Universitatea din Oradea

Departamentul pentru Pregătirea Personalului Didactic

STRATEGII SI METODE DE PREDARE

INVATARE PROMOVATE IN CADRUL
LECTIILOR.

Prof.univ. PATER MARCEL-SORIN

Student: Toma Daria

Facultatea:Constructii, Cadastru si Arhitectura
Specializarea:Arhitectura
Anul de studiu: II
 „Să nu-i educăm pe copii pentru lumea de azi. Această lume nu va mai exista când ei vor fi mari. Și nimic
nu ne permite să știm cum va fi lumea lor. Atunci să-i învățăm să se adapteze.” (Maria
Montessori)

CARE ESTE RELAȚIA DINTRE PREDARE ȘI ÎNVĂȚARE?

CE presupune activitatea de PREDARE?
CINE face PREDAREA?
CARE este impactul activităților de PREDARE?
CE presupune activitatea de ÎNVĂȚARE?
CINE face ÎNVĂȚAREA?
CARE este impactul activităților de ÎNVĂȚARE?
Doresc sa subliniez si sa accentuez importanta strategiilor de predare in invatamant raspunzand
pe rand intrebarilor de mai sus.

Un învăţământ modern, bine conceput permite iniţiativa, spontaneitatea şi creativitatea

copiilor, dar şi dirijarea, îndrumarea lor, rolul profesorului căpătând noi valenţe, depăşind optica
tradiţională prin care era un furnizor de informaţii.În organizarea unui învăţământ centrat pe
copil, profesorul devine un coparticipant alături de elev la activităţile desfăşurate. El însoţeşte şi
încadrează copilul pe drumul spre cunoaştere. Utilizarea metodelor interactive de predare –
învăţare în activitatea didactică contribuie la îmbunătăţirea calităţii procesului instructiv -
educativ, având un caracter activ – participativ şi o reală valoare activ – formativă asupra
personalităţii elevului. Metodele interactive de grup sunt modalităţi moderne de stimulare a
învăţarii şi dezvoltării personale încă de la vârstele timpurii, sunt instrumente didactice care
favorizează interschimbul de idei, de experienţe, de cunoştinţe. Interactivitatea presupune o
învăţare prin comunicare, prin colaborare, produce o confruntare de idei, opinii şi argumente,
crează situaţii de învăţare centrate pe disponibilitatea şi dorinţa de cooperare a copiilor, pe
implicarea lor directă şi activă, pe influenţa reciprocă din interiorul microgrupurilor şi
interacţiunea socială a membrilor unui grup. Implementarea acestor instrumente didactice
moderne presupune un cumul de calităţi şi disponibilităţi din partea cadrului didactic:
receptivitate la nou, adaptarea stilului didactic, mobilizare, dorinţă de autoperfecţionare, gândire
reflexivă şi modernă, creativitate, inteligenţa de a accepta noul şi o mare flexibilitate în
concepţii. În cadrul activităţii didactice am sesizat ceea ce înseamnă pentru elevi aplicarea
metodelor activ-interactive.Acestea îmbină munca individuală cu munca în echipă şi în
colectiv,dezvoltă copiilor o motivaţie intrinsecă,implică întreg colectivul, elevul devine obiect şi
subiect al actului de instruire şi educare,îmbină armonios învăţarea individuală cu învăţarea
socială, stabilesc relaţii de colaborare şi comunicare între membrii unui grup.
CE presupune activitatea de PREDARE?

