NERVUL FACIAL (nervus facialis) [VII]

Nervul facial reprezintă a şaptea pereche de nervi cranieni, fiind un nerv

motor care inervează derivatele celui de al doilea arc branhial. Fibrele viscerale,
aferente şi eferente preganglionare, care îi erau atribuite, aparţin nervului
intermediar, cei doi nervi având un traiect comun până în prima parte a canalului
nervului facial, motiv pentru care mult timp au fost descrişi împreună, nervul
intermediar fiind numit VII bis.
Originea reală a fibrelor nervului facial se află în nucleul motor al nervului
facial, situat în tegmentul pontin. Nucleul facialului primeşte următoarele aferenţe:
- de la scoarţa cerebrală, prin fibre corticonucleare cu originea în ambele arii
motorii ale scoarţei cerebrale, ceea ce explică controlul voluntar al
musculaturii pe care o inervează; grupele neuronale care inervează muşchii
pieloşi ai capului şi muşchii mimicii din etajul superior al feţei primesc fibre
corticonucleare din ambele emisfere cerebrale, în timp ce grupele nucleare
care inervează restul muşchilor cutanaţi primesc numai fibre corticonucleare
încrucişate (de la emisferul cerebral de partea opusă); aceasta explică
simptomatologia în paralizia facială centrală;
- de la talamus şi globus pallidus, răspunzătoare de componenta emoţională a
mimicii;
- de la coliculii cvadrigemeni superiori, prin fibre tectospinale, care intervin în
reflexul de clipit;
- de la nucleii acustici, ceea ce explică închiderea pleoapelor la zgomote
puternice;
- de la nucleii senzitivi ai nervului trigemen, care intervin în reflexul cornean;
- de la structuri extrapiramidale, care controlează mimica automată a feţei.
Eferenţele care pleacă din partea dorsomedială a nucleului inervează muşchii
auriculari şi pântecele posterior al muşchiului occipitofrontal, cele care pleacă din
partea ventromedială inervează muşchii platisma şi stapedius, eferenţele laterale
inervează muşchii orolabiali, iar eferenţele din partea intermediară inervează muşchii
din partea superioară a feţei (orbicularul pleoapelor, pântecele anterior al
frontooccipitalului, corrugator supercilii, depresor supercilii şi zigomaticii). Fibrele
eferente ale nucleului facialului, situate profund pe planşeul ventriculului IV cerebral,
au un traiect dorsomedial, înconjoară polul superior al nucleului nervului abducens,
formând genunchiul intern al nervului facial (colliculus facialis) şi se îndreaptă apoi
ventrolateral prin punte spre şanţul bulbopontin.
Originea aparentă a nervului facial este în partea laterală a şanţului
bulbopontin, la nivelul fosetei supraolivare, având lateral nervii intermediar şi
vestibulocohlear, iar medial, dar la distanţă, nervul abducens.
Traiect şi raporturi. De la nivelul originii sale aparente, nervul facial străbate
fosa craniană posterioară, meatul acustic intern, canalul facialului şi ajunge sub baza
craniului, terminându-se în interiorul glandei parotide.
În fosa craniană posterioară, nervul facial este învelit într-o teacă
arahnoidiană comună împreună cu nervii intermediar şi vestibulocohlear,, în interiorul
căreia piamater formează câte o teacă proprie pentru fiecare din cei trei nervi, care
nu sunt acoperiţi de epinerv. La nivelul tecii arahnoidiene, facialul rămâne la distanţă
de faţa inferioară a nervului vestibulocohlear, până în vecinătatea meatului auditiv
intern. În porţiunea sa intracraniană, nervul facial se găseşte în constituţia pachetului
acusticofacial, la nivelul unghiului pontocerebelos, având o lungime de 23-24 mm. În
partea medială a acestui spaţiu, nervul facial încrucişează marginea anteromedială a
nervului VIII şi se plasează deasupra fibrelor cohleare. În partea laterală a spaţiului,
nervii facial şi intermediar sunt suprapuşi, fiind situaţi pe marginea posterolaterală a
fibrelor cohleare şi pe marginea anteromedială a fibrelor vestibulare. Nervul
intermediar, mai întâi situat lateral faţă de facial, se interpune apoi între acesta şi
fibrele cohleare, poziţie care îi dă şi numele. La nivelul unghiului pontocerebelos
nervul facial are raporturi cu pereţii acestuia: medial, bulbul, puntea şi pedunculul
cerebelos mijlociu; lateral, emisferul cerebelos, floculus şi treimea mjlocie a feţei
posterioare a stâncii temporalului; superior, emisferul cerebelos, care se continuă ca
o streaşină cu cortul cerebelului; inferior, nervul facial se apropie de porţiunea
laterală şi tuberculul occipitalului, pe care-l acoperă câţiva milimetri şi încrucişează
transversal sinusul venos pietros inferior.
