Sunteți pe pagina 1din 82

Lei 13,70

MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI aNVAŢAMINTULUI


ISBN 973 - 30 - 0061 - l

M
Manual pentru clasa a X•a

-
EDITU�A DIDACTICA ŞI PEDAGOGICA- BUCUREŞTI, 1989 Algebră
y
II g(x)=S J(

I
I
(,
I
I
� ..,
,,
I
f{X)=IOg5 X

�........------..11'-.....,.______�--•-
X
MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI iNVĂŢĂMîNTULUI

C. Năstăsescu C. Niţă

�al

Manual pent'ru clasa a X-a (1)


•eal.

(2)

(3)
mtru
.etăţi
iecial

expo-
eea al

g EDITURA DIDACTICĂ ŞI PEDAG


OGICĂ, BUCUREŞTI
puteri
I mare

3
\

•• - ,- :.. •• ;J1' • .;...


Manualul a fost elaborat în 1979. Actuala ediţie este· în concordanţă cu programa şcolară
aprobată de Ministerul Educaţiei şi Învăţămlntului cu nr. 397 32/1987.
.
(D Funcţia exponenţială şi funcţia logaritmică
§ 1-. Funcţia exponentlall
Referenţi: Lector univ. dr. /on Tomescu 1.1. Puteri cu exponent raţional (recapitulare)
Prof. Sil�ia Floresc11:
Prof. Eugen Onofraş În clasa a IX-a s-a definit puterea cu exponent raţional. Să amintim această
definiţie.
I. Puteri cu exponent raţional pozitiv. Dacă a � O este un număr real
Capitolul V, Elemente de prelucrare automată a datelor, a fost elaborat de: nenegativ, iar m un număr raţional pozitiv, atunci
H. Georgescu
/ m
-
T. Bălănescu n/­
V. Ştefănesc1, a n = V am. (1)
şi avizat de Comisia de matern.atică a· Ministerului Educaţiei şi 1nvăţămîntului.
2. Puteri cu exponent raţional negativ. Dacă a > O este un număr real
pozitiv, iar m un număr raţional negativ, atunci
n
m
n 1
(I, =--m-· (2)
--
n
ISBN 973 - 30 - 0061 - l a
m
Deoarece numărul - !!!:.. este pozitiv, a - na fost definit la punctul 1.
n
3. In sfîrşit, dacă a > O iar m . = O, atunci
n
\
ao = 1. (3 )
Relaţiile (1), (2) şi (3) definesc puterea unui număr pozitiv a > O, pentru
orice exponent raţional m . In clasa a IX-a s-au studiat o serie de proprietăţi
n
ale puterilor cu exponent raţional oarecare. ln cele C!;l urmează vom folosi in special
,{lroprietăţile date de următoarea teoremă.
Te o r e m a 1.1. 1. 1 ° . Dacă a>1 este un număr real, atunci dintre două puteri cu expo­
nent raţional pozitiv ale acestui număr, este mai mare aceea al
cărei exponent este m:a1 mare.
Redactor: Prof, Viorico Fdtu 2° . Dacă 0<a<1 este un număr real, atunci dintre două puteri
Tehnoredactor: Ano Ţlmpdu cu exponent raţional pozitiv ale acestui număr, este mai mare
Coperta: N. Slrbu aceea al cărei exponent este mal mic.

3
1° a > 1. Fie x > O un număr real şi să c onsiderăm aprox imările zecimale
Demonstraţil 1°. lntr-adevăr, fie !!!:.. > E_ >-0 două numere raţio- prin lipsă şi prin adaos cu o eroare mai mică dec'1t 10-n. Atunei pentru orice n,
. n q
m .E.. avem
- m rY
nale pozitive. Avem ;;i = a şi a q = lY a . Aducem li.ceşti radicali la radicali
P
X�< X< X�.
de acelaşi ordin:
ir am ='r° a�q , 1Y aP = nv anP , După cum am observat numerele x�, x� sînt raţionale pozitive şi deci
conform definiţiei puterilor cu exponent rational ' au sens puterile a � şi a ,.,·
x x
'
.
Cum � > j_, rezultă că mq > np. Dar, cum a > 1 rezultă amq > a"P, de unde
pentru orice n.
_Mai mult, după punctul 1° ol teoremei 1. 1.1, rezultă că ax � < ax,..
n q
nvă,mq > "V anP RaU
Def I n I ţ i a 1. 2'. 1. Fie a> 1 şi x un număr real pozitiv. Se numeşte pute-rea x a lui a
m .E..
q un număr)real y, care pentru orice număr natural n satisface !�e-
a n
>a .
galităţile:
° o omitem.
2° . Demonstraţia este analoagă cu cea de la punctul 1 şi de aceea
a x�< y < ax�.
Exemple. 1) Avem 1,21 < 1,22. Dr aceea
1 1, 2 1 1,22 Se p�ate-de�o�stra c� un astfel_ de număr real y există şi, mai mult, este
21,21 < 21,22 ; r ) 1 > ( 2 ) • .
unic. -�emo�straţia r1_gu�oasa a acestui fapt depăşeşte programa clasei a X-a. Ea
. 2
necesita n oţmnea d� hm1tă şi se va studia la Anali ză matematică în clasa a XI-a.
3
li) Avem 0, < O,,., De aceea
Număr.ul Y da� de definiţia precedentă se notează ax şi se citeşte a la puterea x.
1 o, s > 1 o, t .
( V"ii)o, s < (Vs).o, ;. (
t
) ( 3)
V3 V Exemplu. Să explicăm ce trebuie înţeles prin 3 V '2• Aproximările zecimale ale
_
lui V 2 stnt următoarele:
prin lipsă: 1; 1,,.; 1,,.1; 1,t,14: ....
• 1.2. Puteri cu exponent real oarecare
prin adaos: 2; 1,5; 1,42; 1,415; .. .';
pozi­
· l n acest paragraf vom defini puterea cu exponent real oarecare de bază dusă astfel lncît:
aceasta şă c ncidă pentru exp nent raţion,al cu cea intr o
tivă, astfel incit oi o
1 �i/1<2,
mai inainte.
real oare- 1,4 ,;; V2 < 1,s,
Mai precis, dacă a > O este. un nul!lăr xreal pozitiv, iar x un număr
care, ne propunem să dăm sens expresiei a . 1,H ,;; V2 < 1,42,
Amintim, mai tntii, citeva fapte privind a1>roximările zecimale ale numere
lor 1,'-14,;; v2 < 1,41s,
reale. . ..... ........ ...... .
' . •, • '

infinită,
Fie :i:: un număr real oarecare reprezentat sub formă de fracţie zecimală o eroare Număru 1 care ne interesează "Y � 3V '2 îndeplineşte inegalităţile:
adică x = x 0, x1x2 x3... xn··· . Pentru număr ul x, apr o ximările z ecimal e cu
mai mică decît 10 sînt:
-n ·31 ,;; y < 3t
i) prin lipsă: Xn = X o, X 1 X2 X 3- .. Xn, ,;; y < 31.�,
31, 4

ii) prin adaos: X n = x0, x1x2x3 ••• Xn + 10-n.


31, 41 ,;; y < 31,42,
:Jl,414 ,;; y < 31, 415 ,
Aşadar numărului x i -am asociat apro ximările sale zecimale:
prin lipsă: Xo, xi, x;, xi, ... ,
prin adaos: Xo, X1, x;, x;, • • •, 2° O < a < 1. Dacă x > O este un număr real, avem
astfel incit:
X�< X< X�.
X� < X< X� ,
X� < X< x;, După punctul 2° al teoremei din paragraful precedent rezultă că ax� < ax �.
X� < X< x;,
............ D e f I n i ţ i a 1. 2. 2. Fie O < a< 1 şi x un număr real pozitiv. Se numeşte puterea x a
ale unui număr lui a un număr real y, care pentru orice număr natural n; satisface
Observăm că aproximările zecimale prin lipsă şi prin adaos inegalităţile:
real x sint totdeauna numere raţionale.
1. Puteri cu exponent real pozitiv ax�< Y < ax�.
Pentru definire!l puterii de bază <ţ > O, cu exponent real,
dist ingem două
ca zuri, după cum baza este supraunitară sau subunitară: Se poate'demonstra că un astfel de număr real y există �i, mai muli. ,.,;1,, 1111 i,·

4 5
. , ţ
E:r:empln. Să exnI.1căm ce trebuie m P I es prm
1
. (- )n • 3. Proprietăţi al,e puterilor cu exponent real
x ş1 y numere
F ie a >O şi b > O (numere reale. pozitive). Atunci p�ntru
aproximărilor zedmale ale lui V2 reale, avem:
Avind în vedPre-cele dP. mai inainle precum şi I abelnl 3. (ab)" ·= a"'bX,
1. ax · alJ = a >=+u,

1r
2
.ă y = (: y inrleplineşte ini>galiti\\ile:
din exemplul pr!'cedent., numărul care ne interesea7

(1r r
a"
2. - = ax-11 , 4· = �: ·
all
< 1/ � c te şi folosind pro ­
(1)1, 4 Pe baza definiţiei puterii cu exponent real dată mai înain area acestora se
(1)1, 5
- <11� - , prietăţile corespunzătoare ale puterii cu expon ent raţion al, verific
3 3 exer iţiu demon tra ea lor.
1 1,42 1 1,41 face fără dificultate . L ăsăm ca c s r

(- ) <y� (- ) '
3 3 Exemple. 1) (: ,- ys = (2-'
)- Y3 = {9•

t
1 1,415 1 1,414
(
3
-)
( )
< y � -3 . '
................. ........
'
2 ) [ (: YSJ- Y 27 = ( �
.
Y 81 = (� r
9
= (2-1)-� = /2 l ) U = 2• = 512,

Vom adăuga că pentru orice n umăr real x,


3)
?y8 =
,vs-Y2 = ?2 Y2-v-2 = ,vz.
1"' = 1. 7V2
importantă a p uterilor cu exponent
ln f inal trebuie mentionată o proprietate
pozitiv ş i anume: 1.3. Funcţia exponenţială
Oricare ar fi a > O şi x > O a()em a > O.
x
(pct. 1 şi 2)
ale ale l ui x prin lipsă, respec­ F ie a >O un număr real pozit iv. Am văzut în paragraful 1.2
I ntr-adevă,r, fie x� şi x� aproxim ările zecim că oricare ar fi numărul real x, avem
a" > O. Aşada r, p u �em defini fun cţ ia
n, avem:
t iv pr in adaos . Atunci , pentru orice urmă toare:
1° Da că a > 1, atun ci
f: R--+ (O, oo), f(x) = ax.
Obserpaţie. P entru a =.1 se obţine o funcţie constantă f: R--+
(O, oo),
2° Dacă · O < a < 1, atunci f(x) = 1 şi de aceea aceest caz nu prezin ţă un interes speci al.
te funcţie
O funcţie f : R -+ (O, oo), f(x� = a , unde a >O şi a -# 1, se numeş
x
a"'n < ax � ax�. exponenţială ( de bază a). funcţiei. expo -
e. De aceea ax� > O şi a ; >O,
x
Enunţ ăm, în continuare, o serie de propr ietăţi importante al e
N umerele x� şi x: sînt raţionale şi"' pozitivd�oarece este, cuprins între două , nentiale.
a >O x < O a"em
pentr u orice a >O. Atunci, evident, ' 1. Dacă a >1, atunci pentru x >O a()em a x > 1, iar pentru x < O a()em
x

numere pozit ive. a < 1. Dacă


x a < 1, atunci pentru x > O a()em a < 1, iar pentru
2. Puteri cu exponent real negati() a"' > 1.
Demonstraţie. Fie a > 1 şi x >O.Dacă x este raţional, adică x = m
tiv, atunci prin definiţie
Dacă a > O şi x este un n um ăr real nega n
,
1 ·
a"'=- (1)
Ir
m
a-x atunci ax _= n
Ir
a � am . Cum a >1 rezultă că şi a > 1, dar atunci şi a > ­
m
n,
m 1.
Dacă x este un număr real pozitiv oarecare, fie x� şi x:, pentru
x a fost def init la punctul 1. ori c e aproxi
Deoarece n umărul -x este pozitiv, a- măr ile zecimale prin lipsă ş i prin adaos ale lui x. Atunr-i
u -x > O.
Mai mult, am demonstrat că a- -# O, pentr
x

De exemplu, 3
- f5 = 1 . ( )-
1 Y5 _ 1
X�<. X< x:.
Cum a >1, r e z ultă că pentr u orice n avem
3
·sY-5 ; (
- � (5 · a x� � a" < a x;.

Am demonstrat_ că dacă x >O atunci


a-x. >O. Cum a-
x = -,1
ax
rezult�a ca� Dar x� este raţi onal p ozitiv ş i după cum am observat mai inai nte
ax � >1,
de unde ax >1.
şi pentru x < O, a()em a > O.
x . , Dacă X < o, atunci avem
să p un em a = 1.
0
Amint im că pent r a -# O, am conv enit
t iv cu orice expo�ei:i\real. Puterea
u
Astfel, am definit puterea unui număr pozi ral, nu este dehm ta.
unui număr negativ cu
exponent real, în gene
7
6
Dar -x > O şi deci a- x > 1. Prin urmare
1 Observăm că pentru x = ±2, ±3 şi, in general, pentru x î
ntreg diferit
ax = -- < 1.
a-x
/
de ± 1, lorile funcţiilor g(x) = 5 x şi /c(x) = ( � sint ori foarte mari,
�� r ori
Cazul în care O < a < 1 se tratează analog; îl lăsăm ca exerciţiu. .
foarte mici, deci punctele corespunzătoare sint greu de figurat pe
2. Dacă x = O, atunci independent de a > O apem ax = 1. grafic. De
aceea,. tn acest caz, vom lua pentru x val ori fracţionare cuprinse î ntre -1
Aceasta rezul tă din definiţia puterii nule. şi 1 de
3 1 - - 1
3. Pentru a > 1, f'uncţia exponenţială f(x) = ax este strict crescătoare, iar exemplu: x = -1, - - , - - ,
1 1 3
O, - , - , - 1. Valorile funcţiilor
pentru O < a < 1 este strict descrescătoare. 4 2 4 ' 4· 2 4 '
vor fi calculate aproximativ. Astfel:
> 1 şi x1 < x 2. Să arătăm că
.DemonstraţiP . Fie a
5° = 1;
a=<"I < axz.
·1
I ntr-adevăr, din x 1 < x2 rezultă că exist ă - u > O astff.l 1ncît x 2 = x 1 + u. 5-f =11/5= ✓ v5�v2,236o� 1,5;
Atunci
1
2
5 = ·v5 � 2,24;
Deoarece u > O, după proprietatea 1 a funcţiei exponenţiale rezultă a > 1. u

Asadar a'>:i > O si 1 - au < O de unde ax 1(1 - a11 ) < O. Înseamnă că a x1 -


_: ax a < O, sau d,x 1 < axz. · Deci din x 1 < x2 rezultă a"'1 < ax•, adică funcţia 5 4 = 11/5 3 = (11/5) 3 � 3,34;
f(x) = ax este , strict crescă toare. 5 1 = 5;
Analog, se demons trea1,ă că pentru O < a < 1 funcţia f(x) = a x este strict
1
descrescăto are . -4 1
1
4. Funcţia exponenţială f : R ➔ (O, oo), f(x) = ax (a > O, a =I- 1) este 5 = -�- � O 66 · ş.a m..
d
�ijectiPă. � 1,5 ' ' .
54 /
Demonstraţie. Să ară tăm mai întii că f' este injecti vă. Fie, pentru
aceasta, x 1, x2 E R astfel inci t x 1 =I- x2• �tunci avem x� < x2 s�':1 X 1 > Xz-. Să 3 1
-- 1 1 1 3
presupunem, de exemplu, că x 1 < x 2• A tunci după monotonia funcţiei exponenţiale
-00 -1 o 1 +00

r
4 2 4 4 2 4
(proprietatea 3) rezultă: . . . g(x) = 5 x 0,2 0,3 0,45
1. dacă a > 1, .atunm f(x 1) < f(x2 ) şi deci f(x1) =I- f(x2)_ ; 0,66 1 1,5 2,24 3,34 5
2. dacă O < a < '1, atunci f(x 1 ) > /(x 2 ) şi deci f(x 1 ) =I- f(x2)- . (x) = 5 3,34 2,24 1,5 1 0,66 0,-45 0,3
Analog, rezult ă pentru x 1 > x 2• Deci f este injectivă. Demonstr_aţia fa'p tulm /c (� 0,2
că functia exponenţială f e ste surjecti vă depăşe_,şte programa clasei a X-a.Ea

r
necesit ă' noţiunea de continuit.ate şi se va fape la Analiză matemati că în clasa a �I: a · _Pre�entăm într-un s�stem de axe xOy purţctele ale căr


Cu al te cu vinte, se p oate demonstra că oricare ar fi y 0 > O,_ u!l n':1n:tăvr � ea! poz! t �v, valorile d�n tabelele de mai sus. Punctele obţinute le unim pr or coordonate sînt
intr- o l inie continuă.
exis tă un număr real x0 astfel incit axo = y 0. (Conform mJ ect1v1t aţn funcţiei f In figura I. 1 stnt reprezen tate graficele funcţiilor f(x) = 2 x
rezultă că Xo este unic.) şi g(x) = 5",
5.Funcţia exponenţială f(x) = ax este �Mersabi�ă. . . . iar în figura I. 2 sînt reprezentate graficele funcţiilor h(x) =
V • • •:..

_ ( � şi k(x) = (:
Această proprietate este evidentă, deoarece orice funcţie b1J ect1va este mversab1la.
j
l n § 2 ne vom ocupa de studiul invers ei funcţiei exponenţi ale.

1.4. Graficul funcţiei exponenţiale


Pe acee aşi reprez enta graficul funcţiil or f(x) = 2 x şi g(x) =
figură vo m

2)
ş1 /c(x) = ( ) . Trasarea fiecărui
.. 1 x . 1 "'
.= 5x, iar pe alta al funcţnlor h_(x) =
( 5
grafic se face „prin puncte ". As ociem tabel ele d e valori llrniătoare:
X -oa -3 -2 -1 o 1 2 3 +oo
-1 1 1
-
-•
= 2x
-
f(x) 1 2 4 8

-� (-� r
8 4 2
1 1 1
-
2
o
/,( rl � 4 2 2 2 X
2 4 8
Fig. I. 1 Fig. I. 2


Analiztnd graficul funcţiei. exponenţiale pentru diverse baze, constatăm că 7. Să se afle x astfel incit ax >
( 1 )" , unde a > O este un număr real p zitiv.
-;
o

r
el are următoarele proprietăţi:
1) Trece prin punctul de coordonate (O, 1) de_ p� ax.� Oy. . S. Să se spună dacă �int echival e nte incga'ităţile următoare:
2) Graficul funcţiei exponenţiale esţe const1tu1t dintr-o smgura ramură
a) ax � a• şi x > 4; c) (: > ( :r-l Si 2x < 1;
care „urcă"_' pentru baza a > 1 şi , coboară" .pentr� baza O :C, a < 1._ " X -
1
3) Graficul funcţiei .exponenţiale este dm ce m ce mai _ .,?-prop1a_t de axele
d) sx• < '• şi 3x2 2.
Ox şiOy cu cit a este mai mare, dacă a > 1, sau cu cit a este mai mic, daca O< a <1.
;;,,

9. Să se traseze g raficul funcţiil or f : R ➔ R, unde:


a) f(x) = 2x - 2 ; el f(x) = 2 1 x I; e) f(:c) = 2x - 2;

. = 2- Ix I
Exerciţii
b) f(x) = 2x+z ; d) f(x) f) f(x) = 2x + 2,

r-
t. Să se afle r.are număr .din perer.hilP, de numere ur măt oare este mai mare: 10. Să se traseze g raficul funcţiil or f : R R, unde:
.

( (

. ,y2,5 ;
d) (0,5)-ia şi 2 1a : )Ix I ;
4 5
VS
a\ oJ.,6 s• i 36., ş1 ..,

r
,r'
g) 5 a) f(x\ = - e) f(x)
1 )x-1
' = (; 1;
1
c) f(x) =
t
2 2
)"
b)
11v-3
6 şi V 67:
15/- 6 . ( 1
c) (.V/-3)- ŞI t/ ; ' ( 1 )x+l
d) f[x} = f) f(x) 1.
(11-lxl
S b) f(x) =
2 ; ; = (; +
2

§ Log rltml
2, Să se aducă la formi1 mai simpHi expresiile :
Va 21 2.1. Definiţia. loga.ritmului unul număr pozitiv
a) (: r . 4-- • ( :y . 163;
2

yfti 21fs
Fie a > O un număr real pozitiv, a '=!= 1. Considerăm ecua·ţia exponenţială
12 2 (1) a x = N, N > O.
b) -----;
,,
yîoii 6V2'i Din proprietatea 4 ( § 1), pct. 1.3) rezultă că ecuaţia (1) are o soluţie care
tea:
3, Să se afle multimea valorilor lui x pentru r.are este adevărati'\. inegalita
aste unic determinată. Această soluţie se notează
(2) ;r; = log 0N
a) 3"'> 729;
.
d) 3 :x: < 3; · g
) t/3 ( s\r > 1; şi se numeşte logaritmul numărului pozitiv N în baza a.
Din. (1) şi (2) obţinem egalitatea
b) 2"' � 0,25; (3) a 10gaN = N
care ne arat,ă că logaritmul unui număr real pozitiv este exponentul la care trebuie
c) 2 x > - ; f) (0,01) 2 (t/10)" < 1; i) 32 W2) X > 0,25. ridicată baza a (a > O, a -# 1) pentru a obţine numărul dat.
128 Dacă în (1) facem x = 1 obţinem a 1 = a şi deci
4. S:'I. se compare m şi n �acă este adevărată inegalitatea:_ _ _ n (4) l og 0a = 1.
.
c 3 - t/ 2)m ;;,, (t/ 3 - t/ 2) ,
7
a) (3n)m > (3n)n; ) (i/
Exemple. 1) Să calculăm l og 2 32. Cum 2 5 = 32, atunci din del'iniţia l ogaritmului
b) (�:r c:}\ <

5. Să se deducă care din numerele' următoare este mai mare decit 1, şi


care mai mic
avem loi:fa 32 = 5.

2) Să detrrminăm log 2 .!. . Din egalitatea 2- 4 = .1 ob �inAm l og 2 = -4.

:r; cr =
16 1.6 ' 16
...!.

declt 1:

a) (1)16;• c) (
e) (t/3 - t/2)- 2; 3) Să determinăm lo g 1 27. Să c o nsiderăm
3
e cuaţia exponenţială 27. Cum

2
b) (t/ 5) :
l ..!.)--:i =
3
_·l_ = 27,

o b ţinem x = -3 şi d eci l o g 1 27
-
= -3.
s
6. Să se afle care număr din perechil e de numere următ oare eP.tE' mai mare: 4) Cum 4 4 = 256 atunci din definiţia l o ga ritmului obţine m· l og4 256 = 4.
-Vz. 1 -Y2. . c) (.!)1+Ys şi (2
)Y2+V°6'; Observarie. În t o ale exemplel e pe cara le-am dat am putut să calculăm l o ga rit­
a)
. TC Şl (-)
5 5
n mul numerel or dale. ln general, del<J r minarca logaritmului unui număr o arecare nn se p oate


5 {3-2• face cu exactitate. Cind vom studia tabelele de logaritmi vom arăta că logaritmul unui· numiir
d) (t/5) -Y' şi (t/s
Y2
b) (:) +Ya şi(:r; se p oate indica cu o anumit/I. aproximaţie.
1

11
10
2.2. Funcţia logarltmlc! . . Rep:ezentăm într-un_ sistem de axe xOy punctele ale căror
valorile dm tabelele de mai sus. Punctele obţinute Ie uni· m prm , coordonate sint
· t r-o
Fie a > O, a =I= 1 un număr real. ln paragraful precedent def inind noţiunea . I� f.igura I. 3 stnt reprezentate graficele funcţiilor f (x = log x 1·mie
·. · contmuă
. _
iar in figura 1.4 smt reprezentate graficele funcţiilor h x ) - 1og�
) ? i · x) -
- log5x,
de logaritm in baza a, fiecăru i număr pozitiv N i s-a asociat un număr real bine
2 g (
( x şi k(x) = log 1 x.
determinat. Acest lucru ne permite să definim o funcţie

r.
Deo!rece f_�ncţia �ogaritmică este inversa funcţiei e 6
f : (O, +oo) ➔ R, f (x} = logax celor. doua _funcţn ��t simetrice faţă de prima bis ec·toare.' lnx)i�nenţial , . a, r ele
numită funcţie logaritmică. zentat grafic funcţule f (x) = lop:sx şi g(x) = 5x, i ar tn fi ra gura- I ·; a� r:° pre-
gu 1 .6 am reprezentat
Iată citeva proprietăţi ale funcţiei logaritmice: grafic foncţiile f(x) = log X şi g(x) = ( �
1° f(1} = o. }
lntr-adevăr, cum a 0 = 1, rezultă că loga 1 = O şi deci f(1} = O. Graficul furieţiei logaritmice are următoarele ·proprietăţi:
2° Funcţia logaritmică este monotonă. Mai exact, dacă a > 1, atunci funcţia 1) Trec� prm _
pun_cţul de �ooi:donate (1, O) de pe axa O x.
logaritmică este strict crescătoare, iar dacă O < a < 1, funcţia logaritmică este strict
descresciitoare. v,f) Gi:_afrnul funcţiei . logaritmice este constituit dintr-o singură ramură c are
„urca daca baza a > 1 şi „coboară" dacă baza O < a < 1.
lntr-adevăr, să considerăm cazul a > 1 şi fie x1, x; E (O, +oo) astfel
. încît x1 < x2•
Cum x1 = a 10gax, şi x 2 = a 10 ga x•, rezultă că a 10 gax , < a 10ga x•. y
>'
Dar funcţia exponenţială fiind crescătoare (a se vedea § 1) obţinem că
loga x 1 < loga x2, adică f(x1 ) < f(x2).
ln cazul O < a < 1, din inegalitatea a 10gax , < a 10gax• şi din faptul că funcţia
exponenţială cu baza un număr real O < a < 1 este strict descrescătoare, rezultă
că loga x1 > loga Xz, adică f(x1) > f(x2).
3° Functia logaritmică este bijecti()ă.
lntr-adevăr, dacă x1 , x 2 E (O, +oo) astfel incit f(x1) = f (x2), atunci
loga x 1 = loga x2• Dar din egalitatea (3) ( § 2) obţinem x1 = a t0ga x , şi x 2 = ti1 0 gax •,
adică x 1 = x2• Deci f este o funcţie injectivă.
Fie y E R, un număr real oarecare. Notăm x = a11 • Se vede că x E (O, +oo)
şi log ax = loga a11 = y. Deci f (x } = y ceea ce ne arată că f este şi surjectivă.
Aşadar feste bijectivă. . ·
4°. !Mersa funcţiei logaritmice este funcţia exponenţială.
Funcţia logaritmică
f : (O, + oo) ➔ R, f(x) = l0gax
I

fi ind bijectivă, rezultă din § 3.7, cap II, Algebră clasa a IX-a că ea este inversabilă.
Inversa sa este funcţia· exponenţială
. I
g : R ➔ (O, +oo), g (x) :---- a x. Fig. I. 3 Fig. I. 4
lntr-adevăr, dacă x E (O, +oo) avem (g of) (x) = g (f(x} ) = g (logax) =
= a 10gax=x şi dacă y ER, atunci (fog) (y)=f(g (y})=f ( a11 )= logaa11 = Y·

'[
y

Graficul funcţiei logaritmice f(x} = logax �entru a = 2, 5, _i._, _i._ • s'


2 5
''
fs};
ţ/(A) (J (x)

Considerăm tabelele de valori I

1 1 1' 1 I I
X - 1 2 4 8 16
16 8 4 2
log 2x -4 -3 -2 -1 o 1 2 3 4
log1 x 4 3 2 1 o -1 -2 -3 -4

j�
2
1 1 1
- 1
X 1 5 25 125 625 li
625 125 25 5
· log 5x -4 -3 -2 -1 o 1 2 3 4 ..___ ,xJ- o,

log1 x 4 3 2 1 .o -1 -2 -3 -4 /
5 Fig. I. S fig. ,. 6
12
13
ap ropiat " de a xele
3) Graficul funcţiei l ogaritmice este din ce în ce m ai „ mai mic, -d acă
4° Dacă A este un număr pozitiv şi n un număr naturq,l (n � 2), atunci
este
Ox şi Oy cu cit a este mai mare, dacă a> 1, sa u cu cît a

O<a<i.
i funcţ iei e xponen-
4) Graficul funcţiei l ogaritmice este sim etricul graficulu
ţiale faţă �e bisect oarea unghiului xOy.
· tre J ogar1tmu l numă-
(logaritmul unu i radical dintr-un număr este egal cu 01'tuJ dm
rului şi ordinul radica lului).
2.3. Pr·oprietăţile logaritmilor
lntr- adevăr, pro pr·1etatea 4° este un ca z particular al pr oprietăţii 3° ,
1
F olosind proprietăţile puteril or cu exp onenţi. reali obţinem următoarel e punind m = - .
pr oprietăţi pentru logaritmi: n
1° Dacă A ş1 B sîrit două numere pozitive, atunci Exemple. 1 ) Să ·calculăm lo g375.
Avem l og375 = log3 (3 · 25) = log3 3 + l o g,25 = 1, + loga5" = 1 + 2 l ogs5,
2) Să calculăm l og 2 1 OOO - lo g2 12 5.
(logaritmul produsului a două numere este egal cu
suma l ogaritmilor celor două Avem l og; 1 OOO - l og2 125 = J o g 2 1 OOO = J og 28 = Jog.2 • s = 3.
125
numere). x= A şi av = B. Cum
lntr-adevăr, dacă logo.iA = x şi loga = y, atunci a
3) Să calcn11.m l og10 0, 1 8 - l og, 0 1 8 0.
x + y = l ogaA + loga B .
ax+v = ax • a11, obţinem ax+v = A · B şi deci l oga(A B ) =
B

Avem l o g10 0, 1 8 - l og1 0 180 = l og 10 0,18 = \ og _1_ = log"to 10-a -


__ 3 .
re pozitive 1 80 io 1 OOO,
Observatie. Proprietatea se p oat e da pentru n nume
A 1 , A 2 , ••• , A n adică 4) Să calculăm log6 1-
+ lo g 6 1..
.
18 12
1 1 .
Avem Ioge + l o go = -log a 1 8 - l oga 12 = -{1 oga1 8 + log6 12 ) = -l o ga (1 8 · 12) -
18 12
= -l og0 6 =
3
-3.
2° Dacă şi B sînt două numere pozitive, atunci
5) Să calcul/1.m l og 2 Vs.
A

\ log 0 1- l og. A - l og0 B


Avem l o g2 4/
. 1
• 4
1
4
3
v _8 = log28 = - l o g2 2 3 = - l o g22 = 2.
4 4
5) Să calcuH\m log. Vsi.
ţa d intre logaritmul numără­
(logaritmul citului a două numere este egal cu diferen Aveh'l lo g2 V81 = ..!.. l og2 81 =..!..I
5
" .,,.4 = �5 lo g2's- .
o:,2 '-'

torului şi al numit orului.).


B)
5
0 logaA =loga(!· =
lntr-adevăr, ţinlnd cont de proprietatea 1: avem ,

A A 2.4. Schimbarea bazei logaritmului aceluiaşi număr


=loga + logaB, de unde rezultă că l oga B = logaA - l og 0 . B

.B Dacă a şi b sînt d ouă numere po zitive diferite de 1 ' iar A un număr pozitiv
şi ţ.inem c ont că l og0 - O,
ObserCJaţie. Dacă punem A = 1
1

oarecare, are l o c egalitatea:


o bţinem egalitatea:

logaA = logbA • logab I

In.t b adevăr, dacă log0A = x şi logbA = y, atu nci av em ax = A şi bll = A


.
3° Dacă A este un număr pozitiv şi m un număr real arbitrar, a tunci de unde obţmem ax =.b11• Dar atunci logaa x = logabll sau x Jogaa = y logab ·
Cum logaa = 1 , a vem x = y l og 0b, adică l og 0A = logbA . l og0 . b

·
Observaţie. Dacă în egalitate& de mai sus A = a, ob ţmem
· · logaa =
= Jogba · l ogab. Cum logaa = 1, rezultă că:
sul dintre exponentul puterii
(l ogaritmul puterii unui număr este egal cu produ
şi l ogaritmul numărului). mx
r atunci A m = (a ) = a
x m
lntr-adevăr, dacă log0A = x, atunci a = A . D·a
x

şi deci logaA m =mx = m l oga A ·


15 I
14
1
, 11
EXPmple. 1) Să se scrie log 2� in funcţie de Iog4x. Obsen1aţie. Adesea în calcule este nevoie s,1 se facă ş1 opera\ia.
Avem log2x = log,x · log24 = 2 log,x. inversă, adică unei expresii în care intervin logaritmi să-i asociem n exprrsie
fără logaritmi.
. log2x
2) Să\se arate că expresia E = -- nu depinde de x.
log 5x De exemplu, fie r;xprei-ia
logzx 1
Într-adevăr, E = =- - = log25. ·!
logcx = 2 logca - - logcb - :1 logc:J
log2x · log 62 Iog 5 2 2
3) Să '>e arate că log26 + log82 > 2. Folosind proprietăţile logaritmilor avem:
1 1
Avem log26 + log 8 2 = log26 + -- . Deci trebuie să arătăm că log�6 + -- > 2, _
logcx = logca2 - logc V b - logc33 = logc
a2
= I ogc
a2
1

,1
loge6 log26
sau ( log,6)2 - 2 log26 + 1 > O, sau incă ( log26 - 1)2 > O, inegalitate evidentă deoarece ,,. . V b. 3 3
27 ,Vr;:_b ,
a:?. .
log26 ':/= 1. de unde obţinem că x = --- .
27 V b

2.5. Operaţia de logaritmare a unei expresii

De multe ori în practică slntem puşi în situaţia să determinăm valoarea


aproximativă a unui număr dat printr-o expresie în care apar radicali de ordin
foarte mare .. De exemplu, să considerăm numărul: 1, Să se determine valorile lui x pentru ca următorii logaritmi să aihă sens:
r) log 1 (1 + x2 );
11a tY 131. !Y92
= ----:::-::::====::::::::� (1)
a) log2(1 - x); b) log2(1 -x2);
2
X
� 37 · 98 · 23 d) log4(x2 + x - 2); e) loga(-x 2 + 5x - 6); f) logdx2 - x·+ 1);
şi vrem să determinăm o valoare aproximativă a numărului x. Vom logaritma g ) log4(logzx); h) log 1 (log 3 x); i) log 1 (log1 x).
expresia (1) într-o anumită bază convenabilă a. Folosind proprietăţile logaritmilor 2 2
obţinem: 2. Care din următoarele numere este mai mare?
logax. = loga {17 3 IY131 !Y92) + loga !Y131 +
- loga e,'" 37 : 98 · 23 = logai 7 3 a) log24 sau log25; b) 2 sau log 31O;
1 1
+ loga !Y92 - loga (37 · 98 · = 3 logai 7 + .!_ loga131 + _.!. loga92 -
23) c) log, - sau log,-, d) 3 sau log27.
5 4 3 2 7 '

1 1 1 8. Pentru ce valori ale lui x au loc inegalităţile:


- - loga37 - - loga98 - - loga23. a ) logsx > logat.; b) Iog 1 {2x);;,, log 1 5;
5 5 5
2 2
Deci am obţinut egalitatea: d) · log6(x2 - 1) � log 6 (4x + 4) ,
1 1 1 1 1
= 3 loga17 +
4 log<i131 + 3 loga92 - 5 loga37 - 5 loga98 - 5 loga23.
logax (2) 4. Pornind de la graficul fnncţiei logaritmice să se construiască g�aficele următoarelor
funcţii:
Utilizînd tabelele de logaritmi (a se vedea � 3)' din egalitatea (2) putem să deter­ a) f: (-f, +oo) ➔ R, f(x) = log2(1 + x);
minăm o valoare aproximativă pentru x. b ) f: (O, +oo) ➔ R, f(x) = Iog2x3;
_ In general, dacă E este o expresie algebrică în care apar produse de puteri şi c) f: ( 1, +oo) ➔ R, f(x) = log 5(x - 1):
radicali, putem să-i asociem, exact ca în exemplu (1), o expresie, notată log E, în d) f: R'\..{ O}➔ R, /(:t) = log 6x2 ;
care apar sume ( diferenţe) de logarit'mi înmulţite eventual cu anumite numere
e) f: (2 , +oo) ➔ R, f(x) = log i (.:r - 2);
raţionale. Operaţia prin car.e expresiei E i se asociază expresia log E se numeşte
2
,,operaţie de logaritmare".
f) /': R'\..{3 } ➔ U., {(x) = log6 Ix - 3 I.
Exemplc: 1) Fie E = a2 V- ab 6 ,
6. Să se calculeze:
Prin operaţia de logaritmare oh ţinem:
q
logcE = logc (a2 V ab8) = logc a 2 +, logc V ab" = 2 logca + ..!.1ogca + ..2. logcb. a) log85 + log, - ; b) log 1a2 + log1 372:
7 7 5

2) Fie E =
V- s
a . Prin operaţia• de logaritmare obţinem expresia
c-) log 51 OOO - loga',O: d) log17 - log,2•
as'
f) log,6 + log,8 - log43:

V-
b&
e) log0,15O - log0,1O,5:
a3 1 a3 1 3 5
- = - logc-6 = - (logc'l3 � logcb ) = - Jogc a - - logcb,
5 g) log 1 3 - log 1 12 + log 1 2: h) log0,15 + logo,1 t. - logo-,12.
log CE = logc 4 4 2 2
b5 4 b 4 "li

16 n
2 - Matematică - Algebră, ci. a x-a
6, Ştiind că log 107 � 0,84510 şi log105 :::,: 0,69897 să se calculeze:
Se observă că dacă null).ărul real a are scrierea ca fracţie zecimală a =
a) log100,7; b) log10 t1/7; ·c) log1035; rl) log10175; e) log107 V5, = a0 , a1a2a3 ... ,
cu a 0 E Z şi a1 , a2, a3 ... , sînt· numere naturale cuprinse intre
i. Sl\ se arate că expresiile: O şi 9 atunci
log,� log 2x + log2 V; dac� a � O s�u a E Z,
a) E= ; b) E = ; c) E=log„V? nu depind de x. a ,
log8:r' log3x + log3 V x log„7 [a] = {a0 1, daca a < O ş1 a E Z,
0 -
8. Să se logaritmeze expresiile: b,a1 a2a3 ... , dacă a � O sau a E Z,
iar {a}= {
1 - 0,a1 a2a3 ... , d aca a< O ş1 aE z .
1 � .
a) E=412 VH · 376; b) E= :'1132 V� ; c) E = a2 'Vab3c; ci) E = 23a' i1/b2a&;
17 iV 232 • 29
Dacă a< O, a E Z şi I f a]I = b 0, {a} = O, b 1b 2b3 .•• , atunci vom scrie
21 J.'lra7=
g) E=- V ava; h) E= a Vbl/<L�. numărul a în următoarea formă:
4
b Va VblÎc4/b•
a= ho_,b 1 b 2bs ... .

i) E= (a - b) "\ / a + b ; j) E =
2 11 at1/ a v;;: . De exemplu, -4,3 =l-4,3] + {-4,3} =-5 + 0,7 = 5,7.
· 3(a+b) Va-b
Vat1/af/;;: In practică se folosesc logaritmii în bază zece care se mai numes� şi logarit�i
zecimali. Aceştia se notează cu lg, in loc de log; de aceea nu mai este nev01e
9. Să se determine expresia lui x astfel înclt să avem: să se specifice baza. Astfel, vom scrie lg 101 în loc de log 10101 şi lg 5 în loc de
a) logax = log 03 + loga4 - log05; b) log0x = 2 log07 +
3 log06 - 4 log05; log105 ş.a.m.d.
.
c) log2x= 2 log2a + 3 log2(a + b) - 4 log2(a - b); d) log4x = - 1 log4 (a + b) + Logaritmii zecimali au toate proprietăţile pe care le au logaritmii în �a.ză
2 supraunitară. Astl'el, logaritmul zecimal al unui număr mai mare decit 1 este poz1t1v,
+ ..!. [1og.(a - b) - 2 log.,(a + b) + 21 g 4 ( - ..!. log�(2a)]
o 2b) . iar logaritmul zecimal al unui număr mai mic decit 1 este negativ. Dacă două
4 3 • 3 2 numere pozitive sint într-o anumită ordine, atunci loga_ritmii lor z�c�mali sin�
in aceeasi ordine. Dacă CJ. este un număr real oarecare ş1 a este poz1t1v, atunci
1gaa = CJ.Îga. Dacă a şi b sînt pozitive, atunci lgab = lga + 1gb. ln particular
§ 3 dacă a = 10n, atunci lg 10n = n şi lg 10n · b = n + 1gb.
- -
3
3.1. Logaritmi zecimali şi proprietăţile lor De exemplu:lg10V1o=lg 10 2 =-; lg10 000=lg10 4 ='•; lg'100=lg10 2 = 2:.
2
De f 1 ·n I ţ i a 3. 1. 1. Dacă o este un număr real, se numeşte partea întreagă o lui o,
Jg 0,001 = lg10- 3 = -3; lg 56,81 = lg :"i681 · 10-2 = -2 + lg 5681.
cel mai mare număr întreg care este cel mult egal cu o. Din aceste proprietăţi generale, deducem următoarele proprietăţi ale loga­
ritmului zecimal:
Partea întreagă a lui a se notează cu [a]. Conform definiţiei avem [a] E Z 1° Logaritmul unui număr care scris in baza zece ·este de forma 1 urmat de
şi [a] <:;; a; dacă [a] � n <:;; a, n E Z, atunci n = [a]. Altfel spus, partea intreagl\ n zerouri, este egal cu n; adică, dacă a = 100 ... O, atunci lg a = n.
a lui a este un număr întreg n, cu proprietatea n � a < n + 1. Deoarece oricare
ar fi numărul real a, ln intervalul (a - 1, a] există un număr întreg şi numai unul, n
rezultă că d - 1 < [a] � a. 2° Logaritmul unui număr subunitar care scris în baza zece are după virgulă n
De exemplu: [3, 2] = 3; [0,245] = O; [6] = 6; partea întreagă a numărului cifre de zero urmate de cifra 1, este egal cu -n - 1; adică pentru a= 0,00 ... 01,
-4,7 este -5, deoarece -5 < -4,7 < -4. Analog se obţine: [-5,791] = -6; n
avem lg a = lg 10-n--1 = -n - 1.
1-0,231] = -1, [-1t] = [-3,141...] = -4.
Se observă că dacă a este un număr real oarecare şi n este întreg, atunci 3° Dacă 10n
< lg a< n + 1.
<
a < 10n+1, atunci lg 10n < lg a < lg 10 n+1 ş1 deci n <
[a+ n] =[a]+ n.
' De exemplu: dacă a = 87 ,23, atunci 10 < 87 ,23 < 100 şi deci 1 < lg a < 2.
De.fi n i ţ i a 3. 1. 2. Diferenţa dintre numărul o şi partea sa întreagă [ o] se numeşte Deducem că logaritmul oricărui număr care nu este egal cu o putere întreagă
partea fracţionară a lui o şi se notează cu {a}. a lui 10, este un număr zecimal (nu este număr întreg).
Deci {a} = a - [a]. Deoarece [a] � a < [a] + 1, rezultă că O � {a} < 1. D e f i n i ţ I a 3. 1. 3. Dacă o este un număr pozitiv vom numi caracteristico logaritmului
său zecimal, numărul întreg (lg o]; vom numi mantiso logaritmului
De exemplu: {2,4} = 2,4 - 2 = 0,4; {0,261} = 0,261 - O= 0,261; {-6,81} = lui o numărul {lg o}.
-6,81 - ( --; 7) = 0,19; {-0,231} = -0,231 - (-1) =0,769.
Prin urmare avem lg a= [lg a] + {lg a}. Caracteristica logaritmului lui a
Orice număr real a este suma dintre partea sa întreagă şi partea sa frac­ este cel mai mare număr întreg n cu proprietatea că 10 n � a. Mai precis, caracte­
ţionară: a='fa] + {a}. ristica lui lg a este un număr întreg n, cu proprietatea că 10n <:;; a < 10n+1.

18 19
De. exemplu, caracteristica lui lg 87,23 este 1; dacă a= 4573, alunei 1 OOO..; a< 10 OOO, a lui a1 a2a3 cu coloana a4 se găsesc restul de trei cifre ale mantisei ( dacă n are
3 < lg 4573 < 4, prin urmare caracteristica lui lg 4573 este 3: dacă a= 0,0123, atunci doar trei cifre :yom căuta logaritmul său în coloana O).
10- 2 <a< 10- 1 şi deci caracteristica logaritmului său este -2.

Din cele de mai sus rezultă următoarele două reguli de calculare a carac­ o 1 2 3 4 5 6 7 8 9
teristicii logaritmului zecimal al unui număr a:
i) Dacă un număr supraunitar scris în formă zecimală are n cifre la stînga 300 47 712 727 741 756 700 784 799 813 828 842
rirgulei ( adică la partea sa întreagă), atunci caracteristica logaritmului său este 301 857 871 885 900 9ţ4 929 943 958 972 986
302 48 001 015 029 044 058 073' 087 101 116 130
n - 1. 303. 144 159 173 187 202 216 230 244 259 273
ii) Caracteristica unui număr subunitar scris în formă zecimală se obţine în 304 287 302 316 330 344 359 373 387 401 416
felul următor: se ia numărul dey zerouri situate la stînga primei cifre diferite de zero
( inclusir zeroul din stînga rirgnlei), numărul natural astfel obţinut fiind luat cu 305 430 444 458 473 487 501 515 530 544 558
semnul minus. 306 572 586 601 615 629 643 657 671 686 700
307 714 728 ,742 756 770 785 799 813 827 841
De exemplu, dacă a = 0,57, atunci [lg 0,57\ = -1 ; dacă a = 0,0012, [lg a) = -3. 308 855 869 883 897. 911 926 940 954 968 982
309 996 *010 *024 *038 *052 *066 *080 *094 *108 *122
4° Dacă înmulţim un număr întreg a cu o putere întreagă a lui 10, atunci
caracteristica logaritmului numărului astfel obţinut se obţine din caracteristica 310 49 136 150 164 178 192 206 220 234 248 262
logaritmului lui a, la care se adaugă exponentul lui 10. Intr-adevăr, avem 311 276 290 '304 318. 332 346 360 374 388 402
[lg 10 n · a] = [n + lg a] = n + [lg a]. De exemplu, dacă înmulţim pe a cu 312 415 429 443 457 471 485 499 513 527 541
10, 100, 1000 etc., 'atunci caracteristica numărului obţinut creşte cu o unitate, 313 554 568 583 �596 610 624 638 651 665 679
cu două, cu trei etc.; dacă împărţim pe a cu 10, 100, 1000 etc., caracteristica 314 693 707 721 ·734 748 762 766 790 803 817
scade cu 1, cu 2, cu 3 etc.
--
315 831 845 859 872 886 900 914 927 941 955
5° Mantisa logaritmului unui număr a nu se modifică, dacă înmulţim pe a cu 316 969 982 996 *010 *024 *037 *051 *065 *079 *092
o putere întreagă a lui 10. Într-adevăr, avem 317 50 106 120 133 147 161 · 174 188 202 215 229
318 243 256 270 284 297 311 325 338 352 365
{lg to na} = lg 10n · a - (lg to n · a] = n + lg a - [n + lg a] = 319 379' 393 406 420 433 447 461 474 488 501
= n +'lg a - n - [lg a]= lg a - [lg a] = flg a}.
Exemple. 1) Dacă vom căuta în tabele lg 3153 procedăm în felul următor:
Cu ajutorul regulilor enumerate plnă acum, deducem că dificultatea aflării deoarece 3153 are 4 cifre, caract.eristica sa este 3 iar pentru a afla mantisa, căutăm în
logaritmului unui număr constă în calcularea mantisei. Aceasta se află cu ajutorul coloana Nnumărul 315. La intersecţia liniei corespunzătoare acestui număr cu coloana 3, vom
tabelelor de logaritmi. găsi număr_ul 49872, deci
lg 3153::::: 3,49872.
2) Să aflăm logaritmul lui 1,25. Deoarece 1,25 are o singură cifră nenulă la stînga virgulei,
caractem1tica logariţmului său. este O (conform unor proprietăţi stabilite). Mantisa este aceeaşi
3.2. _Tabele de logaritmi cu 5 zecimale cu a numărului 125 din coloana Na t.abelelor; deci obţinem
lg 1,25 ::::: 0,09691.
Cu ajutorul acestor tabele se pot afla mantisele logaritmilor numerelor de la 3) Logaritmul număr\1lui 81,13 are caracteristica 1, iar mantisa aceeaşi cu a numărului
1 la 9999, cu o aproximaţie de 0,00001. Această aproximaţie este în general suficient 8113_ pe care o găsim în t.abel.e. Obţinem astfel
de bună pentru calculele din practică. Pe prima pagină a tabelelor sînt scrise lg 81,1.3 � 1,90918.
mantisele logaritmilor de la 1 plnă la 100; în coloana cu indicatorul N sînt scrise 4) Logaritmul numărului 0,00031� are caracteristica -4, iar ln tabele vom g/1.si mantisa
numerele, iar în dreapta lor, în coloana lg, se află mantisele respective. lui în dreptul numărului 314, în coloana 5. Obţinem astfel
Celelalte pagini sint aranjate ln felul următor: în coloana întîi cu indicativul N, lg 0,0003145 � 4,49762.
sint· &crise numerele de la 100 la 9999 şi urmează apoi zece coloane cu indicativul Logaritmul unui număr cu cinci zecimale. Să aflăm de exemplu lg 32437 cu
O, 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9 în care slnt scrise mantisele logaritmilor numerelor cu aproximaţie cit mai bună. Procedăm astfel: caracteristica este 4, iar mantisa esLe
.patru cifre. aceeaşi ca pentru lg 3243,7. Observăm că 3243,7 estţ cuprins între 3243 şi 3244,
Pentru a afla mantisa logaritmului numărului cu patru cifre n = a1 a 2a3a4, deci lg 3243,7 este cuprins intre lg 3243 şi lg 3244. Să admitem că pe porţiunea
se procedează astfel: se caută în coloana N numărul a1 a2a3 , obţinut prin tăierea dintre 3243 şi 3244 logaritmul e�te proţ>orţional cu creşterea numerelor. Din tabele
cifrei unităţilor în numărul n (dacă n are trei cifre, se caută în coloana N chiar ��m:
numărul n), apoi fixăm coloana cu indicativul a4 ; luăm primele două cifre ale lg 3243 :::::: 3,51095,
mantisei logaritmului lui a1 a2 a3 din coloana O, apoi la intersecţia liniei orizontale lg 3244 :::::: 3,51108

20 21
şi r ezultă c ă pentr-u o creştere a numărului cu 1, logaritmul se măre şte cu ne per _?'1it ca _în loc �e o inmulţir� �ă e fectuăm o adunare, în loc de o împărţire să
0,00013 ---:- 13 · 10 -5• Deci, dacă nu mărul creşte de la 3243 la 3243, 7 , ad ică cu 0,7 , e fectuam o di fere nţa, în loc de rid icare la p utere să ef ectu ăm o înmulţire , în loc
log ar itmul său va c reşte cu 13 · 10-5 x 0, 7 = 9, 1 · 10-5 = 0 ,000091. D eoarece °
de e�t ra?ere de radical să ef ectuăm o î mpă rţ ir e. Propri eta tea 5 reduc e calcularea
lucrăm numai cu 5 zecimale, rotun j im p e 0,0000 91 la 0,00009 şi vom avea l ogaritmilor într- o baz ă oare care la calcularea uno r logaritm i zecimali.
lg 3243, 7 � 4,51095 + 0,00009 = 4,51 104. 1
Practic, trebuie să ştim de ci să adun ăm, să· scădem ' să inmult' irn ' sau să
fo pract ică este c omod să f ie aşe zate calcu lele de mai sus in f elul următor: împărţim numere scris e sub forma
lg 3243 = 3,51095 n +. e:, cu n E Z şi O,< e: < 1,
lg 3244 = 3 ,51108
13 . unci e · n repre zintă caracteristica.iar e: mantisa unui anumi t logaritm.
1 ............ 13 Adun rea. Pen tru a ef ectua adunar ea. mai multor logaritmi procedă m la
a

0 ,7.......... 13 x0, 7 = 9,1 � 9 fel ca la ad unarea _numer elor zecimale, ţintn d cont însă de unităţile care pot ap ărea
lg 3243 7 � 4,51095 + 0,00009 = 4,51104. la adunar ea mantise lor; acestea se adaugă la caracteristică .
Oper ţia prin c re m afl t log ritmul de mai sus se numeşte interpol re. Ea
a a a a a a
Exemple. 1) Sll efectullm adunarea:
oferă pos ibilitatea unui calcul proximatiCJ, cu eroare destul de mică, pentru
+ lg 253 + lg 1,439.
a

aflarea mantisei logaritmului unui număr cu cinci sau mai multe c ifre. In realitate lg 3452
creşterile lo� ritmilor nu 'sînt proporţion le cu creşterile numerelor, deoarece, de
a a În tabele găsim:
exemplu, lg 10 = 1; lg 100 = 2 şi prin urmare logaritmul s-a mă rit de 2 ori în lg 3452 � 3,53 8 07:
timp ce numărul s-a mărit de 10 ori. Cind însă creşterile sint mici, putem să con si­
proporţională cu creşterea num erelo r. lg 253 � 2,1,0312:
derăm cr e şterea logaritmilor aproximativ
lg 1,439 � 0,15806.
Afl re unui număr cărui i se cuno şte ldgaritmul.
a a a a

Consideră m de exemplu problema următoare: să se afle num ărul x ştiind Vom obţine:
că lg x = 3,49982. Să căută m mai î11tii u n număr a cărui mantisă a logaritmului 3,53 807 +
să fie 0,49982. P entru aceasta căutăm in coloana O a tabelelor de l ogaritmi, p rimul 2,40312
număr care înc ep e cu c ifr ele 49, apoi urmăr im in jos pe această col oană p înă ajun ­ o, 1 58 06
gem la cel maî mare număr, mai mic decît 49982. Acesta este 49969. Urmă rim apoi 6,09925
pe linia c orespunzătoare acestuia pin ă găsim numărul 49982 sau un număr cit mai
apropiat d e acesta. ln cazul n ostru găsim numărul 49982 in coloana 1, deci numărul 2) Să efectuăm adunarea
cău Lat e ste un număr de forma 1 2 3 4, în care nu mărul a1 2 3 este in coloana N,
a a a a a a
• lg 345 + lg 0,98 + lg 7.5,1,3 + lg 0,029. I ,

în aceeaşi linie cu mantisa 49982, iar 4 este indicativul coloanei în care se găseşte
a

49982, în cazul nost ru l!-4 = 1. Obţinem numărul 3161. D eoarece numărul lg x are Căutînd in tabele, rezultă următoarea adunare:
caracteristica 3, r ezultă că x are 4 cifre in stînga virgulei, deci x � 3161. �,.53782 +
Procedeul d escris ne ajută la calcularea put erilor lui 10, deoarece egalitatea 1,99123
lg x = 1 este ech ivalentă cu x = 10 . Prin ur mare calculul lui x revine la aflarea 1,877.54
lui 10"', unde IX este numărul dat. Ca şi aflarea logar itmului cu ajutorul tabelelor, 2,46240
acesta este un calcul proxim tiCJ. Dac·ă numărul dat lg x nu se află in tabele,
a a
2,86899
se procedează la interpolare, ca in cazul operaţiei inverse, de aflare a mantisei lui
lg x cînd se cunoaşte x. Scădere . Sc ăder ea se p oate reduc e la o adunare, ţinind cont că pentru
un număr scr is sub for ma n + e: cu n E Z şi O < e: < 1, avem -(n + e:} =
a

3.3. Operaţii cu logaritmi = (-n - 1) + (1 - z).


345
Tabelele de logaritmi zec imali se pot într ebuinţa la ef ectuar ea mai rap idă Exemplu. Să arHim lg -- •
.
.5933
a uno r calcul e numerice complicate . Astfel proprietăţile următoare : 31,5
Avem lg = lg 345 - lg 5933 � 2,53782 '- 3, 77327 = 2,53782 + 4,22673 = 2, 76455.
1° lg xy
2° lg -
X
= lg
= lg X - lg y ;
x + lg y ; ' .l, mulţir 5933cu un număr întreg. P n r
e t u a înmulţi un logaritm cu un număr
� � a

întreg, m�ulţi� se��r�t miin�i�a şi separat caracteristica cu acel număr, adăugind


3° lg xn = nlg x; la caracteristica umtaţile pozit ive ce re zultă de la înmulţire a man tisei.
)li/- lg X
4 lgvx=--;
0
Exemple. t) Să se calculeze lg (312,6) 8 •
n
lg X Avem: lg (312,6) 8 = 8 lg 312,6 � 8 • 2,49499 = 19,95992.
5 logax = --,
0

lg a 2) lg (0,0074) 6 = 6 lg 0,0074 � 6 · 3,86923 ·= -18 + 6 · 0,86923 = 13, 21538.

