Facultatea de Sociologie și Asistență Socială

Universitatea din București

Tiron Delia-Cătălina
Specializarea: sociologie
Seria 2, grupa 4

Situația șomajului în rândul tinerilor din România

Politicile sociale au ca principal obiectiv dezvoltarea societății în general, sporind bunăstarea

individuală și socială. Prin urmare, politicile sociale apar ca rezultat al mecanismelor sociale
și politice ghidate de anumite obiective sociale și economice, dar întotdeauna reglementate de
anumite principii și valori. Politicile sociale au fost dezvoltate ca răspuns la nevoile sociale.
Liderii statelor moderne au înțeles că este datoria celor puternici să-i ajute pe cei slabi dacă
vor să aibă o societate funcțională. Dacă sărăcia crește, crește și rata criminalității, deci este
datoria liderilor si a statului să găsească soluții la această problemă.

Politicile sociale au anumite obiective și acționează ca o soluție la problemele sociale,

indiferent dacă sunt grupuri generale sau vulnerabile. Aceste politici apar ca un element de
echilibru în respectarea drepturilor sociale definite la nivel politic.

România a fost una dintre țările puternic afectate de criza economică din 2008, astfel piețele
s-au micșorat, consumul intern a scăzut și exporturile au scăzut brusc. De parcă situația
internațională profund nefavorabilă nu ar fi suficientă, măsurile puse în aplicare în 2009 au
fost greșite. Începuturile din criza a văzut România în negare. Instituțiile competente au
susținut că aceasta criza nu va afecta România și, când a devenit clar că acest lucru nu va
deveni adevărat, nu a existat o strategie unificată și niciun plan de acțiune nu a fost pregătit
pentru combaterea crizei. Ca urmare, reglementările au fost adoptate în fragmente și nu au
reușit să stimuleze piața muncii sau să prevadă incluziunea socială adecvată. În schimb,
accentul a fost pus pe asigurarea unui echilibru macroeconomic fragil la toate nivelurile.

Astăzi, șomajul este văzut ca un factor negativ în dezvoltarea îngrijirii economice în ceea ce
privește proporțiile multor țări, în special cele mai subdezvoltate și renumite din economia de
piață. Lucrarea mea își propune să prezinte asupra situația șomajului in randul tinerilor din
România, precum și asupra efectelor socio-economice pe care le determină.
Șomajul este văzut ca un element negativ al dezvoltării economice care afectează toate țările
în proporții diferite, în special cele subdezvoltate și cele în tranziție către o economie de piață
(Ciucur, Scurtu, 2010).

Există diferite moduri de estimare a șomajului și implicit diferite modalități de cuantificare a

acestuia. În termeni generali, șomajul este acea stare negativă a economiei care afectează o
parte a populației active disponibile, prin faptul că nu oamenii nu gasesc locuri de muncă.
Observăm că, dacă abordăm condițiile pieței muncii, șomajul poate fi definit ca un surplus de
ofertă de muncă comparativ cu nivelul cererii de muncă, iar șomerii pot fi considerați
incapabili să găsească un loc de muncă, formând supraaglomerarea, fiind practic un surplus de
muncă în comparație cu numărul de angajați (Hujer et al., 2009).

Șomajul este o stare negativă a populației active disponibile, care nu găsește locuri de muncă,
din cauza întreruperii relației dintre dezvoltarea economică, ca sursă a cererii de muncă și a
evoluției populației, ca sursă de aprovizionare cu forță de muncă (De Serres, Murtin, 2013).

Politica ocupării forței de muncă face parte din politica socială a unei țări, alături de pensii și
alte drepturi de securitate socială, asistență socială și politici familiale, relații de muncă,
securitate și sănătate în muncă, asigurări de sănătate, locuințe și politici de locuință, politici
educaționale, politici sociale delincvente și alte politici sociale politici. Strategia și politicile
de ocupare a forței de muncă ar trebui să se bazeze pe o serie de obiective cheie:

- Stimularea creșterii economice prin crearea de noi unități productive și, prin urmare, de noi
locuri de muncă, în special în sectoarele cheie ale economiei;

• Creșterea, într-un ritm mai ridicat, a acțiunilor de cercetare - inovație și educație, acordând
în același timp o atenție sporită personalului din aceste sectoare (salarii, venituri materiale,
condiții de documentare, relații cu alte țări etc.):

- progresul tehnologic al întreprinderilor prin aducerea lor la nivelul (strâns) de

competitivitate în țările eterice

- operarea unor schimbări mai severe în condițiile de muncă și în sistemul de muncă, astfel
încât să genereze o motivație durabilă a ofertantului de a ocupa locurile de muncă disponibile;

- formarea și susținerea unei noi clase de management capabile de afaceri competitive în

condițiile dure ale economiilor globalizate;
- Măsuri care vizează crearea și consolidarea unei clase de mijloc capabile să concureze cu
întreprinderile mari, în special cu cele legate de întreprinderile străine care își desfășoară
activitatea în România;

O sursă majoră de creare de locuri de muncă este economia rurală, unde există multe cereri de
servicii și disponibilitatea șomerilor. Studiul și evaluarea proceselor pieței muncii ca
dimensiuni, structuri și tendințe stau la baza definirii politicilor active de ocupare și protecție
socială, în funcție de diferitele părți ale acestora.

