Sunteți pe pagina 1din 13

FAMILIA RONŢẰILẰ

Mămica Chiţăica
-Chiţ, chiţ,chiţ, e greu să fii
Mamă cu mai mulţi copii.
Am şi eu cinci mititei
Şi mă cert mereu cu ei,
Că se joacă ne-ncetat
Sub dulap şi pe sub pat,
Iar motanul pişicher
Stă ascuns într-un ungher
Şi pândeşte cu răbdare
Poate-i pică unu-n gheare.
Numai dacă mă gândesc
Simt că mă îmbolnăvesc!
Cum sunt neastâmpăraţi,
Pot să fie înhăţaţi.
Mult mă tem să nu mi-i vadă,
Ori în el să se încreadă.
Toată ziua le vorbesc
Despre neamul pisicesc,
De motan să se ferească
Şi, atenţi, să-l ocolească.
Nu mai spun că fiecare
Vrea tot ce un altul are
Şi idei au multe-n cap,
De nu ştiu cum de încap.
Pozne fac nenumărate
Şi le-nghit doar eu, pe toate.
Ronţăilă, soţul meu,
Nici nu ştie că-mi e greu.
Nicidecum nu se implică,
Ziulica nu şi-o strică.
Nu mă aşteptam să poată
Ronţăi din presa toată,
Din caiete şi carnete,
Foi de cărţi, chiar şi coperte…
Într-o zi a reuşit
Şi o hartă-a ronţăit.
De atâta ronţăială,
Îl cuprinde-o moleşeală…
Ore-ntregi stă neclintit,
De mă tem că a murit!

Ronţăilă
-Sigur, tu mereu găseşti
Un motiv să mă bârfeşti.
Toată ziua chiţăieşti,
De aceea te numeşti
„Şoricioaica Chiţăica”.
Eşti ca mama şi bunica!
Toată ziua chiţăiau,
Dar eu ştiu că ne iubeau.
Astăzi chiar mă plictişeşti
Şi te rog să mă scuteşti!
Nu ştiu dac-ai observat
Că motanul e plecat,
Nu ştiu unde, nu contează,
Nici nu mă interesează,
Şi putem, în libertate,
Să ne bucurăm de toate
Resturile de bucate
Ce pe jos sunt aruncate,
Chiar să ne jucăm în voie,
Să muncim, nu e nevoie!
Lasă cratiţa în pace,
Să te văd dansând îmi place,
Să te odihneşti azi poţi,
Că avem mâncare toţi!
Haideţi, dragii mei copii,
Alergaţi şi fiţi zglobii,
Mama voastră, Chiţăica,
Nu va şti azi ce e frica!
Ronţ Ronţ
-Eu sunt şoricelul Ronţ
Şi-s mai iute ca un glonţ.
Nu mă prinde vreun motan,
Cât ar fi de năzdrăvan.
Am ales muzica rokc
Şi-o dansez în orice loc.
În cămară, pot să spun
Că e locul cel mai bun
Unde pot să mă distrez,
Toată ziua să dansez.
Lecţiile nu îmi plac,
Temele nu prea le fac
Şi adesea reuşesc
De la ore să chiulesc.
Mama tot mereu îmi spune
Să iau numai note bune,
Să îmi fac un rost anume
Şi să mă descurc în lume.
Toată ziua mă pisează
Şi mereu mă controlează.
Vă spun vouă, mai încet:
Tata e… de comitet.
El nu vrea să-i raportez
Dacă-nvăţ ori mă distrez!

Şoricica Modelica
Mie modelingu-mi place.
Toată ziua nu am pace,
Mă admir într-o oglindă
Care se găseşte-n tindă.
Nu alerg, am învăţat
Mersul calm şi legănat.
Ţin dietă serioasă,
Nu cumva să fiu prea grasă.
Unii spun că sunt… beton.
Mi-am lăsat şi un breton.
Scurte, strâmte, decoltate
Îmi sunt rochiile toate.
Mama foarte des mă ceartă,
Dar apoi tot ea mă iartă.
Cărţi îmi cumpără de toate,
Însă rod doar …cât se poate.
Nu mai pot să fiu frumoasă
Dacă rod o carte groasă
Şi… mă umplu de venin,
Rochiile de nu-mi vin!

Chiţ Chiţ
-Noi suntem prea mititei,
Griji n-avem la fel ca ei.
Toată ziua ne jucăm,
Pe motan l-am disperat.
Într-o zi ne-a alergat
Şi prin casă şi pe-afară…
Se făcuse foc şi pară.

Chiţăilă
-Căpătasem chef de joacă
Şi-ncepuse să ne placă.
Pe motan îl ameţeam,
Că în două părţi fugeam.
Am văzut, unde mai pui,
Îi crescuse şi-un cucui!
Un minut ne-am liniştit
Şi-ntro gheată ne-am pitit.

