1. 1. Argumentați de ce este necesară educarea orientării și mobilității nevăzătorilor.

Orientarea se referă la capacitatea de a şti unde te afli şi unde vrei să mergi, spre ce
direcție ești îndreptat indiferent de spațiul în care te afli. Mobilitatea se referă la capacitatea de a
te deplasa, într-un mod sigur, eficient şi autonom, dintr-un loc într-altul, ca de exemplu a merge
fără a te împiedica sau a cădea, a traversa străzile şi a folosi transportul în comun.
Orientarea şi mobilitatea (O&M) se referă la instruirea cu privire la conceptele,
deprinderile şi tehnicile necesare unei persoane cu deficienţă vizuală de a călători în siguranţă,
eficient şi independent în orice mediu şi în orice condiţii.
Principalul motiv pentru care educarea mobilității și a orientării ocupă un loc atât de
important în programul compensator-recuperatoriu este pentru că prin acest demers persoana
nevăzătoare capătă autonomie. Dependența de o persoană care îi oferă sprijin sau îl însoțeste
penste tot va dispărera sau cel puțin va fi diminuată (ex. persoana nevăzătoare se va descurca
fără problem pe trasee știute și care se realizează cu o anumită frecvență, dar totuși dacă va trebui
să călătorească într-un loc total nou va avea nevoie de ajutor). Odată cu autonomia crește și
încrederea în forțele proprii, persoana poate fi mai puțin anxioasă atunci când va fi pusă într-un
context nefamiliar, dar educarea mobilității și a orientării este și un mod prin care se înlătură
eventualii factori care pot pune în pericol viața persoanei nevăzătoare (ex. Persoana nevăzătoare
care folosește bastonul alb va putea identifica cu ajutoprul acestuia obstacole, va reuși să-și
stabilească anumite repere, etc.).
Educarea orientării și mobilității intervine și pentru a corecta postura, pentru a reeduca
mersul, sau chiar pentru al stimula.
Faptul că persoanele care sunt nevăzătoare beneficiază de educarea orientării și a
mobilității, le oferă un impuls pentru a fi personae active, care participă la activități fizice sau
practică sporturi. Iar indirect prin intermediul acesta au ocazii diverse de a socialize, de a
cunoaște persoane și de a lega prietenii deoarece activitățile fizice pot presupune lucrul în echipă.

Cum am mai spus, odată ce nevăzătorul capătă un anumit grad de independență va

manifesta o atitudine mai pozitivă cu vedere la capacitățile sale, anumite limite vor fi
îndepărtate, va experimenta lucruri mai diverse, va căpăta o siguranță mai mare.
2. Prezentați cel puțin două particularități ale procesului de învățare la copilul cu cecitate și
sugerați posibile modalități de structurare a strategiilor didactice în acest context pentru
fiecare dintre particularitățile identificate.
a. Învățarea conceptelor:
Conceptul este o reprezentare mentală. Conceptele pot varia, de la desemnarea
unor obiecte concrete la idei abstracte și idei funcționale și sunt continuu schimbate si
perfectionate, pe măsura acumulării de noi cunoștințe și experiențe. Copilul devine
conștient de asemănări și deosebiri și își formeaza conceptele clasificând și grupând
obiectele în funcție de aceste caracteristici pe care el le percepe. Copilul nevazator învață
conceptele care îi sunt accesibile sprin intermediul celorlalți analizatori (auditiv,
kinestezic, olfactiv, gustativ).
strategii didactice:
 elevului să i se ofere un volum mare de informații în legătură cu obiectul, în
special cele care nu pot surveni doar pe cale vizuală
 realizarea unor clasificări în funcție de unele caracteristici, comparații între
caracteristicile obiectelor

b. Însușirea scris-cititului:
Odată cu îsușirea scris-cititului în Braille  participă patru analizatori de bază:
auditiv, verbo-kinestezic, tactil si kinestezic. Prin intermediul analizatorului auditiv se
realizează discriminarea fonetică și învățarea emiterii corecte a sunetelor, iar prin cel
verbo-kinestezic se ajunge la descompunerea cuvantului în foneme si comprehensiunea
lui ca unitate semantica, ceea ce permite sa se transpună țn scris, sub forma de grafeme,
cu ajutorul analizatorilor tactil si kinestezic. În actul scris-cititului, functionarea
analizatorilor este unitara, dar in perioada formarii deprinderilor are loc o dominare
temporara a unuia dintre acestia si se pare, de cele mai multe ori a celui auditiv.
Strategii didactice
 Urmarea celor trei etape preabecedara, abecedară și postabecedară pentru
o însușire corectă a scris-cititului
 3. Activitate ambliopie

Clasa: a IV-a

Aria curriculară: Matematică și Științe

Disciplina: Matematică

Tema: Figuri geometrice

Materiale utilizate: forme geometrice din plastic și lemn, planșe A3 cu figurile geometrice
desenate în relief

Activitatea:

Copilul va primi planșele una câte una, va putea să vizualizele și să simtă conturul figurii,
iar apoi din cutia cu forme geometrice va trebui să o aleagă pe cea corespunzătoare planșei.
Procedura se va repeta pentru toate formele gemetrice prezentate. Apoi copii vor trebui să
grupeze formele geometrice de același fel, dar din material diferite, iar la final profesorul va
numi diferite obiecte iar aceștia vor identifica forma geometrică corespunzătoare.