Deși tabloul general nu este foarte rău, în această lucrare am susținut că există câteva motive
importante pentru a acorda atenție evoluției pieței muncii din România, în special a populației
cu vârste cuprinse între 15 și 24 de ani. În primul rând, cu o populație totală de 20 de milioane
de oameni și 10 milioane între 15 și 65 de ani, orice schimbare pe piața muncii din România
are potențialul de a dăuna altor economii prin contagiune. Există câteva probleme particulare
care trebuie urmărite și explicate corect. De exemplu, deși rata șomajului nu este foarte mare,
numărul angajaților care primesc salarii în România este de aproximativ 4,5 milioane. (cu
mici modificări în perioada 2007-2013).

Literatura privind piața muncii din România în timpul recesiunii include mai multe lucrări,
majoritatea publicate de autori români. Într-un articol publicat în 2011 Angelescu et.al.
(Angelescu et al., 2011) arată că în România, la fel ca în multe alte țări, tinerii au fost afectați
în principal de criză. Impactul pe termen scurt al crizei asupra pieței forței de muncă a fost
determinat de sectoare grav afectate, cum ar fi construcțiile. Concluzia este că politicile ar
trebui să fie bine orientate pentru a oferi rezultate.

Prin Strategia UE pentru tineret pentru 2010-2018, Comisia Europeană recomandă statelor
membre să sprijine integrarea tinerilor pe piața muncii, precum și tranziția de la educație și
formare, șomaj sau inactivitate la piața muncii (Rezoluția Consiliului, 2009 ).

Strategia Europa 2020 își propune să creeze condițiile pentru o creștere inteligentă, durabilă și
favorabilă incluziunii. Unul dintre obiectivele strategiei este ca 75% dintre tinerii cu vârste
cuprinse între 20 și 64 de ani să fie angajați. România estimează că 70% din populația cu
vârste cuprinse între 20 și 64 de ani va fi angajată până în 2020. România a depus programul
său național de reformă 2015 și programul său de convergență 2015 pe 20 aprilie 2015.

Prin intermediul Garanției pentru tineri, statele membre trebuie să se asigure că toți tinerii cu
vârsta sub 25 de ani care sunt șomeri sau părăsesc educația formală pentru cel mult 4 luni
primesc o ofertă de muncă de bună calitate, posibilitatea de a continua educația, ucenicia sau
stagiul (Recomandarea Consiliului , 2013). România a dezvoltat un plan de implementare a
garanției pentru tineret în 2013. Conform acestui plan, România a creat măsuri pentru a
sprijini integrarea pe piața muncii, măsuri care includ 27 de centre de garantare a tinerilor.
Din 2013, România lucrează la reducerea ratei șomajului în rândul tinerilor și a reușit, dar, din
păcate, ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor rămâne o provocare (Documentul de lucru
al serviciilor Comisiei 2016). Măsurile propuse în Planul de implementare a garanției pentru
tineri și puse în aplicare pentru a sprijini mobilitatea, certificarea competențelor sau pentru a
sprijini stagiile și uceniciile nu au avut impactul și rezultatele scontate. Raportul evidențiază
dezvoltarea lentă pe care România a făcut-o pentru a stabili cooperarea între serviciul public
de ocupare a forței de muncă, serviciile sociale și de sănătate, școlile, universitățile, partenerii
sociali și părțile interesate private. O altă abordare a șomajului este Inițiativa pentru ocuparea
forței de muncă pentru tineri, care își propune să sprijine tinerii, în special cei fără locuri de
muncă, sub vârsta de 25 de ani și care trăiesc în regiuni în care șomajul în rândul tinerilor a
fost mai mare de 25%. în 2012.

România lucrează din greu pentru a reduce rata șomajului în rândul tinerilor. Situația actuală a
pieței muncii nu oferă tinerilor posibilitatea de a lucra în funcție de abilitățile și cunoștințele
lor și sunt adesea obligați să lucreze cu jumătate de normă sau să aibă locuri de muncă
temporare. România trebuie să se concentreze pe o mai bună integrare pe piața muncii și pe o
politică puternică pentru o perspectivă de creștere. În plus, România trebuie să descopere noi
abordări ale șomajului, în special una inovatoare, pentru a obține rezultate mai bune.
BIBLIOGRAFIE:

Ciucur, D. & Scurtu, M. (2010). Macroeconomie. Piteşti: Editura Independenţa Economică.

Hujer, R., Rodrigues, P. J. & Wolf, K. (2009). Estimating the macroeconomic effects of active labour
market policies using spatial econometric methods. International Journal of Manpower, 30(7), 648-
671.

De Serres, A. & Murtin, F. (2013). Do policies that Reduce Unemployment Raise its Volatility?
Evidence from OECD countries. OECD Economics Department Working Papers, 1020.

ANGELESCU, C., STANEF, M. R., CHENIC, A. S. & MANOLE, A. M. 2011. The liability of
Young Men and Women to Unemployment in the Financial Crisis.

Council Resolution of 27 November 2009 on a renewed framework for European cooperation in the
youth field, Official Journal of the European Union, (2010- 2018), 2009/C 311/01, pp. 2-6.