Chiţ chiţ
-Cum aproape ne simţea,
Cu nesat el mirosea.
Chiţăilă, curajos,
Coada i-a legat frumos
Cu şiretul din dotare
De-acea gheată foarte mare,
Care după el venea
Tot lovindu-l când fugea.
Apoi s-a împiedicat
După un picior de pat.
Noi în ciudă îi făceam
Şi în jurul lui săream.

Mămica Chiţăica
-Toate astea de ştiam,
Liniştită nu dormeam.
Nu mai pot să spun nimic,
De emoţii, simt că pic.
Spuneţi, voi nu vreţi să ştiţi
De motan să vă feriţi?
Nu mai ştiu cum să vă spun
Că motanul nu e bun
Şi că pofta cea mai mare
Pentru şoricei o are!
Ce poţi spune tu, bărbate,
Despre poznele aflate?

Tatăl Ronţăilă
Sigur sunt că n-aţi făcut
Şi că doar v-aţi încrezut
Povestind tot ce ne-aţi zis,
Dar, ca tată, am decis
Tot în adăpost să staţi
Până vă astâmpăraţi,
Timp să aibă, de-a uita,
Şi motanul, gafa ta.
Tu, Chiţ chiţ, să-ţi aminteşti
Că nu ştii nici să citeşti,
Nici trei vorbe să le scrii,
Numai să te joci tu ştii!

Chiţăilă
Dragă tată, rău îmi pare,
Supărarea ta mă doare,
Dar îţi spun, că vreau să ştii,
Eu ştiu multe poezii,
Dar mai mici şi …mai uşoare,
Câte-un vers din fiecare.
Dacă vrei, poţi să ne cerţi,
Dar eu ştiu c-ai să ne ierţi!

Ronţăilă
-Iată, Chiţăilă ştie
Ce-i aceea… poezie,
Dar în casă am găsit
Multe cărţi de ronţăit.

Şoricica Învăţăcica
-O, sunt foarte bucuroasă
Că veţi sta şi voi în casă.
Împreună ronţăim,
Astfel multe lucruri ştim.
Să vedeţi ce bine este
Ronţăind la o poveste,
Câte lucruri minunate
Poţi afla doar dintr-o carte.
Într-o zi nu m-am mişcat
Până când n-am terminat
Cartea-n care-s adunate
Multe-nvăţături, de toate.
Ştiu o bibliotecă mare…
Să tot roadă fiecare
Poezii, poveşti, nuvele
Şi romane: mititele,
Sau în trei, patru volume,
Chiar şi multe cărţi de glume.
E un lucru minunat,
Multe ştiu, c-am …studiat.
Rău îmi pare că nu pot
Să înghit deodată tot.
Trebuie să am răbdare,
Să le “gust” pe fiecare.
E nespus de bine-aici,
Fără pozne cu pisici,
Fără griji pentru părinţi…
Haideţi, ronţăiţi cuminţi!
Fiţi şi voi mai serioşi!
Când veţi creşte mari, frumoşi,
Veţi putea să vă mândriţi,
Dacă multe lucruri ştiţi!

Ronţăilă
-Draga mea, ce bine zici,
Mult de ronţăit e-aici.
Astă carte-i o plăcere:
“Cod de bune maniere”.
Iată, asta e numită
“O familie unită”!
Ia te uită câte spune,
Toate numai lucruri bune!
Recunosc, sunt vinovat
Că nu prea m-am implicat.
Chiţăica tot mereu
Îmi spunea că-i este greu,
Dar acuma am văzut
Câte pozne aţi făcut
Şi regret nespus de tare
C-am trăit în nepăsare.
Chiţăico, draga mea,
De acuma, vei vedea
Că-mpreună le vom face
Toate, după cum îţi place.

Bunicul Ronţevici
Sunt bunicul Ronţevici
Şi îmi place mult aici.
Aş dori mereu să fie
Armonie, veselie…
Dragii mei, sunt fericit
Pentru tot ce-am auzit.
Ronţăilă, bun băiat!
În sfârşit a constatat

Că familia sa are
O nevoie foarte mare
De un tată de iubit,
Ajutor nepreţuit.
Chiţăica-i bucuroasă,
Umblă veselă prin casă.
Celor mici aşa le place
Cu tăticul să se joace…
Iar acesta, răbdător,
Face tot pe placul lor.
Chiţăica, fiica mea,
Are timp şi pentru ea.
Cam doreşte Ronţăilă
Să se mute într-o vilă,
Despre care-a auzit
C-ar avea…confort sporit
Şi nu este vreun motan
De ceva mai mult de-un an.
Pe aproape a găsit
Loc de muncă potrivit.
Cinci copii sunt o avere,
Însă fiecare cere
Timp şi bani, dar şi iubire,
Uneori te scot din fire.
Dar eu ştiu că de acum
Ronţăilă-i pe bun drum.

Mama şoarece vecinã


-Dragii noştri şoricei,
Aţi putea să fiţi ca ei,

Cei de-acum, ce se ajută


Şi problemele discută,
Împreună să găsească
Forţa să le depăşească.
O familie unită
Sigur e o reuşită.
Sunt de mare ajutor
Paginile cărţilor.
Dacă multe veţi citi,
Să trăiţi frumos veţi şti,
Poate că chiar într-o vilă
Ca şi neamul Ronţãilã.

