGRAFIE
 1. Contabilitatea activelor și datoriilor financiare la societățile
comerciale-Maria Huian, Ed. Universității din Iași, 2013.
 2. Bonaci, C.G., Fundamente teoretice şi practice ale contabilităţii
instrumentelor financiare De la Jonathan’s Coffee-house şi Tontine
Coffee House la vremuri actuale de criză, Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-
Napoca, 2009;
 3. Butler, C., Accounting for Financial Instruments, John Willey &
Sons England, Ltd., 2009;
 4. Choudhry, M., Fixed-income securities and derivatives handbook
Analysis and valuation, Bloomberg Press, New York, 2005;

 IAS 31, 32, 39

 IFRS 7,9,13
 1. Definirea şi clasificarea instrumentelor
financiare
 Instrumentele financiare sunt instrumente materiale sau
evidenţiate prin înscrierile în cont care oferă deţinătorilor
drepturi patrimoniale asupra emitentului.
 Legislaţia românească definea valorile mobiliare prin
OUG nr. 28/2002 ca fiind instrumente financiare negociate
transmisibile prin tradiţiune sau prin înscrierea în cont, care
conferă drepturi egale pe categorie, dând deţinătorilor
dreptul la o fracţiune din capitalul social al emitentului sau
un drept de creanţă general asupra patrimoniului
emitentului, şi fiind susceptibile de tranzacţionare pe o
piaţă reglementată.
 Valorile mobiliare includeau iniţial:
1. acţiuni;
2. titluri de stat, obligaţiuni;
3. drepturi de preferinţă la subscrierea de acţiuni şi
drepturi de conversie a unor creanţe în acţiuni.
4. alte instrumente financiare, cu excluderea
instrumentelor de plată.
 Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital, actualizată,
clasifică instrumentele financiare în:
1. valori mobiliare;
2. titluri de participare la organismele de plasament
colectiv;
3. instrumente ale pieţei monetare cu scadenţă mai mică de
un an şi certificate de depozit;
4. contracte futures financiare;
5. contracte forward pe rata dobânzii, denumite FRA;
6. swap-uri pe rata dobânzii, pe curs de schimb şi pe
acţiuni;
7. opţiuni pe valori mobiliare, pe titluri de participare, pe
instrumente ale pieţei monetare, pe contracte futures;
8. unităţi de fond;
9. instrumente financiare derivate pe mărfuri.
A. În funcţie de drepturile şi obligaţiile încorporate,
instrumentele financiare pot fi:
- titluri de creanţă, respectiv obligaţiunile;
- titluri participative, respectiv acţiunile;
- titluri ce conferă drepturi de tranzacţie: drepturi de
subscriere, drepturi de atribuire, warante financiare,
contracte forward, futures, options, swaps.
B. În funcţie de natura venitului pe care-l asigură,
putem avea:
- instrumente financiare cu venit fix: obligaţiuni
cu dobândă fixă, titluri de stat, înscrisuri funciare,
acţiuni preferenţiale;
- instrumente financiare cu venit variabil: acţiuni,
obligaţiuni cu dobândă variabilă, instrumentele
financiare derivate;
C. În funcţie de scopul pe care îl urmăreşte
investitorul prin folosirea instrumentelor
financiare, putem avea:
- instrumente speculative;
- instrumente investiţionale.
D.În funcţie de modul în care sunt create, instrumentele
financiare pot fi:
- instrumente financiare primare: acţiuni, obligaţiuni,

titluri ale organismelor de plasament colectiv;

- instrumente speciale: drepturi de subscriere, drepturi de

atribuire, warante financiare;

- instrumente derivate: contracte forward, contracte

futures, contracte options, contracte swaps; se obţin pe

seama instrumentelor financiare primare;
- instrumente sintetice: contracte futures pe indici bursieri,

strategii cu opţiuni, stelaje; urmăresc folosirea

instrumentelor primare şi a instrumentelor derivate pentru
realizarea obiectivelor investiţionale.
Standardele internaționale care reglementează instrumentele financiare sunt:
 IAS 39, care tratează aspecte de recunoștere și evaluare a instrumentelor

financiare
 IAS 32, care trateză aspecte de descriere și detaliere și

 IFRS 7 care tratează aspecte legate de prezentarea acestor instrumente.

