Tema lucrare practica/ curs 2

Matei Iulia-Maria, G15, Seria 2

1. Conform teoriei biologice a anxietatii, la pacientii care sufera de anxietate pot aparea abateri de
la normal, precum:
- Productia de serotonina pentru a regla starile emotionale este insuficienta
- Serotonina nu se transmite cat de usor ar trebui la nivelul neuronilor (in sinapse), rezultand
in cantitati reduse de serotonina in fantele sinaptice
- Cantitati scazute de serotonina afecteaza sinteza altor hormoni si neurotransmitatori
(precum norepinefrina)
- Hipocampul si amigdala cerebrala pot avea dimensiuni reduse
2. Conform teoriei biologice a anxietatii, o directive terapeutica vizand pacientii cu anxietate ar fi
administrarea de serotonina pentru a-I creste concentratia in sistemul nervos, administrarea de
anxiolitice cu acelasi rol.
3. Thorndike afirma ca procesul de invatare este influentat cel mai mult de consecintele actiunii
unui individ, iar, in cazul in care aceste actiuni au urmari negative, ele nu vor fi repetate, ba chiar
evitate. Watson sugereaza, prin experimental sau care incalca reguli etice, ca emotiile puternice
pot fi invatate prin conditionare, apoi generalizate, manifestandu-se in alte situatii similare.
Astfel, micutului Albert i-a fost distorsionata perceptia asupra realitatii, fiind invatat sa se teama
de un soricel care initial ii genera reactii placute, cat si de animale, sau chiar obiecte ce nu
prezentau un pericol real, insa ii aduceau aminte de soarecele asociat unui stimul auditiv
deranjant. Pe deasupra, in momentul in care copilul se ferea de soarece, era recompensat,
inducandu-se si intarindu-se asocierea soarece= pericol. Astfel se justifica legatura dintre
antecedente, comportament si consecinte.
4. M-a indignat modul in care experimental “micul Albert” s-a desfasurat. Folosirea unui copil de 8
luni ca subiect mi se pare o abordare flagrant gresita, mai ales pentru a demonstra ce a vrut
acest experiment sa demonstreze. Pe langa faptul ca un copil de 8 luni nu isi poate da
consimtamantul, nu are o capacitate de abstractizare dezvoltata cat sa vada evenimentele la
care este supus drept “incercari”, un joc de “prefacere”, ci le percepe ca pe o realitate puternic
impactanta, greu de gestionat. Mi se pare lipsit de umanitate sa fie invatat un copil in mod
deliberat si constient de un cercetator sa se teama de elemente inofensive, de care probabil se
va lovi in cresterea lui, frici pe care va trebui sa le depaseasca, si nu consider ca putem estima
cat de mult, sau putin vor impacta aceste frici personalitatea copilului, insa e un risc prea mare
de asumat, din punctul meu de vedere. Si inutil de asumat.