22 23
Exemple. 1) Să se calculeze îY125 · 459 3 . Vom proceda în acest caz, ca si în cele
lmpărţirea cu un număr natural nenul. Această operaţie apare în calcularea ce urmPa1:ă în felul urmiU.01;: notăm cu x numărul care 'treb1iie aflat, calculăm înlii. lg x, cu
unor logaritmi de tipul: lg l'.1/a = ��.
n
Vo� da trei exemple din care vor rezulta ajutoru I tabelelor şi calculelor învăţate, apoi aflăm din tabele · numărul x al c/lrui logal'Îtm ii
cunoaştem.
cazurile ce se pot ivi în astfel de situaţii. Aslfel avem în exemplul de mai sus:

lg x =
'1g 125 + lg 4593 2,096 91 + 3, 6621 0 5,7 59 0 1
--- = 1,919 67.
Exemple: 1) Să se calculeze lgr 5 20- 3 3 3
. lg 52 0 2, 71600
obţ1nem I gv
31520 =--� � O , 9 0533 . Căutăm apoi in tabele numărul al cărui logaritm are manlisa 0,919 67. Obţ.inem numărul din
3 3 patru cifre 8311 şi ţinînd cont că lg x are caracteristica 1, deducem că x are două cifre la stînga
În acest caz, caracteristica logaritmului lui 520 fiind pozitivă, nu am avut nici o virgulei, rleci:
dificultate, împărţirea efectuindu-f.e în mod obişnuit: X� 8 3,11.
I 21 Să se calculeze lgiJ,I 0 ,0 0786. 2) Să se calcule1.e x = 11/f 35 -V 3 o-
Avem lg ro,00 7 86 = lg 0,�07 86 � 3,8�542 = - 3 895
42 = - 1 g 35
+t + 0,298', 7 = 1, 298 47. Vom calcula mai întîi Y 1 = Vas şi Y2 = Vf<i. Astfel obţinem lg y 1 = l �
' 4
În acest caz caracteristica Aste negativă, dar ea împărţindu-se exact la impărţilorul dat 3, 1,544 07
� � 0,386 02. Căut.înd în labele numărul cu mantisa 0,38 602, obţinem y 1 � 2, 432.
am putut. afla caracteristica citului şi apoi mantisa lui, efectuînd împărţirile separai.. 4 '
lg 3 0 1, 47712
3) Să se calculeze lg V 0 1 045 8° Analog obţinem . lg Y• = -- � --'--- � 0, 2 1t 619 şi deci y2 = 1,76 3. Prin urmare
6 6
" · ( _ lg 0 ,045 8 ~ 2,66087 .,_ -2 - 3 + 3 + 0 , 66087 _
- V 35 - Vw � o, 6 69.
Obţ 1nem I g V 1,0458 - 5 ~ 5 - 5
in fim1l avem că
-5 + 3,6 6 087 = -5 3, 6 6 087 = - -t-
0,73217 = 1,73 217.
5 5
+
5
1
v
lg x � lg 0,669 = l
g o,669 î,82543
5

5 5
4
= -1 + o, 825 3 -5 + 4,8251,3
5
= 1,9 6509.
Observăm cll.-am redus în acest caz problemd la o situa\.ie similară .cu cea din Căulînd în tabele �i ţinînd cont că x are o singur� cil'ră de zero în slînga virgulei (caracteris­
exemplul 2 ). Pentru aceasta am scăzut şi am adunat 3, astfel incit caracteristica să se tica lui lg x l'iind -1) rezultă că x � 0,9 228.
lmpart.ă exact. la numitorul S, mantisa obţ.inîndu-se prin împărţ.irea lui 3,6608 7 la 5- Deci în �
cazul in care <;aracterist.ica este negativă şi nu este divizibilă la împărţitor, se scade un
număr de unităţi pină ce ea devine multiplu al împărţitorului şi se efectueaz�, împărţirea Logaritmi naturali
5
(in cazul de ma; sus . - = -1).
În acelaşi timp
. se adaugă acelaşi număr de unilăţ.i
În matematica superioară, apar foarte des logaritmi care au ca bază numărul iraţional,
5
mantisei, numărul astfel obţinut împărţindu-ge separat la numitor'ul comun (în cazul nostru 5). notat cu e, e = 2,718281828 .... Folosirea acest.or logaritmi permite'simplificarea mult.or formule
Din prima împărţire rezultă caracteristica, iar din a doua, mantiFa numărului cerut. malemalice.Logaritmi în baza e apar ln rezolvarea unor probleme fizice şi intră în mod natural
în· descrierea matematici\ a unor procese chimice, biologice ş.a. Logaritmul natural al numărului
lmpărţirea logaritmilor. ln cazul ecuaţiilor de forma ax = b, a, b > O, a -f, 1, n. st' notează Ina.
apare problema împărţirii a doi logaritmi, deoarece egalitatea ax = b este echiva­
lentă pe rînd cu egalităţile:
E li
lg\ax = lg b,
x lg a= lg b, 1. Să se calculeze caracteristica logaritmilor zecimali ai numerelor: 2; 57,3 8; 632,7; 5237,81: 0,0 24;
0 ,99: 0, 0 00:l; 54; 2 31,002.
lg b
X=-- 2. Şt.iinrl că lg 2 � 0,30 1 şi ig 3 = 0,47 7, să se calculeze:
lg a
1
lgfi; lg 15: lg32; lg 30; lg-.
ln asţfel de situaţii este preferabil să se scrie atît lg a cit şi lg b sub forma 12
zecimală obişnuită (deci cu semn în faţă) şi să se efectueze împărţirea în mod 8. Sij.sc cai'culeze cu ajuton;I tabt>lclor de logaritmi, logaritmii zecimali ai următoarelor numere:
obisnuit.
·' 3 7 ·'9!1 0 ; 2 35; 99; 3 01; 1 457; 1,2 31; 54, 36; 1 0325 ; 2 67 39; 2 63; 56; 35,074; 0,002 8631;

Exempl1t: 28 · 53t.,215.
4. Să se efectueze operaţiile:
lg 0,', 58 Î, 66 0 87 -1 + 0,66087 0 3 91 3
� = _ , :l � _ o,18 70 7_ a) 1,4 792 + 2,4506 + 3,0025; b) 7,0032 + 3 , 8265 + 3, 85 02: c) 0 ,9 329 - Î, 2 54 3 - 5,06 ;
lg 6-'i 1, 81 291 = 1,81291 1,81291
ci) 2°;1,5 45 - 4,3 732 + 5, 21 04 - 8, 371.4 .
Ej'ectuarea unor calcule numerice complicate cu ajutorul logaritmilor. Folosind 6. Să se efectueze urmăf oarele operaţii, rotunjindu-se cu o eroare mai mică decît 0,00001.
proprietăţile logaritmilor şi utilizlnd tabelele de logaritmi, se pot înlocui calculele
lungi şi- dificile, cu calcule simple de tipul sumei şi diferenţei, sau de multiplicare şi al I,2w,;; · (Ufi: h) 4· 512 03 · 9,8; 91 Î,0 2561 · (- :); d) 6,4 54 37 · (- 0,2).
împărţire cu numere naturale.
25
24
.t l. Folosind tabelele de logaritmi, să se calculeze: Unel e e c u aţii expon enţiale s e adu c la for ma mai generală afl :,;) = a0(ic) .
a) -lgV 2431 ; b) lg (53 ,24) 6; c) lg (2 1,4 )' · V 65 31 ; d) 1oga5; e) log017; f) log0,o2i0, 312. Din această ec uaţie ţinînd cont de inj ectivitat ea funcţiei exponenţial e , deducem:
f(x) = g(xL car e !lpoi se r ezolvă.
1. Să se calculeze x runoscînd logaritmul său zer.imal:
Exemple. 1) Să se rezolve ecuaţia 3x-s = 315-•x.
a) lg :z: = 0, 3625 3; b) lg x = 4,00021; c) lg x = -0,39285.; d) lg x = 2, 54401 ;
Obţinem_x - 6 = 15 - 2x, deci 3x = 2 1:, x = ?.
e) lg x = -1,02574.
1 lx•
2) Să se rezolve ecuaţia 49x = (-
8. Să se efectueze, cu ajutorul tabelelor de logaritm'\. următoarele' calcule: 7
.
12�V5.76 ; b v2,591 · Vo,mi36 Obţinem 7zx = 7- x•, deci
(3, 89 )"(- 0,1536 )
a)
.
) ; c) v
V673,s 1 ,s4 2 1,147' 0, 924 • 2x = -x2 , de unde deducem x 1 = O, x2 = -2.
d) !Y5 v2 + V3 - 2 Vs• Există ec u aţii expon enţial e care n u se pot red uc e la nici u na din for mel e
discutate.
Exemple. 1) 2x = 32x+1.
§ exponenţiale şi ecuaţii logaritmice 'finind cont de injectivitatea funcţiei logaritmice, obţ.inem prin logaritmare ecuaţia echi-
valentă
x lg 2 = (2x + 1) lg 3 şi deci
x(2 lg 3 - lg 2) = -lg 3,.
4. I. Ecuaţii exponenţiale

Ecuaţia exponenţială est e o ec uaţie în care n ecunosc u ta este expon ent, sa u o -:lg 3
ecuaţie în car e este exponent o expre sie car e_ conţine n ec unosc uta. 2 lg 3 - lg 2
x= ---"'---

Astfel ecuaţ,iil e : 3x = 2x-1; 5-�•� - 1 = O şi 2x+ 3 4x+ 1 = 320+ această ultimă expresie a lui x se calculează-apoi cu aproximaţie, din tanele.
sînt ec uaţii expon enţial e.
In practică, cînd avem de re zolvat o ec uaţie expone nţială, vom proceda 2) 5 7 = 75 .
Logarit.mînd deducem 7x lg 5 = 5x lg 7; logaritmînd din nou obţinem x lg 7 + lg lg 5 =
"' "'

astf el: folosind div erse substituţii pr ecum şi proprietăţile funcţiei exponenţial e ,
vom că uta s-o r ed uc em la r e zolvarea unor 1ecu aţii simple , de r e gulă d e gradul întii = x lg 5 + lg lg 7 şi deci
sau gradul al doil ea. lg lg 7 - lg lg 5 . · ·
x= , expresie care se ca lcuI ează cu aproximaţ1e· dm tabe I e.
C ele mai multe ecuaţii e xponenţiale sînt r edu ctibil e la forma af(x) b, cu = lg 7 - lg .5
a > O, b > O, a ,f. 1. 3) 3zx . 52x-a = 7x-1 . 4x+a _
Datorită inj ectivităţii funcţiei logaritmice , această ecuaţie este echivalentă cu Deducem că 2x lg 3 + (2x - 3) lg .5 = (x - 1 ) lg 7 + (x + 3 ) lg 4, prin urmare x(2 lg 3 +
+ 2 lg 5 - lg 7 - lg 4) = 3 lg 5 - lg 7 + 3 lg 1,: în final avem
lg b
f(x) = logab = · 1 25 •64
lg lg--
a 3 lg 5 - lg 7 3 lg 4 7 3,05799
X = ---"'----'"---'----"!....-- -----�---;X � 3,36'},
+
In aplicaţiil e practice , în aceste ec u aţii b se poate d e obic ei exprima ca p utere a 2 lg 3 + 2 lg 5 - lg 7 - lg 1, 225 0, 9 0502
Ig
l u i a, 28
b = a"- ,
\ Să considerăm în cele ce urmeaiă ecuaţia 1,x + 2x = 272.
4)
d e unde re z ultă ecu aţia
f(x) = o:.
Pentru a rezolva ecuaţii de acest tip vom observa mai lntîi că putem scrie + 2x -
- 272 = O şi deci fădnd substituţia 2x = y, obţinem:
2x
2

Exemplu. Să se rezolve ecuaţiile 2 2x = 64; 32"' = 81; 5 x•-x-2 = 625 .


y2 + y - 272 = o,
Vom avea 22x = 2 6 , de unde rezultă 2x = 6, adică x = 3.
Y1 = 16, Y2 = - 17.
Din ecuaţia 32 = 8 1, 32 = 34, deducem 2x = 4, 2x =2 2 ş i deci x = 2.
Pentru ultima ecuaţie obţinem 5x•-x-2 = 5 4, deci x2 - x - 2 = 1,, de unde rezultă Deoare.ce 2x > O, rezulttl. că - 17 nu poate fi egal cu 2x şi dec i singura soluţie se obţ ine din
"' "'

= 16, 2x = 24, deci x = 4.


x2 x -· G = O. ·
În unele situaţii, substituţia efectuată la exerciţiul precedent nu se poate face imediat tn
2x

Avem în final x 1 = 3 şi x2 = -2. forma iniţială a exerciţiului. Să luăm, de exemplu, ecuaţia: 6x + 4 x = g x_


-

Dacă într-o ec uaţie de for ma ax = b, b nu se poate exprima ca p utere a Vom tmpărţi ambii termeni cu 9 şi obţinem
l ui a, atu nci ec uaţia se r e zolvă -folosind tabelel e de logaritmi, ţinînd cont că
(:r+(+r
=
1.
lg b
X= lgab = --· X 2 2x
lg (- ) ( ) =1.
+-
3 3
2
a
Să rezolvăm, de exemplu, ec:uaţia 1sx = 3,1.
Făcînd substiluţ.i_a
Ea este echivalentă cu:

x=
lg 3, 1 � 0, 49136 �
0, 39.
l� r
y, ob!,inem y2 + y - 1 = O şi deci

-1 ±t/5
lg 1 8 1,25 527 2

26 27
-1 -V 5 < o , rezu !tă c"X singura soIuţ'ie a ecu�ţ'1e1. o obţ�mem d'm: 3) S/1 se rezolve ecuaţia
D eoarece --- -- •
2 lg(i: + 7) + lg(3x + 1.) = 2.
i/5-1 Punem condiţiile ·de existenţă a logaritmilor:
lg
-1 + i/5 2
2
şi deci x = -----
2 x + 7 > O şi 3x + 1 > O, deci x > - ..!.
lg - 3
.3 Obţinem lg(x + 7) (3x + 1)= 2 şi deci
/ (x + 7) (3x + 1.) = 10 9 = 100.
-4.2. Ecuaţii logaritmice Rezultă ecuaţi� de gradul al doilea

Ecuaţiile logaritmice sînt ecuaţii în care expresiile ce conţin necunoscuta apar 3x 2 + 22x - 93 = O, de unde vom avea
31
ca bază sau ca argument al unor logaritmi. Xt= 3, Xz= -- ,
3
De e:r:ernplu: 31 1
Deoarece. � - < - -, obţinem că 3 este singura soluţie a ecuaţiei date.
logx+ 1 (x + 2)= 1; lg(a:2 + x � 2) = 3: logx(5x 2 + 3) = lg(2x + 3) - 1. 3 3
Folosind injectivitatea funcţiei exponenţiale avem �ă, rezolvarea· unei ecuaţii de Observa/ie. Ecuaţia precedentă nu este echivalentă cu ecuaţia
tipul logg(xif(x) =
b este echivalentă cu rezolvarea ecuaţiei f(x) g(x) 11 • Vom = lg(x + 7) (3x + 1) = 2,
avea insă grijă ca soluţiile obţinute să satisfacă f(x) > O, g(x) > O, g(x) -# 1, pentru
care are dou ă so I uţ11„ x1 = 3, x2 = - -31 '
care expresia logg(x,/(x) are sens. deoarece pentru am!ndouă aceste valori ale lui x,
3 '
La fel ca la ecuaţiile exponenţiale, în practică cînd avem de rezolvat o ecuaţie lg(x + 7) (3x + 1) are sens.
logaritmică, vom proceda astfel: folosind diverse substituţii precum şi proprietăţile li) S/1 se rezolve ecuaţia
logaritmilor, vom căuta s-o reducem la rezolvarea unor ecuaţii simple, de regulă, dfl
log :x -3 log 3 a: - 4 = O
gradul întîi sau gradul al doilea.
Avem condi�ia x > O şi făcînd_ substituţia loga x = y, obţinem ya -3y -li = o. Deci y1 = ft,
Exemp lu. S11. se rezolve ecuaţia:

î
Y2 =\ 1. Dm log,x = 4, obţmem x = 34, x = 81, iar din Jog 8 x = -1, obţinem x = 3-1,
logx(x 2 - 3x + 9) = 2. ;
x = -.
Obţinem .x - 3x + 9 = x şi deci 3x= 9, x = 3.
2 2

DAoarere pentru x = 3 > O, expresia x2 - 3x + 9 este pozitivă, rezultă că x = 3 este soluţie În continuare v � rezolva ctteva ecuaţii care nu se pot încadra într-un anumit tip.
� cu logaritmi scrişi în diferite baze, ecuaţ.ii în care apar expresii conţi­
A stfel, pot apărea e�uaţ11
a l'( uaţiei.
0

.
nmd necunoscute ş1 la exponenţi şi la logaritmi etc.
Rezolvarea altor ecuaţii se bazează pe injectivitatea funcţiei logaritmir·e, 5) Să se rezolve ecuaţia
şi anume din loga f(x) =
logag(x), deducem f(x) =
g(x), însă avînd grijă să punem
log2 x + Jog 3 x = 1.
condiţia f(x) > O, g(x) > O.
De<l ucem, aplicînd formula de schimbare a bazei,
Exemp le. ·I) Să se rezolve ecuaţia:
lg x
lg(x 2 - 15) = lg(x -3).
· lg 2
+
lg x =
11 sau Jg x = lg 2 lg 3
lg 2 + lg 3
lg 2 lg 3
lg 3 lg 6
l)C'ducem x 2 - 15 = x - 3, deci x 2 - x -12 = O, adică x 1 = lt, x2 = -3. lg 2 lg 3
Deoarece pentru .-c2 = -3 obţ_inem x - 3= -3 - 3 = - 6 < O, rezultă că xz = -3 nu este Deci x= 10�
soluţie a ecuaţiei. Deci numai 4 este soluţie. 6) S/1 se rezolve ecuaţia
2) Să se rezolve ecuaţia logs x + logx 3 = 2.
1 ,;-x, 1 1
2 lg(x - 1)= - lg x5 - lgv Deoarece logx 3 = - - , rezultă loga x + -- = 2.
2 loga x \ Jog3 x '
În aceaslii ecuaţie punPm de la lnceput condiţiile
Notî11d loga x = y, obţinem y + = 2, adică y2 - 2y + 1 = O; deci y= 1 adică log 3 x = 1.
1
x-1 > o, J: > o, pentru a avea sens expresiile lg(x -1), lg x6 . v-;, lgi/;, -:;;
Prin urmare, x = 31, x= 3.
Ecuaţia se mai scrie 7) Să se rezolve ecuaţia
5 1
21g(x-1),=-lgx--lg x şi deci x lgx+z = 1 OOO.
2 2 Punem condiţia de exi�tenţă a expresiilor, x > O. Logaritmînd, obţinem o ecuaţie echivalentă
2 lg(x - 1) = 2 lg x. Prin urmare lg(x - 1) = lg x, .
':' xlgx+z) -
I"( -- I g 1 OOO, care
, devme (lg x + 2) lg x- = 3. Notînd Jg x = y, avem yi + 2y - 3 = o
de unde obţ.inem x -1 = x, -1 = O egalitate ce nu are se.ns: rezultă că ecuaţia dată nu .
ş1 deci y 1 = -3, y2= 1.
are soluţii. Din lg x= -3, obţinem x= 10-3, = 0,001, iar din lg x = 1., obţinem x = 1.0 1 , x = 10.

28 29

• i...•�
4.3. Sisteme de ecuaţii exponenţiale şi logaritmice :!) Să se rezolve inecua\ia:
log1 (2x - 1) > -3.
In astfel de sisteme se aplică metodele arătate anterior, la ecuaţiile de tipul 3

Avem că -3=log1 27 şi inecuaţia devine log1 ( 2x - 1) > log1 2 7. Deoarece baza a


respectiv.
.1.
Exemple. 11 Să se re1.0lve sistemul: 3
27 Y- 1= 2 4' 3 · 34x+2,
3 3 3
logaritmului este subunitari't (funcţia g : R-+ R, g(x)= lo,lh x este descrescătoare), inecuaţia
'
2

{ 3 · 3x+y= i/8i2x:-1 •
devine 2x - 1 < 27, adică x < 14. În acelaşi timp, din condiţia de existenţă a logaritmului ini•
Deoarece 27 = 33, 81 = 34, 243= 36 , obţinem:
3tiy-:i= 34 x+ ?, ţial avem 2x - 1 > O, adică x > � . Deci, obţinem pentru x valorile posibile x e ( � , 11.)
{ +y
3x = 3:i:-3
4 .
Rezultă sistemul echivalent:
6y-3= 4x + 7,
{
Exerciţii
X+ y= t,x - 3
deci x= 2, y= 3 şi soluţia sistemului este perechea ( 2, 3). Să se rezolve ·ecuaţiile (exerciţiile 1-11):
2) Să se rezolve sistemul: 1. a) 5:c= 125; d) 25 x= 0, 2; g) 6-X= 1296;
x2 + y 2= 425, b) 4:x:= 1024; e) 2 x+3= 32;
{ h) 3x=fg.
. lg x + lg y= 2. 1
c) 9:x:= -; [) 8x = 16;

r r; !r ·(:
Obţinem pe rînd sistemele echivalente 729

I I
x2 + y2 ,;= 425, x2+ yi= 425, a) b) ( r= :: ; c) 3 i= 81; d) 2x '-6x -2, 6= 16 V1;
2. (:
2x-

lg xy= 2, xy = 100,
=( :
e) a(:C-Z) (:X:-a)= 1 (a> O, a f= 1).
x, y > O; x, y > O.
S. a) 5:c + 5x+1= 3750; b) 7x- 7x-1= 6; c) 3x-1 + 3x-z + 3x-a = 13;
Acest sistem simetric 11 putem rezolva pe căile cunoscu.te din clasa a IX-a: punem s= x + y,
d) 7:c+2 + 4 • 7x-1 = 31t7; e) 3x+1 + 5 · 3:.:-- 1 - 7 · 3x + 21= O.
p = xy şi vom avea
s 2 - 2 p= 425 ={s2= 6 25 = {•
s= ± 2 5
5-
{
p = 100 p = 100 p= 100. 4. a) 4Vx+ 1= 64 · 2Y:x:+l ; b) V 8X-1= r 42-:c; �) 16 V (0,25, �= 2Y:x:+1.
5= 25
Siste�ul { dă soluţiile (5, 20) şi (20, 5) care satisfac şi condiţiile de existenţă
p= 1oq 6. a) 5•x-5x - 600 = O; f) (!r+ +(:r- =1, 2 ;
1 x

'
s = - 25
a sistemului iniţial x > O, y > O; sistemul { dă soluţiile (1- 2 0, -5), ( -5, -20)
p= 100 b) g x - 3x - 6= O; gl 3 l - " . a Y + g= o;
x x
care nu convin. c) 4:x: + 2x+ 1= 80; h) 2 · 25 = 10 + 4:x:;
:x: ""

d) 3x + 9:c-1 - 810= O; i) 3 · 4 x + 2 · 9:x:= 5 · GX;


·
= -' -·
e) 4 + -') .i ) (
V 3 + 2 2t - ( v 3
V - -_-2-V '2r= � .
5x-1 5x-1'
'3 =
4.4. Inecuaţii logaritmice şi exponenţiale

6. a) 3 · 2 :x: = 2 · 3x; b) 7 · 2x = 5 · a x ; c) 11""= 1'7x ; d) ax = bX(a> O , b > O, a ,!o b );


• e) G 2x+4= 28+x · 33:x:_
Rezolvarea inecuaţiilor exponenţiale şi logaritmice se bazează pe proprietăţile
de monotonie ale funcţiilor exponenţiale şi logaritmice. Am văzut că atit funcţia
exponenţială cit, şi funcţia logaritmică sînt crescătoare dacă baza este supraunitară 7. a) lgx= lg 2; b) lg x= -lg 2 ; c) loga(x-1)= log2(x2-x - 16);
2 lg x
d) = 1.
şi descrescătoare dacă baza este subunitară.
Exemple. 1) Să se rezolve inecuaţia:· lg(5x - 4)
3x > 9. 8. a) log x-1(x 2-5 x + 7)= 1; b) log:c2 - log:c3= 2 ; c) logir(x + 3) = log:,c (x 2 + 1).
Inecuaţia se scrie 3x > 32 şi deoarece funcţia f : R- R, f(x) = 3x este crescătoare, rezultă
9. a) - lg2x= ---lgx; b) 3lg2(x2)-lgx - 1=0; c) 2 lg2(x3)-3lgx-1=0;
1 1 1
Că X> 2 . 12 3 4
2 ) Să se re1.0lve inecuaţia:
d) 4 log�5.-i;- 7 log 3 15x + 7= O.
2 x• -4x > 1...
8 10. 5lg x _ 3lg ;x-1= 3g1 :ic+l _ 51g :c-1.
Deoarece .1.= 2-3 inecuaţia se scrie 2x •-4x > 2-� care este echivalentă cu x• - 4x > -3.
8
Rezolvarea inecuaţiei x 2-4x + 3 > O dă pentru x valorile posibile x e (-oo, 1) n (2, +oo).

30 31
I___.---
12. S/\ se rezolve sistemele de ecuaţii:

a) { x + y = 61t1,
4 4
b) 9x+y = 72 9,
2 lg x + 2 lg y = 2; {
3�1 = 1;
X - y = 90 I xY - yx = O,
r,J { d)
lg x + lg y = 3; {
2x - 4Y = O;
xy = 40,
f) { x "ii = y
V

® Inducţie matematică. Combinatorică


e) { x,
:,;lg y = 4; yYx = xY.

f.
18. Să se rezolve inecuaţiile:
a) lg(x2 - 3) > lg(x + 3); b) lg 2 x - 2 lg x - 8 � O; c) (0,25JX-4 � (/
H. Să se rezolve inecuaţiile:
+ lg (4x-2 + 9)
6
• 1 . lnd ucţla m tematici
a) log2(9 - �x) > :{ - x; b) lg 2 � 1 + lg (2X-2 + 1).
16. Să se rezolve inecuaţJa
3x + 4x > 5x, 1.1. Noţiunile de deducţie şi inducţie
16. Să se rezolve şi să se discute după valorile parametrului a, inecuaţi
ile: Propoziţiile (în sensul logicii matematice) pot fi clasate în propoziţii generale
a) loga x - loga• x + loga• x ;:i, 1. · şi propoziţii particulare. Astfel, propoziţiile: ,,In orice triunghi suma măsurilor
, 4 , unghiurilor sale este egală cu 180° ", ,,Orice număr a cărui ultimă cifră este O sau 5
bi loga x + logalx + 5) + loga 0,02 < O, este divizibil cu 5", care au un caracter general, sint propoziţii generale. Insă pro­
poziţ.iile: .,Suma măsurilor unghiurilor triungh�ului ABC este egală cu 180° ",
,,Numerele 1980 şi 1985 sint divizibile cu 5" sînt propoziţii particulare, de fapt sînt,
respectiv, cazuri particulare ale propoziţiilor generale de mai înainte.
Procedeul prin care din propoziţii generale se obţin propoziţii particulare se
numeşte deducţie.
· Una dintre trăsăturile caracteristice matematicii şi altor ştiinţe (de exemplu,
mecanicii teoretice, fizicii teoretice, lingvisticii matematice) este construcţia deductiPă
a teoriei, prin care toate afirmaţiile decurg, apelîn!i la deducţie, din cîteva principii
de bază numite axiome.
\ Dar deducţia nu este singura metodă de raţionament ştiinţific. In acelaşi
timp cu aceasta, în matematică se trece adesea de la propoziţii particulare la pro­
poziţ.ii generale, adică se fac raţionamente inductive.
Prin inducţie se înţelege o metodă de raţionament care conduce de la propo­
ziţii particulare la o oarecare propoziţie generală.
Să dăm citeva exemple:
1. Să calculăm sumele succesive de numere naturale impare: 1, 1 + 3,
1 + 3 + 5, 1 + 3 + 5 + 7, 1 + 3 + 5 + 7 + 9. Obţinem, respectiv, numerele
1 = 12, 4 = 2 2, 9 = 32, 16 ·- 4 2, 25 = 5 2 . Observăm că în toate cazurile consi­
derate suma este egală cu pătratul numărului termenilor sumei. ln mod natural, se
poate presupune că această proprietate ar putea să aibă loc pentru orice astfel de
sumă (avînd oricît de mulţi termeni). Presupunerea (ipoteza) noastră. se poate
formula astfel: Pentru orice număr natural n � 1, are loc egalitatea:
1 + 3 + 5 + ... + (2n - 1) = n 2 • (1)
Astfel cele cinci cazuri particulare ne-au sugerat o ipo.teză care, după cum
vom arăta în continuare la punctul 1.2, este aclevo.r ată.
2. Fie trinomul
f(x) = x 2 + x + 41.
,Inlocuind pe� cu numerele naturale n = O, 1, 2, 3, 4, 5, obţinem:
f(O) = 41, /(1) = 43, /(2) = 4�, /(3) = 53, /(4) = 61, /(5) = 71.

3;;
3 - Matematică - Algebră, ci. a x-a
0bservăm că toate valorile trinom ului obtinute mai înainte sînt nb.mere
prim e. Se poate emite ipoteza că valoarea trinomuiui f(x) este număr prim pentru F = 12; pentru icosaedru: V=12, M =30, F=20. lntr-adevăr, pentru toate
orice număr natural x. Totuşi, această ipoteză este falsă, deoarece, de exemplu cele cinci poliedre avem: V - M + F = 2. .
O astfel de m e todă de raţionament , în care concluzia rezulta_ pe baza cer­
/(40)=402+40+ 41 =40(40+1) + 41=41(40+1)=41 2, cetării tuturor cazmi lor, se numeşte inducţie compl etă.
'
care nu este număr prim. De fapt, x = 40 este pri m ul număr natural pentru· care
f(x) nu este prim. 1 .2. Metoda inducţiei matematice
3. Matematicianul francez Pierre Fermat (1601-1665) considerînd numerele:
1 2 3 4 1
65537, Inducţia completă are un dom eniu restrlns de apli ?ahil!t��e. î n matematică.
2 +1=3, 22 +1= 5, 22 +1 =17, 22 +1= 257, 2 2 + 1 _ de ele ente
0
2
care sînt numere prime; a tras concluzia că pentru orice număr natural n numărul De regulă, propoziţiile matem atice se referă la _ o mulţime mlm1t � �
2 2 n + ·1 este prim . El nu a re�1şit să verifice dacă pentru n=5, numărul 2 2 + 1 =
5 (de ·exemplu, mulţimea n:umerelor naturale, �ulţunea numerelor prime, mulţimea
= 4 294 967 297 este sau nu este prim. poliedrelor ş.a. m.d.) şi nu este posibil de considerat, pe rînd, toate acest� ele1:1e_nte.
Există însă o rg.etodă de a raţiona, care înlocuieşte analiza, de altfel 1mpos1�1l d_e
lnsă, matematicianul şi fizicianul elveţian Leonal'd Eulel' ( 1707 -1783) a realizat în practică, a unei mulţimi infinite de cazu_ri cu demonstrarea .�aptu.h�_i c3_;
arătat că acest număr, nu este prim, mai precţs: dacă o propoziţie este adevărată_ într-un caz, atunci :a se do:'edeşte a h adevarata
2 25 +1=641 X 6 700 417. si în cazul care succede acestuia. O astfel ele metoda de raţionament se numeşte
inducţie matematică. ·
Ulterior s-au găsit şi 'alte valori ale lui n, n = 6, 7, 8, 9, 11, 12, 18, 23, Să reluăm presupunerea (ipoteza) făcută în paragraful precedent: Pentru
36, 38, 73, pentru care numărul 2 2 + 1 nu este prim.
n
orice număr. natu ral n ;:,, 1 are loc egalitatea:
4. Matematicianul polonez Waclaw Sierpinski (1882-1969) a emis ipoteza 1 + 3+5+... +(2n - 1)=n 2 • (1)
că numărul 991n 2+ 1 nu dă pătrate perfecte pentru n natural. Aceasta s-a dovedit
a fi falsă, cel mai mic număr natural n pentru care se obpne pătrat perfect fiind Să notăm cu P(n) egalitatea (1), pentru numărul natural�- Atunci, faptul·
un număr format din 29 de cifre. că P(1), P(2), P(3), P(4), f(5) sînt adevărate, înseamnă că egalitate� (1) are loc
_ ,
5. Din mica teoremă a lui Fermat (aplicaţie, pcL 3.2, § 3 din acest capitol) respectiv pentru n=1, n = 2, n=3, n= 4, n=5, dupa cum s-a aratat tn para­
rezultă că dacă p > 3 este un număr prim, atunci 2v- 1 - 1 se divide cu p. Totuşi graful precedent.
oricare ar fi numărul prim p < 1000, 2 v- 1 - 1. nu se divide cu p 2• De aici ar putea lntrucît P(5) este adevărat ă: 1 + 3 + 5 + 7+9 = 5 2 , avem
urma că, în general, pentru nici un număr p1·im p, numă1·ul 2v-1 - 1 nu se divide 1 + 3+ 5+ 7 + 9 + 11 = 5 2+2. 5+ 1 =(5 . +1) 2 =62 ,
cu p 2 • Totuşi s-a arătat că 21093-1 - 1 se divide cu 1093 2•
Exemplele de mai sus a1'ată că aceeaşi metodă de raţionament conduce în adică este adevărată P(6).
unele cazuri la propoziţii adevărate, iar în altele la propoziţii false. Deoarece prin Astfel, am demonstrat că dacă P(5) este adevărată, rezultă că este ade­
această metodă concluzia se trage după considerarea citorva exemple, şi Jlu a vărată P(6).
tuturor cazmilor posibile, această metodă de raţionament se numeşte inducţie Să demonstrăm, în acelaşi mod, că pentru un număr natural oarecare k > 1,
incompl etă.
Inducţia incompletă, după cum am văzut, nu: conduce m ereu la propoziţii
ave m P(k) = P(lc + 1).
Aceasta înseamnă că din egalitatea
adevărate, dar este folosit<'!are, deoarece permite să se formuleze o presupunere,
care după aceea poate fi confirmată sau infirmată. 1 + 3 + 5 + ... + (2k - 1) = lc 2
Citeodată însă, o astfel de metodă de raţionament. poate să conducă, studiind să rezulte egalitatea
un număr finit de cazuri, la epuizarea tuturor p'osibilităţilor. Iată două exemple 1+3 + 5+... + (2/c+ 1) =(k+ 1)2 .
în acest sens:
1. Să se demonstreze că fiecare număr natural par n, unde 4 � n � 20, Intr-adevăr,
se poate scrie ca suma a două numere prime (care pot fi şi egale). 1+3+5+ ...+(21c - 1)+(2k+1) = ['1 + 3 + 5 + ... + (2k - 1)) +
Pentru demonstra�ie să considerăm fiecare din nu merele pare cuprinse +(2k+1) = k 2+2k+ 1 = (k+1) •
2
între 4 şi 20. Avem: 4 = 2+2, 6 = 3+3, 8=3+5, 10 = 3+ 7, 12 = 5+7,
1�=7+7, 1b=5+11, 18=7+11, 20=7+13. Astfel, egalitatea P(n) este adevărată pentru n -. i, i�r din faptul că ea
este adevărată_pentru n =k, rezultă că ea este adevărată ş1 pentru n = k + 1.
2. Să se demonstreze că pentru orici3 poliedru regulat este îndeplinită relaţia
V - llf + F = 2, unde V este numărul' vîrfurilor, ii!/ este numărul muchiilor, iar F =P(2), deoarece 2= 1 + 1; P(2) = P(3), de::°arece 3 , 2 + 1;
este nu1'nărul feţelor.
Atunci P(1)
P(3) = P(4), deoarece 4= 3+1; P(4) =P(5) , deoarec r
� J =4_ + 1 ş,a�m .d.
Pentru demonstraţ.ie, estr sul'ieienL si'i c.:onside,·ăm J1umai cinci cazuri, şi Pare natural că in modul ac esta se poate aJunge pîna la orice numar n,
adică P(n) este adevărată pentru orice n ;:,, 1; deci raţiona mentul făc�t pare con­
anume: teLraeclru, octaedru, cub, dodecaedru, icosaedru, deoarece nu există alte vingător. Acest raţionament �ste. ri� u�os din pu�nct de vedere_ �ate ma�1c, d�o�re_ce
este un caz particular al unui pr� nc�p�u de ?aza �l matemat1cn, num it princip iul
·v
poliedre regulate. Pentru aceste cinci cazuri afirmRţia şe verifică direct, deoarece
pentru tetraedru: = 4, JVl =6, F'= 4; pentrn octaedru: V=6, M=12, inducţiei matematice ( primul pr i ncip iu de inducţie).
F = 8; pentru cub· V= 8, Al=12, F = G; pentl'u clodecaeclru: V= 20, M=30; · Acesta se formulează astfel:
34 35

• ,,:J!J1'_..... 4ttl' .,.,.


___J'

Dacă o propoziţie P(n), n fiind un număr natural, este adevărqtă ventr·u n =-0, Exemple
şi, din aceea că ea este adevărată pentru n = k (unde k este un număr- natural oare­ 1} Să se calculeze suma
care) rezultă că ea este adevărată şi pentru numărul natural n = k + 1, atunci propo­
ziţia P(n) este adevărată pent ru orice număr natural n. 1 1 1 1
-+-+-+...+---
I 1· 2 2·3 3· 4 n(n +1}
ln aritmetică se pune în evidenţă că principiul inducţiei matematice consti­
tuie una din axiomele de bază ale aritmeticii numerelor naturale, avînd numeroase pentru orice număr natural n >, 1.
ap l icaţii. Acest principiu ne dă metoda de demonstraţie numită metoda indzicţiei Soluţie. Notăm această sumă cu Sn, Ca să stabilim expresia sumei Sn, calculăm suma în
matematice. cîteva cawri pai:ticulare: S1, S2, .Sa, S4. . .
Fie P(n) o propoziţie care depinde de un număr natural n > m, m fiind un Considerind aceste numere formulăm ipoteza şi după aceea pentru demonstrarea e1 folo­
număr natural fixat. sim metoda inducpei matematice.
Demonstraţia prin metoda inducţiei matematice a propoziţiei P(n), constă din 1 1
două etape: S1=-- =-;
1· 2 i
1 ° . Se verifică mai întîi că P(m) este adevărată. 1 1 1 1 1 2
2° Se presupune că P(k) este ade,1ărată şi se demonstrează că P(k + 1) este S2 = -- + -=S1 + -- =- + --= - ;
adevărată, k fiind un număr natural > m (adică P(k) => P(k + 1), k > m). \
1·2
1
. �-3
1 1
2·3 2
1
2·3
2
3
1 _3_
Dacă ambele etape ale demonstraţiei sînt verificate, atunci propoziţia P(n) Sa = -+-+-= S, + -=-+---,
este adevărată pentru orice număr natu.ral n > m. '1·2 2·3 3·4. 3·4. 3 3·4 4.
Intuitiv, această metodă de demonstraţie se justifică astfel: 1 1 1 1 1 :'l' 1 '•
--+-+-+-=S3 +-=-+-=-,
Din P(m) adevărată şi P(k) � P(k + 1), pentru orice Ic > m, rezultă
S -
· 1-2 2·3 3·4 4·5 4·5 4 4.·5 5
P(m + 1) adevărată (k = m); apoi luînd Ic = m + 1 se obţine că P(m + 2) este Cercetind aceste sume observăm că numărătorul este indicele sumei căutate, iar numito­
adevărată ş.a.m.d. Raţionînd „din aproape în aproape" deducem că propoziţia rul este succesorul său. În acest mod, formulăm următoarea ipoteză:
P(n) este adevărată pentru orice număr natural n > m.
Metoda inducţiei matematice arată că egalitatea (1) ete adevărată pentru Pentru orice număr natural n >, 1, are loc egalitatea:
orice număr natural n > 1, deoarece ea este adevărată pentru m = 1, şi din P(k) 1
-+-+-+ ...+---=--,
1 1 1 n (2)
rezultă P(k + 1), pentru k > 1. 1• 2 2 ·3 3·4. n(n +1} n +1
Să notăm cu P(n} egalitatea (2), pentru numărul natural n. Demonstrăm că P(n) este
Observaţii -adevărată prin metoda inducţiei matemat.ice.
1) Dacă se cere să demonstrăm că propoziţia P(n) este adevărată pentru 1 'l.
1° P(1} este ad·evărată. deoarec e S1=- = -- ·
orice n > m, m fiind un număr natural fixat, prima etapă a demonstraţiei prin 2 1 +1
inducţie matematică constă în verificarea faptului că P(n) este adevărată pentru 2 ° Demonstrăm că P( k) P(k+1}: =
n = m �i nu pentru alt număr natural. Este posibil ca pentru numerele naturale 1 1 1 · 1 _1 ___
mai mici decît m propoziţia să fie falsă, sau să nu aibă sens. S1,+1= - -- +- .- + - .-1,+...+__l_ +
'l. 2 2 3 3 k ( c+ -1)- (k + 1 }( k+2)
2) Cele două etape ale demonstraţiei prin metoda inducţiei matema'tice sînt
la fel de importante. In paragraful precedent, considerînd exemplul f(x) = x 2 + 1
=Sk + ------=--+-----­ (k+1)(/r+2)
Ic 1 k 2+2/c+1
+ x + 41, ne-am convins că o propoziţie poate fi adevărată pentru un număr de (Ic+1)(/c+2} k+1 (k+1)(1c+2}
cazuri particulare, nefiind adevărată în general. Acest exemplu arată cît de impor­ /c+1 lc+1
tantă este etapa a doua a demonstraţiei prin inducţie matematică. =--= + 1) 1.
Nu înseamnă că prima etapă este mai puţin importantă decît a doua. Iată un le+2 (k +
verificate. Prin
exem p iu care arată la ce concluzie absurdă se poate ajunge, dacă se omite prima Ambele el.ape ale de·monstraţiei pi:in metoda inducţiei matematice sînL
etapă a demonstraţiei prin inducţie matematică.. urmare egalitatea ( 2) este demonstrată şi deci
Să considerăm propoziţia P(n): 1 1 1 1 n
-+-+-+ . ..+
Orice număr natural n este egal cu succesorul său". 1 • 2 :l · 3 3· · 4 · n(n + 1} n + 1
Să presupunem că P(k) · este adevărată, Ic fiind un număr natural adică ·
k = k + 1. Adunînd 1 la fiecare membru al egalităţii k = k + 1, rezultă pentru orictJ număr natural n >, 1. .
k + 1 = /c + 2, adică P(k + 1) este adevărată. Etapa a doua a demonstraţiei 2) Să se demonstreze că pentru orice n > 1, avem
a fost efectuată, totuşi propoziţia nu este adevărată.' Intr-adevăr, pentru n = O, . ... + 1 _i._= _1_+_1_+...+..!.., /3)
P(n) nu este adevărată, deoarece O =f. 1, şi deci prima et&pă a demonstraţiei prin 1--..!..+.! . .._..! .+
2n n + 1 n + 2 2n
2 3 4 2n - 1
inducţie matematică ne spune că, P(n) este falsă.

