Sunteți pe pagina 1din 113

UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA

FACULTATEA DE AGRONOMIE
SPECIALIZAREA AGROTURISM

PROIECT (STUDIU)
PENTRU VALORIFICAREA POTENŢIALULUI TURISTIC AL
JUDEŢULUI MARAMUREŞ
PROPUNERI DE DEZVOLTARE ŞI AMENAJARE TURISTICĂ

PROFESOR COORDONATOR,

ABSOLVENT,

CRAIOVA
2016
UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA
FACULTATEA DE AGRONOMIE
SPECIALIZAREA AGROTURISM

MODALITĂŢI DE VALORIFICARE A
JUDEŢULUI MARAMUREŞ PRIN PRISMA
TURISMULUI RURAL ŞI A AGROTURISMULUI

PROFESOR COORDONATOR,

ABSOLVENT,

CRAIOVA
2016

PROIECT (STUDIU)
PENTRU VALORIFICAREA POTENŢIALULUI TURISTIC AL
JUDEŢULUI MARAMUREŞ

PROPUNERI DE DEZVOLTARE ŞI AMENAJARE TURISTICĂ


I. Consideraţii geografice generale
1.1. Aşezarea geografică (forme de relief major, administrativ, alte detalii legate de distanţe faţă
de anumite obiective, oraşe, puncte de frontieră etc.) )(hartă).
Judeţul Maramureş1
STEMĂ Maramureș (România)
Poziția geografică

Coordonate:  47°40′22″N 24°00′18″E
Ţară  România
Regiune Nord-Vest
Reşedinţă Baia Mare
Componenţă Municipii
Oraşe
Comune
Guvernare
Preşedintele Consiliului Judeţean Maramureş Zamfir Ciceu (PC)
Prefect Anton Rohian
Suprafaţă
Total 6.304 km2
Populaţie (în urma Recensământului General al Populaţiei şi Locuinţelor din anul 2011)
Total 461290 locuitori
Densitatea populaţiei 73,2 locuitori/km2
Locul după populaţie 16
Prefix telefonic 062
Indicativ autovehicule MM
Sursa:  http://www.cjmaramures.ro/
Maramureș (în maghiară Máramaros megye, în ucraineană Мараморо́щина, în germană Kreis
Marmarosch) este un județ format din teritorii ale regiunilor istorice Maramureș, Ardeal și Crișana
(respectiv Partium), situat în nord-vestul României. A fost înființat în anul 1968 prin reorganizarea
teritorială a Regiunii Maramureș (din raioanele Șomcuta Mare, Baia Mare, Sighet, Lăpuș și Vișeu). Cea
mai mare parte a teritoriului județului de azi a făcut parte mai devreme din Județul Maramureș (interbelic),
respectiv din Comitatul Maramureș (antebelic). Din punct de vedere al culturii tradiționale, actualul județ
este alcătuit din patru zone (etno-folcorice) distincte: Țara Chioarului, Țara Lăpușului, Țara
Maramureșului (jumătatea de nord-est a Maramureșului Istoric) și Țara Codrului (partea de sud-vest), la

1
https://ro.wikipedia.org/wiki/Jude%C8%9Bul_Maramure%C8%99
care se adaugă Zona Metropolitană Baia Mare. Reședința și centrul cultural, educațional și economic a
județului este municipiul Baia Mare.
Scurt istoric
Judeţul Maramureş a fost constituit oarecum artificial în anul 1968 prin alăturarea administrativ-
teritorială a unor teritorii ce aparţineau fostelor "ţări" maramureşene: Ţara Maramureşului, Ţara Chioarului,
Ţara Lăpuşului, Ţara Codrului şi zona Băii Mari. Acestea reprezintă forme arhaice de organizare de tipul
cnezatelor şi voievodatelor de sat şi vale, caracteristice zonei. În plus, vechile ţări sunt împărţite în mai multe
zone etno-culturale, recunoscute ca "văi": Valea Izei, Valea Vişeului, Valea Cosăului sau Valea Marei,
denumire care nu se referă la realităţi de ordin hidro-geografic, ci mai degrabă la grupări teritoriale de sate
situate în bazine hidrografice omonime, dar ale căror nume nu derivă din hidronim, ci sunt o prescurtare a
termenului vechi "Cnezatul văii...".
Actualul judeţ Maramureş are o istorie străveche, existenţa umană fiind evidenţiată pe parcursul
tuturor perioadelor istorice. Atestarea documentară datează din anul 1199 când se consemnează
desfăşurarea unei vânători în pădurile Maramureşului la care participa şi regele maghiar Emeric. Dintre
cnezatele şi voievodate româneşti din perioada respectivă amintim cnezatul Cuhea al Bogdăneştilor,
cnezatul Mara sau cnezatul Cosăului. Evoluţia acestora a fost întreruptă de cucerirea maghiară, rezistenţa în
faţa acesteia fiind atestată documentar cel mai sugestiv în cazul lui Bogdan de Cuhea, numit în documentele
maghiare ale anilor 1342-1343 "fost voievod" şi "infidel", care a trecut munţii în anul 1359 şi a contribuit la
formarea statului medieval Moldova.

 "Ţara Maramureşului" se remarcă după cucerirea maghiară şi introducerea instituţiilor


medievale specifice, inclusiv a comitatului, prin continuarea existenţei unei autonomii locale în
care rolul nobilimii româneşti este bine documentat. Regii Ungariei au garantat românilor de aici
dreptul de a-şi alege singuri voievozii şi de a fi judecaţi după "dreptul valah", ultima atestare
documentară în această privinţă datând din anul 1383.
În vremea lui Matei Corvin, legăturile dintre regalitatea maghiară şi nobilimea
maramureşeană au fost strânse, regele recrutând din rândul maramureşenilor ostaşi pentru garda
sa. În aceeaşi perioadă, regele a acordat multor maramureşeni titlul de "baron liber", ceea ce
însemna că respectivii erau supuşi doar regelui.
Un moment important l-a constituit Unirea realizată de Mihai Viteazul (1599-1600), când
o mare parte a zonei Maramureşului, inclusiv Cetatea Chioarului, a intrat în stăpânirea sa. Din
anul 1688, însă, Maramureşul a devenit parte a Imperiului austriac, odată cu Transilvania.
În ceea ce priveşte istoria socială, amintim legendele privind faptele haiducilor lui
Grigore Pintea Viteazul, ucis la porţile oraşului Baia Mare în 12 august 1703, dar care a rămas
până astăzi prezent în tradiţia locală.

  Intrarea Maramureşului în modernitate s-a făcut târziu, în mare parte din cauza condiţiilor
de relief şi de izolare faţă de restul ţării. Aflat la periferia rutelor modernităţii, în perioada
Imperiului Habsburgic şi a Imperiului austro-ungar, Maramureşul şi-a păstrat specificul. În
lumea urbană a mineritului, sub stăpânirea austriacă, au existat categorii etnice extrem de diferite
(austrieci, slovaci, cehi, maghiari), aduse din diferite zone ale imperiului, pentru a exploata
zăcăminte neferoase bogate ale regiunii. Locuitorii regiunii au participat la momente precum
revoluţia de la 1848-1849 sau la mişcarea naţională a românilor de la sfârşitul secolului al XIX-
lea şi începutul secolului al XX-lea.
Vasile Lucaciu, supranumit "Leul de la Şişeşti", şi George Pop de Băseşti sunt doi dintre
reprezentanţii remarcabili ai elitei româneşti care au pregătit, prin demersurile lor, actul Unirii de
la 1 decembrie 1918, în urma căruia Transilvania, Banatul, Crişana şi o parte a Maramureşului s-
a unit cu România.
Deşi s-a solicitat unirea cu România a întregului Maramureş, în final s-a obţinut stabilirea
graniţei nordice pe râul Tisa, partea nordică a Maramureşului (două treimi din suprafaţa
comitatului) fiind atribuită Cehoslovaciei.
Chiar şi după 1918, Maramureşul s-a aflat relativ izolat faţă de restul ţării. Semnificativ
în acest sens este faptul că singura legătură feroviară cu România se făcea de la Sighetu
Marmaţiei prin fosta Cehoslovacie, apoi prin Halmeu şi Satu Mare. Cordonul montan, greu
accesibil, a menţinut o structură ţărănească extrem de puternic legată de agricultura de
subzistenţă, caracteristică satului carpatic de tip agro-pastoral.
Judeţul Maramureş interbelic cuprindea doar o treime (partea de la sud de râul Tisa) din
fostul comitat cu aceeaşi denumire, reşedinţa fiind la Sighet, în timp ce zona de la sudul lanţului
muntos Gutâi, inclusiv oraşul Baia Mare, intra în componenţa judeţului Satu Mare.

 Organizarea administrativă a României din anul 1950, după model sovietic, a impus
regiunile în locul judeţelor, regiunea Baia Mare, denumită ulterior Maramureş, incluzând atât
teritorii din actualul judeţ Maramureş, cât şi din judeţele Satu Mare şi Sălaj. Specificitatea
Maramureşului s-a păstrat o anumită perioadă, cu variaţii locale şi în perioada comunistă. Chiar
dacă relieful nu era unul propice agriculturii, în unele localităţi maramureşene s-a impus
colectivizarea, spărgându-se astfel autarhiile locale şi destructurându-se vechea ţărănime. Pe de
altă parte, dezvoltarea marilor exploatări miniere din depresiunea Maramureşului a produs alte
transformări marcante ale structurilor sociale.
După revenirea la formula tradiţională a judeţelor (1968) s-a constituit judeţul Maramureş în
structura organizatorică existentă şi în prezent, prin includerea în perimetrul său a localităţilor din
depresiunile Maramureş, Baia Mare, Lăpuş şi Chioar, precum şi a unora de pe văile Someşului şi
Sălajului. Astfel, termenul "Maramureş" a început să definească o altă realitate administrativă decât
până atunci. Reşedinţa judeţului a devenit municipiul Baia Mare, oraş atestat documentar în anul 1329
şi care a avut o evoluţie spectaculoasă, atât din punct de vedere demografic (de la 14.000 de locuitori în
anul 1930 la aproximativ 140.000 astăzi), cât şi economic, fiind un centru urban important în această
parte a ţării, cu o dezvoltare dinamică specifică.
Județul Maramureș este o unitate administrativă care s-a constituit după Marea Unire din
1918 când partea de Sud a Țării Maramureșului a intrat în componența României. În perioada
interbelică Județul Maramureș (interbelic) cuprindea numai partea de Nord-Est, de peste Munții
Gutâi, a actualului județ, iar reședința a fost orașul Sighet. Județul avea în 1930 o populație de
161.575 de locuitori, dintre care 57,7% români, 20,9% evrei, 11,9% ruteni, 6,9% maghiari, 2%
germani ș.a. Celelalte părți care compun acum Județul Maramureș, inclusiv orașul Baia Mare, au
făcut parte din județul Satu-Mare (interbelic).
După Al Doilea Război Mondial limitele administrative ale județului au fost modificate
pentru a cuprinde și regiunile menționate mai sus: Țara Chioarului, Țara Lăpușului și o parte din
Țara Codrului, rezultând actualul județ Maramureș. El este continuatorul voievodatului
Maramureșului, al comitatului Maramureș și al județului Maramureș (interbelic).
Conform informaţiilor istorice, cele mai vechi dovezi ale locuirii umane pe aceste
meleaguri datează încă din paleolitic, aşa cum atestă descoperirile făcute la Buşag, Seini sau
Oarta de sus. Inventarele arheologice ce corespund epocilor bronzului şi a fierului se înmulţesc,
aşa cum arată săpăturile efectuate la Târgu Lăpuş, Bârsana, Bicaz, Prislop sau Sighet, să le
amintim pe cele mai reprezentative. După cucerirea romană, teritoriul Maramureşului este locuit
cu preponderenţă de dacii liberi, dar se constată legături economice cu provincia romană,
activităţi confirmate de săpăturile arheologice care au scos la lumina monezi şi preţioase obiecte
de ceramică. Exploatările miniere din zonă datează încă din antichitate, activitate ce a stat la baza
dezvoltării ulterioare a oraşelor Baia Borşa, Cavnic sau Baia Sprie.
Debutul evului mediu îi găseşte pe localnicii din zona Maramureşului organizaţi în obşti săteşti,
transformate ulterior în cnezate ce au culminat cu formarea Voievodatului Maramureşului.
Prima menţionare istorică a zonei în documente apare într-o diplomă datată 1199, prin
care Regele Emeric I îi face o donaţie comitelui Laurenţiu, drept mulţumire pentru că îl salvase
în timpul unei expediţii vânătoreşti în Maramureş. Expansiunea maghiară asupra acestui areal
geografic este evidentă la sfârşitul secolului XIV, când Voievodatul Maramureşului este
transformat în comitat al imperiul maghiar. Istoria a păstrat pentru posteritate încă vie amintirea
actelor de vitejie ale lui Bogdan din Cuhea, împotriva expansiunii maghiare, şi trecerea acestuia
peste munţi şi întemeierea statului moldovean.
Provincie aparent „închisă în sine” prin coordonatele sale geografice, depozitară a unei
civilizaţii româneşti tradiţionale, dar şi loc de interferenţe etnice, Maramureşul a jucat un rol
important în ansamblul istoriei româneşti şi nu numai.
Constituit din o parte a fostelor „ţări” ale Maramureşului, Chioarului, Lăpuşului şi
Codrului, actualul judeţ Maramureş are o istorie străveche, aşa cum au dovedit-o cercetările
arheologice care au scos la iveală urme ale prezenţei omului pe aceste meleaguri încă din
paleolitic, existenţa umană fiind evidenţiată pe parcursul tuturor perioadelor istorice.
Atestat documentar în anul 1199 (când se consemnează desfăşurarea unei vânători în
pădurile Maramureşului la care participa şi regele maghiar Emeric), Maramureşul a fost
caracterizat, din punct de vedere al organizării politico-administrative, de cnezate şi voievodate
româneşti (cnezatul Cuhea al Bogdăneştilor, cnezatul Mara, cel al Cosăului etc) a căror evoluţie
a fost întreruptă de cucerirea maghiară, rezistenţa în faţa acestei ofensive fiind atestată
documentar cel mai sugestiv în cazul lui Bogdan de Cuhea, numit în documentele maghiare ale
anilor 1342-1343 „fost voievod” şi „infidel”. De altfel, acelaşi Bogdan trece munţii în anul 1359
şi contribuie la formarea statului medieval Moldova, având, de atunci, un loc aparte în tradiţia
istorică românească.
„Ţara Maramureşului” (termen întâlnit pentru prima dată într-un document din anul
1299) se remarcă după cucerirea maghiară şi introducerea instituţiilor medievale specifice,
inclusiv a comitatului, prin continuarea existenţei unei autonomii locale în care rolul nobilimii
româneşti, inclusiv în planul spiritualităţii, este bine documentat.
Astfel, în anul 1391, mănăstirii de la Peri îi este conferit statutul de stavropighie, iar
egumenului de acolo prerogative cvasi-episcopale, la Peri realizându-se şi traducerea unor cărţi
religioase în limba română.
În secolele următoare, Maramureşul, Chioarul sau Lăpuşul au aparţinut alternativ, din
punct de vedere administrativ, fie de principatul Transilvaniei, fie de Ungaria, un moment
important constituindu-l Unirea lui Mihai Viteazu (1599-1600), când o mare parte a zonei,
inclusiv Cetatea Chioarului, a intrat în stăpânirea sa.
Istoria politică nu poate să nu consemneze participarea cetăţenilor din zonă la momente
precum revoluţia de la 1848-1849 sau la mişcarea naţională a românilor de la sfârşitul secolului
XIX şi începutul secolului XX. Vasile Lucaciu, supranumit „Leul de la Şişeşti” sau George Pop
de Băseşti sunt doi dintre reprezentanţii remarcabili ai elitei româneşti care au pregătit, prin
demersurile lor, actul Unirii de la 1918, în urma căruia Transilvania, Banatul, Crişana şi o parte a
Maramureşului s-a unit cu România.
Judeţul Maramureş interbelic cuprindea doar o treime (partea de la sud de râul Tisa) din
fostul comitat cu aceeaşi denumire, reşedinţa fiind la Sighet, în timp ce zona de la sudul lanţului
muntos Gutâi, inclusiv oraşul Baia Mare, intrau în componenţa judeţului Satu Mare.
Organizarea administrativă a României din anul 1950, după model sovietic, a impus
regiunile în locul judeţelor, regiunea Baia Mare, ulterior Maramureş, incluzând atât teritorii din
actualul judeţ Maramureş, cât şi din judeţele Satu Mare şi Sălaj.
După revenirea la formula tradiţională a judeţelor (1968) s-a constituit judeţul Maramureş
în structura organizatorică existentă şi în prezent, prin includerea în perimetrul său a localităţilor
din depresiunile Maramureş, Baia Mare, Lăpuş şi Chioar, precum şi a câtorva de pe văile
Someşului şi Sălajului.
Astfel, termenul „Maramureş” începe să definească o altă realitate administrativă decât
până atunci.
Reşedinţa judeţului a devenit municipiul Baia Mare, oraş atestat documentar în anul 1329
şi care a avut o evoluţie spectaculoasă, atât din punct de vedere demografic (de la 14.000 de
locuitori în anul 1930 la aproximativ 140.000 astăzi), cât şi economic, fiind un centru urban
important în această parte a ţării, cu o dezvoltare dinamică specifică.
Dacă până în 1989 industria minieră, chimică şi metalurgică au avut ponderea cea mai
însemnată în economia judeţului, astăzi, activităţile tradiţionale ale zonei au fost treptat înlocuite
sau completate de cele derivând din mediul concurenţial oferit de sistemul politic democratic şi
de integrarea României în Uniunea Europeană.