Cu elementele unghiului pontocerebelos, nervul facial are următoarele
raporturi: superomedial, cu rădăcinile nervului trigemen, care se îndreaptă către
marginea superioară a stâncii temporalului; inferior se află nervii glosofaringian, vag
şi accesor, care se îndreaptă spre foramen lacerum; artera cerebeloasă
anteroinferioară încrucişează pachetul acusticofacial între nervii facial şi intermediar.
Din fosa craniană posterioară, nervul facial pătrunde prin porul acustic intern
în meatul acustic intern, de la nivelul porului acustic intern începând porţiunea
întrapietroasă a nervului facial. La nivelul meatului acustic intern cei trei nervi sunt
separaţi de pereţii acestuia prin teaca arahnoidiană comună. Nervul facial este
elementul cel mai sus-situat din pachet, pătrunzând în meatul acustic intern prin
marginea laterală a porului. Facialul se apropie progresiv de peretele anterior al
meatului pentru a se dispune în şanţul care-l conduce spre orificiul canalului
facialului. Măsoară în medie 12 mm lungime şi acoperă jumătatea medială a nervului
vestibulocohlear. Între aceşti doi nervi se află nervul intermediar, care prezintă fibre
anastomotice cu cei doi nervi, făcând dificilă disecţia acestora. Nervul
vestibulocohlear este acoperit de către nervul facial, care ocupă 12-19% din lumenul
meatului acustic intern. Cei trei nervi au un înveliş piamaterian individual. În fundul
meatului acustic intern, nervul poate fi însotit de o prelungire meningeală, ceea ce
explică de ce lichidul cefalorahidian poate ajunge în vecinătatea ganglionului
geniculat. Nervul facial este în raport cu artera labirintică, unică sau dublă, care îşi
are originea în artera cerebeloasă anteroinferioară. În 10% din cazuri artera
cerebeloasă anteroinferioară pătrunde în meatul acustic intern între nervii facial şi
intermediar sau inferior de nervul vestibulocohlear, rămânând cel mai adesea în
treimea mediană a conductului, dar putând uneori să atingă fundul meatului.
Fundul meatului acustic intern este împărţit de două creste, transversală şi
verticală, în patru cadrane: aria nervului facial, situată anterosuperior, ce
corespunde nervilor facial şi intermediar; ariile vestibulare, superioară şi
inferioară, care corespund ramurilor nervului vestibular; aria cohleară, care
corespunde ramurilor acestui nerv. Prin prima arie, nervul facial pătrunde în canalul
nervului facial, pe care-l străbate până la gaura stilomastoidiană.
Canalul nervului facial, numit şi apeductul lui Fallopius, are o lungime de 28-
30 mm, urmează un traiect în formă de Z şi l prezintă trei porţiuni (segmente). Prima
porţiune, canalului
Proeminenţa segmentul labirintic (deoarece este situată superior de labirint), se întinde
semicirculat lateral
între aria nervului facial şi hiatusul canalului pietros mare (de la porul acustic intern la
lojaAntrul
ganglionului
mastoidian geniculat), unde prezintă o Genunchiul canalului facial
primă angulaţie, de aproximativ 75 0,
genunchiul nervului facial (geniculum), pe care se află ganglionul geniculat. Acest
Nn. pietroşi
prim segment reprezintă cea mai scurtă şi cea mai îngustă porţiune (mic şi mare a canalului

facialului, având o lungime de 3-5 mm şi un diametru de 1 mm, M. ceea

tensorce constituie o
al timpanului
veritabilă zonă de strangulare. Direcţia canalului, deci şi a nervului, este antero-
Cotul canalului facial Promontoriu
M. stapedius Tuba auditivă
laterală, aproape orizontală, perpendicular pe axul stâncii temporalului.