• Predarea ca ofertă de experienţe de învățare;

• Predarea ca management al învăţării – predarea NU este limitată la activităţile
desfăşurate în clasă, ci are multiple funcţii: planificare, orientare, stimularea atenţiei şi implicării
elevilor, organizarea condiţiilor de învăţare, favorizarea momentelor de feed-back, evaluarea
eficacităţii activităţilor desfăşurate etc.;
• Predarea ca transmitere de cunoştinţe – abordarea tradiţională. Profesorul se axează pe
prezentarea, comunicarea, expunerea informaţiilor, cunoştinţelor şi tehnicilor de lucru specifice
unei discipline;
• Predarea ca instanţă de decizie - apare în contextul complexităţii şi multitudinii
strategiilor didactice, având drept scop alegerea celor mai eficiente strategii de instruire, luând în
considerare toate comportamentele implicate în predare: organizarea, personalizarea,
interpretarea, favorizarea feed-back- ului, concretizarea, controlul, exprimarea afectivităţii

Maria Montessori numeşte copilul ca fiind „punctul cel mai fraged al vieţii, în care totul
se poate încă hotărî, în care totul se poate încă înnoi”, căci acolo, „totul palpită arzând de
viaţă, acolo sunt ascunse tainele sufletului, acolo se plămădeşte creaţiunea omului”. În cadrul
învăţării şcolare trebuie să se urmărească valorificarea plenară a potenţialului uman prin
antrenarea pe toate planurile a forţelor energetice ale elevului, declanşarea şi dirijarea
mecanismelor învăţării, cu acordarea treptată a unei libertăţi crescânde până la autoinstruire şi
autoînvăţare.
Metodele de învăţământ reprezintă căile de transformare în practică a idealului
educaţional, de dezvoltare multilaterală a personalităţii elevilor, căile prin care aceştia se
instruiesc şi se formează sub îndrumarea cadrelor didactice. În activitate de predare, profesorul,
aplicând principiile moderne ale psihologiei contemporane, urmăreşte obţinerea de rezultate cât
mai bune cu mijloace cât mai adecvate şi potrivite scopului urmărit.
În continuare se vor prezenta câteva metode moderne utilizate la clasă pentru ca
activităţile să fie cât mai interactive:
 COPACUL IDEILOR
 Tehnica numită “copacul ideilor” presupune munca în grup. Este o
metodă grafică în care cuvântul cheie este scris într-un dreptunghi la baza
paginii, înpartea centrală.
 De la acest dreptunghi se ramifică asemenea crengilor unui copac toate
cunoștințele evocate.
 Această forma de activitate în grup este avantajoasă deoarece le propune
elevilor o nouă forma de organizare și sistematizare a cunoștintelor.

CUBUL
 Este o strategie care facilitează analiza unui subiect din diferite puncte de
vedere.Metoda poate fi folosită în orice moment al lecției.
 Oferă elevilor posibilitatea de a-și dezvolta competențele necesare unor abordări
complexe.
 Poate fi folosită cu orice tip de subiect sau orice grupă de vârstă.
 Pe feţele unui cub sunt scrise cuvintele: Descrie, Compară, Analizează,
Asociază, Aplică, Argumentează.

Elevii sunt împărţiţi în şase grupe, fiecare grupă examinând tema pusă în
discuţie, din perspectiva unei cerinţe de pe o faţă a cubului. Participarea la completarea fișei
comune va fi dirijată de profesor, care tebuie să încurajeze implicarea tuturor elevilor din
grupurile constituite.
La finalul exercițiului se va comenta și se va completa întreaga structură cu
explicațiile de rigoare.

MOZAICUL
Este o strategie bazată pe învăţarea în echipă. Fiecare elev are o sarcină de studiu în care
trebuie să devină expert.El are în acelaşi timp şi responsabilitatea transmiterii informaţiilor
asimilate celorlalţi colegi.Strategia Mozaicului este focalizată pe dezvoltarea capacităţilor de
ascultare,vorbire,cooperare,gândire creativă.În cazul copiilor cu CES,aceştia trebuie să răspundă
fiecare în parte la câte o întrebare din cadrul unei teme comune,iar la final pe baza
răspunsurilor,se vor afla şi asimila informaţii utile despre tema respectivă.