1
D P.m;nslraţie. Notăm cu P(n} egalitatea (8), pentru numărul natural n.
Metoda inducţiei matematice are o largă utilizare în matematică. Ea poate fi
folosită la calcularea de sume şi produse, Ia demonstrarea unor egalităţi şi inegalităţi, 1 °
Pentru n = 1, egalitătea ( 3) devine 1 - : = şi deci P( 1) este adevărată.
în probleme de divizibilitate a numerelor. Vom da cîteva exemple în care utilizăm
metoda inducţiei matematice. 2 ° Demonstrăm că P(k\ = P(k + 1) ._
37
36
-- . ,
Avem
1° P(1) este adevărată, deoarece evident de la o mulţime cu un clement într-o ,mul­
ţime cu m elemente 'sînt m = m t funcţ.ii. Fiecare asll'el de funr.\.ie duce unicul Plement al mul­
P(/r) : 1 - _!_ +...!_ _ _!_ + ... + __1__ _!_ = _1 _ + . . . + _!_
2 3 4 - 2k -- 1 2/r k +1 (3') ţimii A într-unul din cele m elemente ale mulţimii B.
2k
�0 Să arătăm că P(k) => P(k + 1). :Fie mulţimea A = fa 1 , u 2 , ..., Ok+d c11 k + 1 elemen­
1 1 1
p'p..+ 1) : 1 - ...!_ + _!_ _ _!_ + . .. + _ _!_ + _ _____ te. Să considerăm A'= A - {a1t+d = {ai, a2, ..., a1t}. Cum P(k) este adevărată rezultă că
· 2 3 4 2k-1 2/c 21r+ 1 2(1,+1) numărul funcţiilor Jlerinite pe A' cu valori în B este mk. Daci\ f: A'·-+ B este o funcţ.ie
1 1 1 1 oarecare, atunci definim (i : _;ţ-+ B, 1 � i � m, prin f;(a;) = {(a;) pentru 1 � j � k şi
=-- + ... +- +---+---
k+2 2/r 2k + 1 2(/c + 1) (i(a1t+il = b, unde 1 � ,: � m. A;;adar pentru orice funcţie de la A' la B se obţin m funcţii
de la A la B. 111ai mult, toate funcţiile' de la A la B sint de acest tip. Deci numărul funcţiilor
Scăzind membru cu membru, prima egalitate din a rloua, obj.inem egalitatea de la A la B este mk · m = ,nlt+ 1 • Conform metodei inducţiei ma temalice afirma\ia este demon­
1 1, • 1 --- 1 strată.
2k + 1 �(k + 1) _ 2k + 1 + 2/r + 2 - k + 1 '
r.are este evident adevărată.
l nseam�� că d�că este ade ărată egalitatea (3') atunci este adevărată şi egllilatea 1.3. O variant; a metodei inducţiei matematice
� (3"). Con for�
metodei mducţie1_ matematice rezultă că egalitatea (3) este îndeplin
ită pentru orice număr natural I
n � 1. Fie Ac N o submulţime nevidă a mulţimii numerelor naturale. Spunem că a
3) Să se demonstreze că dacă x > -1 incgalitatea din A este un prim element (sau un cel mai mic element) al mulţimi i A, dacă a � x
(1 + :c)n>, 1 + ,ix pentru orice x din A.
(4) Dăm in continuare o proprietate importantă a mulţimii numerelor naturale,
este adevărată, oricare ar fi numărul natural n. *
Demo nstra/ic. Să notăm cu P(n.) inegalitatea (4.), pentru numărul natural care se demonstrează cu ajutorul inducţiei matematice.
11.
1 00 Pentru n = O, avem (t + x)0 = 1 + O· x = 1, deci P(O)
este adevărată.
2 Să demonstrăm F(k)=>P(k+1). Teorema 1. 3.1. (proprietatea de bună ordonare a mulţimii numerelor naturale).
Înmulpm ambii membri ai inegalită\,ii (1 + x)h. >, 1 + Orice submulţime nevidă a mulţimii numerelor naturale are un
k:c cu 1 + x. Cum 1 + x > o,
semnul inegali.Lăţii nu se schimbă, deci: prim element.
(1 + x)h.+1:),. (1 + kx)(1 + x) = 1 + kx + x + kx2 •
D emons 1,-a7ie. Fie A c N o submulţime rn')vidă. Dacă OEA, atunci O est.e

Deci
Deoarece kx2 � O, cu atit mai muH avem:
(1 + x)k+l > 1 + kx + :i: = 1 + (k+.1)x. *
primul element al să:i. Dacă O EA, fie M mul ţimea numerelor naturale n, astfel Incit n � x,
oricare a; ri xE A. Bvident, OE M şi dacă :i:EA, atunci x + 1 E M. D0ci M N. Vom arăta
că există un număr natural aE M astre] încît a + 1 E M. Î nlr-adevăr, presupunem prin absurd
(1 + :i:)lt+I:),. 1 + (Ic+ 1)x. că pentru oricare kE M avem k + 1E M.
fle propo7.iţia P(n) : Dacă nE N, atunr.i nE M.
Conform metodei inclucPei matematice rezultă in�galitate� (!•), pentru orice număr
natural. Deoarece OEM„rezultă P(O) adevărată.
1,) Să se demonstreze că n 3 - n se divide cu 3, pentru orice
număr natural n. l\fai mult, P(k) => P(k + 1/, deoarece dupa pres11punerea prin absurd, dacă kE M
Demonstra/ie. Notăm cu P(n) propoziţia: d n = n 3 - n se divide c11 3.
atunci k + 1 e M.
_Deoarece cto = O -O = O, atunci pcnlru n = O, d 11 se divide cu 3, adică P(O)
este acte{ Conform metodei inducţiei mateniatice,. rezullă M = N, contradicţi_e. Deci ·există
v;lraU'l.
a e M astfel incit d + 1 E M. Arăt.ăm că a este numărul "căulal. Într-adevăr a � x, pentru
Să demonstrăm P(k) => P(k + ;l, adid din: d se divide r.u 3, să rezulte că
k d11+1 se divide orice xEA. Mai mult, aE A; în caz contrar, a < x pentru orice xEA şi deci a + 1 � x,
cu 3.
pentru orice ."te A. Aşadar a+ 1E M, contradicţie.
Într-adevăr,
d1t+1 = lh + 1) 3 -(/; + 1) = k" + 3k" + 3k + 1 - k -'l = 1ca -· k + 3(k2 + k) = Proprietatea mulţimii n�merelor naturale de a fi bine ordonată stă la baza
= d1t + 3(k" + k). celui de al doilea principiu de inducţie matematică. Acest principiu este echivalent
cu primul principiu de inducţie, însă,. uneori este mai oportun pentru unele demo­
Observăm ră d1t+1 este o sumă de doi termeni. Primul termen al areslei sume se divide straţii.
cu 3 �ar ttl doilea termen este evidenl cliviziliil cu :i.- Prin urmare, fiecare termen al sumei dk+i El se formulează astfel:
:
se d1v1lle l:U :i, de unde f:,Î r/1,+1 se• divide eu ::. Propoi.ipa esle demonştrată.
5) Să se demonstre?.e că numărul funcţiilor derinile· pe o mulPme r,u n elemente înlr-o Dacă o propoziţie P(n), nfiind nn număr natural, este ade"ărată pentru n = O şi,
mulţime. cu m elemente este ,n.n. din faptul că ea este ade"ărată pentru toate nnmerele n < k, rezultă că ea este ade"ărată
Demonstra/ie. Fie A = {a 1, a 2, ••. , a 1i } f!i B = {b i , b2 , ••. , bm } două mulţimi, avînd şi pentru n = k, atunci P(n) este ade"ărată pentru orice număr natural n.
.
n, respectiv m elemente. Să arălăm că numărul func\iilor clef'inile pc A, cu valori în B este mn. Demonstraţie. Fie M submulţimea mulţimii N a numere.lor naturale
De m�nslrăm prin metoda inrlucţiei matematice, clupă n. Fie P(n) al'irmaţia: Numărul funcţiilor pentru care P(n) este falsă. Dacă această submulţime este nevidă, ,atunci ea are
_ _
del1111te pe o mulţime cu n elemont.e într-o mulţime cum elemente esle ,nn. un prim element k. Acest număr nu poate să fie O, deoarece P{O) este adevărată.
Deci le > O. Cum le este cel mai mic număr pentru care P(k) este falsă, atunci pentru
* Inegalitatea (4) se numc!;\le. inegalitatea lui Bernoulli; Iacob Bernoulli (1654-1705)
matematician elvc\.ian. * Textele însemnate 'c u o bară la marginea paginii sint facultative.
38 39
rll
orice n < le, P(n) este adevărată, şi din ipoteză, rezultă că P(n) este ade.vărată şi.
pentru n = k. Deci P(k) este în acelaşi timp şi falsă şi adevărată, contradicţie.
Deci neapărat mulţimea A este vidă. Aşadar nu există numere naturale pentru d) 2z + 52 + ... + (4n - 2)z = 4ni2n - 1) (2n + 1)
3
care P(n) este falsă, adică P(n) este adevărată pentru orice număr natural n. ·
Acest principiu stă la baza unei variante a metodei de demonstraţie prin inducţie e) 1a + 2 3 + 3 3 + ... + n a =[
;
nln + 1) ]2
matematică. . 2
\
Fie P(n) o propoziţie care depinde de un număr natural n � m, m fiind un () 13 + 3 3 + 5a + ... + 12n - 1 ) = n (2 n - 1);
3 2 2

.• număr natural fixat. n(n + 1) (n+ 2)


·, Demonstraţia prin această variantă a metodei inducţiei matematice a propoziţiei g) 1. 2 + 2 • 3 + ... + nfn + 1) =
3
P(n) constă din:
1 ° Se CJeri/ică mai întîi că P(m) este adeCJărată. n(n+1) (n + 2) (n.+ 3).
h) 1 • 2 · 3 + 2 · 3 · 4 + ... + n(n + 1) (n + 2)
2 ° Se presupune că P(l) este adeCJărată pentru orice l, unde m � l < k, şi se 4
demonstrează că P(k) este adeCJărată. i) 1 . 4 + 2 •? + 3 • 10 + ... + n/3n + 1) =n(n + ·1) ; 2
Dacă ambele etape ale demonstraţiei sînt CJerificate, atunci propoziţia P(n) este
adevărată pentru orice număr natural n � m. n(n + 1)
j) 1• - 2• + 32 -42 + ... + /-1)n-}n· = (-1)n- 1 .
n

2
Exemplu. Să se demonstreze că orice număr natural n:;;,,, 2, ori este număr pri�, 2, Să se- demonstreze că:
ol'i se descompune în produsul unui număr finit de numere prime.
1 1 1 1 n
(Amintim că numărul natural p:;;,,, 2 se numeşte prim dacă nu are alţi divizori în arară a)-+-+--+ ... +
de 1 şip.) 1.4 4• 7 ? · 1O l3n - 2) (3n + 1) 31; + 1 ;
Demonstraţie. Folosim metoda inducţiei matematice (varianta a doua). Notăm 1 1 1 1 n
+
cu P(n) propoziţia: Numărul n:;;,,, 2, ori este prim, ori este produs de numere prime.
1" P(2) este adevărată, deoarece n = 2 este număr prim.
b)
1.. 5
+
5-9 .
9 13
+· · +
· (411'-3) ('w + I) 4n + 1
1• 22 32 n2 _11(n +1)_,
2° S:1 presupunem că P(l) este adevărată pentru orice I, 2 �I< k, şi să demonstrăm
că· P(k) este adevărată. Într-adevăr, fie numărul natural k. Dacă k este număr prim rezultă că
c) N + N+ 5-7 + ··· + (2n -1) 12n+ 1i- 2(2n + 1)'
P(k) este adevărată. Dacă li nu este număr prim, alunei k =ab, unde 2 ..;; a, b< k. După presu­ 2 n n(n + 1),
d) + + ··· + =
2(2n + 1) (2n +3) ·
punerea noastră P(a) şi P{b) sînt adevărate, adică a şi b ori sînt prime, ori se descompun în 1 . ;. 5 .
3 5. ? (2n - 1)(2n + 1)(2n +3)
produse de numere prime. Alunei este clar că �i A·= ab se descompune în produs de numere prime.,
adică P{k) este adevărată. Conrorm metodei inducţiei matematice rezultă că P(n) este adevărată 3. Să se demonstreze că:
pentru orice număr natural n:;;,,, 2. 7 ? ? ' 1
a) - -1- -- +-- + ··· I- + =1:
Observa/ie. Am remarcat mai înainte că la ba1.a celui de-al doilea principiu de i • 8 · 8 • 15 15 · 22 (711 - 6) (711 + 1) 7n +1
i nduc\.ie matematică, care de altrei este echivalent cu primul, stă proprietatea mulţimii numr.relor 1 1 1 1 1 -�.
naturale de a fi bine ordonată. Astrei, acest principiu poate fi extins şi la alte mulţimi de numere b) N + 8. 12 + ' 12 . 16 + ··· + 4n(lt1t + 4) + 1.G(n + 1.) - 16
bine ordonalc.
De exemplu: 4. Să se demonstreze că:
1) O mulţime finită este bine ordonată. a) dacă n:;;,,, 5, alunei 2 11 > 11 2 ;
2) Dacă m este un număr întreg oarecare, muJt.imea numerelor întregi, :r, x:;;,,, m, este bine
b) dacă 11 :;;,,, tO, atunci 2n > n3 •
ordonată.
Dacă A este o mulţime bine ordonată, putem aplica metoda inducţiei matemati,ce pentru o. Să se demonstreze inegalităţile urmăloare:
demonstrarea unei proprietăţi P{x), x e A. 1 1 1 13
a) __ + -- + ... + - > - , pentru n :> 2·
n+1 n+2 2n 24
Exerciţii
b) -- 1
1 +--+ ... + 1
> 1, pentru orice număr niilural n > 1:
n +1 n + 2 311 + 1
1. Folosind meloda inducţiei matematice, să se demonstreze că pentru orice număr natural 2n, - 1 1
1 3 < , pentru orice 11 � 1;
n, sînt �devărate egalităţile: c) -.- .
2 1, 2n Vin-I 1
n(n + 1
;-i) 1 + 2 + 3 + ... + 11 = L; 1 1 ' 1 -
1 +--= +--= + ... + ,;- < 2i/n, pentru n � 2.
2 d) V�< i/2 i/3 vn
b ) ·1 2 + 2 2 +3, + ... + n • = n(n + 1112n + 1) mate.malică formula
6 6• Să se calculeze suma urmă:oare şi apoi să se demonst!'eze prin inducţie
găsită:
4n 2 - 1
C) ·l •• + 3 2 + 5 2 + ... + ( 2n - 1) 2 = n ---; Sn =1 • 1 ! + 2 · 21 + 3 · 3 ! + ... + 11 • n l,
3
unde n'! = 1 · 2 · 3 · ... · n.
40
41

- ----- - -- -
��•- ____
__, r-
-• .... •.•ol. • _;,l�4',tl '.,.
7. Să se demonstreze că pentru n:), 2 este adevărală inegalitatea: Spunem că o mulţime împreună cu o ordine bine determ1:nată de dispunere a
l,a1+c12-t;- ... +anl..;la1l +la2I + ... +lan!, elementelor sale este o mulţime ordonată. Mai precis:
8. Să se calculeze produsul următor !;\i apoi să se demonstreze prin inducţie matematică formula Fie A o mulţime (finită) care are,� elemente. Mulţimea A se numeşte ordonată
găsită: • dacă fiecărui element al său i se asociază un anumit număr de la 1 la n, numit
rangul elementului, astfel incit la elemente diferite ale lui A corespund numere
Pn =
(1-:)(1-:)•··(1- n�), n�2. diferitt
Această asociere exprimă, mai exact, tocmai ordinea elementelor mulţimii A.
9. Să se demonstreze prin metoda inducţiri matematice inegalitatea Astfel, ordinea este următoarea: elementul căruia i se asociază numărul 1, elementul
(inegl\litatea Iul Cnuchy-Iluni11kovskl -Srhwa.rz): căruia i se asociază numărul 2, ... , elementul căruia i se asociază numărul n.
'2 + ... bn) Observăm că orice mulţime finită poate deveni o mulţime ordonată, adică
a1 + a2 + , .. + an2) ( b12 + ba
. '
'( 2 2 2
+ >, (a1b 1 + n.�b 2 + ... + anb11 l\ se poate ordona. Această ordine se poate da, pur şi simplu, numerqtind -elementele
unde .ai a2, ... , nn , b 1 , h 2 , ..• , b ri slnt numere 1·eale oarecare. mulţimii. Mulţimea ordonată obţinută o notăm cu (a 1 , a 2 , . . . , a n ), unde ordinea
10. Să se demonstrezr ră pentru urice număr natural n, avem: elementelor este dată de indici.
O mult.ime ordo'nată este caracterizată prin elementele din care este formată şi.
11) n 3 + 11n este divi1.ihil cu 6;
prin ordinea în care sînt considerate acestea. I
b) 7n - 1 este divizibil cu G;' ln consecinţă, două mulţimi ordonate sînt diferite dacă ele se deosebesc fie
c) 6�n-1 + 1 este el ivizihil cu 7; prin elementele din care sînt formate, fie prin ordinea lor.
d) 10n + 18n - 28 e$te rlivi1.ibil cu 27; In exemplul de mai sus am considerat, aşadar, două mulţimi ordonate diferite.
e) 9•1+1 - Sn - 9 este divizibil cn 16;
Un alt exemplu de mulţimi ordonate diferite este următorul: (1, 2, 3) şi (2, 1,3).
Mulţimile au aceleaşi elemente, dar ordinea in care· elementele sin t dispuse este
f) 7 ?n -· 1 esle divizibil cu 48.
_diferită în cele două_ mulţimi. Astfel, în prima mulţime 1 este pe primul loc, 2 pe
locul al doilea, iar 3 pe locul al treilea, în timp ce, în a doua mulţime 2 este pe
primul loc, 1 pe al doilea, iar 3 pe al treilea.
§ 2. Elemente de combinator 1cl

ţ n practică, a�es_ea, se ajunge la problema de ·a alege dintr-o mulţime oarecare 2.2. Permutări
ele obiecte subr_nul�1m1 de ele_mente care posedă anumite proprietăţi, de a dispune
elementele uneia sau ale mai multor mulţimi într-o ·anumită ordine ş.a.m.d. De Fie A o mulţime ,(finită) cu n elerp.ente. Această mulţime se poate ordopa
asemenea, _poate apărea problema determinării numărului tuturor submultimilor . ln mai multe morluri. Se obţin, astfel, mulţimi ordonate diferite, care se deosebesc
unei mulţimi, constituite după anumite reguli.' intre ele numai prin ordinea elementelor. Fiecare din mulţimile ordonate care se II
Pentru că în astfel de probleme este vorba de anumite combinatii de obiecte formează cu cele n elemente ale miilţimii A; se numeşte tlermutare a acestei mulţimi:.
ele se numesc probleme combinato1·ii. Domeniul matematicii în care se studiază Se mai spune că este o permutare a elementelor sale sau, încă, o permutare de
astfel de probleme se numeşte combinatorică. Combinatorica poate fi considerată. n elemente.
ca o parte a teoriei mulţimilor, orice problemă de combinatorică putînd fi redusă la Numărul permutărilor de n elemente se notează cu P n şi se citeşte „permutări
o problemă despre mulţimi finite şi aplicaţii. ,. de n". Avem:
. Ace_ a stă ramură a matematicii are �are importanţă pentru teoria probabili­ 1. O mulţime cu un singur element poate fi ordonată într-un singur mod,
tăţilor, cibernetică, logica m,atematică, teoria numerelor, precum si pentru alte deci P L = 1.
r �muri ale ştiinţ�i şi te�nicii. În continuare, .vom face cunoştinţă cu u'nele probleme 2. O mulţime cu două elemente A = {a, b} poate fi ordonată în două moduri.
simple de combmator1că. Se obţin două permutări: ·
In cuprinsul acestui capitol avem de-a face numai cu mulţimi finite. (a, b) şi (b, a).
_
Deci P� = 2 = 1 · 2.
2.1. Mulţimi ordonate 3.� Fie b mulţime cu trei elemente A = {a, b, c}. Permutările acestei mulţimi
sint : (a, lt, c), (a, c, b), (b, a, c), (b, c, a), (c, a, b), (c, b, a).
Rezultă P3 = 6 = 1 • 2 · 3. \
. Se consideră adesea mulţ îmi ale căror elemente slnt aranjate într-o ordine deter- Ne propunem, in continuare, să găsim numărul permutărilor unei mulţimi
mmată. Dll exemplu, alfabetul este o mulţime ale căr.ei elemente (litere) stnt date
într-o. anumită or9ine. Astfel _ cele 27 de lit�re ale alfabetului românesc sînt aranjate, date, adică numărul modurilor in care poate să fie ordonată o mulţime dată.
_ Pentru produsul primelor n numere naturale nenule se foloseşt.e, de obicei,
ele ob1ce1, în urmatoa,·ea ordine: a este pnma (nu urmează după altă literă), ă este
a doua (urmează_ clupă µrima), b este a treia (urmează după a doua) ş.a.m.d. plnă notaţia n I c!l,re se citeşte „n factorial":
laz care este ultima (după care nu mai urmează nici o Hteră). Elementele aceleiaşi 1·2·3· ... ·n=nl.
mul�in�i �e pot ?a şi'într-o altă ordine. De exemplu, este posibil ca literele alfabe­
t�lu1 su fie a1·an3ate într-o ordine inversă celei clintii, astfel: prima literă să fie soco­ In ceea ce priveşte numărul permutărilor, avem:
tită z, � doua să_fie x, ş ..a.m.d. pînă la ultima, a 27-a literă, a. Sint, evident, şi alte
modun de aranJare a literelor alfabetului. Te o re m a 2. 2. 1. Oricare ar fi n ;;l!= 1, număr natural, Pn = ni (1)

42 43

D__emonstraţie. Vo!fl demonstra teorema prin metoda inducţiei mate- Mulţimile ordonate care se formează cu elementele unei submulţimi oar�care
matice. Sa notam cu P(Ti) egalitatea (1).
V

a unei mulţimi finite A, se numesc submulţimi ordonate ale lui A, sau aranjamente ..
1 ° P(1) este adevărată, deoarece am observat mai înainte că P1 = 1 = 11
2° Să arătăm că P(k) => P(k + 1).

Mai precis:
Dacă A este o mulţime cu n elemente, atunci submulp:mile ordonate ale lui A,
Să ordonăm in toate modurile posibile o mulţime cu k + 1 elemente. Oricare din
cele k + 1 element� �le r_nulţjmii poate om_ipa ultimu� loc, �l (k + 1)-lea. Se obţin
a"îndJiecare cîle k elemente, unde O < k < n, se numesc aran,iamente de n elemente
astfel k + 1 moduri diferite de a ocupa ultimul loc. Sa considerăm unul din ele în
luate cite k.
Observăm că două aranjamente de n elemente luate cîte k se deosebesc prin natura
care un element ales al mulţimii va avea rangul k + 1. Eleinentele rămase �are
sint în _ n u.mă� de k, tre�:uie să ocupe primele k locur_i, iar aceasta se poate face în p 11
elementelor ori prin ordinea lor. Numărul aranjamentelor de n elemente luate cite k •
se notează A� şi se citeşte „aranjamente de n luate cîte k".
moduri diferite. Se �bţm, aşadar, (k + 1)P11 moduri de a ordona o mulţime care are
k + 1 elemente. Dem P11 +i = (k + 1)P11 • Dar cum P(k) este i:ţdevărată, avem P11 = k l
. Din exemplul de mai înainte rezultă:
de. unde P k +i = ('Ic+ 1)k! = (k + 1)!. Conform metodei inductiei matematice A�= 12.
teorema este demonstrată.
C�nvenim să considerăm că mulţimea vidă poate fi ordonată într-un singur Ne propunem, in continuare, să găsim o formulă pentru calculul numărului A�.
mod adică P O = 1. Deci, definim O! = 1. Observăm că A;, = n.
Intr-adevăr, un element din cele n elemente poate fi ales în n moduri, iar cu
Exemple acest element ales se formează o singură mulţime ordonată.
Formula care exprimă A(; în funcţie de nşi k, este dată d'e următoarea teoremă.
1) Să dăm in tabelul următor valorile lui n I, pentru 1 <:;;;: n ..; 10
Teorema2.3.1. Dacă k şi n sînt numere naturale astfel încît O < k < n, atunci:

I I I
n ni n ni
A� = n(n � 1)(n - 2) ... (n - k + 1). (1)
1 1 6 720 Demonstraţie. Să considerăm mai întîi O < k < n şi 'sa arătăm A:;+ 1 =
2 2 7 5 040 = (n - k)A:\. Intr-adevăr ca să repartizăm oricare k + 1 elemente, luate din n
3 6 8 40 320 · elemente date, pe k + 1 locuri, se pot lua mai intîi oricare k elemente şi aranja pe
4 24 9 362 880 primele k locuri. Aceasta se poate face in A�', moduri. I n fieca11e din_ acl)ste cazuri
5 120 10 3 628 800 rămîn (n - k) elemente. Oricare din aceste elemente se poate pune pe al (k + 1)-lea
loc. Astfel, în fiecare din cele A� moduri de aranjare a elementelor pe primele k
2) Cite numere difPrite se pot forma din.cir,:ele: locuri, obţinem (n - k) posibilităţi prin care al (k + 1>lea loc este ocupat de unul
din cele (n - k) elemente rămase. Prin urmare, avem A\'1 +1 = (n - k)A�.
o, 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, -8, 9 Avînd în vedere că A},= n, deducem succesiv:
ai;tfel ca orice număr să conţin1 toat� cifrele şi doar o singură dată fiecarf' cil'ră?
Soluţie.- Din numărul mulţimilor ordonate cari\ au ca rlementc cele 10 cifre trebuie să A;,= n(n - 1), M, = n(n - 1)(n - 2),
scădem pe c�le care au pe primul loc cifra o.
Deci obpnem A�', = n(n - 1)(n - 2) ... (n - k + 1).

numere.
101 - 9! = 9 · 9! = 1 · 2 · 3 · 4 · 5 · 6 · 7 · 8 · 92 = 3 265 920 Să dăm o altă formă formulei (1). Produsul n(n - 1) ... (n - le+ 1) se poate
scrie sub forma:
3) În cite moduri poat.e fi ordonată mulţime'l {1, 2, 'l, ..., 2n} astrei \ncitfiecare numă� �(n - 1) ... (n - le+ 1)(n - le) ... 2 · 1
par să aibă rang par?
Soluţie. Fiind n locuri de rang par, rezultă că numerele pare de ]a 1 ]a 2n, care slut (n - k,)...2 · 1
tot în număr de n. se pot ai;eza p!' locuri de rang par în n I moduri. Fillcărui astrei de mod de . n! .
aranj�re a numere1or pare li corPspund n I moduri de aranjare a numerelor impare pe Jocuri de adică sub forma ----. D eCI •
ranii; impar. De aceea numărul total al permutărilor de tipul cerut este egal cu n ! . n ! = /,t!1 2 , (n - k) !

A,,,,-
-
n!
(2)
2.3. Aranjamente . (n - k)!

. . 1. Fie ?a�ă o mulţime -1, cu n elemente: Dacă m. < n, atunci se pot forma
Pentru k = O formula (2) dă
diferite 1:11u!_ţim1 ordonate cu cite m elemente fiecare, in care intră numai elemente A�= 1.
ale mulţm�n A. De exemplu, din elementele mulţimii {a, b, c, d} se pot constitui
12 mulţimi ordonate, avind cite două elemente fiecare: Acest lucru este adevărat, deoarece O-:'ice mulţime conţine mulţimea vidă, despre
care am convenit s-o considerăm ordonată într-un -singur mod.
(a, b), (a, c), (a, d), Pentru k = n fo-;mula (2) dă
(b, a), (b, c), (b, d), I

(c, a), ( c, b), (c, d), A�= n! = P ,..


(d, a), (d, b1, (d, c). Aşadar formulele (1) şi (2) sînt adevărate pentru orice Ic, aslfel incît O � k � n.
44 45

I • -·-----· ._, � _,;,,.,>..-- ••,r ,, -----�-�----- - ----- _ --- � __ _ _______


E.umple 2.4. Combinări
1) În cite moduri pol fi aşeza\i 4. elevi pe 25 de locuri?
1. Fie mulţi mea A • • {a, b, c} şi să considerăm toate submulţimile sale. Acestea
Soluţie. Numtirnl cănLat esle egal cu sint:
A�s = 25 · 24 · 23 · 22 = 303 600. 1) mulţimea vidă: 0;
2) submulţimi avînd fiecare cîte un element : {a}, {b}, {c};
2) Cîte numere naturale nenule diferite se pol forma cu cifrele O, 1, 2, 3, 4., dacă în fie­ 3) submulţimi avlnd fiecare cîte două elemente: }a, b}, {a, c}, {b, c}.;
• care astfel de număr, orice cirră intră cel mulL o dală . 4) mulţimea totală: {a, b, c}.
Aşjl.dar mulţimea A = {a, b, c} are opt submulţ,imi, dint.1·e care: trei sub­
Sol11ţie. Cu 5 cifre se pot forma A�= 5! Aranjamente diferite. Dar aranjamentele care
mulţimi cu cite un element, trei submulţimi cu cîte două elemente, o submulţime
încep cu O, în număr de J\1, dau numere ele 4 cifre. Aşadar sint cu trei elemenLe si multimea vidă.
Ag - Ai = 5 · 4 · 3 · 2 · ·l - 11 • 3 · 2 · 1 = 96 ln continua're vo� rezolva următoarea problemă:
Fiind dată o mulţime finită cu n elemente� să se calculeze,/ numărul submul­
numere c11 5 cifre. Numărul numel'elor cu 4 cifre care se pol forma cu cifrele O·, 1, 2, 3, ,,, este ţimilor sale avînd fiecare cite k elemente.
egal cu At din c1-1re scădem nurni'u·til aranjamentelor care încep cu O , l>are este egal cu Dacă A este o mul(1Jn.e cu n elemente, atunci submulţimifr lui A aCJînd fiecare
J\:.Deri numere cu 4 cifre sînL în nurntlr dl' cite k elemente, unde O < k < n, se nume,c com.J.>inări de n elemente luate cite Ic.
Numărul combinărilor de n elemente luate cîte k se notează c:;
şi se citeşte
Ai - A� = 5 · 1, · 3 · 2 - 1, · 3 · 2 = 96. ,,combinări de n lua te el te k" *.
Din exemplul de mai înainte rezullă:
Îi1 mod analog, numărul nurnerelo1· diferite de 3 cifre, 2 cifre şi o cifră vari respectiv:
A; - A�= t,8, A�:-- Al= '16 �i 4. cg = 1, ci = 3, q = 3, c� = 1,
iar cg + + +
q q Ci = 8 = 23 (acesta este numărul tuturor submulţimilor
I

Deci se pot l'orma 260 numere. mulţimii {a, b, c}).


Ne propunem în continuare să găsim o formulă pentru calculul numărului C�,.
2. A plicaţip la numărul fiincliilor injecti/Je şi bijecti/Je Observăm că C?, = 1 deoarece fiecare mulţime A are numai o submulţime
Să notăm Nm = {1, 2, ..., m}. fără nici un element şi anume mulţimea vidă. Apoi, C}, = n deoa·rece o mulţime
Să presupunem că B esl.e o mulţime cu n elemente (m < n). Atunci fiecărei cu n elemente A = {a1 , a 2, ... , a11 } are exact n submulţimi cu un singu1· element,
funcţii injective f: Nm - B ii corespunde o submulţime ordonată a lui B, care �dică submulţimile de forma {a 1 }, {a 2 }, ... , {an}· Formula care exprimă C';, în funcţie
este formată din elementele b 1 = f(1 ), b 2=f(2), ..., bm =f(m) (toate aceste elemente qe n şi k, este dată de următoarea teoremă.
\
sînt diferite între ele, după injectiviLatea funcţiei f). Invers, fiecare submulţime Te ore ma 2. 4. 1. Dacă k �i n sînt numere naturale, astfel incit O < k < n, atunci
ordonată, avind n't elemente, a lui B, defineşte o funcţie injectivă f de la Nm la B,
prin care f(k)= b". '' _ nI n(n - 1) .. , (n - le + 1)
C -
· (1)
Este clar că în loc de Nm se poale lua orice mulţime A cu m. elemente. " /c!(n - k)! - /c!
Astfel, numărul funcţiilor injcctiCJe dPf1:nite pe o multime A cn m. elemente cn · Demonstraţie. Fie A o mulţime cu n elemente. Să considerăm toate
CJalori într-o multime B cn n elemente (m < n), este egal cu. numărnl submulţimilor submultimile multimii A care au Ic elemente. Ordonăm fiecare dintre acesLe submul­
ordonate, aCJînd cite m. elemente, ale lui B, adică cu A;�. ţimi in' toale modurile posibile. Obţ,inem asLfel, toate submulţimile ordonate ale
Dacd. m = n, adică A şi B all acelaşi număr n de elemente, atunci orice funt:­ lui A, .care au cîte /c elemente. Numărul lor; după cum ştim, este A\,. Dar cum
ţie.f : A - B care este injecli/Jă, este neapărat bijecliCJ ă. numărul tuturor submul�imilo1· lui !l avînd /c elemente este egal cu C'�-, iar fiecare
Rămîne de arătat că feste smjectivă. Să presupunem prin ,absu rd că f nu este din acestea se pot ordona in P h moduri, rezultă că A�, = C� · P k . Din această
surjectivă. Deoarece feste injectivă, adică la elemente diferite din mulţimea A egalitate rezultă că
corespund prin f elemenLe dil'eriLe din mulţimea B rezultă că mulţimea f(A) = A l,·
= {f(x) I x E A} are n elemente. Deoa1·ece f nu este surjectivă, există un· element c1'• =_2'.·
li
p lt
b E B astfel incit f(a) =I- b penLru orice a,E A. Deci b e f(A) şi astfel f(A) are mai
puţin cl� n elemente; contradicţie. AceasLă contradicţie arată că feste. neapărat n!
surjectivă. Deci f esLe injectivă şi surjecLivă, adică bijecLivă.
I nlocum
· d V V "le A1n' -
în aceasta f ormu1 a expresu - ---- P k = lic .,I obţmem
·
(n - Ic) I
Avind în vedere cele de mai înainte, rezultă că numărul funcţiilor bijectiCJe ni
drf1:nite pr o m11lfim1• A r11 11 r-lf'lnenlc cu CJalori într-o mulţime B tot cu n elemente C�= ----­
este egal CI/ A!; = Pn, wliâi 11 !. k!(n - k) !
În parLicula1·, dacă A = B rezultă că numărul funcţiilor bijective definite_ pe ceea ce se mai poate scrie:
·o mulţime cu n elemenLe cu Yalori în ea însăşi este egal cu numărul permutărilor ''-- n(n - 1) ... (n. - k
C ,,-
+1)

_____
mulţimii A, adică P n = n !. le!
Din acest moli,,, de obicei, o funcţie bijectivă definită pe o mulţime cu valori __.,
în ea însăşi se numeşLe permulAre a acesLei mulţimi. �' Numărul C� se mai notea1.ă (�).

46 47
,.
De exemplu,
Sensul acestei afir ma ţii �ste următorul. Fie A o mulţime cu n elemente.
25 · 24 · 23 ·22 Fiecărei submulţimi X cu k elemente a lui A îi asociem o submulţime bine deter­
C245 -- ---�-- = 25 · 23 · 22 = 12 650.
1. · 2 · 3 · !t minat§., cu (n - k) elemente, a mulţimii A, şi anume CX (complementara lui X).
Exemple Prin această asociue, unei submulţimi cu (n - k) elemente îi corespunde o singură
submulţime c u k elemente. Aşadar, numărul submulţimilor cu k elemente ale lui A
1) În cite moduri se poate alcătui din 9 persoane o comisie formală din 5 membri? este egal cu numărul sub mulţimilor sale cu (n - k) elemente. Această afirmaţie
Soluţie. Pentru a avea loate cazurile posibile trebuie să consider/lm toate submulţimile se exprimă, de altfel,_prin egalitatea (1).
formate din cite 5 elemente, ale unei mulţimi formate din 9 elemente. Numărul căutat esle 2° Pentru orice număr natural n � O este adtwărată egalitatea
d= 9·8·7·6-s = 126_ C� + C� + C;, + ... + C� = 2n . (2)
1·2·3·4·5 ·
Drmonslraţie. Suma din membrul sting al egalităţii reprezintă tocmai
2) La un turneu de şah au participat n şahişti, şi fiecare 2 şahişti s-au lnlîlnit o dată. numărul tuturor submulţimilor unei mulţimi cu n elemente. Egalitatea (2) rezultă
Cite partide s-au jucat în turneu? din teorema următoare:
· Solii/ie. Numărul partidelor este egal·cu numărul submulţimilor formalo din cite două Te o r e m a 2. 4. 2. Numărul tuturor submulţimilor unei mulţimi formate din n ele­
clemente ale unei mulţimi cu n elemente, adică mente este egal cu 2n .
�= n(n-1)
C Demonstra{ie. Vom aplica metoda inducţiei matematice. Să notăm cu
P(n) afirm·atia teoremei.
' 1) Afir�aţia P(n) este adevărată pentru n = O, deoarece mulţimea vidă
�) Să se găsească numărul diagonalelor unui pol'igon convex cu n laturi.
Solnţie. Virl'urile poligonului formează o mul�ime de n puncte în plan, necoliniarc cîte 3. are o singură submulţime şi anume ea însăşi.
Numărul diagonalelor �i al laturilor poligonului este egal cu num/lrul submulţimilor rormate din 2) Să demonstrăm că P(k) � P(k + 1), adică din aceea că o.mulţime formată
cite două elemente ale unei mulţimi <;u n clemente, adkă din k el1•mente are 2 1t submulţimi rezultă că o mulţime formată din k + 1 elemente
are 21<+1 submultimi.
_ n(n - 1 l •
C2n- Fie o mulţi�e B formată din k + 1 elemente:
B = {b 1, b 2 , ... , b 10 b k +i}
Scăzind r·elc n laturi din aL"est număr, ob\.incm:
şi fie următoarea submulţime a lui B:
11(11 - 11 n(n - :J)
- n - --'---- '
:.! 2 •- B' = {b 1 , b 2 , ... , b1i }-
care reprezintă numărul dia�onalelor unui poligon conex L'II n J:1turi. Cum- P(k) este adevărată, rezultă că B' are 2 1t submulţimi. Din fiecare submul­
'•) În cite puncte se intersectr.az/l diag-onalcle unui poligon ronvex cu n !aluri, dacă oricare ţime a lui B' se obţine o nouă submulţime a lui B prin adăugarea elementului b h+i,
trei dintre ele nu sint roncurcnle? deci se obţin astfel, încă 21t submulţimi ale lui B. ln total sint deci 2 1t + 2 1t = 2h+l
_Soluţie. �<'iecărui punct <le ihtrrsecţie a două diagonale ii corespund 1, virfuri a-le poligo­ submulţimi ale mulţimii B. Conform metodei inducţiei matematice teorema este
.
nilu1, demonstrată.
'. ia'. ' la or1�_are4 vir[uri ale poligonului le corespunde un punct _de intersecţie (p11ncL11l de
1ntersecţ1e al diagonalelor patrulaterului cu vir[urile în cele4 punrle). De ac:eea numărul tuturor 3° . Formula de recurenţă pentru calculul numărului de combinări. Pentru orice k
punctelor de intersecţie este l'gal cu numărul posibilităţilor ele a alege4 drl'uri din cele II virl'uri, şi n astfel îndt O � k < n, este adeCJărată egalitatea:
adicil: ' C� = C'�-1 + C�=t- (3)
ct = n(n - 1) (n - 2) (11 - 3) = tt(n - 1) (tt - 2) (n - 3) Demonslraţie. Cu ajutorul formulei pentru Ct, avem
1 · 2 · U · 1, 24
(n -1)! (n -1)!(n --le)
2. CîteCJa proprietăţi ale numerelor C� c�-1 = -
Numerel_e �� au o _serie �e J?rOprieLăţi imp�rtan_te. Ele exprimă diferiLe relaţii lc!(n - k- 1)! k!(n - k)I
.
intre submulţ1m1le unei mulţ1m1. Aceste proprietăţi se pot <lemonstrc1 direct din (n - 1)! (n - 1)1k
formula pentru C�. Mai instructive sint însă demonstratiile' bazate pe rationamente
'
ck-J --
n-i - (k
-
cu mulţimi. - 1) ! (n - k) ! k!(n - k) I ••
1° Formula combinărilor complementare. Dacă O � k � n, atunci este adeCJă­ lnlocuind aceste valori în partea din dreapta a formulei (3), obţinem
rată egalitatea:
C�_1 + C�=� = (n - !) ! (n - k) + (n - 1) !k = (n - 1)! (n - k + k) _
(1) k!(n -k)! kl(n -k)!\ k!(n - k)I
Demonstraţie. Cu ajutorul formulei pentru C�; avem n!
- = c�.
ni. n!
= ---------- = cn-k k!(n - k)!
Ck11 -
kl(n-k)l " .
-
(n-k)![n-(n-k)]I Egalitatea (3) este demonstrată.
48 49
4 - Matematică - Algebră, ci. a x-a

..__ • .:• _.#••-.ii I ��- -�----- c-- - -- - -


Să dăm o altă demonstraţie formulei (3) făcind un raţionament. cu mulţimi.
Să conside­ y
răm 1in element oarecare a al unei mulţimi A, formata din n elemente şi toate submulţi şi vert.icnle. De acP.ea numărul tuturor aer.stor drumuri
mi.le mul-
ţimii A. format.e din cîle k -elemP.nle. Numărul a0eslor sul)mulţimi este egal cu C�. este egal cu numărui tuturor posibilităţilor prin rare M,
Submulţimile' ft;f(k,n-10
(·u k eleme,'lte ale lui A le împărţim în două clase (disjuncte): submulţimi care din n segmente se pot alege k segmenle orizontale,
conţin pe a şi
submulţimi care nu conţin pe a. Numărul submulţ,imilor din prima �lasă este egal adică c�.
cu c�:½, Remarcăm ră n este suma coordonatelor punc-
M,
deoarece fiecare astfel de submulţime se obţine prin adăugarea elementului a la o 5ubmulţim
e oare­

-
care cu (k - 1\ elemente, a mulţimii A. Numărul submulţimilor din a doua clasă este tului M.
egal cu S-ar putea considera n�mărul posibilităţilor de
C�_1, deoarece fiecare astfel de submulţime este o submulţime cu k elemente, a mulţimii,
A - {a}. Deci: alegere a (n - k) segmente verticale din cele n segmen-
te "i
' atunci oblinem
y numărul c!; k •
· · Astfel, am stabilit geometric formula rombrna· • < o lf
4° Triunghiul lui Pascal*. Formula (3) a punctului precedent permite să I< 11-k
calculăm C�, ştiind C��-l şi C�:}. Cu ajutorul -ei se pot calcula succesiv numerele C!, rilor complementare: C11 = C11
mai întîi pentru n = O, 'apoi pentru n =1, pentru n = 2 ş.a.m.d. Valorile nume: .Să demonstrăm în acelaşi fel formula de nwurenţă Fig. 11.2
relor C�� le scriem sub forma unui tabel triunghiular care se numeşte triunghiul; pentru calculul n•1mărului de com�inări.
lui Pascal: Să consi:1erăm reţeaua din t'1,u1'a 11.2, pc care t'igurăm punctele M1(k - 1, 11 - 1) '
1 n=O şi 11-I,(k, n - k - 1). . ·. .
1 1 Rezultă că numărul tuturor drumurilor m1n1ma 1 e ·care unesc O(O , O), cu Jll(k • 11 - .k)

·I
n=1
1 2 1 -n = 2 este eh.11 Toate ace,te drumuri le împărţim in două clase (clisjuncle): clrum'.t ri ca_re l_rcc p
rrn '
1 3 3 1 • • 1 1 1 1 • C,um suma
, coo1·d 1atelor
01 1'1ccăru ia <lin pune·
n=3 Punctul ]'vf 1 şi drum Jri, care trec prin punctu · '. .
1 4 6 4 1 n=4 · 1\1 1 esle c•11-1, lat' numă-
k
tele 1111 şi Jvl, este 11 - 1 rernltă că numărul d rumuri·1 or 9are trec prlll
1 5 10 10 5 1 n=5
I
rul drumurilor care trec prin J\1 2 esle c(;:L de unde rezultă
In linia a (n + 1)-a a tabelului sînt aşezate tn ordine numerele C�, q, C�, ... , C�. 1 k h l,-1
Avem. C� = C� =1, iar numerele rămase se calculează cu ajutorul formulei de C 11 = C,,-1 + C11-1·
recurenţă.
Intrucît numerele C�:\ şi C�_ 1 sînt dispuse in acest tabel tn linia precedentă E.x reiţii
celei în.care se găseşte C�, la stînga şi la dreapta acestuia, atunci pentru a obţine C�
adunam numerele din linia precedentă care se găsesc la stînga şi la dreapta sa. De
exemplu, numărul 10 din linia a şasea se obţine adunînd numerele 4 şi 6 · din linia
precedentă.
.. Permutări

1. Din elementele mulţimii Ară se formeze·toale permulil.rile posibile, dară:


3. O interpretare gEometrică pentru numerele C�
Fie numerele naturale k şi n astfel Incit O ,,;;; k ,,;;; n. 1n continare se va·. da o interpretare a) A= {2}; c) A= {:t., �. y};
geometrică intere!'antă a nnmărnlni C�. . b) A= {4, 5}; d) A= {i,, b, c, el}.
Fie planul xOy şi punctul M(k, n - k). Notăm cu M' şi M", puncl�le de coordonate I

(Ic, O), respectiv (O, n - k). Realizăm reţeaua din figura 11.1, cu pătrate de latură 1 (adică, 2. Să se simplifice expresiile:
un Ol
1
caroiaj al dreptunghiului OM'MM"cu pătrate de latură 1). Acestea sînt în număr de �131 ,ii (,1 -3)!. 'I
k · (n - k). a) 6! + ii; b) 91 - 8!; c) 2101; d)---; e) r)-----
Vîrfurile celor k • (n ...:.. k) pătrate se numesc (n - 2)1 in - fi)!' 11! (11 + 2)!
., nodurile reţelei. Numim drum pe re/ea o linie 3. Să se rezolve ecuaţiile:
•.A. .. frinlă care uneşte două noduri oarecare ale re­
ţelei :;;i este formată din laturi succesive aţe pă­ (
a) n+
2)!
= ?2; b)
ni 12n!
c)
·1
(11
1
+ 1)1 (n + 2)!
tratelor reţelei. ni (n-4)1 (n - 2jl n!
li
Se pune problema determinării numă­
4. Să se rezolve inecuaţiile:
rului drumurilor pe reţea minimale (cele mai
,, scurte) care unesc punctul 0(0, O) cu punctul ln-1)1<:i (n+2l1 ·-< 000
a) ; b) 1 .
M(k, n - k). ( n - 3) I (n + 1) ln + 2)
Se obsurvă că un drum pe reţea minimal,

.
6. 1n cite mofori se pot aşeza pe un raft patru cărţi?
care uneşte O cu M, este ·rormat din k + (n - ·
·- li) = n segmente 1_de lungime 1}, dintre care 6. Un tren de persoanP are zece vagoane. t n cite mod1111.- p o t r1 a5e-rnte
· vao-oanel
" e ,peni ru ro1-
marea tren ului l
k segmente orizontale şi (n - k) segmente ver­
(J
tirale. DrumuriJ_e diferă tnlre ele doar prin or­ 7. tn cît.e moduri poale fi ordcinalr1 mulţimea {1, :.!, ... , ,i}, astrei ea numeri>lc 1, 2, 3 să s l ca
,
Fig. 11.1 la rînd �i în ordine crescăloare? '
dinea de succesiune a segmentelor orizontale
s. Fie dul� 0 mulţime A. cum elemente şi o mulţime B cu n elpmente. �ă se_ găseasră 11un.:�i r��l­
* Blaise Pascal (1623-.1662), matematician francez. de permutări al mulţimii Au B, ast.rel incit primul element al unei astlel cir permulă
fie clin A, iar ultimul să fie din B. An B = 0.
50
51
4•
O. C.lte elemente trebuie să conţină o mulţime, astfel încît numărul permutărilor acestei mul-­ _A în clase (dis­
28. Sa dă O m·Jlţime A care are n elemente. Împărţim toate sub_mulţimile lui
ţimi să fie cuprins între ;,00 şi 1 OOO? juncte), punînd în aceeaşi clasă toate submulţim ile lui A care au acelaşi număr de cle­
10. Din cirrel,? O, 1, 2, 3, 4, .5 se t'o,·mează toate numerele cu şase cifre astfel încît în fiecare clase est.e cea mai numeroas ă?
mente. Care din aceste
num:ir să nu fie cifre identice . Cite numere se pot obţine?
11. În clle moduri pot ri a';;ezate n persoane la o masă circulară? 2!1. S.i se rezolve inecua\.iile:
a) c� < r�,;- c) C�o 1 < C�o;
b) c�, > el,; d) Cîi; > Cîa·
12. Să se scrie toate aranjament.ele de cite 4 elemente ale mulţimii {,,, b, c, tl, e}.
Aranjamente 2

80. Să se rezolve sistemele de ecuafii:


rn. Cite numere naturale nenule-diferite se pot forma cu cifrele O, 1, 2, 3, dacă în fiecare astfel
1t-1 n- 1 k
t!e număr, orice cifră intră cel mult o dată. xCn -2+-y=­
u. O grupă de studenP trebuie să programeze patru examene în timp de opt zile. ln cite k-1 n-1
b) l
moduri se poate face aceasta? Dar dacă ultimul examen ·se va da în mod obligatoriu în ziua k-2 n -1 k"- 1
a opta? xCn-2 - -·-- '!I = -­
k _ n-1
16. Cei treiwci elevi ai unei clase au schimbat fotografii între ei. C lte fotografii au fost nece-
sare? 81. Să se deducă egalităţile:
16. Să se calculeze: a) Cn = Cn-2 + 2C,,-2 n-2,
''-2
I· k k-1
+ ck-� •
k h·-1
+ Ck-2.
A,,+ A 11
k

(2n + 1) !A�n b) c,; = C,,_3 + 3Cn-3 + 3cn-3 11-3•


a) c)
k-1
A�:ţi + A�+!
A2n -1·(2n- k) I
G fi

c) Co+C1o+C11+ ... +c920 -21·



h)

17. Să se afle 11., dacă:.


A:, I = c10

2. Din t l persoane, dintre care 7 bărbaţi şi 4 femei, se for �eaz.i o delegaţie alcătuită ?in 5 p�r
9 9 9

+ 21 ! .;
al A� = 18A�_2; " b) An -An =109: c) = 132. soane dintre care cel puţin două femei. În cîte moduri se poate forma această delegaţie·
\
10 8

A� A�·(n-lr)I.
ln

18. Ştiind <'ă numărul aranjamentelor de n elcment.e luate cîte k este egal cu de p ori numărul [.,.
aranjamentelor de n elemente luate cîte k- 2, să se găsească n.
_
l B

111. Ră se scrie toate submulţimile mul\imii A şi să se găsească numărul lor, dacă:


Comllinnri 3:1. Binomul lui Newton

i!J A= f:J, t,}; b) A= {7., (3, y, S}.


Dacă a şi b sînt numere, sînt bine cunoscute formulel e :

(a + b)2 = a2 + 2ab + b 2 ,
(a + b)1 = a + b,
20. În dtc moduri, din 30. elevi, poate fi ales un comitet format din 3 elevi?
21, Fiind date n puncte, a,tfe\ înciţ oricare trei dintre ele nu sînt coliniare, să se găsea�că .
(a + b)3 = a3 + 3a2 b + 3ab + b .
numărul dreptelor care se pol duce unind punctele două cîte două.
/' 2 3

22. Cite numere de cît� patru cirre se pot forma a5tfel Incit în l'iecare număr o cifră să fie mai
IT\'1l'e decit precedenta? Dar dacă fiecare cifră este mai mir.ă decît precedenta? 2
(a+ b)4 =(a+ b)2(a + b) şi (a+ b) =-c (n + b)2(a + b)
li' De ase me nea, se calculează fără di�icultate

23. ln plansint. date n puncte, din care în afară de /r puncte care sînt situate pe aceeaşi dreaptă,
5 3

oricare trei puncte nu sînt coliniare. Se cere să se afle:


a) Prin cîlc drepte se pot un i aceste puncte? (a + b)4 = a4 + 4a3b + 6a2 b 2 + 4ab3 + b4,
ş1 se obţin e

b) Ctte triunghiuri diferite, cu virfurile în aceste puncte, există? + b5 •


2-l. ln rîte moduri se pol forma echipe din cîte t, elevi şi 1111 profesor, dacă sînt 20 de elevi �i
(a + b)s = a5 + 5a4 b + 10a3 b 2 + 10a2 b 3 + 5ab4
3 profesori'? formule sint
2ă. La 9 c\a3e trebuie repartizaţi 3- profesori de matematică l'iecăruia reparlizîndu-i-se cîte 3
Observăm că, coe ficienţii din membrii din .dreapta acestor
_ �i Im. Pascal vezi. § 2,
clase. În cite m·oduri se poat.e face reparlizarea?
e gali cu numerel e din linia corespunzătoare a
trrnnghrnlm (

20. S,'i se caku leze:


pct. :2.4). i
Vom arăta că pentru orice număr natural n este adevarata fo_rmu a
v v

a) CÎo; c) ,,+·1.
e) Cn-1t, (a+ bt = C�an + C!,a -lb + ... + c;:ia -mb + ... + C�b , (1)
) n n m n

b) cU; d) C�oo +Ci5o; f) Cio


c�:ţl;
+ do; se numeş te
27. Să se arie n, dacă:
care se nume şte j'ormula lui Newton*. Membrul drep t al egalităţii (1)

c� = 5n(n-3);
dezroltarea bâwmu lui la putere. · .
a)
. . .
Vom de monstra formula (1) prin metoda mducţ1 ei matematic e .
6 Notăm cu P(n) egalitatea (1), pe ntru un n dat .
1 .
b) d + C� = n(n - 2); "' Isaac Newton, matematician şi fizician englez a trăit intre anii 16 ,3-1727

52 53

. - -- • _. ;.>' ,,.,. • l
----------- -. -
1) P(1) este adev.flrată, deoarece 5. Termenul C�a n-kbk , a'dică al (k f 1)-lea termen din egalitatea (1), se
(a+ b)1 = a+ b = Cîa + C}b. numeşte termenul de rang le + 1 şi se notează cu Tk+ 1•• Aşadar
2) Rămine să arătăm că pentru orice număr natural k ;;i, 1, avem P(k) => Tk+l = c��an -kb lt, le= o, 1, 2, ... , n.
= P(k + 1). Termenul Tk+l se mai numeşte termenul general al dez()oltării, deoarece
Fie deci adevărată P(k), adică dind lui k valori de la O .la n, găsim toţi termenii dezvoltării.
(a+ b)1' = C?,ak + q a11.-1b + .:. + C'f:ak-mbm + ... + Ctbk. De exemptu, T 1 = C�anbo = C?,an este primul termen, T2 =C;,an-- 1 b este
I al doilea termen, T3 = C;,a"- 2b 2 este al treilea termen etc.
Să arătăm' că este adevărată ,P(k + 1). lntr-adevăr, avem Se' poate stabili şi o relaţie de recurenţă intre: termenii succesivi ai. dezvol­
(a+ b )k+l =(a+ b)k (a + b) =(qa" + qah-lb + ... + crak-mbm +
tării (1).
Avînd în vedere că
+ ... + CZbk) (a+ b) = qa Hl + Cfakb + ... + q:•+iak-mbm+l + ... +
. + ttab" + C�akb + ... + C;:'ak-mbm +l + ... + c;:i- 1abk + C�bk+l =
= qaHl + (q + q)akb + ... + (C;:' + C;:'+1)ak-mbm +l + ... + rezultă că
+ (Ct-1 + C�)abk + C�bk+l. · n-lc b n-lc b
Tl<+Z = C''+l n-ll l ll+
n a - b l= -
--C'' a1i-libh _ =___ . _. T1i+i •
Deoarece
' Ic + 1 " a k+1 a
q = 1 = q+1; C¾ + q = q+i, ... , cr + c;:i+- 1 = c;:i.tl, ... q Deci
· ... , ck- 1 + Ck'' = ckk > ckk = 1 . = c 1'.L 1,
/I +l k+l n-k b
obţinem: T11 + 2 = ---. - · T1,+1• (3)
k+1 a
(a+ b)k+l =q+ lak+l + Ck+lakb + ... + cr-tlak-mbm+l + ...
... + C:;+iabk + C¾+lbH1• ObserMţie. Să se facă distincţie între coeficientul unui termen al de:"ol­
tării după formula lui Newton şi coeficientul bin.omial al aceluiaşi termen. De e xemplu,
Folosind metoda.inducţiei matematicii, urmează că P(n) ete adevărată pentru în dezvoltarea
orice număr natural n ;;i, 1. Formula lui Newton este astfel demonstrată.
(a+ 2b)4 = a4 + 8a3b + 24a 2b 2 + 32ab 3 + 16b4
_Exemplu. (a+ b) 6 = c2a 6
+ da5
b + da b +
4 2
c:a 3 3
b + cta b' + C�ab +
2 5
c:b•.
coeficientul celui de-al patrulea termen al dezvol Lării este 32, iar, coeficientul său
Avem: binomial este Cl = 4. . _
o s 1 6 2 fi·5 ·9 6·5·4 = 20.
Cs = 1 = Cs; Cs = - = 6; Co= = 15; Cc= ---
1 1·2 1·2·3 Să dăm în �ontinuare cîteva exemple şi aplica/ii.
ci =
_
d = 15 (fiind combinări complementare). 1) Să se g:l.,ea,că termenul al cincilea al dezvoltării

C� = d = 6 (fiind combinări complementare). (v;;- + /1/?)10_


Deci: Solrt/ie. Termenul căutat îl g.1sim folosind rormula {2)
(a+ b) 6 = a6 + 6a 5b + 15a 4b2 + 20a3b 3 + 15a 2b4 + 6ab5 + b6 • T,, = do(i/';)l0-4(iVx 2 ) 4 = 21nx• /1/3:'.
Coeficienţii C�, C�., C�, ..., C� din formula lui 'Newton se numesc coeficienţi 2) Să se g;isească ran�ul termenului' care conţine pe_· x1 din dezvoltarea
binomiali. Aceştia slnt, evident, in număr de n + 1.
Asupra formulei lui Newton facem citeva observaţii de bază.
1. In dezvoltarea (a + _b)n, după formula lui Newton, sint n + 1 termeni
(numărul termenilor fiind egal cu numărul coeficienţilor binomiali C�, C�, c�; ... , C�). So_l,i�ie. Scriem termenul general al dezvoltării
2. In formula lui Newton exponenţii puterilor lui a descresc de la n la O, iar
exponenţii puterilor lui b cresc de la O la n. Suma exponenţilor puterilor lui a şi b 7' c''12 (81:i)l2-lt ( 1 , ;-_)h •
--\ //+1 = VX � V �-
tn orice termen al dezvoltării este egală cu n, adică este egală cu exponentul puterii ___,--
binomului. Punem condi�iaca-in 1'1,+1 să apară :r1 , adică
(Vx2 ) 12 -11 (/x)'' = :r7 .
3. Coeficienţii binomiali din dezvoltare egal depărtaţi de 'termenii extremi ai .
dezvoltării,_sînt egali între ei, deoarece C�•=c::-m (fiind combinări complementare). 2(12-h) .!'..
2(12 - k). /.- •
4. Dacă n este un număr par (adică n = 2k), atunci c.oeficientul binomial Deci x 8 ' x 2 = x1 ' de unde--'--�+ - = 'i, earc da k = 6.
3 2 1
al termenului din mijloc al dezvoltării (adică C�) este cel mai mare. Dacă n este _."
impar (adică n =2k + 1), atunci•coef'icienţii binomiali ai celor doi termeni.de la
"
3) Să se determine al 12-lea termen al dezvollăru ( x , dacit coc!'ieientul bino-
mijloc stnt egali intre ei (adică C� = c:�+1) şi slnt cei mai mari. - V sx)
mial al celui de-al treilea termen este egal cu 105.
54 55
Adunînd membru cu membru ace3te egalităţi, după reducerea termenilor asemenea, ob\.inem
Soluţie. Coeficientul binomi_al al termenului al treilea este C �. Avem C�=105, adică egalitatea (6).
n(n - 2. Să se demonstreze că
.--- ---) = 1 05, de unde n,1 ,c= 15 ş1, nz= -14..Cum n este pozitiv, rezultă că n= 1 5. Deci I
.2
. . .
co 1c 1 h- 1
n c m + cncm + • • • + ck11cmo = ck11+m· (7)
T 12= (-1)11cUx 11 (�)- 4= - Cfsx ll _1 _ = - 1 5 14 13 1 2 • _!_ x'= - 273 x?.
V 5x s 2:t2 1 · 2 · 3·4 52 5
Demmstraţia 1. Toate submulţimile cu k elemente ale mul ţimii
4) Să se găsească rangul celui mai mare termen în dezvoltarea (1 + 0,1)1°0. A= {a 1, ••., an, an+1 , ..., am},
Solu/ie. După formula (3) rezultă 100 :- k 0, 1
Tii+z 100 - k
= , = • al căr.or număr este C�+m, le împărţim în k+1 clase T 1, T2 , ..., T1,+1 astrei: Ti este f ormată din
·• T1,+1 Ic+ 1 1 1O(k + 1) toate submJlţimile lui A cu k elemente, în componenţ.a cărora intră exact i elemente cu indici
100 - k
Avem că ---- � 1 dacă ş1. numai ' . 2
dacă k o;; B - • � n. Fiecare submlllţime din clasa Ti se poate obţine, reunind o submul �ime o arecare cu i .ele­
1O1k+ 1 ) 1'l mente a mu!Jimii {at , ... , a11} cu o submulţime oarecare cu (h - i) elemente a mulţimii
T
Deci pentru k o;; 8 rezultă k+z > 1, iar pentru /, � 9 rezultă Th+, < 1. °Aşadar termenii {an+1, , .. , a,i+m}- D�ci, T; este formată din C�c�;• submulţimi. Cum T,, T2 , ..., T1t+1 sint
T1,+, di,,1uncte d o uă cite
· Th+t
dezv o ltării cresc pînă la T10 şi după aceea descresc, adică T10 este cel
. . două, iar reuniunea tuturor este totalitatea submulţimilor, cu k elemente,
mai mare termen al dezvol­ ale mulţimii A, rezultă
tării.
C�+n, = E
;=o
c�c:�-i' I'