Segm.Amastoidian
doua porţiune, segmentul timpanic, se găseşte peN. peretele medial al
timpanic
al canalului facial
urechii medii, de unde îi vine şi numele. La acest nivel canalul este paralel cu axul
Freastra cohleei
stâncii, nervul
N. facial şifacial având o direcţie posterolaterală. Nervul facial,
a. stilomastoidiană
însoţit de un ram
al arterei meningee mijlocii, este situat superior de fereastra ovală, pe care
determină proeminenţa canalului nervului facial, nervul fiind inferior canalului
semicircular lateral. Între a doua şi a treia porţiune, în dreptul aditusului ad antrum,
nervul facial şi canalul fac o a doua angulaţie, genunchiul inferior sau cotul
nervului facial, care este separat prin ţesut osos compact de aditus ad antrum,
situat superior. Acest raport explică riscul lezării nervului facial în trepanaţia
mastoidei.
A treia porţiune a canalului, segmentul mastoidian, este situată la nivelul
peretelui anterior al procesului mastoidian, posterior meatului acustic extern, fiind
înconjurat de celule mastoidiene. La acest nivel nervul facial are o direcţie verticală.
Nervul facial, însoţit de artera stilomastoidiană, ram din artera auriculară posterioară,
părăseşte canalul prin orificiul stilomastoidian, ajungând la baza craniului unde se
îndreaptă anteroinferior şi lateral, străbătând patrulaterul facialului, care este
delimitat astfel: superior, baza craniului; inferior, pântecele posterior al digastricului;
anterior, parotida; posterior, procesul mastoidian şi marginea anterioară a muşchiului
sternocleidomastoidian. J.L.Faure descrie triunghiul stilodigastric, care este
delimitat între baza craniului, pântecele posterior al digastricului şi stilohiodian. Apoi,
nervul pătrunde în loja glandei parotide, străbătând glanda “ca semnul de carte într-o
carte” (după expresia lui Grégoire), nivel la care se împarte în ramurile sale
terminale. În interiorul glandei parotide, nervul facial are o direcţie anterolaterală şi
uşor inferior, fiind iniţial profund şi apoi apropiindu-se treptat de faţa laterală a
glandei, întotdeauna fiind situat lateral de artera carotidă externă şi vena jugulară
externă.
Ramurile colaterale. Topografic, ramurile colaterale ale nervului facial se împart în
ramuri intrapietroase, care se desprind în interiorul stâncii temporalului şi ramuri
extrapietroase, care se desprind din nervul facial după ieşirea acestuia din stânca
temporalului.
Ramurile intrapietroase sunt reprezentate prin nervul muşchiului scăriţei, iar
ramurile extrapietroase sunt reprezentate prin: nervul auricular posterior, ramul
digastric, ramul stilohioidian, ramul comunicant cu nervul glosofaringian, nervul
lingual (inconstant).
Nervul stapedius (n. stapedius) sau nervul muşchiului scăriţei, se
desprinde din segmentul vertical al nervului facial, străbate peretele osos al canalului
facialului şi inervează muşchiul cu acelaşi nume.
Nervul auricular posterior (n. auricularis posterior) se desprinde din facial la
ieşirea acestuia prin gaura stilomastoidiană, se îndreaptă transversal şi lateral,
înconjoară marginea anterioară a procesului mastoidian, se inflectează superior şi
ajunge în regiunea mastoidiană la nivelul inserţiei muşchiului sternocleidomastoidian.
La acest nivel primeşte o anastomoză mai mult sau mai puţin voluminoasă din ramul
auricular al plexului cervical superficial şi se împarte în două ramuri: a. ramul
auricular (r. auricularis), ascendent sau superior, care se îndreaptă superior între
procesul mastoidian şi pavilionul urechii, pentru a se termina în muşchii auriculari
posterior şi superior; b. ramul occipital (r. occipitalis), orizontal sau posterior, se
îndreaptă posterior, merge iniţial de-a lungul liniei curbe occipitale superioare, după
care se inflectează superior pentru a se termina, de regulă prin două ramuri, în
pântecele occipital al muşchiului occipitofrontal. Acest ram se anastomozează cu
ramul posterior al celui de al doilea nerv rahidian cervical.