Harta judeţului Maramureş2

2
http://pe-harta.ro/maramures/
ORGANIZAREA ADMINISTRATIV-TERITORIALĂ: 2 MUNICIPII (BAIA MARE ŞI
SIGHETUL MARMAŢIEI), 11 ORAŞE (BORŞA, VIŞEU DE SUS, BAIA SPRIE, TÂRGU
LĂPUŞ, CAVNIC, SIENI, DRAGOMIREŞTI, SĂLIŞTEA DE SUS, TĂUŢII-MĂGHERĂUŞ,
ŞOMCUŢA MARE, ULMENI) ŞI 63 DE COMUNE.

LOCALITATI REPREZENTATIVE:
 Municipiul Baia Mare
 Municipiul Sighetu Marmaţiei
 Oraşul Borşa
 Oraşul Valea Vişeului
 Oraşul Ulmeni
 Oraşul Tăuţii Măgherăuş
 Oraşul Târgu Lăpuş
 Oraşul Şomcuta Mare
 Oraşul Baia Sprie
 Oraşul Seini
 Oraşul Săliştea de Sus
 Oraşul Dragomireşti
 Oraşul Cavnic
 Oraşul Vişeu de Sus
Localizarea şi harta regiunii Maramureş3

3
http://www.infotour.ro/ghid-turistic/romania/regiune-maramures/
Situat în extremitatea nord-vestică a României, judeţul Maramureş se învecinează la vest
cu judeţul Satu Mare, la sud cu judeţele Sălaj, Cluj şi Bistriţa-Năsăd, în timp ce graniţa de est o
împarte cu judeţul Suceava, iar pe cea din nord cu statul ucrainean. Cu o surpafaţă de 6.400 km 2,
ocupat de 550.000 de locuitori, judeţul Maramureş este una dintre primele destinaţii turistice ale
României, datorită peisajelor încântătoare, completate de ospitalitatea localnicilor şi frumuseţea
datinilor şi obiceiurilor. Dacă v-aţi hotărât să vă petreceţi vacanţa în această parte a ţării, e bine
de ştiut că municipiul Baia Mare este capitala de judeţ, oraş situat la poalele Munţilor Gutâi, pe
malul râului Sasar. Alte aşezări importante din componenţa judeţului sunt Baia Sprie, Târgu
Lăpuş, Borşa, Cavnic, Sighetu Marmaţiei sau Vişeu de Sus.
 Situare geografică: Judeţul Maramureş, situat la graniţa nordică a României cuprinde
vechile "pământuri" ale Maramureşului, Chioarul, Lăpuş şi Depresiunea Baia Mare.
Vecini: Ucraina, judeţele: Suceava, Bistriţa, Cluj, Sălaj şi Satu Mare.
Suprafaţa: 6.304 km2.
Populaţia: 512.000 loc.
Densitatea: 81,2 loc./km2.
Reşedinţa de judeţ: Baia Mare (138.000 loc.).
Structura administrativă

Structura administrativă a judeţului cuprinde: 2 municipii (Baia Mare – reşedinţă de


judeţ, Sighetu Marmaţiei), 11 oraşe (Baia Sprie; Borșa; Cavnic; Dragomirești; Seini; Săliștea de
Sus; Șomcuta Mare; Ulmeni; Tăuţii Măgherăuş, Tg. Lăpuş; Vișeu de Sus), 33 de localităţi
componente ale municipiilor şi oraşelor, 63 comune şi 214 sate.
Din datele recensământului populaţiei desfăşurat în anul 2002, a rezultat un total al
populaţiei de 515.648 locuitori, ceea ce reprezintă 2,6% din populaţia totală a ţării, respectiv
situarea pe locul 17 ca număr de locuitori între judeţele ţării.
Un număr de 302.884 locuitori trăiesc în mediul urban, iar restul de 212.764 locuitori
trăiesc în mediul rural, cu o densitate medie de 82,2 locuitori/km2.
După etnie structura populaţiei se împarte astfel: români 82,04%, maghiari 9,1%,
ucraineni 6,7%, rromi 1,75%, germani 0,4%, alte naţionalităţi 0,12%.
Municipiul Baia Mare, reşedinţa judeţului Maramureş, este un important centru urban din nord-
vestul României. Este situat în partea vestică a judeţului, în depresiunea Baia Mare, pe cursul mijlociu al
Râului Săsar, la o altitudine medie de 228 m faţă de nivelul mării, fiind cuprins de coordonatele
geografice 47°39' - 47°48' latitudine nordică şi 23°10' - 23°30' longitudine estică.
În componenţa municipiului Baia Mare intră şi localităţile Blidari, Firiza, Valea Neagră, Valea
Borcutului, însumând o suprafaţă de 23.471 ha. La nord se învecinează cu Munţii Ignişului, la sud cu
localităţile Recea şi Groși, la est cu oraşul Baia Sprie şi la vest cu Tăuţii Măgherăuş.
Maramureşul este împărţit în patru zone etnografice, fiecare cu obiceiuri şi stiluri de viaţă
proprii: Ţara Lăpuşului, Ţara Chioarului, Ţara Codrului şi Ţara Maramureşului. Ţara Lăpuşului
se află în partea de sud a judeţului, Maramureşul istoric, sau Ţara Maramureşului, este localizat
în partea de SE a judeţului. Ţara Chioarului este localizată în sud şi Ţara Codrului în spaţiul
dintre Culmea Codrului şi Valea Someşului, partea de sud vest a judeţului.

1.2. Căile de comunicaţie: rutiere, feroviare, aeriene, fluvio-maritime, staţii, starea


tehnică, autostrăzi, E, DN, DJ, DC. (hartă).
Harta căilor de comunicaţii (rutiere şi feroviare) ale judeţului Maramureş
Judeţul Maramureş este aşezat în extremitatea nord vestică a României, la graniţa cu
Ucraina, în apropierea paralelei 47'55" latitudine nordică şi a meridianului 23'55" longitudine
estică, deci foarte aproape de centrul geografic al Europei.
La nord, judeţul se învecinează cu Ucraina, la vest cu judeţul Satu Mare; la sud cu
judeţele Sălaj, Cluj, Bistrița Năsăud, iar la est cu judeţul Suceava.
Distanţa dintre punctele extreme vest şi est ale judeţului este de 160 km, iar dintre cele de
nord şi sud este de 60 km, ceea ce conferă Maramureşului o formă alungită în direcţie
longitudinală.
În limitele geografice, judeţul Maramureş are o suprafaţă de 6.304 km 2 (2,6% din
suprafaţa României).
Acces
Chiar dacă nu se află pe rutele de transport majore, accesul către judeţul Maramureş este
facil, putându-se realiza prin aproape toate modurile de transport, respectiv transport rutier,
feroviar si aerian.
 Acces rutier: Principala cale de acces în judeţul Maramureş este Drumul European E58
care străbate judeţul de la Sud la Vest, între judeţele Cluj şi Satu Mare. De asemenea, accesul în
interiorul judeţului se face prin reţeaua de drumuri naţionale: DN 18 Baia Mare – Sighetu
Marmaţiei – Vişeu de Sus – Borşa şi DN 18B Baia Mare – Târgu Lăpuş – Căşeiu (punct
intersecţie cu E58 în jud. Cluj), drumuri judeţene şi drumuri comunale.
- dinspre judeţul Suceava: DN 18: Iacobeni - Cârlibaba - Borşa - Sighetu Marmaţiei -
Baia Mare;
- dinspre judeţele Bistriţa Năsăud, Cluj: DN 17C: Salva Năsăud – Sângeorz Băi – Romuli
– Moisei;
- dinspre judeţele Sălaj şi Satu Mare: DN 1C (E58): Uzhhorod - Mukacheve – Livada - Baia Mare
– Gildau – Dej – Beclean – Suceava.
 Acces feroviar: Accesul feroviar în judeţul Maramureş se poate face cu trenurile CFR,
pe magistralele 400, 401, 409 şi 410, care leagă oraşele mari ale judeţului (Baia Mare, Vişeu de
Sus, Sighetu Marmaţiei, Borşa) şi satele aflate pe traseu de punctele de interes din judeţele Satu
Mare, Sălaj, Cluj şi Bistriţa Năsăud. Baia mare este conectată direct, prin intermediul căilor
ferate, atât de Satu Mare şi de alte puncte feroviare ale regiunii, cât şi de regiunile Centru, Nord-
Est, Sud-Est, Sud şi Sud-Vest.
 Acces aerian: În judeţul Maramureş se poate ajunge pe calea aerului prin Aeroportul
Internaţional Baia Mare, dar care în prezent operează zboruri doar către Bucureşti – Otopeni, sau
prin Aeroportul Internaţional Cluj Napoca care operează atât zboruri interne, cât şi
internaţionale, şi apoi rutier pe E58.

1.3. Cadrul geografic natural: trepte de relief, relieful în contextul valorificării turistice,
clima, hidrografia (apele de suprafaţă) şi hidrogeologia (ape freatice şi de adâncime), vegetaţia, fauna,
soluri, natura protejată; pentru fiecare se analizează şi concluzionează importanţa pentru turism (hartă).
Relieful Judeţului Maramureş
Din suprafaţa de 6.304 km2 a judeţului Maramureş (reprezintă 2,6% din teritoriul
României), zona montană ocupă 43%, cu Munţii Rodnei şi Masivul Pietrosul (2.303 m) - cel mai
înalt din Carpaţii Orientali - şi zona vulcanică cu Munţii Gutâi şi Ţibleş (1.300-1.800 m); 30%
din suprafaţă sunt dealuri şi platouri, iar 27% sunt ocupate de depresiuni, lunci şi terase. În
mijlocul Maramureşului, a Munţilor Rodnei, Gutâi şi Ţibleş se găseşte Depresiunea
Maramureşului, cea mai mare din România (75 km lungime si 20 km lăţime). Pe crestele
munţilor iarna domneşte până în lunile mai-iunie.
Din punct de vedere al formelor de relief judeţul Maramureş are următoarea structură:
Zona de șes reprezintă o suprafaţă de 7,5 %
Zona de deal reprezintă suprafaţa de 38,8 %
Zona de deal - munte reprezintă suprafaţa de 53,7%
Din punct de vedere geologic, teritoriul judeţului este alcătuit în principal din masive
muntoase şi depresiuni - unităţi ale Carpaţilor Orientali - (cca. 76,5% din suprafaţa judeţului), la
care se adaugă în partea de sud şi vest unităţi aparţinând: Dealurilor Vestice (cca. 14,5% din
suprafaţa judeţului), Subcarpaţilor Transilvăneni (7% din suprafaţa judeţului) şi Podișului
Someșean (2% din suprafaţa judeţului).
Principalele trepte de relief se desfășoară între 2303 m altitudine maximă (Vf. Pietrosu
Rodnei) şi 120 m altitudine minimă (Lunca Someșului, în dreptul localității Seini).
Regiunea montană cuprinde culmi şi depresiuni ce aparţin Carpaţilor Orientali, iar cele
mai înalte culmi muntoase se evidenţiază în:
Munţii Rodnei - 2000m în sud-est cu înălţimi peste 2000m (Vf. Pietrosu - 2303m, Vf.
Puzdrele - 2189m, Vf. Galaţiu – 2048 m)
Munţii Maramureșului, în nord, cu înălţimi maxime în: Farcău - 1957m, Pop Ivan -
1937m, Toroioaga - 1930 m.
Depresiunea Maramureş - cuprinde cca. 13% din suprafaţa judeţului şi are un nivel colinar
general cuprins între 750 – 800 m în care văile râurilor Mara, Iza şi Vișeu au tăiat bazinele depresionare
la nivelul unor terase: Vișeu, Ruscova, Petrova, Rozavlea-Dragomirești, Borșa.
Munţii Gutâi aparţin lanţului vulcanic Oaș - Gutâi - Țibleș - Căliman - Harghita, situaţi
pe rama vestică a cristalinului Carpaţilor Orientali. Se întind de la Pasul Huta - 587 m până în
Pasul Neteda - 1039 m, cu altitudinea maximă în Vf. Gutâi 1443 m.
Munţii Țibleș reprezintă continuarea Munţilor Gutâi, făcând parte din lanţul vulcanic neogen,
format în majoritate din roci sedimentare, străbătute de roci subvulcanice şi care formează principalele
vârfuri - Țibleș 1839 m, Hudin 1611 m, Văratec 1349 m şi cel mai înalt, Vf. Bran 1953 m.
Depresiunea Baia Mare, este zona cea mai coborâtă, cu o altitudine medie de 200 m.
Este situată în partea de vest a judeţului, fiind înconjurată la nord şi est de Munţii Gutâi,
deschizându-se spre vest prin culoarul Someşului.
Subcarpaţii Transilvaniei, sunt reprezentaţi prin: Depresiunea Lăpuşului (cuprinde un
nivel colinar de 450-550 m), Culmea Breaza (înălţimea maximă de 974 m), Podişul Someşan (cu
înălţimea de 400-600 m).
Dealurile Vestice cuprind: Masivul Preluca (810 m în Vf. Florii), masivul Ţicău (Prisaca
660 m), Dealurile Chioarului (se află la 250-500 m), Culmea Codrului - Vf. Tarniţa, Dealurile
Asuajului şi Sălajului (coboară de la 300 la 200 m).
Situat în nordul ţării, învecinându-se cu judeţele Satu Mare, Sălaj, Cluj, Bistriţa-Năsăud şi
Suceava şi cu Ucraina pe o distanţă de 154 de km, judeţul Maramureş are o suprafaţă de 6.304 km2 şi o
populaţie de 478.659 de persoane conform Recensământului din 2011.
Sub aspectul reliefului, Maramureşul este în principal un judeţ de deal şi de munte, deşi
zonele joase ale depresiunilor coboară până la altitudinea de 135 m pe Someş la Seini şi de 204 m pe
Tisa la Piatra. Relieful, deşi variat, este dominat de lanţurile muntoase aparţinând Carpaţilor Orientali:
munţii Rodnei, munţii Maramureşului şi munţii vulcanici Gutâi - Lăpuş - Ţibleş, de depresiunile
Maramureş şi Băii Mari, dar şi de culmea Codrului şi masivele Preluca şi Dealul Mare. 

Munţii Rodnei sunt cei mai masivi şi înalţi din întregul lanţ Carpatic Oriental, iar în judeţul
Maramureş sunt reprezentaţi doar de versantul nordic, între pasurile Prislop 1416 m şi Şetref 823 m, cu
mai multe vârfuri care depăşesc 2000 m: Pietrosu 2003 m, Rebra 2119 m. Aproape tot versantul nordic al
Munţilor Rodnei este inclus în Parcul Naţional Munţii Rodnei, peisajul caracteristic aici fiind marcat de
urmele glaciare: creste, abrupturi, circuri, praguri şi văi glaciare.

Munţii Maramureşului se desfăşoară pe o lungime de aproximativ 100 km, de la


confluenţa văii Vişeului cu Tisa până la Pasul Prislop, unde se unesc cu munţii Rodnei. Munţii
sunt fragmentaţi în mai multe masive, delimitate de văi, cele mai importante dintre acestea fiind:
Pop Ivan 1937 m, Farcău 1957 m, Toroioaga 1930 m şi Cearcănu 1847 m. Alături de o parte din
depresiunea Maramureş, aceştia fac parte din Parcul Natural Munţii Maramureşului.
Munţii vulcanici Gutâi - Lăpuş - Ţibleş se întind de la nord-vest spre sud-est, sunt
alcătuiţi din roci eruptive şi sedimentare şi au altitudini cuprinse între 800 m şi 1839 m. Relieful
acestor munţi se remarcă prin formele conice - neck-uri, podişuri de lave şi piroclastite.
Depresiunea Maramureşului este înconjurată la N-E, S şi S-V de munţii
Maramureşului, munţii Rodnei şi munţii Gutâi - Lăpuş - Ţibleş şi este una dintre marile
depresiuni intramontane, fiind o grupare de dealuri înalte, culoare de văi, bazinete depresionare
şi piemonturi. Cu o origine complexă: tectonică, de baraj vulcanic şi eroziune diferenţială,
depresiunea Maramureşului are o altitudine cuprinsă între 300 şi 800 m.