3.2. Aplicaţii. Identităţi în calculul cu combinări


Demonstraţia :!, Să c;onsiderăm egalitatea

Numerele C� au o serie de prdprietăţi interesante. Indităm mai jos cileva dintre acestea ( 1 + x)11(1 + x)m = (1 + x)n+m_
şi stabilim o serie de idenlil./lţi pe care le verifică coeficienţii binomiali. Folosind f ormula binomului luî Newton, deducem coeficientul lui :i;h din membrul drrpt
Amintim mai înt.îi următoarele formule: I . al acestei egalităţi ca fiind c::.+n, iar coeficientul lui xk din membrul stîng al egalităţii este
c�= c�-1i, (1) c?,c::. c},c::.-1 + ... c:·;c�,-
+ +
C�+l = c:: + C�-l, (2} Dnpă cum se va argumenta în Capit olul IV al manualului, c o eficienţii lui xk clin cei doi membri
c� + c� + '.' + c� = '.,n ' (3) sînt egali, de unde rezultă egalitatea (7).
care au fosl stabilite in paragrarul 2.4 din acest capitol.
Dacă în l7), h = n =
m şi \.inem seama de formula (1), rezultă

Obsei·văm că egalitatea (3) se obţine evident "i din formula binomului lui Newt on, (c�) 2 + (c�) 2 + ,,, +
(c�) 2 C�n- = (8)
a. Să se dem onstreze că
(a + bj n = C�'l.n + C�'l.n---' Ib + C�'l.n-2b 2 + ... + C�bn, O 3
1
6 1 11 nrr)
3 •
Cn + Cn + C,, + ,, .= ( 2 + 2 COS
pentn, a= b = 1. 3 (9)
Dacă în formula binomului lui :Newto n se pune a= 1, b = -1, se obţine egalitatea: Demonstraţie. Fie
c� - c� + c� - ... + (-1)n c�= o. (4) (' e=
-1 + ii/3 = COS 2rr . 2rr
S + .I Sin S
:.!
Pc baza egalităţil or (3) Y;,i (',) rezultă
rădăcină cubică complexă a unităţii. Avem deci e3= 1 şi e:2 e + 1= C. +
ct + ...= c� + c� + c� + . .=
o
c� + c� + 2n-1. Punînd în formula binomului lui Newton a. = 1, b= 1, apoi a = 1:, /J = e: �i, în srîrşit,
a= 1, b = e:2, o t-ţ.inem:
Deci, snma coeficien/ilor binom,:ali ai termenilor de..rang impar este egalii cu suma coeficien­ �
2n = c� + ·c� + c;; + d + ct, + .. ..
ţilor bonomiali f'.i termenilor de rang par.
Vom stabili în contini1are alte cJteva formule combinat orii importante. Une ori, pentru (1 + e)n= c� + eC� + e2C;, + d, + ect +,
dcmonstraţ,ia anumitor egalităţi este ulil să se aibă în vedere interpretarea geometrică a numă-
(1 + e�pi = C� + e: C}, + e:C;, + C� + e:zct + ,, .
2
rnlui C�, care a fost dată în paragraful 2.4 din acc8t capit o l.
1. Să se demonstreze ră A<lunînd, termen cu termen, aceste trei egalităţi şi împărţ.ind la 3, obţinem în membrul drept
·c� + C� + C� + ... ,iar în membrul stîng
c� = c�=f + c�=� + ... + d=f. (6)
Demon:;tra/ie. Folosind egalitatea (2), scriem ;;irul următor de egalităţi _!_[211 +. (1 + e)" + (1 + e2 )11],
3
c� = c�-1 + c�=L Ţinînd seama de fapt.ul că
C�-1 = C�-2+ c�=t 1 + E=
1
+ I.V3
2
rr . . rr
Ţ= COS :J + I Sll1 3 ŞI
.

d+1 = d + 1, cz- 1 + l•=


1 i V3 ( rr . : rr
2 - -2-= COS - 3 ) + I sin ( - S)
k ,h-1
C1t = Cn- 1 (·= 1).
57
56
obţinem 2, Să calruH\m arum
+ (1. + ,e)n + (1 + e2)n]. = _!_ (2n + 2 cos�), S2 = 1 2 + 22 + 3 2 + ... + n2 ,
_!_ r2n
3 3 3 adică suma pătratelor primelor n numere naturale.
de unde rezultă egalitatea (9). Să considerăm formula
• (a+ 1) 3 = a3 .+ 3a2 + 3a +1
Lăsăm ca exerci\.iu demonstrarea următoarelor două egalităţi:
1 (n - 2)r. Făcind, succesiv„ pe a egal cu 1, 2, 3, ... , n - 1, n, ob\.inem
Cnl + C.,4 + Cil7 4- ... = [21t + 2 cos ],
3 3
(9')
23 = 1� :t- 3 · 12 + 3 · 1 + 1,
Cn2 + Cil5 + Cn8 + ... = 1 (n - 4)r. '· 33 = 23 + 3 . 22 + 3 . 2 + 1,
3[ +
2 2 cos
n
] (9")
3 43 = 33 + 3. 31 + 3 . 3 .+ 1,
4, Aplica/ie. ( Mica teoremă a lui Fermat). Dacăpeste un număr natural prim, iar n un
număr natural oarecare, atunci nP - n se divide cu p. n" = (n - 1)3 + 3(n - 1)2 + 3(n - 1) + 1,
Demonstra/ie. Într-adevăr, pentru n = O, afirmaţia este adevărată . Să preim­ (n 4 1)3 = n 3 + 3n 2 + 3n + 1.
punem kP - k divizibil cu pşi să demonstrăm că numărul (k' + 1)P - (li+ .1) este divizibil cu p.
Pentru acesta, considerăm diferen\a Adunind aceste relaţii membru cu membru, după reducerea termenilor asemenea, se ob\,ine
Uc + 1)P - (k + 1) - (kP - k). (n + 1)3 = 1 + ·3(12 + 22 +.3 2 + ... + n�) + 3(1 + 2 +- 3 + .. + n) '+ n · 1,
Dezvoltînd după formula lui Newton (k + 1)P, avem: sau
(n + 1) 3 = 1 + 3S2 + 3S1 + n,
(k + 1)P - (le+ 1) - (kP - k) = (k + 1)P - kP - 1= de unde
= C}kP-1 + C�/cP-2 + ... + C�-lh·. (1) 3S� = (n + 1)3 - 3S1 - (n + 1).
Însă pentru 1 � j < p avem: Această formulă ne dă pe S2 în funcţie de S1 • Dar dacă înlocuim S1 d.1t de formu la (1), 0

după efectuarea calculelor, se obţine


j_ p(p - 1) ... (p - j
Cp-
+ 1)
1 · 2 · ... · j

S 2 = n(n + 1) (2n + l) (2)
6
lntrucît numărul peste prim, el nu se divide cu nici unul din numerele 1, 2, ..., j de la
numitor. De aceea ci se divide cu p pentru 1 � j < p. Dar alunei toţi termenii din membrul
3. Pentru a afla pe S3 ,
drept al egalităţii (1) se divid cu p �i deci membrul stîng se divide cu p. Dar cum am pre'>upus ,, Sa = 1 3 + 23 + 33 + .. , + n3
că kP - kse divide cu p, atunci şi (le+ 1)P - (k + 1) se divide cu p, \suma cuburilor primelor n numere naturale) <'onsiderăm formula
Conform metodei inducţiei matematice rezultă că nP - n se divide cup, pentru orice număr (a + 1)4 = a4 + 4a 3 + 6a 2 + 4.a + 1.
natural n.
Făcind, succesiv, pe a egal cu 1, 2, 3, ..., n - 1, n obţinem
. ObserPa/ie. Dacă peste un număr natural prim, iar n un număr natural care nu
este multiplu de p, atunci nP-- 1 - 1 se d(vide cup. Acest enunţ este o variantă sub care se întîl­ '1 24 = 1 4+ 4 · 1 3 + 6 · 1 2 + 4 -·1 + 1,
neşte adesea teoPema de mai înainte. 34 = 24 + 4 . 23 + 6 . 22 + 4 ' 2 + 1,

Exemp/P. 44 = 34 + 4 • 33 + 6 • 32 + 4 • s·+ 1,

1) Deoarece 17 este număr prim, atunci 1979 17 - 1979 se divide cu 17.


n4 = (.n - 1)4 + 4(n - 1)" + 6(n - 1) 2 + 4/n - 1) + 1,
2) Deoarece 97 este număr prim, iar 721 nu este multiplu de 97, atµnci 721 ij6 - 1 se divide
cu 9i. (n + 1)4
= n: 1
+ 4n3 + 6n2 + 4n + J· .
Ad unind aceste· relaţii membru cu membru, dup� reducerea termenilor asemenea, se obţine
.
3.3. Suma puterilor asemenea ale primelor n numere naturale (n + 1)4 = 1 + 4S3 + 6S2 + 4S1 + n,
de unde
Fie k;;,, 1 un număr natural şi să notăm cu 4S3 = (n 6S2 - 4S1 - tn + 1).
+ 1)4 -
+ 2h + 3h + ... + nh. S
-'h = th . A:ceagtă formulă ne dă pe .S;a in funcţie de S 1 şi 2 • Înlocuind S 1 şi S2 date de formulele
(1) şi (2), se obţine după efectuarea calculelor
În cele ce urmează ne propune� să evaluăm această sumă. Mai întîi vom calcula cîteva
sume particulare, cum sint S,, S2 , S3 , care ne oferă o idee de calcul pentru cazul gen�ral., ·
(3)
1. Se verifică uşor prin inducţie matematică următoarea formulă care dă suma primelor n
numere naturale Observăm că S, =. Sî,
· n(n + 1) 4. Calea prin care am găsit pe S2 şi Sa a rost aceeaşi. Ea poate l'i urmată pentru găsirea lui
S ,· = 1 + 2 + 3 + ... + n = ---'----'----'- (1)
2 S11., în general.

58 59

··- ,., � _, - 1'


Folosim formula
Să se determine n, dacă în dezvoltarea (1 + x)n coerieien\.ii lui x5 �i x 12 sint egali.
= ak·f-1
o.
(a+ 1\k+l + cl +l ak + d+1ak-l + ... + ct +l a + dii. 6. Ciţi termeni raţionali conţine dezvoltarea (V2 + V:1)1°0 ?
Făcfod, succesiv, pe a egal cu 1, 2, 3, ... , n-1, n obţinem
7. În de1.voltarea (a Va+ v\r1 . suma coeficienţilor binomiali dr rnng par rsle egală cu
• -,-
i

2k+1 = 11i+ 1 + c!+111i + cf+11k-1 + ... + ct+�1 + c�:ţL


31<+1- - 2k+1 + Ck1+l 2k + C•h+l 21<-1 + · · · -t- ck+l
i<

4 11 +1 = 3 k+1 + ck+13 k + ci+;3k-1 + ... + c�+13 + d!+i,


2 1
. 2 . +· ck+1
"+ .,
128. Să se găsească termenul care conţine pe a.'I.
8. Să se determine ,n, n, p astrei încîl in dezvoltarea ( :-!n

24 să conţină pe respectiv x; ,7i, mai mult, această dezvoltare st1. aibă lermPn liber.
x,
+
X
: r,· te1·menii de rang 12 şi

9. Să se găsească suma coel'icienţilor dezvoltării (7:i:2 - 6y�J•.


nk +l = (n-1)k+l + Ck+i(n - 1)k + ci +i(n - 1jh.-l + ... + cZ+1(n -· 1) + ct'ti, 10. Să se găseasr.ă rangul celui mai mare termen din dezvoltarea:
(n + 1)k+i = nk+l + ck +ink �- cf+ink-l + ... + C�+1n + ct:ţi. ( 3 1
a) b\ ( -
4 4
+-
100

Adunînd aceste relaţii membru cu membru, după reducerea termenilor asemenea, se


2 + 2) ;
)100

·1 1

obţine 11. Să se demonstreze egalilă\ ile:


+ 1)k+ = 1 + Ct+1S1t + ci+1Sh-1. .+ ... + Ct+1S, + n. ( 4)
(n O
a) Cn + -1 Cn1 +• ... + --
1 n 211 + - 1
Cn = ----
2 n+1 n+1
l 1

Aceasta este o formulă de recurenţă, care dă pe S1i fo funcţie de toate sumele precedente
S1 , Sz, ... ,Sh-1- k 2C 1 k'C2 k1 'C" (/; + 1)n+i -1
Să de' terminăm, de exemplu, pe S,. Pentru k = 1,, găsim: b) k + T +--f'- + ... + n1++ {' = n+1
(n +- 1)5 = 1 + ds4 + ds3 + ds2 + cts, + n. c) C� + 2C� + ... + nC� = n211-1;
Dacă înlocuim pe S11 S2, S a , date de l'ormulele ( 1), (2), (3), obţ.inem după efectuarea calcu-
d) C� - 2C� + ... + (-1)1- 1 1nC� = O:
Ir.lor:
n(n + 1)(2n + 1)/311 2 + 3n-1). e) 1 + C� COS IX + C� COS 2,x + , .. + C� COS lt<X = 2n COS .;::_
S4 =
11
COS �,
. I 2 2

(� Sin + C� Sin 2,x + ... + (� Sin na = 211 COS .!!:._ sin !_10.
30
11
IX
2 2

1. St1. se dezvolte după formula lui Newton binoamele la putere:


4
§ 4. Progresii aritmetice şi progresii geometrice
a) (x 2-a) 6; el (Va -Vzi) ; eJ (V�+ V"'ii) 7 ;
b) (a-b)5 ; d) (a;+ 2)7;
4.1. Şiruri
n (af;- 2V'x)5 •
2. Să se determine: I. Noţiunea de şir. Amintim că am notat prin N mulţimea numerelor naturale:
a) ter�enul al optulea al dezvoltării (-x 2 - : r ; O, 1, 2, 3, ... , n, ... , (1)
1

iar prin N* mulţimea numerelor naturale nenule:


b) termenul al cincilea al dezvoltării (V 2a - V al,)7;
1, 2, 3, ... , n, ...
c) termenul din mijloc al dezvoltării (V; - V11) 6;
(2)
In mod obişnuit se spune că (1) şi (2) reprezintă şirul numerelor naturale,
d) cei doi termeni din mijloc ai dezvoltării .(Va - Vli) 9 . respectiv şirul numerelor naturale nenule.
3. Să se determine: Să scriem in ordine descrescătoare. fracţiile al căror numără tor este egal cu 1.:
a) termenul din dezvoltarea (V;+ y) 9 care îl conţ.ine pe �3-) 1 1 1 1
3 2 5
-, ....
•V

([/-;ia + r�
-,
-)
,
4:
b) termenul din dezvoltarea care, îl conţine pe a
13 T' -;
.•,..

Am scris numai primele cinci fracţii. Este .evident că pe locul al şaselea se


-
1 1
c) termenul în care nu apare X din dezvoltarea ( v; + v; gav seşte fracţia
• pe a l zecelea se gase
v e fracţia
• 1 • • •1ea stav 1 ,
, pe al cmc1zec1
0
)21

_ 6, ; 1 50
l 1
4. Să se determine rangul termenului_ din dezvolt.arca

au puteri egale.
( V V;
+
V ;;r , în care x �i Y pe al o sutănouălea stă - -. In general, pentru orice număr de -0rdine n, se·
109
poate indica fracţia cu numărătorul egal cu 1, corespunzătoare acestuia.

60 61

r •• � • - _, • #, ' 1' I
Astfel, intre mulţime.a numerelor naturale nenule şi mulţimea fracţiilor cu
numărătorul egal cu 1, se stabileşte o corespondenţă. Să notăm această corespon­ 2. Moduri de definire a unui şir
denţă cu li.tera f. Obţinem astfel o funcţie f definită pe mulţimea N* a numerelor Şirul este. un caz particular de funcţie, de aceea modurile de definire a unei
naturale nenule cu valori în mulţimea fracţiilor care ş.u numărătorul egal cu 1. funcţii se aplică şi pentru definirea -unui şir.
Mai mult, avem:
1° Şiruri definite descriptiCJ (prin descriere)
1 1 1 1
f(1) = - ; f(2) = - ' f(3) = - , ..., /(109) =-, .... De exemplu, şirul (dn) definit prin:
1 2 3 109
d 1 = 1, d2 = 11 , d3 = 111, ..., dn = 11 ... 1,
D e fi n I ţ i a 4. 1. 1. O funcţie definită pe m ulţimea N* a' numerelor naturale nenule
0

I > n. ori
cu valori într-o mulţime E se numeşte şir de elemente ale· mulţi­ Acest şir se poate descrie astfel: fie care termen al său se scrie cu ajutorul
mii E. cifrei 1 şi numărul cifrelor este egal cu ran gul termenului şirului.
Fie f : N"' -+ E un şir de elemente ale mulţimii E. Valorile funcţiei f, ca.re 2° Şiruri definite cu ajuto�ul unei for�ule care permite să se găsească orice
corespund r,Jalorilor argumentului, egale cu 1, 2, 3 ş.a.m.d. se numesc, de obicei, termenii termen al său
şirufoi de rang, respectfr, egal cu 1, 2, 3 ş.a.m.d. Scriem termenii şirului în ordinea Fie, d.e exemplu, şirul (bn ) astfel că pent ru fiecare n, bn este dat de formula:
crescătoare a rangurilor: ,b n = n 2 - n + 1.
f(1), ((2), f(3), ..., f(n), ....
Punînd în formulă în loc de n, succesiv, valorile: 1, 2, 3, 4, ..., obţinem: b 1 = 1,
Notăm primul termen al şirului cu a i, al doilea cu a 2, al treilea cu a3� ... , al b 2 = 3, b3 = 7, b 4 = 13 ş.a.m.d.
n-lea cu an ş.a.m.d. şi atunci şirul se scrie: Formula car e exprimă fiecare termen al şirului cu ajutorul rangului. său n
se numeşte formula t ermenului al n-lea (sau termenul general) al· şirului.
3° Modul recurent de d<'/in'ire a unui � ir
„ In această notaţief(n) =an.Şirul se va nota cu (an). Putem nota şirul folosind Să considerăm şfrul (bn ) astfel că b 1 = 1, b 2 = 2, bn +z = b n + b,.,+1, pentru
orice altă literă în locul literei a. De exemplu (bn), (cn) ş.a„m.d.
Remarcăm că intr-un şir acelaşi număr poate apărea cu ranguri diferite, n,,?,' 1.
De exemplzi Cunoscînd primii doi termeni b 1 şi b 2 ai şirului şi formula b,,+ 2 = bn + b n+i ,
1, 1, 2, 2, 3, 3, ... putem să găsim orice termen al acestui şir:
este un sir. b3 = 1 + 2 = 3, b4 = 2 + 3 = 5, b; = 3 + 5 =8 ş.a.m.d.
Intre multimea N * a numerelor naturale nenule şi mulţimea N a numerelor
naturale există' o fnncţ1:â bijectiCJit., dată pI'in O formulă care exprimă orice ter men al şirului, de la un rang oarecare, prin
precedenţîi (unul sau mai mulţi) se numeşte recurentă.
1 2 3 n Printr-un mod recurent de definire al unui şir indicăm de ohicei:
! ! ! ! 1. primul termen al şirului· (sau ciţiva din pr imii termeni);
01 2 . . . n-1 .. . 2. formula care permite să se definească ori ce termen al şirului cu ajutorul
De aceea m1merotarea termenilor unui şir se mai poate. face începînd cu zero: termenilor precedenţi cunoscuţi..

E:cemplu. Fie şirul (a n) aslfel incit o 1 = 10 şi lln +1 = an - 5, 11 > 1.


.\tunci
Remarcăm că pentru fiecare număr real
a2 = 01.-.5 = 5,
a = a0 , a1a2 ... an... o a = o?. - 5 = O,
a4 = o a - 5 = -5 ş.a.m.d.
se pun în evidenţă următoarele şiruri:
1) şirul: a0, a 1 , a 2, ... , an, ... ;
2) şirul aproximărilor zecimale prin lipsă: 4. 2. Progresii aritmetice
a0 ; a0 , a 1 ; a0 , a1a2 ••• ; a0 , a1 a2 .. . an, ... ,
1. Definiţia progresiei aritmetice
3) şirul aproximărilor zecimale prin adaos: Fie şirul (a n), adică
1 1 1
a0 + 1; a0 , a 1 + 10
; a0 , a1 a� �
102
, ... , a0 , a 1a2 ... an+ -n ; ... ,
10. astfel incît a 1 = 3 şi a11 +1 = an + 2, pentru n ;;,,, 1. Deci a 1 = 3, a 2 = 3 + 2 = 5,
a 3 = 5 + 2 = 7, a4 = 7 + 2 = 9 etc.
In continuare vom considera numai şiruri de numere ·reale; acestea vor fi Se observă că fiecare termen al' acestui şir, începînd cu al doilea, se obţ.ine
numite, mai simplu, şiruri. prin adăugarea la termenul precedent a unui aceluiaşi număr şi anume 2.
62 63

- •-- • -• __, -,.. • I +


D e fi n i ţ i a 4. 2 .1. Un şir de numere în care fiecare termen, începînd cu al doilea, Este adevărată şi afirmaţia reciprocă a acesteia, adică:
se obţine din cel precedent prin adăugarea.aceluiaşi număr, se Dacă un şir de numere are proprietatea că fiecare termen al f.'ău, începînd cu
numeşte progresie aritmetică. al doilea, este media aritmetică a termenilor (lecini lui, atunci acest şir este o
progresie aritmetică.
Cu alte cuvinte, un şir de numere lntr-adevăr, să presupunem că pentru orice trei termeni consecutivi ai unui
şir oarecare ( an) are loc. relaţia:
este o progresie aritmetică, dacă pentru orice le > 1, avem Un=
an- 1 + an+ 1
ah+l = ak + r, 2
Atunci
unde r este un număr constant pentru şirul' dat.
Din definitie rezu1tă că într-o progresie aritmetică diferenţa dintre orice de unde
termen şi predecesorul său este egală cu acelaşi număr r ..
Numărul r se numeşte raţia progresiei aritmetice.
Progresia aritmetică (an) este complet determinată, dacă se cunosc primul sau
termen a1 şi raţia r. lln - an-1 = an +1 - an.
Se spuT/,e că numerele a1 , a2, a3 , ... , an sînt în proţresie aritmetică; dacă ele Aceasta înseamnă că diferenţa dintre orice termen al şirului (an) şi predecesorul
sînt termenii consecuti"i ai unei progresii aritnietice. său este egală cu acelaşi număr, şi deci (an) este o progresie aritmetică.
Ob\·er;oaţi e . l'entru a pune în evidenţă faptul că şirul a 1 , a2, a�, ... , an, ... 1:ormează
Ob,ervaţie. Proprietatea semnalată mai 1nainte justifică denumirea de pro­
o pro6resie aritmetică se utilizează, adesea, scrierea
gresie aritmetică.

E.rempl e 1) Dacă a 1 = _o, r = 1, atunci avem pro6resia 2. Formula termenului general al unei prog�esii aritmetice
o, 1. 2, 3, 4, ..., Cunoscînd primul termen şi raţia unei progresii ·aritmetice (an) se poate
adică sirul numerelor naturale. · da o formulă care permite să se .găJ;ească orice termen al progresiei.
'2) Dacă ai� -2° �i r = -i., atunci o!J\.inem progresia Fie a1 primul termen al progresiei aritmetice şi r raţia sa.,
-2, -6, -10, -11,, ... . Atunci, din definiţia progresiei aritmetice
3\ Dacă a 1 = 1, r = 2, atunci obţinem pro6resia a2 _a1 +r,
1, 3, 5,
as = a2 + r = ( a1 + r) + r = a1 + 2r,
Î, ... ,

adică şirul numerelor naturale impare.


a4 = as + r = (a1 + 2r) + r = a1 + 3r ş.a.m.d.
O progresie aritmetică are următoarea ,proprietate importantă:
In general, avem
Te o r e m a 4. 2. 2. Orice termen al unei progresii aritmetice
Te or e m a 4. 2. 3. Termenul gen�ral al unei progresii aritmetice este dat de formula:

începînd cu al doilea, este media aritmetică a termenilor vecini an = a1 + (n - 1)r. (1)


lui.
Demonstraţie. Vom demonstra formula prm metoda inducţiei ma-
Cu alte cuvinte, pentru orice n > 2. t'ematice. Notăm cu P(n) egalitatea (1), pentru un n· dat.
1° Pentru n = 1, egalitatea (1) este evident adevărată.
(1) 2° Rămine să arătăm că pentru orice număr natural k, avem P(k) =:> P(k + 1) .
Fie deci adevărată P(lc), adică
Demonstraţie. într-adevăr, pentru n > 2
ak = a1 + ( k - 1Jr.
an = ari-1 + r, Să arătăm că e·ste adevăr.ată P(k + 1). Intr-adevăr, avem
an +i - r.
an
= ak + r = a1 + + r = a1 + kr.
=
ak+i (k - 1)r
Adunind aceste două egalităţi, deducem
peci ambele etape ale metodei inducţiei matematice sînt verificate. Inseamnă
2an = an-1 + an+i, că P(n) este adevărată pentru orice număr natural n. Formula (1) este astfel de­
de unde rezultă egalitatea (1). monstrată.

64 5 - Matematică - Algebră, el. a x-a

I
De exemplu, pentru prog-resia aritmetică Demonstraţie. Dacă r este raţia, atunci
-10, -5, o, 5, 10, ...
avem a11. = a1 +.(k - 1)r şi a,,._1i+1 = a1 + (n - k)r,
'
+ an-11.+1 = [a1 + (k - 1)r] + [a 1 + (n - lc)r] = 2a 1
.

De a ceea
Ut = -10; r = 5. de unde: ah + (n - 1)r.
a 1 a = a1 + 12r = -10 + fiO = !JO, Da_ r a1 +an = a 1 + [a1 +
(n - 1)r] = 2a 1 + (n - 1)r.
' ft50 = a1 + 5111' = -•10 + 270 = 2fi0 Deci a h. + lln-11.+1 = a1 + 'an = ·2a1 + (n - 1)r.
ş.a.m.d.
Folosind această te oremă este uşo r de calculat formula generală pentru
suma Sn , Avem
3. Formula sumei primilor n termeni ai une{ progresii aritmetice
Ne propunem să găsim suma nume,·elor naturale de la 1 I.a 100, adică Sn == a1 + a 2 + a3 + ... + lln-z.+ a,i-i + an,
1 + 2 + 3 + ... --\ 100. Sn = _an + an-1 + lln-2 + · • · + a3 + az + al·
Evident se poate efectua această sumă adunind termen cu termen numerele de Adunind aceste do uă egalităţi se obţine:
la 1 la 100. Această solutie este <lestul de anevoioasă. Să procedăm de acee a în 2Sn = (a1 + an) + + an-1) + (a3 + an-2) + ... + (an-2 + a3) +
(a 2
m odul următ or:
Scriem suma numerelor naturale de la 1 la 100, de două ori. ln primul rînd + (lln-1 + a2) + (an + a1),
scriem ter menii sum ei în ordine crescătoare , iar în al doilea rînd în o rdip e des­ Dar, conf orm teoremei pr ecedente, avem
cr escătoare. Astfel:
1 + 2 + 3 + ... + 98 + 99 + 100, . al + an = a2 + an-1 = as + an- 2 = • • •
De aceea
100 + 99 + 98 + ... + 3 + 2 + 1.
s·e observă că suma numerelor ase zate u·nul sub altul este aceeaşi: de unde
1 + 100 = 2 + 99 = 3 + 98 = . . . = 98 + 3 = 99 + 2 = 100 + 1.
(1)
Cum fiecare astfel de pereche de numere are suma ega lă cu 101 şi cum nu-
mărul perechilor este 100, se obţine
, Deci: suma primilor n termeni ai unei progresii aritmetice este egală cu produsul
dintre semisuma termenilor extremi (ai sumei) şi numărul termenilor sumei.
101 · 100
1 + 2 + 3 + ... + 98 + 99 + 100 =
2
= 101 · 50 = 5050. ln particular,

+ 2 + 3 + ... + 100 =
I
(1 + �00)100
Se poate proceda analog, pentru deduc erea f o rmulei care dă suma primilor 1 = 5 05?-
n termeni ai oricărei prog1·esii aritm etice.*
Fie ( an) o progresie aritmetică de raţie r şi fie Sn suma primilor n te rmeni
a1 săi, adică ObserCJaţie. lnlocui m în formula Sn = (a1 � an) n termenul a al progresiei
n
Sn = a1 + a 2 + a3 + ... -\ an- 1 + aw prin a1 + (n - 1)r. Atunc i
a + a1 (; - 1)r . n
= a1 +
N umere1 e a 1 , a2 , a3 , ... , an- 1, t,-n
• sint în progr�sie aritmetică. (n - 1)r . n 2
Dăm m ai întii următoarea propr�etate imporLantă a _lor. Sn .= 1 � .
Ţ e O re ma 4. 2. 4. Fle numerele a1, a2, a 3, ... , a,1-1• an în progresie aritmetică. Aşadar
Atunci
=
2a1 + (n - 1)r
ah.+ On-h+l = 01 + On· Sn --=-_;___;___
2
• n. (2)
Cu alte cuvinte, suma oricăror două nu.mere egal depărtate de numerele extre­
.. _Am �bţinut ast el vo formul� în car� suma primilor n termeni" ai unei progre­
ţ
me este egală cu suma numerelor extreme. su ar1tmet1ce se expri ma în funcţie de primul termen, raţie şi număr ul ter menilor.
0

* 8e spune că Karl Friedrich Gauss (1777-1855), matematician• german, un�l dintre Exemplu. Să determinăm sum a primilor 10· termeni ai progresiei a ritmetice \lln):
cei mai mari matematicieni ai tuturor t.impur ilor, pe vremea c.:înd era elev la şcoala primară -I-a
uimit pe profesorul său, deoarece a calculat mini.al suma unµi număr par de nume!'e, ye care 1, 4, 7, 10, ... ,
profesorul o considera o problemă anevoioasă. De fapt, elevul ohsery:ise că numerele dm sumă Primui term�n al progresiei este 1, iar r aţia este 3. Alunei al 10-lea termen al progresiei
au proprietatea că suma termenilor egal depărtaţi de extremi este aceeaşi şi a 1nmulţ,il aceasta este:
cu jumătate din numă rul termenilor. U10 = 1 + (10 - 1) · 3 = 1 + 9 · 3 = 28.

66 67
5*
Deci In cazul in care q < O, termenii de rang impar ai progresiei au acelaşi semn
('I + '..!!l)10 ')
ca şi prirriul termen, iar termenii de· rang par ai progresiei au semn contrar semnu­
S 10 = �-'----'-
� = .9 · � = '145.
lui primului termen al progresiei. Deci, în acest ca.z, semnele termenilor progresiei
Putem aplica şi t'orm11 la (2) pentrJ calculul sumei S 10 . alternează.
O progresie geometrică cu termeni pozitivi are următoarea proprietate
importantă care, în particular, justifică denumirea de „progresie geometrică"
. 4.3. Progresii geometrice
Te ore ma 4. 3, 2. Orice termen al unei progresii geometrice cu termeni pozitivi
I. Definiţia progresiei geometrice . bi , b 2 , b3 , ... , bn-1• bn , b..i+1• ....
Fie şirul (bn ), adică
b 1, b 2, ba, ... , b n , ... , incepînd cu âl doilea, este media geometrică a termenilor vecin I
lui.
astfel incit b1 = 2 şi bn+i = 3 · bn pentru n ;;;i: 1. Atunci b 1 = 2; b 2 = 3 · b 1 = 6;
ba = 3 · b 2 = 18; b 4 = 3 · ba = 54 ş.a.m.d. Cu alte cuvinte, pentru orice n ;;;i: 2,
Fiecare termen al acestui şir, începînd cu al _doilea, se obţine prin înmulţirea
termenului precedent cu un acelaşi număr şi anume cu 3. bn = Vbn-1bn+1· (1)
Oe fin i ţ i a 4. 3. 1. Un şir de numere al cărui prim termeh este nenul, iar fiet:are Demonstraţie. Intr-adevăr, pentru n >2
termen al său, începînd cu al doilea, se obţine din cel precedent I bn = bn-1q,
prin înmulţirea cu un acelaşi număr nenul, se numeşte progresie
geometrică. - bn+i
bn-
Cu alte cuvin le, un ş\r de numere
Inmulţind aceste două egalităţi, deducem
bn , ... (b 1 =I= 0),
b 1, b 2, b 3, ... ,

este o progresie geometrică dacă pentru orice k 1,· avem > 1de unde rezultă egalitatea (1).
b11..u = b11. · q,
Este adevărată şi afirmaţia reciprocă a acesteia:
unde q =I= O este un număr constant, pentru şirul dat.
Din definiţie rezultă că într-o progr·esie geometrică citul dintre orice termen Dacă un şir de numere cu termeni pozitivi are proprietatea că fiecare termen
şi predecesorul său este egal cu acelaşi număr· q. al său,. începînd cu al d_oilea, este. media geometrică a termenilor vecini lui, atunci
Numărul q se numeşte raţia progresiei geometrice. acest ftr este o progresie geometrică.
Progresia geo111etrioă (bn) este complet determinată, daoă se, cunosc primul
termen b 1 şi raţia q. lntr-adevăr, să presupunem că pentru orice trei termeni consecutivi ai unui
Se spune că numerele b 1 , b2, b3 , ... , bn sînt tn progresie geometrică dacă ele sînt' şir oarecare (bn) cu termeni pozitivi, are loc relaţia:
'
termenii consecutivi ai unei progresii geor1J,etrice. ,
ObseNa ţie. Pentru a pune in eviden\,li fapt.11] că şirul b11 b2, ba, ..., bn, ... formează
Atunci
o progresie geometrică se utilizea'l.ă, adesea, scrierea
:: b 1 , b2 , ba, .. ,,bii, ....
Exemple de unde
.
1) D a:c ă b 1 = "•
� q =-
1 , a t11nc1 avem. progres1;1
3
5. 5 sau
5, -, -, ....
3 9 27 bn : bn-1 = bn+1 : bn .
2\ Dacă b 1'= 3, q = -2, atunci avem prog-riisia
Aşadar, citul dintre orice termen al şirului (bn) şi predecesorul său este egal cu
3, �6, 12, -24, .... acelaşi număr. Deci (bn) este o progresie geometrică.
Dacă raţia q a unei progresii geometrice este pozitivă, adică q > O, atunci
toţi termenii progresiei au acelaşi semn şi anume: 2. Formula termenului general al unei progresii geometrice
1° Dacă b 1 > O, atunci toţi termenii sint pozitivi. Cunoscînd primul termen şi raţia unei progresii geometrice (bn) se poate
2° Dacă b 1 < O, atunci toţi termenii sint negativi. da o formulă care permite să se găsească orice termen al progresiei.
68
69
Fie bi primul termen al progresiei geometrice şi q raţia sa. Atunci, din defi-
Înmulţim ambii membri ai egalităţii (1) cu q:
niţia progresiei geometrice, deducem: •
b 2 =b i . q, qS n , bi g+ b2q + b3q,+ , , , + b,.-Jq + bnq,
b3 = b 2 · q = (bi · q) · q == bi· 2
q ,
Insă biq = b 2, b2q = ba , b3 'J = b4 , ... , bn_ 1q = bn, de aceea,
b 4 =ba · q = (b1 · q2) • q = b; · q3_ ş.a.m.d. qSn = b 2 b3 b4 + + + .. ,
+ b.,. + bnq, (2)
Scăzînd, membru cu me,nbru, egalitate'a (1) diŢl egalitatea (2) obţinem:
In general, avem
qS,, - Sn = bnq - b i,
Te o r e m a 4. 3. 3. Termenul general al unei' progresii geometrice este dat de for­
mula: S n (q - 1) = bnq - b i .·
Deoarece q i= 1,
(1)
Demonstraţi e. Vum demonstra fo1,mula prin metoda inducţiei ma­ (3 )
tematice. Notăm cu P(n) egalitatea (1), pentru un n dat.
1. Pentru n = 1, egalitatea este evident adevărată.
2. Fie acum P(lc) adevărată, adică ObserC1aţie. Dacă în formula Sn = bnq - bi ,
un de q r · pe bn cu
.:.i. 1, în locmm
q-1
b11 = bi . qh-1: n-
b1q 1, atunci obţinllm o altă formulă a su mei primilor n termeni ai progresiei
geometrice:
Atunci b11+i = b11_,q = (bi qh-i)q = b�qh, deci P(k + 1) este adevărată.
Aşadar· P(lc) :=;, P(lc + 1). Metoda inducţiei matematice ne asigură că for­ b ( n 1)
Sn = 1 q - (q =I= 1).
mula (1) este adevărată pentru orice număr natural n. - 1 (4)
q
Ex<'mplu. Pentru progresia geometrică
E:templu. Să găsim suma primii or 1 O lermeni ai progresiei geometrice (bn)
3 ... ,
'12, -fi, 3, --,
, 2 1, 2, 4, 8, ... .
1
Avem b1 = 1 şi q = 2. Atunei, clupă formula (4), ol1P1rnm
avem b1 = 12, q = - - . De aceea 1(2 10_- 1)
2 S1 0 = _,__ __,_ = 2 10 - 1 = '1 0:.!4 - 1 = I 023.
3 3 2- 1
1 )9 = -
b10 = b,q 0 = 12 ( - -
(- )7 = --
128
; Pulem aplica şi formula (3) pentru calr.ul11I sumei S 10, calcnlîndu-1 mai înlîi pe b10 •
2 2
100 = 12 --I )100 = - 3
b1111 = b,q
. ( t 2"
ş.a.m.d.
3. Formula sum ei primilor n termeni ai unei progresii geometrice.
,. Să se scrie primii cinci termeni ai şirului, cu termenul al n-lea dat de formula(
Fie (bn) o progresie geometrică, de raţie ·q şi fie :ln - 2
d} Cn ---; g) dn = ( -1)";
= b i + b 2 + b3 + ... + bn,-1 + bn,
=

Sn (1) 2+n

e) Xn= 1+(-1J '.


n
suma primilor n termeni ai săi. b) xn = 5 + 4n; h) an = tg _Tt__
. ; (n � 1};
Numerele b 1 , b2, 6 3 , ... , bn-i, bn sini în progresie geometrică. Ca şi pentru 2 n+2
numere în prog,·esie aritmetică, pentru numerele b 1, b2, b3, •.• , bn- 1, bn, care s1nt c) bn = 10 - n2 ;
in progresie geometrică, are loc o relaţie analoagă, i) bn = (-1)" · 7 +.!.
n
2. Să se găsească formula termenului al n-lca (n :.i, 1) penlr11 fiecare din şirurile:

adică produsul oricaror două numere egat depărtate de nnmerele extreme este eg al a) 1, 3, 5, 7, 9, ... ; e) ½ • 1 • : � , : , ... ;
cu produsul numerelor extreme.
Pentru calculul sumei Sn distingem două cazuri:
.. b} ·2, 4, 6, 8, 10, ... ; r) Lg 1,5°, 1.g 22° 30', Lg 11?55', ... ;
.
c) 3, 1 1 1 1
1. Dacă raţia q a progresiei este egală cu 1, atunci ·Sn = nb1• g) 1, --, - , - - • - ) ... ;
-8, 3, -3, 3, ... ;
2 4. . 8 16
2. Dacă raţia q a progl'esiei este diferită de 1, atunci procedăm tn modul d) 1_' 1 1 1
următor: -, -, ' ... , h) 1, 9, 25, 49, 81, ....
9 27 81

70 71
..
.. �...... - --.. ·---·----
3. Şirul (xn), n >
1, are termenul general dat 'de formula Xn = 6- 4n. Es�e termen al acestui
şir numărul: 16. Cunuscind suma Sn a primilor fi tennenl ai unei provesii aritmetice (an), sii se găsească:
.
a) -102; b) -132; c) 100; d) 150?
• 2
a) priinii cinei Lertntd1l ai progresiei, dacă Sn = .!3:..- 11:
în cawl in care răsµuniul este afirmativ să se indice numărul de ordine al acestui termen. 4
4. Esle tcrmrn al şirului (an), n ;;.,.1, unde Cin= n2 - 1711, numărul: h) primul termen �i l'aPa prog-resiei, dacă Sn = 2n.2 + 3n.
16. Să se rrzolve ec11i.tillle:
a) -30; b) -72; c) -100; d) -200?
. a, ·1 + 7 + 13 + ... + x = 28rl;
t n caz afirmativ să se indice numărul de ordine al acestui termen.
b) (x + 1) + (x + 4) + (x+ 7) � ... + (x + 28) = 155.
o. Să se sr.rie primii 6 termeni ai şirului (an). n '>. 1, ducă:
1 17. Să se găsească suma primilor do1.11l1,ed de termeni ai unei progresii aritmetice, dacă:
a) a 1 =1: an+1 =- an- 1; d ) a1 = 3, an+1 = ,-- ;
an 06+ Ug + a12+ a15 =20.

b). a1 = 1, an+i =an + 2; .e) a, = -1, a2 = 1, anta = an + a n+1; 18. Este progresie arit.rrieLlcă un şir, pehlril care suma primilor n termeni ai săi este dată de for­
_ mula:
c) a1 = -2, an+ 1 = 2an; f) a1 = 3, !la = 1, a n+a = an - an+1· a) Sn =n2 - 2n; c) Sn = 7n - 1;
6. Un şir este def'init prin formula de recurenţă b) Sn = -4.,.' + H; d) Sn = n2 - n + 3?
(n + 2){n + 1) an+2 - 1}2an = O 19. Într-o progresie aritmetică avenl S w =,100, Sa., = 900. Să se g5,seo,,scă S50 •
şi prin a1 =O, a2 = 1. Să se deducă termenul genen,1. 20. Suma primilor n termeni ai nnul şir oarecare (bn) eRte dat1l di> formula Sn =n2 - 2n + 5.
Să se găsească primii patru Lermertl al ar.e.stui şir. Est� acet1t şir o progresie aritmetică'(
21. Să se demonstreze că numerele 11rmt\l.uare sînt în progresie aritmetică:
Progresii aritmetice
a)
-"-, x+ct -1 x 2 +a- 1
(x=/= -1,x=/=O);
x+ 1 2x x(,,· + I)
7. Să se scrie primii patru termeni ai progresiei a1•itrnetice /an). dacă: b) (a2 - 2ab - b2)2, (a"+ b2)2 , (ci�+'lub - b2 )2.
a) a1 = 7,r = 2; c) a, = 1,a, a2 = 0,3; 22. Să se demonstreze c� dacă numerele n., b, c sînl în progresie aritmetică, atunci şi numerele
2 1 urW,ătoare stnt în IH'bgresie aril rrlt!lit•I\!
b) a1 = -3, ,. = 5; d) a1 = - , 11:i = -
7 5 i) n.2 -· bc, l i - ca, o� --;- ab;
8. Să �e găsească primii doi termeni ai progresiei &riţmetipe (bn) daţjl. a�tfel: +
ii) b2 ..J.. bc + c.2. c� ca+ ci 2 , a11 + ab + b 2 •
a) b1 , b2, 1. 5, 21, 27, ...; b) b 1 , b a , -9, -2, 5, ... . Să se arate că dacii a + b + c 'f' O, alunei este adevărată şi reciproca.
· 23. Să se demonstreze ctl. dacă a2 , 1, 2 , c2 sint în progresie aritmetică, atunci şi numerele urmă­
9. Dacă se cunosc doi termeni ai unei progresii aritmetice (cn):
toare sînţ în progl•esle aritmetic/I:
a) c3 = 7 şi c 6 = 13, să se găsească c 8, c2, c16;
1 _1_, _1_;
b) c 8 = 40 şi c20 = -20, să se găsească cu, c 1 , c0• i) _ _,
b+c c+a a+b
10. lnt. r-o progresie aritmetică (an) se cunoaşte a1 şir. Să se găsească an, dacă:
a) a1 = -2,r =0,5, n = 12; c) 'h = -2,5, r = -2, n = 50;
a
ii) _ _, --,
b -=t- C
b
c+ el
--. C

a+b
3 1
b) a1 = 3, r =-1,5; n = 19; d) a 1 =- , r = - , n = 25. Să se studieze reciproca.
? 3
24. Să se determine x aslfel încîl ut·mătoarele numere să fie, separat, în progresie aritmetică:
11. Să se găsească primul termen a1 al unei 'progresii aritmetice, dac�:
i) 1 + x2 , (a+ x) 2 , (a'+ x)2 ;
'a) a10 = 131,r = 12; c) aa 00 = O, r = -3; ii) ci 2 + x, .ab + x, b� + x;
IJ) a58 = -125, r = -5; d) au= 13,5, ,. = 0,5.
• +
iii) a2 (b + x), b2 (a x), x2 (a + b).
12. Să se găsească primul termen şi raţia unei progresii aritmetice,' dacă: 26. Fie x i , x2, ... , xn,.. ,, un şir de numere reale. Să se arate că. acest şi reste o progresie aritmetică
a) c5 = 27, c27 = 60; d) a 1 + a 1 = r.2, a1o - a� = 21; dacă şi n_umai dacă pentru orice n avem relaţia:
b) c47 = 7r., c74 = 4.7; c) a2 + a G = 16, a 1a5 =28; _1_ _J_ 1 n- 1
+ + ... +
c) C20 = ·o, cfill = -92; I) S10 =8S5, Sa = -3. X2X3

18. Şirul (Yn) este dat prin formula termenului al n-lea: Progresii geometrice
a) 1/n = 2n - 5; b) Y'II =10 � 7n.
Să se demonstreze că �irul (1/n) este o progresie aritmetică. Să se găsească primul termen al 26. Să se scrie primii tinei termeni ai pl'O!.(l"esiei geome.trir.e (bn) dacă:
său şi raţia. a) b 1 = 6, q_= 2; c) b 1 = -2r., q =-0,5;
14. Să se găseai-că suma primilor 100 termeni ai unei pro�resii �ritmet.ice (a.n), dacă: 1
b) b2 = -1.0, q = - I d) b2 = 0,5, q=V3.
a) a1 = 10, a100 = 150; c) a1 = 2, r = -5; 2
b) 01 = 5,5, U10� = 7,5; d) �i1 = -1, r = 1. 27. Să se găsească primii doi terme11l al progresiei geometrice (Yn), dată astfel:
a) Y1, Y2, 2r., 36, M, ...; b ) Yt> y2, 225, -135, 81, ....
72
73
28. Dacă se cunosc doi termeni ai unei progresii geomet.rice (bn):
a) b� = 6, b5 = 24, să se găsească b1, bo, b 10 ;,
b} b 5 = 10, b 8 = -10, să se găsească ba , b 12, ba.
20. Este progresie aritmetică sau progresie geometrică şirul (an), dacă:
. 1
a) a 1 = 5 şi an+1 = 2an ; c} a 1 = -8 şi an+1 = - + an ;
,3
b) a 1 = 5 şi an+ 1 = 2 + an ; • d) a 1 = -8 şi an+1 = : an?

În caz afirmativ să se indice raţia.


o un lor înt�
80. Să se scrie formula termenului al n-lea al progresiei geometrice dale prin:
u r lor n r

l
a) b 1 = 2, bn,i,1 = 3bn ; el b1 = 9. bn+t = 2bn ;
1 Ne reamintim din mate,·ia. parcursă în clasele anterioare că oricare ar fi
b} b 1 = 4, hn+1 = (-3)bn; ci) b 1 = 10, bn+t = - bn, ,
5 do�a numere naturale a şi h, cub dil'e!'it de ze1·0, există alte două nur11ere naturale
q �• r unic:, c� proprietatea că a = _bq +
r �i O � r < b. Teorema care asigură
81. Să se găsească primul termen şi raţia unei progresii geometrice, dacă: ex1st_enţa ş1 unic11,at!'la numerelor q ş1 r se numPşte teorema impi'irţirii cu rest în
mulţunea. numerPlor nat11ralr.
a,+ a 1 - 2,
16 Această teoremă se extinue la mulţimea numerelor întregi 1n felul următor:
b)
Te or e ma 1. 1. Fle a şi b două numere înţregi, cub diferit de zero. Atunci 'există
a3 a2 + a1 = ; ; două numere întregi q şi r unice cu proprietăţile

-

? a=bq+rşiO�r</b/. (1)
c) a6 = 25, a s= 9;_ d) a 4 = -12, a, = 23-,
16 Eg� litatea (i) se numcş le formul a împărţirii cu rest pentru numere întregi
.
Jar numerele q ş1_ r se numesc citul şi respectiv restul împărţ
82. Să se calculeze sumele: irii lui a la b.
a) 1 + 2 + 2 2 + ... + 21 ;;; d) 1 - 2 + 2� - 23 + ... + 2 12 ; �u vo� da dem?nstraţia acestei teoreme, în schimb vom arăta cum se pro­
cedeaza practic aturn;1 cinci avem de 'impărţit două numer
e întregi a şi b, cu b 1= O.
- -� +- - ... - -;
1 1
b)
1 1
10
e\ 1 + x + x2 + .. ·. + x 100 ; Evident c� dacă a= O, atunci citul şi restul împărţirii
lui a prin h sînt
2 2• 23 2 q= r = O. Deci putem presupune eă a 1= O. Definim
c) -
1
+-12 + -13 + ... + 3-112 ; I'), X ....: x3 + X� -. , • , + X 17, +1, dacă a >O
3 3 3
sgn (a) = {
88. Să se rezolve ecuaţiile: -1, dacă a <O
a) 1 + x + x + x + ... + x = O;
2 3 9g
Numărul sgn (a) se numeste semnnl lui a.
b) 1 + x + x 2 + x' + ... + x 160 = O. Cu aceste notaţii ave'm cl;r că I a/ = a sgn (a).
n
SA. Fie lYnl o progre<;ie geometrică, astfel Incit suma primilor n termeni ai săi este Sn = 2(5 -1). Vom efectua acm;n împărţirea 11umerelor naturale [a I şi [ b / cu algoritmul
Să se determine s., Y 1 , Y2- de calcul cunoscut din clasele anterioare:
So. Este progresie geometrică un şir, pentru care suma primilor n termeni ai săi este •iiată de for­
mula: I a/ =1 I b/q' + r' cu q', r' E N, O � r' < I b/. (2)
a) Sn = n2 - 1; b) Sn = 2n - 1; c) Sn = 3n + 1? Din (2) obţiIJ. em
86.
37,
într-o progresie geometrică avem S, = 40, SG = 60. Să se găsească S9.
Să se determine x astfel incit numerele a+ x, b + x, c + x să l'ie tn progresie geometrică,
a sgn(a) =b sgn(b)q' + r'
88. Se dau două numere a �i b. Să se determine nu�erele x, '!/, z astfel tnctt să fie satisfăcute care înmulţită cu sgn(a), şi ţinînd cont că sgn(a) • sgn(a) = 1, ne dă
' simultan condiţiile: a= bq" + r" (3)
i) x, y, ., să fie ln progresie geometrică;
li) x, y + a, z să fie 1n progresie aritmetică;
unde q" . sgn(a ) sgn(b)q' şi r" = r' sgn(a).
iii) x, y + a, z. + b să fie în progresie geometrică. Dacă r" � O atnoci citul Ri rPsLul împărtirii lui a prin b sint q'', respectiv
Caz particular: a = 4, b = 32. r". Dacă .,,, < O, a Lunci (3) Sf; ser-ie, astfel: '
a=bq" + ; = bq" - lbl + /bi -·r" = bq" - b sgn(b) + (lbl - r") = b(q" -
89. Să se cerceteze dacă există numere în progresie geometrică � 1 , b2, ... , bn, unde b1 este un număr ,,
dat astfel Incit trei termeni consecutivi verifică, oricare ar fi Ir, relaţia b11 - 5b11-1 + 6b11-2 = O
-. sgn(b)) + (lbl - r")=bq+r, unde am notat ,q= q" -sgn(b) şir= /b·/ -r".
Să se generalizeze consi?erînd rela\.ia '.l.bn. + �b�1 + yb11.-2 = O.