Ramul digastric (r. digastricus) ia naştere din nervul facial sub gaura
stilomastoidiană şi pătrunde în pântecele posterior al muşchiului digastric prin
treimea posterioară sau porţiunea mijlocie a acestuia.
Ramul stilohiodian (r. stylohyoideus) se desprinde din facial la acelaşi nivel
cu ramul digastric, câteodată printr-un trunchi comun cu acesta, se îndreaptă oblic
anteroinferior şi medial şi se termină după un traiect foarte scurt în muşchiul
stilohioidian.
Ramul comunicant cu nervul glosofaringian (r. communicans cum nervo
glossopharyngeus), este inconstant, putând lipsi. Când există, el este un filet foarte
subţire care se desprinde din facial imediat sub gaura stilomastoidiană, se îndreaptă
medial, înconjoară ca o ansă (ansa lui Haller) faţa anterioară a venei jugulare interne
şi se termină fie în ganglionul inferior al glosofaringianului, fie în trunchiul nervului
glosofaringian, imediat sub ganglion.
Ramul lingual (r. lingualis) este inconstant, dezvoltarea sa fiind în raport cu
dezvoltarea ansei Haller. El se poate desprinde şi din ramul stilohioidian şi uneori
poate înlocui ramul comunicant cu nervul glosofaringian. Atunci când există, se
remarcă prin traiectul său lung, întinzându-se de la gaura stilomastoidiană la baza
limbii. Situat mai întâi pe partea anterolaterală a muşchiului stilofaringian, ajunge pe
faţa laterală a faringelui, nivel la care se anastomozează cu filete din glosofaringian,
se dispune apoi între pilierul anterior al vălului palatin şi amigdală, ajunge la baza
limbii şi se termină prin două feluri de filete: a. filete mucoase, care se termină
împreună cu ramificaţiile terminale ale glosofaringianului în mucoasa linguală; b.
filete musculare, care se distribuie muşchilor glosostafilin şi stiloglos.
Ramurile terminale. Nervul facial şi ramurile sale terminale, pătrunzând în
interiorul glandei parotide, formează un plan nervos discontinuu şi larg care ocupă
planul fibrocelular ce separă parotida în doi lobi principali, unul superficial şi celălalt
profund. Planul nervos constituie plexul intraparotidian (plexus intraparotideus), a
cărui formare este variabilă, în funcţie de modul de terminare a nervului facial: prin
bifurcare în ram superior sau temporofacial şi ram inferior sau cervicofacial, sau
prin trifurcare în ram superior (temporofacial), ram mijlociu sau transversofacial şi
ram inferior (cervicofacial). Deşi trifurcarea este mai frecventă, clasic se descriu
numai cele două ramuri, superior şi inferior. În grosimea parotidei, ramurile terminale,
superior şi inferior, ale facialului sunt în mod constant unite printr-o anastomoză
parastenoniană, care încrucişează faţa externă a porţiunii iniţiale a canalului lui
Stenon.
Ramul superior este gros, scurt şi sagital, se îndreaptă anterosuperior spre
condilul mandibular, nivel la care se anastomozează cu nervul auriculotemporal şi
apoi se împarte în ramuri temporale, zigomatice şi bucale superioare.
Ramurile temporale (rr. temporales) încrucişează faţa superficială a arcadei
zigomatice la 1 cm anterior tragusului şi se distribuie muşchiului auricular anterior şi
pântecelui frontal al muşchiului occipitofrontal.
Ramurile zigomatice (rr. zygomatici) încrucişează faţa superficială a arcadei
zigomatice, anterior ramurilor precedente şi inervează muşchii fantei palpebrale:
orbicularul ochiului, corrugator supercilii şi depresor supercilii.
Ramurile bucale superioare (rr. bucales superiores) ies prin marginea
anterioară a parotidei, merg pe sub fascia parotidiană şi se distribuie muşchilor buzei
superioare şi nasului: marele şi micul zigomatic, ridicător al unghiului gurii, ridicător al
buzei superioare, ridicător al buzei superioare şi al aripii nasului (ridicătorul
nazolabial), buccinator şi orbicular al gurii.