 Instrumentele financiare se evaluează la:

1. valoarea justă (pt. instrumente detinute in vederea tranzactionarii si
pt. instrumente disponibile pt. vanzare): suma pentru care poate fi
tranzacționat un activ sau decontată o datorie între părți aflate în cunoștință
de cauză, în cadrul unei tranzacții desfășurate prin voința părților, în
condiții obiective

2. marcarea la piață (ajustări ale valorilor juste activelor și datoriilor financiare):

este un proces prin care valorilor celor mai tranzacționate active (de exemplu,
cele deținute în scopul tranzacționării și cele disponibile pentru vânzare) sunt
ajustate pentru a reflecata valoarea justă curentă.
 Astfel de ajustări sunt efectuate deseori zilnic, iar soldurile cumulate sunt
reluate în ziua următoare, înainte de recalcularea unei noi ajustări cumulate
aferente marcării la piață.

3. costul amortizat (in cazul instrumentelor create de intreprindere si a

celor patrate pana la data scadentei): reprezintă valoarea la care
activul/datoria financiară este evaluată la momentul recunoașterii inițiale
(costul inițial minus deprecierele ulterioare).

 Regula generala de recunoastere initiala impusa de IAS 32 si IAS 39, este

aceea ca, o întreprindere trebuie sa recunoasca un activ financiar sau o
datorie financiara în bilant atunci si numai atunci când aceasta devine parte
la prevederile contractuale ale unui instrument financiar.

 Ca o consecinta a acestui principiu o întreprindere recunoaste în bilantul

sau ca active sau datorii toate drepturile si obligatiile contractuale rezultând
din instrumente derivate.
 Obiectivul IAS 39 este de a stabili principii pentru recunoaşterea şi
evaluarea activelor financiare, a datoriilor financiare şi a anumitor
contracte de cumpărare sau vânzare a elementelor nefinanciare.
 Dispoziţiile pentru prezentarea informaţiilor legate de instrumentele
financiare se găsesc în IAS 32 Instrumente financiare: prezentare.

 Dispoziţiile de descriere a informaţiilor despre instrumentele

financiare sunt prezentate în IFRS 7 Instrumente financiare: informaţii
de furnizat.

 IAS 32 defineşte următorii termeni:

 • instrument financiar
 • activ financiar
 • datorie financiară
 • instrument de capitaluri proprii
Definiții
 Un instrument derivat este un instrument financiar sau un alt contract care intră sub
incidenţa lui IAS 32 care întruneşte toate cele trei caracteristici de mai jos:
(a) valoarea sa se modifică ca reacţie la modificările anumitor rate ale dobânzii,
preţului unui instrument financiar, preţului mărfurilor, cursurilor de schimb valutar,
indicilor de preţ sau ratelor, ratingului de credit sau indicelui de creditare, sau a altor
variabile, cu condiţia ca, în cazul unei variabile nefinanciare, aceasta să nu fie specifică
unei părţi contractuale;
(b) nu necesită nicio investiţie iniţială netă sau necesită o investiţie iniţială netă care
este mai mică decât s-ar impune pentru alte tipuri de contracte care se preconizează să
aibă reacţii similare la modificările factorilor pieţei; şi
(c) este decontat la o dată viitoare.

 Conform IFRS 7, entitatea trebuie să furnizeze informaţii despre activele financiare

şi datoriile financiare pe care le-a desemnat la valoarea justă prin profit sau pierdere,
inclusiv modul de satisfacere a acestor condiţii.
 Un contract de garanţie financiară este un contract care impune emitentului să
efectueze plăţi specificate pentru a rambursa deţinătorul pentru o pierdere suportată
din cauză deoarece un anumit debitor nu a putut să efectueze o plată conform
termenilor iniţiali sau modificaţi ai unui instrument de datorie.

 Costul amortizat al unui activ financiar sau al unei datorii financiare este valoarea
la care activul financiar sau datoria financiară este evaluat(ă) la recunoaşterea iniţială
minus rambursările de principal, plus sau minus amortizarea cumulată utilizând
metoda dobânzii efective pentru fiecare diferenţă dintre valoarea iniţială şi valoarea
la scadenţă, şi minus orice reducere pentru depreciere sau imposibilitatea de
recuperare.

 Metoda dobânzii efective este o metodă de calcul al costului amortizat al unui activ
financiar sau al unei datorii financiare şi de alocare a profitului din dobânzi sau a
cheltuielilor cu dobânzile în perioada relevantă.

