OBIECTIVE

 Noțiuni de electrofiziologie a inimii

 Aritmiile - definiție, tipuri, mecanism de producere
 Antiaritmice – clasificare, mecanism de acțiune,
reprezentanți
Introducere
 Cordul - pentru a funcționa eficient – contracții
secvențiale ( atrii apoi ventriculi) și sincrone
 Relaxarea – trebuie să apară între contracții
 Ritmul cardiac →
 modificări secvențiale ale potențialelor membranare
 descărcări electrice în diferite țesuturi ale inimii
 Noțiuni de electrofiziologie
Calea de conducere
normală

1. Nodul SA emite PA
→ atrii, NAV

2. NAV transmite
impulsul →fibrele
Purkinje

3. Fibrele Purkinje
transmit impulsul →
ventriculi
Noțiuni de electrofiziologie
 Distribuția inegală a ionilor intra - și extracelular →
potențial transmembranar negativ (- 90 - 50 mV) al
celulelor miocardice în repaus
 K+ intracelular > K+ extracelular,
 Na+ intracelular < Na+ extracelular

 Activitatea cardiacă electrică și apoi mecanică –

dependentă de variațiile concentrațiilor ionice de o parte și
de alta a membranei celulare
Diferențele dintre PA în celule pacemaker
vs. fibre miocardice "de lucru "
 Potențialul de acțiune în rețeaua
Purkinje
Faza 1 =
Faza 2 = platou
repolarizare
(influx de Ca2+)
inițială rapidă
(eflux rapid de K+) Faza 3 =
repolarizare
(eflux de K+)
Faza 0 =
depolarizare
rapidă (influx
de Na+)
Faza 4 = potential
membranar de
repaus

Perioadă
refractară
efectivă (PRE)
Electrograma celulară fibra
Purkinje
 Faza 4 (repaus)
 mecanic - corespunde
diastolei
 Depolarizare spontană
lentă ( ↑ progresivă a
permeabilității pentru
Na+ și Ca++;
↓ permeabilității K+)
 capabilă să declanșeze
descărcarea automată →
generarea PA
Electrograma celulară fibra
Purkinje
 Faza 0 (depolarizare
rapidă)
 Deschiderea canalelor
rapide de Na+ → influx
Na+
 Trecere rapidă a
canalelor în stare
inactivată (închiderea
porții h)→ terminarea
procesului de
depolarizare
Electrograma celulară fibra
Purkinje
 Faza 1 (repolarizare
inițială rapidă)
 Influxul Na+ în faza 0 →
deschiderea canalelor de
K+ → eflux K+

 Faza 0 + faza 1 → unde R

și S (ECG)
Electrograma celulară fibra
Purkinje
 Faza 2 a repolarizării
(de platou)
 Deschiderea canalelor de
Ca2+ → influx
 Tendință de depolarizare,
compensată prin eflux ioni
K+

 Corespunde segmentului
ST (ECG)
Electrograma celulară fibra
Purkinje
 Faza 3 a repolarizării
 Canalele de K+ rămân
deschise
 Canalele Ca2+ inactivate
 Efluxul K+ continuă și
completează repolarizarea
atingerea valorilor
potențialului de repaus

 Corespunde undei T (ECG)

Potențialul de acțiune
Faza 0 = depolarizare (influx
Faza 3 =
Ca2+)
repolarizare (eflux
de K+)

Faza 4 =
depolarizare
spontană lentă
(influx de Na+ și
Ca2+, eflux de K+)
Definiția aritmiilor
 Disfuncții în formarea și conducerea impulsului în
miocard
 Se datorează unor tulburări în:
 generarea
 frecvența impulsurilor
 regularitatea în miocard
 conducerea
Clasificarea aritmiilor
După locul de producere
Atriale

Joncționale

Ventriculare
Clasificarea aritmiilor
După frecvența cardiacă

Tahiaritmii

Bradiaritmii
Mecanismele de producere a
aritmiilor
 Generare anormală a impulsurilor:
 Automatism normal exacerbat
 Automatism ectopic
 Postdepolarizări
 Precoce

 Tardive

 Conducerea anormală a impulsurilor:

 Blocurile
 Reintrarea
 Fasciculele aberante
Tulburările de automatism
 Ritmul cardiac normal- determinat de descărcările de
impulsuri de la nivelul NSA
 Există situații – automatism la nivelul altor celule
miocardice

 Factori predispozanți:
 Excesul de catecolamine sau hormoni tiroidieni
 Leziuni ischemice
 Tulburări ale echilibrului K+
Postdepolarizarea ( depolarizarea
anormală)
 Precoce – survine în timpul repolarizării ( fazele 2-3)
 Favorizată de hipopotasemie, bradicardie sau
antiaritmice care prelungesc durata PA
 Tardivă – survine în repaus ( faza 4)
 Ischemie miocardică, descărcări adrenergice, intoxicația
digitalică
Reintrarea
 cauza cea mai frecventă
de iniţiere a aritmiilor
ectopice
 poate să se producă la
orice nivel al reţelei de
conducere
 impulsul se propagă în
miocard circular, fără să
se stingă
Antiaritmicele - istoric
 Unele medicamente – chinidina, digitalicele – utilizate
de sute ani
 Alte antiaritmice- utilizate de câteva decade
 Cercetările ultimilor ani → mecanisme de producere a
aritmiilor și mecanisme de acțiune a antiaritmicelor,
dar abordarea generală a terapiei antiaritmice rămâne
în cea mai mare parte empirică
 Studiile clinice – CAST ( Cardiac Arrhythmia
Suppression Trial) – multe antiaritmice pot crește
semnificativ mortalitatea comparativ cu placebo
Antiaritmicele
 Scop :
 Restaurarea ritmului sinusal și conducerii normale
 Prevenirea evoluției aritmiilor spre aritmii severe/letale

 Utilizate pentru:
 Scăderea vitezei de conducere
 Modificarea duratei perioadei refractare efective
 Inhibiția automatismului anormal
Antiaritmicul ideal
 Mai eficace asupra pacemaker-ului ectopic și
țesuturilor depolarizate decât asupra țesuturilor
depolarizate normal
 Reducerea mortalității
Antiaritmice – generalități
 Acționează prin modificarea fluxurilor ionice la nivelul
țesuturilor miocardice excitabile

 3 ioni cu importanță majoră: Na+, K+, Ca++

Clasificarea antiaritmicelor
 Clasificarea Vaughan-Williams
 Blocantele canalelor de Na+
 Beta blocante
 Blocantele canalelor de K+ ( prelungirea repolarizării)
 Blocantele canalelor de Ca++
+
 Adenozina
 Digitalicele
 Ivabradina
Antiaritmicele clasa I. Blocantele
canalelor de Na +
 blocarea canalelor de Na+
voltaj dependente
 interferă cu mecanismul de
poartă responsabil de
închiderea şi deschiderea
canalelor - efect de
stabilizare membranară de tip
chinidinic sau anestezic local
 timpul de disociere de locurile
de legare de la nivelul
canalelor de sodiu
 foarte lent - flecainida
 foarte rapid - lidocaina
Antiaritmicele clasa I. Blocantele
canalelor de Na +
 Blocarea canalelor de Na+ →↑
pragul pentru excitabilitate
 → necesară o depolarizare
membranară mai mare pentru a
aduce canalele de Na+ din stare
de repaus în stare activată sau
deschisă.
 blocantele canalelor de Na+ se
leagă mai rapid de canalele de
sodiu aflate în stare activă
(ambele porţi m, h deschise)
sau inactivă, la începutul
procesului de repolarizare
(poarta h închisă, m deschisă)
 Afinitatea - foarte mică pentru
canalele în stare de repaus (m
închisă, h deschisă)
Antiaritmice clasa I
 Clasificare – în funcție de efectul asupra duratei
potențialului de acțiune:
 Clasa IA
 Clasa IB
 Clasa IC
Antiaritmicele Clasa IA
 Încetinesc viteza de ↑ PA
( faza 0)
 Prelungesc repolarizarea
 ↑ durata PA
Antiaritmicele Clasa IA- exemple
• Chinidina
• primul antiaritmic utilizat

• tratamentul aritmiilor atriale și ventriculare

• ↑ perioada refractară efectivă

• Procainamida
• ↑ perioada refractară efectivă
• !!! Efecte secundare
• Disopiramida
• durată de acțiune prelungită;
• tratamentul aritmiilor ventriculare
CHINIDINA
 dextroizomerul chininei, alcaloid din scoarţa arborelui
de Cinchona