PĂLĂRIILE GÂNDITOARE( „Thinking hats”)

Această metodă contribuie la stimularea creativităţii participanţilor care se bazează pe
interpretarea de roluri în funcţie de pălăria aleasă. Sunt 6 pălării gânditoare, fiecare având
câte o culoare: alb, roşu, galben, verde albastru şi negru. Membrii grupului îşi aleg
pălăriile şi vor interpreta astfel rolul precis, aşa cum consideră mai bine. Rolurile se pot
inversa, participanţii sunt liberi să spună ce gândesc, dar să fie în acord cu rolul pe care
îl joacă.Culoarea pălăriei este cea care defineşte rolul.

CIORCHINELE
Este o metodă de brainstorming neliniară. Încurajează elevii la o gândire liberă, deschisă.
Este bine ca tema propusă să fie familiară elevilor, mai ales atunci când ciorchinele se utilizează
individual. Poate fi folosit şi pe perechi sau pe grupe. Am folosit cu succes această metodă mai
ales în cadrul lecţiilor de recapitulare şi sistematizare a cunoştinţelor despre o anumită parte de
vorbire: substantiv, pronume, verb, realizându-se sub forma jocului şi, într-un mod plăcut,
schemele recapitulative.

BRAINSTORMING
Etimologic, brainstorming provine din engleză, din cuvintele „brain”= creier şi
„storm”= furtună, plus desinenţa „-ing” specifică limbii engleze, ceea ce înseamnă „furtună în
creier”- efervescenţă, o stare de intensă activitate imaginativă, un asalt de idei. Este „ metoda
inteligenţei în asalt.”

TURUL GALERIEI
Turul galeriei este o metodă de învăţare prin cooperare ce îi încurajează pe elevi să-
şi exprime opiniile proprii. Produsele realizate de copii sunt expuse ca într-o galerie, prezentate
şi susţinute de secretarul grupului, urmând să fie evaluate şi discutate de către toţi elevii,
indiferent de grupul din care fac parte. Turul galeriei presupune evaluarea interactivă şi profund
formativă a produselor realizate de grupuri de elevi.
Paşii metodei :
• Elevii sunt împărţiţi pe grupuri de câte 4-5 membri, în funcţie de numărul elevilor
din clasă;
• Cadrul didactic prezintă elevilor tema şi sarcina de lucru;
• Fiecare grup va realiza un produs pe tema stabilită în prealabil;
• Produsele sunt expuse pe pereţii clasei;
• Secretarul grupului prezintă în faţa tuturor elevilor produsul realizat;
• Analizarea tuturor lucrărilor.
,,Turul galeriei” urmăreşte exprimarea unor puncte de vedere personală referitoare
la tema pusă în discuţie. Elevii trebuie învăţaţi să asculte, să înţeleagă şi să accepte sau să
respingă ideile celorlalţi prin demonstrarea valabilităţii celor susţinute. Prin utilizarea ei se
stimulează creativitatea participanţilor, gândirea colectivă şi individuală; se dezvoltă capacităţile
sociale ale participanţilor, de intercomunicare şi toleranţă reciprocă, de respect pentru opinia
celuilalt.

EXPLOZIA STELARA
Pasul 1. Se scrie problema in centrul unei steluţe cu 5 colţuri;
Pasul 2. În vârful fiecărui colţ al steuţei se scriu întrebări de tipul:
*ce?*cine?*unde?*de ce?*când?
Pasul 3. Se împarte clasa în grupuri;
Pasul 4. Se lucrează la nivelul grupurilor pentru elaborarea unei liste cu întrebari
multe şi diverse;
Pasul 5. Se comunică întregii clase rezultatele muncii de grup;
Lista de întrebari iniţiale poate genera altele,neasteptate;
Opţional,se poate proceda şi la elaborarea de răspunsuri.

Consider că utilizarea alternativelor metodologice moderne în activitatea didactică

contribuie la îmbunătăţirea calităţii procesului instructiv-educativ, având cu adevărat un
caracter activ-participativ şi o reală valoare educativ-formativă asupra personalităţii
elevilor.