Ramul inferior este mai subţire, mai lung şi are un traiect oblic anteroinferior,
aproape vertical, fiind situat ca şi precedentul în grosimea parotidei. Primeşte unul
sau două filete anastomotice de la ramul auricular al plexului cervical superficial şi la
nivelul unghiului mandibulei se împarte în ramuri bucale inferioare, un ram marginal
al mandibulei şi un ram cervical.
Ramurile bucale inferioare (rr. bucales inferiores) sunt situate la 1 cm
deasupra marginii alveolare a mandibulei şi se distribuie muşchilor buccinator,
rizorius şi orbicular al gurii.
 Ramul marginal al mandibulei (r. marginalis mandibularis) merge de-a
lungul marginii alveolare a mandibului şi se distribuie muşchilor depresor al unghiului
gurii, depresor al buzei inferioare şi mentonier. Clasic, acest ram ar prezenta o
anastomoză cu ramul bucal al mandibularului, dar care în realitate ar fi o falsă
anastomoză pentru că nu este decât o juxtapoziţie de fibre nervoase şi nu un schimb
de fibre nervoase.
Ramul cervical sau ramul gâtului (r. cervicalis; r. colli) încrucişează
marginea posterioară a unghiului mandibulei, inervează muşchiul platisma, pe care-l
abordează pe faţa sa profundă şi se anastomozează cu ramul nervului tranvers al
gâtului din plexul cervical superficial, formând ansa lui Langer.
Vascularizaţia nervului facial. În trigonul pontocerebelos nervul facial este
vascularizat de către artera cerebeloasă anteroinferioară, situată anteroinferior
nervului şi de artera labirintică (artera auditivă internă), dacă aceasta ia naştere
precoce din artera bazilară şi atunci artera merge posterosuperior nervului. În meatul
acustic intern nervul este vascularizat de către artera labirintică. Ramul pietros al
arterei meningee mijlocii, care a urcat prin canalul nervului pietros mare,
vascularizează segmentul labirintic şi jumătatea anterioară a segmentului timpanic.
Ramuri ale arterelor timpanice participă la vascularizaţia jumătăţii posterioare a
segmentului timpanic. Artera stilomastoidiană vascularizează jumătatea posterioară
a segmentului timpanic, segmentul mastoidian şi segmentul retrostilian, la
vascularizaţia ultimului segment participând şi artera auriculară posterioară.
Anastomoze. La nivelul originii aparente prezintă câteva filete nervoase prin
care se anastomozează cu nervul vestibulocohlear. În conductul auditiv intern, nervul
facial se anastomozează cu nervul intermediar, iar la nivelul canalului facialului din
primul cot al nervului facial se desprind 2-3 filete subţiri care ajung la nivelul
ganglionului vestibular Scarpa. În afara acestor anastomoze, nervul facial, fie prin
trunchiul său, fie prin ramurile sale, prezintă multiple alte anastomoze cu nervii
glosofaringian, trigemen şi plexul cervical, anastomoze care au fost prezentate
anterior.

NERVUL INTERMEDIAR (nervus intermedius) [VII bis].

Deşi N.A. îl nominalizează ca nerv independent, nervul intermediar este încă

descris de către mulţi autori împreună cu nervul facial, sub numele de VII bis sau
nervul intermediar al lui Wrisberg, fiind considerat drept componentă vegetativă
preganglionară şi senzorial-gustativă a nervului facial, având în vedere faptul că cei
doi nervi au un traiect comun de la nivelul originii lor aparenre până la nivelul
ganglionului geniculat. Nervul intermediar conţine fibre visceromotorii, fibre
visceroaferente speciale (gustative) şi fibre somatoaferente generale.