Depresiunea Băii Mari se întinde la Vest de munţii vulcanici şi este zona cea mai joasă a
judeţului, cu o altitudine medie de 200 m, desfăşurată pe văile principale: Someş, Lăpuş şi Săsar.
Unităţile marginale sunt formate din culmi deluroase cu altitudini în jur de 300 m, iar spre sud şi vest,
depresiunea este închisă de dealurile Chioarului, Dealul Mare - Ţicău şi culmea Codrului.

Resursele hidrologice bogate ale judeţului Maramureş sunt reprezentate atât de apele


subterane minerale, cât şi de apele de suprafaţă.
Apele minerale sunt concentrate în patru areale de exploatare pe teritoriul judeţului:
bazinul Baia Mare (Valea Borcutului, Firiza-baraj, Chiuzbaia, Baia Sprie, Apa Sărată, Băile
Dăneşti, Şomcuta Mare şi Cicârlău), bazinul Lăpuşului (Coaş, Măgureni, Stoiceni, Băiuţ,
Cărbunari, Poiana Botizei, Ţibleş), bazinul depresionar Maramureş (Săpânţa, Breb, Slătioara,
Poienile Glodului, Botiza, Vişeul de Sus, Valea Vinului, Vaser) şi bazinul asociat munţilor
Maramureşului şi Rodnei (Suligu, Mihai, Baia Borşa şi Borşa).
Din păcate, majoritatea acestor surse nu mai sunt valorificate, intrând într-un proces de
colmatare sau fiind abandonate. Totuşi, turiştii au acces la unele izvoare de ape minerale sau ape
sărate, denumite popular „borcuturi”, care mai sunt utilizate de localnici.
Apele de suprafaţă de pe teritoriul judeţului, circumscrise unor bazine hidrografice de
peste 100 km², sunt tributare Tisei Superioare: râurile Vişeu, Iza şi Săpânţa sunt completate în
partea sud-vestică a teritoriului de râurile Săsar, Lăpuş şi Someş, cu afluenţi ce drenează atât
Ţara Lăpuşului cât şi Depresiunea Baia Mare şi Ţinutul Codrului.
Diversitatea peisagistică se manifestă şi pe plan lacustru, în Maramureş fiind întâlnire atât lacuri
naturale: glaciare – Buhăescu I, Buhăescu II, Buhăescu III, Buhăescu IV, Iezer, Izvoru Bistriţei, Vinderel -
şi de prăbuşire –Lacul Albastru; cât şi lacuri de cură şi agrement, cum sunt cele de la Ocna Şugatag şi
Coştiui (lacurile antroposaline Gavrilă, Tăul Fără Fund, Vrăjitoarei, Bătrân şi Roşu şi carstosaline Vorsing,
Lacul Alb, Mihai, Pipiriga de Sus, de Mijloc şi de Jos, Lacul Fântâna de la Slatină); sau de alimentare a
aşezărilor cu apă potabilă (lacul Strâmtori-Firiza, lacul Runcu).

Clima judeţului Maramureş este temperat continentală moderată, cu diferenţieri în două


zone climatice: zona climatului montan la altitudini de peste 800 m şi zona climatului de dealuri,
cu altitudini de la 300 la 800 m, cu un topoclimat de depresiuni submontane.
Temperatura medie anuală prezintă un ecart larg de variaţie, de la valori de peste 9°C (în
Culoarul Someşului, la limita vestică a judeţului), până la valori negative, de –2°C, pe culmile
cele mai înalte ale grupei nordice a Carpaţilor Orientali (Munţii Rodnei). În ansamblu,
temperatura medie anuală scade de la vest spre est, în conformitate cu dispunerea treptelor
majore de relief. Relieful şi poziţia geografică impun variaţii destul de mari ale temperaturii
medii anuale, chiar pe distanţe relativ mici. Punctual, variaţiile de temperatură pe teritoriul
judeţului sunt redate prin măsurătorile de la staţiile meteorologice:
Temperaturile medii lunare şi anuale (°C)
Staţia meteo Ian Feb Mar Apr Mai Iun Iul Aug Sept Oct Noi Dec Media anuală

Baia Mare -2.5 0.6 5.0 10.3 15.4 18.5 19.7 18.7 15.0 9.8 5.1 0.0 9.6

Ocna Şugatag -3.8 -1.7 2.8 8.2 13.6 16.5 18.1 17.2 13.6 8.7 3.3 -1.0 8.0

Sighetu Marmaţiei -2.3 -1.5 3.8 9.2 14.5 17.1 19.0 18.4 14.1 9.0 2.8 -1.2 8.5

Târgu Lăpuş -3.4 -2.4 2.1 8.3 13.2 16.5 18.4 17.4 12.6 7.9 2.1 -2.9 7.5

Iezer -6.4 -6.0 -4.2 0.4 4.7 8.1 10.8 10.5 6.3 2.8 -2.9 -5.9 1.5
Sursa: Planul de Amenajare a Teritoriului Judeţean Maramureş
Regimul climatic ce caracterizează judeţul Maramureş se încadrează în sectorul de climă
continental-moderată şi cel cu climă de munte, având ca specific un regim termic moderat,
umezeală relativ mare cu precipitaţii atmosferice bogate.
Temperaturile aerului înregistrează valori anuale cuprinse între -1,0°C şi +9,0°C.
Cantitatea anuală de precipitaţii este cuprinsă între 700 -1400 mm, mai mare în partea
nordică şi nord-vestică a judeţului.
Frecvenţa medie anuală a vânturilor se caracterizează printr-o circulaţie a aerului dinspre
vest, cu o frecvenţă medie anuală de circa 18-20% şi a celui din nord cu o frecvenţă
aproximativă de 10-11% (Ocna Șugatag). Vitezele medii anuale se menţin între 3 şi 3,8 m/s, iar
în munţi ating peste 50 m/s.
Reţeaua hidrografică
Reţeaua hidrografică are o lungime de 3.100 km. Densitatea acesteia este în medie între
0,5-0,7 km/km2.
Cursurile de apă ale judeţului sunt reprezentate de Tisa cu afluenţii săi: Vișeu (cu Cisla,
Vaser, Ruscova), Iza (cu Mara, Ieud, Botiza), ce taie depresiunea printr-o vale largă mărginită de
terase, de Someșul din sud, cu afluenții: Lăpuş, Bârsău, precum şi de izvoarele cu apă minerală:
Borșa, Crăciunești, Breb, Botiza. Hidrografia este întregită de lacuri naturale glaciare situate în
munții Rodnei şi Gutâiului, de cele cu sare de la Ocna Șugatag şi Coștiui, precum şi de
amenajările de la Strâmtori-Firiza, cu circa 18 milioane m 3 apă pentru alimentarea municipiului
Baia Mare, şi de cele de la Runcu-Brazi-Firiza.
SOLURI
Judeţul Maramureş se caracterizează printr-un variat înveliş de soluri, acesta reflectând
caracterul complex al factorilor naturali care condiţionează formarea sa: soluri brune argilice
brune podzolice, podzolice argiloiluviale, pseudogleice, brune-acide, andosolurile, solurile
brune, solurile humico-silicatice, litosolurile, aluviunile şi solurile aluviale.
VEGETAŢIA, FLORA ŞI FAUNA
Diversitatea reliefului este reflectată şi în diversitatea florei şi faunei, pe suprafaţa
judeţului Maramureş fiind identificate aproape toate zonele de vegetaţie existente în ţară. Bine
individualizat, etajul alpin se întâlneşte la altitudini de 1.900-2.000 m.
Principalele componente ale vegetaţiei ierboase sunt: rugina, păruşca, lichenul renilor,
coarna, clopoţelul alpin, piciorul cocoşului alpin, garofiţa Rodnei. Etajul subalpin este bine
conturat nu doar în Munţii Rodnei ci şi în Munţii Maramureşului şi Ţibleş. Caracteristic pentru
acest etaj este apariţia speciilor lemnoase de arbuşti boreal-alpin: jneapănul, ienupărul, arinul de
munte, smârdarul, afinul, merişorul. Pe etajul 800-900 m, elementul principal îl constituie
molidul, însoţit de paltin şi scoruş. Etajul inferior, situat la altitudini mai mici, este foarte bine
reprezentat în Maramureş şi e format din păduri de amestec şi păduri de foioase.
Vegetația și fauna sunt caracterizate printr-o varietate de specii în funcţie de altitudine,
unele având caracter endemic munților Rodnei. Speciile de animale sunt bine reprezentate,
prezentând o mare varietate în funcție de altitudine: în zona alpină de capra neagră, marmota,
acvila de stâncă, în jnepeniș de: cocoșul de mesteacăn, iar în pădurile de conifere de: râs, cocoșul
de munte, ursul brun, cerbul carpatin și altele. În râurile de munte, Tisa, Vișeu, Ruscova și Vaser,
alături de păstrăv și lipan trăiește cea mai valoroasa specie de salmonide, lostrița.
Fauna Maramureşului este reprezentată în zona forestieră de specii de interes cinegetic:
ursul, cerbul, căpriorul, mistreţul, râsul, lupul, vulpea, jderul, capra neagră, cocoşul de munte și
iepurele.
Datorită acestor bogății naturale, în judeţul Maramureș au fost declarate prin Decretul
204/1997 și H.C.J 37/1994, 20 de obiective naturale - rezervații naturale de interes național,
iar Rezervația științifică Pietrosu Mare (cuprinsă în aria teritorială a Parcului Național Rodna)
este inclusă în programul mondial al UNESCO - „Omul și Biosfera”, alături de Delta Dunării și
Parcul Național Retezat.
Bogăţii: Caracteristic acestui judeţ sunt resursele hidrominerale (peste 100 de izvoare), în
special lângă Baia Borşa, Vişeul de Sus, Băiuţ şi Poiana Botizii. Judeţul Maramureş are 62 de
terenuri de vânătoare cu o suprafaţă de 587.000 ha. De asemenea, se mai află şi opt rezervaţii
naturale. Judeţul Maramureş este bogat în elemente etnografice şi folclorice. Arta populară este
conservată într-o formă specifică acestei zone.
Încă din antichitate acest judeţ este cunoscut pentru exploatările de minereuri. Baia Mare,
reşedinţa administrativă a judeţului, Baia Sprie, Cavnic şi Baia Borşa s-au dezvoltat având la bază
mineritul. În 1884, la Firiza, lângă Baia Mare, s-a început prelucrarea plumbului iar în 1920,
prelucrarea zincului la Fabrica Phoenix. Zona judeţului Maramureş păstrează multe din vechile tradiţii
româneşti cum ar fi folosirea lemnului în construcţii cât şi costumele tradiţionale purtate în zilele de
sărbătoare. Spre exemplu, cele mai faimoase biserici vechi de lemn cu turle înalte, expresie a
excepţionalei tehnici arhitecturale, sunt cele din Surdeşti (cu o turlă înaltă de 53 m), Rozavlea, Bogdan
Vodă. Curţile caselor ţăranilor din Maramureş impresionează vizitatorii prin porţile monumentale din
lemn, sculptate cu motive reprezentând viaţa ce formează o adevărată dantelărie.
Turiştii pot vizita Baia Mare, Satu Mare, Sighetu Marmaţiei, Valea Marei, Valea Izei,
Ţara Lăpuşului, Ţara Chioarului, Săpânţa, Borşa, sau un loc de popas. 
O vacanţă în Maramureş poate fi considerată fără exagerare o călătorie într-un univers de
poveste, cu peisaje de o frumuseţe ce îţi taie răsuflarea. Relieful spectaculos este format din
întinse zone montane reprezentate de lanţurile Munţilor Igniş - Gutâi - Ţibleş în sud-vest, Munţii
Maramureşului, la est şi cei ai Rodnei, pe latura sud estică. Ariile colinare, văile şi depresiunile
vin să completeze un decor natural ce atrage atenţia oricărui călător. Iubitorii muntelui sunt atraşi
de culmile ce ating altitudini de 2.303 m - vf. Pietrosu. Un popas de neuitat puteţi face în
Rezervaţia Naturala Pietrosu Rodnei. Excursia poate continua cu o vizită la Peştera de la Izvorul
Izei, cu cei peste doi km lungime. Amatorii de fotografii vor avea ocazia să surprindă cadre
spectaculoase la cascadele de pe Valea Buhăescu dar şi la Cascada Cailor, cea mai înaltă din ţară.
Pe de altă parte, Piatra Albă, Pietrosu sau Puzdrele impresionează prin diversele specii floristice
în culori care mai de care mai încântătoare.
Zona Maramureşului este o destinaţie de vacanţă ideală, indiferent de anotimp, fiind
traversată de ierni cu multă zăpadă şi veri cu temperaturi deosebit de plăcute. Apele şi râurile ce
scaldă această parte a ţării sunt reprezentate de Tisa şi afluenţii săi, Someşul în sud şi bogate
izvoare de apă minerală la Borşa. Botiza sau Crăciuneşti. Maramureşul este cunoscut, de altfel,
ca "judeţul cu o sută de izvoare de apă minerală", fără a le lua în calcul pe cele cu apă sărată. O
concentraţie minerală ridicată se găseşte în izvoarele de la Ocna Şugaşului, Costiu şi Breb.
Atracţii şi obiective turistice in Judeţul Maramureş
Situat în nordul Transilvaniei, pe graniţa cu Ucraina, Maramureşul este un judeţ
recunoscut deopotrivă pentru valenţele sale tradiţionale: păstrarea tradiţiilor şi a obiceiurilor,
cultura cioplirii lemnului, portul popular şi bisericile de lemn monumente UNESCO, cât şi
pentru numeroasele sale obiective naturale: munţi înalţi acoperiţi de ultimele păduri virgine din
Europa, dealurile domoale şi văile cu aşezări tradiţionale, teritoriu presărat cu arii naturale
protejate, de o frumuseţe şi diversitate naturală spectaculoase.
Beneficiind de o locaţie favorabilă, accesibil prin aproape toate modurile de transport, dar
suficient de "ferit de civilizaţia modernă" pentru a-şi păstra autenticitatea, tradiţionalismul şi
frumuseţile naturale, departe de drumurile turistice bătătorite, judeţul Maramureş este o invitaţie
la o experienţa turistică autentică, aproape de oamenii locului şi de stilul lor de viaţă.
Dacă vă număraţi printre pasionaţii cărărilor de munte, în Maramureş puteţi experimenta
trasee dintre cele mai frumoase, aşa cum veţi descoperi pe traseele montane marcate
corespunzător. În Munţii Rodnei se găseşte cea mai frumoasă rezervaţie naturală, în timp ce
vaste regiuni împădurite decorează Munţii Gutâi. Cu totul spectaculoasă este aşa numita
Creastă a Cocoşului, aflată la 10 km de Baia Sprie, o uriaşă stâncă ce formează o rezervaţie
geologică. Şi dacă vreţi să vă testaţi rezistenţa fizică, Munţii Ţibleş oferă trasee interesante cu
poieni întinse şi stânci abrupte, în timp ce în Munţii Maramureş marea provocare o reprezintă
vârful Farcau cu cei 1957 m înălţime.
Un peisaj încântător ce se schimbă parcă fără să-ţi dai seama, dar fără a-şi pierde din frumuseţe,
întâlniţi pe Valea Vaserului, gazdă a defileelor înguste ale Carpaţilor Răsăriteni, pe care şerpuiesc
numeroase izvoare de ape minerale. Decorurile pitoreşti însoţesc şi văile Marei şi Izei.
Conservarea tradiţiilor în spaţiul rural al judeţului Maramureşului reprezintă astăzi unul din
argumentele cele mai importante pentru care turiştii care aleg să-şi petreacă concediul pe aceste
meleaguri. Oriunde îţi vei îndrepta privirea vei descoperi case tradiţionale construite din lemn, frumos
ornamentate şi localnici înveşmântaţi în costume populare tradiţionale, îmbrăcate în zilele de sărbătoare.
Admiratorii artei populare nu pot rata o excursie pe Văile Izei, la Vişeu sau pe Valea Tisei, unde casele,
adevărate monumente de arhitectura populară, îţi dau sentimentul că te afli într-un muzeu în aer liber.
Spectaculos este şi renumitul Cimitir Vesel de la Săpânţa. unic în lume, unde, pe lângă arta sculptării
lemnului, atrage atenţia frumuseţea folclorului şi al poeziei populare.
În orice sat din Maramureş veţi poposi, sentimentul că te afli într-o altă lume, suspendată parcă
într-un timp nedefinit, te însoţeşte pe tot parcursul călătoriei. În zilele de sărbătoare, sătenii îşi
decorează casele şi se îmbracă în costume populare, frumos colorate, aşa cum se întâmplă la Vişeul de
Jos. O atenţie deosebită merită porţile caselor, adevărate opere de artă, ce ascund câte un simbol ce
aşteaptă să fie desluşit, aşa cum veţi întâlni la Vadul Izei, Săpânţa sau Giuleşti. Colecţii rare de
împletituri şi ţesături puteţi admira în satul Bogdan-Vodă, iar cele mai frumoase obiecte de ceramică se
spună ca sunt lucrate de meşterii populari din Săcel. Un decor de poveste vă întâmpină în Baia Sprie,
unde se află lacul de acumulare de la Firiza. Lacuri spectaculoase se găsesc şi la Ocna Şugatag şi
Coştiui, renumite şi pentru calităţile curative, datorită gradului ridicat de salinitate.
Turiştii interesaţi de relaxare şi refacere fizică îşi pot îndrepta atenţia spre staţiunea Borşa, aflată
la poalele Munţilor Rodnei, aerul curat, temperaturile agreabile, mai ales pe timp de vară şi frumuseţea
peisajelor, sunt doar câteva argumente în plus pentru care nu ar trebui să ocoliţi această staţiune. Şi dacă
preferaţi plimbările în natură sau sporturile de iarnă, staţiunea oferă o multitudine de zone de agrement şi
pârtii acoperite de zăpadă până târziu, spre sfârşitul primăverii.
Judeţul Maramureş se mândreşte şi cu bogate vestigii istorice, o atracţie constantă în
rândul turiştilor poposiţi aici, Tumul lui Ştefan de la Baia Mare, construit în stil gotic, la 1347,
sau Bastionul Măcelarilor, vechi din secolul XV, ce ascunde încă legende ce aşteaptă să fie
descoperite, sunt doar câteva dintre cele mai interesante. O atenţie deosebită merită ruinele
cetăţii Chioarului de lângă Şomcuta Mare, veche de la 1319, dar şi rămăşiţele fostei cetăţi
Bogdan-Vodă. Din itinerariul vostru nu poate lipsi o vizită la Muzeul Maramureşului din
Sighetu Marmaţiei, cu valoroase expoziţii de etnografie şi artă populară.
Maramureşul este renumit şi pentru bisericile din lemn, adevărate monumente de artă
populară, unice în întreaga lume, ce se remarcă prin simplitatea proporţiilor, turlele înalte şi
bogăţia detaliilor, aşa cum veţi descoperi la Surdeşti, Moisei, Bârsana, Călineşti sau Budeşti,
unde lăcaşurile de cult au o vechime de aproximativ trei secole.
Maramureşul este acea parte a României unde tradiţiile vechi de secole se păstrează şi astăzi. iar
frumuseţea naturii şi atmosfera pitorească îţi dau sentimentul că ai pătruns într-o lume de poveste.
Baia Mare, capitala administrativă a regiunii, este de cele mai multe ori principalul punct de
plecare în explorarea zonelor rurale, unde se evidenţiază construcţii din lemn sculptat ce simbolizează
„copacul Vieţii” sau diverse motive solare. Porţile de la intrarea în curţile localnicilor sunt adevărate opere
de artă, iar dimensiunea şi rafinamentul decoraţiilor indică statutul social şi financiar al familiei respective.
Doar în satele din Maramureş aveţi ocazia să admiraţi frumuseţea costumelor populare tradiţionale, etalate
cu mândrie cu ocazia marilor sărbători religioase de peste an, dar şi cu ocazia nunţilor şi botezurilor,
evenimente pline de culoare, unde sunt evidenţiate dansurile şi cântecele populare tradiţionale.
Destinaţii turistice în Maramureş
► Baia Mare ► Certeze ► Păuleşti ► Siseşti
► Baia Sprie ► Chiubzaia ► Poienile Izei ► Strâmtura
► Băiuţ ► Deseşti ► Rona de Jos ► Surdeşti
► Bârsana ► Firiza ► Ruseova ► Târgu Lăpuş
► Borşa ► Giuleşti ► Săcel ► Tasnad
► Botiza ► Ieud ► Săliştea de Sus ► Tăuţii de Sus
► Breb ► Leordina ► Săpânţa ► Vadu Izei
► Călineşti ► Mogoşa ► Sărăsău ► Vişeu de Jos
► Cărbunari ► Moisei ► Satu Mare ► Vişeu de Sus
► Cavnic ► Ocna Şugatag ► Sighetu-Marmaţiei
O atracţie unică în acest peisaj o reprezintă bisericile din lemn, majoritatea ridicate în
secolul XVIII, şi care se remarcă printr-o arhitectură de inspiraţie gotică. Frumuseţea şi
unicitatea artistică a făcut ca multe dintre aceste edificii religioase să fie declarate monumente
UNESCO. Încercaţi să includeţi în itinerariul vostru bisericile Surdeşti, Bârsana, Rogoz şi
Deseşti. Interesant în felul său este şi Cimitirul Vesel de la Săpânţa, în timp ce la Muzeul
închisorii de la Sighet, puteţi învăţa o adevărată lecţie de istorie. Dincolo de vestigiile istorice,
Maramureşul este de multe ori ales ca destinaţie de vacanţă de iubitorii muntelui, care vor găsi în
Munţii Rodnei cele mai interesante trasee.
Punctul de plecare în explorarea acestui tărâm de poveste este Baia Mare. oraş situat în sudul
Munţilor Gutâi şi Igniş. Accesibil turiştilor atât cu autoturismul, dar şi cu trenul şi avionul, municipiul
Baia Mare este gazda unui impresionat Muzeu de Etnografie şi Artă populară. Partea de sud-vest a
Maramureşului este ocupată de localităţile Codrul, Chioarul şi Lăpuş, unde puteţi petrece câteva zile de
vacanţă de neuitat. Odată ajunşi aici, încercaţi să vă rezervaţi suficient timp pentru o vizită la bisericile
din lemn de la Baia Sprie, Surdeşti şi Plopiş. Poate cea mai frumoasă parte a Maramureşului se
găseşte la nord de Baia Sprie, dincolo de trecătoarea Gutâi, unde sunteţi întâmpinaţi de peisaje pitoreşti
şi case tradiţionale. Cea mai importantă localitate din această regiune este Sighet, oraş situat la
aproximativ 1 km de graniţa cu Ucraina. Zonă multietnică, locuit deopotrivă de romani, maghiari şi alte
naţionalităţi, Sighetul este gazda unuia dintre cele mai impresionante muzee din ţară, amenajat în fosta
închisoare politică. Tot aici puteţi vedea muzeul Holocaustului „Elie Wiesel”. Dacă plănuiţi să vă
petreceţi concediul în perioada sărbătorilor de iarnă, aveţi ocazia să luaţi parte la Festivalul Datinilor
de Iarnă (27 decembrie), un eveniment de mare sărbătoare, unde sunt puse în valoare frumoasele
costume populare şi măştile lucrate de meşterii populari.
Orice vacanţă în Maramureş presupune un popas în reşedinţa de judeţ de la Baia Mare. unde
veţi descoperi o îmbinare armonioasă între vechi şi nou, câteva obiective turistice deosebite, fără a
omite renumita rezervaţie de castan comestibil necultivat, unica de acest fel din ţară. De altfel, acest dar
al naturii este sărbătorit în fiecare an de localnici, la sfârşit de septembrie, cu ocazia Sărbătorii
Castanelor. Municipiul Baia Mare se găseşte într-un decor natural spectaculos, într-o depresiune, în
vestul Maramureşului, la 80 km de graniţa cu Ungaria. Încă din vremurile de început ale oraşului, aici a
funcţionat o colonie minieră, confirmată prin săpăturile arheologilor, care au demonstrat că aurul se
extrăgea încă dinainte de sosirea romanilor. Amintit pentru prima dată în izvoarele scrise, la începutul
secolului XIV, sub denumirea de Rivulus Dominarum, oraşul s-a bucurat de numeroase privilegii,
devenind în Evul mediu unul dintre principalele centre economice din Transilvania. Orice turist ajuns
aici este iremediabil cucerit de centrul istoric al oraşului, de altfel, o adevărată mândrie pentru localnici.
Simbolul oraşului, devenit un important reper turistic, Tumul Ştefan, este singura construcţie rămasă
astăzi din vechea biserică Sf. Ştefan, construită la jumătatea secolului XIV. Din itinerariul vostru nu ar
trebui să lipsească nici Casa „Iancu de Hunedoara”, iar dacă dispuneţi de suficient timp, încercaţi să
vizitaţi şi Muzeul de Mineralogie, unde veţi descoperi colecţii dintre cele mai interesante.
Părăsind Baia Mare, la 10 km veţi întâlni localitatea Baia Sprie, în trecut, o renumită zonă
minieră, ce impresionează călătorul prin construcţiile care mai de care mai frumoase, multe dintre ele
ridicate in secolul XVIII. Odată sosiţi pe aceste meleaguri, trebuie să faceţi un popas în rezervaţia
Lacul Albastru, în timp ce amatorii de drumeţii montane au ocazia să escaladeze Vârful Igniş, înalt de
1.307 m, din satul Chiuzbaia. Câteva momente de relaxare puteţi petrece la Mogoşa, pe malurile
Lacului Bodi, una dintre cele mai interesante destinaţii turistice în zilele toride de vară. Dar, mai mult
decât peisajele încântătoare, Maramureşul este interesant pentru frumuseţea bisericilor din lemn.
Pornind din Baia Sprie, spre Valea Marei, veţi descoperi biserica de lemn de la Deseşti. ce datează
din prima jumătate a secolului XVIII şi care păstrează picturile de la 1780, aşa cum ne indică
inscripţiile păstrate şi astăzi pe una din grinzile pronaosului.
O vacanţă în Maramureş presupune şi o excursie la Sighetul Marmaţiei, capitala istorică
a regiunii şi al doilea oraş ca mărime din ţinutul Maramureşului, aflat în partea de nord-vest a
judeţului, la confluenţa râurilor Mara, Tisa şi Ronişoara şi menţionat în izvoarele scrise încă din
anul 1326. În perioada interbelică, oraşul era locuit de o numeroasă comunitate evreiască, motiv
pentru care istoria locului este strâns legată de deportările acestora în lagărele naziste. Astăzi,
oraşul mai păstrează încă clădiri de o certă valoare istorică şi artistică, unele construite în evul
mediu. De departe cel mai vizitat muzeu local este Memorialul Victimelor Comunismului,
amenajat între zidurile fostei închisori unde şi-a găsit sfârşitul o mare parte din elita politică a
ţării în perioada comunistă. O atenţie deosebită merită şi casa unde s-a născut Elie Wiesel,
laureatul cu Nobel pentru Pace, astăzi transformată în muzeu.
La 20 km de Sighet se găseşte Săpânţa, o localitate cunoscută dincolo de graniţe pentru
Cimitirul Vesel, un obiectiv turistic deosebit de apreciat atât de turiştii români, cât şi de cei
străini. Pe crucea fiecărui mormânt sunt pictate scene din viaţa celui decedat, însoţite de un epitaf
scris în cel mai pur stil arhaic. Pentru ca vacanţa voastră în Maramureş să fie completă, includeţi
o excursie pe Valea Izei şi faceţi un popas în Comuna Bârsana, localitate atestată istoric din
anul 1326. Cea mai frumoasă ctitorie locală este biserica de lemn cu Hramul Maicii
Domnului, care datează de la 1806. Loc de meditaţie dar şi de regăsire spirituală, la Poienile Izei
se află una dintre cele mai frumoase şi mai bine conservate lăcaşuri de cult, declarate monument
UNESCO. Este vorba de biserica închinată Sf. Paraschiva, ridicată între 1604-1632, iar
zidurile interioare impresionează privitorul cu picturi desăvârşite ce reflectă scene de la Judecata
de Apoi. Călătoria voastră pe Valea Izei poate continua cu un popas în satul Săcel, locul unde
meşterii olari au darul de a crea adevărate opere de artă. La 25 km de Cavnic, veţi întâlni satul
Lăpuş, o zonă cu peisaje de o frumuseţe rară ce îţi taie răsuflarea şi unde au fost descoperite
preţioase vestigii arheologice, printre care necropole ce datează din epoca bronzului. În apropiere
de Lăpuş se află satul Rogoz, gazda unei frumoase biserici construite în anul 1633, declarată
monument UNESCO.