 Mecanism de acţiune
 se leagă de canalele de sodiu activate şi în stare inactivă
 Încetinește faza 0
 scade panta depolarizării lente diastolice (faza 4).
Efecte farmacologice
 inhibă aritmiile ectopice produse prin creştere anormală a
automatismului.
 eficace în aritmiile prin reintrare - transformarea blocului
unidirecţional în bloc bidirecţional, ↓ responsivităţii
membranare şi prelungirea PRE
 efect inotrop negativ
 proprietăţi M-colinolitice → tahicardie, facilitarea conducerii
atrioventriculare
 efecte α-adrenolitice moderate → hipotensiune
ECG:
• tahicardie uşoară,
• prelungirea intervalului PR,
• lărgirea QRS proporţională
cu concentraţia plasmatică
• prelungirea intervalului QT
Utilizări clinice
 antiaritmic cu spectru larg – a fost folosita in tratamentul
aritmiilor
 atriale
 atrioventriculare
 tahiaritmii ventriculare
 Indicații:
 tulburările ventriculare de ritm din sindromul Brugada și
 sindrom de QT scurt.
 bolnavii refractari la alte tratamente pentru conversia la ritm
sinusal sau prevenirea recidivelor de TPSV, FLA SI FiA
Farmacocinetică
 administrare orală, sub formă de sulfat de chinidină.
 biodisponibilitatea - bună,
 legare de proteinele plasmatice - în proporţie mai
mare (85 %) şi de hemoglobină
 metabolizare - în ficat (variaţii individuale crescute)
 se elimină urinar
 administrarea i.v. - excepţională, sub control clinic,
ECG şi TA
Reacţii adverse
 medicament cu indice terapeutic mic
 toxicitate cardiacă
 poate agrava aritmiile existente,
 poate produce torsada vârfurilor, ESV, TV, FiV, BSA, BAV, asistolie
 creşte concentraţia plasmatică şi toxicitatea digoxinei
 diaree, greaţă, vărsături
 dozele crescute - cinconism: scăderea auzului, cefalee,
tinnitus, tulburări de vedere, rar dezorientare, fenomene
psihotice
 trombocitopenie reversibilă la oprirea tratamentului
 reacţii alergice şi de intoleranţă, chiar şoc anafilactic (rar)
Contraindicații
 BAV complet
 hTA
 IC
 Intoxicație digitalică
 hipo/hiper K+
Administrare
 Oral doză de atac 200-600 mg la 6 ore
 Doza de întreținere: 200-400 mg la 8h
 Doza maximă pe zi : 2g
Interacţiuni medicamentoase
 Medicamentele inductoare enzimatice - cresc
metabolizarea chinidinei şi îi scad efectul
 ex: fenitoina, fenobarbitalul, rifampicina
 Medicamentele care produc inhibiţie enzimatică –
cresc toxicitatea
 ex: cimetidina
 Nu se asociază cu alte medicamente ce deprimă forţa
de contracţie (ex. verapamil, β-blocante)
PROCAINAMIDA
derivat de procaină (anestezic local) cu efecte similare
chinidinei.
 Farmacocinetică
 Oral, excepţional i.v (produce hipotensiune arterială)
 T1/2 este scurt, 2-3 ore
 metabolizare hepatica - prin acetilare - N-acetil-
procainamida, metabolit activ cu proprietăţi
electrofiziologice de antiaritmic din clasa III
 se elimină renal, fiind necesară ajustarea dozelor în
insuficienţa renală (T1/2 creşte la 7-8 ore)
 eliminare renală - 70 % sub formă nemodificată
Reacţii adverse
 în administrare cronică - numeroase efecte adverse
 un sindrom asemănător lupusului eritematos diseminat (lupus-like
sindrom) - în 25-30 % din cazuri, manifestat prin artralgii, febră,
erupţii cutanate, reversibil la întreruperea administrării
 doza mai mare - creşte riscul aritmiilor ventriculare, asistolie
 la nivelul sistemului nervos central: depresie, halucinaţii, psihoze