 Rata efectivă a dobânziireprezintă rata care actualizează exact plăţile şi încasările

viitoare în numerar pe durata de viaţă preconizată a instrumentului financiar sau,
acolo unde este cazul, pe o durată mai scurtă, la valoarea contabilă netă a activului
financiar sau a datoriei financiare.
 Derecunoaşterea este mutarea unui activ financiar sau a unei datorii financiare
recunoscut(e) anterior din situaţia poziţiei financiare a entităţii.

 Valoarea justă este valoarea pentru care ar putea fi tranzacţionat un activ sau
decontată o datorie, între părţi interesate şi în cunoştinţă de cauză, în cadrul unei
tranzacţii desfăşurate în condiţii obiective.

 O cumpărare sau o vânzare standard este o cumpărare sau o vânzare a unui activ
financiar printr-un contract ale cărui condiţii impun livrarea activului în cadrul
perioadei de timp stabilite în general prin reglementări sau convenţii pe piaţa în
cauză.
 Costurile de tranzacţie sunt costuri ale schimbării nivelului de activitate care se pot
atribui direct achiziţiei, emiterii sau cedării unui activ financiar sau unei datorii
financiare. Un cost al schimbării nivelului de activitate este un cost care nu ar fi fost
suportat dacă entitatea nu ar fi achiziţionat, emis sau cedat instrumentul financiar.

 Un angajament ferm este un acord irevocabil de a schimba o cantitate specificată de

resurse la un preţ specificat, la o dată sau la mai multe date viitoare specificate.
 O tranzacţie prognozată este o tranzacţie viitoare neangajată, dar anticipată.
 Un instrument de acoperire împotriva riscurilor este un instrument derivat
desemnat sau un activ financiar nederivat sau o datorie financiară nederivată
desemnate a căror valoare justă sau ale căror fluxuri de trezorerie sunt preconizate
să compenseze modificările valorii juste sau ale fluxurilor de trezorerie ale unui
element desemnat acoperit împotriva riscurilor.

 Un element acoperit împotriva riscurilor este un activ, o datorie, un angajament

ferm, o tranzacţie prognozată foarte probabilă sau o investiţie netă într-o operaţiune
din străinătate care (a) expune entitatea la riscul modificărilor valorii juste sau ale
fluxurilor de trezorerie viitoare şi (b) este clasificată drept acoperită împotriva
riscurilor.

 Entitățile pot opta pentru recunoașterea în situațiile financiare a achiziției unui

instrument financiar fie la data la care apare angajamentul din tranzacție
(contabilitate la data tranzacționării, modalitate preferata de contabili) fie
numai la data la care datoria este decontată (contabilitate la data decontării).
 Standardele contabile utilizează clasificarea instrumentelor financiare în
primare şi derivate, incluzând instrumentele speciale în prima categorie şi cele
sintetice în ultima categorie.

 Instrumentele financiare primare: cele ale căror valori se determină direct prin
intermediul pieţei şi nu derivă din cea a unui alt instrument – disponibilităţi,
creanţe/datorii comerciale şi financiare, efecte de comerţ, titluri de datorie şi
instrumente de capitaluri proprii.
 Instrumentele financiare derivate: un tip special de instrumente financiare al
căror preţ este în funcţie de preţul activului suport şi de timp, cf. IAS 39.

 IAS 39 precizează că derivatele constituie tranzacţii ce comportă două

elemente de referinţă şi care se derulează în două momente.
 Elementele de referinţă sunt:
o Preţul variabil (baza sau suportul), a cărui evoluţie este obiectul contractului;
o Baza de calcul a sumei efectiv transferate.
 IAS 39“Instrumente financiare: recunoastere si evaluare“:poate fi
numit instrument financiar orice contract ce genereaza simultan un
activ financiar pentru o intreprindere si o datorie financiară sau un
instrument de capitaluri proprii pentru o altă intreprindere.