74 - '15
Cum r" < o sir' ): O, al.unei sgn(a) = -1 şi deci r" = -r'. Pe de altă pa1·.t�
cum o � r' < I bi; rezultă c lar că O � r. < I bi. r eci �îtul şi restul împa rţm11 s. Care e�te ultima cirrli a numerelor· 2 156J3 , 42521 , 251 14 ". 5 234 12", 16421 + 45318 , 1780 + 12 80 ?
t. Fie n, a, b şic numere haturale nertuli>. Să se arate că pentru a găsi citul împărţirii lui n la
lui a prin b sînt q = q" - sgn(b) respectiv r = I 1 - r •
a• b • c se poate proceda în felul următor: se împarte n la a, apoi cîtul obţinut se împarte
. E.-r:emple. la b şi noul cit. se împarte lac; citul obţinut la această ultimă împărţire este cel cll.utat,
I} Să se ereduezc imµ:1r\.irea cu re.st a lui -50 la 6. 0, Fie x şi y două numere reale, cu y 1' O. Să se a·rate că există două numere reale q şi cu „
Soluţie. Vom erect.ua împărţirea cu rest. a lui I -501 = 50 la I 6 1 = 6. Vom avea !'iO = proprie tăţile:
= 6 . 8 + 2. Înmulţind cu (-1) avem -50= 6 · (-8\ + (-2) = 6 · f-R} - 6 + 6 + l-2) = x = yq -j r; qe Z şi O.;; r < I yl.
= 6 · (-9) + 4. în plus, q -;;i r sînt unice cu proprietăţile de mai sus.
Deci cît.ul'impărţirii lui -50 la 6 esl.e q =-9 iar restul r=4. 6. Fie a, b, c numere întregi, c # O şi r 1 şi r2 resturile împărţirii lui a şi b la c. Atunci' restul
.
2) Să se efecl.ueze împărţirea cu rest a IUJ -721 la -50. împărţirii lui a + b Iii ceste acelaşi cu restul lmpărţirii lui r1 + r2 la c, iar restul împărţirii lui
Solutie. Avem J -7211 = 721, J -50 I= 50 si 721=50 · 14 + 21. a • b la c este egal c!.I rtistul împărţirii 'lui r1 · r2 la c.
Rezultă că -721= (-50) · 1ft + (-21)= (-50) ·14 - 50 + 50 + (-21) = (-;50) · 15 + 29, 7, Să se găsească cel mal mic număr natura I care împărţit la -7 să dea restul 3 şi împll.rţit la 11
Deci citul împărţirii lui -721 la -50 este q =15 iar restul r = 29. să dea rest.ul 2.
Obser"aţie . Form�la împărţirii cu rest pe ntru ·numere între gi se poate �une .8. Dacă n este un numll.r întreg, atunci n� este de forma 4k sau 8k + 1, ke z.
sub următoarea f ormă: dac ă a, b E Z, cu b i= O, există q0, ro E .z astf el mcit 9, Să se determine resbtl împărţirii Iul 1n + 2n + 411 la 3 in e N).

. bl
a = bqO + rO ş1 I rO I � l • (1')
2
Intr- a devăr, din (1), există q, r E Z astf e l incit a
. 1
t�
+r şi O � r < I �I• Dacă · D e f I n I ţ i a 2. 1. �le a ii b două numere întregi. Spunem el b divide pe a (sau a
O � r < l!J atunci pune m q0 = q ş1 r0 =r. Dac a - < r < I b I atunci ave m este divizibil prin b, sau b este un divizor al lui a, sau q este un
V

2' 2 multiplu al lui b) dacl exJstl un număr întreg c, astfel incit a = bc.
"'S

a= bq + r = bq + 1 · b I + r - I bj = b( q+ sgn b)+ (r - i bi). Daca no tam q0 =


V v ·

ib I v b • Pen tru a scrie oă b i1 divide pe a 1 vom folo si notaţia bi a*.


=q+ sgn bşir 0 =r-ibi, atunci i:oi � şia=bq0+r0 • sa o servam cam
2
V V '

I'
Exemple
re la ţia(1'), q0şir11 nu sînt unice. De exemplu 7 =2 · 3+1şi 7 =2 · 4 +(-1). 1) FieaeZ; cuma=1·a=t-1)·(-a), rezultă el!. ±1, ±a sînt divizori ai lui a.
2) Dacăa = 60, divizorii lui 60 slnt: ±·1, ± 2, ± 3, ± 5, ± 6, ± 10, ± 12, ± 15, ± 20,
F o rmula (1') este foa rte util.ă .�n n:i,ulte aplicaţii. D e ex e mplu să arătăm vcă ± 30, ± 60.
dacă n E z, atunc i r e stul împărţ1ru lm n 2 l� 7. e st� O, 1, 2 sau 4 . Intr-adevar , Obser "aţie. Daolt a E Z, a # O, atunci numărul divizorilor lui a sînt·ln număr
fo losind e galitate a· (1 '), n poa te avea una dm urmatoa rele f orme : n firiit.
77c, 77c ± 1, 7k ± 2, 7k ± 3, k E Z. lntr-adevăr, dacă d este tlp divizor al lui a, ,există b E Z,
= d · b . Rezultă că\ al= I dl· i bi. Cum b =r O, atunci I b i � 1 şi astfel lnctt a =
şi de ci restul împărţirii lui n 2 la deci O< i dl�
Da că n =7 lc, atunci � 2= 49k 2 =7(7k 2) � a. Prin urmare divizorii lui a l!tnt printre numerele ± 1, ± 2, ... , ± a şi sint în
7 O.
e ste număr finit ( cel mult 2 · i al).
D acăn =7k ± 1, a tuncin�.= S7� :ţ 1).2 49k2 ± 14k. + 1 =7(7k 2+2k) + Divizibilitatea numerelor tntregi are următoarele proprietăţi:
+ 1 şi deci în acest caz restul 1mparţ1rn Im2 n la 72 este 1.
2
1° este reflexivă, adică. a/ a, oricare ar fi intregul a.
D�căn =.7k ± 2 , atuncin 2 = (7k ± 2 ) = 49k ± 28k + 4 =7(7k 2 ± 4k) + Intr-adevăr, avt:im a = a · 1.
+ 4 şi deci restul împărţirii este 4. 2° este tranziti�d, adică a I b şi b I c implică a I c.
D ca n =77c ± 3, atunci n 2=(7k ± 3)2 = 49k2 ± 42k + 9 = 49k 2 ± 42k + •
V

; 7(77c 2 ± 6k + 1) + 2 şi. deci restul împărţirii lui n 2 la 7 este in acest Într-adevăr, din u I b şi b \ c rezultă existenţa unor numere întregi k , � ou
+ 7 +
proprietatea 1
ca z e gal c u 2 .
b = alc1, c = bk 2,
de unde obţinem c = (ak1)k 2 = a(k1/c2) şi notind
k = k1k 2 E �z, avem
C = ak, adică a I
1. Să se efectueze împil.l'ţirile cu rest ale următoarelor perechi de numi>re întregi:
3° Dacă a şi b sint numere lntregi cu proprietatea' a I b şi b I a , atunci a = ±
a) -5 437 la 225 ( adică I a I = I b I). b
b) 8 745 la -319
.c) -2 438 la -18
Intr-adevăr, fie c1, �2 numere tntregi astfel incit b = ac şi a = bc • Atunci
b = bc1c2 şi deci b(1 - c1c11) = O. Rezultă că, fie b = O, fie 1 9
d ·J -8'• 312 la -36,
' c1c2 = 1. ln primul
2. Să se găsească două numere nat·ura I e a c ă ror gumă să fie 6 612 şi cit.ul împărţirii celui mai . •. l_n .unel� manuale şi culegeri de probleme se foloseşte ş1 notaţia
, mare prin cel mai mir sii. l'ie 75. Este soluţia unică? este d1vmb1l prin b. a : b, pentru a scrie că a

76
"
/

caz din b I a deducem a = Q = b, iar în al doilea caz, deoarece C1, C2 E


' vom z, Demonstraţie. În cazul în care a = b = O, c.m.m.d.c. este O. O€:ei
b. putem presupune, de exemplu, b ,f O. A plic!nd teorema împărţirii cu rest a nu­
1
avea C1 = C2 = 1±' pr n urmare a = ±
care d'1v1'de merelor întreg i a şi b,. rezultă existenţa a două numere întregi q1 şi r 1 cu proprie­
an s înt numere întregi şi d este un număr . întreg
i

. 4 Dacă a a2
0

!z'"'
- 1 , , ... , n , atunci
pe f10care ai, ·i --2' , d divide orice comb i naţie
. miar
1· ă d e a\, a2, ... , a n, tatea că
adică dltl;a;, oricare ar fi l 1 , l 2, ... , ln numere întregi. (1)
·Dacă r 1 = O atunci b I a şi c.m.m.d.c. al numerelor
lntr-adevăr, există k 1, k 2, �... , 1Cn numere intregi cu proprietatea ai = dkil b I b ş i b I a, iar dacă d' este divizor comun /l,l lui a şi b, aînşi b este b. Jntr-adevăr,
• 1- 1

parti cular, satisface şi


;... _ 1, 2 ,
- , n ' de unde rezulta:
... d' I b. Deci b este un c.m.m.d.c. al lui a şi b.
n Dacă r 1 # O, apli căm teorema împărţirii cu rest nume
relor b şi r 1 şi obţinem
n n
""'li ai = E dli k;. Notind k = El; ki
i=l
E Z, numerele întregi q2 , r 2 satisfăcînd
� i=1
n
(2)
adică d I El; a;,
n
obţinem "'"' Zi _a; = dk, Repetînd acest procedeu. obţinem numerele întregi
q3 , qm , ... r3,

I: �: -' ::::-t;,: :�:�:,: . � -,�;;.


� 1= 1
astfel încît
... , ş1 ... , rm , ...

F ,.,,.ritii
1 • F'1e a, b, c E z astfel incit. a + b = .C, Să se arate că dacă d E rz.. divide două dintre numerele
(3)
date, atunci el îl divide şi pe al tre ilea. _ r.,,,_ 1 = rmqm+ 1 + rm+ 1, cu O � rm+ 1 < rm·•
. . .
Să se găsească ţoale numerele întregi a e �, care a_u_ exact 2 · I a I divizori. _ Deoarece r 1 > r 2 > ... > rm ..., există un pumă
r natural n astfel incit rn -1- O
. şi rn+1 = O.
:: Dacă a, b e z şi 3 nu divide nici pe a nici pe b, atunci 3 divi� e pe- a - b sau 3 divide pe a+ b.
Vom arăta că rn este un c.m.m.d.c. al lui a
4. Să se arate că 1 OOOk _ 1 e ste divizibil cu 37, oricar e ar r 1 ke N. Jntrucît rn_1 = rn qn + 1, T"ezu ]Lă că r I r
si b.
_
6, Să se arate că dacă p eN, p > 3, are proprietatea că p ŞI 2p + 1 nu slnt divizib.ile cu 3, Din egalitatea r11_2 = rn_ q11 + r rezultă căn r1._ l �
n rn .z· ln continuare, din egali­
n
atunci r.p + 1 este divizibil cu 3. tatea rn-a = rn-2qn_ 1 + rri_1 şi ţinînd cont că rn divide pe 1'n_ şi pe rn-z, rezultă
1 n

6. Să se ap.l).te că numărul 9•0 - 7 0 e ste divizibil cu 10. că rn divide pe rn-a· ln felul acesta, din aproape
��\!. în aproape, ţinlnd cont de egali­
2
1

7 • a) să·se arate că oricum ar fi date tre i numere între gi, există două cu su . � d' .1 . ibilă cu 2 · tăţi le (3), obţinem că rn divide pe r,i_ , rn-z, ... ,
r 2 , r 1 . Apoi din egalitatea (2) rezultă
'b Să se arat e că oricum ar fi date 5 numere întregi, există 3 cu sum� : 1v1 z1 1 cu 3 · că rn divide pe b şi deoarece r divid1e şi pe '7' , obţin
em datorită relaţiei (1) că rn
. _ _ _ divide pe a. Prin urmare rn esbe divizor comun
ci Să se arate că oricum ar fi date 9 numere într egi, există 5 cu suma d1v1z1b1lă cu 5.
n
al Jui a şi b.
1

8. Să se arate că dacă ne N, atunci· n• I (n + 1)n - 1. Fie acum d' un număr întreg cu proprietatea că
(1) vom avea d' I a şi d') b. Din egalitatea
9. Să se găs ească toate numere le întregi n cu proprietatea n + 1 � n2 + 1.
r 1 = a - bq1 şi deci d' / r .
10. Să se găsească toate numerele întregi n cu proprietatea n - 3 I n - 3.
Apoi din egalitatea (2) obţinem
1

11, F.1 e a 1 , a2 , ... , au E z • Să se arate că există printre aceste numere I ntreg1 clte va cu suma
·
· r 2 = b - r 1 q2 şi deoarece d') b, d') r , obţin
divizibilă cu 10. em că d') r 2 .
12. Să se arate că numărul 5 20 - 5 20 e ste divizi'.lil cu 1,1. Folosind egalităţile (3) ob�inem, din aproape în
1
aproape, că d'. divide fiecare
din numerele întregi r3, r , ... , rn_ , r - Aşadar,
in cazul în care b nu-l divide pe
a avem că rn, ultimul rest nenul din şirul de egalităţi
4 n
(1), (2), (3), este un cel mai
1

mare divizor comun al numerelor a. si b.


ş, C:PI m:ll m:lrf' d lvh:or co u
Demonstraţia acestei tP.rJreme pune în evidenţă
următoarea regulă de ob­
0

ţinere a c.m.m.d.c. a două numere, care se nume


Defi n iţi a 3.1. Se numeşte divizor comun al numerelor întregi a şi b un număr şte algoritmul lui E ii clid:
Pentru a obţine c.m.m.d.c. a două numere întregi a şi
întreg c cu proprietatea:
pe a la b; dacă b, cu b f, O, împărţim
restul împărţirii r este zero,' atunci b este c.m.m.d.c.; dacă
c I a şi c I b. ţim pe b la restul împărJiri:i anter1 ioare, r , şi obţinem nu, împăr­
T'PSlul ; apoi împărţim pe r
la r2 şi obţinem un nou rest r3 ş.a.m.d. Ultimul resl
1 r2 1
Vom numi un cel mai mare divizor comun (pe scurt c.m.'!1.d.c.) două numere. nenul este c.m.m.d.r;. al celor
al numerelor întregi a şi b, un număr întreg d c�re verifică ur­ ObserC1aţii. 'l) Dacă d este un c.m.m.d.c. al numerelor întreg
mătoarele condiţii: şi -d este un c.m.m.d.c. al lui a şi b. Dacă d' ar i a şi b, atunci
i) d este un divizor comun al lui!! şi b (adică d I a şi d \ b) fi tot un c.m.m.tl.c. al lui a ş i b,
atunci vom avea d Id' şi d' Id, prin urmare d' =
j i) orice alt divizor comun d' al lui a şi b divide neapărat ŞI pe d ±d, Rezultă deci că există întot­
deauna două şi numai două numere întregi cu propr
(adică d' I a şi d' I b impl�că d' Id). ietatea celui. mai mare divizor
comun al numP.relor a şi b. Aceste două numere
sînt egale in modu l şi de semn
T e o r e m a 3. 2. fie a şi b două numere întregi. Atur.ci există un c.m.m.d. contrar. Acela dint1·e ele care este pozitiv îl yom
nota cu (a, b).' Se observă că
al lui a şi b. prin algo,·itmul Jui Euclid se·obţinP Locmai (a,
b).
...
78 79

I
2) Din definiţia c.m.m.d:c. rezultă că Te o r e m a 3. 6. Fle a şi b d ouă numere întregi nenule. Dacă d este un c.m.m.d.c.
(a, b) = (b, a)= (-a, b) = (a, -b) = (-a, -b) = (I al, I bi). al lui a şi b, atunci m =
a b
este un c.m.m.m.c. al lui a şi b.
Observaţia 2) ne permite -ca pentru calcularea celui mai mare divizor comun a �
două numere întregi să ne mărginim la cazul numerelor naturale.
1
Exemplu. Să se calculeze c.m.m.m.c. al numerelor 4 020, - 210.
E:::emp�u. Să se găsească cel mai mare di�izor comun al numerelor -810 şi 315. Solu/ie. Pentru a calcula ,c.m.m.m.c al numerelor 4 020 şi -210 este suficient,
Soluţie. Avem (-810, 315)= (810, 315). conforqi teoremei 3.6, �.ă calculăm c„m.m.d.c. al numerelor 4 020 şi I -210 I cu algoritmul lui
Vom aplica acum algoritmul lui Euclid: Euclid:
1) 810 =315 ·2+180 4 020 = 210 X 19+ 30
2) 315 = 180 · 1+135 210 = 30 X 7 + O
3) 1.80 = 135 · 1.+45 4 020 x 210
Deci un c.m.m.m.c. al lui 4 020 şi -210 este =7 x 4 020=28 HO.
4\ 135 =45 · 3+O 30
ln acest şir de împărţiri succesive ultimul rest nenul este 45, deci (- 8·10, 315) = 45.

Din faptul că c.m.m.d.c. a două numere este unic, abstracţie făcind de semn,
ş1 folosind egalităţile (1), (2) şi (3),· avem:
1. Să se găsească prin algoritmul lui Euclid cel mai mare divizor comun al numerelor:
Te o rema 3. 3. Dacă a şi b. sint două numere întregi şi d este un cel mal mare
a) -180; 756; b) -375; 360; -900;
divizor comun al lor, atunci există două numere ·întregi, k şi I,
astfel incit d = ka +lb.
c) O; 779; -399; 5 700;
e) -540; 588; -576;
d) -3 724; 18 468;
f) 375; 645; -600; -1 515.
D e f i n iţi a 3. 4. Două numere întregi nenule a şi b se numesc prime fntre ele dacă '2. Să se găsească c&l mai mic multiplu comun al numerelor următoare:
1 este c.m.m.d.c. al lor. a) -960; 1 200; b) 30295; 36 354; c) 12 345; 4 565; -960.
Observăm că (1, şi b stnt prime intre ele dacă şi numai dacă ± 1 stnt a. Să se afle toate numerele prime cu 100 şi mai mici în modul decît 50.
1 4. Se dau două numere întregi a şi b nenule care au c.m.m.d.c. pe 5, iar clturile împărţirilor
singurii lor divizori comuni. succesive din algoritmul lui Euclid sînt -1, 3, 2. Să se afle a şi b.
Exemplu. Numerele 57 şi 25 slnt prime Intre ele. Într-adevăr, folosind algoritmul I 5. Să se găsească două numere întregi a şi b astfel Incit (a, b) � 3 şi [a, b] =72. (C.m.m.m.c. al
lui Ei;clid, obţinem: lui a şi b se notează cu [a: b].)
57 = 25 · 2+7 Este soluţia unică?
25 = 7 · 3 + 4 6. Să se aratEl că numerele 2/c + 1 şi 9k + 4 sînt prime Intre ele, oricare ar fi k e z.
7=4·1+3 7. Să se găsească c.m.m.d.c. al numerelor 2k - 1 şi 9/c..f- 4 in funcţie de numărul întreg k.
4=3·1+1 8. Să se arate că dacll a şi b sînt numere întregi, d un c.m.m.d.c. al lor, iar k, le Z, cu proprie-
3=1·3+0 tatea că, dacă·/
şi deci (57, 25)=1. ' ka + lb=d, atunci (le, l) =1.
9. Să se arate că 121n + 4, Hn + 3) = 1, ne z.
Obseriiaţii. 1) Fie a, b E Z şi d = (a, b) astfel incit d > O. Fie a = da' ş1 I

b = db'.Atunci a' şi b' sînt prime intre ele. 10. Să se arate că numerele de forma Fk =221<+1(k = 0,1,2, ...) sint prime două cîte două.
lntr-adevăr, fie d' un divizor comun al numerelor. a' şi· b'. Atunci dd1 este 11, Să se arate di pentru orice ne N* avem (n! + 1, (n + 1)! + 1)=2.
un divizor comun al lui a şi b. Deci dd' il divide pe d, adică există un d" E Z
astfel încit d= dd'd". Deci d'd"= 1 şi prin urmare d'= ±1, ceea ce înseamnă că
a' şi b' sint prime între ele. rlm . Tor dei.comouru•r în factori orlml
2) Din teorema 3.3. obţinem că a este prim cu b dacă şi numai dacă există
k, l E Z astfel incit 1 = ka + lb. lntr-adevăr, dacă a este prim cub, atunci (a, b) =1 De f I n i ţ i a 4. 1. Un număr natural p ;;,,2 se numeşte prim dacă singurii săi divizori
şi conform teoremei 3.3. obţinem k, l E Z astfel incit 1 = ka + lb. Reciproc, dacă sint ± 1 şi ±
p.
1 = ka ,I:- lb şi dl a, dl b, atunci dl 1 şi deci d = ±1, adică singurii divizori com\mi
ai lui a şi b sint ±1, Exemple
Numerele 2,· 3, 5, 7, 11, 13, 17, 19, 23 sînt numere prime. Verificarea acestui fapt se
Def i n i ţ i a 3. 5. Fie a şi b două numere întregi. Un număr întreg m se numeşte � poate face et'ectuind împărţirea fie�ăruia dintre numerele date la numerele naturale mai mici
un cel mai mic multiplu comun (pe sc,urt c.m.m.m.c.) al numerelor declt el.
a şi b, dacă verifică următoarele c�ndiţii: Numărul 2 este singurul număr p�im par.
i) m este un multiplu comun al lui a şi b (adică a I m şi b I m),
ln cele ce urmează vom da (fără demonstraţie) două teoreme foarte importante
ii) orice alt multiplu comun al lui a şi b este multiplu al lui m in aritmetică.
(adică dacă a I m' şi b I m', atunci m I m').
T e o r e m a 4. 2. Un număr natural p;;,, 2 este prim dacă şi numai dacă oricare ar fi
Teorema care urmează ne asigură existenţa celui mai mic multiplu comun şi a şi _b numere întregi astfel incit p divide pe ab, să rezulte că
ne dă in acelaşi timp şi un procedeu de calcul. p divide pe a sau p divide pe b,
80 JH
fi - Matematică - Algebră, el. a X-a
I
T e o r e m a 4. 3 . (Teorema fundamental ă a aritmeticii) Oricare ar fi n u mărul în-
treg n, 1:u I n / ;;;i, 2, există o d escompu n e re a sa în p rod us d e n u­ mentală a arjtmeticii a. are u n d i vizor prim p, ca re ri;Le l a ,· t u d u l jl i\ u d i vi zo1' · a l 1 11 i
mere p r i m e , ad ică există un n um ă r finit d e nume re p rime n şi, mai mmt, p � a � Vn·
P i , P 2 , . . • , P m , n u neap ărat d istincte , astfe l încît
n = ± P i P2 . . · Pm· să fJerif'icăm că el nu are dic1izor i primi mai mici decît v; ·
l n concluzie, pentru. a dociecli că. 1 1 n n umiir n atural n � 2 rstr prim estr s11f'icient

În plus, această desco m p u ne re este u n ică, în sensul că or icare D e exempl u , fie n = 97 . Cum 1/97 < 1 0, a v e m d e conR i d eraL n u merele prime
alt ă des� ompunere în p rod us de factor i primi diferă de .e a doar < 10, adică 2, 3 , 5 , 7. Se vede i med iat că nid u n u l d i n t re acrR l r nu mrr·c nu d i v idP
p r _in ord mea factori lor . p e 97 .
. Ciurul lui Eratostene . Vom da î n cele ce u l'mează o mpLod ă de obLinere a
Obse,wtţiP. ln teo rema -
� � , i n rep:ez_ entarea numărului n ca produs d e factori numerelor prime mai mici decît u n num ă1· daL n ;;;i: 2 . Această meLodă este CUTlOS·
, .1m1. P , P 2 , . . • , JJ.m, este posibil ca u n n 1m tre factori să fie egali între ei : Pi poate cută încă din antichitate sub nume l e de ciurul l,U : Eratoslene , după nume l e m a Le­
�� �
sa a para d e �1 ori , cu ix 1 � 1 ! p 2 de_ ix � 0�1, cu � ;;;i: 1 , şi în general Pk . de ixh ori, cu maticianul ui grec care a dat-o. Considerăm mai intî i şirul tu turor numerel ol' natu ­
� _ rale de la 2 l a n. Apoi , deoarece 2 esLe primul n umăr prim p 1 , vo m i n l ă L u 1·a din şir
ixk ;;;i: 1 . Dnca n u mar ul fac l,or1lor p1·1 m1 d1stm cţ1 este 1 , atunci vom avea :

n = ± p "'•1 P 2"'• . . . . pi"'l ,· u n d e p ute m presupune p 1 .< p 2 < . . . < p 1 •


t oate numerele mai m ari <lecit Pi, şi d iv iz i b ile cu p 1 = 2. P r i m u l d i n Lre numerel e
(1) rămase este 3 = p 2 • Acum vom înlătura din şir toa Le n umerrle mai mari decît p 2
?crie,·ea lui n_ î n fo !·ma ( ţ )_ _se n um_ eşte descompunerea lui n în factori primi. Teorema şi divizibile cu p 2 . Primul număr rămas este 5 = p 3 • Să p resu p unem că clupă pa sul k
fun d a mentala a ari Lmetie 1 1 se mat num eşte teorema de descompunere în factori primi. am aflat numărul prim p,, (al k-lea ca m ărime înLre numerele pri me ) . Vom î n l ătura
din şir toate numerele prime mai m ari dedt P h şi prime c u P1t· Pri1m1J n u m ăr care
n u a fost înl ăturat va fi fJk+ 1 1 al (k + 1 ) -lea număr p rim.
Exemplu . Numărul întreg -5 600 se poate scrie ca produs' de factori primi în
felu I u rmător : - 5 600 = - 2 • 2 . 2 • 2 . 2 . 5 . 5 . 7 = - 2 5 • 5 2 • 7 .
Aplica, ie. Să se a rate că .şirul numerelor prime este infinit.
Acest procedeu se termină l a p'asul m, unde Pm este cel mai mare nu măr
So_lufie. Să presupu nem prin reducere l a absurd că ar exista numai un număr prim � Vn·
I..mit. rl � nume re P:,1me Pi , Pi, . . . , Pn- Fie p = 1.J1P2 . . . Pn + 1. Dar p admite con form teoremei 4.3
_
u n d 1v1zor ]11'1_ 111 , J1e acesta Pk· Pe de al tă. parte tmpărţfrea lui p' J a ·pk dă restul 1 deoarece
rlti l
P = Pk'/ + 1 , ff e N .
Am ajuns deci l a '.> �01 1 Lradicţie . Presupimerea că mulţimea.numerelor prime este finită este falsă, 1. Care din tre următoarele nu mere în tregi sînt prime : 3 4 7 7 , 2 00:J, 1 2 1 3 , 2 0!19 , 3 61,9, 84 7 ,
_
deci_ exista, \J mfm1tale de nu mere prime . ,, 1 493, 2 027 , 2 261 , - 6 959 , 9 6 89 , 1 0 627 .
Cli a j u Loru l Leoremei fu n9 amenta � e a aritmeticii putem da un alt procedeu de 2. Folosind teorema fundamenta lă a aritmet icii, să se găseasă ce l mai mari' d iy izc,r comu n şi
calcul al c.1;1 . m . d . c . a dou � sau mai multor n umeJ1e întregi. cel mai mic mulliplu comu n a l u rmătoarelor n11merc .
,
iS e s <_nu descomp une1: ile ac�to'. numere_ în produse de j'actori primi şi c.rn.m.d. c. a) 31 9 şi 407 ; b) 333 şi 501, ; c) 27 , 24 şi 1 !'i ; d ) :. U, , 4 H 61t , 192 ; l' ) 32;i, ��f, , 1 69 '?I l 0 1 ', .
_ 8. Să se determine cel mai mic n umăr natural rare arr exa d 20 de rl ivi'z ori 1n l rcgi ,a c·rl mai
�l lor fJa I 1 . P!'odusul /a.ctonl?r primi comun � acestor numere, f'iecar� ridicat la puterea mic număr natural care are exart 72 d ivizori întreg i .
cea mm rlll,ca la care apare in descompunerile respectifJe.
Pen t1·u � dem�n str'.1 aces_L lucr u este suficient să considerăm cazul în care avem 4. Să se găsească u n număr nat ural care să aibă exact 1 .:i d ivizori nalnral i şi singurii s(ti d i•
_ vizori primi să fie 7 şi 1 1 .
<l ? ua !1 umere . r n tr_eg1 a ş, b. Fie d număru l obţinut prin procedeul descris. Atunci
dm wnsLi'° � eţ1 a lu , d, rez_u l t � e � dent c _ă d I a- şi _d / b. D acă d'' / a şi d' / b scriem descom: 6. Fie a şi b numere întregi prime înt re ele. Să se arate că a +- b şi a - b slnl prime c u ob
Să se arate că, în pl us, d acă a şi b au parită�i diferite , a l u nei r.t + b este prim l'U a - b
1

p u n e(·ea •:u 1 �n . factori pr1m1. Fol osmd teorema 4.3 ( p artea d e unicitate ) rezultă
1media L ca d d1v1d e pe d. D ec i d = ( a, b). cu a3 - b 3 .
E.remple 6. Dacă a şi b s\nt nu mere naturale nenule şi su ma lor este un n u măr prim, alll nl' i a Psl e pi·im
1 ) Fie 11 = 360 şi b = 240 . Avem 360 = 2 3 • 3 2 • 5 şi 2,,0 = 2 4 • 3 . 5 şi deci (360, 2 40) = cu b.
� 2 3 · 3 · �• = 1 20. • 7. Să se arate că dacă a, b, c e Z şi a I c, b I c , (a, b) = 1 , alnnri ab I c.
2 ) Fie a � 7 2 , b = 1 :l0 şi ,. = 300. Avem 72 = 2 3 • 32 , . 1 2 0 = 2 3 . 3 . 5 şi 300 = 2 2 • 3 . 5 2 8. Să se arate că dacă a, b , ceZ au proprietate a că ci esl.e prim cu b şi cu c, atunci ,, Psle prim
cu bc.
şi deci ( 72 , 1 20, 300) = 2 2 • 3 = '1 2 . 9. Să se arale că d acă b I ac atunci b I (a, b) ( c, b) .
Tot d i n teorema fundamentală a al'Îtmeticii rez ultă şi u n mod de calcu l al celui mai mic
10. Să se arate că d acă . d este un c.m.m .cl .c. al numerelor a şi b , alunei d este u n c.m.m.d.c.
3
. u comun a d ou ă sau l1 mai multor numere .
multipl al l ui a" şi b:'. Reciproca. este adevăra tă?
11. Fie reQ cu proprie tatea că rm este un nu măr în treg, meN* . Să se arate ră r este întreg.
Se scri11. descomp unerLle acestor n umere in produ.se de factori primi şi c.m.m.m. c. al lor "a fi
_
produs,�/ factorilor primi care apar cel p uţ in· într•ttna din descompuneri, luat fiecare la puterea
·
cea mai mare la care apare în descompunerile respective. . 12. Fie a , b , m e N cu proprie tatea că (a, ·b) = 1 şi o/ab e N Să se ar;te că "Va, o/ b e N.
De exemplu, fie numerele a = 7 2 , b = 1 :W şi c = 30 0. Deoarece 72 = 2 3 • 3 2 ' 1 2 0 = 18. Să se ara,te că n umerele de forma 8n + 1 nu sinl prime ( n e N * ) .
= 2 3 • 3 · 5 şi 300 = 22 • 3 · 5 2 , alunei [72 , J· 20, 300) = 2 3 • 3 2 • 5 2 = 1 800. 14. S ă se arate c ă există o infinit'ate d e n umere naturale n, c11 propr iel alea ră ( n , 2n - 1 ) > 1 .
Să se găsească ce l mai mic dintre ele .
In continuarfl vom face cî teva observaţii asupra şiru lui numerelor prime. 16. Să se arate că n u există numere nat urale prime n astfel îndl 11 I 27l - 1 .
Dacă n E � , n � 2 şi nu este J?rim, atunci el admite un divizor prim p � Vn- 16. Să ,se arate că există numere întregi de forma :'in., care scrise în haiă zecimală au u l ii -
mele cifre 00001 .
1 n tl'- adevar, cum n n u este prim, avem n = a • h cu a, b > 1. E vident, putem cu
p rei-u p u n P că a � b. Atun ci a 2 � ab = n, de unde a � 1/ n . D a r din teorem a funda- 17. Să se arate că există nu mere întregi care au ultime le rilre 1 97 8 şi care să fie divizibi le
1979.
83
Elementul f + g = (a0 + b 0, a1 + b1, a2 + b 2 , ...) se numeşte suma dmtre
f' şi g, iar operaţia prin care orică'ror elemente f şi g din mulţimea C<Nl se asociază
suma lor, se numeşte adunare.
Elementul f'g = (c0, c1 , c2 , ... ) se !lumeşte produsul dintre f' şi g, iar operaţia
prin care elementelor f' şi g din mulţimea c<Nl se asociază produsul lor, se numeşte
înmulţire.
Exemplu. Dacă f = (-1, 2, 3, -5, O, O, ...\ şi g = (1, O, -i, O, ... ), atunci
suma lor este f+ g = (O, 2, 2, -5, 0,.0, ...), iar produsul lor este fg = (-1 · 1, -1 ·O + 2 · 1,
( -1) · ( -1) + 2 · O+ 3 · 1, -1 · O+ 2(-1)+ 3 · O+ (- 5 ! · 1, -1 · O+ 2 · O+ 3 · ( -1) +
' + (-5)·-0+ 0 ·1, (-1) ·D+ 2 ·O+ 3-0+ (-5) ·(-1), O, O, ...) = (-1, 2, 4, -7, -·3, 5, O, ... ).
Def I n i ţ i e. Fiecare element al mulţimii CCN), pe care sînt definite cele, două ope­
raţii precedente (1) şi (2), se numeşte polinom. Dacă f =(00 , a1, 02, ...)
este un polinom, numerele a0 , a 1 , a 2 , ... se numesc coeficienţii lui f.
1.1. Definirea polinoamelor
Vom nota cu C' submulţimea lui C<N> formată din toate şirurile de forma
Fie C<Nl mulţimea şirurilor (infinite) de numere (a, O, O, O, ...) unde a E C.
complexe
f" = (ao, a1, llz, •··, an, ...) , · Funcţia cp: C C' definită prin egalitatea
--+

care au numai un număr /'init de ter men·_L ai, z· • -


nenu i, ad1ca .
există un număr qi(a) = (a, O, O, O, ... )
natm·al m, astfel .
· înrît a; - O pentru orice i > m.
_ fe emplu, şirurile f = (O, _-1, 2, O o , ...); g este o funcţie bijectivă. Mai mult, operaţiile de adunare (1) şi înmulţire (2) a poli­
h 2 (� , = (- 1 i 2 O O noamelor ce aparţin mulţimii C' se transcriu astfel:
·· s nt r i�inite care au ur_i numfu• fi�it' de 'ter��li
nenu)i.-+intr-�de;��· ���] 7-1 -�o ,î r, r� , , •.• ) are numai 2 termem nenu
li·, şirul (a, O, O, ... ) + (b, O, O, O, ...) =(a+ b, O, O, O, ... ) şi (3)
g - (-1' i ' 2' O ' O, ·:· ) are_ 3 termem. nenuli, iiar şirul h = ( 1 + 2i ..
, ·
fl1 e 4 tern:ie�11 nenuli. D�c1 acest
7 -100 , 2 O O, ...) (a, O, O, ...) · (b, O, O, O, ...) = (ab, O, O, O, . )
e şiruh sînt elemente din mult. im:eca' C<Nl • ' '
Defm1m pe mulţimea c<N) .
- d oua~ operaţn• a I g�hri . Relaţiile (3) ne arată că adunarea şi înmulţirea pe C' se fac după aceleaşi
Fie l = (ao, a1, a2, ...) , g - (ho, bi , h2, ... ) oua ce: adunarea şi înmulţirea. -reguli ca adunarea şi înmulţirea numerelor complexe. Din acest motiv rezultă că
atunci definim .d elemente din mulţimea C(N) ;
C' are aceleaşi proprietăţi aritmetice ca mulţimea C a numerelor complexe. Acest
fapt ne permite să identif'icăm polinomul (a, O, O, ...) cu numărul complex a. Aşadar
f' + g = (ao + o, a 1 --t:" b1, a2
b
+ bz, ...)
·
ŞI (1) punem (a, O, O, ...) = a. Datorită �cestei identificări avem Cc C<Nl. Polinoamele
de forma ·(a, O, O, ...) = a se numesc polinoame constante.
(2) Observaţie. Definirea polinoamelor precum şi operaţia de identificare a poli­
unde
noamel<ir de forma (a, O, O, ...) cu numărul a, ne reamintesc de modul cum am definit mulţimea
numerelor complexe precum şi de operaţia de identificare a numerelor complexe de forma la, Ol
cu numărul real a (a se vedea manualul de Algebră clasa a IX-a).
C1 = + a 1 bo,
aub1
Cz = ao z + a1 b 1 + a2b
1.2. Proprietăţile adunării polinoamelor
b
0 ,

1° Adu7?:area este comutatiC1ă, adică oricare ar fi f' ş1 g, din C(N), avem


c, = aob ,. + a1, r-1 + azbr_z + •·· + ar
b
b
o = � arb r-i =
'\'
'\'
L-, ai-b,.· f'+g=g+f'.
t=O i+i=r
ă ovhservăm că/'+ g şi /'g aparţin mulţimii C(N), Într-adevăr, dacă f = (a 0 , a 1, a2 , ...), g = (b 0 , b1 , bz, ...), avem f+ g = (ao+ b0, a 1+
· bi,
I. ntr-aSdevar, cum f E C(N) , există un num" . a1 + b2, ..,) şi g + f = (b0 + a0 , b1 + a 1 , ... ). Cum adunarea numerelor complexe este comu­
, , ;=
- ar natura I m, astfel mcrt
. .
i. > m· Cum gE CCN) , ex1st"a un numar natural n, a 0 pentru orice tativă avem a i + bi = bi+ ai pentru orice i � O. Deci f+ g = g+ f.
J > n. In acest caz avem a = o sI· b - astf_e1 mc
• 1t b; = O pentru orice
2° Adunarea este asociatiC1â, adică oricare ar fi f', g şi h din C(N), avem
ak + bk =· 0 . pentru orice Ic k> max, (mk, n) · Deci· tfru orICe k > max
_ 0 pen ' ( m, n) ş1· dec1·
F'ie ,. > m + n; atunci r - m > n. In a�est
+ g es te un e1 ement dm . c<N> • +
(t + g) + h = t (g + h) ..
.. . + flrn;br- m + a m+i br-- m-1 + .. + arb . Cum r - m >cazn, .atunci
c = b a1b -1 + Într-adevăr, dacă f = (a0 , a 1, _a2, ...), g = (b0 , b1, b2, ...), h = (c0, c1 , c2, ...) atunci
r <:,o b:r, +b_r-1, r·:·, ...
sînt toţi nuli. Pe de altă parte. i numirele am+ a +_ , ... r br-m f+ g = (a0+ b 0 , a1+ b1 , a,+ b2 , ...) şi deci (f+ g) -t h = ((a0+ b0)+ c0 , (a 1+ b1) + c1,
In concluzie, pentru orice r > � + n avem Cr � ,_ a sîn nule ŞI deci cr 0. (a2+ b2) + c2, ... ).-Analog, obţinem că f+ (g+ h) = la0+(b0+c0 ), a 1+(b1+c1) , a2+(b2+c2\, ... \.
.
m z � =

.
element din C<N> - 0 ŞI deci fg esLe de asemenea
un Cum operaţia de adunare a numerelor complexe este asociativă, avem (ai+bi)+ci = ai+(bi+ci) ,
pentru orice i ;,,, O. Deci (f+ g) + h = f+ (g + h).
84
85
3 ° ELemPn/ neutru.. ( O ...) =
')enlnt cadun:1,
. Polinomul constant O=(O, O, O ,··· ) este eIement neutru
, 1 ea po Jmoame 1or, în sensul că oricare a 1, r 1• f E C<N)
Într-adevăr, dacă f = (n 0 , a1 , a2, ...), al11nl'i f · 1 = (a 0 , n,, a2, ... ) 1, , O,

, avem. = (a0 ', 1, a0 ·O+ a1 • 1, a0° ·O+ a1 · O+ a2 1,...) = (a0, 0 1, a2, ... ) = f.
• · 0

l+0=0+f=f. După proprietatea 1 avem de asemenea 1 · ( = (.


·î1111·ad,wăr, daci\ /= a, a a2, ... ), atunci 4° Jn,�ulţirea este distributiCJă f'aţă de adanare, adică or1ca!'e ar fi polinoamele
( o 1, f+O= (a0 , a1, a2, ·...)+(O , o ' o ' . .. ) �
_ ·
I = (a 0 i O. a, + O, (12 ! o, ·· ) -- ( a.,
o a1, .
02, •·· ) = f • Oupă propriet atea ·1 ° avem şi O
+ f = f. f', g, h E C<N>, au loc relaţiile:
·
· t"a un po 1·mom,
,j'(g + h) = f'g +f'h. şi
4° Orice polinom are an opns, adică oricare · ar fi/ E c<N> ex1s
not.al cu -/', astfel încîi (/' + g)h
= f'h + gh:
Atunci
f' + (--l) = ( -l) + l = o. Îhtr-adevăr, fie(= (a0 , ai , a2 . ...), g = (b0, b1 , b2 ,...) şi h= (c0,'c1 , c2,..,).
b + C , ... ) = {a (/,., + c ), a 0 (b 1 r C1) +
f'(g + h) = (a0 , a1 , a2 ,· ... ) (b0 +· c0 , b1+ Ci, z 0 0

l:
2
lntr-adtJV,tJ', daci\/'- - (a ,o a1,· a,,, .. ) , atunei· -/·= l-a0 , -a1 , ... ), deoarece f + (-f) = r

E
r
_ ro, ai,Uz, ... )+ (-00 , -u , -0 2, ...)=(a +(- a) a
-(r 1 0 o' i +(-a) i , a2+ / -a2), .. , ) = 10, O, O, ... )=0. +a1 (b0+ c0 ), ..., ai(br-i+cr_,), ... )=((a0b0+ a 0c0 ), (a0b1+ a 1 b0)+ (a 0c 1 + aie o), ..., 1 0 aibr--i+
Conform proprirli\�ii 10 avr.m �i (-'-/') + f = O. i=O
=

+ B lljC1·-i, ,.. )=(<t obo, aob 1 + a1 bo , ...,E


Or exemptu, dacă f = (-·J, O, :.! , 2 ' O ' O ' ...) este un polinom, at t1 nc1· opusul să11 este T

-r
J'

r i,... )+(aoco, CJ0C1+CJ1Co, ... , L, ai<"r-i, ... ) = lg+(h.


r

= I J. O -2 -:.! O 11 ) Uib-
i-0
I
) l } } 1 "' •

i=O , O
Observa/ir'. Oadl f şi g sînt două polinoame suma f + ( ) t ă · plu
.
1:rin (' g ?i s:. uumeşLe d1:f'cren/adinlre f şi g. Operaţia prin'C!ll'e oricăror�!ut) �:n:::i� Sl� 5° Dacăf' şi g sînt polinoame nenule, atunci µrodus11l lor este un polinom nenul
(/' "I= o şi g "I= o �fg "I= o)'
1 f ş g :i
sP F1so1�1,1za
- rl, I 1>re11 ţa lor su nu meşl e scădere. l
termen
Driri\ l = /flo, fl,, 02, ...) şi g = lb 0 , b1 , b 2 , ...), atunci Într-adevăr, fief= (n 0 , a1 , a2 , ••• ) �i g = (b 0 , bi , b�,. ). C11m /-# O exist!\ un orice
natural nstfel mclt a t= O . Rezultă că a i = O entru
ai "I= O. Fie m cel mai m are număr ,,,. p O. Rezultă
f- g = (ao - ba , a1 - b1 , a2 - b2 , ... ). , i > m. Analog pentru g "I= O,• fio II rel mai mare ,wmăr 1111tural astrei mdt bn "I=
Oe exemplu, dacă/ = (2, -3, -'l., O, o,...) şi g = ( -1, -1 , -1, 2, O, ... ),alunet• f - g = că b; = O oricare ar fi j > n. Să presupunem că fg = {c0 , c1, c2, ... ). Atunci cm+n = lobm+n +
= (:l, -:l, o, -:L, o, O, ... ). + a1 bm+- n l+ ...+ am bn + am+b t n-1,+ ...+ <l m+,1bo, Cum bm+n = b111+n-i = ... = bn=+1 = O
şi
c =a b, Cum a -/=0 şi t=0,
bn atunci Cm+n a bn :l- 0
am+1 = am+2 = ,.. = am+n 0, atunci m+11 m 1
= • m m

şi deci fg "I= O. ·
1.3. Proprietăţile înmulţiri! polinoamelor incit
5° Simplificarea cu un /'actor nenul. Dacă/, g, lt, sînt pohnoame astfel
j O lnmulţirca este comutatiCJă, adică oricare ar· r1· 1· şi· g . din fg = fh ·şif' "I= O, atunci g = h.
avem
lntr-adevăr, cum fg° = fh, obţinem f'g -'- fh = O şi deci f(g - h) = O. Cum
C,(N),

· f'g = gf'. f :I- O, din proprietatea 5 trebuie ca g - h = O, adică g = h.

sigf
,
Î11l1·-arleviir dară /-
= (do, d1, d') 2• ... ave m Cr =
• = fbo,b1,b2, ... ), aluncinotind fg =(co,c,c2,•••l
- (ţt o, a 1, a 2, ...) ş1g
aobr+a1 br -1+a2 br_2 + ... + ar b şi d_r-
1
-btP-_r+bia r-1 + ... + bra1>,
Cum ad11�area şi inmul ţirea numerelor complexe slnt comutat�ve Ş) asociat'1ve, avem cr =
dr
R „ J:orm
pent,, 11 or, ...e ,. � 0 şi deri fg = g{. Notaţia f = (a 0 , a.1, a 2, ... ) introdusă 'penLrn polinoame nu este prea comodă
me.
în operaţiile cu polinoame. De aceea vom f0losi altă scriere pentru polinoa X".

r
2° lnmnlţirea este asociatiCJă, adică oricare ar fi /, g şi h din C(N), avem să notăm polinom ul (O , 1 , O , O, ... ) prin „X· şi _
c itim „nedeter minata
Convenim
- lnmulţirea poli�oamelor ne dă:
' )h = /'(gh).
(/g
Înl1·:adevăr, fie [ = .(o o, a,i 02, ...) , g = ( ho, bi, b2,... ) şi h = (c0 , c1 , c2 , ...). Să notăm X2 = X· X= (O, 1, O, ...) (O, 1, O, O, ... ) = (O, O, 1, O, ...),
fg = (do, d1, d2, ...) şi (fg)h = (e o, e1, e2, ...) · Atunei· dr = . ?,...; ab '°'
i j pentru orice r � O şi
X3 = X· X2 = (O, 1, O, .. .) (O, O, 1, O, .. . ) = (Q, O, O, 1, O, ...),
x n-1 = (O, 1, O, ...) (O, O, ... O, 1, O, ...) = (O, O, ... O, 1, O,.. .)
E n dr k, E, xn = X·
1+1=>·
"n - c Drf'i "11 = ')' . n ;bj Cit = ')' ctjbjc11.
n (t+J=r
. ) n ori
r
l·lt= 1+4ri";, i+hi=n
n - 1 ori

I lRdt notilm gh = ( d� ' i11 d'2, ···) ş,, · /(gI) . .. : ... .... . . ..... ... . ... :
i = ( eo,
' e1,
' e2, ' •·· )", în mod analog se obţ,ine
d,; - >'
. =s
,+n'
bjC/t prnt1·11 orit·e s � 11 �•• 1'11 = . L...!
'\' a;da,
•+•=n
• De! i, e,,' = L...! ,ai
' "
H-s= n ;+11 =s (
/,c E
j 1t') =
Folosind acum adunarea şi înmulţirea definite pc C(N) 1 pentru/=(ao, a 1, a 2, . ..)
putem scrie · · /
, ai, O, ...)+
')' 11 ,br1 1z. Compartnd, obţinPm l'ă e11 = e� şi deoi f (gh) = (fg)h. f'=(a0 , a1 , a 2, . . . )=(a0 , O, ...) +(0, a 1 , O, ...) +(O, O, l½, O, ... )+ ... +(O, O, .. . O,
;+ro{..:,,
+ ... = (a 0, O, ... ) + (a1, O, .. .) · (O, 1, O, ...) + (a 2, O, ... ) · (O, O, i1, O, . .. ) + ... +
°
3 Elemmt neutru. · Polinomu] 1 = (1 ' O ' O ' ...) este e J ament neutru pentru + (ai, O, .:.) · (O, O, ... O, 1, O, ... ). = a 0 + a 1 X + a2 X2 -I ... + aiX + .. .
înmulţue, ac1 1·ca� or1 care ar fi /' E c<N) I avem n Ol'i

/'·1=1·/=/. (unde există doar .un număr finit de Lermeni nenuli) .