1.4. Cadrul socio-economic


1.4.1. Populaţia (demografia): număr de locuitori, evoluţie (recensăminte), structură: etnică, socio-
profesională (cu accent pe servicii şi turism), pe vârstă (mai ales, 16-35 ani), sex, confesiuni, urban, rural.
(grafice)
Situaţia demografică din judeţul Maramureş
Populaţia stabilă a judeţului Maramureş a înregistrat în perioada 2000-2009 un trend
descendent, valoarea minimă fiind cea aferentă anului 2008 cu 511.828 persoane. În comparaţie
cu anul 2000, efectivul populaţiei judeţului Maramureş din anul 2009 a scăzut cu 19.009
persoane (-3,6%). La nivelul populaţiei stabile din mediul urban avem însă parte de o evoluţie a
efectivului cu 16.827 persoane (+5,9%), în timp ce la nivelul populaţiei stabile din mediul rural
trendul este unul descendent: -35.836 persoane (-14,5%).
Raportându-ne la evoluţia populaţiei de sex masculin din judeţul Maramureş, în intervalul
2000 - 2009 aceasta a scăzut cu 11.097 persoane (-4,2%). O involuţie demografică mai moderată
înregistrează persoanele de sex feminin, în perioada 2000-2009 numărul acestora scăzând cu
7.912 persoane (-2,9%).
Evoluţia populaţiei în judeţul Maramureş, pe medii şi sexe, în perioada 2000-2009
Cea mai semnificativă modificare procentuală a efectivului populaţiei din judeţul
Maramureş faţă de anul anterior a avut loc în anul 2002 (-1,88%). Involuţia demografică este
însă una constantă în intervalul 2000 – 2008, modificarea procentuală a populaţiei faţă de anul
anterior fiind, în permanenţă, una negativă. Totuşi semnalăm evoluţia populaţiei cu 118 persoane
în anul 2009 (0,02%).
Densitatea populaţiei din judeţul Maramureş a fost, de asemenea, în scădere în intervalul 2000-2008. Dacă în anul
2000 densitatea populaţiei era de 84,2 locuitori / km 2, în anul 2008 valoarea densităţii populaţiei se ridică la 81,1 locuitori / km 2.
Acelaşi trend îl are şi densitatea populaţiei de la nivelul întregii Regiuni de Dezvoltare Nord-Vest sau de la nivelul României. În
comparaţie cu densitatea populaţiei înregistrată în judeţul Maramureş, densitatea populaţiei de la nivel naţional este superioară
valoric, iar cea de la nivel regional este inferioară. Cu toate acestea, în anul 2009 densitatea populaţiei din judeţul Maramureş
face un salt uşor, ajungând la 81,2 locuitori / km 2.
1. POPULAŢIA LA RECENSĂMINTELE DIN ANII: 1948, 1956, 1966, 1977, 1992, 2002 SI 2011
- CATEGORII DE LOCALITĂŢI ŞI JUDEŢE -
P O P U L A Ţ I A L A R E C E N S Ă M I N T E L E D I N:
JUDEŢUL 25 ianuarie 21 februarie 15 martie 5 ianuarie 7 ianuarie 18 martie 20 octombrie
1948 1956 1966 1977 1992 2002 2011
ROMÂNIA 15.872.624 17.489.450 19.103.163 21.559.910 22.810.035 21.680.974 20.121.641
MARAMUREŞ 321.287 367.114 427.645 492.860 540.099 510.110 478.659
Sursa: INS, Recensământul General al Populaţiei şi Locuinţelor 2011.

Din totalul populaţiei înregistrate la 1 ianuarie 2009 în judeţul Maramureş, 49,17% sunt
persoane de sex masculin şi 50,82% sunt persoane de sex feminin. Distribuţia populaţiei pe sexe
este uşor mai echilibrată atât decât cea existentă la nivelul Regiunii de Dezvoltare Nord-Vest
(48,73% persoane de sex masculin şi 51,27% persoane de sex feminin), cât şi decât cea existentă
la nivelul României (48,71% persoane de sex masculin şi 51,29% persoane de sex feminin).
În ultimii ani poate fi remarcată o stagnare a gradului de urbanizare a judeţului Maramureş în jurul
valorii de 58,8%. Comparativ cu gradul de urbanizare din Regiunea de Dezvoltare Nord-Vest (53,27% în
anul 2009) sau din România (55,05% în anul 2009), nivelul de urbanizare din judeţul Maramureş este
superior. Astfel, la 1 ianuarie 2009, 58,81% din populaţia judeţului Maramureş avea domiciliul stabil în
mediul urban, în timp ce 41,19% din locuitori aveau domiciliul în mediul rural.