 O clasificare contabilă şi financiară a instrumentelor financiare

constă în gruparea lor în active şi datorii financiare.
 În lit. de specialitate, activele financiare sunt drepturi aferente
titlurilor de valoare, adică ele includ titlurile financiare, valorile
mobiliare şi titlurile de credit.
 Conform IAS 32, activele financiare cuprind:
- elemente de trezorerie
- drepturi contractuale (de a primi disponibilităţi sau alt activ fin, sau de a
schimba instrumente fin. cu o altă întreprindere)
- Instrumente de capitaluri proprii ale unei intreprinderi
- Contractele care se deconteaza sau pot fi decontate prin instrumente de
capitaluri proprii ale intreprinderii:
- nederivate, pentru care entitatea este sau poate fi obligata sa primeasca un
numar variabil de instrumente de cap. proprii
- derivate care sunt sau pot fi decontate altfel decat prin schimbarea de sume
fixe in numerar sau alte active financiare, pentru un nr. Fix de instrumente
de capitaluri proprii ale intreprinderii.
 IAS 32 exclude din categoria activelor financiare creantele contractuale care nu
implica transferul unui activ financiar: derivatele pe marfuri care se lichideaza doar
prin livrare fizica.

 In bilantul contabil al unei soc com regasim activele financiare incluse atat la
imobilizari financiare cat si la active curente (disponilitati, creante, investitii pe
termen scurt).
 Imobilizarile financiare: obligatiuni sau alte titluri detinute pe o perioada mai mare
de un an, imprumuturi acordate altor entitati.
 Creanţele pe termen scurt considerate instrumente financiare sunt cele comerciale,
creanţele provenind din decontari in cadrul grupului si cu asociatii, precum si
creantele aferente debitorilor diversi.

 Activele financiare de tipul investitiilor pe termen scurt (titluri de plasament) si

disponibilitatilor sunt considerate instrumente de trezorerie.
 Activele financiare sunt incluse în categoria activelor intangibile.
 Datoriile financiare sunt considerate contrapartida activelor financiare. Ele
sunt create de emitentul unui activ financiar si constau in indeplinirea
obligatiilor aferente activului emis.
 IAS 32 şi IAS 39 consideră că este o datorie financiară:
- orice datorie contractuala de a varsa numerar sau alt activ financiar, sau de a
schimba instr. financiare cu o altă întrep.
- Contractele care se deconteaza sau pot fi decontate prin instrumente de
capitaluri proprii ale intreprinderii:
- nederivate, pentru care entitatea este sau poate fi obligata sa livreze un
numar variabil de instrumente de cap. proprii
- derivate care sunt sau pot fi decontate altfel decat prin schimbarea de sume
fixe in numerar sau alte active financiare, pentru un nr. Fix de instrumente
de capitaluri proprii ale intreprinderii.
 Exemple de datorii financiare: datorii comerciale pe termen scurt, efecte
comerciale de platit, imprumuturi si obligatiuni de platit.
- Veniturile in avans si majoritatea datoriilor de garanţie nu sunt datorii financiare
deoarece beneficiile ec. care ies din întreprindere prin decontarea lor iau forma
bunurilor şi serviciilor şi nu a numerarului sau altor active financiare.
- Unii consideră că sunt datorii financiare doar cele pe termen lung, pentru că ele nu
provin din operatiuni comerciale, ci sunt surse de finantare a investitiilor.
 Standardele contabile consideră că sunt datorii financiare elemente precum: datorii
pe termen lung, datorii comerciale, datorii provenind din relaţiile de
creditare/finanţare cu asociaţii sau debitorii diverşi, credite bancare pe termen scurt.
 Activele şi datoriile financiare sunt folosite în principal de către instituţiile
financiare şi mai puţin de restul entitatilor.
 Legislaţia contabilă românească prevede clasificarea activelor deţinute de o entitate,
în funcţie de natura, modul de utilizare şi lichiditate în active imobilizate şi active
circulante sau curente.
 În ceea ce priveşte datoriile, reglem. contabile româneşti le clasifică în datorii
curente şi datorii pe termen lung.
 Nu există o categorie separată de active şi datorii financiare.
 Activele financiare se regăsesc atât în cadrul celor imobilizate (imob. Fin.) cât şi
între activele circulante (investiţii financiare pe termen scurt şi disponibilităţi).
 Datoriile financiare pot fi încadrate atât în categoria celor curente (datorii
comerciale) cât şi la datorii pe termen lung (împrumuturi obligatare, credite bancare
pe termen lung).


 Conform IAS 39, activele financiare se pot clasifica în funcţie de scopul detinerii in
imobilizări financiare şi active curente, cu baze de evaluare ulterioară diferite.