86 87
Deci
Am văruL în paragraful precedent că orice polinom f E Ci.X] este o sumă finită
(1) de monoame, adică
f =ao + a l X + a2X2 + ... + a„xn.
Cum/'= (a0 , a1, a2 , •..) este un element din C<N), există un număr natural m
Se numeşte gradnl lni f, notat prin grad f, cel mai rnare număr natural n astfel
astfel încît ai = O pentru orice i > m. În acest caz (1) se scrie sub forma
încît ar, '# O. Jn acest caz a n se numeşte coefici�ntul dominant al polinomttlui f.
m Numărul a 0 se numeşte termenul liber al polinomului f". De multe ori este foarte
(= ao E a;Xi,
+ a 1X + a2X2 + ... + amxm = ,-o (1') utilă şi scrierea lui f' sub forma f = an x n + an_lxn-� + ... + a 1X + ao, lucru
întotdeauna posibil ţinînd seama că adunarea polinoamelor este comutativă.
unde ao, a1 , a2 , ..., llm sînt coeficienţii polinomului f". E�:emple
Polinoamele de forma ax n unde a E C si n este un număr natural se numâsc 1) Polinomql f = 1 - X are gradul 1, adicft grad f = 1.
monoame. Din (1') rezultă că orice polinom �enul este o sumă f"inită de monoame 2) Polinomql /'=X+ X3 - X5 are gradu1 5, adică grad f= 5.
nenule. 3) Polinom1'1 constant f = a unele a e C, a fc O are g1'aclul O, deci grad f = O.
Datorită scrierii (1) sau (1') pentru polinoame, se adoptă pentru mulţimea
C(N) notaţia C[X]. ln particular, avem incluziunea CCC[X]. Datorită scrierii (1) sau Pentru polinomul nul, o·, gradul său se consideră ca fiind egal cu -oo (se citeşte
(1') elementele din C[X] se mai numesc polinoame într-o singură nedeterminată cu minus infinit).
coeficienţi complecşi. De asemene_a, dacă / E C[ X] este un polinom, de multe· ori ·neferitor la gradul sumei şi produsului a două polinoame f şi g au loc urmă-
este util să scriem l=f(X). toarele relat ii:
i) * gra'd (f + g) < max (grad/, grad g);
In mulţimea C[X] distingem următoarele submulţimi importante;
ii) dacă f' �i g sînt polinoame nenule, atunci
R[X] = mulţimea polinoamelor cu coeficienţi reali, grad (/g) = grad f + grad g.
Q[X] = mulţimea polinoamelor cu coeficienţi raţionali, lntr-adevăr, să presupunem că grad f = m şi grad g = n. Atunci f şi g sînt
Z[X] = mulţimea polinoamelor cu coeficienţi întregi. de forma f' = Cl o + a 1 X + .... + am xm şi g = bo + b1X + ... + bnXn . Dacă m > n,
Este clar că avem incluziunile atunci gradul sµmei f + g este m, deoarece termenul de grad maxim din f + g
este amx m.
Z[X] c Q[X] c R[X] c C[X]. J;)acă m = n, termenul de grad maxim rlin f + g este (am + bm )Xm în cazul
cind G-m + bm · '# O sau mai mic în cazul cînd am +
bm = O.
Exemple. 1) Polinomul f =V2 - 7X2 + X 3 este un polinom cu coeficienţi reali. Aşadar, grad (l + g) <·max (grad f, grad g).
ln produsµl fg, termenul de grad maxim este monomul (amXm) (bnXn) =
2) Polinomul g =..!. - X+ � X4 este un polinom cu coeficienţi raţionali.
3 7 = am bnxm+n (a se vedea proprietatea 5 ° din § 1). Cum f şi g sînt polinoame nenule,
3) Polinomul h = 7 + X2 - 8X3 este un polinom cu coeficienţi lnt.l'egi. atunci am '# O şi bn =I O. Deci ambn '# O şi în concluzie grad (/'g) = m + n =
= grad f + grad g.
Observa/ii 1\ Folosind scrierea ( 1) a polinoamelor, operaţiile de adunare şi
lnmulţire se transcriu astre]:
tlacă f = a0 + a 1X + a2X2 + ... + a,.xr + ...· şi g = b 0 + b1X + ... + br Xr + ... ,

atunci Fief= a 0 + a 1X + ... + an Xn un,polinom arbitrar şi ex un număr complex
f + g =ao· +no+ (a1 + b,ţX + (a 2 + b2) X2 + ... -+ (ar + b r )X" + ... , 12) arbitrar. Atunci numărul
fg = a obo + (a ob1+a1b0)X + (a0b2 + a/11 + a2b0)X2+ ... (3) f'(cx) = a0 + a1 cx + a1cx2 + ... + an ex"
... + (a obr + a 1b,._1 +a 2br _ 2 + ...+ a,b 0)Xr + .... se numeşte !Jaloarea polinomului l în ex .
De exemplu, dacă f = -1 + 2X + X2 şi g = 1 - X, atunci . Exemple

f' + g = (-1 + 2X + X2 ) + (1 - X) = X+ x• şi 1) Fie polinomul(= 2X 3 - 5X2 + X- 7. Valoarea lui f în 1 este f(1)=2:13 - 5-1 2 +
+ 1 - 7 = -9.
fg = (-1 + 2x + X2 (1 - X) =-1 + 3X - x2 - X3.
) • Valoarea lui / în -1 este f(-1) =2(-1)3 - 5(-1)2 + (-1) � 7 =-15.
2) Fie 'polinomul g =X 4 - iX + 1. Valoarea lui g în i este g(i) = i4. - i • i + 1 =·
2) Se observă clin relaţiile (2) şi (3) că dacă f, g sînt p�linoame cu coeficienţi reali /res­
pectiv raţionali, întregi), atunci suma şi produsul lor este un polinom cu coeJ'iolenţi reali (respectiv =1+1+1 =3.
De aseme11ea valoarea lui g in 1 + i este
raţionali, întregi).
3) În practică, 01·i de cite ori avem de înmulţit două polinoame esLe foarte comod să g(1+ i) = (1 + i)4 - i(1 + i) + 1 =; -4 - i+1 + 1 = -2 i.
. . _c_

folosim proprietatea înmull„irii de a fi disll'ib11livă raţă ele adunare. De exemplu, fie polinoamele * Penfru ca i) să rămînă adevărată şi în cazul cînd lucrăm cu polinomul nul, convenim
/'= 1 +X+ X2 şi g = 1 -X. Produsul lor se calculează astrei: să punem -oo < a, -oo +a= -oo şi ( -oo) + (-oo) = -oo pentru orice număr natural a.
fg = (1 +X+ X2 ) (1 - X)= 1 �X+ X - X2 + X2 - X"= 1 - X3 •
89
88
, Obserc,aţi<'. Dară f este un pol inom r11 coeficienţii reali (respectiv raţionali, E.xem.ple 1) Funcţia de gradul înlii
întregi) şi a este un num�r real r ( espptliv raţional, lntreg), atunci valoarea polinomului f în a, f: R ➔ R,, /(xl =ax+ b (ai= O)
f'(a) este un num/1.r real (r�spediv raţional, întreg).
este o funcţie polinomială, deoarece există polinomul P =aX+b astrei încll avem f(«) - P(«).
Vom enunţa acum prnpriPtăţile cele mai importante ale valnrii unui polinom: oricare ar l'i o: E R.
Dacă f şi g sînt două polirboamr. şi a un număr arbitrar atunci 2) Func\.ia de gradul al doilea
i) (f' + g) (a) =
j'(a) ., 1;(a); f': lt ➔ R, f(x) =ax2 + bx + c: a, b, c R şi ai= O
oii) (f'g)(a) = /(a)g(a);
E

este o funcţie polinomială, deoarece există polinomul de grad11l doi P =aX 2 ! hX .. ,. prntru
iii ) Dacă f este un polinom cu coe/i�ien{i reali ş,; z un număr complex, atunci care avemf(a.) = P(a.), oricare ar fi a. E It.
f(z) = f'(z), 3) Funcl ia pu terc
f :R ➔ R,, f'(x) =xn
nnde z descmneazâ conjugatul lui z, iar f'(z) 1co'njugatul lui f(z);
este o funct.ie polinomială, deoarece există polinomul de gradul n, P =xn pentru rare avem
iv) Dacă f' este 11n polinom cu coeficienţi- raţionali şi a, b EQ astfel încît Vb nu
f(a.) = P(a.), oricare ar fi a. E R.
-este raţional, atunci /(a± V7i) este. de forma A ± BV'tî, unde A, B E Q. Mai
mult, dacă /(a +Vb) este numărul A+ BVb, atunci f(a-Vb) este numărul Fiind dat un polinom arbitrar f E C[X] putem să definim func�1a· C -+ C f:
A - B Vb şi reciproc. prin egalitatea f( IX) =
f(IX), oricare ar fi IX C
E .
Primele două propnet.ăţ,i rezul Lă direct din definiţia · sumei şi produsului a Funcţia feste polinomială şi se numeşte funcţia polinomială asociată poli­
·
două polinoame. nomului l-
Să demonstrăm proprietatea iii). Vom folosi proprietăţile conjugatului unm
număr complex, adică:

Z1Z2 = Z1Z.2. 1. Să. se calculeze f+g, dacă:


Fie acum polinomul f = a0 + + ... +
a1 X an unde a0 , a 1 , a2 , ... , an sint
Xn ,
al f=1+X 2+X 4 şi g =1 +x2 - X 3 - X 4;
b) f=v2 +(1 -V2 ) X+ X 3 - X4 şi g =v2 +v2x+ x• + 2X" - x•;
numere reale. A Lunci f ( z) = a0 -j- a1 z: + ... + an zn , de unde /(z) = ă 0 a1 z + + ... + C) f=1-X +X 2-X 3+x•- X 5 şi g = -1 +X - X 2+X 3 - x•+x•;
+ anz = ăo
n
+ ii 1Z +
ăzZ 2 + ... + ă,.. z . Gum a.o, a1, ... ' Cln s1nt numere reale,
n
d) f=(1+ i)+ (1 - i)X+iX 2 - iX 3 şi g = -i+iX+ (1 - i)X2+(1 + i)X".
adică ă 0 = a 0, ă 1 = a 1, ... , â,.. = a,.. , atunci f(z) = a0 +
a 1z a2z 2 + + ... +
anzn = 2. Să se calculeze produsul fg dacă:
+
= ao a1Z a2 (z)2+ + ... + Cln(z)rl, ceea ce ne arată că /(z) = /(z). a) f=(1+i)+X şi g =(1-i)- X;
Demonstrăm proprieLaLea iv). Fie f =
a0 +
a1 X + ... +
anXn un polinom b) f=1- X+ X2 - X3 şi g =1 + X;
cu a 0, a1, ... , an numere raţionale. Avem: el f=1- X+ X 2 - X 3 + x• şi g =1 + X;
d) f= 1 +X+ X 2 + ... + Xn şi g =1- X;
f(a ± V b) = a 0 + a 1 (a± Vb) + a2(a.± Vb) 2 + ... + an(a± Vb) 1\ e) f= 2- i+(3-j) X+X2 şi g = 2+i+(3+i)X-iX 2;
Utilizind binomul lui Newton şi ţmînd cont că pentru orice număr natural m, avem f) f =1 -V2 +(2 - t/2)x+X 3 şi g =1+V2 +( 2 +V2 ) X.
(Vb)2m = bm EQ şi (± Vb)2m+1 = ±•bm Vb, a. Fie f=a0+a1X+ a2XJ+... +anXn un polinom cu coeficienţi complecşi. Notăm cu f
polinomul f =ăa+ ă1X+ ă2X2+... + ănX1i. Să se arate că polinoamele f+ f; şi ff sini
atunci rezultă că f(a+ Vb) este de forma A + B Vb). In plus, dacă cu coeficienţi reali.
f(a -1- Vb) =A+ B Vb, rezulLă că f(a - V'tî) = A - BVb- 4. TTn polinom f E C[X] se zice inversabil dacă şi numai dacă există g E C [X] ,i.stfel Incit fg =1.
Să se arate că f este inversabil -f e C şi fi= O.
Exernple
1l Fie polinomul f=X4 + X 2+ 1. o. Să se calculeze grad f
( +g) dacă:
Avem {( 1 +i) =(1 + i)4+ 1 ( + i)2 -� 1 =-4+ 2i+1 = -3+ 2i. Cum f este· un al f=1 + X+ X 2 şi g =1 - X - X 2 ;
polinom cu rocficiPnţi reali rezultă conform proprietăţii iii) că f(1- i) = -3- 2i. b J r=1- ax2+ 7 x· şi g =1 + x+x•- 7 X5 ;
2\ Fie polinomul g = X4 + 2X2 - 6. c) f=(1+ i) + {1- i)X 2+ iX' şi g =i+ iX2 - iX 4 .
Avem g(1+V2) =(1+V2)'+2 (1 + V2)2 - 6 =1, +12v2+2(3 + 2V2)-6= �. ln raport cu parametrul complex m E C să se determine gradul următoarelor polinoame:
=17 + 16V2. Deoarece g este un polii.om cu coeficienţi raţionali, atunci conform proprie­ a) f = ( m2 - 3 m+_2)'X 3+ {rn2 - 4m+ 3)X 2+(m3 - 1)X+ 7;
b) f = ( m2 + 1)X4 + ( m4 - 1)X 2 + 2iX + 1.
tăţii iv) rezultă că g(1-V2) =17 - 16V2).
7. Săse arate că pentru orice polinomf de gradul n ;;i, O şi un număr natural OE;; k � n există
Def I n I ţ Ie. Fle A, B două submulţlml ale Iul C. O funcţie f: A - 8 s� numeşte un polinom 'g astfel Incit grad f
( + g) = k.
polinomială dacă există un pollnom P E C( X] astfel incit
8. Fie polinomul f=1- 2,X + 3X 2 - 4X3• Să se calculeze /(1); /{-1); f( 2); f(-2); f{i);
f(a) = P(a), oricare ar fi o E A. r(-il; t(1 + iJ; t (1 � i); r(1 +V2); r(1 -V2).

90 91
9. Să se determine polinoamele de gradul al doilea f = a0 + a1 X + a 2 X2, <\Stfe.l 1nc1t Dacă grad f'2 = n 2, ·atunci evident n 2 < n 1 < m. Repetind procedeul de
f(i) = -2; f(2) = -1 şi f(3) = 4. coborire a gradelor se obţ,ine un şir de polinoame /1, f2, ••• , fp , fp+1 , .. . astfel incit
10. Fie funcţia polinomială
an xn-m ,
f: [Q, 11--> [O, 1), f(x) = x 3 + ax + b, f1 = f- g
bm ( )
unde a, b e R. Să se arate ră în mod nec-esar a � O şi b _,, O. 4
11. Să se găsească polinoamele f e Rf X] de gradul al doilea care satisfac condiţia: t.2 = f'1- a;,, X" ' -mg,
bm
f (a3 ) = (f (a)) 3 , orir.are ar fi a e R.
12. Să se arate prin inducţie dhpă n că a�e loc egalitatea: .
. an(p)p xn -m
(X+ 2X2 + 3X3 + ... + nXn) (1 - X)"= nxn+2 - (n + ·l)xn+1 + X. fv+i = f p -
p
g,
bm
....... : ............... .
S. I mp�rţlr a pol no m lor unde grad f >grad f1 >grad f'2 >... >grad fp >grad fv+i > ... , adică

5.1. Teorema împărţirii cu_ rest


n >n 1 >n 2 > ... >n v >n v+ i >... •
Cum m este număr natural, există p număr natUl'al astfel incit np+1 < m.
Te o r e m a 5. 1. 1. �iind date două polinoame ·oarecare cu coeficienţi complecşi
f ,şi g cu g f= O, atunci există două polinoame cu coeficienţi Vom nota r = f'v+i-· Adunind toate egalităţile (4) obţinem
complecşi q şi r astfel încît
x11,-m + ... + � xnp- m
a(P)
f = gq +r unde grad r < grad g. (1) t'P+i _
- /' - bm
an
x n-m
+ ___!2.
a'
g. (5)
[
bm bm ..,
În plus, polinoamele q şi r sînt unice_ satisfăcînd proprietatea (1).
Dacă notăm polinomul din paranteză cu q:
I (p)
q = t1n xn--m + an, xn,-m + ... +
( ) polinomul f' se numeşte deîmpărţit, g împărţitor,·q cît iar r. rest.
In egalitatea 1 a.;;11 X"v-m,
Demonstraţie.Vom demonstra întîi partea de existenţă a formulei (1).'f bm bm bm
.
Fie n = grad f' şi m = grad g . Dacă n < m atunci luăm q = O si
' r = f'. Presupunen'__, egalitatea (5) se scrie
că n ;;ia m şi că f' şi g sînt de forma
f = gq +r unde grad r = n p+i < m = grad g. (6)
f'= a o + a 1 X + .
. . + anXn ; g= b 0 + b1X + ... + bmXm,
Să trecem acum· la demonstra rea părţii de unicit ate din teoremă. Presupunem
unde an f= O şi bm i= O. Putem considera polinomul că mai există două polinoame rf.1 şi r1 astfel incit
- /' - an
t.1- - xn-m
g. (2) f = gq1 + r1 cu grad r1 < grad g.
bm Atunci
In egalitatea (2) termenul de grad maxim anX� al lui/ se va reduce ş1 deci ( )
7
grad /1 < grad f'. de unde
Să notălI!- n. 1 = grad f�. Atunci polinomul /1 are forma (7')
/1 = a;,, X , +
n
a;,, - 1X"• - 1
+ ... + a�. Dacă q - q 1 :f O, atunci grad g(q - q1 ) ;;ia grad g. Pe de altă parte, cum
grad (r1 - r) � max (grad r1, grad r) < grad g, obţinem o contradicţie. Deci
Dacă n. 1 < m, atunci punînd q = an xn-m şi. r = f. 1, din 2
( ) obţinem trebuie ca q -: q1 = O, adică q = q1. Din egalitatea 7( ') obţinem in acest caz că
bm r 1 - r = O şi deci r1 = r.
f' = gq +runde grad r = n 1 < m.= grad g. Obseri>a/i i 1) 1 mpărţirea cu rest necesită efectuarea celor patru operaţii aritme­
Dacă n 1. ;;ia m, repetăm din nou procedeul'-- de coborîre a gradului, printr-o tice: adunarea, scăderea, înmulţirea .şi im,părţirea asupra coeficienţilor polinoamelor f şi g.
nouă scădere: Din aceste motive, dacă polinoamele f şi g au coeficienţii numere reale (resp ecti'.11 rafionale),
atunci clt1il q şi restul„ sînt polinoame cu-coeficienfi reali (resp ecti11 raJion.ali). Din egalitatea (6)
se vede că dacă polinoamele f şi g au coeficienţi numere întregi coeficientul termenului de
(3) grad maxim al lui g este ±1, atunci cltul şi restul sînt polinoame cu coeficienţi întregi.

92 93
:!) [�guliL.Wle (2), (8), (1,), (5) şi (lj) Sf' pot rxpune in tabelul alăturat
I Dec'i grad r ,.; O, adică !'estul împărţirii este un număr complex.
r g Dacă in egalitatea (1) facem X = a, obţinem egalitatea
f'(a) = (a - a)q(a) + r(a),
- an vn - a nb,,, 1 "
y11 t _ '
a„bo xn m•
- de unde f'(a) = r(a). Cum r este un polinom constant, atunci r(a) =r şi rlrri
"
bm bm .!!.!!:. x n - m + � x n , - m + '" +
' 1
bm b m r = f'(a).
I a,,,-1� f Uo
11 ţ,ll
Cl11,x I I
1 -j ...

a (P
)
Această teoremă ne ajntă să găsim rfstul împărţirii wwi polinom oarecare
+�
bm
X"P-m prin polinomul X - a f'ără a mai face împărţirea.
E:cernple
q
· 1) Să se gă5ească restul lmpă1·ţiri_i polinomului f= X3 - 2X 2 + X+ 'I prin hi11om11l
X-2.
Conl'orrn teoremei de mai sus, restul lmpill'(,idi esLc r = ((1) = 1 3 - 2 · 2� -t :l + 1 = ii.
Iv 2) Să se găsească restul lmpăr\.irii polinomului f � X4 - 2i.Y 3 + 1,X + 1 + 2i prin
binomul X+ i.
-a( 11)x11p _ ........ ,... Conform teoremei de mai sus, restul este
,
'p
r=f(-i)=(-i)4 -2i(-i)3+4(-i)+1 -j-2i=1 +2-4i+ I +2i=4-2i.
Teorema de mai sus are dezaMntajul că nu ne spune nimic asnpra citului împăr-
ţirii polinomului l prin binomul X - a.
Acest Labei ne rndă tocmai 1:elc{ui'a dl' i111pă1·�i1·e n poli11oa111elor cunoscută 'încă din algebra Vom indica acum un procedeu de aflare a citului impărţirii polinomuhJi f
ele1111•11tară �i pP 1·nrP o vom apliC'a în practică pentru obPnerea cilului şi ;·estului împărţirii'. prin biiwmul X - a.
Să presupunem că f' este un polinom de forma
f?.r,wp/11. FiP polinonm'rle f= 'L\'6 -t X'1 - :iX3 - RX + 1 şi g =, X" - 3. Ră
determinăm cîtul şi restul 1n1pă1·ţirii lui f' la g. f = anx n + ll,i_1x -1 + ... + a ·
n
o

l Dacă scriem formula împărţirii cu resL pentru polinoamele/' şi X - a ob\,inem·


2 x• + 5X3 - sx + 1 x• - 3 •• egalitatea
- X
2 6
X3 -

t 6X3 2X3 + X2 -t- X+ 3 f' = (X - a)q + r. (2)

X4 + X3 - 8X -t- 1 o
Cum grad f' = n, atunci trebuie ca grad q = n - 1. Deci q est.P un polinom
-X4 + 3X2 de forma
X3 + 3X2 - 8X + 1 .q =· bn_lx n-i + bn-2x n-2 + ... + b · o
X" + :IX
Egalitatea (2) devine în acest caz
3X2 - !\X+ 1
-:ix• +9 an xn +a n-1x
n
-l + ... + ao = (X - a) (bn_lxn- l + bn-2x n-i + ... + b o) + r.
- 5X -t '10 Efectu1nd înmulţirea 1n partea dreaptă obţinem
r (X - a) (bn_lx n-l +
br, _zx n-z + ... +
bol = bn-1-X
n n
b n-2x -i I + + ...
Deui dlnl eslt• q = 2X" -t X + X -t- :1 iar rest.ul ,. = -5X + 10. Formula împtlrţirii
2 + n-
bo X -· abn_lx l - ab,._zx n- 2
- ... - ah o = b,._lx -I (bn-2 - abn-1).X"-1 -\
n

u1 !'est SP scriP ln .-11·Pst 1·a1. asl ll'I: +


(bI n � - ab11 _2) x n-2 + ... +
(b 0 - ab 1 ) X - ab 0. ·
2X5 + x• - 5X" - 8X·+ 1 = (X2 --: 3) (2X3 -t x• +X+ 3) + (-5X + 10).
Inlocuind în (2) obţi,wm egalitatea

X - o. Schema lui Horner


+ an_,lx -l + ... + G = b -1 xn + (bn-2 - ab _1)x -l -j­
an X11 n
o n n
n

5.2. Împărţirea prin


+ (bn-B - ab _ 2)X -z + ... + (b 0 - ab )X + (r - ab ).
n
n
1 0
Un caz foarte important în aplicaţii este împărţirea unui· polinom f' #- O Din egalitatea celor două polinoame obţinem că
prin binomul X - a. Vom demonstra următ9area teoremă:
a11 = b n-1
Te ore m a 5. 2. 1. Restul împărţirii unui polinom f #- O prin binomul X - a este­
egal cu valoarea f(o) a polinomului f în o. lln-1 = bn-2 - abn-1
a11_2 = bn_3 -oh n -2, (�)
. Demonstratu•. Aplicînd formula împărţirii cu rest pentru polinoamele
f' �i g = X - a ohţim,m egaliLatea:
a1 = b0 - ab 1 ,
/ = (.\ - a )q + r, undP grnd r < grad (X - a) = 1. (1) a0 = r - ab 0.
94 95
Din egalităţile (3) 'obţinem succesiv
J: vpl"rfţil
bn-1 = an ,
��
-1 ab 1. Să s,ti determine citul şi rest11l împărţirii polinomului f prin binomul g dacă:
�� - .�· · ��1.'
2•••

a) f = x • - X - X + X - 2X + 5X - 4, g = X - 2X + 3;
2
( 3 4 3 2

b 0 = a 1 + ab1,
( 4) =
b) f X4 - 6X3 - BX2 + 1, g =X3 - X+ 1;
c) f = X4 - 2x2 + 2; g =x• - 2x + 2_;
r = a0 + ab0 . d) f = X5 - 2X4 + 3X3 - 4X2 + 5X - 6, g = X3 - X2 + 2X - 3;
Egalităţile ( 4) se trec in tabelul următor e) f =X7 - 3X6 + 2X3 + 2X4 - 2X3 - 2X2 + 3X - 1, g = X2 - 2X -1- 1;
f ) f =X22 - X17 •+ X10 + X' + 2X2 + 2, g = X + X + 1.
2

xn-1 xn- 2 ........ (5) 2. Să se afle un polinom de gradul trei astfel Incit împărpt la X - 3X dă restul GX - 15 şi
2
xn x1 xo împărţit la X2 - 5X -1:i 8' dă restul 2X - 7.
an
--
an-1 an-2 ........ al ao a. Să se arate că dacă f(ş -g dau prin împărţirea lor la h resturile r 1, respectiv r2, alunei
pPntru orice a., 13 e C, polinomul rxf + !3g dă prin îm părţil•e la h restul ar 1 + 13r2,
a an an-1 + abn-1 an-2 + abn_2 ........ a1 + ab1 a0 + ab0 4. Ce condiţii trebuie să îndeplinească numerele m, p, q ca restul împărPrii polinomului
x• + pX2 + q la polinomul X2 + m.X + 1 să fie zero?
hn- 1 bn-2 bn-3 ........
bo r 5. Aplicînd schema lui Horner să se determine cîlul şi restul împărţirii polinomului f prin g
dacă:
In rîndul de sus al tabelului se scriu coeficienţii polinomului f, iar în rindul
al f = X4 - 3X3 - 2X2 - 6X + 1, g = X - ·t;
de jos coeficienţii b n-1, bn-z, ... , b 0 ai cîtului şi restul r.
Tabelul (5) poartă denumirea de schema lui Homer. Din schema lui Horner b) ( = X6 - X5 + 3X3 - 6X + 2, g =X + 1 ;
C) f = x· - X4 - 2X3 + x• - X- 2' g = X- 2;
coeficienţii citului se determină astfel: mai intii coeficientul termenului de grad
max� n - 1, bn _1 care este egal cu an, apoi coeficientul termenului de grad n - 2, d) f=x• - 2X4 - X3 + 2X2 - 2, b =X+ 2;
bn_2 .care este egal cu an_1 + abn_1, apoi coeficientul termenului de grad n - 3, e) f=X6 - X5 -X4 +6X- 1, =X+_.!._;
bn _3 care este egal cu an_2 + abn_2 ş.a.m.d.
g
2
f) f =2X3 + 8X2 - t,X + 2, g =2X + 1;
Exemple: 1) Utilizînd schema lui Horner să se determine citul şi restul, g) f= 3X4 + 2X3 - 4X2 + 6X + 6, g = 3X .:.._ 1.
împărţirii polinomului 6. Să se arte un polinom de grad cit mai mic astfel Incit împ ărţ.it la X+ 1 să dea restul -1 şi
f =2X4 - 5X3 - BX + 1 prin binomul X - 2. împărţit la X - 1 să dea restul 1.
Facem schema lui Horner 7. Să se determine parametrul m astfel lncît polinomul
f =2X4 - mX3 + X2 - 7 împărţit la X + 2 să dea restul 1._
X4 xa 2
X xo 8. Să se determine parametrul m astfel Incit. polinomul
11I
x

2 -5 o -8 1 f = X3 - mX4 + (m 2 - 2)X3 + mX2 - 1 împărţit la X- 1 să dea restul 7.


-- -- 9, Să se determine parametrii a şi b astfel Incit polinomul f = X"+ aX2 + bX + 1 împăr\.it
2 2 -5 + 2 ·2 =-1 0+ 2(-1) = -2 -8+2(-2)=r-12_ 1+2(-12)=-23 la X- 1 să dea restul 1 şi împărţit la X + 1 să dea restul -5.
--
10. Să se determine un polinom f = X4 + aX3 + bX2 + ,X +·d astfel Incit îrnpărpt I�
ba b2 b1 bo r x• - 3X + 1 să dea restul 2X -'I- 1 şi împărţit la X2 - ·t să dea restul - 2X + 2.
Deci citul şi restul împărţirii sint:
'
q = 2X3 - X2 - 2X - 12 şi r = - 23.
� 6. Divizibilitatea polinoamelor -
f=
2) Utilizînd schema lui Horner, să se determine citul şi restul împărţirii polinomului
X6 - x• + X4 + 2X3 - _x• - 3 prin binomul X+ 1.
'
6.1. Definiţia relaţiei de divizibilitate. Proprietăţi
' Facem schema lui Homer
O efi n i ţ i a 6. 1. 1. fief şi g două polinoame. Spunem că polinomul g divide polino­
x•I x• x• mul f (saufeste divizibil prin g, sau g este un divizor al lui f, sau
I
X4 3
X xo
1 -1 1 -1 o -3 încă feste un multiplu al lui g) dacă există un polinom h astfel
-
:
incit
1 -1+( -1)1=-2 1 +(-1) (-2)=3 2 + (-1)· -1+.(-1) · o+ O=O -3 f =gh.
·3 = -1 ·(-1) = O
Cînd polinomlJ.l g divide polinomul f notăm simbolic g I f.
bs b4 b3 b2 b1 bo 1-
r Exemplu. Să considerăm polinoamele /=X:i-27 şi g=X- 3. Cum X3 - 27 =.
Deci cîtul şi restul împărţirii sînt: = (X- 3) (X2 + 3X + 9), rezultă că g I f.
q = x• - 2X4 + 3X3 - X2 şi r = -3.
Cîte'1a proprietăţi ale relaţiei de di'1izibilitatc a polinoamelor:
Obser()a/ie. Schema lui Horner ne oferă nu mimai un procedeu de obţinere a 1 ° Din teorema împărţirii cu rest rezultă că g di'1ide pe f dacă şi numai clacă
cîlului împărţirii polinomului f prin binomul X - a, dar şi un procedeu de determinare a restului. restul împărţirii lui f la g este zero:
2° Dacă g I f şi f -=f O atunci grad g < grad f.
96

••
97
'I - Matematică - Algebră, cl1 a X-a
Într-adevăr, cum g I f există un polinom h astfel incit f = gh. Deoarece
f # O, atunci.grad f = grad g + grad h. Dar grad h � O şi deci grad g � grad f. Exemple. 1) Polinoamele f = X2 + 1 şi g = .!_X"+.!_ sînt asociate în divizi-
3° Polinoamele de grad O, adică constantele nenule, divid orice polinom. 3 3
Intr-adevăr, dacă a E C, a # O şi f este un polinom oarecare putem scriEI bilitate deoar�ce f = 3 •g.
2) Polinoamele f = X2 - X+ 2 şi g = 2X2 - 2X + 4 sînt asociate în divizibilitate
i.
1
t=(a )f=a(i.t) şi deci a \f. deoarece f = - g.
a • a · . 2
4° Dacă feste zm polinom şi a E C, a # O atu.nci af I f.
Într-adevăr, f = (..!.a
a) f = i_ ( af) şi deci af I f.
a . .
6.2. Cel mai mare divizor comun al polinoamelor
Def i n Iţi a 6. 2. 1. Fief' şi g două polinoame. Un polinom d se numeşte· un cel mai
Dacă/ este un polinom, divizorii de forma a_şi af unde a E· C, a#O se numesc n:iore divizor comun (pe scurt, un c.m.m.d.c.) al polinoamelor
· divizori improprii ai polinomu_lui f. Divizorii care nu sînt improprii se numesJ f şi g, dacă verifică următoarele condiţii:
diCJizori proprii. 1
i) d este un divizor comun al lui f' şi g adică d-l f şi d I g;
5 Relaţia de diCJizibilitate:
°
ii) orice alt divizor comun d' al lui f" şi g divide neapărat şi poli­
i) este reflexivă, adică f I f oricare ar fi polinomul f. nomul d (adică' dacă d' I f' şi d' / g atunci d' / d).
Intr-adevăr, f = f · 1.
Te o r e m a 6. 2. 2. Dacă f �i g sînt două polinoame, atunci există un c.m .m.d.c.
ii) es. ţe, tranzitivă, adică dacă h I g şi g I /, atu,nci h I f. al lui f' şi g.
într-adevăr, cum h \ g, atu·nci există un polinom h 1 astfel incit g = hh 1. Cum
g I f, există un polinom g1 astfel incit f = gg 1• înlocuind in această egalitate pe Demonstraţie. În cazul f' = g = O, conform definiţiei 6.2.1, polinomu'!
g = hh1, obţinem că f = (hh 1)g 1 = h(h1g 1) şi deci h I f. nul este un _ c._m.m.d.c. al lor. J\şa�ar putem presupune că f' # O. Dacă g .= O, atunci
iii) Dacă g I/� şi g\f'2, iar h 1, h 2 sînt două polinoame arbitrare, atunci f',e�te un diviz-or cor:ri�n . al Im /' şi_ g deoarece f' = f' · 1 şi g = f • O. Dacă d' este un
g I hJ'1 + hJ2• divizor comun al lm / ş1 g, atunci d' este în particular un divizor al lui f'. Deci
f este un c.m.m.d.c. al lui f' şi g.
Într-adevăr, cum g I /'1, există •polinomul g 1 astfel incit /� = gg1; cum g I /'2, Să considerăm cazul cînd g f:. O. Aplicind teo'rema împărţirii cu rest poli­
există polinomul g 2 astfel incit f'2. = gg2• Da� atunci avem noamelor f' ş� g, găsim două polinoame q1, r 1, astfel încît
hJ� + h 2/'2 = h 1(gg1) + h 2(gg 2) = g(h1 g1 +h 2 g 2}
şi deci g I hJ1 + h 2f'2. l = gq 1 + r 1, cu grad r 1 < grad g. (1)
iv) Dacă g I /' şi f' I g, atunci există a E C, a # O astfel încît Dacă r 1 # 'o, aplicăm teorema împărţirii cu rest polinoamelor g şi r 1 si obţinem
polinoamele q2 , r 2 astfel incit·
f=ag.
Într-adevăr, cum g I f, există polinomul· h1 astfel incit
g = r 1q 2 + r 2,
cu grad r 2 < grad r1. (2)
Repetind acest procedeu, obţinem polinoamele q 3, q 4, ... , qn, ... şi r3 , r4, ... rn, ...,

I
/'= gh1· (1) astfel incît
Cum f' I g, există polinomul h 2 astfel incit r 1 = r 2q3 + r3 cu grad r3 < grad r 2,
g = fh2 ·
;�-� =.. ;;_,�� �+ ;�: :� ·;,����·��;�a< ;;_,:.
(2)
(3)
Dacă g = O, atunci din egalitatea (1) obţinem că f = O. In acest caz putem
alege a=1. rn-1 rnqn +i l'n +i, cu grad rn +i grad rw
Analog, dacă f' = O din (2) rezultă că g = O.
Putem presupune acum f # O şi g # O. Din (1} şi (2) obţinem Cum grad r 1 > grad r 2 > ... > grad rn > grad rn +i > ... , există un număr
natural n astfel încît rn # O şi rn +1 = O.
g = fh2 = (gh1)h 2 = g(h 1h2}- Vom arăta că rn este un c.m.m.d.c. al lui f' şi g.
Cum g# O atunci h1h 2 = 1 şi deci grad (h 1h 2) = O, adică grad h 1 + grad h 2 = O: �um rn-1 = rnqn+i, rezultă că rw / rn-l· Acum, deoarece l'n_z-:- rn_1 qn + rn,
Cum g· rad h 1 � O şi grad h 2 � O, rezultă că grad h1 = grad h 2 = O. Dem r�zulta că rn I rn_2 • În continuare folosind egalitatea rn_ = rn_ 2qn_ + rn-i şi
h 1 = a E C cu a # O. În �cest caz egalitatea (1) devine ţ!nind cont că rn /.rn_1 şi rn / rn_z, rezultă că. r„ I rn_3• Din 3 aproape 1
în aproape,
ţ1�ind c�nt de egalităţile {3}, rezultă că rn divide polinoamele rn-i, l'n-z, ..., r , r .
f = ag cu a E C, a # O. Dm �ga_ htatea (2; rezultă că rn I g, iar din egalitatea (1) obţinem rn I f. Deci rn 2este
1

Două polinoame f şi g pentru care f \ g şi g I f se numesc asociate în diCJizibilitate un div_izor c?mun al polinoamelor f' şi g. Fie acum d un divizor comun al polinoame­
(sau, pe scurt, asociate}. lo� f şi g: Dm (1) obţinem r 1 = f' - gq . Folosind proprietatea 5 ° iii) obţinem d I r .
1 1
Dm �gahtate_a (�} obţinem r 2 = g - r q . Cum d / r şi d / g, atunci d I r . Acum
Cind polinoamele f şi g sint asociate notăm simbolic f ;!., g. folosmd egalităţile (3), din aproape 1 1 1 2
Rezultă din proprietăţile 5 ° iv) şi 4° că, f ,!!., g dacă şi numai dacă există în aproape, obţinem că d divide polinoamele
ra, r4, ..., rn-1, l'n,
a E C, a -:I- O, astfel incit f = ag. Aşadar rn (ultimul rest nenul) este un c.m.m.d.c. al polinoamelor f şi g.
98
99
Rezumînd cele demonstrate in această teoremă putem enunţa următoarea A m obţinut restul -19X + 19. Pentru a evita din nou coeficienţii fracţionari împărţim
pe -19X + 19 cu -19 şi îm părţim împărţitorul la rest
regulă de obţinere a c.m.m.d.c. a două polinoame care poartă numele de algoritmul
lui Euclid: Pentru a obţine c.m.m.d.c. a două polinoame nenule f şi g împărţim pe
2X2 + ?X - 9 X- 1
f' la g (mai e.wct împărţim polinomul de grad mai mare la cel de grad mai mic). Dacă
-2x•+2x 2x+9
restul împărţirii este zero atunci g este c.m.m.d.c.; dacă nu, împărţim pe g la restul
9X- 9
împărţirii, pe urmă împărţitorul celei de-a doua împărţiri la noul rest ş.a.m.d. [jltimul
-9X + 9
rest nenul este c.m.m.d.c. al celor două polinoame.
Trebuie să facem observaţia că dacă polinoamele f şi g sînt cu coeficie nţi
numere reale {respectiCJ, raţionale), prin algoritmul lu,; Euclid obţinem un c.m.m.d.c. Ultimul rest nenul este polinomul X - 1 7i deci X - 1 este c.m. m.d.c. al polinoamelor
al lui f şi g care este un polinom, cu coeficienţi numere reale (respectiCJ raţionale). f şi g.
Teorema 6.2.2. ne arată că fiind date două polinoame f şi g există un c.m.m.d.c. 2) Să se afle c.m .m.d .c. al polinoam elor
al lor. Mai mult, ne indică şi un procedeu de obţinere a acestui c.m.m.d.c. ( = X 3 - 2X2 + 6X- 5, g = X2 - 1.
Se pune întrebarea dacă c.m.m.d.c. este unic determinat. Prima împărţire din algoritmul lui Euclid:
Acest lucru este lămurit de următoarea teoremă: X3 - 2X2 +• 6X- 5 x2 - 1
Te ore m a 6. 2. 3. Fief, g două polinoame şi d un c.m.m.d.c. al lui f şi g. Atunci: -X" + X X -2
11 Dacă a E C, a=f. O, atunci ad este un c.m.m.d.c. al polinoame­ -2X 2 +7X-5
lor f şi g. 2x2 - 2

2 Invers, dacă d' este un c.m.m.d.c. al lui f şi g există un


° ?X- 7
a E C, a =f. O, astfel incit d' = ad. A doua împărţire (împărţim 7 X - ? cu 7):
Demonstra/ie 1 ° Cum d I f şi ad I d (vezi p1·oprietatea 4° ), atunci din
x2 - 1 X-1
-X2 + X x+1
proPJ'Îetatea de tranzitivitate a divizibilităţii obţinem ad I f'. Analog, obţinem ad\ g.
X- 1
Fie d' un divizor comun al lui f şi g. Atunci d' Id (vezi definiţia 6.2.1). Cum
-X+ 1
d I ad, atunci din tranzitivitatea divizibilităţii obţinem d' I ad. Deci ad este un
c.m.m,d.c. al lui f şi g.
2° Presupunem că şi d' este un c.m.m.d.c. al lui f' şi g. Cum d este un c.m.m;d.c. Ultimul rest nenul este X - 1. Deci X - 1 este c.m.m.d.c. al polinoamelor dale.
al lui f' şi g, din definiţia 6.2.1 obţinem d' Id. Schimbînd rolurile lui d şi d', tot din 3) Să se afle c.m.m.d.c. al polinoamelor:
definiţia 6.2.1 avem şi d I d'. f = X 6 + 2X4 - 4X3 - 3X2 + BX -5 şi g = X5 + X" - X + 1
Din proprietatea 5 ° şi iv) deducem că există a E C, a =f. O, astfel incit d' = ad. Prima împărţire din algoritmul lui Euclid:
ObserCJaţii 1) Teore m a 6.2.3 ne spune că c.m . m .d.c. a două polinoam e f şi g X6 + 2X4 - 4X3 - 3X2 + BX- 5 X5 + X2 - X+ 1
este un;c, abstrac/;e făcînd de un factor constant nenul. - xa - x3 + x• - x i X
2) Teore m a 6.2.3 ne ajută ca în calculele ce le facem pentru obţinerea c. m . m .d.c. a două 2X4 - 5X3 - 2X2 + 7X- 5
polinoame cu coeficienţi întregi _prin algoritm ul lui }<Juclid, să evităm coeficienţii fracţionari.
A doua împărţire (înmulţim X6 + X2 - X+ 1 cu 2):
_.!Vlai precis, dacă la una din împăr ţiri pri mul termen al vlet mi deimpărţil parţ ial nu este diviziLil
prin primul ter men -al î m părţ.itorului, se pot înmulţi toţi coeficienPi deî m părţitull;i cu un număr 2X5 + 2X2 - 2X +2 2x'1 - 5X3 - 2x2 + 7x - s
ales convenabil. De ase m enea, dacă toţi·coeficienţii vreunui' deîm părţit sau î mpăr\.itor sînt divi­ -2X5 + 5X4 + 2X3 - 7X 2 + 5X
zibili cu acelaşi număr, îi putem î m părţi cu acel nu măr. 5X 4 + 2X3-5X2 + 3X + 2 x·+�
2
Exemple. 1) Să se găsească cel m ai m are divizor co m un al polinoamelor 2 3 2
-5X4 + 5 xa + sx• - 5 X + 5
f = X4 -t X 3 - 2X2 - 4X + 4 şi g = X3 + X2 + X - 3. 2 2 2
Vom aplica algorit mul lui Euclid. Împărţim pe f la g 2
29 xa _ 2 9 X + 9
X4+x• - 2x2 - 4X+"- x• + x2 + x - 3 2 2 2
-X4 -X3 - X 2 + 3X
-3X2 - X + 4
I
X
A treia împărţire (î mpărţim ultimul rest cu ! 9
):

Pentru a evita coeficienţii fracţionari, vo m în m ulţi în prealabil. pe g cu 3 şi restul împăr­ 2X4 - 5X3 - 2X2+7X - 5 X3 X+ 1
ţirii cu -1. Îm părţim acum împărţitorul la rest
-

-2X4 + 2X2 - 2X 2X - 5
3X3 + 3x2 + 3X - 9 3X2 +X - " -5X + SX � 5
-: 3X3 - X2 + 3X I
3

X sx3 · - sx+ s
2X 2 + ?X - 9
Acum, pentru a ev'ita din nou coeficienţii fracţionari vom înmulţi 3X2 + X_- 4 cu 2 şi Ulti mul rest nenul este X3-X+1. Deci X3-X+1 este c.m.m.d.c. al polinoam elor date.
continuăm operaţia
6X2 + 2X- s 2x2 +7X- 9 Te ore m a 6. 2. 4. Fie f şi g două polinoame. Dacă d este un c.m.m.d.c. al lui
-6X 2 - 21X+27 1 r şi g' atunci există polinoame!� u şi V astfel incit
3
-19X + 19 d = uf + vg.

100 101
Demonstraţie. Am văzut în demonstraţia teoremei 6.2.2 că ultimul rest n enul -,Obser"a/ii. 1) Fie f şi g două polinoame nenule şi d un c.m.m.d.c. al lor. Atunci
din algoritmul lui Euclid este c.m.m.d.c. al polinoamelor f şi g. Deci dacă putem scrie f= 1 df' şi = d '. Polinoamele f' şi g ' sint pri me între ele.
(1) f = g ql + 1'1,
g g
Într-a ieJăr, dacă d' este un 6.m.m.d.c. al lui f' şi g', at11nci dd' .este un divizor comun
( 2) g = r 1qz + r 2, al polinoamelor f şi g. Cum d este c.m.m.d.c. al lui f şi g , atunci obţinem că dd'Id. Deci există
( 3) ri = r 2q3+r3, polinomul d" astfel incit d= dd'd". Prin urmare, d'd" = 1 şi deci d ' este un polinom constant
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . '' ... . . . . . . . . . .
\ · ceea ce ne arată că f' şi g' sînt prime Intre ele .
2) Aşa cum am definit cel mai mare divizor comun a două polinoame (a se vedea
(n)
(n + 1)
definiţia 6.2.1) putem defini c.m.m.d.c. a unui număr finit de polinoame. Mai precis, dacă
este şirul de egalităţi din algoritmul lui Euclid undo ultimul rest nenul este r n, atunci r n este 1 fi, f2, ..., fn sînt n polinoame, atunci un polinom d se numeşte un c.m.m.d.c. al polinoamelor
c.m.m.d.c.
· al lui f şi g. fi, f2, ... , fn dacă verifică următoarele condiţii:
Din (1) obţinem că ri = u i f'+ v 1g,unde u i= 1 ş1 v 1= -qi, i j dlf1, dld2,...,dlfn;
Din 12) obţinem că r 2= g -r iq2= g- (uif + v 1g)qz= -(u1 q,)f + (1 - V1qz)g= u2+ f v2g, I
ii) dacă d' este un polinom astfel încît d' I f1 , d' I( 2 , ..·.,d' I fn atunci d' Id.
unde Uz= -u iqz şi Vz= 1 - Vi q2,
Continuînd procedeul putem să presupunem că pentru orice i (1 � i � n- 1} am Fiind date polinoamele f1, f2 , ... , fn un c.m.m.d.c. al lor se calculează astfel: se deter:
' mină d1 un c.m.m.d.c. a.I polinoamelor f1 şi ( 2 , apoi se determină d 2 un c.m.m.d.c. al polinoa­
determinat polinoamele u,, v;, astfel încît
melor d1 şi (2 , apoi se determină d3 un c.m.m.d.c. al polinoamelor d 2 şi f4 , ... , apoi se determină
r;= u;f + v;g.
dn-i un c.m.m.d.c. al polinoamelo� dn-z şi (n, Polinomul d = dn-i este un c.m.m.d.c. al poli­
Din egalitatea (n). avem cli rn= rn-2 _, l'n-iqn, Cum rn-2 = ltn-2f + Vn-2g şi noamelor ( 1, fz,..., fn,
r n-i= Un-if + Vn_1g, atund r�= Un-zf + Vn--2g - (un-if + Vn-i g)qn= (un-2 - Un-1 qn)f +
+ (vn-2 - Vn-iqn)g= unf + vn«, unde am notat un = un-2 - Un- 1qn şi V n= Vn-2 - Vn-1qn.
Acum, dacă d este un c.m.m.d.c. al polinoamelor f şi g, din teorema 6.2.3 rezultă că
există un a e C, a #- O astfel incit d = ar n. Deci d= au nf + avng= uf + v g , unde 6.3. Cel mai mic multiplu comun al polinoamelor
u= aun şi v= avn.
Oe fi n i ţ i a 6. 3. 1. Fief şi g două polinoame. Un polinom m se numeşte un cel mai
Oe· fi n i ţ i· a 6. 2. 5. Fle f şi g două polinoame. Spunem că f şi g sînt prime între ele mic multiplu comun (pe scurt, un c.m.m.m.c.) al polinoamelor f
dacă 1 este c.m.m.d.c. al lui f şi g. şi g dacă verifică următoarele condiţii:
Din teorema 6.2.3 rezultă că polinoamele f şi g sint prime intre ele dacă sin­ i) m este un multiplu al lui f şi g, adică fim şi g J m,
gurii divizori comuni ai lui f' şi g sint polinoamele constante nenule. ii) orice alt multiplu comun m' al lui f şi g este şi multiplu al lui
Exemp le. 1) Polinoamele f= X4 + 1 şi g= X8 - 1 slnt prime între ele. m (adică dacă f'Im' şi g Im' atunci m I m').
-într-adevăr, să calculăm c.m.m.d.c. al lui f şi g folosind algoritmul lui Euclid:
Următoarea teoremă ne dă un procedeu de obţinere a unui c.m.m.m.c. a două
Prima împărţire: X4 + 1 X3 1 polinoame.
-X 4+ X I X
-

x+ 1
Te o r e m a 6. 3. 2. Fie f şi g două polinoame dintre care cel puţin unul este nenul.
A doua împărţire: X 3-1 x+1
-:---Xa-xz x2-x+1 Dacă d este un c.m.m.d.c. al lui f' şi g, atunci polinomul m = fg
-X 2 -1 d
X +X
este un c.m.m.m.c. al lui f' şi g(aici fg înseamnă citul împăr­
2

X- 1
-X-1 / d
-2
ţirii polinomului fg prin d),
Ultimul rest nenul este -2 şi deci 1 este un c.m.ni.d.c. al lui f şi g.
2) Polinoamele f= X 2 + X+1 şi g = X 2 - X+ 1 slnt prime între el;·
Într-adevăr, să calculăm c.m.m.d.c. al lui f şi g De monstra/ie . Cum d I f şi;d I g, există polinoamele f' şi g' astfel încît f = df'
X + X+ 1 X X +1 şi g= dg'. În plus, polinoamele f' şi g' sînt prime între ele. Deci m= f'g= fg', ce.ea ce arată
-X 2
2 2

+ X-1 I1 că m este un multiplu comun al lui f şf g.


-

2X Fie m' un polinom astfel încît f Im şi g I m'. Deci există _po!inoamele f1 şi g i astfel Incit
m'= ffi şi m'= gg i, Avem m'= df'f i şi m'= d g'g1, de unde obţinem că df'f1= dg'g i. Cum
2X 2 - 2X + 2 2X d #- O, atunci f'f1= g'g i. Polinoamele f' şi g' fiind prime între ele, există polinoamele u şi v
-2X 2 X-1 astfel înclt 1= uf" + vg'. Înmulţind această egalitate cu g 1 (de exemplu), obţinem că
-2X+ 2 g1= u gif' + v· g.'g1= u gif' + vf'fi= f'(u gi + vfi), ceea ce arată că f' I g1 . Deci există un
2X
polinom· g2, astfel incit g i= f'g2 • Cum m' = gg' atunci m'= gf'g2= mg2 şi deci m I m'. Deci
2 f
polinomul m= g este U'' c.m.m.m.c. al lui f şi g.
Ultimul rest nenul fiind 2, atunci c.m.m.d.c. al lui f şi g este polinomul 1. d

102 103
...
Exempln. Să se determine c.m.m.m.c. al polinoamelor 7. Dacă un polinom f nu divide nici. pe g1 şi nici pe .g 2, rezultă de aic�· că f nu divide
f= 2X5 - 2 g = X4 - 3 produsul g1g2?
3X4 - 5X 3 +X +6X+ 3 şi X- X 2+1.
8. Fie f, g 1, g 2 trni polinoame astrei incîl fI g 1gz. Dacă f şi g 1 sînt prime
· · între ele să se arale
Aflăm mai lnlîi c.m.m.d.c. al celor două polinoame folosind algoritmul lui Euclid. că f I gz.
Prima împărţire:
9. Dacă feste prim cu g şi cu h, să se arate că / este prim cu produsul gh.
2x.• - 3X4 - 5X 3+X 2+6X+ 3 X4 - X3 - X2 + 1 10. Folosind algoritmul lui Euclid, să se determine c.m.m.d.c. al polinoamelor fşi g dacă
-2X + 2X + 2X - 2X
5 4 3
2x·-1 a) f= X 0 - ? X 4 + 8X3 - ? X + ? , g = 3X 6 - ? X4 + 3X3 - 7 X;
-X 4 - 3X 3 + X 2 + 4X + 3 b) f= X0 - x· - X 4 + SX" - 5X2 - 2X + 10, g = 3iX'4 - 6X 3 + 5X 2 + 2X �2;
X 4 - X3 - X 2 + 1
c) f = X 0 + 2X4- 4X 3- 3X 2 + 8X - 5, g � X 6 + X3 .:_ X 2 + X;
- 4X • + 4X + 4 d) .f= X 0 + 3X 5 - '12X 4- 52X3- 52X 2-12X, g = x-r- + 3X 3-16X 2 - 22X-12;
3

Restul -4X 3 + 4X + 4 îl împărţim cu -4 şi obţin em X3 - X- 'I. e) (=X•+ X4 - X" - 3X 2- 3X - 1, g =Xj - 3X 4 + X 3 - X2 + 3X-1; ·


A doua împărţire: f) f= X5 -10X" + X, g = X-1- t,(2X" + 6X 2 + 4V2X + 1;
X3 - X 2 + 1 g) f=X 4- 1, X3 + 1, g = X 4 - 2X 3 - 3X 2 + X + 1 ;
X4 X 3 - X- '1
h) f= X j- 1,x4 + 3X 3 - 2X 2 + X - 1, g = X 4 - 2X 2 + 3X - 2;
-

-X 4 + X2 + X X -1 i) f= X 6 - 2X 5 + 3X4- GX"- 5X 2 + X - 6, g = X 4 + 2X3 + 3X2 - 6X- 8.


-X 3+X +1
11. Dacă d este un c.m.rn.d.c. al polinoamelor fşi g şi h este un polinom nenul,' să se arale că dii
X 3 - X - 1,
este un c.m.m.d.c. al polinoamelor (h şi gh.
12. Să se determine A şi B astrei îndt polinomul AX 1+2 + BX" + 2 să fie diviiibil cu (X -1) 2 •
1

lJltimul rest nenul este X 3- X -1. Deci polinomul d = X3- X-1 este un c.m.m. d.c. 13. Să se arate dt polinoamele/ şi g sînl prime între ele, unde:
al polinoamelor fşi g. Cum g =(X" - X - 1)(X-1), atunci polinomul·
a) f= 3X 3- 2X 2 + X + 2, g = X 3 - 2X 2 + 2X - 1 · ;
m = fg = f J!.. =f · (X-1) = (X -1)(2X• - 3X4 - 5X 3 + X 2 + 6X + 3) = b) f=X 4 - X" - 4X" + t,X -t- 'l, g = X3 - 2X 2 + 1;
d d c) f= X• - 5X4 - 2X 3 + '12X 2- 2X -1- 12, g = X3 - 5X 2 - 3X + 17.
= 2X 0 - 5X 0 - 2X4+6X 3 + 5X 2 - 3.X - 3
este un c.m.m.m.c. al polinoamelor / şi g. § 7. Răcjăclnlle polinoamelor. Ecuaţii algebric
Observaţ,:e. Aşa cum am d efinit c.m.m.m.c. a dou� polinoame (a se vedea defi­
7.1. Rădăcinile polinoamefor. Teorema lui Bezout
niţia 6.3.1) putem defini c.m.m.m.c. al unui număr finit de polinoame. ,Mai precis, cîacă
(1, (2 , ... , (n sînt n polinoame, atunci un polinom m se numeşte un c.m.m.m.c. al polinoamelor
(1 /2, ..., (n , dacă verirică următoarele condiţii:
Fie f un polinom nenul cu coeficienţii complecşi. Un număr complex, a E C
il f1 I rn, /2 I m, ..., /n Im,
se numeşte rădăcină a polinomului' l dacă f(a) = O.
ii) dacă m' este un polinom astfel Incit (1 1 m', (2 1 m', ..., (n Im' alunei m Im'. {xemple, 1) Să considerăm polinomul de gradul întîi
Teorema 6.3.2 nu se poate extinde la cazul cînd avem n polinoa_me /1, ( 2, ..., (n cu n ;;,o 3.
1n acest caz c.m.m.m.c. al polinoamelor·. {1> f2 , ... , {n se calculează astfel: se determină un
c.m.m.m.c. m 1 al polinoamelor {1, {2; apoi se determină un c.m.m.m.r.. m2 al polinoamelor
;
f=·aX + b? I= O( Se vede că f (- : ) = a (- !) +�=O
.
m 1 şi /a, ..., în final, se d etermină un c.m.m.m.c. m,._1 al polinoamelor mn-2 şi f n- Polinomul I ' ..
' • •'"' _,
şi deci - .2. este rădărinil a polinomulu,i aX-+: b. •.: •, •
m =mn-1 este un c.m.m.m.c. al polinoamelor /1, ( 2, ..., ( n , a • , ,,, .... • • . �
2) Să considerăm polinomul g = X 2 + 1. Cum . g,(i) = i; + 1•= -1•-t!i,"=.;o şi g(-i) =
= (-i)2 + 'l = o, rczullă căi �i -i sînl rădăcini ale_polinomului X2 + 1.
E xercltil
Te or e m a I u i B e z ou t. Fie f I= O un polinom nen'ul. Numărul• aEC este rădăcină
1. Să se arate că polinomul a polinomului f dac;ă şi numai dacă X - a cjitiae f.
.X4- 3X 3+2.X2- 6X+-6 se divide la X -1; se' cerc cilul împărţirii.
Demonstra/ie. Dacă a este rădăcină a• lui f adică f(a) = O, atunci
2. Să se arate că polinomul din teor·ema 5.2.1 rezultă că restul împărţirii lui f prin X - a este zero şi deci
X1- 3X6+2X,; + 2.X4- 2X 3 .:.... 2X 2 + 3X -1 se divide· la X2- 2X + 1; se rcre cilul
X - a divide pe j'.
împărţirii.
Invers, dacii X � a divide pe f, atunci există un polinom,g astfel incit 'f =
3. Să se determine parametrul m, astfel încît polinomul X 3 - 3X 2 + fi.X- m să se 'dividă l? = (.,� - a)g. Dar atunci f'(a) =(a..:__ a) g(a) = O •.g(a) = O.şi dec\a este rădăuină
X- 2. •
... -..-�;:;·:_. : -
a lui f.
4. Să se determine a, b, c, astfel încîl polinomul X5-2X 4 + 18X 3 +. aX 2 + bX + c si't se dividă .,
Ap lica/ie
la X3 - 3X 2 + 10X - 9.
.. . .
....... ..,:.. .-;;:: i,.., .. ,
o. Să se determine relaţiile Intre numerele m, p, q, astrei încît polinomul X3 + pX + q să l'ie Să se găsească· condiţia ca polinoamele -• - • • .: !' -�._-,�, ._•

�--·
" - .., , .... ✓
• _.. ..... � • r

divizibil cu polinomul X2 + mX + 1.
,_

f = ax
z
+ bX -1- C "'si g = a' x• + b'X+'c? - •:,.•.,..,,- ,
. .., . .., � .... ,,_:_: - � , •
6. Să se ?�rmine a şi b astfel Incit polinomul aX 4 + bX3 - 3 să fie divizibil cu (X- 1) 2 , Slt.,. aibă o rădat:rna t:ornună. • • ·.., #• i -

• �:"!:-- -
• .. .....