 N-acetiltransferaza – polimorfism genetic cu existenţă de

acetilatori lenţi şi rapizi.
 Efectele adverse - mai ales la acetilatorii lenţi.
 Indicaţii
 similare chinidinei
 eficace mai ales în aritmiile
ventriculare
 Tahicardie ventriculara
 Profilaxia tahicardiei ventriculare
 Extrasistole ventriculare
 Contraindicaţii
 bloc atrioventricular
 insuficienţă cardiacă
 Nu se administrează i.v. în
hipotensiune arterială
 prudenţă în astmul bronşic
DISOPIRAMIDA
 efecte similare chinidinei.
 Efectul inotrop negativ - mai accentuat decât la chinidină
 vasoconstricţie periferică
 Indicaţii
 aritmii ventriculare (extrasistole ventriculare, tahicardie
ventriculară)
 prevenirea recurențelor de fibrilație atrială paroxistică declanșate de
hiperactivitatea vagală
 Farmacocinetică
 oral, absorbţie bună,
 ½ doză nu se metabolizează, se elimină urinar nemodificată.
 Timpul de înjumătăţire - 6 ore.
 Reacţii adverse
 Contraindicaţii
 M-colinolitice
 glaucom
 xerostomie
 adenom de prostată
 retenţie urinară
 tulburări de vedere
 constipaţie
 creşterea presiunii intraoculare
 precipitarea insuficienţei
cardiace - la cei cu disfuncţie
ventriculară sistolică stângă
 aritmii, tahicardie ventriculară şi
torsada vârfurilor
Antiaritmicele Clasa IB
 Scurtează faza 3, a
repolarizării
 ↓ durata potențialului de
acțiune
 Inhibă aritmiile prin
automatism anormal
 Tratamentul aritmiilor
ventriculare
Antiaritmicele Clasa IB- exemple
 Lidocaina ( și anestezic local):
 blochează canalele de Na+ mai ales în celulele
ventriculare;
 utilă în aritmiile induse de digitalice
 Mexiletina
 derivat oral de lidocaină;
 proprietăți similare
 Fenitoina ( și proprietăți anticonvulsivante)
 asemănătoar e cu lidocaina
LIDOCAINA
 anestezic local (Xilina+), cu proprietăţi antiaritmice.
 timpul de asociere şi disociere de pe canalele de sodiu
foarte scurt
 acţionează numai când celulele miocardice sunt
depolarizate sau în tahicardie persistentă
 eficace mai ales în aritmiile ventriculare.
 lidocaina - antiaritmicul de elecţie în urgenţe pentru
tratamentul aritmiilor ventriculare.
LIDOCAINA
Efecte
 Scade faza 3 a repolarizării
 Deprima faza 0 a PA
 scade durata potenţialului de
acţiune.
 efect antiaritmic - asupra
aritmiilor produse prin
automatism anormal şi
aboleşte reintrarea
LIDOCAINA
Indicaţii
 aritmii ventriculare produse pe
fond de ischemie miocardică
(ex. în infarctul miocardic acut)
 alt substrat: tahicardie ventriculară,
extrasistole ventriculare cu
caracter de malignitate,
profilaxia recidivelor FiV
 efect redus în aritmiile atriale şi
joncţionale
 Farmacocinetică
 se administrează i.v. - primul
pasaj hepatic
 metabolizare - prin
dealkilare, in ficat
 se elimină aproape complet
prin ficat - ajustarea dozelor
în insuficienţă hepatică
LIDOCAINA
 Reacţii adverse
 neurologice – parestezii, tremor, sedare, nistagmus
(indicator precoce al toxicităţii)
 disartrie, agitaţie, confuzie, convulsii
 aritmii
 hipotensiune la doze crescute
MEXILETINA
 efecte similare lidocainei
 Nu sufera primul pasaj hepatic – eficienta in administrare
orala
 în tratamentul cronic al aritmiilor ventriculare post infarct
miocardic acut, TV, sindrom QT prelungit (ghid ESC 2015)
 600–1200 mg/zi, in 2-3 administrari
 Efecte adverse
 dependente de doza – apar frecvent la dozele terapeutice
 Neurologice – tremor, letargie, tulburari de vedere
 Utilizare – si in tratamentul durerilor cronice – neuropatia
diabetica
Antiaritmicele Clasa IC
 Încetinire marcată a fazei
0 (depolarizarea rapidă)
 Fără efect/efect minim
asupra repolarizării și
duratei PA
 ↓ conducerea în miocard
 Utilizare: aritmiile
ventriculare refractare
 !!! creșterea mortalității
globale
Antiaritmicele Clasa IC- exemple
 Flecainida
 Inhibă automatismul anormal
 ! Efect inotrop negativ → agravarea insuficienței
cardiace