Încă de pe vremea lui Platon, Aristotel, Sf. Pavel și Aquinas există informații despre
existența strategiilor de învățare. În timpurile noastre, auzim despre strategiile instrucționale
utilizate de Skinner, Neill, Bruner, Torence, Taba, Hunter care întâlnesc nevoile elevilor de
percepere a învățării. O strategie de predare reprezintă un set particular de pași. În strategiile
de predare, rolul „elevului” este la fel de important ca și cel al profesorului. Utilizarea
strategiilor de predare-învăţare respectă principiul diferenţierii şi personalizării proiectării şi
realizării demersului didactic şi promovarea cooperării în vederea utilizării diverselor abordări
didactice necesare ridicării standardelor calităţii procesului educaţional. Nu există o strategie
superioară alteia și nici total diferită. Fiecare strategie are un scop particular și fiecare conține
atât elemente cognitive, cât și afective. Acestea pot fi utilizate individual sau în combinații.

Chamot, consideră strategiile de învățare tehnici utilizate în diferite contexte de

învățare. Acestea conțin o mare diversitate de comportamente ce pot ajuta la dezvoltarea
competențelor în multe moduri. Copiii achiziționează diverse tehnici de învățare, pe măsură
ce sunt implicați în diferite sarcini de învățare, atât la școală cât și în afara școlii. Unii dintre
 ei achiziționează strategii eficiente de timpuriu.. Aceștia își adaptează propriile strategii astfel
încât să se plieze pe sarcina de învățare pentru ca aceasta să fie realizată cu succes. Pe de altă
parte, unii copii nu realizează că strategia pe care o utilizează nu funcționează și continuă să
o repete fără să încerce o alta diferită. Alți copii au tendința de a percepe fiecare sarcină de
învățare ca pe una nouă și pur și simplu nu sunt capabili să adapteze strategiile deja
achiziționate.

Clasificare: Ellis clasifică procesele de dezvoltare a învățării în: strategii de învățare,

strategii productive și strategii de comunicare. Ellis, O’Malley and Chamot folosesc modelul
procesării informațiilor, subliniind cunoștințele procedurale și declarative pentru a ilustra de
învățare afective reduce nivelul de anxietate față de învățare, eliberând resursele cognitive
pentru a le putea fructifica în strategiile cognitive de învățare. Rubin identifică două tipuri de
strategii de învățare: cele care contribuie direct și cele care contribuie indirect la învățare.

În structura complexă a strategiei didactice intră mai multe componente în interacţine:

● obiective operaţionale;
● metode, tehnici, procedee de predare-învăţare-evaluare;
● mijloace de învăţământ;
● forme de organizare şi desfăşurare a activităţii educaţionale.
Literatura de specialitate inventariază tipurivariate de strategii didactice, clasificate astfel:

● strategii didactice de predare prin metode diferite clasice sau moderne, prin
combinarea între aceste două categorii, prin adaptarea mijloacelor didactice la
metodele folosite, prin aplicarea lucrului frontal sau pe grupe, prin aplicarea
metodelor expozitive sau activ-participative sau a diferitelor combinaţii între ele,
generând de cele mai multe ori sinteze unice şi irepetabile;
● strategii didactice de învăţare:– algoritmică – prin imitare de modele, prin repetare,
exersare, memorare, prin receptare, reproducere, prin cunoaştere concret-intuitivă, prin
algoritmizare, pas cu pas;

– euristică – prin observare nemijlocită, prin rezolvare

de probleme deschise, prin experimentare, prin dezbateri, dialoguri euristice, prin
cercetări în grup, prin simulare, modelare, aplicaţii, prin tehnici de creativitate ş.a.;
– mixtă – prin combinarea celorlalte tipuri de strategii;

● strategii didactice de evaluare:– iniţială, continuă sau sumativă;

– de verificare, prin metode specifice: observare,
chestionare orală, lucrări scrise sau practice, teste docimologice, examene;
de măsurare, not de interpretare, apreciere calitativă;
– de stimulare, de ameliorare, de prognosticare;
– are a rezultatelor;
STRATEGII
 Strategie militară
 Joc de strategie;
 Abordare strategică a unei situații;
 Strategie de intervenție;