104 - �:. 105


Fie« o rădăcină comună a celor două polinoame. 4tunci a. este rădăcină şi a polinomului încercările ulterioare ale matematicienilor de a găsi formule de rezolv().re
a'f-ag = a'(aX2 + bX + c) - a(a'X2 + b'X+ c') = (a'b - ab')X + (a'c - ac'). pentru ecuaţiile algeb�ice de grad mai_ mare decît pat:ll: au fost za�arnice. Pro­
Deci (a'b - ab')a. + {a'c - ac') = O. Dacă a'b - ab' i= O obţinem că blema a fost rezolvata (în sens negativ) de matematicianul norvegian H. Abel
_ şi matematicianul italian A. Ruffini la începutul secolului al XIX-lea. Mai exact,
ac' - a 1c ei au demonstrat:
a.= --- . Cum f( a.) = O, atunci
a'b - ab'
Te O r e m a A b e 1-R u f fi n i. Ecuaţia algebrică generală* de grad mai mare decit
· ac'-a'c " ac'-a'c patru nu poate fi rezolvată prin radicali (cu alte cuvinte, nu există
a (---) +b---+c=0
a'b - ab' a'b - ab' nici o formulă (expresie) cu radicali, formată cu coeficienţii
ecuaţiei, care să fie o rădăcină a ecuaţiei).
şi făcînrl calc_ulele obţinem:
.----------------- Vom vedea că exisLă totuşi ecuaţii particulare de grad > 4 pentru care
! (ac' - a' ) 2 - (ab' - a'b (bc' - b'c) '= O I putem să dăm formule de determinare a rădăcinilor lor (a se vedea § 8).
� !
Teorema următoare are o mare importanţă pentru algebră:
Dacă a'b - ab' = O atunci a'c - ac'= O şi relaţia obţinută este verificată şi în acest caz.
• Ţ e o r e m a fundamentală a algebrei. Orice ecuaţie algebrică
a,,xn + an_1x n
-1 + ... + O o =O
7.2. Ecuaţii algebrice. Teorema lui 'D'Alembert-Gauss şi teorem_a lui
Abel-Ruffini de grad mar mare sau egal cu 1 şi cu coeficienţii complecşi are
cel puţin o rădăcină complexă.
Se numeşte ecuaţie algebrică cu o singură necun�scută o ec�aţie de forma Această teoremă .mai poartă numele de teorema lui D'Alembert-Gauss.

unde f' este un polinom nenul.


f'(x) = O
' (1) Nu vom da demonstraţiile teoremei fundamentale a algebrei şi a teoremei
Abel-Ruffini deoarece depăşesc cadrul manualului.
Dacă /' este polinomul f' = a0 + a1 X ... + an X n (an i= O,) atunci ecuatia
'
Trebuie să observăm că teorema fundamentală a algebrei are caracter exis­
algebrică (1) se scrie: " I tenţial; nici o demonstraţie a acestei teoreme nu ne indică vreun procedeu de
I obţinere a rădăcinilor ecuaţiilor algebrice. Acest lucru ne arată că nu există nici
( 1 ') o contradicţie între cele două teoreme enunţate mai înainte. In schimb teorema
I
Gradul polinomului f"se n umeşte gradul ecuaţiei algebrice (1) sau (1') iar• lui Abel-Ruffini ne spune că pentru ecuaţiile de grad > 4 nu _se poate da un pro­
numerele complexe a 0 , a1, ..., an se numesc coef'icienţii ecuaţiei algebrice (1) sa,u (1')'. cedeu (formulă) de rleterminare a rădăcinilor sale (pentru ecuaţiile algebrice de
_Dacă. coeficienţii ecuaţiei algebrice sînt numere reale (respectiv, raţionale), grad � 4, există formule de determinare a ră<:1ăcinilor lor).
atunci
_ se_ zice că ecuaţia algebrică (1) sau (1') este cu coeficienţii reali (respectiv, Observa/ie. Din clasele precedente am văzut că lărgirea no\fo'nii de număr a fost
r� ţ10nah). O ecuaţie c�re n 1_1 poate fi redusă la o ecuaţie algebrică folosind opera­ _..,.impus-ă printre altele de rezolvarea anumitor ecuaţii. De exemplu, introducerea numerelor întregi
ţnle: adunare, înmulţire, ridicare la: putere etc. se numeşte transcendentă. a fost imp usă de faptul că nu orice ecuaţie cu coeficienţi ·numere naturale are o rădăcină număr
Exempie. 1) Ecuaţia x3 - 3x + 7 = O este o ecuaţie algebrică de gradul 3 cu natural. De exempl1i. , ,ecuaţia x + 1 = O nu are nici o· rădăcină număr natural.
coeficienţi raţionali.
° În continuare intro1ucerea numerelor raţionale a fost impusă, de asemenea, de faptul c ă
n u orice ecuaţie c u coeficien ţi întregi are o rădăcină ntlmăr întreg. De exemplu, ecuaţia
2) Ecuaţia (3x4 + V2x2 + 7x.- 1 = O este o ecuaţie algebrică de gradul 4 cu
2x + 1 = O nu are· nici o rtdăcină număr întreg.
coeficienţi reali.
Intro:lucerea numerelor realP. a fost impusă printre altele de faptul că nu orice ecuaţie
3) Ecuaţiile_ sin x - 7x + 1 = O; log x = 3 - 2x; sin x - Îog x +·1 = O sînt trans•
cu coeficienţii raţionali are o rădăcină raţională. Nu avem de considerat decîl ecuaţia x2 - 2 = O
_ cendente.
care nu are nici o rădăcină raţională.
\ Să considerăm din nou ecuaţia algebrică Am văw t în maniatul de clasa a I X-a că introducerea numerelor complexe, în algebră, a
fost impusă de faptul'că nu orice ec11a\.ie cu coel'icienţii reali are o rădăcină reală. De exemplu,
f'(x) . O. (1) ecuaţia x2 + 1 = O nu are nici o rădăcină re,ilă.
Nu�ărul complex a se numeşte soluţia sau rădăcina ecuaţiei (1) dacă are loc Teorema lui el'Alcmberl-Gauss ne arată că procesul de lărgire pe această cale a noţiunii de
egalitatea f(a) = O. Se 11ede că a este rădăcină a ecuaţiei (1) dacă şi numai dacă a numiir' se opreşte la numerele complexe.
este rădăcină a polinpmului f.
Determinarea rădii.cinilor ecuaţ,iei algebrice (1) este una dintre cele mai
importante probleme 1110 matematicii şi multă vr�me a constituit obiectul prin- 7.3. Rădăcini multiple
cipal al algebrei.
Ino� din antichitate, matematicienii ştiau s/1 determine rădăoinile ecuaţiilor Am vi\.zut cu teor•emA. lui Bhout spune că dacii a este o rădăcină a polino­
mului f.,. O atunc.i X~ a divide pe f'. Aces't lucru ne permite st\ definim noţiunea
1
algebrice de gradul I şi gradul II. ln secolul_ al XVI-IM, tn perioada Ren·nşterii
italiene, matematicienii italieni: Soipiona o.el Ferro şi Niccola Tartaglia au deter• <le rlitllfoinu mu!Liplu a unui pol1no111.
minat fqrmula de rezolvar•e penLru ecuaţia de g1•s.dul Ul, iar Ludovioo Feruri I
a determinat formula de rezolvari:i pen Cl'll ootrnţ,ia de gnidul IV. AC8stea au fost " l'l'ln·ecuuPc ulg!lbrlo/1 g1rnernH\ do gmdul 11 tn\,ologem o eeunţlo de formn (1 1 ) ln onro.
publicate do Gerolamo· Cardnno tn A1·s Magna (1545). ' . ooofl11hrn\,II a. 01 a 1 , ,,,, 011 sl11t „vrll'l11bllo",

108 107
D fin i ţ i a 7. 3. 1. Fi e f -=fa O un polinom nenul şi a E Co rădăcină a lui f. Numărul Demonslra/ie. Din teorema fundamentală a algebrei, polinomul f -;;:e cel pu!,in
natural m � 1 cu proprietăţile că (X - ar divide pe f şi • o ră-Jăcină. Fie a 1 , a2, ..., a,. Loate rădăcinile lui ('(luăm în considerare o rădikină.de atîlC'a ori
e

'(X-ar+ 1 nu divide pe f se num e şte ordinul de multiplicitate al cît este ordinul său). Din teorema 7.3.2, există un polinom g :f O astrei în cil f = (X - a1 ) (X .,.­
rădăcinii a. Dacă m = 1, atunci a se nume şte rădăcină simplă, - a2) ... (X - a,.) g, Dacă grad g ;,. '1 atunci aplicînd din nou teorema fundamentală a algebrei
dacă m � 2, atunci a se numeşte rădăcină multiplă de ordinul m, obţinem că g arc o rădăcină a, .+1 care este evident. rădăcină şi a lui f. De�i f ar avea r·+ 1
dacă m = 2,3, ... , atunci a se numeşte rădăcină dublă, triplă, .... rădăcini, conlradicpe. Deci t,,cbuie ca grad g·= O şi deci g= a E C. Atunci f = a(X-'- a1 ) (X -
E.wnp l�. 1) \'olinomul f = X2 - 2X + 1 are rădăcina a= 1 deoarece f(1) = O. - a2) ... (X - a,.). ·cum gradul polinomului a(X - a1 ) (X - a2 ) ... (X - ar) este r, alunei
trebuie ca r= n şi deci f aril n rădăcini. 1
Culll f = (X - 1)2 alunei se vede că a= 1 este rădăcină dublă pentru polinomul f.
2) Pol(nomul f= X-1 - 5X3 are rădăcina a= O.· Cum X3 I f şi X4 nu divide pe f, atunci Co ns Cin ţ a_ 7.3.4. Fief = Oo + 0 1 X+ 02X 2 + ... + an xn un_ polinom cu an#- o,
a = ll eslc o rădi\cină lriplă. De asemenea f are şi rădăcina simplă a = 5. n � 1. Oacă x�. x2 , ... , Xn sînt rădăcinil e lui f, atunci
e

Te o r e m a 7. 3. 2. Fie r -=fa un polinom ne nul. Dacă 01, Oz, ... , or sînt rădăcini
o f = a,i(X -·x 1 ) (X-x2 ) ... (X-xn)·
ale lui f avînd ordinele de multiplicitate kp respectiv k2 , ...
'(1)
re spectiv kr, atunci polinomul (X-0 1 )'' 1 (X-0 2 )1'·• ... (X - ar) k r În plus, d e scompune rea (1) ;i lui f în factori liniari est e unică.
divid e pe f.
_ Demonstraţie. Din demonstraţia consecinţei 7.3.3. f se scrie:
. Demonslraţ1e. Vom face demonstraţia prin 1nducţ1e după r. Dacă. r= 1,
. . . . . I
j
. f= a(X - x1) (X - x2) ... (X - xn ) unde a E C, a -=fa O.
alunei faptul că '(X - a 1 )h, divide pef, rezultă din definiţia 7.3.1. Presupunem afirmaţia ade-
pentru r 1. Cum coeficienlul lermenului de grad maxim al polinomului
vărată pcnlrn r .si , o vom clcmonslra l
+ 1t 1t ..
Din ipoleza de intluc\.ie rewllă că polinomul (X - a1) 1 [X - a2 ) ' ... [x - ar )"r d'1v1·a c y'l
a(X - x1 ) (X - xz) ... (X - .1:-p.) ·este axn atunci trebuie ca
pc (, acliL i\ exislii polinomul g aslfel încît f = (X - a1) (X - a2) ' ... (X - ar) r g. Deoarrce J
h1 h k

o r +, este rădăcină multiplă de ordinul k,-+ i, atunci [X - a,+1) r+i divide pe- f adică există un·
1t I a= Cl,i i;;i deci ( = an(X - Xi ) (X - x2) ... (X - in),
polinom h astrei i11cil f= (X - Or+1) 'r+1 h. Rezultă atunci că \ Să demonstrăm' unicitatea descompunerii ('I). Presupunem că f mai admile şi descompunerea
1

f= b(X - yi ) (X - Y2) ... (X - Ym), unde b, y1 , Y2, ... , Ym sînt numere complexe şi b -=fa O.
(X - a1'+i}''�+1 h= (X - ai ) , (X - a2) ' ... (X - a,. g. ) kr [1) I Cum gradul polinomului b(X - y1 ) (X - y2) ... (X - Ym) este m trebuie ca m= n.
k h

Numer·elc a i , 11 2, ... , a,,, 11„+i slnl distincte între ele două cite două, deoarece în caz con- i Termenul ele grad maxim al polinomului b(X - yi ) (X - y2) ... (X - Yn ) este bXn şi deci
lrar, dacă am avea ai= 11j(i -=fa j), alunei a ar avea ordinul de multiplicitate mai marc sau : b = a n , Deci a11(X - xi ) (X - x2) ... (X - x11 )= un(X - yi) (X - Y2) ... (X - Yn) sau (2)
egal cu /,; + kj. [X - x1 ) (X - x2) ... (X - xn )= (X - y 1) (X - Y2) ... (X - Yn),
În ei,:alilatea ('I ) f:icem X= a,-+1 şi atunci Din egalitalef! (2) prin înlocuirea lui X cu x1 , obţinem:
a,.) kr g(ar+1)= O,
(a,-+ 1 - a 1 )h ' [a,•+1 - a2 )h• ... [ar+i (xi - yi)(x1 -. Y2) ... (x1 - Yn) = O.
0

de 1rndc rezultă că g(ar+ 1) = O. Din teorema lui Bezout obţinem că X - ar+1 divide pe g, adică ! Deci trebuie ca unul din factori x 1 - y1, xi - Y2, ..., x1 - Yn să fie zero. Putem presupune că
-

există polinomul g 1 astrei încll g= (X - ar+il g1 . Înlocuind în egalitatea (1) obţinem: x1 - y1= O şi deci x1= y 1. Înlocuind în egalitatea (2) obţinem:

(X - C1r+i)"r+ 1 h = (X - q i ) ' ... (X - a,. ) ,. (X - ar-1;1) g1


k I! (X - x a ) (X - x2) ... (X - x11)= (X - .'ti ) (X - Y2) ... (X - Yn)·
de unde rezullă că Simplificind cu X - ... 1 obţinem egalitatea
(X - ar+.J „+J-1 h = (X - ai )h , (X - ad'• ... (X - ar) r g 1 . (2) (X - ,'t2) ... (X - xn)= (X - Y2) ... (X - Yn),
h k

Dacă kr+i - 1 > O, în cgalilalea (2) facem din nou X= ar +i· Exact ca mai sus obţinem ! Înlocuim acum pe X cu xz. Exact ca mai su_s găsim că x2 = y2• Continulnd procedeul găsim
dt g1 (a„+i) = O şi deci apliclnd din nou· teorema lui Bezout obţinem că: g1 = (X - ar+1) g z. · c ă xa = Ya, ..., Xn= Yn·
Dar alunei g= (X - u,.+i)2 g2 . Înlocuind în (1) obţinem:
ObserCJaţie. Consecinţa 7.3.t, esle foarte utilă în multe aplicaţii în care se cere afla­
( .\' a,.+i)",.+1 h= (X - a1 ) ' ... (X - a,. ) r (X - ar+i) l:!2, rea c.m.m.d.c. a două polinoame f şi g care pot fi descompuse în factori liniari.
1t lt 2

rewlt[t că: ln acest caz c.m.m.d.c. al celor două polinoame este pr·odusul facturilor comuni la puterea
2 cea mai mică.
(X - Ur•+tl"r+1- h= (X - a 1) ' ... (X - ar ) r g2,
De exemplu, fie polinoamele:
h k

Dacă kr+i - 2 > O continuăm procedeul ca mai sus. După kr+ 1 - 2 paşi găsim un poli-
nom glt astfel îndl g = (X - u r + i )hr+ i ghr+ 1. f= (X - 1)4 (X+ 2)2 (X - 3) [X - {t) şi g = (X - 1)3 (X+ 2) (X+ 6).
Cum f= (X - a 1 )"1 ... [X__: a,. )k ,. g ob\ .inem:
��1
Un c.m.m.d.c. al polinoamelor f şi g este polinomul d = (X - 1)3 (X+ 2).
f= (X - U 1 )"' ... (X - a,.) h,.'(x - ar+1)"r+1 g„ şi deci
r+l Cons c i n ţa 7.3.5. Dacă un polinom f d e gradul n s e anul e ază pentru n +1 valori
distincte, atunci f' = O.
e

(X - a i }''• (X - a2 )"• ... (X - a,. +i)'tr+ 1 divide pe f,


Conse c inţa 7.3.3. Oric e polinom f de grad n � 1 ar e n rădăcini (nu neapărat distincte; Demonstra/ie. Presupunem că r # o. Dacă I! = grad f= o atunci /' = a E C �i
o ră_dăcină se repetă de un număr d e ori egal cu ordinul său de a -=fa O. În acest caz f nu se anulează pentru nici o valoare. Dacă n = grad f 1, atunci /' are
>
multiplicitate). n rădăcini. Dar clin ipoteză fare cel pu\.in n + 1 rădăcini, contradil'ţic. Deci trebuie ca f= O.

108 109
7.4. Relaţii între rădăcini şi coeficienţi (formulele lui Viete) Relaţiile (1) se numesc relaţiile între rădăcinile şi coef'icienţii polinomului f
sau relaţiile lui Viete.
Te ore m a 7.4.1. Fie f' = a0 + a 1 X+ ... + anXn un polinom de grad n (an ,f,: O). Dacă consideră_m ecuaţia asociată
Dacă oe1 , o: 2 , ... , oe11 sînt rădăcinile lui f', atunci:_
(4)
all-1
oel + oe2 + .. , + oe n = - -- • atunci relaţiile (1) se numesc şi relaţiile între rădăcinile şi coeficienţii ecu aţiei_ (4).
' an Să scriem relaţiile lui Viete pentru cazul cînd polinomul f are gradul 2 sau
an-2
oel oe2 + oel oe3 + .. , + oe1oe-n + .. • + oen-1 oen = -- • 3. Să presupunem că / este de gradul 2 adică f' este de forma f = a0 + a1 X + a2 X 2•
an In acest caz relaţiile (1) se scriu astfel :
,
an-3
oe1 oezoe3 + oe1 oe2 oe4 + ··· + oen-2oen-1 oen = - -- '
an
(1) (5)
oe1 oe2 .. , oe n + oe1 oe2 .. , oeh-1 oe1, +1 + .. • + oen-k+ 1 ()(n-k+ 2 .. •
· ah
... oen = (-1)k - ,
an

Invers, dacă' numerele complexe oel' oe2 ' ... , oen satisfac relaţiile (1),
atunci oel ' oe2 , ... , oen sînt rădăcinile polinomului f.
- Clo
(Numărul de termep.i din sumele (1) este egal cu C�, C�, ... , C�, ... , C�). ()(1 oezoe3 = -- '
a2
Demonstr aţie. Am văzut în consecinţa 7 .3.4 că f' poate fi scris Relaţiile lui Viete sînt foarte utile în numeroase aplicaţii cînd se cere să se deter­
sub forma mine rădăcinile unui polinom. (sau ecuaţii) şi. 9ind se cunoaşte o relaţie suplimen­
tară intre rădăcini.
Dar
(3) f'= a0 + a1 X + ... + an Xn. Exemple

Efectuînd cilculele in (2) si egalînd coeficienţii lui X"(O � k � n) din (2) cu coe­ 1) Fie polinomul f = X3 - 10X2 + 29X - 20.
ficienţii lui X" din (3) obţi�em formulele (1). De exemplu, coeficientul lui xn-1 din Să se determine rădăcinile x1, xz, xa ale lui f ştiind că .'.1:1 + xz = xa,

I
Scriem relaţiile lui Viele
(2) este -an(oe1 + oe2 + ... + oen). Deci trebuie ca an-i = -an(a1 + oe2 + ... + oen),
a X1 + X2 + X3 = 10,
d� unde obţinem' oe1 + oe2 + .... + ()(n = - n-i • ln continuare coeficientul lui
an X1X2 + X 1X3 + XzX3 = 29, (6)
xn-2 din (2) este ,an(oe1 CXz +'oe1 oe3 + ... + oe1 oen + ... + oen-loen) care trebuie să fie :t1X2X:1 = 20.
egal cu coeficientul lui xn-z din (3) care este an-z· Cum x1 + xz = xa atunci din pi-ima rela\.ie din (6) avem că
Deci an-z = a n(oe1 oe2 + oe1 oe3 + ... + oen_1oen), de unde obţinem
an-'- 2xa = 1 O şi deci I x3 = 51
oe1 oe2 + oe1 oe3 + ... + oen-1 oen = --2 ·
an Din x1x2xa = 20, obţinem .-r1x2 = lt. formăm sistemul
în.acelaşi mod se obtin si celelalte egalităţi din (1). X 1 + X2 = 5,
Invers, presupu.;em' că oe1 , oe2 , ... , oen satisfac relaţiile (1). Considerăm poli­ { XX =
1 2 4,
nomul g = (X - oe1) (X - oe2) ... (X - oen)- Făcînd înmulţirile obţinem
g= xn -(oe1 +oez+... +oen) xn -l+(oe1 oez+()(1 oe3 + ... +oen- 1 oen) xn-z+... +(- 1)11 oel oe2 ... OCn­ care dă rădăcinile: I x1 = 1 I şi I x2 = 4 .1
Ţinînd cont de relaţiile (1) · deduGem că: 2) Să se găseas�ă relap;� între a, b, c ştiind că,rădăcinile polinomului f = X3 + aX 2 +
g = xn + an-1 . x n-1 + an -2 xn-2 + : .. + ao = + bX + c slnt în progresie geomelrÎt'ă.

I
1 an an an Dacă X1, X2, X3 sînt rădăcinile lui f atunci avem relaţiile:
1 1/
X1 + X2 + X3 = -a,
= - (anxn + an-lxn-1 + ... +' aO) = -
an an X1X2 +_ X1X� + X2X3 = b, (7)
X1X2X3 = -C.
Din Jgalitatea g = _!__ f' rezultă că oe1 , oe2 , ... , oen sint rădăcini şi pentru f.
Cum x1 , x2, x3 sini, în progresie geomet.rică atunci .-r� = x1xa,
an

110 111

,.,
Din re laţ.ia a 3-a din (7) ob\.inem: Efectuind calculele şi ţinind cont de relaţiile (10) obţinem
a=
X3 -C,
g = xn - sl xn-1 S z Xn-2 + (-1) n Sn , + ... +
Cum f(x2) = O, atunci x� + ax� + bx2 + c = O de unde rezultă că axi + bx 2 = O. Dec i ceea ce arată că e,:maţia (11) are rădăcinile ot1 , otz, ... , CXn,

b b . Exemple. 1) Fie ecuaţia x - 5x + 1 = O. Să se determine ecuaţia care are ca


·x2 = O sau x2 = - - . Dacă x2 = - - dm x32 = -c obţinem
3

a a rădă.cini dublul rădăcinilor ecuaţiei date.


Să notăm cu x1 , x2, x3 rădăcinile ecuaţiei x3 - 5x + 1 = O şi cu Y i, Ya, Ya rădăcinile ecuaţiei
(8) pe care vrem să o determinăm. ·.
Avem y1 = 2x1, Yz = 2x 2, Ys = 2xa, Atunci Y1 + Ya + Ys = 2x1 + 2.ra + 2.ra =
Dacă xz = O, alunei x 1 xa = O şi din relaţia a doua din (7) obţinem b = O. Cum x: = -c, atunci = 2(x1 + X2 + X3) = O, Y1 Yz + Y11/3 + Y2Y3 = (2x1) (2x2) + (2x1) (2xs) + {2xa) (2xs) =.-�(x1X1 +
c = O. Dar se observă c:1 relaţia {8) este îndeplinită pentru b = c = o. + x1x3 .+ xzxa) = 4(-5) = -20, Y1 Y2Y3 = 8, x,xzxa = -8.
3) Fie polinomul r= X 3+aX 2 + bX + C avînd rădăcinile Xi, xz, X3. Notăm Sn = xf· + Aplicînd formula (11).ecuaţia care are ca rădăcini pe y1 , Ya, Y a este
+ x� + x;' {n � 1). Să se determine în funcţie de a, b, c, expresia Sn pentru n = 1, 2, 3, 4. x3 - 20x + 8 = O.
Pentru n = 1 avem S, = x 1 + xz + x" = -a,. 2) Fie ecuaţia x3 - x2 + 7x + 1 = O. Să se determine ecuaţia care are ca rădăcini in�r­
Pentru ,, = 2, avem S2 = xi + x� + x; = {x1 + Xz + X3) 2 - 2(x1xz + x1xa + x2xa) = a2 - 2b.
+
sele rădăcinilor ecuaţiei date.
>
Presupunem ct1 n 3. Cum x 1 , xz, x 3 sînt rădăcinile lui f avem egalităţile: Să notăm cu xi , x2, x 3 rădăcinile ecuaţiei x 3 - xa + ?x 1 şi cu Y1, Ys, Ys r li.dăcinile
ecuaţiei pe care vrem să o determinăm.
+ bx1 + c = O,
x13+ ax21

)
Avem
x� + ax� + bxz + c = O, 1
Y1 = - , Y• =
1
Ya = -•
xii+ax;+bx3 + c = O. Xi Xz X3

3
Atunci
Înmulţim prima egalitate cu xf- 3, a doua cu x;- şi a treip. cu x�- .:
3

n
X1 +ax1 +bX1n -2 + CX1n -3= o,
n-1
1
xn2 + ax2n-1 + b x2n-2 + cxn2 -3 = O, Y1 Y2Ya = --- = -1.
X3 +
n n-1 +
ax3 b Xn-2 + CXn3 -3 = o,
3 Ecuaţia de gradul 3 care are ca rădăcini pe y1 , Y2, Ya este următoarea:
care.adunate dau: x3 + 7 x2 - ;,; + 1 = O,
·
Sn + aSn-1 + bSn-z + cSn-3 = O (9) \. Obserlia/ii. 1) Presupunem că avem f(x) = O, o �cuaţie algebrică de gradul n şi
vrem să deducem o altă ecuaţie algebrică de gradul n, g(y) = O, ale cărei rădăcini y slnt legate· de
Dacă în această egalitate n = 3, obţinem: rădăcinile x ale ecuaţiei f(x) :== O printr-o relaţie dată y = qi(x).
S3 + aSz + bS1 + cS0 = O. ·tn cazul acesta se poate proceda astfel.
Cum S0 = x1 + x� + x� = 3 ob\.inem f(x) = o.,
Din relaţiile {
y = qi (x)
S:i = -aS 2 - bS1 - 3c = -a{a2 - 2b) + ab - 3c = -a3 +·3ab - 3c.
se elimină x şi ecuaţia care se obţine în y este ecuaţia căutată. Ca exemplificare să considerăm_
În egalitatea (9) facem n = 4.. Obţinem din nou exemplul 2). Ecuaţia este x3 - x2 + 7x + 1 = O, iar relaţia dată este
S4 + aS3 + bS z + cS 1 = O, de unde rezullă că S4 = -aS3 - bSz -· cS 1 = -a(-a3 + 3ab - 1
- 3c) - b(a2 - 2b)+ac= a.'1 - 4.a"b + 2b2 + li.ac. y = -.
X

Relaţiile lui Viete sînt folosite în numeroase probleme in · care se cere să se deter­ x
3
- :• + 7X + 1 = 0,
mine ecuaţia, cunoscindu-se relaţiile între rădăcinile ot1 , ot2 , ... , otn adică cunoscîn­
du-se numerele s 11 s2 , ... , sn date de relaţiile: Din relaţiile: \
y = -,
S1 = ot1 + otz + ... + otn,
X

� 2- .. -�l �� .�. ��� 3. � .- : � otn 1 otn


-
eliminăm pe x. Avem x = .!.. , c�re înlocuit în prima relaţie dă:
! . -
. . �· · : • (10) y

s,. = ot1 ot2 ... otw _!_ - _!_ + }_


+ 1 = o,
y3 y• y
111 acest caz ecuaţia care are ca rădăcini pe ot1 , ot2 , ••• , a„ este următo�rea: de unde obţinem ecuaţia y3 + 7y 2 - y + 1 = O. ·
2) Procedeul expus mai sus este re.comandabil ori de cîte ofreste posibilă eliminarea lui x ,
(11) din relaţiile:
f(x) = O,
lnLr-aclev,1r, este clar că polijiomul g = (X - ot1 ) (X - a2) (X - otn) are ca {
... y = qi(x).
răci ăcin i pc a 1 , ot 2 , ... , , "' J n caz că această eliminare este d"ificilă se vor utiliza relaţiile lui Viele.

112 113
a- Matematică - Ale.ebră, ţi, a x-a

I,
18. Să se rezolve ecuaţiile algebrice
a) x4 - 4x3 + 5x2 - 2x - 6 = O.
1. Aplicînd teorema lui Bezout să se determine parametrii a şi b astfel inctt polinomul
b) x4 + 2x3 + 2x2 + 10x + 25 =· O,
X4.- 4X3 + 4X2 + aX + b să se dividă cu x• - 4X+ 3. Să se determine' apoi cttul
c) x4 + 2x3 + 3x2 + 2x - 3 = o,
împărţirii. ştiind că suma a două rădăcini este egală cu suma celorlalte două rădăcini.
2. Să se determ!ne rădăcinile polinomului X3 - 3X2 + 2X+ 6 ştiind că are rădăcina 0( = -1.
19. Să se rezolve ecuaţiile algebrice
3. Să se determJ�e parametrul m şi apoi să se afle rădăcinile polinomului · x a _ 6X• +
4.x3 - 12x2 + 11x - 3 = O, x3 + 3x2 - x - 3 = O,
+ BX + m şt11nd că are rădăcina 0( = 2. ştiind că rădăcinile sale sînt ln progresie aritmetică.
4. Să se determine parametrii a şi b ştiind că polinomul X'_ sxa + sx• + aX + b are
_ . . 20. Dacă Xi , x2, x3 slnt rădăcinile polinomului
rădăcina dublă ot = 1.
fi. Să se deterrr:iine ecuaţia de gradul cel mai mic care are c11. rădăcini ·numerele 1, 2, -2. X3 + a iX2 + a 2X + aa,,
_
6. Să �e determine ecuaţia de gradul cel mai mic care are rădăcina triplă 1 şi rădăcinile simp Je să se calculeze x� + x: + x: şi xf + xţ + x: .
2 ŞI -3. 21. Fie ecuaţia x3 + 3x + 1 = O. Să se determine ecuaţia de gradul al treilea care are rădâcinile
7. Să se găsească c.m.m.d.c. al polinoamelor f şi g: Y1, Y2, Ya dacă:
a) f= (X -1) 5 (X + 1) 3 (X - 3)2 (X- 4), . g = (X-1)a(X + 1)•(X- 4)5; X2 + X3 Xa + X1 X1 + X2
b) f = (X2 - 1)2 (X3 - 1) (X- 2), g = (X_ 1)4 (X_ 2)5· a) Y1 = --- , Y2 = --- , Ys = -=--'-....;c..;
X1 X2 X3
c) f = (X4 - 1) (X2 - 1) (X+3)2, g � (X2 + 1)2 (X+ 3)� (X_ 1)..
8•. Să se ara�e că două _ polinoame nenule f şi g din C[X] sînt prime între ele dacă şi numai dacă b ) Yi = X1 Xs + xx
1, Y• = , s + 1, Ya =
x1 x2 + 1 ;
_ � � �
nu au mei o rădăcină comună.
1 1 1
9. Dacă f, ge C[X] au a�e!aşi �rad, atunci f şi g au aceleaşi rădăcini dacă şi numai dacă poli-
_ - c) Y1 = 1 + -2 , Y2 = 1 + -2 �, Ya = 1 +-2
.
. noamele f ş1 g au coef1c1enţ11 proporţionali. Xt X2 X3
10. Aplicînd teorem� lui d(Alem?ert-Gauss să se arate că dacă fe C[X] este un polinom de 22, Să se arate că 1 este o r�dăcină dublă pentru polinomul
grad >2, atunci funcţia polinomului asociată xsn - nxn+2 + 'nxn-1 - 1.
{: C-+ C, ((0() = f(()() 28. S\ se determine ordinul de multiplicitate al rădăcinii 2 pentru polinomul
nu este injectivă , dar este surjectivă. x• - 6X5 + 12x• - 9X3 + 6X2 + 12X + 8.
7:
11. Fie f şi g două P? linoa�e din C[X]. Să se arate că funcţiile polinomiale g:
C -+ C şi C-+ c 24; Să se determine ordinul de multiplicitate al rădăcinii -1 pentru polinomul X5 + 6X4 +
sînt egale dacă ş1 numai dacă polinoamele f şi g sînt egale. + 14X3 + 16X2 ,_.. 9X + 2 şi apoi să se afle rădăcinile polinomului dat.
26. Să se determine ordinul de multiplicitate al rădăcinilor 1 şi -1 pentru polinomul
12. Dacă f(X) este un polinom arbitrar să se arate că f(f(X)) � f(X) este divizibil prin
f(X) - X. I• X5 + X4 - 2X3 - 2X2 + X + 1.
18. Folosind teorema lui Bezout şi teorema 7 .3.2. să se arate că:
a) Pol!nomul (X+1)6n+l + xsn+2 se divide la x• + x + 1;
b) Pol nomul (X - 1)n+2 - x21n-1J se divide la X 2 - :X+ 1;
c) Polinomul (X + 1)3n+2 +X+2 se divide la X2 + 3X + 3;
'.
_ Sînt bine cunoscute formulele de detel'minare a rădăcinilor pentru ecuaţiile
2 1)6n+ 2 + X + 1 se divide la x• + X+1
d) Poh nomul (X·+ 4 ;
_ de gradu\ I şi gradul II. De asemenea se cunosc formule de rezolvare pentru ecua­
e) Pol'.nomul X6n+6 + X 3 n+4 + 1 se divide la x• +X +1; ţia de gradul III (numite formulele lui Cardano) precum şi pentru ecuaţia de gi·adul
f) Polinomul (X+1)12n+1 + xsn+2 se divide la X2 +X+1. IV. lnconyenientul acestor formule (pentru ecuaţiile de gradele III şi IV) constă
' H. Fie ecuaţia x3 + ax• + bx + c = O avînd rădăc'1n1'le x 1, x,, xa. S',, se determine ecuaţia in aceea că sint foarte complicate şi nu au nici o utilizare practică.'Am văzut prin
care are rădăcinile Yi, y2, y3 dacă teorema lui Abel-Ruffini că pentru ecuaţia generală de grad ;;i,, 5 nu se pot da
a) Y1 = 3xi + X2 + Xa, Y• = 3x2+Xi+X3, Ya= 3xa + X1 + x.; formule de determinare a rădăcinilor prin radicali.
1 1 ' · 1 Ceea ce ne propunem in acest paragraf este· de a arăta că există ecuaţii de
b) Yi = - Xi, Y• = - x2,· Ya = - x3;
2 2 2 grad ;;i,, 3 pentru care se pot da formule ·de determinare a rădăcinilor lor.
c) Yi = -xi +x, + xa, Y2 = -xz +Xi +xa, Ya = -x3+Xi+x2; · Ecuaţii binome. · Forma ecu�ţiilor binome este
dl Y1 = X21, Y• = x22, Ya = x23 ; (1) xn - a = O (a E C, n ;;i,, 1).
e) Yi = X1 + x,xa, Y• = X z + x1 xa, Ya = x� + x1x2•
��ne p�rametrul m astfel ca o rădăcină a ecuaţiei x3 - 28x + m = o să Rezolvarea acestor ecuaţii este făcută în manualul de Geometrie. Se procedează
astfel: se scrie numărul a sub formă trigonometrică, a= r(cos cp + i sin cp). Atunci
16. Să s_e deter
_ ' fie dublul
alte, radăcrn1. ·
16. Să se determine ). astfel Incit suma a două rădăcini ale ecuaţiei 2x3 _ 4x• _ ? x + ). = o soluţiile ecuaţiei (1) sint date de formula
să fie egală cu 1. ]11/-( cp + 2k.1t . . cp + 2k.1t) ,
x = v r cos -'--'---- + 1 sm �---
17. Să se determine relaţia între p şi q astfel încît rădăcinile x 1 , x2, xa ale ecua\iei n · n
x3 + px + q = O să se găsească în relaţia x3 = � + �. Dacă q = p şi pe It - {O}, să unde O � k � n - 1.
. �
se arate că condiţia din enunţ nu poale fi îndeplinită.
� Trebuie să observăm că rezolyarea ecuaţiilor de gradele I şi II se reduce la rezol­
varea unor ecuaţii binome.
114 115
8*
(2)
• w 1deea• d� rezolvare a ecuaţi
ilor de grad � 3 este. de a O reduce
ceswa . � i1;n�i număr de ecuaţii simple (de regulă ecuaţii binome).la ret/Jl l'area suc
Ecuaţii bipatrate. Forma generală a ecuaţiilor bipătrate este:
ăx4 + bx2 + c = O,
· T RlÎ.allcinile ecuaţiei bipătr'a.te sînt:,

�1 = V 4 +V7 i �. � - V " V
+ V 7 ; X3 == 4 - V 7 j :x, = -
Dar, folosind formulele (5) de transformare a radicalilor dubli obţinem:
V" - v, .. ; . ', , •

unde a, b, c E C şi a ::/a O. ±- •
li· 4. + V? = "\ / 4 + V 16 - 7 1 7 7
+ "\ / ft - V 6 - = , / + / =
"\ 1 V7 1 ,.
V V V
V
"·-
Rezolvarea ecuaţieJ.i (2) se face astfel. 2 2 2 2 .2 ✓
Se face substituţia x2 = y şi obţinem ec-uaţia de gradul doi
-- '- _..,.,===
V" V
_
ay 2 + by + c • O. + ( 16 - 7 - ___;,_-'-_
( 16.- 7 = V7 - 1 -
. V
(3) ŞI 4 - 7 = -'-'---- -'----,-=c,--•

Ecuaţia (3) se numeşte rezolvanta ecuaţiei. (2) şi rădăcinile ei stnt: ✓- . 2 2 V2


v,1· + 1 ·1/7 +·1 V1 - 1 ✓1 - 1
-b + Vb2 -_4ac -b - 2 - 4ac Vb Deci .�=- . �= ,� = -
Yl = Y z = ----='-=-- --
2a şi
2a
V2 -V� V2 V2
Din egalitatea x2 = y obţinem ecuaţiile Ecuaţii reciproce. O ecuaţie de forma
an xn + an_1 xn-l + ... + <i 2x 2 + a1 a; + d0 = O, (an 'F O),
x 2 = Y 1 şi x 2 = Y 2 ·
avind proprietatea an-i = ai oricare ar fi i (O� i_� n), se numeşte tecuaţie reciprocă

V
Ecuaţia x 2 = y 1 are rădăcinile:

X1 = -b + i;:
2
- 4ac
X
2
=- V -b + �:2 - 4ac
.
de gradul n (altfel spus, o ecuaţie este reciprocă dacă coeficienţii termenilor egal
depărtaţi de extremi stnt egali).
Observaţie. Pe noi ne interese·ază numai rezolvarea ecuaţiilor reciproce de grad � 3.

-V
Dacă n = 3 obţinem forma generală a ecuaţiei reciproce de gradul 3:
Ecuaţia x2 = y2 are rădăcinile
ax 3 + bx 2 + bx +a= O (a 'F O).
X3-
-b -
2a
___.:._____ '
V b 2 - 4ac X4--
-
V -:_b - Vb2 - 4ac
2a
·
Dacă n = 4, obţint:im forr:na generală a ecuaţiei reciproce de gradul ft:
ax 4 + bx3 + cx2 + bx '+ a = O (a 'F O).

I •�
Numere!e wxţ, _x2, x3, x� �înt rădăcinile ecuaţiei (2). Dacă n = 5, obţinem forma generală a ecuaţiei de gradul 5:,
Radacmile ecuaţ1e1 (2) pot fi cuprinse în formula • ax� + bx' + cx8 + cx2 + bx +a= O (a 'F O).
Să dăm cîteva proprietăţi generale pentru ecuaţiile reciproce de gradul ,i:
(4) -b ± �:'- 4a, ,I,
±y 1° Dacă ecuaţia reciprocă are rădăc'ina <X, atunci ea are şi rădăcina _!_ •
lntr-adevăr, dacă f(x) = an xn + an_1 xn-l + ... + a1 x + a0 = O este o ecuaţie
(X

numită formula de rezol/lare a ecuaţiei bipătrate.


. reciprocă avind rădăcina <X, atunci an"-n + an_1<Xn-l + ... + a 201. + a 1 + a 0 = O.

2

Cu� <X ::/a O (in caz con.trar, ar rezulta a 0 = O şi deci an = O) putem să împărţim
<X

Obser1Ja/ie. ln formula de rezolvare a: ecuaţiei b-ipătrate· apar


radicali de forma'
V A + V B · Aceşti radicali pot fi aduşi la o sumă sau diferenţă cu 01.n _ şi obţ�nem relaţia •,

V V r-Z +
de radicali mai simpli utilizînd
formula

VA ± v B,,;,, + v/2 - v/2 - B . ': a� + an-1 : + ... + a2


,
(: al ( : r-l + aO ( : r = 0.

c: r ( :r-l
(5) A B± A �
Ţinînd cont de faptul că ai = a,H oricare ar fi i (O � i � n) obţinem
(A' ;a, B, B ;a, O) (această formulă se verifică direct prin ridicar
e la pătrat).
Exemple. 1). Să rezolvăm ecuaţia bipătrată· a
n + an-1 + ...· + al : + a0 = 0
x4 + 5x 2 - -6 = O.
Facem substituţia x2 = y şi obţinem ecuaţia rezolventă şi deci şi _!_ este de asemenea rădăcină.
(X
y 2 +5y-6=0.
care are rădăcinile y1 = - 6 şi y 2 = 1. · 2° Orice ecuaţie reciprocă de grad impar are rădăcina x = -1.
Rădăcinile ecuaţiei bipătrate sînt: lntr-adevăr fie
= iV6, X2
X1 = -iV6,, X3 =; 1, x, =-1. f(x) = a 2p+1xZP+l + a2P x 2P + ... + llp+i x P+l + llp X P + ... + a 1 X + ao = o,
2) Să rezolvăm ecua�ia bipătrată o ecuaţie reciprocă de grad impar n = 2p + 1.
x' - 8x2 + 9 = O. lnlocuind x = -1, obţinem în membrul sttng numărul
Făclnd substituţia x• = y obţinem ecuaţia rezolventă f(- 1) = a2p+ 1(-f) ZP+l + a2p (-1)2P + ... + aP +l(-f)P +l + llp(-f)P + .. .
+ 9 = O,
care are rădăcinile y1
y8
= 4 + V? şi Ya = 4 - V?°,
- Sy
... + a1(-i) + a0 = -a2p+i + a2p + ... + ap +1(-1) P+l + ap(-1)P + .. .
... + ( -a1) + ao.
116
117.

-
---
Cum a0 = a2P+i• ai = a 2p, a 2 = a2p-1 , ••• , ap = ap+i, atunci grupind termenii egal Rezol"area ecuaţiei reciproce de gradul IV
l depărtaţi de ·extremi obţinem
f'(-1) = (a0 - a 2p+i ) + (a 2,, - a1 ) + (a 2 - a 2p-i) + ... + ( -1)"(ap - ap +i ) = O.
.Am văzut că forma generală a ecuaţiei reciproce de gradul IV este:

• Rer.ultă· că x = -1 ·este rădăcină pentru ecuaţia reciprocă de .grad impar .


(1) . ax4 + bx3 + cx2 + bx + a = O, (a -,t, O). ·
Cum a -,t, 9, ecuaţia (1) nu admite ca rădăcină pe x = O. ln. (1) împărţim cu x 2
3° Orice ecuaJie reciprocă de grad impar şi obţinem ecuaţia
+
f(x) = a2P+lx2P+i a2p x2P + ... + aix + ao = o, . d
ax2 + bx + c + - + -2 = O
.b
se reduce la rezol"area ecuaţiei. x + 1 -: O şi a unei ecuaţii reciproce de grad par, X X

K(x) = b2P x2P + b2p-ix2P-l + ... + bix + b0 = O. sau g-rupind termenii in mod convenabil avem:
lntr-adevăr, din 2 ecuaţia f'(x) = O are rădăcina x = -1. Conform teore­
°

mei lui Bezout putem seric a ( x2 + :2) + b (X+ ; ) + C = o.


f(x) = (x + 1)g(x).
Presup�nem că g(x) = b2px + b2,,_i x2v-i + .., + bix + b0• Deci
2 P Facem substituţia y = x + -1 . Cum x2 + -12 = y 2 - 2 obţinem ecuaţia in y
x
a 2P+,tx2P +l + a 2p x2P + ... + ai x + ao =
X

a(y 2 2) + by + c = O sau (2) ay 2 + by + c - 2a = O


= (x + 1) • (b2px2P + b2p_ix2v-:i + ... + bix + b0),
-

Ecuaţia (2) se numeşte rezol"anta ecuaţiei (1).


de unde obţinem Dacă Yi, y 2 i;int rădăcinile ecuaţiei (2) atunci obţinem două ecuaţii:
a2v+i = b2p , ao = bo,
a 2p = b2p + b2p-i, a1 =bi + bo, X+ -X1 = y 1 .
Şl X + -1 = Y 2
X
a2v--1 = b2v-1 + b2v- 2, a2 = b2 + bi, sau (3) X2 - ylX +1=0
pi (4) x2 - y 2x + 1 -=t-= O.
Cum ai = a 2v+ i- i• oricare ar fi i(O � i � ,2p + 1) obţinem din primele egalităţi
b0 = b2p , Cum b2p + b2v-i = b1 + b0 obţinem bi = b2p_ 1 • Din următoarele egalităţi Dacă x1, x2 sint rădăcinile ecuaţiei (3) şi x3, x4 sint rădăcinile ecuaţiei" (4) atunei
obţinem că b2 = b2v-2• Xi, x2, x3, x4 sint rădăcinile ecuaţiei (1).
Procedind la fel, din egalităţile următoare deducem in final că bi = b2P-i oricare Exemplu. Să se rezo)ve ecuaţia
ar fi O � i � 2p . 6x4 + 5x 3
38x2 + 5x + 6 = O.
Deci ecuaţia b2p x2P + b2p_1x2P-t + ... +. bi x + b0 = O este reciprocă.
-

Această ecuaţie este o ecuaţie reciprocă de gradul IV. Împărţim cu x2 şi obţinem:


Rezol"area ecuaţiei reciproce de gradul 11 I
6x2 + 5x - 38 + � + -� = O
Am văzut că forma generală a ecuaţiei reciproce de gradul III este: X x
2

sau
ax8 + bx 2 + bx + a = O (a -:f, O).
6 ( x2 + :2 ) + 5 (X + :) - 38 � Q,
Această ecuaţie are rădăcina x = -1. Atunci putem să scriem
(x + 1)[ax2 + (b - a)x-+ a]� O. Not11.m y = x + �.
X
Cum x2 + _!_2 = y2 -
x .
2 obţin.ero ecuaţia

Ecuaţia (1) admite rădăcinile 6(y - 2)


2 + 5y .:... 38 = O
sau
x1 = -1 şi x , x2 3 date "de ecuaţia ax9 + (b - a)x + a= O. 6y 2 + 5y - 50 = O,
Exemplu. S11 rezolvll.m eouaţln 2x0 + x + x + 2 = O.
9 Aoeaetll. ecuaţie este o oa.re are rll.dlolnile 111 ""'
"10
- -
li .
şi Ya = -
ecuaţie reciprooli de-gradul III. Ea se scria 8 I!
Avem ecuaţiile:
(,io + 1}(2a:� - X -t 2) .. 0 .
\
+ -1 - - 10
- �, , + -1 li)
lj
- m + 2 ... O, adloll.
ft iB - I

care e.re rll.dllclnlle ai1"" -1 şi a:1, a:0 oo.re &lnt rll.dAclnlle ·ocuaţlel 2.,,a X 8 lll �

Prima eouaţlo are rll.dll.olnile


X1 „

118 119
•• I . � Orice ecuaţie reciprocă de tipul.(1) are ca rădăcină pe x = 1. Atunci, conform teoremei lu�
= 2, x, =..!. .
I • I • ,;'' • � .,
Ec�aţia a doua are rădăcinile X3
Bezout putem scrie: ·
2
· a
anxn + an-1xn -l + ... .+ a1 x + a o = (x - 1)(bn- 1xn-l +bn-axn- +... + b ix + bol saq.
= 2, = ..!.
+ �� �
, ,,,
Xa=--, xa x, slnt rădăcinile ecuaţiei date.
3 2 anx" + an- x"- 1
1 -f- .. '.'
-f- 'a�x bn-�xn + (bn-a - bn- lx"- 1 + (bn-a - bn-a)x"..'.s -t- . .'.
1

Rezolvarea ecuaţiei reciproce de gradul V ... + (bo - b 1)x - ho


Forma generală. a ecuaţiei de gradul V este de unde obţinem egalit!i.ţile:
an =bn-1, Oo = -bo,
ax5 + bx4 + cx3 + cx2 + bx + a = O. Oii-1 = bn-a - bn-1, a1 = bo - bi,
Deoarece această ecuaţie este de grad impar, din proprietatea 3 rezolvarea acestei ° an -a = bn-a - bn-a, aa = bi - ba,
ecuaţii se reduce la rezolvarea ecuaţiei x + 1 = O şi a unei ecuaţii reciproce de. Din primă;egalitate, cupi a 0 = ..:..an, obţinem b 0 = bn-i·
gradul IV. Din a doua egalitate, cum C h = -an-i, obţinem b 1 =bn -a•
Exemplu. Să se rezolve ecuaţia Din a treia egalitate, cum a 1 =-an-a, obţine!Jl ba bn-a• =
Continutnd astfel obţinem ·că bi =b(n- 1)-i oricare ar fi i, O..;; i..;; n - 1, ceea ce ne arată
6x6 + x' - 4.3x3 - lt3x2 + x + 6 = O. că ecuaţia
Această ecuaţie este o ecuaţie reciprocă de gradul V.
Deoarece este de grad impar această ecua'ţie admite soluţia x = .:.1. este o ecuaţie reciprocă.
Putem scrie: ln concluzie orice ecuaJie
6x 6
+ x' - 4.3x 3
- 4.3x 2
+ x +-6,,;,, (x + 1) (6x' - 5x3 - 38x 1
- 5x + 6).
Deci obţinem ecuaţia reciprocă de gradul IV: a11tnd proprietatea cd a,= -an-i(0..;; i � n), se reduce la rezol11area unei ecuaJii reciproce d�
gradul n - 1.
6x' - 5x3 - 38x 8 - 5x + 6 =O.
lmpărţind cu x obţinem:
8

5 6
6x1 - 5x - 38 - - + -1 = O. I
x· x I. Să se rezolve ecuaţiile bipătrate
Facem substituţia y = x +.!. . Obţinem ecuaţia de gradul II a) x' - 10.x1 +9 = O; b) x'c: 17x8 + 16 = O;
X c) x' - {1 + V2) .x1 + Vî ;= O; d) x' - �x8 + 1 = O;
5
6y 8 - 5y - 50 = O care are soluţiile y1 =- - 10 el x1 - 6x1 +6 =·0 ; f) 6x'- 5x1 +1 =0;
, Ya=- •

r
2 3 _g) 32x1 - 1 2x8 + 1 = O; h) x' - 1 =O.
1 5 1 l!. Sil. se rezolve ecuaţiile:
D..m ecuaţ·1a x +- =- -- obţ·mem x1 =-2, x 3 =- - .

r
X 2 2
.. · 1 10 ·
D li) ecuaţ1a x +- = - obţmem x, = 3, x6 =- • 1 a) x1 + (�2 = �O; b) V2x8 + 7x3 - 5 -= x8 +x;
X 3 3
Deci er.uaţia dată are rădăcinile c) V x8 + 3 = 4. - 2x 1; d) x1 - (: =5.