 Propafenona
 Spectru îngust de aritmii
 Minimă acțiune blocantă beta și asupra canalelor de
Ca++
FLECAINIDA
 Disociază foarte lent de pe
canalele de sodiu în repaus.
 afinitate crescută pentru
canalele de Na, blocare greu
reversibila.
 scade conducerea în miocard
 nu influenţează repolarizarea
 potenţial aritmogen crescut
FLECAINIDA
Efecte
 încetineşte marcat depolarizarea sistolică (faza 0)
 scade conducerea marcat în toate ţesuturile miocardice,
 efect minim asupra duratei potenţialului de acţiune şi a
PRE
 scade automatismul
 efect inotrop negativ
FLECAINIDA
 Indicaţii  Reacţii adverse
 numai în aritmiile  ameţeli, tulburări de
ventriculare grave şi vedere, cefalee,
refractare – ESV greaţă, aritmii
 In aritmii supraventriculare maligne.
la pacientii fara anomalii
structurale cardiace
 s-a demonstrat creşterea
mortalităţii globale după
tratamentul cu această clasă
de antiaritmice
PROPAFENONA
 Structura similara propranololului

 Slaba activitate blocanta a canalului de sodiu

 spectru ingust; proprietăți electrofiziologice similare cu

cele ale Flecainidei. Incetineşte conducerea in toate
ţesuturile
PROPAFENONA
 Indicații:
 eficientă in tratamentul și profilaxia tulburărilor de ritm
supraventriculare: TPSV (pocket pill), flutter atrial, FiA.
 tulburări ventriculare de ritm (extrasistole ventriculare,
tahicardie ventriculară)
 se recomandă doar la cei fără boală structurală cardiacă
importantă (cardiopatie ischemică, insuficiență cardiacă)
 Propafenona se administrează in doză de 600-900 mg/zi
sau in cazuri speciale i.v.
 Efecte adverse – gust metalic, constipatie, agravare aritmii,
efect aritmogen
Comparație antiaritmice clasa I –efectul asupra canalelor
Na+ și PRE

Blocarea canalelor de Na+:

IC > IA > IB
Creșterea perioadei refractare efective :
IA>IC>IB
Antiaritmicele clasa II. Beta
blocantele
 Mecanism de acțiune
 2 acțiuni majore
 Blochează receptorii beta adrenergici
 Efect stabilizator de membrană (minim)- blocarea
canalelor de Na+
 → efect inotrop și cronotrop negativ
 → prelungesc conducerea AV
 → ↓ faza 4 depolarizării (supresia automatismului ectopic)
Antiaritmicele clasa II. Beta
blocantele
Utilizări
 Aritmii induse de activitatea simpatică crescută (stress)
 Fibrilație atrială, flutter atrial
 Tahicardie nodală reintrantă
 ↓ mortalitatea postinfarct miocardic acut
 Protecție împotriva morții subite coronariene
Antiaritmicele clasa II. Beta
blocantele
 Propranolol
 Acțiune beta blocantă + stabilizatoare de membrană
 ↓ rata descărcărilor din nodul SA și focare ectopice
 Metoprolol
 Nadolol
 Atenolol
 Acebutolol Efecte similare
 Pindolol
 Sotalol
 Timolol
 Esmolol
Antiaritmicele clasa III. Blocantele
canalelor de K +
 Descoperite ca urmare a
deceselor provocate de
blocantele canalelor de Na+
 Prelungesc faza 3 a
repolarizării, fără alterarea
fazei 0 sau a potențialului
membranar de repaus
 Prelungesc durata PA și a
PRE
 Mecanism de acțiune –
incert/ complex ( blocante
can K+)
Antiaritmicele clasa III. Blocantele
canalelor de K Reprezentanți
+.
 Amiodarona – prelungește PA prin micșorarea efluxului
de K+ , dar are și alte acțiuni caracteristice altor clase de
antiaritmice
 Dronedarona : moleculă non-iodată; alternativă a
amiodaronei
 Ibutilida – ↓ intrarea ionilor de Na+ asociat cu ↓ influxului
de K+
 Dofetilida – prelungește PA prin întârzierea efluxului de
K+; fără alte efecte
 Sotalolul – beta blocant
Antiaritmicele clasa III. Blocantele
canalelor de K +