Distribuţia populaţiei judeţului Maramureş pe grupe de vârstă denotă cu claritate prezenţa


fenomenului de îmbătrânire al populaţiei.
Scăderea constantă a efectivului de populaţie cu vârsta cuprinsă între 0-14 ani,
concomitentă cu creşterea efectivului de populaţie cu vârsta cuprinsă între 15-59 ani şi, mai ales,
peste 60 ani caracterizează dinamică demografică a judeţului Maramureş încă din anul 1990.
Dacă în acest an populaţia stabilă cu vârsta până în 14 ani însuma 26,3% din populaţia totală, în
anul 2008 ponderea acestora a ajuns la 11,8%. Pe de altă parte, dacă în 1990 efectivul populaţiei
cu vârsta peste 60 ani se cifra la 12,4% din totalul populaţiei, în anul 2008 ponderea acestora a
ajuns la 17,4%.
POPULATIA STABILA PE SEXE SI GRUPE DE VARSTA - CATEGORII DE LOCALITATI, MACROREGIUNI, REGIUNI DE DEZVOLTARE SI JUDETE
GRUP A DE VA RSTA
REGIUNEA DE POPULATIA
DEZVOLTARE STABILA Sub 5 5-9 10 - 14 15 - 19 20 - 24 25 - 29 30 - 34 35 - 39 40 - 44 45 - 49 50 - 54 55 - 59 60 - 64 65 - 69 70 - 74 75-79 80-84 85 ani
JUDETUL TOTAL ani ani ani ani ani ani ani ani ani ani ani ani ani ani ani ani ani si peste

ROMANIA 20121641 1045029 1054391 1090226 1108453 1366374 1303077 1522719 1538897 1743878 1076258 1332266 1448043 1244286 890340 901370 729965 462807 263262
NORD-VEST 2600132 138001 138975 141587 150960 195377 178518 196938 199398 209816 149585 172566 180088 155323 120034 109073 83406 52430 28057
MARAMURES 478659 25581 27183 28439 28600 33138 32575 36623 37126 38480 29234 32499 32582 28355 22351 19306 13887 8312 4388
Sursa: INS, Recensământul General al Populaţiei şi Locuinţelor 2011
POPULATIA STABILA PE SEXE, DUPA ETNIE - CATEGORII DE LOCALITATI, MACROREGIUNI, REGIUNI DE DEZVOLTARE SI JUDETE
ETN IA

POPULATIA
Ruşi - Lipoveni

Macedoneni

REGIUNEA DE STABILA
Ucraineni

Altă etnie
Maghiari

Germani

Polonezi

Ceangăi
Romani

Chinezi
Slovaci

Armeni
Bulgari

Italieni
Croaţi
Tătari

Greci

DEZVOLTARE
Romi

Sârbi

Evrei

Informaţie
Turci

Cehi

JUDETUL TOTAL nedisponibila

ROMANIA 20121641 16792868 1227623 621573 50920 36042 27698 23487 20282 18076 13654 7336 5408 3668 3203 3271 2477 2543 2017 1361 1536 1264 18524 1236810
NORD-VEST 2600132 1845796 451529 113711 32484 7967 188 137 14 75 7401 61 9 139 483 461 41 73 38 85 80 11 2488 136861
MARAMUREŞ 478659 374488 32618 12211 30786 1054 25 18 * 6 11 4 3 6 52 46 3 8 * 8 8 - 179 27123

Sursa: INS, Recensământul General al Populaţiei şi Locuinţelor 2011


POPULATIA STABILA DUPA RELIGIE - JUDET, MUNICIPII, ORASE, COMUNE
RELIGIA
Evanghelicădeconfesiuneaugustană
Adventistădeziuaaşaptea

CreştinădupăEvanghelie

Informaţienedisponibilă
Evanghelicălutherană3)
Creştinăderitvechi
MartoriiluiIehova
Romano-catolică
POPULAŢIA

Greco-catolică2)

Ortodoxăsârbă

Evanghelică4)
Penticostală1)

Musulmană
JUDETUL

Reformată

Fărăreligie
Altăreligie
Unitariană

Armeană
Ortodoxă

Mozaică
Baptistă
STABILĂ

Atei
MUNICIPIISIORASE
COMUNE
TOTAL

ROMANIA 20121641 16307004 870774 600932 362314 150593 112850 80944 64337 57686 49820 42495 32558 20168 14385 15514 5399 3519 393 30557 18917 20743 1259739
MARAMURES 478659 357627 22761 16246 16541 21836 2094 3451 58 70 5960 815 477 111 80 95 14 64 * 915 641 338 28463
A.MUNICIPIISIORASE 275286 196062 19815 12392 7516 10729 1429 632 50 70 2981 372 91 108 67 74 13 56 * 565 451 313 21499
MUNICIPIULBAIAMARE 123738 83140 8891 6412 4442 5590 658 95 35 56 1411 96 29 96 38 45 8 31 * 338 269 247 11810
MUNICIPIULSIGHETUMARMATIEI 37640 24652 4138 1148 371 1967 345 236 * 5 827 169 15 3 12 6 - 22 - 68 90 35 3530
ORASBAIASPRIE 15476 10141 2125 702 475 565 76 23 * * 181 82 41 7 5 16 - - - 46 48 5 934
ORASBORSA 27611 24387 895 41 123 100 4 137 * * 20 - - - 4 - - - - 3 9 5 1881
ORASCAVNIC 4976 3715 743 94 46 27 38 20 - * 25 5 - - - - - - - 55 6 6 194
ORASDRAGOMIRESTI 3213 2979 3 - 3 154 * - - - * - - - - - - - - - * - 70
ORASSALISTEADESUS 4893 4705 * - * 30 45 13 - - - - - - - - - - - * - - 96
ORASSEINI 8987 5739 573 1001 134 873 136 13 - * 107 5 * * * 3 - * - 3 9 5 379
ORASSOMCUTAMARE 7565 6219 75 75 295 406 10 - 10 - 148 4 * - * * - * - 3 5 3 308
ORASTARGULAPUS 11744 8470 266 1147 806 347 26 12 - - 80 * - - * - * * - 8 * * 575
ORASTAUTII-MAGHERAUS 7136 5359 725 251 57 270 21 12 - * 77 6 3 * 3 - - - - 13 8 * 326
ORASULMENI 7270 4605 29 1475 714 26 40 7 - - 80 - * - - - - - - 25 * - 267
ORASVISEUDESUS 15037 11951 1351 46 49 374 29 64 * - 24 4 - - * 3 4 - - * * 4 1129
B.COMUNE 203373 161565 2946 3854 9025 11107 665 2819 8 - 2979 443 386 3 13 21 * 8 * 350 190 25 6964
ARDUSAT 2738 2474 4 6 124 20 3 - - - 9 - - - - - - - - - - - 98
ARINIS 1084 745 * 94 148 6 8 * * - 15 * - - - - - - - 28 * - 34
ASUAJUDESUS 1441 1250 - 4 101 40 - - - - * - - - * - - - - - * - 43
BAITADESUBCODRU 1871 1284 4 - 425 90 - - - - 4 - - - * - - - - - - - 63
BAIUT 2340 1383 777 47 10 15 - - - - 4 - - - - - - - - - - - 104
BARSANA 4474 3893 6 - 49 291 - 5 - - 76 - - - - - - - - - 4 - 150
BASESTI 1452 960 3 - 54 208 109 - - - 29 - - - - - - - - - * - 88
BICAZ 1124 988 4 - 34 3 34 - - - 4 9 - - - 10 - - - - - - 38
BISTRA 4174 3830 7 - - 82 - 56 * - 79 - - - - - - - * 8 - - 110
BOCICOIUMARE 3818 2858 277 14 35 309 * 15 - - 143 6 - - * * - - - * * * 152
BOGDANVODA 3208 2906 * - 24 101 - 79 - - * * - - - - - - - * - * 92
BOIUMARE 1131 1065 * - - 44 - - - - - - - - - * - - - - - - 20
BOTIZA 2717 2550 * - - 95 * * - - - * - - - - - - - - - - 67
BUDESTI 3055 2805 * * 5 126 * * - - 54 - - - - - - * - * * - 57
CALINESTI 3178 1791 * * 157 992 3 14 - - 95 * - - - - - - - 66 * - 55
CAMPULUNGLATISA 2485 679 322 980 * 238 * 54 - - 53 14 37 - - * - - - * 7 - 97
CERNESTI 3741 3203 3 - 350 28 * 7 - - 26 6 - - * - - - - * 11 - 104
CICARLAU 3691 2993 101 15 197 79 6 5 - - 38 5 25 - * 3 - - - * * * 219
COAS 1402 1317 5 * 7 - - - - - 34 - - - - - - - - * - - 36
COLTAU 2557 223 48 1936 73 4 41 33 - - 3 41 47 * * - - - - - 5 - 101
COPALNIC-MANASTUR 5673 4728 11 8 177 276 12 3 - - 233 16 5 - * - - - - 3 13 * 185
COROIENI 2219 2103 * * 22 * * 11 - - 4 - - - - - - - - - - - 75
CUPSENI 3581 3485 - - 3 - - - - - * - - - * - - - - - - - 90
DESESTI 2341 2077 * * 18 121 * 8 - - 17 5 - - - * - - - 28 - - 63
DUMBRAVITA 4372 3785 12 9 7 397 - * - - 16 4 - - * - - - - 3 - * 136
FARCASA 4015 3410 50 15 382 39 16 4 - - 13 - 3 - - - - - - - - - 83
GARDANI 1151 1013 * * 38 3 24 - - - 11 - - - - - - - - - - - 59
GIULESTI 3113 2190 3 - 76 565 * 5 - - 152 7 - - - - - - - 16 7 * 89
GROSI 2857 2439 43 26 10 37 6 - - - 157 13 - * - - - - - * 5 * 118
GROSIITIBLESULUI 2095 1875 135 5 10 7 - - - - 3 - * - - - - - - - 13 - 45
IEUD 4318 3038 6 - 3 1063 3 - - - - - - - - - - - - - 4 - 201
LAPUS 3709 3434 28 3 9 74 - * - - 4 - - - - - - - - - - - 156
LEORDINA 2547 2063 4 - 58 7 - 291 - - * * - - - - - - - * * - 118
MIRESUMARE 4766 3559 8 9 511 222 67 - - - 194 - 5 - - - - - - 8 11 * 171
MOISEI 9264 8188 5 - 143 5 - 494 - - * * - - - - - 6 - * 3 - 414
OARTADEJOS 1243 1010 9 3 30 21 77 - - - - - - - - - - - - - - - 93
OCNASUGATAG 3853 2744 350 9 21 358 59 3 - - 122 16 5 * * - * - - * * * 158
ONCESTI 1549 1160 - * 167 138 6 * - - 12 4 - - - - - - - * * - 58
PETROVA 2525 2373 5 3 22 7 - 20 - - 14 7 - - - - - - - - - - 74
POIENILEDESUBMUNTE 10073 7667 9 6 1375 209 * 311 - - 4 * - - - - - - - 8 4 - 478
POIENILEIZEI 940 927 - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 13
RECEA 6000 5049 50 208 145 300 13 - * - 35 13 - - * - - - - 28 3 * 152
REMETEACHIOARULUI 2834 2077 19 315 126 8 5 - - - 130 52 - - - - - * - * 19 3 77
REMETI 3040 2323 194 24 25 101 - 182 - - 36 4 - - - - - - - 106 - - 45
REPEDEA 4716 2453 4 - 1729 * - 233 - - * - 162 - - - - - - 5 - - 128
RONADEJOS 1776 1467 5 * 4 86 - 6 - - 51 84 - - - - - - - * - - 71
RONADESUS 3855 2716 301 * 39 148 24 * * - 415 - 53 - - - - - - - 4 * 150
ROZAVLEA 3085 2897 * - * 37 - 72 - - - - - - - - - - - - * - 74
RUSCOVA 5541 4492 3 3 733 3 3 147 - - * * - - - * - - - * 3 - 150
SACALASENI 2299 1910 16 6 49 26 23 * - - 199 * * - - * - - - - 10 * 55
SACEL 3500 3295 7 - - 15 6 36 - - - - - - - - - - - - - - 141
SALSIG 1641 1018 * * 433 56 8 5 - - 44 6 - - - - - - - 5 * - 61
SAPANTA 2903 2538 4 * * 24 * 224 - - 4 - - - - - - - - - - - 106
SARASAU 2238 1072 6 3 - 926 67 7 * - 42 - - - - - - - - - 11 * 100
SATULUNG 5837 4858 20 80 332 57 24 3 * - 86 114 40 - * * - - - 10 - * 207
SIEU 2348 2114 - - - 85 - 113 - - - - - - - - - - - - - - 36
SISESTI 5289 2795 10 3 139 2146 * - - - 44 5 - - - - - - - 3 7 * 134
STRAMTURA 3652 3003 * - 87 269 - 47 - - 107 - - - - * - - - * 18 - 117
SUCIUDESUS 3868 3454 * * 75 168 - * - - 5 - - - - - - - - - - - 161
VADUIZEI 2659 2286 15 - 17 93 * - - - 135 - - - - - - - - - 6 - 106
VALEACHIOARULUI 2025 1897 6 3 59 5 - - - - 8 - - - - - - - - - - - 47
VIMAMICA 1448 1281 - * 104 21 - - - - * - - - - - - - - - - - 39
VISEUDEJOS 4934 4105 30 * 51 211 3 317 - - 5 - * - - - - - - 4 * * 202

Sursa: INS, Recensământul General al Populaţiei şi Locuinţelor 2011


1.4.2. Aşezări omeneşti: oraşe, sate (istoric, populaţie, dotări tehnico-edilitare-sociale, economice,
servicii legate de/sau tangente activităţii de turism).
POPULAŢIE, CLĂDIRI, LOCUINŢE SI GOSPODARII LA RECENSĂMÂNTUL DIN ANUL 2011
- REZULTATE PRELIMINARE ROMANIA, REGIUNI DE DEZVOLTARE SI JUDEŢE PE CATEGORII DE LOCALITATI
-
dincare: dincare:
Populaţiasţabila
POPULATIASTABILA Populaţiastabiladin dincare: dincare: Numarul dinspaţiile
Numarulmediude Cladiridesţinaţe Numarulmediude
REGIUNEADE Numarul
gospodăriilepopulaţiei Numarul cladirilor colecţivedelocuiţ REGIUNEADE
persoanepeo Numarul Numarul spaţiuluicolecţivde persoanepeo
DEZVOLTARE, gospodariilor gospodariilor desţinaţe DEZVOLTARE,
gospodariea gospodarie
JUDETUL populaţiei cladirilor locuinţelor insţiţuţionale spaţiuluicolecţiv locuiţincareseafla JUDETUL
Ambele Ambele populaţiei Cladiricu Locuinţe locuinţele Ambele insţiţuţionala
delocuiţ
Masculin Feminin Masculin Feminin locuinţe1) convenţionale Masculin Feminin
sexe sexe convenţionale sexe

ROMANIA 19043767 9279756 9764011 18873144 9182694 9690450 7086394 2.66 5117777 5104662 8459052 8450942 10571 14934 1819 170623 97062 73561 16.14 ROMANIA

Nord-Vest 2495247 1214041 1281206 2467917 1199882 1268035 913965 2.70 690807 689080 1097134 1095108 1463 1918 191 27330 14159 13171 18.68 Nord-Vest

Maramureş 461290 226535 234755 459873 225467 234406 163292 2.82 132537 132324 195277 194687 221 249 36 1417 1068 349 6.41 Maramures

Sursa: INS, Recensământul General al Populaţiei şi Locuinţelor 2011


Judeţul Maramureş are în componenţa sa: 2 municipii (Baia Mare şi Sighetul Marmaţiei),
11 oraşe (Borşa, Vişeu de Sus, Baia Sprie, Târgu Lăpuş, Cavnic, Sieni, Dragomireşti, Săliştea de
Sus, Tăuţii-Măgherăuş, Şomcuţa Mare, Ulmeni) şi 63 de comune şi 214 sate4.
SITUAŢIA SOCIO-ECONOMICĂ A JUDEŢULUI MARAMUREŞ
Poziţia geografică, resursele naturale şi tradiţia meşteşugărească în prelucrarea resurselor
de care dispune judeţul Maramureş sunt factori care au determinat dezvoltarea economiei
judeţului, dar perioada de tranziţie spre economia de piaţă traversată de România după 1990, cu
problemele specifice (recesiune economică, inflaţie, şomaj, reconversie a industriei mineritului),
şi-au pus amprenta şi asupra economiei judeţului.
Având ca indicator sintetic populaţia ocupată, ponderea în economia judeţului este
deţinută de activităţile industriale urmate de cele din sectorul serviciilor şi apoi de cele din
sectorul agro-silvic. Judeţul Maramureş are o veche tradiţie industrială, breslele, organizate şi
specializate pe meserii, fiind primele forme economice consemnate de documente încă din
secolul XIV şi care au contribuit la dezvoltarea aglomerărilor urbane, viitoarele cetăţi orăşeneşti
Baia Mare, Baia Sprie şi altele.
Ponderea principalelor sectoare industriale în 2005 este următoarea:

4
http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Index:Sate_%C3%AEn_jude%C5%A3ul_Maramure%C5%9F
Sursa:file:///C:/Users/PERSONAL%20COMPUTER/Downloads/q95jn_Plan_judet_Maramures_
2007_2013_V2.pdf
Amenajarea teritorială reprezintă o activitate de interes general ce are la bază o analiză
multidimensională a unei regiuni, luându-se în considerare axa economică, socială, culturală şi
ecologică. Amenajarea teritorială vizează, astfel, obţinerea unui cadru natural armonios care să
asigure satisfacerea nevoilor şi să răspundă valorilor recunoscute ale comunităţilor.
Procesul de urbanizare în judeţul Maramureş a avut în ultimii ani două direcţii principale.
Pe de o parte s-a înregistrat o creştere a numărului oraşelor existente, iar, pe de altă parte, s-a
semnalat o creştere a numărului localităţilor rurale aparţinând de municipii şi oraşe. Astfel, aşa
cum putem observa din tabelul următor, în intervalul 2000 – 2008, numărul oraşelor din judeţul
Maramureş a ajuns de la 6 în anul 2000, la 11 în anul 2008. Şi numărul satelor aparţinând de
municipii şi oraşe a crescut în intervalul anterior enunţat de la 16 în anul 2000, la 28 în anul
2008, semn că o parte din aşezările urbane a suferit şi o extindere spaţială. Prin alipirea unor sate
de municipii şi oraşe, numărul localităţilor rurale din judeţul Maramureş a suferit o depreciere în
anul 2004, ajungând la 213 sate de la 226 sate înregistrate în anul anterior.
ORGANIZAREA ADMINISTRATIVĂ A
JUDEŢULUI MARAMUREŞ, ÎN PERIOADA 2000 -
2008

: date nedisponibile Sursă: Institutul Naţional de Statistică

Localitatea cu cea mai ridicată suprafaţă intravilană este Borşa, cumulând circa 22,7%
din suprafaţa totală intravilană din rândul aşezărilor urbane din judeţul Maramureş (4.230 ha).
Alte localităţi cu o suprafaţă intravilană semnificativă sunt: Municipiul Baia Mare (3.300 ha),
Oraşul Tăuţii-Măgherăuş (2.297 ha), Municipiul Sighetu Marmaţiei (1.694 ha) şi Oraşul
Şomcuta Mare (1.565 ha). Pe de altă parte Oraşul Ulmeni nu deţine decât 76 hectare suprafaţă
intravilană, reprezentând doar 0,4% din totalul suprafeţei intravilane a municipiilor şi oraşelor
din judeţul Maramureş.
Suprafaţa intravilană a municipiilor şi oraşelor din judeţul Maramureş, în anul 2007
UM: Hectare

Sursă: Institutul Naţional de Statistică


Municipiul Baia Mare este localitatea cu cel mai ridicat număr de locuitori (139.154
persoane), reprezentând aproximativ 46,21% din toată zona urbană a judeţului Maramureş.
Municipiul Sighetu Marmaţiei deţine o populaţie ce cumulează 41.309 persoane, ocupând poziţia
secundă la nivelul întregii unităţi teritorial-administrative. Pe de altă parte există oraşe cu o
populaţie sub 10.000 locuitori (Cavnic, Dragomireşti, Săliştea de Sus, Şomcuta Mare, Tăuţii-
Măgherăuş, Ulmeni), marea majoritate a acestora intrând în categoria comunelor devenite oraş în
anul 2004.

Populaţia în zonele urbane din judeţul Maramureş, la 1 ianuarie 2009


Din punctul de vedere al densităţii populaţiei în zonele urbane ale judeţului Maramureş,
cel mai ridicat număr de locuitori / km2 a fost înregistrat în anul 2008 în reşedinţa de judeţ a
Maramureşului (595 locuitori / km2 în Baia Mare). Alte localităţi a căror densitate a populaţiei
este superioară densităţii populaţiei de la nivel judeţean sunt: Sighetu Marmaţiei – 304,5
locuitori / km2, Cavnic – 197 locuitori / km2, Seini – 174,7 locuitori / km2, Baia Sprie – 173,2
locuitori / km2 şi Ulmeni – 90 locuitori / km2.

Densitatea populaţiei în zonele urbane din judeţul Maramureş, în anul 2008


În cursul anului 2008, în judeţul Maramureş, procesul de dezvoltare urbană a cuprins
numeroase construcţii şi modernizări de spaţii de locuit, construcţii de spaţii comerciale şi
administrative, reabilitări ale unor clădiri cu modificarea destinaţiei iniţiale, amenajări de spaţii
de agrement şi sport, construcţii de drumuri şi poduri, etc. În ceea ce priveşte dezvoltarea zonelor
rezidenţiale, accentul a fost pus pe asigurarea unor spaţii de locuinţă tinerilor familii. Spre
exemplu, în anul anterior, în Tăuţii-Măgherăuş au fost construite nu doar 125 de case de locuit,
ci şi o şcoală şi o grădiniţă, facilitând astfel traiul în regiune a viitoarelor familii. Mai mult decât
atât, s-au realizat şi lucrări de modernizare a Centrului de Afaceri şi a Muzeului Satului.
În anul 2008, în judeţul Maramureş nu doar sectorul rezidenţial s-a dezvoltat, ci şi
sectorul comercial prin construirea a trei complexe comerciale „Supermarket Plus”, două în
municipiul Baia Mare şi unul în oraşul Târgu Lăpuş. Pe lângă deschiderea acestui supermarket,
în Târgu Lăpuş au fost încheiate şi lucrări de extindere a reţelei de canalizare a apei uzate şi s-au
continuat modernizările la staţia de epurare.
Şi în oraşul Dragomireşti a fost finalizată construcţia staţiei de epurare a apelor uzate. În
municipiul Baia Mare, în cadrul unui Proiect ISPA, în cursul anului 2008, au fost continuate
lucrările de reabilitare şi modernizare a serviciilor de alimentare cu apă şi canalizare care includ
şi măsurile de reabilitare şi modernizare a Uzinei de Apă şi a Staţiei de epurare municipală.
În cursul anului 2008, în Borşa s-au aflat în derulare activităţi de construcţie ale unor
obiective de interes cum sunt: Primăria oraşului Borşa, Centrul de zi pentru persoane vârstnice,
Pârtia olimpic de schi cu transport pe cablu prevăzut cu telegondolă, podul peste râul Cisla în
zona cartierului Rotundu.
Şi în oraşul Şomcuta Mare, în cursul anului 2008, au fost demarate o serie de investiţii,
una din cele mai importante fiind construirea unei staţii de epurare. De asemenea, a mai fost
finalizată şi construcţia unei săli de sport .
Aşezări urbane – scurtă prezentare
Municipiul Baia Mare
Situat în partea vestică-centrală a judeţului Maramureş, Municipiul Baia Mare este
reşedinţa acestei unităţi administrativ-teritoriale.
Baia Mare este amplasată în depresiunea cu acelaşi nume, pe cursul mijlociu al râului
Săsar, la o altitudine de circa 228 m faţă de nivelul mării.
Conform Planului de Amenajare a Teritoriului Naţional (PATN) – Secţiunea IV,
Municipiul Baia Mare este o localitate de rang II, de importanţă interjudeţeană, ce joacă un rol
important de echilibru în sistemul urban. Municipiul Baia Mare reprezintă centrul urban de
dimensiunea şi importanţa cea mai mare din zonă. Mai mult decât atât, Baia Mare este al III-lea
centru de importanţă regională din Regiunea de Dezvoltare Nord-Vest a României, fiind
elementul de conexiune al zonei adiacente cu teritoriul naţional.
Şi din perspectiva infrastructurii, Municipiul Baia Mare joacă un rol fundamental, fiind
un important nod rutier şi feroviar şi constituind punctul de convergenţă pentru localităţile din
împrejurimi (Baia Sprie, Recea, Tăuţii-Măgherăuş).
Infrastructura feroviară care leagă Municipiul Baia Mare de unele localităţi ridică
anumite probleme. Municipiul este deservit de linia 400 Satu Mare - Baia Mare – Jibou - Dej,
tronson de cale ferată neadaptată unui trafic conform normelor europene în vigoare, cu treceri la
nivel cu calea ferată care nu dispun de instalaţii automate de semnalizare rutieră, fiind fără
bariere şi nepăzite. De asemenea, în ciuda faptului că Municipiul Baia Mare beneficiază de
legături aeriene prin prezenţa aeroportului de la Tăuţii-Măgherăuş, acesta are o infrastructură şi
dotări neadaptate unui trafic de călători şi marfă în condiţii de siguranţă şi confort.
Menţionăm, de altfel, că în municipiul Baia Mare funcţionează un terminal de transport
combinat de mărfuri.
Transportul public la nivelul municipiului Baia Mare cuprinde şi legătura cu comunele
limitrofe, oraşul Baia Sprie şi oraşele Cavnic şi Ulmeni. Mijloacele de transport circulă pe 12
linii de autobuz, una de troleibuz şi 17 linii speciale (spre unităţile economice la orele de
schimb), iar spre comunele limitrofe şi oraşul Baia Sprie pe 10 linii exterioare.
Serviciile publice locale sunt prestate de societăţi comerciale pe acţiuni, având ca şi
acţionar majoritar Consiliul Local, precum şi de instituţii publice de interes local care au calitatea
de ordonatori de credite. Consiliul Local al municipiului Baia Mare este cel care numeşte
conducerea acestora şi exercită controlul asupra modului în care acestea funcţionează. Aceste
entităţi prestează următoarele servicii publice:
-apă potabilă, canalizare, întreţinerea reţelei - SC VITAL SA
-transport în comun - SC URBIS SA
-energie termică – SC ENERGOTERM SA
-asistenţă şi protecţie socială - S.P.A.S
-ambient urban, zone verzi - S.P.A.U
-administrarea patrimoniului local - S.P.A.P.L.U
-salubrizare – SC DRUSAL SA
Municipiul Sighetu Marmaţiei
Fosta reşedinţă de judeţ a Maramureşului, Municipiul Sighetu Marmaţiei este şi astăzi
centrul cultural şi economic al Maramureşului Istoric. Localităţile din componenţa municipiului
sunt Şugău şi Iapa.
Dificultatea realizării transportului rutier este cauzată de necesitatea de a traversa Munţii
Gutâi, Ţibleş, Rodnei şi Maramureşului.
Mai mult decât atât, din totalul de 51,8 km, 11,3 km urmează să fie schimbate datorită
nivelului avansat de uzură şi necesităţii urgente de reabilitare.
Cele mai importante căi rutiere sunt:
DN 19 spre judeţul Satu Mare, prin Pasul Tihuţa
DN 18 spre Baia Mare, prin Pasul Gutâi
DN 17C spre judeţul Bistriţa-Năsăud, prin Pasul Şetref
DN 18 spre judeţul Suceava, prin Pasul Prislop
Legătura municipiului pe calea ferată este asigurată prin linia normală Sighet – Vişeu de
Jos – Salva. Municipiul este tranzitat şi de linia ferată cu ecartament lat pe ruta Rahiv – Valea
Vişeului – Sighet – Câmpulung la Tisa – Tesesva, traseu transfrontalier insuficient utilizat.
Conexiunea Municipiului Sighetu Marmaţiei cu alte localităţi se poate realiza şi prin
intermediul aeroportului Baia Mare (75 km) sau a aeroportului Satu Mare (125 km).
Din Sighet pornesc curse regulate spre toate văile din Maramureş (Valea Izei, Marei,
Vişeului si Tisei), şi spre oraşe ca Baia Mare, Cluj, Oradea, Timişoara. Transportul în comun
este realizat de societatea Transport Mara-Nord, care deserveşte linii de autobuze bine împărţite
în întreg municipiul.
Oraş Baia Sprie
Situat la o distanţă de 10 km de Municipiul Baia Mare, oraşul Baia Sprie se află la baza
sudică a platoului montan Oaş Gutâi Ţibleş, la o altitudine de 380 m. Oraşul Baia Sprie are în
componenţa sa următoarele localităţi: Chiuzbaia, Satu Nou de Sus şi Tăuţii de Sus.
Începând cu anul 2006, oraşul Baia Sprie este membru fondator al Asociaţiei de
Dezvoltare Intercomunitară “Sistemul Urban Baia Mare” şi al Asociaţiei Microregiunea de
Dezvoltare a Munţilor Gutin.
Oraşul are o bună poziţionare, legând principalele oraşe ale judeţului (Baia Mare –
Sighetu Marmaţiei). Cea mai apropiată linie / staţie de cale ferată se afla la 10 km, în Municipiul
Baia Mare, oraş cu care Baia Sprie are o bună conectivitate prin reţeaua de transport auto a
persoanelor şi mărfurilor. Pe de altă parte, toate legăturile Municipiului Baia Mare cu partea
estică şi nordică a judeţului, trec prin Baia Sprie.
Reţeaua locală de drumuri acoperă 56 km din care 16 km sunt modernizaţi. Serviciile de
comunicare includ telefonia fixă digitală, reţele de telefonie mobile, o reţea extinsă de cablu TV
ce acoperă şi satele aparţinătoare.
Oraş Borşa
Localitatea Borşa este situată la o altitudine de 617 m în Valea Hotarului, 673 m în
centrul oraşului şi 823 m în complexul turistic Gura Fântânei. Întinderea localităţii de-a lungul
şoselei care o străbate de la Valea Hotarului, pe lângă pasajul de cale ferată, până la Gura
Tiboului (râul Tibou), măsoară 52 km, fiind una dintre cele mai lungi aşezări din ţară.
Oraşul Borşa înglobează Băile Borşa şi satele Gura Repedei, Poiana Borşa şi Fântâna.
Accesul în Borşa este asigurat de următoarele artere rutiere:
DN 17C – legătură cu Bistriţa-Năsăud şi Dej;
DN 17 – ruta Suceava – Câmpulung Moldovenesc – Vatra Dornei – Bistriţa;
DN 18 – ruta Baia Mare – Sighetu Marmaţiei – Vişeu de Sus – Moisei – Borşa – Prislop – Şesuri.
În interiorul zonei, există o serie de obiective interesante, care prin folosirea drumurilor
forestiere existente sunt accesibile turiştilor.
Regiunea Borşei este accesibilă şi printr-o cale ferată cu traseul: Salva – Vişeul de Sus –
Sighetu Marmaţiei, cu legătură la Borşa.
Din păcate, de câţiva ani, Căile Române Ferate au sistat transportul de călători pe ruta
Vişeu - Borşa, acesta fiind preluat de transportul I.R.T.A. cu autobuze sau maxi-taxi, doar până
în oraşul Vişeu de Sus, sau cu autoturismele personale, din lipsă de călători.
Calea ferată cu ecartament îngust care asigură accesul pentru exploatările forestiere în
zona Vaser – Novat, a devenit şi o cale de acces pentru turişti, garniturile de tren fiind prevăzute
cu vagoane pentru călători (vagoane platformă sau vagoane închise).
Oraş Cavnic
Situat la poalele munţilor Gutâi, pe cursul superior al râului Cavnic, la o altitudine ce
variază între 550 – 1050, Oraşul Cavnic se află la o distanţă de 32 km est de Municipiul Baia
Mare şi aproximativ 40 km de Municipiul Sighetu Marmaţiei. Cele cinci localităţi care
înconjoară oraşul Cavnic sunt: Şiseşti în partea de sud-vest, Ocna Şugatag în partea de nord,
Budeşti şi Băiuţ în partea de nord-est şi Cerneşti în partea de sud.
Legătura oraşului Cavnic cu celelalte localităţi e asigurată de drumul judeţean DJ184 şi
DJ109F:
DJ184 – traseul Baia Sprie – Cavnic (20 km);
DJ109F – traseul Sighetu Marmaţiei – Cavnic (45 km);
DJ109F – Cavnic – Băiuţ (20 km).
Cea mai apropiată cale ferată este cea care traversează Municipiul Baia Mare (30 km), iar
cel mai apropiat aeroport este cel din Baia Mare – Tăuţii-Măgherăuş (35 km).
Transportul urban în Cavnic este asigurat de URBIS S.A. Baia Mare, iar cel interurban de
AZUR S.A. Baia Mare.
Oraş Dragomireşti
Situat în estul judeţului Maramureş, în depresiunea Maramureşului, la 101 km de
municipiul Baia Mare, 45 km faţă de Sighetu-Marmaţiei şi 35 km faţă de oraşele Borşa şi Vişeu,
oraşul Dragomireşti se întinde pe cursurile a două râuri care îl străbat: Iza şi Baicu. Până în 2004
localitatea Dragomireşti a fost o comună. Prin legea 332 din 8 iulie 2004, comuna a fost ridicată
însă la rangul de oraş.
Oraşul Dragomireşti se întinde pe o distanţă de 5 km, pe DJ186, care leagă municipiul
Sighetu-Marmaţiei de oraşul Borşa.
Vecinii oraşului Dragomireşti sunt:
Săliştea de Sus în partea de est;
Bocicoel în partea de nord-vest;
Bogdan Vodă şi Ieud în partea de vest;
Judeţul Bistriţa-Năsăud în partea de sud.
Starea proastă a infrastructurii din oraşul Dragomireşti este o reală problemă pentru
localitate, mai ales având în vedere influenţa asupra atragerii investitorilor care să ajute la
prosperitatea localităţii prin crearea de locuri de muncă şi dezvoltarea economică a oraşului.
Cel mai important drum de acces este DJ 186 care face legătura cu judeţul Bistriţa-
Năsăud şi Baia Mare.
Oraş Săliştea de Sus
Localitatea Săliştea de Sus este situată în culoarul larg al Văii Izei, cu aspect depresionar
ce se înscrie ca o zonă joasă a Depresiunii Maramureş, având un relief de dealuri prelungite cu
spinările alungite, dominat de măguri ce depăşesc chiar 1000 m altitudine.
Localitatea are o altitudine medie de 670 m şi se desfăşoară de o parte şi de alta a Râului
Iza şi a afluenţilor mai importanţi Buleasa şi Valea Câmpu Cailor.
Se învecinează la est cu Săcel, în sud cu judeţul Bistriţa-Năsăud, în vest cu oraşul
Dragomireşti, în nord-vest cu localitatea Bocicoel, la nord cu Vişeu de Jos, iar în nord-est cu
oraşul Vişeu de Sus.
Faţă de reşedinţa judeţului, Municipiul Baia Mare, localitatea se află la 115 km, legătura
făcându-se peste Pasul Gutâi. Faţă de cel de-al doilea oraş ca mărime al judeţului, municipiul
Sighetu Marmaţiei, se află la o distanţă de 56 km, legătura fiind asigurată de drumul judeţean
186. Staţia de cale ferată Iza este situată în partea estică a localităţii având acest nume deoarece
deserveşte majoritatea comunelor de pe Valea Izei.
Oraş Seini
Situat în extremitatea vestică a judeţului Maramureş, oraşul Seini are ca şi localităţi
componente satul Săbişa în partea de est şi Viile Apei în partea de Nord-Vest.
Cel mai înalt punct din zonă este dealul Comja (960 m) aflat la nord de oraş. Oraşul este
traversat de pârâul Seinel, ce curge pe direcţia nord-sud, vărsându-se în râul Someş.
Prin intermediul drumului naţional 1C cu ruta Cluj – Baia Mare – Satu Mare, dar şi prin
calea ferată cu staţia C.F.R., oraşul Seini are legătură cu toate localităţile din ţară. Atuul major al
amplasării la intersecţia unor artere regionale de comunicaţie terestră, apropiat de două
aeroporturi apropiate Baia Mare şi Satu Mare, de două puncte de trecere a frontierei (Ungaria,
Ucraina), precum şi existenţa unor puncte vamale apropiate fac din Seini un punct extrem de
atractiv în perspectiva dezvoltării.
Oraş Şomcuta Mare
Atestată documentar în anul 1358, localitatea Şomcuta Mare, veche vatră de civilizaţie şi
cultură din zona Chioarului, este situată în partea de sud-vest a judeţului Maramureş, la 25 km de
Baia Mare, pe şoseaua naţională ce leagă municipiul Baia Mare de municipiul Cluj-Napoca şi la
o distanţă de 8 km de calea ferată Baia Mare – Dej – Bucureşti.
Localităţile aparţinătoare sunt: Buciumi, Vălenii Şomcutei, Finteuşu Mare, Ciolt, Hovrila,
Buteasa, Codru Butesii.
Infrastructura oraşului Şomcuta Mare cuprinde:
Transport rutier
o drumuri locale 70 km.
o drumuri judeţene 18 km.
o drumuri naţionale 7 km.
Transport de cale ferată – nu
Transport aerian – doar prin intermediul aeroportului din Baia Mare – Tăuţii-Măgherăuş;
Telefonie: un număr mare de utilizatori de telefonie mobilă, Orange şi Vodafone având
reprezentanţe în cadru localităţii.
Oraş Târgu Lăpuş
Târgu Lăpuş, cunoscut în regiune şi sub numele vechi, Lăpuşu Unguresc, este una din
localităţile judeţului Maramureş cu cel mai ridicat număr de locuitori. Acest lucru poate fi
explicat prin numărul ridicat de sate ce intră în componenţa oraşului Târgu Lăpuş: Boiereni (în
partea de sud, la o distanţă de 12 km), Borcut (în partea de nord, la o distanţă de 4 km), Cătun (în
partea de vest, la o distanţă de 3 km), Cufoaia (în partea de nord-vest, la o distanţă de 5 km),
Dămăcuşeni (în partea de est, la o distanţă de 7 km), Dobricu-Lăpuşului (în partea de nord, la o
distanţă de 12 km), Dumbrava (în partea de nord, la o distanţă de 4 km), Fântânele (în partea de
vest, la o distanţă de 14 km), Groape (în partea de nord, la o distanţă de 11 km), Inău (în partea
de nord, la o distanţă de 8 km), Răzoare (în partea de vest, la o distanţă de 4 km), Rohia (în
partea de sud, la o distanţă de 8 km) şi Stoiceni (în partea de nord, la o distanţă de 7 km).
Oraş Tăuţii-Măgherăuş
Situat în Depresiunea Baia Mare în partea de nord-vest de reşedinţa de judeţ, oraşul
Tăuţii-Măgherăuş este străbătut de drumul european 58. Localităţile componente ale oraşului
Tăuţii-Măgherăuş sunt: Tăuţii-Măgherăuş, Băiţa, Nistru, Buşog, Bozînta Mare, Merişor şi
Ulmoasa.
Suprafaţa oraşului este de 12.564 ha din care 1.711 ha este teren agricol, 826 ha păşuni,
diferenţa fiind ocupată de vegetaţie forestieră. Dintre naţionalităţile conlocuitoare românilor,
amintim maghiari, germani, ucraineni şi rromi.
În această localitate este amplasat şi Aeroportul Baia Mare, singurul aeroport de pe raza
judeţului Maramureş.
Oraş Ulmeni
Situat pe malul stâng al râului Someş, oraşul Ulmeni este oraşul cu cea mai scăzută
suprafaţă intravilană din rândul municipiilor şi oraşelor din judeţul Maramureş. Oraşul Ulmeni
este situat în partea de sud-vest a judeţului Maramureş, la 35 km distanţă de municipiul Baia
Mare şi la 10 km distanţă de Cehu Silvaniei.
Localităţi ce aparţin oraşului Ulmeni: Someş-Uileac, Vicea, Arduzel (sat cu populaţie
majoritar maghiară), Ţicău, Chelinţa, Mânău.
Menţionăm, de asemenea că localitatea Tohat a fost asimilată oraşului Ulmeni.
Principalele căi de acces sunt drumul judeţean DJ108A şi magistrala IV feroviară.
Oraş Vişeu de Sus
Situat la o altitudine de 427 m faţă de nivelul mării, oraşul Vişeu de Sus are înfăţişarea
caracteristică a oraşelor de munte. În partea de Nord şi Nord-Est se învecinează cu Munţii
Maramureşului şi Republica Ucraina, în partea de Sud-Est cu Munţii Rodnei.
Comunele vecine sunt: Moisei, Vişeu de Jos şi Poienile de sub Munte.
Potrivit Anexei 1, din H.G. nr.410/1991 – privind Stabilirea categoriei judeţelor,
municipiilor şi oraşelor, oraşul Vişeu de Sus face parte din categoria a III-a a oraşelor cu
locuitori între 10.001 şi 30.000.
Vişeu de Sus este situat pe DN18, care face legătura între Sighetu Marmaţiei şi Vatra
Dornei. Din Vişeu mai porneşte şi DN17C care face legătura cu municipiul Bistriţa. De
asemenea, mai există drumuri judeţene care stabilesc legătura cu mici localităţi sau sate.
Gara Vişeu de Sus este situată pe magistrala 400 a Căilor Ferate Române. De aici calea
ferată are traseul spre Nord la Valea Vişeului, de unde continuă spre Ucraina şi spre Sighetu
Marmaţiei, oraş din care se poate ajunge în Ucraina. Iar traseul spre Sud duce la Salva, de unde
există legături pe calea ferată spre Cluj-Napoca şi Suceava.
Cel mai apropiat aeroport de Vişeu de Sus este cel de la Tăuţii-Măgherăuş.
Locuinţe
Fondul de locuinţe din judeţul Maramureş este caracterizat de o creştere moderată
continuă în perioada 2000 – 2007, an în care au fost înregistrate 186.025 locuinţe. Din rândul
acestora, mai bine de jumătate din locuinţe sunt din mediul urban (111.051 locuinţe – 59,7%). În
ceea ce priveşte tipul de proprietate cel mai frecvent, menţionăm că 98,3% din locuinţele
înregistrate în judeţul Maramureş sunt proprietate majoritar privată.