Strategiile didactice urmăresc formarea şi stabilizarea relaţiilor optime între activitatea de

predare a profesorului şi cea de învăţare a elevului, în strânsă legătură cu particularităţile
psihologice de vârstă şi individuale ale elevilor, precum şi cu condiţiile concrete în care se
desfăşoară activitatea didactică. Alegerea strategiilor didactice trebuie să ţină cont de
dezvoltarea psihică a elevului, de faptul că adolescentul are gândirea predominant abstractă,
logică, înţelege esenţa fenomenelor, este la vârsta redescoperirii teoriilor ştiinţifice prin efort
propriu şi se poate mobiliza cu succes pentru realizarea unui scop. Ţinând cont de dezvoltarea
psihică a elevului, de conţinutul informaţional, de particularităţile individuale, profesorul,
urmărind multiple scopuri instructive şi educative, alege şi foloseşte diferite strategii didactice,
urmărind să asigure o învăţare independentă, creatoare care determină o eficienţă sporită
procesului de asimilare a cunoştinţelor, priceperilor şi deprinderilor.
Orice strategie este rezultatul interacţiunii mai multor metode şi procedee. În mod obişnuit,
profesorul foloseşte pentru predarea unei lecţii mai multe metode de învăţământ. Alegerea
metodelor se face ţinând cont de realizarea scopului urmărit, de dezvoltarea elevilor, specificul
lecţiei respective precum şi de mijloacele de învăţământ care-i sunt la dispoziţie.

STRATRGIA DIDACTICA
 strategia presupune un mod de abordare
 a unei situaţii de instruire specifice:
 atât din punct de vedere psihosocial (relaţii
 cât şi din punct de vedere psiho-pedagogic (obiective vizate, motivaţie, personalitate, stil
de învăţare etc.)

ELEMENTE COMPONENTE ALE UNEI STRATEGII DIDACTICE

 metode de instruire;
 mijloace de instruire/suporturile didactice/resursele didactice (materialele didactice
clasice și moderne, tehnici audio-video, noi tehnologii, echipamente etc.);
 forme de organizare a instruirii (frontală, micro-
  grupală, în perechi, individuală, mixta etc.);

CARE SUNT OBIECTIVELE PENTRU FIECARE CATEGORIE DE STRATEGII

DIDACTICE?
Obiectivele pentru fiecare categorie de strategii didactice persupun atat strategii expozitive,
strategii de lucru in echipa, strategii centrate pe activitati practice, strategii de lucru personalizat
cu elevii, cat si strategii individuale

CONSECINȚE ALE TEORIILOR PERSONALE DESPRE PREDARE

AVANTAJE
 Predarea presupune implicarea elevilor.
 Predarea înseamnă comunicare interpersonală și personalizarea demersului.
 A preda înseamnă a crea contexte instrucţionale optime pentru ca învăţarea să se
producă.
DEZAVANTAJE
 Predarea înseamnă transmitere de cunoştinţe.
 Adaptarea predării la necesităţile şi nivelul de comprehensiune al elevilor înseamnă
scăderea valorii predării.
 Responsabilitatea învăţării revine în întregime elevului.

Calitatea practicilor noastre educaţionale vor exprima în mare măsură validitatea teoriilor
personale pe care le avem despre predare şi învăţare.
PROFILUL CADRULUI DIDACTIC
stilul de conducere autoritaritarist:
 CD decide și comunică elevilor ce au aceștia de făcut;
 CD structurează timpul;
 Inițiativele E. nu sunt încurajate și nici admise;
 CD își asumă o responsabilitate foarte mare în predarea și în dirijarea mersului învățării,
îi laudă ori îi critică; el recompensează ori sancționează atitudinile și rezultatele instruirii
elevilor, și se menține la o anumită distanță de grup.