Utilizări
 Aritmii ventriculare (fibrilație ventriculară sau
tahicardie ventriculară)
 Tahicardie supraventriculară

 !!! Amiodarona- precauție ! - efecte secundare !

Ibutilida
Prelungeste durata potentialului de actiune
 Se adm pt conversia imediata la ritm sinusal a
fibrilatiei atriale sau a flutterului atrial
 Eficacitate mai mare in conversia flutterului atrial decat
a fibrilatiei atriale
 Toxicitatea majora- torsada varfurilor
 Se adm parenteral – eliminare rapida
Dofetilida
- mentinerea ritmului sinusal dupa Fia;
- RA: torsada varfurilor
- Monitorizare cardiaca continua
SOTALOLUL
 Efecte
 blochează curentul de K+ în timpul repolarizării.
 scăderea mortalităţii post infarct miocardic acut
caracteristică beta blocantelor
 Prelungeşte repolarizarea şi durata PA si PRE
 efect antifibrilaţie - în miocardul ischemic
 Indicaţii
 Reacţii adverse:
 profilaxia tulburărilor de ritm
supraventriculare (TPSV,  reduse
Flutter atrial, FiA) in cazul in
care alte medicamente sunt  prelungeşte intervalul
contraindicate sau ineficiente QT, torsada vârfurilor
 aritmii post infarct miocardic
(indicație pusă sub semnul
intrebării de unele trialuri)
 tratamentul extrasistolelor
ventriculare, profilaxia
tahicardiei ventriculare
(medicament de linia 2 sau 3)
 cardiomiopatie aritmogenă
ventriculară dreaptă
AMIODARONA
 compus iodat
 efecte antiaritmice complexe caracteristice si altor
antiaritmice
 Efectul dominant - prelungirea duratei PRE,
încetinirea vitezei depolarizării sistolice (Vo).
 efecte antianginoase - prin mecanism necunoscut
(vasodilataţia coronarelor şi scăderea consumului de
oxigen miocardic ?)
Indicații
 antiaritmic cu spectru larg
 Tahiaritmii supraventriculare şi ventriculare refractare
 tahicardie paroxistică supraventriculară, flutter atrial,
FiA. In ultimele 2 situații este utilă și pentru controlul
alurii ventriculare. Este cel mai eficient antiaritmic in
menținerea ritmului sinusal postcardioversie, indicată și
in tahicardiile din sindromul de preexcitație.
 extrasistolie ventriculară cu caractere maligne,
tahicardie ventriculară, inclusiv din sindroame
coronariene acute
 profilaxia fibrilației ventriculare după resuscitare
Farmacocinetică
 absorbţie incompletă după administrare orală - metabolizată în
mucoasa intestinală
 i.v. - efect maxim în 15 minute, se menţine aproximativ 4 ore
 timp de înjumătăţire - foarte lung (câteva săptămâni)
 efectul maxim - după aproximativ 6 săptămâni de la începerea
tratamentului,
 durata efectului - lungă,
 debut lent la administrare orală.
 metabolizare hepatică - metaboliţi activi
 eliminare prin scaun
 Reacţii adverse
 toxicitate crescută
 tratament cronic - aproximativ
jumătate din pacienţi sunt
nevoiţi să întrerupă tratamentul
 fibroză pulmonară
interstiţială
 bradicardie marcată mai ales
la vârstnici
 intoleranţă gastrointestinală,
constipaţie
 tremor, ataxie, ameţeli
 hipo/hipertiroidism, alterarea
funcţiei şi a testelor tiroidiene
 fotosensibilitate
 neuropatie
 slăbiciune musculară
 colorarea pielii în gri-albăstrui -
acumulare I în tegumente
 depozite corneene şi tulburări
de vedere
 administrare i.v. - hipotensiune
arterială, căldură, sudoraţie
Mod de administrare
Oral
 Doza de încărcare - 600
mg/zi (3 comprimate pe zi)
timp de o săptămână, apoi 2
comprimate pe zi încă o
săptămână, se continuă cu 1
comprimat pe zi.
 Doza de întreţinere este de
200 – 400 mg/zi.
cale i.v.
 incarcare- perfuzie 300 mg în
250 ml glucoză 5% timp de 2
ore, apoi încă 900 mg în
perfuzie timp de 24 h.
 Se continuă cu 1 cpr./zi oral
sub controlul funcţiei
pulmonare, tiroidiene şi
verificarea tabloului sanguin.
 Contraindicaţii  Interacţiuni
 bradicardie sinusală  creşterea concentraţiei
 i.v. hipotensiune plasmatice a altor
 bloc atrioventricular
antiaritmice şi a digoxinei
 boli tiroidiene
 gravide
 Dronedarona
 Similara cu amiodarona
 Blocant al mai multor tipuri de canale ionice (diferite canale de
potasiu), canal de sodiu si canale L de calciu
 Efect antiadrenergic mai puternic decat al amiodaronei
 Reactii adverse
 diaree, greturi, varsaturi, dureri abdominale, ameteli
 Prelungirea intervalului QT – dependent de doza
 Inhibitor al of CYP3A, CYP2D6 si P-glycoprotein
Antiaritmicele clasa IV. Blocantele
canalelor de Ca ++