Originea reală. Fibrele visceroaferente speciale (gustative) şi fibrele
somatoaferente generale îşi au originea în ganglionul geniculat (ganglion geniculi;
ganglion geniculatum). Ganglionul este situat la nivelul genunchiului facialului, pe
care-l acoperă, el conţine neuroni pseudounipolari ale căror prelungiri periferice
culeg stimuli gustativi din 2/3 anterioare ale mucoasei linguale prin fibre
visceroaferente gustative şi stimuli cutanaţi de la nivelul zonei Ramsey Hunt prin fibre
somatoaferente generale. Aceste fibre merg cu nervii lingual, coarda timpanului şi
intermediar, ajungând la nivelul ganglionului geniculat. Prelungirile centrale ale
neuronilor din ganglionul geniculat formează componenta aferentă a nervului
intermediar, care pătrunde în nevrax pe la nivelul originii aparente şi face sinapsă în
partea superioară a nucleului tractului solitar din bulb (fibrele gustative) şi în nucleii
terminali ai nervului trigemen (fibrele somatoaferente generale). Ganglionul geniculat
este numai traversat, fără să facă sinapsă la acest nivel şi de fibre parasimpatice de
la nucleul lacrimal, care merg pe nervul intermediar, intrând în constituţia nervului
pietros mare şi de fibre de la nucleul salivator superior, care intră în constituţia
nervului coarda timpanului.
Fibrele visceromotorii îşi au originea în nucleul salivator superior (nucleus
salivatorius superior) şi nucleul lacrimal (nucleus lacrimalis). Fibrele preganglionare
cu originea în nucleul salivator superior merg pe nervii intermediar, coarda
timpanului şi lingual (ram al nervului mandibular) până la ganglionii submandibular şi
sublingual. Fibrele postganglionare ale acestor ganglioni inervează glandele salivare
submandibulară şi sublinguală. Din nucleul lacrimal sau nucleul
lacrimomuconazal (al lui Yagita), pleacă fibre preganglionare care merg cu nervul
facial până la ganglionul geniculat, pe care-l străbat fără să facă sinapsă, merg pe
nervul pietros mare şi nervul canalului pterigoidian şi fac sinapsă în ganglionul
pterigopalatin. Fibrele postganglionare care pleacă de la acest ganglion merg cu
ramurile nervilor oftalmic şi maxilar.
Orinea aparentă este la nivelul şanţului bulboprotuberanţial, lateral de nervul
facial şi medial de nervul vestibulocohlear.
Nervul intermediar are exact acelaşi traiect ca şi nervul facial, cu care
pătrunde în meatul acustic intern şi în canalul facialului până la nivelul ganglionului
geniculat. De dimensiuni variabile, ganglionul geniculat are forma unei piramide
triunghiulare cu baza spre genunchiul facialului.
Conform N.A. ramurile nervului intermediar sunt următoarele: nervul pietros
mare, coarda timpanului, ramul comunicant cu plexul timpanic şi ramul comunicant
cu nervul vag. La aceste ramuri, conform anatomiei clasice, se adaugă nervul pietros
mic superficial şi ramul meatului acustic extern. Nervul pietros mare (n. petrosus
major) numit şi nervul pietros mare superficial, ia naştere în canalul facialului, la
nivelul vârfului ganglionului geniculat şi iese din stânca temporalului prin hiatusul lui
Fallopius şi merge pe faţa anterosuperioară a stâncii, pe sub ganglionul trigeminal,
într-un şanţ special, se uneşte cu nervul pietros profund din plexul carotidian intern şi
formează nervul canalului pterigoidian sau nervul vidian ajungând în partea
laterală a foramenului lacerum. Perforează lama fibroasă de la acest nivel, lateral de
artera carotidă internă, străbate posteroanterior canalul pterigoidian, ajunge în partea
posterioară a fosei pterigopalatine şi se termină în ganglionul pterigopalatin al lui
Meckel ca rădăcină parasimpatică a ganglionului pterigopalatin (radix
parasympathica ganglii pterygopalatini).FIG> 61 BOSSY
Coarda timpanului (chorda tympani) ia naştere în segmentul mastoidian, la o
înălţime variabilă, mai frecvent la 2-3 mm deasupra găurii stilomastoidiene, se
angajează într-un conduct osos orientat anterosuperior şi lateral, canaliculul
timpanic al corzii timpanului sau canalul posterior al corzii timpanului, care se
deschide pe peretele posterior al casei timpanului, la nivelul eminenţei piramidale, pe
marginea posterioară a şanţului timpanic. Străbate în maniera unui arc partea
superioară a membranei timpanice, între mânerul ciocanului situat lateral şi ramul
vertical al nicovalei, situat medial, mergând apoi de-a lungul procesului anterior şi a
ligamentului anterior ale ciocanului. Pe toată întinderea sa pe membrana timpanică,
nervul este situat între stratul intern, mucos şi stratul mijlociu, fibros al acesteia. Se
angajează apoi într-un canal osos de 8-10 mm, canalul anterior al corzii
timpanului, situat puţin deasupra fisurii pietrotimpanice. Nervul iese din casa
timpanului printr-un orificiu situat la nivelul fisurii pietrotimpanice (scizura lui Glasser)
şi ajunge la baza craniului, pe faţa medială a spinei sfenoidului. În fosa
infratemporală, nervul coarda timpanului trece lateral de aponevroza
interpterigoidiană şi medial de nervii auriculotemporal şi alveolar inferior şi se
anastomozează în unghi ascuţit cu nervul lingual al mandibularului. O dată fuzionat
cu nervul lingual, coarda timpanului prezintă acelaşi traiect şi mod de distribuţie cu
acesta, dând ramuri pentru ganglionii sublingual şi submandibular, ca rădăcină
parasimpatică a acestuia (radis parasympathica ganglii submandibularis), de la care
pleacă fibre postganglionare pentru glandele salivarte respective (fibre vasodilatatare
şi secretoare) şi fibre vasodilatatoare, secretoare şi gustative pentru mucoasa părţii
anterioare a limbii.