Numărul locuinţelor existente la sfârşitul anului pe forme de proprietate


şi medii în judeţul Maramureş, în perioada 2000 – 2007

Numărul camerelor de locuit existente în judeţul Maramureş în anul 2007 se ridica la 436.617, ceea ce înseamnă că
media de camere pe locuinţă este de 2,3 camere. În comparaţie cu anul 2000 când media de camere pe locuinţă era de 2,2
camere, s-a înregistrat o uşoară evoluţie.
Numărul camerelor de locuit existente la sfârşitul anului pe medii,
în judeţul Maramureş, în perioada 2000 – 2007

Şi suprafaţa locuibilă a avut un trend ascendent în ultimii ani, ajungând la 7260,3 mii metri pătraţi arie desfăşurată în anul 2007.
Aceasta înseamnă că suprafaţa medie a unei locuinţe din judeţul Maramureş este de 39 metri pătraţi. În comparaţie cu suprafaţa
medie a unei locuinţe din anul 2000 (35 metri pătraţi), valoarea înregistrată în anul 2007 este considerabil mai mare.
Suprafaţa locuibilă existentă la sfârşitul anului pe medii,
în judeţul Maramureş, în perioada 2000 – 2007

Ca şi tendinţă generală se poate observa că în judeţul Maramureş au fost construite în


ultimii ani locuinţe cu o suprafaţă locuibilă uşor mai ridicată faţă de anii anteriori, dar şi cu un
număr de camere mai mare. Spre exemplu, în anul 2001 suprafaţa locuibilă a crescut cu 13,8
procente faţă de anul anterior, în timp ce numărul locuinţelor existente a avut o evoluţie de doar
3,4 procente.
Modificarea procentuală a locuinţelor existente, camerelor de locuit şi suprafeţei locuibile faţă de anul
anterior, în judeţul Maramureş, în perioada 2000 – 2007

Sursă: Institutul Naţional de Statistică


Numărul locuinţelor terminate în anul 2007 în judeţul Maramureş a fost de 1.026
locuinţe, din care 65% au fost construite în mediul urban (667 locuinţe) şi 35% în mediul rural
(359 locuinţe). Cel mai ridicat număr de locuinţe terminate în cursul anului 2007 este localizat în
Oraşul Borşa (257 locuinţe). Vis-à-vis de suprafaţa locuibilă existentă, în anul 2007 aceasta se
cifra la 7.260.251 metri pătraţi arie desfăşurată, din care 4.340.212 metri pătraţi în mediul urban
şi 2.920.039 metri pătraţi în mediul rural.
Numărul locuinţelor terminate în cursul anului şi suprafaţa locuibilă existentă în judeţul Maramureş,
pe localităţi, în anul 2007

Spaţii verzi şi zone de agrement


Suprafaţa spaţiilor verzi din localităţile urbane din judeţul Maramureş aproape s-a dublat
în perioada 2000 – 2007. Astfel, dacă în anul 2000 suprafaţa spaţiilor verzi măsura 276 hectare,
în anul 2007 aceasta a crescut cu 92 procente, ajungând la 531 hectare. Nu în toate oraşele şi
municipiile din judeţ s-a produs însă o evoluţie a suprafeţei spaţiilor verzi. Spre exemplu, în
Municipiul Baia Mare suprafaţa spaţiilor verzi a scăzut cu 60% (de la 200 hectare în anul 2000,
la 80 hectare în anul 2007). La polul opus, cel mai surprinzător salt l-a realizat Oraşul Cavnic
care de la 15 hectare de spaţiu verde a ajuns la 352 hectare.
Suprafaţa spaţiilor verzi pe localităţi urbane din judeţul Maramureş, în perioada 2000 – 2007
Raportând suprafaţa spaţiilor verzi din judeţul Maramureş la numărul de locuitori din
această unitate administrativ-teritorială, obţinem o valoare de 10,4 m2 / cap de locuitor. Această
valoare este însă superioară suprafeţei spaţiilor verzi pe cap de locuitor de la nivel regional (8,4
m2/locuitor) sau chiar de la nivel naţional (9,6 m 2/locuitor). Cei care beneficiază de cea mai
ridicată suprafaţă medie de spaţiu verde sunt cei din Oraşul Cavnic, în anul 2007 aceştia
dispunând de circa 671 m2/cap de locuitor.
Suprafaţa spaţiilor verzi în municipii şi oraşe pe cap de locuitor, în judeţul Maramureş,
în perioada 2000 – 2007

Evoluţia suprafeţei spaţiilor verzi în aşezările urbane din judeţul Maramureş,


Regiunea de Dezvoltare Nord-Vest şi România, în perioada 2000 – 2007
Tabelul următor prezintă cele mai importante spaţii verzi şi zone de agrement din
aşezările urbane din judeţul Maramureş din anul 2008. Cele mai numeroase spaţii verzi şi de
agrement sunt situate în Municipiul Baia Mare, în ciuda faptului că dimensiunea acestora nu este
foarte mare.
Spaţiile verzi şi zonele de agrement din aşezările urbane din judeţul Maramureş, în anul 2008

1.4.3. Economia: industrie, agricultură, servicii, inclusiv turism, comerţ; ponderi,


implicaţii în turism, poluare.
Dezvoltarea economică a unei regiuni este rezultatul eforturilor depuse atât de sectorul
administrativ-guvernamental, cât şi de sectorul mediului de afaceri sau al societăţii civile, în
general, sub imboldul creşterii bunăstării populaţiei. Dezvoltarea economică presupune, astfel, o
evaluare minuţioasă a stării socio-economice a unei regiuni şi o evidenţiere a punctelor slabe şi a
punctelor tari ale acesteia, astfel încât să se poate stabili periodic anumite obiective ce trebuie
atinse la nivel regional.
Indicatorii ce au fost utilizaţi în analiza nivelului de dezvoltare economică a judeţului
Maramureş se referă atât la nivelul investiţiilor străine directe, la produsul intern brut,
dezvoltarea mediului de afaceri, salariul mediu net, comerţul internaţional cu bunuri cât şi la
fondul funciar, producţia industrială sau producţia agricolă. Viziunea este una de ansamblu ce
include şi anumite date statistice referitoare la Regiunea de Dezvoltare Nord-Vest, România sau
chiar UE-27.
Regiunea de Dezvoltare Nord-Vest, regiune din care face parte şi judeţul Maramureş, se
bucură de doar 4,50% din investiţiile străine din România. Investiţiile străine directe se
concentrează, în mare parte, în zona capitalei, dintr-un total de investiţii de 42.770 milioane de
euro în anul 2007, Municipiului Bucureşti revenindu-i 27.516 milioane euro (64,30%). Dacă din
perspectiva valorii absolute, investiţiile străine directe în Regiunea de Dezvoltare Nord-Vest au
crescut în perioada 2004-2007 (1.035 milioane euro în anul 2004 şi 1.907 milioane euro în anul
2007), din perspectiva valorii relative, investiţiile străine directe în Regiunea de Dezvoltare
Nord-Vest au înregistrat un trend negativ (6,90% în anul 2004 din totalul investiţiilor din
România şi 4,50% în anul 2007 din totalul investiţiilor din România).
Investiţiile străine din România, pe regiuni de dezvoltare, în perioada 2004 – 2007

Produsul intern brut al judeţului Maramureş este de 5932,2 milioane RON, cu 3353,6
milioane RON mai mult decât în anul 2002.
Ritmul de creştere al produsului intern brut în această unitate administrativ-teritorială este însă
apropiat ritmului de creştere de la nivel naţional. Astfel, dacă PIB-ul din România a avut o evoluţie de
127 puncte procentuale, PIB-ul din judeţul Maramureş a înregistrat o evoluţie de 130 procente.
Produsul intern brut în Regiunea de Dezvoltare Nord-Vest, în perioada 2002-2006

Dacă din punctul de vedere al produsului intern brut înregistrat la nivelul întregii unităţi
administrativ teritoriale, judeţul Maramureş se situează pe poziţia terţă în cadrul regiunii de dezvoltare
Nord-Vest, din punctul de vedere al produsului intern brut pe cap de locuitor, judeţul Maramureş ocupă
ultima poziţie. Astfel, în anul 2006 valoarea PIB / locuitor era de 11.486 RON în judeţul Maramureş, cu
4.463 RON mai puţin decât valoarea PIB / locuitor la nivelul României, şi cu 3.466 RON mai puţin decât
valoarea PIB / locuitor în Regiunea de Dezvoltare Nord-Vest.
Pentru a putea compara produsul intern brut / locuitor din judeţul Maramureş cu produsul
intern brut / locuitor de la nivelul Euro 27, am recurs la transformarea din RON în Euro. Astfel,
dacă în anul 2006, valoarea PIB / locuitor în judeţul Maramureş era de 3.282 euro, la nivelul UE-
27 valoarea produsului intern brut înregistrat era de peste 7 ori mai mare (23.600 Euro).
Produsul intern brut pe cap de locuitor în Regiunea de Dezvoltare Nord-Vest,
în perioada 2002-2006
Produsul intern brut pe cap de locuitor, în anul 2006