 ↓ influxul Ca++ →
↓ vitezei depolarizării
lente diastolice (faza 4)
 ↓ conducerea în țesuturile
dependente de influxul de
Ca++ (NAV)
Antiaritmicele clasa IV. Blocantele
canalelor de Ca ++

Mecanism de acțiune
 Se leagă numai de canalele depolarizate (deschise) →
previn repolarizarea
 → acționează numai în caz de aritmie (canalele de
Ca++ sunt depolarizate); ritm normal: majoritatea
canalelor Ca++ sunt în repaus
 Prelungesc PRE a NAV → ↓ conducerea impulsurilor
de la atrii la ventriculi
Antiaritmicele clasa IV. Blocantele
canalelor de Ca ++

Reprezentați:
 Verapamil Acțiune asupra cordului

 Diltiazem

 Dihidropiridinele – acțiune predominant asupra

vaselor
Antiaritmicele clasa IV. Blocantele
canalelor de Ca ++

Utilizări
 Mai eficace în tratamentul aritmiilor atriale decât în
cel al aritmiilor ventriculare
 Tratament de elecție al TPSV
 Fibrilație atrială, flutter atrial pt reducerea alurii
ventriculare
 nu se indică in TPSV prin reintrare din sindromul WPW
(crește conducerea căii accesorii)
VERAPAMIL
 aparţine clasei fenilalchilaminelor
 Efectul predominant - asupra cordului, asupra vaselor- mai puţin
exprimate
 blochează în primul rând canalele de calciu voltaj dependente
- reducerea influxului de Ca++ care declanşează contracţia
miocardului
 se leagă numai de canalele activate, deschise
 mai eficiente în condiţii de tahicardie
 Încetinesc conducerea şi prelungesc perioada refractară efectivă
în NAV
 in urgenţe se administrează i.v. 5 mg lent apoi incă 5 mg după
10 minute. Per os dozele sunt de 120-360 mg / 24 h.
 Farmacocinetică
 absorbtie redusa după
administrare orală –
fenomenul primului pasaj
 metabolizare extensivă în
ficat - atenţie în IH
 legare 90 % de albuminele
plasmatice
 timp de înjumătăţire 4 ore
 Contraindicaţii
 − Insuficienţă cardiacă
 − Bloc atrioventricular de
gradul II sau III
 − Hipotensiune arterială
 − Sindrom WPW
 Nu se asociază cu beta
blocante - se scade doza de
beta blocante la jumătate
 Creşte riscul toxicităţii
digitalice
 GALOPAMILUL - aproximativ asemănător

 DILTIAZEMUL
 asemănător, deprimă cordul mai puţin
 TPSV- i.v.
Alte antiaritmice. Digoxina
 scurtează perioada refractară efectivă în miocardul
atrial şi ventricular - prelungeste PRE şi scade
conducerea în fibrele Purkinje.
 Indicaţii - tahiaritmii supraventriculare.
 Reacţii adverse
 extrasistole ventriculare în doze mai mari
(bigeminism),
 tahicardie ventriculară şi fibrilaţie ventriculară - se
tratează cu fenitoină i.v. sau lidocaina
Alte antiaritmice
Adenozina
 Nucleozid natural
 La doze↑:
 scade viteza de conducere
 crește PRE
 scade automatismul în NAV

 Indicații: - medicament de elecție în TPSV (i.v.)