X1 =-1, Xa =-2, Xa = - -1 ' x, = 3, X5t= - •


1
8. Să se determine ec�aţia de gradul IV, avtnd ca rădăcini:
2 . 3
.a) X1 =-1, .X1 =. �, X3 = X4 = 3;
Obser11ajii. 1) Am văzut că ecuaţia reciprocă de gradui IV se reduce ·1� rezol• , •' . -3,
•'
·1 1 1 ,1
b) x1 =- - , xa = - , xa =- - , x, = - :
vare11, unor ecuaţii de gradul II, făcînd substituţia x + .!. =1/ Se poate arăta (exerciţiul 10), · . 2 . ·. , -2 6 6
X c) x1 = -·3i, xa = 3i, xa = -2i, x, = 2i;
folosind binomul Îui Newton, că orice ecuaţie reciprocă de gradul n.= 2p se �educe, fQlosind d) x1 = -2, xa = 2, xs == -5, x, =5.
l!,ceeaşi substituţie x + .!. = y, Ia rezolvarea. unei ec.uaţii de ·gradul p şi a • p ecuaţii 4. Să se determine natura rădăcinilor ecuaţiilor:
a) x1 - 2(m - 2)x3 - m1 = O; b) 4.x' + mx8 + 9 = O;
X
de gradul li.
c) mx' +4.x +1 = O;
1
d) m4x' - 2(2m3 +3)x3 +1 = O;
2) ln unele manuale mai 11echi stnt numite ec�J ii reciproce,şi e·cuaJ iil e de .forma. e) 3x 1 -
5m .:i m = O;
1 - 2 8
f") x1 (2x1 + 5) - m(x8 + 3_) = 3.
1) i. Sil. se rezolve ecuaţia
dvtnd proprietalea următoare: ax2n + b xn + c = O
ai = -an-i oricare ar fi i, O � i � .n. şi apoi să se aplice formula pentru cazurile particulare
Se observă imediat că dacă n = 2p (număr par) atunci din ap = -a 2p..p obţinem'ap =·•-ap şi a} x• + 15x3 - 16 =O; b) x8. + 2x' - 3 =O;
deci ap =O. c) x• - 7x + 6 = O;
3
d) x! + 1 2x8 - 13 = O.
I
120 121
6. Să se rezolve ecuaţjile de grad ul II I: l n felul acesta după m paşi obţinem un polinom h cu coeficienţi reali astfel incit
a) 5x3+ 31x2+ 31x+ 5=O; b)2x + 3x + 3x+2=O;
3 2
f = (X2 - 2a X + a2 + b2)mh=I X - r,.)m(x - i )mh.
c). 5x3 - 31x2+ 31x - 5=O; d)2x3 - :,; +;i; - 2= o; m+ deoarece
Din această egalitate rezultă că (,X - i)ml f. De asemenea {X - i) t nu divide pe f,
2

e) x8+4x2+4x+1= O; f)3x3+2x2+2x+ 3 =O;


contrar am avea cll. h(i) = O. Cum h are coeficienţi reali atunci « = ii es'te de astomenea
g) x3+x2 +x+1 =O; h)2x3 +5x2+ 5x+2 =O. tn caz·
0 rădăcină a lui h şi deci X - r,. I h. Dar
atunci (X - r,.)m+t I f ceea ce contrazice faptul că « arc
7. Să se determine relaţia Intre a şi b astfel Incit ecuaţia reciprocă de gradul III
ordinul de multiplicitate m.
ax3+bx2 4- bx+a=O (a E R, b e R) să aibă: l n concluzie « este o rădăcină cu ordinul de multiplicitate· m. Această teoremll. este
unui polinom {ecuaţii
i) două rădăcini egale, foarte utilll. în multe aplicaţii clnd se cere determinarea rădăcinilor
ii) toate rădăcinile reale, algebrice) şi clnd se cunoaşte o rădă?ină complexă a sa.
iii) două rădăcini complexe.
Exemp le
8. Să se rezolve ecuaţiile reciproce de gradul IV:
1) Să se ·determine rădăcinile polinomului /
•a) 2x' + 7x3+9x2 + 7x+2=O;
b) x'+x3 - 18x2+x+1=O; f=X' - 3X 3 - x� + 9X - 18, ş, tiind că admite rădăcina «1=1 +i V2,
c) 4x4 - x3+ 5x2 - x+4=O; Conform teoremei· 9.1 polinomul va avea ca rădăcină şi pe r,. 2 = 1 - iV2, deci se
d) x'+2x3 -· x2 +2x+1=O; va divide cu
e) x4+ 2x3 - 6x2+2x·+1 =O;
(X - 1 - i V2)(X - 1 + i V2) =X2 2X + 3.
f) x' + 3x3 - 2x2 + 3x+1=O;
-

g) x'+ 3x3 - 16x2 + 3:t+1=O. Efectuînd, împărţirea lui / prin X2 - 2X+ 3 se obţine descompunerea
9, Să se determine_ numărul real a astfel Incit ecuaţia: f=(X 2 - 2X + 3){X2 - X - 6).
x +2x +ax +2x+1 = O,
4 3 2
Polinomul g=X2 - -2, rT.4 = 3.
X - 6 are rădăcinile «a =
să aibă toate rădăcinile reale.
2) Să se arate că polinomul f=(1 + X)61t+1 -(1+X) 6H2 - 1 este divizibil cu
10, Să se arate c� orice ecuaţie reciprocă de gradul n=2p se reduce la rezolvarea unei ecuaţii x2+x+1.
de gradul p ş1 a p ecuaţii de gradul doi. -1 i 3 -1 i 3
,Rădăcinile lui X2 + X+1 sînt (X = � V şi �= -; V . Pentru a arăta
11, Să se rezolve ecuaţiile reciproce de gradul V:
a) 20x6 - 81x4+62x3+62x2 - 81x+20= O; că { se divide cu X2 + X';+ 1 =(X - «) (X - �) trebuie să arătiim că f(r,.) = f(�)=O. Dar
b) x6+x4 + x3+x2+x +1= O; r.um �=i este suficient să dovedim că f(«)=O. Într-adevăr
c) 5x5 - 4x4+ 5x3 + · 5x2 - 4x +5 =O.
f(r,.)= 11 + «)6/t+l_ (1+«)6!t+2 _ 1.
Dar «2 + r,.+1 = O şi deci 1' + 00 = -rr. • Obţinem atunci f(r,. ) = (-r,.
2) - 6h+1
2
li _ (-r,.2) 6/t+2 _ 1 = -« 121<+2 _: r,.121t+4 _ 1 = -(r,.3)4/t , <XII_ (r,.3)4/t , (X _ 1.
4

Cum r,.3=1 avem că f(r,.)= -«11 - r,.4 - 1 = -r,. - r,. • « - 1= -r,. - r,. - 1= -(r,. +
2
Te or e m a 9. 1. Fle f' un polinom nenul cu coeficienţi reali. Dacă or. = a + ib, (b 'F O) 2 3 2

este o rădăcină complexă a lui ţ; atunci: + «+1)=o.


Deci ((«)= o, ceea ce trebuia dovedit.
1° oc = a - ib este de asemenea o rădăcină a lui ţ; .
3) Fie polinomul f=X6+X5 + 3X 4 + 2X 3 + 3X 2 + mX + 1. Să se determine
2° or. ·�i ex au acela�I ordin de multiplicitate. m ştiind că admite ca rădăcină pe i şi apoi să se găsească celelalte rădăcini.
. _ · L!emo?s_!ratie. 1 Am văzut în § 4 (proprietatea iii)) căf(i)={fr,. · Ţ Cum f(r,.)=O,
°

atunci f(r,.)=O ş1 deci r,. este o rădăcină a lui f. Cum i este-J'ădăcină trebuie să avem că f(i)= O. Deci i6 + i6 + 3i4 + 2i3 + 3i2 +mi +
+ 1=O de unde obţinem că -1 + i + 3 - 2i - 3 +mi+1=O.sau (m - 1}i=O şi deci
2° Presupunem că m este ordinul de multiplicitate a lui «. Rezultă că există un polinom g m=1. Cum f are ca rădăcină pe i rezultă că are ca rădăcină şi pe -i. Deci f se divide cu pro­
a�tfel Inc�: f= (X - «)mg şi g(r,.) :/: O. Cum b :/: O, atunci. r,. :/: «. Cum f(a.)=o, atunci dusul (X - i)(X + i)=X2 + 1. Deci f=(X"+ 1)(X'+X3 + 2X2 + X+ 1).
(«-:- «)mg{«)=O de unde obţinem că g(«)=O. Din teorema lui Bezout obţinem că existll. un
pohnom g1 astfel tnclt Ecuaţia x' + i:3 + 2x2 +x+1=O este o ecuaţie reciprocă de gradul IV. Împărţim cu
x3 şi obţinem
g = (f - «)g1._ Deci f � (X - r,.)mg=(X - r,.)m(x - ii)g1={X- «){X - i){X - r,.)m-1g1=
1 1
= [X - (r,.+r,.)X +r,.«](X - cx)m-1g1 . Cum « +«=2a şi r,.i=a2+b2 atunci x2 + X+2 + -+-2 = Q,
f=_(X2 - 2aX +a 2_+b 2)(X - «)m-1g1. Cum polinomul X2 - 2aX +a2+b 2 are coeficienţi X X

reah deducem că polmomul f1= (X - «)m-1g1 are coeficienţi reali. Putem să scriem 1
f = {X 2 - 2aX + a2 + b2 )f1 • Notăm y=x +- ; obţinem ecuaţia de gradul U în y:

Dacă m > 1 continuăm procedeul cu polinomul fi. Cum fi are rădăcina « aiunci exact ca mai
sus �xistă un polinom g2, astfel lncît /1=(X2 - 2aX +a2 + b2)(X _ «)m-Bg2 • y 2 + y=o
Deci f=(X2 - 2aX + a2 + b2 )(X - r,.J m-2g 2 şi polinomul f2 ;,, (X -· r,.)m-2g 2 are coeficienţi reali. I
care_ are rădăcinile y1= O, şi
I
Dacă m > 2 atunci « este rădăcină pentru f2 şi continuăm procedeul cu f2 • Y2= -1.

122 123
Ecuaţia x +.!. = O a;e rădăcinile x 3 = i, XJ = - i. - . ., 6. Să se rezolve ectaţia
x• - ax 3 + 5x9 - 4x + 2 = O
Ecuaţia x+.!.'= -1 are rădăcinile X·• = -1 + iV3 , xe = -1 · - iVa . Deci polinomul ştiind cll admite tădll.cina 1 +i.
x 2 2
are ca rădăcini: 6•. Sll. se rezolve ecuaţia
-1+iVa --1 - iVa.
x• - 4x 3 + 6x1 - 4x +5=O
Xi = i, Xa = - i, Xa = i, X4 = - i, X5 = > x. = • ştiind cil. admite rll.dll.cina 2 - i.
2 2
Rll.dăcinile i şi -i slnt duble. 7. Fie ecuaţia
x• - a.x 3 - a.x + 1 = O cu a. e R şi I a. I < 1.
ln continuare vom da cîteva consecinţe ale teoremei 9.1: .
Să-se arate ·că toate rll.dil.cini le slnt·de modul 1.
Cons e c I n ţ a 9.2. Orice polinom cu coeficienţi reali are un număr. par 4e rădăcini 8, Sli se determine m şi n. şi' apoi sli �e rezolve ecuaţia
complexe (care nu sînt numere reale).
x• - x8+ mx 2+2x + n = O
Din această consecinţă rezultă imediat: ştiind cli admite rădăcina 1+i.
Cons e c I n ţ a 9.3. Orice polinom cu coeficienţi reali de grad lmpar·are cel puţin o 9. Ştiind •că polinomul f.= ax• - 5X3+ ax2+4X - 2 are rădll.cina 1+ i, sil. se găst!ascll.
rădăcină reală. · celelalte rll.dll.cini şi sil. se descompună polinomul f ln produs de polinoam,e de gradul I şi II
cu coeficienţi reali.
Te o r e m a 9.4. Orice polinom r = Oo + 01X + ... + a�X de grad:� 1 cu coeficienţi 10. Să se descompună polinomul f= x• + x•+ 1 ln factori cu coeficienţi reali.
reali este un produs de polinoame de gradul I sau gradul li ,cu 11. Sll. se d�scompună în factori cu coeficienţi reali polinomul X'+1.
coeficienţi reali, adică poate fi scris sub forma . . . . • 12. Fie f şi g doull. polinoame nenule cu coeficienţi reali_. Dacă polino�ul f(X3} +Xg(X3) este
(1 f = an(X- ?• ... (X ixp)hP (X
) ix1 - 2+
b 1 X+ C1 f• ... bsX+ Ca)"s ex�+ divizibil cu X1+X+1, atunci f şi g au rădăcina 1.
unde ix 1, ix 2, : .. , ixv E R �I bi-4c1 < O, ... lv;-4c8 < O. , . 18, Fie f şi g doull. polinoame nenule cu coeficienţi reali. Dacă polinomul f(X3} + X"g(X8 ),
Demonstraţie. Conform consecinţei 7.3.4 f are descompunerea (2) este divizibil cu X8+ X + 1, unde n e�te un număr n,atural care nu.,.este divizibil cu 3', atunci
f= an(X - 1X1) k,(X - ix 2)k, ... (X - 1Xn)hn unde ix 11 ix 2, •.• , IXn stnt' rădăcinile lui/. f şi g au rădăcina 1.
Presupunem că ix1, «2, ..., «p sînt toa�e r�dăcinile reale ale 'lui f. · Rădăcinile H. Să se determine polinoamele cu coeficienţi reali de gradul cel mai mic care au ca rădăcini:
«v+i• ... , «n_sint complexe. Luăm rădăcma cxP+I care are ·ordinul de multiplicitate a) rădăcina dublii. 2 şi r!l.dil.cina simplă ·1+i,
kP+1• C�m cxP+l es_!,e o r�dăcină a lui f, există o ră�ăcină cxi., +li � ·2) astfel tnctt b} rădăcina dublă i şi ril.d!l.cina dublă 2 - i,
cxP+i = cxp+1• Dupa teorema 9.1 avem kP +l = kv ;· c) rll.dil.cina triplă -1 - i şi rll.dăcinile simple 1 şi -1.
+
ln rlescompunerea (2) grupăm factorul (X - cxp+1)hp+1 cu factorul 16. Să se rezolve ecuaţia
(x + i)" + (;; - i)" = O
(X - CXp+;) p+i h
= (X - Clr,+1) 11p+1·
şi sll se arate că are toate rădăcinile reale.
Notă� r1 = kP+i• b1 = -(cxP+1 + �P -ţil şi c1 = cxP +l •�P H· ..
Atunci în descompunerea (2) {ipare !actorul · · 16. Sll. se arate cll polinomul
(!{ - cxp +1) 11P+1 (X - <Xp +1) 11P+1 = (X 2 + b 1X + c1 )" unde b 1, c1 ER. Dacă tn con­
1, d s
X4a+ X4b+1+ X4c+2+X4 +
tmuare procedăm la fel cu toate rădăcinile complexe ale lui f' descompunerea (2)
a lui f' se scrie sub forma (1). a, b, c, d fiind numere naturale, este divizibil prin X3 + X8+X+1.

xerclţll § 1 O. Polinoame cu coeficienţi raţiona li şi p . lin m cu


clenţl întregi •
1. Sll.se arate că dacă a 'F b, polinomul f = aX3+X2+bX+1 nu are rădăcinile ±i,
2. Sll. se determine a şi b şi apoi să se rezolve ecuaţia
Te ore ma 10.1. Fle f un polinom nenul cu coeficienţi raţionali şi a + Vb
x• - 7x 3 + 21x 2 +ax+b = O, a, b e R, (cu a, b E Q, b > O şi Vb·(!
Q) o rădăcină a lui ţ:
ştiind că 1 +2i este rădăcină a ecuaţiei.
Atunci:
8, Fie ecuaţia
x•+(2a+1}x3+2(a +·1} 2x2 + bx + c = O, a, b. ce R cu a ;;i, O. Să se arate că aceastll.
1° a - Vb este de asemenea o rădăcină a lui f';
ecuaţie admite cel mult două rădăcini reale. 2 a
°
+ Vb şi a - Vti au· acelaşi ordin de multipllcltate.

I _
4. Să se determine �ădăcinile polinomului °
Demon.strafie. 1 ° Conform propriet�ii iv) din § 4, ave �(a± �b) =
f = X6 + X• + 3X4+2X3 + 3X2 + X + 1 _ �
şţiind că admite rădăcina i. =A± BVb. lnsă f(a+Vb) = O, deci .4 +BVb = O. DacăB'FO atunc1Vb= - eQ.
B
124 125
Dar i/î � Cl, deci trebuie ca B = O. Cum A + B i/b = O obţinem că A = O. ln acest caz
f (a - i/b) = A - B i/b = O, şi deci a - i/b este de asemenea o rădăcină a lui f.
Demonstraţie. Cum t{�)=O, avem
2° Presupunem că a + Vî este o rădăcină a lui f avînd ordinul de multiplicitate m. Deci 2 n

(1) ao + a1 E..q + a2 (E..)


q .
+ ... + a n (.E...) = O.
f = [x - (a + i/b)rc şi c (a + i/b) =I= o. q

Cum a - Vb este o 'rădăcină a lu_i f avem f (a - t/b) = O şi deci Inmulţind (1) cu qn , obţinem
I
[a - Vî - (a + V,;)r c (a -Vb) = o
aoqn + al])q -1 + az[J2
n n
q -� + ·... + an_iJJ -lq + a p
n
n
n
=;= O,
sau de unde obţinem
1
(-2i/b)mg (a -i/b) = O. (2)
şi
Cum b =I: O, atunci trebuie ca_g (a - (b) = O. = q( -a q 11 -l „ ... - an-. nn-1) .
- al])qn-2 -
(3 ) anpn o u-
Din teorema lui Bezout putem scrie g = [X - (a - (b)]gi, şi deci f= [x -:- (a+ Vb)r[x -
Din (2) rezultă că pi a0qn . Cum p ş� q_ sint prime tntre ele, atunci p şi q sint prime
n
1
- (a - (b)]g� = [X2 - 2aX + a2 - b] · [X - (a + (b)r- g1•
+
Cum. X - 2aX a - b este un polinom cu coeficienţi raţionali, rezultă că polinomul
intre ele şi deci trebuie ca: p sa d1v1dă pe ao· . .
Analog din (3) rezultă eă ql anpn. Cum p ş1 q stnt prime intre e1e obţ'u�em
8 2

f1 =·[x - (a + Vb)]m-lg1 are coeficienţi' raţionali . ln continuare se procedează exact ca ln că q divide pe an.
teorema 9.1. •
Se obţine că a - (_î este o rădăcină avînd ordinul de ,multiplicitate m. CO n s e c I n ţ a 10.3. FI e f = a0 + a1 X+ ... + an .xn, �n polinom . cu coeficienţi in•
tregl. Dacă ix =peste o rădăcină intreagă a lui f atunci P este un
Ob.�erc,aţii. 1)•Teorema 10.1 se aplică numai atunci clnd polinomul cu coeficienţi divizor al termenului liber ao ,
·raţionali are o rddăci11if pdtraticd, adică un număr real de forma a± (b unde b > O şi
(î nu este un număr raţional. DemonstraJie. Cum ex = p · � atunci aplictnd teorema 10.2 se
2) Teorema 10.1 nu mai este adevărată cînd polinomul f nu are coeficienţi raţionali.
\ obţine că p I a0•
De exemplu, polinomul f= X2 - ((2 + (3) X+ ((6 + (3 - (2 - 1) are coeficienţi
Exemp le. 1) Să se determine rădăcinile polinomului
nu toţi num.ere raţionale. Rădăcinile lui f sînt 1 + (2 şi (3 - 1. Se observă că f nu are
şi rădăcina 1 - (2. f= X4 - 2X3 - 5X2 + 8X + 4.
,
Mai tntli încercăm să vedem dacă f are rădăcini întregi. Acestea, dacă există, se găsesc printre
Exemp le. 1) Să se găsească rădăcinile polinomului divizorii lui 4 care sînt ±1, ±2,±4.
+
f= X4 - 4X3 + X2 + 6X 2 ştiind că admite rădăcina 1 - (1. Din teorema 10.1 rezultă _Se vede că f(1) = 6 şi f(-1)'= -6;
că f are şi rădăcina 1 + (2. Deci f se divide cu produsul [X - (1 - (2)J[X- (1 + (2)] = f(2) = O şi f(-2) = O;
= X2 - 2X - 1. Efectuînd împărţirea lui f cu X2 - 2X - 1, f se scrie f(4) = 84 şi f(-4) = 276.
Deci 2 şi -2 sînt rădăcini pentru(. Înseamnă că fse divide cu (X- 2)(X+ 2) = X
2 - 4
f = (X 2
- 2X- 1)(X2 - 2X- 2). ·
Polino�,µJ f se scrie
Rădăcinile lui g � X1 - 2X- 2 sînt 1 - ✓ a şi 1 + ✓a. Deci f are rădăcinile 1 - ✓ :Z; f= (X2 - 4)(X2 - 2X- 1).
\
1 + (2; 1 - ✓ a; 1+✓ a. -
Rădăcinile lui X2 - 2X- 1 slnt 1 - ,V/ 2- ŞI· 1 + •V,.2. Deci polinomul f are
rădăcinile:
2) Să se determine un polinom f cu coelicienţi raţionali de gradul cel mai mic care admite
. ca rădăcini pe 3 + i şi 1 - (2. lntr-adevăr, acest. polinom trebuie să aibă şi rădăcinile 3 - i
_ 2 21 1 - v2, 1+ vr.
2) Să se determine rădăcinile polino�ului
şi 1 + (2. Atunci f se divide cu produsul
,

f = 6X4 - 17X3 - X2 + 8X- 2.


fX - (3 + i)HX- (3 - i )] [x - (1 - ✓�)] [X- (1 + (1)] = Divizorii lui 2 slnt ±1, ±2, iar divizorii lui 6 sînt ±1, ±2, �3 şi ±6,
= (X2 - 6X + 10){X2 - 2X- 1) = X' - 8X3 + 21X2 - HX- 10. Conform teoremei 10.2 f poate avea rădăcinile fracţionare:
.� 1 1 1 2
Deoarece ultimul polinom are coeficienţi raţionali, rezultă că f = X4 - 8X + 21X 3 2
- 14X - 10. ±1,±2,±-, ±-, ±-, ± - .
2 3 6 3
Te o r e m a 10.2. Fle f' = a 0 + a1 X + ... + anxn un polinom de gradul n •(n � 1) Avem
f(1) = -6; f(-1)= 12; ( (2)= -30; f(-2)= 21p;
cu co.eficienţi întregi. Dacă ex = l!.. (p, q numere prime intre
r (¼)=o; r( - �) = - \ r(:) r( - : ) = - °; r{½) = - 108;
5 1 83
ele) este o rădăcină raţională a lui f' atunci: ; = o; ;7
·1 ° p di":�e ter menul liber a0 ; 14 .
_ _2 ) = _-
2 26
f (_ ) = / _ _.
1 59 .
2° q divide coeficientul termenului de grad maxim an •. f( -6 ) _ .... - 18' 3 2?
, f
( 3 9

126 127

.::.:.• :
Rezultă că f are rădăcinile .! şi.!. Deci f se divide cu produsul (2X - 1}(3X - 1). Răspunsuri şi 1caţii
2 3
Erectulnd împărţirea obţinem că f = (2X- 1013X - 1)(X2 - 2X- 2).
Rădăcinile polinomului X' - 2X - 2 sînt 1 - Vi şi 1 + va.
Deci f are rădăcinile:
t t,
v-
-, - t - 3, 1 + 3.
2 3
v,•/-
Capitolul

ţi § 1.
5 7
1. Să se rezolve ecuaţia 2x5 - 5x4 - 2x3_ + 6x2 - 1 = O, ştiind că admite rădăcma 1 +Vf, l. a) 3 6 ; b) V67 ; c)
- 15 -
sJ ;
(2 2
d) egale; e) egale;

r3
2, 811. se rezolve ecuaţia x4 - 2x3 - x2 - 2x - 2 = O ştiind că admite rădăcina 1 - Vs. Y:J
4
8. Să se determine rădăcinile polinomului 2. a) 2-1-Y:i'; b) (3·220 ; r) 5-•; d) 2--- 8. a) x�6; b)• x..;- 2; c) x•>- 7·I
f= x• - 3X4 - 19X3 +91X1 - BOX- 50 ştiind că una din rădăcinile lui est.e 3 +i iar 1
d). x< 1 ;·e) x> -8; f) x,< 8; g) x< ; h) x< -10; i) x>
' -21. 4. a) m> n; b) m>n;
alta est.e t - V2. 8
4, Să se determine rădăcinile polinomului c) m..;n; d) m�n. 6. mai mari decît 1; b) �); e); mai mici <lecit 1: a); c); f) 6. ai(-;)
-Yz
f' = X' - 5X3 +X.'+ 6 ştiind că admite rădăcina 3 + va: ;
l'i, Să se determine rădăcinile polinomului
f = X• +3X4 + X3 - 5X1 :_ 6X- 2 ştiind că admite rădăcina V2.
b) (if; (f
c) f + y-\ ctÎ (V5)Y3-z_ 7. dacă O< a< 1, atunci x< O; dacă a> 1, atunci
x> O. 8. a) pentru a> 1, da; pentru O< a< 1, nu; b) da; c) da; d) nu.
8, Să se afle rădăcinile raţionale ale următoarelor polinoame:
a) X3 +3X-H; . ' § 2.
b) X' - X3 - t2X3 + 6X + 36: l. a) x< 1; b) -1< x< 1; c) x e R; d) x e (-oo, -2) U (1, +90); e) x e ( 2, 3);
c) X3 +7X4 +18X3 + 22X1 +13X + 3; f) x e R; g) x> 1 ; h) x> 1; i) O< x< 1. 2. a) log25; b) loga10; c) log5 1 /2; d) 3. 8. a)
d) X• +6X4 +13X3 +HX' +12X + 8; x> 4; b) O< x..; I; c) x e (-oo, -2V2].U [2V2, + oo); d) x e (1, 5]. 6. a) 2; b) 2;
e) X5 +BX' +5X3 - 50X1 - 36X +72; 2
c) 2; d) 2; e) -2; f) 2; g) 1 ; h) -1. 6, a) -0,15t,90; b) 0,28170; c) 1,5t,407; d) 2,2t,30-'<;
f) 6X4 - t,3X3 +107X2 - 108X +36.
e) 1 , 1 9t,58. 7. a) E=log 78; b) E =log23; c) .!. 8. a) logaE=2 logu41 +.!(l�gat,1 +
7. Fief un polinom nenul cu coeficienţi întregi. Dacă a.= l!... este o fracţie raţion�lă ireducti­ 2 •. U
1
bilă, rădăcină a lui f, atunci p - q divide pe ((1).
q + 5 loga37); b) loga E= 3 log a31 +-(logaH + 4 loga33) - 2 loga17 - .! (2 loga23 +loga29);
7 3
·
c) log"' E= 2 log"'a 12 72 63 a2(a +b)3
+- (log"' a +3 log"'b -t log«c). 9. x = -; b) x = -- ; c) x=--'----'----'- ,
1

5 5. 5 4
(a - b)4 '
4
d) x = V (a - b)i1/4b 2 ,

/Y(a +·b)V2a(a + W
§ 8.
1. O; ; 2; 3; -2; -1; -4; 1. 2. 2. 0,778; 1 ,1 76; 1,505; 1,477; 2,921.
1

/ § 4.
5
1. a\ 3; b) 5; c) -3; rl) _.!; e) 2; f) i.; g\ -4; h)�. 2.a)I; b) 3; c) d) x1=
2 3 . 3 2 2
= 7. x2 =-1; e) x1 = 2, x2 = 3. 3. a) ,. ; b) 1; c) d.\ 1; e) 2. 4. a) 35; b) .!2. ; c) 24. 6. a)
\. 13
5

v-
2; b) 1; c) 3; d) 4; e) x1 =log 63, x2 =log5 -; f) O; g) xs = O; x2 = 111) O; i) x1 = O; x2 =
,. •
= 1. 6. a\ 1; b) log3-; c) O; d) O; e) 4. 7. a) 2; b) .!; c) 5; d) t,,· 8. a) 4; b)
7
2.
25 2 3 •
1 --1
6
-
c) 2. 9. a) x1 =10; x2 = 1 0-4; b) x1 = 11/îo;:!·2 = 4/_; x2 c) x1 = 1 0�, x2 = 1 0 ; d) x1 =
1
V 10
1 -7- 1
1
= -, x2 =- · 3 4 10. 100. 11. x1 = 2T ; x2 = 24 • 12. a) x1 = 5, y 1 =2 sau x2 = 2, Y2 = 5;
5 5

129
9 - Matematică - Algebră, ci. a x-a
= 4; f) 11, 1). 18.a) xe
b) (2,1); c) (100, 10): d) (1,, 2); e) x1 = 4, y 1 = 10 sau x2 = 10, y2 § 8.
( + (-
O<x < 3; b\ 2� x< 4.
+/
E (-3,-2)U (3, + oo); b) O, 01 � x< 10000; f') x �-4. 14. a) .
1 a) x12 - 6ax10 + 15a2x8 - 20a3x0 + 15a4 x' _ 6a6 x2 + a e.' h) aş - Sa•b + 10a3b-
, '.J )X 4 )X 3 )X 4 )X
v-
2
> 1; 1'11nc\ ia /(x)= - - 10 a_ 2b3 + 5ab' - b6 ; c) · a2 - 4a ab + 6ab - 4b Vab + b2 • d '
t bţinem i
inecua\. a: ( - - ;ba x -� 14xe + 84x• +
15. nnpărţi nd cu
.
5x o

este str ict desc rescălo are şi ((2) = 1 dPri f(x) >
5
1 p
1 5
e nt r u

:c < 2. 16. a)
5
penLru O< a<
5
1,
+ 280x4 + �O-:_". + 672x' + 448x + 128. 2. a) -330x .' b) ?O 2 a Va, c) -20xyVxv;
d) 126a2bVai1/b, -126 a•b• i1/b2.
v'
x�a; b) pc l u O<a< 1, x>5; pcnlru·a >1, O<x< 5. 286 4
O<x<a; penlru a>1, n r
3. a) k = 3; b) a • c) k = 6
3' '
4. k = 9. 5. n = 1? · • 6 26. 7 ?Oa3. • 8 D'm dezvoI tarn, avem r,m - (m + p)k = O '
Capitolul li nm - 11(m + P ) - - 1, nm -. 23(m +•p)- - 5 · Scăzînd p11ma ,• ·
1 e · celelalt e două şi filcînd
e cua ţdm
., • . k _ 11 1 1 8
§ ]. ritul se obţme -- = _ de unde k = 8 · Apot• , m + P = - - , n= - şi deoarece n
• k 23
- 5 ' 3 3m
6. S, = 1 · 1 I = 1, S2=1 ·1 I + 2 · 21 = . 5, Sa=1 ·. 1 I + 2 · 21 + 3 · 3 ! =23, S4 = este întreg pozitiv avem n = 8l, cu l întreg pozitiv ş.a.m.d.
Examinind aceslc re1.ultale, se o bservă dl. ave m: 9 Punem x\ = y" = 1 Atunci dezvolt"m d dup;� rormula · bin omului �
= 1 · 1 I + 2 · 2 I + 3 · 31 + '• · 4 I = 119. . lui N ewton şi înlo-
S 4 = 51 - 1. For mulăm urrnăloarea ip oleză : Penlru . _
cuind x2 şi y" prin 1 o bţi� em .suma căutatii' a coeftc1enţ .1lor. Astr e i suma coe ficienţilor
.S\ = 21 - 1, S 2 = 31 - 1,' S3=41 - 1, este egală
in
Aceasta se dcmonstrcai.ă prin duf'ţi c malc1m1lic/l..
orice n :;;i, 1, are loc Sn = fn + 1) I - 1. cu (7 - 6)" = 1. 10. a) 51; b) 26.
8 Ave m P 2
. = 1- .!..4 ,=I,4 Pa= (1 - .!..4 )l1 - .!..9 ) = 2,3 P, = (1. - .!..)4 , 1 - �9 )l1 _ .!..16) = lţ. a) Deoarece n + f c''n = cn+l
/r + i
1r +f
, atunc·I co71 +
2
1 el
11 + + __ 1
n+1
e� = __ 1
n +1
a+1 4+1 .. 1
= -5 . b hservăm că
2+1
-- , P, = --, P 4 = -- . Alunel, rn general, formulăm
P2 = ( eln+l + C2n+t + ... + e11+1 11+1) = (2n+1 - 1); b)În clezvollar ea (1 + x)n+i = 1 -j C;; + ix +
8 2·2 2·2 2- 1, n+ 1
• IL + 1
se demonstrează prin + C�+l x2 + ... + C�tl xn+1 care se poate scrie: (t + x)n+' -1 = Cofi x + C;; X2 +-x
următoarea ipo teză: Pentru orice n�2, avem P,, = -- . Aceasla C� � +· ... +
n + 1 2 3
')_ ll

inducţie matemalică.
+ e" n x n+i , pentru x =
1 se obţ ine a) şi pentru s
x = k e obţ·1ne b) ; f') Se fol oseşte ega Ii-
§2. 1+ n
' ' k- 1 '
1. a) (2). l.J)(4, 5), (5, 4); c) (O'., (3, y), (a., y, (3), ((3, a., y2 )+ , ((3, y, a.), (y, O'., (3), (y, (3, a.). tat�a: k Cn = nC,, ..:.1; d) Se foloseşt e aceeasi . e"alitate
,, c.a la punctul c); e) Dacă S, esle
n ---'-311 + 1 _ _
---. 3 .a) n=?; b) n = 6; prima sumă, tar S2 cea de-a doua se calculează S1 + iS2 •
2. a) 5760; b) 322 560; ci) n(n - 1); c) (n- 3\(n - 1,); {)-(n + 1)1
c) 11 = 2. §4
24.
4. a) n E {a , 4 , 5, 6, 7, 8, 9}; b) n E {1, 2, 3, 4, 5, 6}. 6. 4!= 8. �l. Numărul -102 este al 27-lea termen al şir ului; b) nu este; c) n u e�le; d) nu este.
6. 101 = 3628800. 8. Dacă fixăm un element din A ( pe primul loc) şi un element
(pe ultimu l loc) obţinem (m + " - 2) posibililă I P de a ordona c elelalte elemente . Da r
din B
cum
.
4 b) în şir termenul al 8-lea şi ter menul al 9-lea sînt egali cu -72: ·c) nu este 5. ci) 3,
· .!.. ,
3
h elemente rezullă că sini. mn posihiliU \ţi d e aş ernre a unei ele• 1 1 2-4-6 ... (2k- 2)
A arc m elemente, iar B are 3,-, 3, -; e) -1, 1, O, 1, 1, 2; f) 3, 1 2 _1 3 _, . _ 0 =
numărul p ermutărilor u ,, a 2n--1- , fi21t ---'-=�...:.J. •
ment clin A pe primul loc: şi a unui elemen t din B pe ultimul loc. Deci
.
3 3
1 , ) , �.

3·5•7 .. (2/r-1\
ul de elemenle al mulţimii, alunri 500.::; ni�
este mn(m + n - 2)!. 9, Dacă n esle numă r .� (k�1).
6. 10. 61 - 5! = 600. 1
1 . (n - 1)! 18. 48. U
. .4� = 1 680 modu r i; dacă k
� 1 OOO, de unde n =
8 a) 1 = 3, b2 = 9; b) b1 = -23,b2 =-16.
moduri. 16. Ario = <JO-
unul din examene trebuie dal în ziua a 8-a, atunci avem l.t ·A�= 840 • � · 9. a)c 0 = 25,1'2 = 4,c15 = 43; b) c16 = o,
_
c,- 45, c,o- -15. 10. a) a 12 = 3 • 5-, b) a 10 = -2L,; c) aso= -100,5; el) a 2 s = 8-.ll.a)23; 3
. 29 = 870. 16. a) (n - i.)2; b) n(n - 1); c) 2nAtT.:1. 2 căpro · ·
17. a) n e {9, 10}; b) 19; r) n = 10. 18. Tre buie să avem A�; pA!'.- .RezulLă b) 130. 2 1 •. a) c1 = 21, r = 1,5; b) c , = 120 ' r -
7
=
ve, adică _ -1,. c) c, = 38, r = -2; e) sau <L1 = 2,
d ă numer natu ale ronseculi
blema este posibilă dacă n umărul p este produsul a r = 3, �au a1 = 14 ' r =-3· 13. a) Y, = -3, r = 2. 14. a) ,8·000; b) 650; c) -24550·
ou e r
4 ).20. C!o = 4 060
p = m(m + 1). Apoi, se deduce c
2 n ( n - 1) 4
ă n =
4
k + m
21. Cn=_c_--"- 22. Cs = 126; C 10 = 210. �- a) C,, - c,, + 1; b C,,
- 1. 19. a)
2
0, {3},
2
{4}, {3
3
,
3 . -4
) - C,,2. -1-. C20· Ca =
t · d) 1• 850. 15. a) - 2, -
4 4
.!.. , �
4
' I' 1 · l"
4 4
.!.. u a \ 55 ., h) 1. 17. 100; 19. 2 500. 21. a) Dacă
.
2
"-,(3,Y sînt trei numere, alunei ele sînt in progresie ar ilmelicii clară a. + = 2�. Avem __
= 14 535.
(n + 1)n ... (n - Ir+ 1)
y
x+1
n_ +
d· c� · c�=1 680. 26. a) ,,:,; h) 560; c) c�tl = d) 101; + x2 + a - 1 x + n. _ 1
= 2----- i b\. vezi indif'a\ia clP la a). 22, vezi in dic-alia ue la problema
1 · 2 .. . (/i + 1)
26.
x (x + 1) :.!x
c) Clr+l · (n--' ld(n - Ir - 1) ... (n - 2/r) 17. 28. O clasă
n-lr =-'-- - '-'------'--.,____.-!. ; f ) 90. 27� a) 6; b) 5; c) 4; ci) precedentă. 23. vezi indicaţia ele la µroblema 21.' ·t 1 es·le ad evărată ş·1 i·ectproca;
.
·
ii) clacă
1 · 2 ... (ir+1) a+ b + f =/= O este· acle,Vrtx r at·a �1.· r�ttp
oarecare conţin� C� submulţimi. A�adar se cer e să determinăm
care clin numer ele C�, c:,, ... , C�
. roca.

esle !'el mai mare. Deoarece C ,, = ---


I< n- k + 1 k-1
k
- e,, , avem C1,
.k-t <C,,, ir dacă-- n - Ir -'-
-
k
+- 1
>1
25. Se face inducţie malematică după 11. 28. b., = 96, b o = 38,.. ,h 0 -
..
b 9 _ 384 . b,,1. = _ 7n�,i>)h. = -·111be=-
, 1 10 , b-103l
-
a
1 _ 768 sau 1,7 •= 96,
.. a) a 1 = 1,q=-3;b\a 1 =-,
1
I.
/r-1 1, n- Ir + 1 n + 1 :L
n+ 1 .
d e unde Ir<-- ; tar Cn >C n, dacă ----' -<1, de unde k> -- Da� ă n = 2m 1 �'
q=-- ;c) a,=-,c:,=0,6 saua 1 =-� ' q 1 =-0•6 2d)2
7 1
1 1
2 2 ·3 • 3
7 1·, e):t 0 _ , ci ară x =I= 1;.
2 2 3s 3"
numă par, atunri cf,,; est cel mai mare dintre numere le C�m- Dacă n = 2m + 1 este u n x ioo 1
:c - 1
1. x1"1 - 1 .
este
7 � n<12; c) 1.::; /r.::; 10; 101, dac·ă :t = 1. 33. a) Ecuaţia devine . - = O cu x =I= 1; b)Ecuaţia devmc
r e

număr impar, C2rn+1 � C2nTJ 1 este �el mai mare. 29. a) n >11; b) x_ 1
___
x- 1
· = O cu x =I= 1 lU.Y1 = 8, Yz =
d) 1r > !I. 2s .c�c{ +de�+ dd- · 4 0, S4 = 1 248.

130 131
9* •
b2 - ac
36. a)
nu este;b) este; c) nu este. 87. x=----- , dacă a+ c - 2b =I= O.
a+ c - 2b Capitolul IV
38. :Numerele x, y, z rezultă din sistemul: x� = y2, x + 1=2(y+ a), x(z + �)= (y+a)2 •
§ 1 - § 4
Capitolul III 8. f+f=(a o+ ăo) + (a1 +a 1)X + ... +(an+ăn )Xn;numerele a0 + ă0, a 1+ăi, ... ,
§ 1. ..., an+ă,i sint reale; ff = a 0ă0+(acă1 +a1 a 0)X +(a 0ă2 + a 1ă1 + a2ă0)X2 +. .. : + a 11a11X2n ,
1. a ) citul -25, restul 188; b) -27, 132;c\ 136, 10; d) -2 342, O. numerele aoăo, a oă1 + a 1ă0 +a 0ă2+a1ă1 +a 2ă0 , ... , a11ăn sînt reale.
2. 87 şi 6 525;soluţia este unică. 3. 6, 5, 1, 4, 13, 7. 6. Se ţine cont de un-ic:ilalea împăr­ 4. grad (fg) =. O�grad f +grad g = O �grad f = O � f e C.
ţi rii cu rest. 7. 2ft. 8. D acă n este par atunr.i n2 este de forma ltk; dacă n este imp ar alunei n2 6. a ) m=1 � grad f=O; m = 2 �grad f =2; tn =f= 1,2�grad f=3; b) m= ± i �
este dA forma 8k+1 (în particular fiind şi de form a 4.k' + 1, cu k'=2k);nu e:x,isti1 numere pătrate �grad f=1;m =;l=_± i�grad f = 4;7. Dacă f=a 11 + a 1X + ...+anX1t+ ... + a11Xn; dacă
perfecte care să dea restul 2 sau 3 prin împărţirea l· a 4. ah =I= O luăm g=-a1<+1Xlt+1 - ... - a11xn;dacă a7< =O luăm g=XI< - a�+1Xk+1 - ... - anxn .
0

§ 2. I). f = 1- 5X +2x2 . 10. f(O):;;,. O�b:;;,. O;f(1).;;; 1�a,;;; 1;11. f(X,1 =x•.
2. ±1, ± 2. 8. Rezultă a =3k ± 1, b=3k' ± 1 , şi se a nalize ază toate cazurile. 4. § o.
1 OOO=999+1=27 • 37 +1 =37p + 1. Din formula binomului lui Newton rezultă 1 0001< - 1. a ) q=X4+X3- 2X2 - 6X :_ 8;r=7X+20;b) q=X - 6;r
=-7X2
-1 = ( 3 7p + 1)1<-1=371., le N. 6. fi=3k - 1, 6. 9 20 - 720 are ultima cifră O. 8. Avem + 7;c) q=X 2+ 2X; r = -4X+2;d) q=X2 -X; r=.Y2+2X- 6; e} q= x• - -
7X +
X4 -­
(n + 1)n = n n + C� nn-l +... + c�- 2. n 2+ c�-i. n +1=n 2 . k + 1, /( E_ N. 9. Din (n + 1) I - X3+x •+X - 1; r= o; I') q=x20 - x 19 + x 11 - x 1s - x 15 + x'14
2 - x u - x12 +
(n + 1)2 rezultă că (n + 1)1 n2 + 2n +1- n2 - 1 deci (n + 1)l 2n. Darj (n + 1)12(n + 1), +2X 11 - X 10 - x•+3X8- 2X1- X6 + 3X:, - 2X4 + 2X2 - 2X+
2; r = o.
deci (n + 1) I 2n+ 2 - 2n. Prin urmare (n + 1) I 2, adică n E {-3, -2, O, 1 ). 10. n" - 2. Se scrie f=(X2- 5X +8)q + 2X - 7. Cum f(O)=-15 · şi f(3)
. =3 se obţine
-n=(n - 3)(n2+ 3n + 9) +2ft;deci n - 3 este divi1.0r al lui 2ft, adică n - 3 E \±1, :±; 2, ,. =X3 - 6X2 + 15X - 15. 8. Se aplică unicitatea formulei. impărţiri
i cu rest. 4. m= o, c =
± 3, ±lt, ± 6, ± 8, ±12, ± 24}. =p - 'l. 5. a) q =X - 2X - 4X-10; r=-9;b) '1= X$ -2X4
+2X� + X2 - X - 5;
3 2

§ 3. r=7; c) q X4+ Xa +.X+1; r=O; d) q=X4 -4X3.+7X2 - 1-2X+24; r=-5O;


1. a} 4;b) 15; c) 19; d) 76; e) 12;f) 15. 4-. a=-25, b = 3:i. o. a�-= 24, b = 9 sau 3
e) 11=Xs __ x1 _ _!_xs+.!.x•-..!..x+ 19\ r=- 257; f) 1J=X 2 +2 15
2 2 x_ . r=
a=72, b= 3. 6. Dacă dl 2k+1 şi dl 9k+4 atunci dl 9(2k+1) - 2(9k+4) deci dl 1. 7. Pen· 8 16 32 64 · 2 4 '
t.ru /(=17! + ·9, c.m.m.d.c. este 17, ln rest numerele sînt prime între ele. 8. D acă (k, l) = d' = �; g) I!=xs+ � x2 _ 2 x + �; r=209.
a tunci d'dl ha şi d'dl lb, deci d'dl d, adică d' = ±1. 4 3 9 27 27
§ 4. 6. f=X. 7. m=- 25. 8. m= ± 3. 9, a=3, b =2. 10. X4-
2X3 - X2+2.
8
8. 48 şi ref\pectiv 1 260. 4. 74 • 1'1 2. Fie pun număr prim. cu pi ab. Atunc i pi a sau
o. § 6.
p I b; clacă p I a şi p I a + b atunci p I b, absurd. Celelalte s i tuaţii se tratează analog. D acă a şi b
au parităţi diferite atunci a + b şi a - b sint impare şi dacă p I 1L :;i: b, atunci p I a + b+a - b, 8. m=8. 4. a= - 32, lJ =101, c=-99. o. p =1 - q2 , m= -q. 6. a= -9, b=12.
deci pi 2a, adică pi a. Prin urm are pi a + b- a, absurd. 7. În general, nu. 8 şi 9. se aplică teorema 6.2.lt. �- a ) X3 +1; b) X2- 2X+2; c) X3-
6. Dacă dl a şi dl b, atunci dl a+ b, deci d= ±1. -X+1;d) X+3;e) X"+ X+1;f) X2 - 21/2X -1;g)1;h) 1;i) 1. 11. Se aplică
teorema 6.2.lt. 12. A= -n, B=-2 - n, 13. Se ar ată că c.m.m.d.c. este 1.
7. Avem [a, bl = � =a · b. Deci IYJI ,c deoarece c este multiplu comun pentru a şi b.
(a,b) - § 7.
8. D acă p I a şi p I_ ic, cu rim, atunt p l b_ u p I c, absur 1. Se scrie X2 - 4X + 3= (X -1)(X - 3);a=-4, b=
�y � t . a . b 3. 2. -1, 2 ± iV2.
I). Avem -- l --, deci -- i -- · ,c dar -- este pr im cu --, deci -- c. 8. m=O; O, 2, 4. 4. a=-5, b=1. 5. x 2- x2- 4x + '• =
(a, b) (a, b) (a, b) (a, b) · (a, b) (a, b) \ O. 6. x$ - 2x4- 6xs+
(a, b) + 2Ox2- 19x+ 6 =O. 7. a) (X -1)3 (X+1)2 {.:\'.' - 4);b) (X
b c - 1) (X- 2); c) IX"+1)(X _
3
Prin urm are, b I (a, b)c. Rezultă că _ _ I (a, b) · __. Dar _b_· este prim cu _c_, -1)(X + 3) 2 •
(b, )c (b, c) (b, c) (b, c),
b 8. Se foloseşt_e _t.eorem a 6.2.4 şi teorema D'Alembert-G a u�s. 9. Se aplică
deci _ _ \ (a, b), adică b I (a, b) • (b, c). 10. Rezultă din descompunerea în factori primi con,ecinţa 7.3.4.
11. A se vedea exerc1ţ1ul 9. 12. _Dacă f=a + a X+... + x
(b, )c a11 n atunci f(f(X)) - f(X)=(a nfn­
- anX ) + la -ir,rH- an-1 Xn-1)+ ... + a (f- X). Se
0 1
a lui a şi b. n ţine cont că fit- XI< se divide cu f-
11

X oricare ar l 1 1 .;;; k.;;; n. 18. a) Dacă oc este o rădăcină a lui 2


1
11., Din teorema de descompunere în factori primi. 12. Din teorema de descompunere în � X + X + 1 avem oc3=1 şi
f actori primi aplic ată lui a şi b. a. +oc+1=O. D ar (oc+1)"•i+l + oc•n+2= (- ix2) sn+ 1+ ocG n or.•�
( ) -oc2+ oc•=O. În conti­
13. 5n +1 = (2n\ a+1 = (2n +1)(2 2n - 2n + 1). nuare se aplică teorema 7.2.3. b), d), e) şi f) se fac ca exerciţi
ul a ). c) (X+1)3n+2+X+
14. Dacă n=p(p - 1) cu p p rim, p =f= 2,. atunci 2P(P- 1) - 1= (2P-1 - 1)k, ş i din + 2=(X+1)2((X+1)3)11 +X+ 2=(X2 + 2X+1)[X X2 +
( 3X+ 3) + 1]n + X + 2 =
teoremi1 lui Fermat avem pi 2P- 1-1. De exemplu ( 6, 2 6 - 1) = (6,63 )= 3. 16. Trebuie = f(X2+3X+ 3) - X - 2][X(X2 +3X+ 3) + 11n+
X+ 2. Se dezvoltă apoi p aranteza
să avem 3n = 1O5/r+1. Pe.ntru fiec are n E N considerăm restul împărţirii lui 3n la 105 . [X(X +3X·+ 3.) +1)11 după binomul lui Newton.
2

Putem obţine do ar 10 5 resturi distincte, deci există n1 > n 2, astfel incit 10 5 1 ( 3n , - 3n,), deci 14. a Facem schimbarea de variabilă x= 11; a în ecuaţia
1O5 I 3 n, ( 3n,- n , - 1) şi deoarece (1On, 3111)=1, rezultă 10 5 1 3n ,-n, -1, adică 3n,- n, -· 1 = 105 /c ! dată. Obţinem (y � ar+
17. Deoarece 10' şi 1 979 sînt prime între ele rezultă cil există/,, IE N* astrei încît: + a (y � r+ 1J (y �
a
+ c=0.
a

105 , k - 1 9791=1, deci


)

105 · k + 1 978 = 1 978 +1 979l +1, deci b) În ecuaţia dată �e race schimbarea de vari abilă x = 2y. Ecuaţia
căutată este Sy3+
. + ltay2+2by+ c = O; c). Din egalităţile y= x2 şi x 3 +ax2 +
10 5 h+1 978=1 979!1 + 1). bx + c = O eliminăm pe x.
· Obţin!)m y(y + b)2 - (ay+c:) 2= o.

132
133

-· ·- . .
' !
lo m. = �48.16.,. =6. 17. q a + pq + q = o. 18. a) 1 ± Va, 1 ± i Vf; b) 1 ± 2i, Reduc
8. er e la absurd. Re zultă că toat.e rădăcinil e sînt reale. Dar (.1:1+ x 2+ x 3+ x4) 2 =
.
-2 ± 1; c) --=-'-- -,
-1 ± V5 -1 ±
2
vrr · 10 • + !._ 1 2. �i -1 ' 1 ' 3.
2' ' 2 '
-0 xi +X�+ X�+ X�+ 2 E
'
xixj - (2a+ 1) 2 = E
n
xf+ ( 2a+ 2) 2, absurd. r4.= (X2+
2 2 - 0 1a 3.
2 + 02
2
xi+ xs = 1- 2a x1 + x 2 + xs4 = a14- 4a1a .2 + 1)(X 4 + X3+ 2X 2 +X+ 1) = (X2+ 1} 2(X2 +X+ 1), i şi - i rădăcini duble şi .1:1, 2 =
- 1<,;:i<j-:S::4 I= I
xÎ+

2().
2 2 4 4
a 2 ;
.
-1, -1,-1, -1, --2. 25. 1 are ordinul d e m ultiplicitate 2; -1 are ordin ul d e = -1�iVi
28 3.. 24. - o. f =(X 2 - 2X + 2)(X 2 + X+1) d e ri 1 ± i şi 1 ± i Vî ' . 6.f = (X 2 -
multiplicitate 3. 2 2
- 4X+ 5J{X + 1), deci 2 ± i şi ±i.7.
2
Se demonstrează că e xislă a, b e R astrei lncît f =
§ 8. = (X2 - 2 cos aX+ 1)(X2 - 2 i;:os b X+1), cos a şi cos b sînt rădăcini le eruaţiei 2x 2 - a x -
VG + Vf. V6- Vi .
4 _ - ±J/� .
a) ±3, ±1; b) ± 4, ±1; , c) ±1; 1 ± t/2; d) ±--2 -, ± - 1 =0 ad'1că ,;. ' ,.1 con L: c,ă I a / < 1 avemv
ş, ţ·mm11
1

1. 2 4 +
,/-2--
a 8 < 3. Rădărinile lui f
vr · Va 1 1 .h sinl cos. a ± i sin a şi cos b± i sin b. f8. =X2 (X1 - 2X+ 2)+ X(X2 - 2X+ 2)+ mX2 + n,

r H r13 l.
1
e) ±V3+ V3;± 3 -V3 ;f) ±-. 2±- - ;g)±2;± 2 2' ) ±i'± ·
V--- m = n = O; 1 ± i, O şi -1. 9. f = (X 2 - 2X + 2)(3X 2 • + X - 1) = 3(X2 - 2X + 2)
' 3 V

2 , a ) ±6 ; ±2 ; b) ±,/
- -1/13
V 5,±1·, c) ± 1·, ± 2-; d) ± 2; ± iV1:t.
(X+
1 -
13 X - :
1
1 ± i.
-1 { 1:l
.v
5 2 -1 6 - O·, d )_;;4 - 10. f =X + 2X + 1 - X = (X 2 - X+ 1) · (X 2 +X+ 1). 11. f = X1 + 2.Y2 +
8. a) X4.- 25 X·'+ 144 = o·' b) x - -x + 144 = O;_c) x + 13x + 3 -
4 2 2
4 4 2

18 +1 - (V2x ) 2 = ((x2-Vix+ 1) (x2+Vfx+ 1 ).


- 29.r2 + 100 = o 12. Dacă (/. este o rădăcină a polinomului X2+ X+ 1, atunci cum X2 t X+ 1 I f(X3 ) +
_E�uaţia dat
4. s e di 3'cuti1 rădăcinile eC"uaţiei re zolvent e Y - 2(m- �)y - m "� O.
a)
. 2 2
� + Xg(X3 ) avem f(1j + ,:,:g(1) = O =>{(1) = g(1) = o.
complex e; b) Dacă -12 < m. < oo c a\ia are 4 rădăc_ m _1 complexe , , 18.Se face larei ca 12. H. a). f =(X-:_ 2l 2 (X 2 - 2X + 2); b) f = (X3+ 1)2 (X2 - �X+
are 2 răcl:'l.�ini reale şi 2
e u
4 rădăcini complexe '.
dacă m � -12 ecuaţia are 4 rădăcini re ale: c) dacă ,n > O e c uaţia are + 5) ; c) r = (X + 2X + 2) (X2 - 1). 15.X +'. "= -1 = cos 7t+ i sin 7t => X,+ _i =
_ reale oricar.e a� fi
2
( )
2
ecuaţia ar 4 rădăci�i
3
d�că m � o ecua\.ia are 2 rădăcini rea l e şi 2 complx ; d) x-1 :r-1
.,
e e

r ale şi 2 complex ; f) Rădăcini l 6c uaţ1e1 r ezolvente smt


m E R; e) are 2 rădăcini e e
(2/r + 1 .lr. . 12/r -'-