Ramul comunicant cu plexul timpanic (r. communicans cum plexus
tympanico) ajunge pe peretele medial al casei timpanului şi participă la constituirea
plexului timpanic împreună cu nervul timpanic al glosofaringianului şi cu fibre din
plexul carotidian.
Ramul comunicant cu nervul vag (r. communicans cum nervo vago) mai
este numit ramul auricular al vagului (Arnold) sau ramul fosei jugulare
(Crüveilhier). Se desprinde la 4-5 mm deasupra găurii stilomastoidiene, se îndreaptă
posterior şi pătrunde printr-un canal osos în fosa jugulară, merge pe peretele anterior
al acestei fose, înconjoară vena jugulară internă şi ajunge la ganglionul superior al
vagului. În realitate, sunt fibre senzitive care iau naştere din nervul vag la nivelul fosei
jugulare şi care merg la nervul intermediar, fiind destinate meatului acustic extern şi
feţei mediale a pavilionului urechii (zona Ramsay Hunt).
Nervul pietros mic superficial, descris de anatomia clasică, îşi are originea
în partea laterală a ganglionului geniculat, se îndreaptă anterior, iese din stânca
temporalului prin hiatusul accesoriu al lui Fallopius şi străbate şanţul de pe faţa
anterosuperioară a stâncii, lateral de nervul pietros mare. Se anastomozează cu
nervul pietros mic profund al glosofaringianului şi cu un ram din plexul care
înconjoară artera meningee mijlocie, străbate canalul nenumit al lui Arnold sau sutura
sfenopietroasă şi ajunge la baza craniului, terminându-se în ganglionul otic. Ar
corespunde ramului comunicant cu plexul timpanic din N.A.
Ramul meatului acustic extern inervează membrana timpanică, pereţii
posterior şi inferior ai meatului (jumătatea posterioară a meatului extern), pavilionul
urechii (conca, lobulul, tragusul, fosa naviculară şi rădăcina helixului), adică aşa-
numita zonă Ramsay Hunt. De asemenea primeşte informaţii şi de la mucoasele
nazală, palatină şi faringiană.
Se mai descrie inconstant şi un ram al ferestrei ovale (Valentin) care se
desprinde din nervul intermediar, în dreptul cotului facialului.
Vascularizaţie. Nervul intermediar prezintă o vascularizaţie comună cu nervul
facial. Ganglionul geniculat este vascularizat de ramul pietros al arterei meningee
mijlocii, numit şi artera ganglionului geniculat, la care ajunge pe traiectul nervului
pietros mare.
Anastomoze. În afara anastomozelor menţionate, nervul intermediar mai
prezintă anastomoze cu nervul vestibulocohlear la nivelul originii aparente şi în
meatul acustic intern, cu rădăcina vestibulară superioară, la nivelul porţiunii mijlocii a
meatului, precum şi în canalul facialului, o anstomoză formată din 1-2 fibre care sunt
dispuse între nervul intermediar, la nivelul genunchiului facialului şi ganglionul
vestibular Scarpa.