- de elecție în TPSV la gravide
Atenție ! Risc de asistolie !!!
Alte antiaritmice
Ivabradina
 medicament care scade exclusiv frecvenţa cardiacă
 acţionează prin inhibarea selectivă şi specifică a curentului
If de pacemaker cardiac ce controlează depolarizarea
diastolică spontană în nodul sinusal şi reglează frecvenţa
cardiacă.
 efectele cardiace sunt specifice nodului sinusal,
 fără efecte asupra timpului de conducere intraatrială, atrio-
ventriculară sau intraventriculară sau asupra contractilităţii
miocardice sau a repolarizării ventriculare
Alte antiaritmice
 Ivabradina
 Indicații: angina pectorală cronică stabilă la adulţi cu boală
coronariană şi ritm sinusal normal.
 - la adulţi care au intoleranţă sau contraindicaţie la beta-blocante
 - în asociere cu beta-blocante la pacienţi insuficient controlaţi cu o doză
optimă de beta-blocant şi a căror frecvenţă cardiacă este > 60 bpm.
 Tratamentul insuficienţei cardiace cronice
 Ivabradina este indicată în insuficienţa cardiacă cronică clasa II-IV
NYHA cu disfuncţie sistolică, la pacienţi în ritm sinusal şi a căror
frecvenţă cardiacă este ≥ 75bpm, în asociere cu terapia standard
incluzând beta-blocante sau atunci când tratamentul cu beta-blocante
este contraindicat sau nu este tolerat
 SULFAT DE MAGNEZIU
 Se administrează i.v. lent 1-2 g, respectiv 1,5 ml din soluţie 10%.
 Mecanismul de acţiune este necunoscut.
 Administrarea sărurilor de Mg pe cale orală cronic nu a dovedit in studii
clinice acţiune antiaritmică directă, dar poate fi utilizat in torsada varfurilor
din sindromul de QT lung ca medicație adjuvantă.
 Indicaţii
 adjuvant in aritmiile din intoxicaţia digitalică şi in prevenirea fibrilaţiei
ventriculare.
 recurenţa de torsada varfurilor
 Reacţii adverse: congestie, căldură, sudoraţie
 RANOLAZINA
 Este un antianginos care are și efecte metabolice și
antiaritmice prin influențarea mai multor curente
ionice, fiind util mai ales in tulburările
supraventriculare de ritm.
 VERNAKALANT
 eficient in aritmiile atriale, acționand pe mai multe
canale ionice atriale, dar nu și ventriculare.
 recomandat in conversia fibrilației atriale paroxistice la
ritm sinusal, sub forma injectabilă in doza de 3 mg/kg
i.v. in 10 min, urmat după o pauză de 15 minute de o a
doua doză de 2 mg/kg i.v. in 10 min.
 CLORURA DE CALCIU: indicată in tahicardia
ventriculară datorită hiperpotasemiei
 ATROPINA: indicată in bradicardie sinusală.
 ADRENALINA: indicată in stop cardiac
 ISOPRENALINA: utilă in blocul atrioventricular.
 Sartanii și IECA sunt indicați pentru prevenția unor noi
episoade de fibrilație atrială la pacienții cu insuficiență
cardiacă, HTA, hipertrofie ventriculară stangă
Antiaritmicele
 Utilizarea lor – provocare
 Problemă majoră: potențialul aritmogen
 Ex: tratamentul unei tahicardii poate declanșa aritmii
ventriculare fatale
 Vigilență:
 Doza
 Determinarea concentrațiilor plasmatice
 Urmărirea pacientului tratat cu medicație antiaritmică
VĂ MULȚUMESC!