stilul de conducere democratic:

 incurajează implicarea și preferă să decidă prin cooperare și conlucrare cu elevii în
interiorul unor limite bine stabilite;
 elevii au libertatea să se asocieze cu cine doresc pentru a rezolva anumite sarcini și
probleme ale învățării;
 profesorul prezintă criteriile comune de apreciere, respectiv de sancțiune pe care le
respectă în comun cu elevii;
 se comportă, într-un fel, ca un membru al grupului;

stilul laissez-faire
• asumarea unui rol pasiv, se caracterizează prin indiferență ori minimalizarea
fenomenelor semnificative în procesul instruirii;
• acceptă deciziile elevilor;
• el consideră că întotdeauna este suficient ce predă, cât predă și cum predă, fiind sigur
că elevii înțeleg, acordându-le însă ajutor la cererea lor;
• au un minimum de inițiativă în ceea ce privește formularea unor sugestii.
APLICAȚIE

Pasul 1: în perechi, în calitate de

coechipier oferă colegului tău
instrucțiuni verbale, în baza modelului
aflat la dispoziție (fără ca acesta să-l
vadă), pentru realizarea unui origami.

APLICAȚIE

Pasul 2 – analiza și
evaluarea
(debriefing)
activității de la pasul
1:
- Ce v-a plăcut?
- Ce nu v-a plăcut și
 Variante de desfăşurare a activităţilor de grup

A ) Variante de desfăşurare a activităţilor de grup CU SARCINI COMUNE:

• grupurile primesc aceeaşi sarcină, iar după rezolvare îşi confruntă
concluziile;
• grupurile primesc aceleaşi sarcini pe care le execută într-o ordine diferită,
prin rotaţie;
• grupurile primesc aceeaşi sarcină, însă materialul de studiu diferă de la un
grup la altul;
• grupurile primesc o sarcină comună, precum şi sarcini suplimentare care
diferă de la un grup la

Variante de desfăşurare a activităţilor de grup

A ) Variante de desfăşurare a activităţilor de grup CU SARCINI

DIFERENŢIATE:
• grupurile primesc iniţial aceleaşi sarcini, dar pe baza realizării
integrale a acestora pot trece la realizarea unor sarcini
diferenţiate, suplimentare;
• fiecare grup primeşte spre analiză un segment diferit al unei
teme de studiu. Este important ca fiecare grup să înţeleagă locul
pe care îl ocupă segmentul studiat în ansamblul temei abordate.
→ În acest sens, cadrul didactic va explica E., la început, legăturile
existente între diferitele părţi

Variante de desfăşurare a activităţilor de grup

Alături de modalităţile variate de realizare a sarcinilor şi gruparea cursanţilor poate

fi un factor de
diversificare a activităţilor pe grupuri.

Astfel, în funcţie de componenţa lor, grupele pot fi:

• omogene (alcătuite din cursanţi cu acelaşi nivel de pregătire);

• eterogene (alcătuite din cursanţi cu niveluri diferite de pregătire).

Obiectivele vizate de CD pe parcursul cursului determină opţiunea sa pentru un

Formulați o situație de învățare pentru elevi pe care
să o abordeze în echipă. Stabiliți:
- Obiectivul activității
- Criteriul/ criteriile de organizare a echipelor
- Rolurile elevilor în cadrul echipei
 Un învăţământ modern, bine conceput, va permite iniţiativa şi spontaneitatea, creativitatea
elevului, dar şi dirijarea, îndrumarea sa, existenţa unor relaţii de cooperare între profesor şi
elev.Acesta este elementul esenţial al învăţământului modern.

In concluzie strategia didactică reprezintă în esenţa sa un sistem complex şi coerent de

mijloace, metode, materiale şi alte resurse educaţionale, care vizează atingerea unor obiective în
procesul de învăţământ.
D

„Să nu-i educăm pe copii pentru lumea de azi. Această lume nu va mai exista când ei vor fi mari. Și nimic
nu ne permite să știm cum va fi lumea lor. Atunci să-i învățăm să se adapteze.” (Maria
Montessori)