Tata şoarece vecin


-De-aţi fi fost de mititei
Înţelegãtori, ca ei,
Mai cuminţi, nu zvãpãiaţi,
Drãgãlaşii voştri fraţi
N-ar fi nimerit în gheare
La motan. Cậte-o plimbare
Şoricimea poate face
Cậnd motanul doarme-n pace,
Obosit de alergare,
Fãrã poftã de mậncare.
În zadar v-am dãdãcit,
De motan nu v-aţi ferit!

Vecina mamã de şoricei


Veşnic pus pe vậnãtoare,
S-a fãcut aşa de mare,
Cã în piele nu încape.
Rar se întậmpla sã-i scape
Cậte-un neastậmpãrat.
Şoricime a mậncat...
Pậnã s-a intoxicat
Şi-a trecut la ...zarzavat:
Supã, sucuri şi salatã,
Cam o lunã încheiatã.
Dupã ce şi-a revenit,
Parcã-i şi mai înrãit!
Un şoricel vecin
-Am rãmas acum cu voi,
Dintre cậţi am fost, noi doi.
Zi şi noapte, speriaţi,
Ne-nvãţaţi sã fim buni fraţi,
Pe motan sã-l evitãm
Şi mereu sã ne-ajutãm.
Şmecher, poate sã ne spunã
Cã prietenia-i bunã,
Dar noi Ştim cã un motan
Totdeauna e duşman.
Tata şoarece vecin
-Tare mult mi-ar fi plãcut
Mulţi copii sã fi avut,
Sã ne dea, aceştia toţi,
O mulţime de nepoţi,
Rậnd pe rậnd sã se adune
Doar în şcolile mai bune.
Dornici toţi de învãţat,
Zeci de cãrţi ar fi mậncat,
Roase toate cu plãcere,
Dupã cum în şcoli se cere!

Alt şoricel vecin


-Poţi avea mereu folos,
Dacã multe cãrţi ai ros,
Poţi sã fii apreciat,
Chiar de locuieşti la sat.
Cậnd ai multã-nvãţãturã,
N-ajungi la motan în gurã,
Te strecori cu-ndemậnare,
Poţi sã-l laşi cu ochii-n soare.

Tata şoarece vecin


-Iatã, alde Ronţãilã
Au vãzut cã e utilã
Cật mai multã-nvãţãturã.
Multe cãrţi le trec prin gurã
Şi tot rod cu poftã mare
File multe şi cotoare...

Mama şoarece vecinã


Chiţãica înc-o datã
Poate fi invidiatã.
Are puii lậngã ea,
Ronţãili cu toţi, sadea,
Hotãrậţi ca sã munceascã.
Ce-ar putea sã-şi mai doreascã?

Se prind în horă şi dansează cântând melodia “Unde-i mâţa să mă vadă, să-i


dau coada să mi-o roadă”.
Azi pisica a plecat
Într-un sat învecinat,
Cã acolo vrea sã vadã
Cậini ce au colaci în coadã.
Veselia e frumoasã,
De pisicã nu ne pasã.
Bine azi ne veselim,
Cã departe noi o ştim.
Dacã mậţa ne-ar vedea,
Ar fugi ca vai de ea,
Speriatã de-ntậmplare,
De-ndrãzneala noastrã mare.
Unde-i mậţa sã ne vadã,
Sã-i dãm coada sã ne-o radã!?

Apare Pisica, şocatã de ce vede.


-Ia te uitã! Miau! Miau! Miau!
Ce tupeu micuţii au!
Dar tupeul lor grozav
E un lucru foarte grav!
De-ar veni stãpậnu-acum,
Cred cã aş ajunge-n drum,
M-ar concedia îndatã!
Cum sã nu fiu supãratã?
Dragii mei, m-am hotãrật:
Azi îi voi trata urật,
M-am fãcut deodatã… fiarã,
Vreau sã-i am pe toţi în ghearã!
Sã-nţeleagã dumnealor
Cã nu pot aşa uşor
Sã se joace pe aici
Parcã n-ar mai fi pisici!
Sã se-nveţe minte ei,
Şoareci mari şi mititei,
Cã pisica, chiar de-i micã,
Şoareci prinde fãrã fricã!

Povestitorul
-Aţi vãzut şi v-aţi convins:
Şoriceii au “întins
Coarda” cam exagerat.
O minune i-a salvat!
Altãdatã, nu se ştie,
S-ar putea rãniţi sã fie
Şi va spune-atunci oricine:
S-a fãcut ce se cuvine!
Nu-i aşa , iubiţii mei,
Cã vitejii şoricei
N-ar mai fi avut scãpare,
De-ajungeau la mậţã-n gheare?
Dar acum ne-am liniştit,
Bine totul s-a sfậrşit!
Şoriceilor, le spun:
Mult tupeu nu e prea bun!