Produsul intern brut pe cap de locuitor, în anul 2006

În anul 2007, în judeţul Maramureş erau înregistrate 10.846 unităţi locale active, din care
10.813 erau întreprinderi mici şi mijlocii (99,7%). Din totalul unităţilor locale active,
aproximativ 37% au ca domeniu de activitate comerţul cu ridicata şi cu amănuntul, repararea şi
întreţinerea autovehiculelor şi motocicletelor şi a bunurilor personale şi casnice (3.996 unităţi
locale active), acestea fiind urmate de unităţile locale active din industria prelucrătoare (1.746
unităţi – 16%) şi unităţile locale active care activează în sectorul tranzacţii imobiliare, închirieri
şi activităţi de servicii prestate în principal întreprinderilor (1.454 unităţi – 13,4%).
Din totalul unităţilor locale active din judeţul Maramureş, un procent de 87,23% sunt
întreprinderi ce au un număr de maxim 9 angajaţi (microîntreprinderi), 10,67% sunt întreprinderi
ce au un număr de angajaţi cuprins între 10 şi 49 persoane (întreprinderi mici), 1,78% sunt
întreprinderi ce au un număr de angajaţi cuprins între 50 şi 249 persoane (întreprinderi mijlocii),
iar 0,3% sunt întreprinderi ce au un număr mai mare de 250 angajaţi (întreprinderi mari).
Unităţi locale active din judeţul Maramureş pe activităţi şi clase de mărime, în anul 2007
Cifra de afaceri a unităţilor locale active din judeţul Maramureş din anul 2007 este de
10.102 milioane RON, cifra medie de afaceri / unitate locală activă fiind de 900.000 RON. În
anul 2006, cifra medie de afaceri / unitate locală activă din judeţul Maramureş era de 800.000
RON, în timp ce cifra medie de afaceri / unitate locală activă de la nivel naţional era de peste 1,3
milioane RON.
Sectorul comerţului cu ridicata şi amănuntul, repararea şi întreţinerea autovehiculelor şi
motocicletelor şi a bunurilor personale şi casnice a înregistrat o cifră de afaceri de 3.941
milioane RON, la polul opus aflându-se sectorul învăţământului cu doar 2 milioane RON.
Suma investiţiilor brute în bunuri corporale se ridică la 1.390 milioane RON în anul
2007, cu aproape 80 puncte procentuale mai mare decât totalul investiţiilor brute din anul
anterior (780 milioane RON). O mare parte din investiţiile brute întreprinse s-au realizat în
unităţi locale active din sectorul industriei prelucrătoare (517 milioane RON – 37,2%). De
asemenea, sectorul comerţului cu ridicata şi amănuntul s-a bucurat, în anul 2007, de investiţii
brute semnificative (355 milioane RON – 25,53%). La polul opus se situează sectorul
învăţământului, sector ce a beneficiat de investiţii brute în valoare de doar 1 milion RON.
Personalul (salariat şi nesalariat) unităţilor locale active din judeţul Maramureş se
cifrează la 80.525 persoane în anul 2007, cu 935 mai multe persoane decât în anul 2005.
Aproape jumătate din aceştia sunt angajaţi în unităţi locale active din sectorul industriei
prelucrătoare (35.702 persoane – 44,33%). Ca pondere din personalul total din judeţul
Maramureş, pe poziţia secundă se situează personalul din comerţ cu ridicata şi amănuntul
(18.452 persoane – 22,91%).

Cifra de afaceri, investiţiile brute şi personalul unităţilor locale active din judeţul Maramureş,
pe activităţi, în anul 2007
Între metodologiile de calcul ale productivităţii muncii, există una care utilizează cifra de
afaceri şi numărul de salariaţi în calcularea acestui indicator. Raportând cifra de afaceri la
numărul de salariaţi, obţinem un nivel al productivităţii muncii de 84.068 RON / salariat în
judeţul Maramureş, în anul 2006. Comparativ cu productivitatea muncii din Regiunea de
Dezvoltare Nord-Vest (106.557 RON / salariat) sau cu productivitatea muncii de la nivel
naţional (133.978 RON / salariat), valoarea productivităţii muncii din judeţul Maramureş este
inferioară. Mai mult decât atât, ritmul de evoluţie a productivităţii muncii în judeţul Maramureş
(evoluţia 2004-2006 este de 31%) este uşor mai scăzut decât ritmul de creştere al productivităţii
muncii de la nivelul întregii regiuni (evoluţia 2004-2006 este de 32,84%) sau de la nivel naţional
(evoluţia 2004-2006 este de 32,44%).
Productivitatea muncii (Cifra de afaceri / număr salariaţi) în perioada 2004-2006
Cât priveşte câştigul salarial nominal mediu net lunar în judeţul Maramureş, în anul 2007
acesta se cifrează la 843 RON, valoarea maximă fiind înregistrată în sectorul intermedierilor
financiare (2.191 RON), iar valoarea minimă în sectorul pescuit şi piscicultură (390 RON).
Evoluţia câştigului salarial mediu net în intervalul 2005-2007 este de 41,44 procente, câştigul
salarial mediu net în anul 2005 fiind de 596 RON / lună.
Câştigul salarial mediu net în UE-27 în anul 2007 este de 1468 Euro, de peste 6 ori mai
mare decât salariul mediu net din judeţul Maramureş (234 Euro).
Câştigul salarial mediu net, în perioada 2005-2007

Câştigul salarial nominal mediu net lunar în judeţul Maramureş, pe activităţi, în anul 2007

Evoluţia câştigului salarial mediu net, în perioada 2006-2007


Indicele producţiei industriale (evoluţia faţă de aceeaşi lună a anului precedent) în judeţul
Maramureş este de 99,9% în luna decembrie a anului 2008: indicele producţiei industriale
prelucrătoare este de 100%, iar indicele producţiei industriale din sectorul energie electrică şi
termică, gaze şi apă este de 94,9%. Cea mai mare valoare a indicelui producţiei industriale a fost
înregistrată în luna ianuarie (110,1%), în timp ce cea mai mică valoare a indicelui producţiei
industriale a fost înregistrată în luna noiembrie (94,7%).
Indicele producţiei industriale în judeţul Maramureş, în anul 2008

Dezvoltarea rurală şi agricultura


Dezvoltarea rurală a României şi, implicit, a judeţului Maramureş este un domeniu de o
importanţă semnificativă, devenit prioritate şi pentru Uniunea Europeană, cu atât mai mult cu cât
91% din teritoriul european este reprezentat de zonele rurale. Politica de dezvoltare rurală a
Uniunii Europene îşi propune, astfel, să soluţioneze problemele întâmpinate în zonele rurale şi să
crească potenţialul acestora. Potrivit Planului Naţional Strategic pentru Dezvoltarea Rurală 2007-
2013, zonele rurale din România acoperă 87,1% din teritoriul ţării, cuprinzând 44,9% din
populaţie la 1 ianuarie 2009 (9.663.516 locuitori).
Restructurarea agriculturii şi revitalizarea economiei rurale pot constitui pârghii
importante de dezvoltare. Conform Planului Naţional Strategic pentru Dezvoltare Rurală 2007-
2013, contribuţia agriculturii la produsul intern brut a fost întotdeauna ridicată. Spre exemplu, în
anul 2006, valoarea adăugată brută (VAB) a agriculturii a reprezentat 1,2% din PIB şi 13,6% din
totalul VAB. Din cauza neutilizării în totalitate a resurselor din agricultură, contribuţia acestui
sector rămâne încă scăzută.
În judeţul Maramureş, mediul rural întâmpină o serie de probleme importante care
necesită o rezolvare urgentă pentru a îndeplini dezideratul unei dezvoltări durabile.
Restructurarea agriculturii va avea un impact deosebit asupra economiei rurale din judeţul
Maramureş, având în vedere că agricultura continuă să rămână cea mai importantă activitate din
spaţiul rural şi reprezintă, deci, o sursă esenţială de venit pentru gospodării. Pentru a putea
dezvolta mediul rural din această unitate administrativ-teritorială este însă necesar să pornim de
la o evaluare a acestei regiuni:
1. Populaţia din mediul rural din judeţul Maramureş se confruntă cu un puternic
declin demografic, ce constituie o reală provocare pentru dezvoltarea economică a acestei
regiuni. Începând cu anul 1990, numărul locuitorilor din zonele rurale este în continuă scădere,
în timp ce populaţia urbană a înregistrat o uşoară evoluţie.
2. Rata sporului natural în mediul rural este negativ, în timp ce în mediul urban el
menţine valori pozitive. Totuşi durata medie a vieţii unui locuitor din mediul rural este uşor
superioară duratei medii a vieţii înregistrate în mediul urban (72,78 ani).
3. Numărul mediu al salariaţilor din sectorul agriculturii şi silviculturii este în
continuă scădere, în anul 2007 doar 0,34% din totalul salariaţilor din judeţul Maramureş
activând în domeniul agriculturii şi vânătorii, şi 1,15% în domeniul silviculturii şi exploatării
forestiere.
4. Câştigul mediu salarial net în sectorul agricol este, începând cu anul 1990, în
permanenţă inferior câştigului mediu salarial net din judeţul Maramureş. În silvicultură şi
exploatare forestieră se câştigă mai bine, cu toate că, cu excepţia unor ani, şi în acest sector
câştigul mediu salarial net este mai scăzut decât câştigul salarial net înregistrat în toate sectoarele
de activitate din judeţ.
5. Doar 2,5% din totalul întreprinderilor active din judeţul Maramureş aparţin
sectorului agricultură, vânătoare şi silvicultură (269 unităţi) în anul 2007, majoritatea fiind
din clasa Întreprinderilor Mici şi Mijlocii. Ponderea întreprinderilor din sectorul agricol din
totalul întreprinderilor active din judeţ este însă în uşoară scădere în ultimii ani.
Fondul funciar din judeţul Maramureş
Suprafaţa totală a fondului funciar din judeţul Maramureş, în anul 2007, este de 630.436
hectare, din care 49,25% reprezintă suprafaţă agricolă (310.545 hectare). Cea mai mare parte a
suprafeţei agricole este constituită din fâneţe (120.232 hectare – 38,71%), păşuni (100.113 –
32,23%) şi suprafaţă arabilă (83.946 hectare – 27%). Livezile şi pepinierele pomicole se întind
doar pe o suprafaţă de 6.012 hectare, reprezentând circa 1% din totalul suprafeţei fondului
funciar.
Dinamica fondului funciar de după anul 1990 trădează apariţia unui fenomen îngrijorător
în judeţul Maramureş, acela al scăderii treptate a suprafeţei agricole în această unitate
administrativ-teritorială, în detrimentul terenurilor degradate şi neproductive. În perioada 1990-
2007, suprafaţa agricolă din judeţ a scăzut cu 590 hectare, cele mai afectate fiind terenurile
arabile (-1.274 hectare) şi livezile şi pepinierele pomicole (-2.516 hectare). Păşunile, fâneţele şi
viile şi pepinierele viticole au avut însă un trend ascendent.
Fondul funciar după modul de folosinţă, în judeţul Maramureş, în anul 2007

Fondul funciar din judeţul Maramureş, după modul de folosinţă, în anul 2007

O altă problemă evidenţiată la nivelul judeţului Maramureş este aceea a privatizării


masive a pădurilor şi vegetaţiilor forestiere, în
special începând cu anul 1996. În anul 2007, 139.385 hectare de păduri erau privatizate,
dintr-un total de 288.699 hectare. Aceasta
înseamnă că circa 48,3% din fondul forestier a judeţului Maramureş este aflat în
proprietate privată. Acest fapt reprezintă o
acoperire perfectă a defrişărilor masive întreprinse în acest judeţ în ultimii ani. Prin
comparaţie, la nivelul României o pondere de
37% din păduri şi vegetaţii forestiere sunt în proprietate privată, în timp ce în Regiunea
de Dezvoltare Nord-Vest aproximativ 54% se află în proprietate particulară.
În comparaţie cu alte regiuni de dezvoltare din România, Regiunea Nord-Vest se află pe
poziţiile fruntaşe în ceea ce priveşte ponderea pădurilor privatizate. Regiunea de Dezvoltare
Centru este însă cea care are cea mai mare parte din fondul forestier privatizat (59,2%). La polul
opus, doar 8,4% din pădurile şi vegetaţiile forestiere din Regiunea Bucureşti - Ilfov, 24,7% din
pădurile din Regiunea Vest şi 25,9% din pădurile din Regiunea Nord-Est au fost privatizate.
Evoluţia terenului arabil, păşunilor, fâneţelor şi pădurilor şi vegetaţiilor forestiere,
în proprietate privată, în judeţul Maramureş, în perioada 1999-2007

Localitatea care deţine cea mai ridicată suprafaţă agricolă în judeţul Maramureş, în anul
2007 este oraşul Târgu Lăpuş, cu 15.895 hectare (5,1%), acesta fiind urmat de oraşul Borşa cu
14.181 hectare (4,6%). Alte localităţi ce deţin terenuri agricole semnificative sunt: Poienile de
sub Munte, Copalnic-Mănăştur, Şomcuta Mare, Sighetu Marmaţiei, Moisei, Vişeu de Sus,
Giuleşti, Suciu de Sus.
Primele zece localităţi din judeţul Maramureş, în funcţie de suprafaţa agricolă, în anul 2007

În judeţul Maramureş în intervalul 1997-2008 suprafaţa totală amenajată cu lucrări de desecare a rămas constantă, valoarea
acesteia fiind de 27.212 hectare.
Suprafaţa terenurilor amenajate cu lucrări de desecare, în judeţul Maramureş, în perioada 2000-2008
Suprafaţa terenurilor amenajate cu lucrări de combaterea eroziunii şi de ameliorare a
terenurilor se ridică la 36.459 hectare, în timp ce suprafaţa terenurilor amenajate cu lucrări de
drenaj este de doar 6.507 hectare.
Suprafaţa terenurilor amenajate cu lucrări de drenaj şi lucrări de combaterea eroziunii şi de ameliorare a
terenurilor, în judeţul Maramureş, în anul 2008

În ceea ce priveşte suprafaţa terenurilor din Maramureş pe care s-au aplicat îngrăşăminte
chimice sau naturale, observăm că tendinţa ultimilor ani este ca suprafaţa terenurilor pe care se
utilizează îngrăşăminte chimice să fie superioară suprafeţei terenurilor pe care se utilizează
îngrăşăminte naturale. Astfel, în anul 2008, 44,883 hectare din Maramureş au fost stimulate cu
îngrăşăminte chimice, în timp ce 37.500 hectare au primit un adaos de îngrăşăminte naturale.
Cantitativ însă (tone 100% substanţă activă), îngrăşămintele naturale sunt utilizate în
proporţii mai mari (979.110 tone 100% substanţă activă) decât cele chimice (2.567 tone 100%
substanţă activă). Menţionăm de asemenea că 71% din îngrăşămintele chimice utilizate intră în
categoria azotoaselor.
Suprafaţa terenurilor pe care s-au aplicat îngrăşăminte chimice şi naturale,
în judeţul Maramureş, în perioada 2000-2008

Suprafaţa terenurilor pe care s-au aplicat insecticide în anul 2008, în judeţul Maramureş,
este de 9,811 hectare, pesticid utilizat pe o suprafaţă tot mai scăzută în ultimii ani. Pe de altă
parte, a crescut suprafaţa terenurilor pe care s-au aplicat fungicide (9.368 hectare) şi erbicide
(9.441 hectare).
Suprafaţa terenurilor pe care s-au aplicat pesticide, în judeţul Maramureş, în perioada 2000-2008

Parcul de tractoare şi maşini agricole din judeţul Maramureş


Parcul de tractoare şi maşini agricole din judeţul Maramureş se cifrează la 5.955 utilaje în
anul 2007, cu 245 mai multe decât în anul 2000. În acest interval, anii 2003-2004 se remarcă prin
numărul ridicat de tractoare şi maşini agricole (7,160 utilaje în anul 2003 şi 7.647 utilaje în anul
2004), perioadă după care numărul acestora scade până la 5.199 utilaje.
Cele mai multe utilaje agricole înregistrate în judeţul Maramureş sunt tractoarele agricole
fizice (2.938 tractoare în anul 2007) şi plugurile pentru tractoare (2.129 pluguri în anul 2007).
Semănătorile mecanice sunt în număr de 379 în anul 2007, în timp ce cultivatoarele mecanice se
cifrează la 110 utilaje.
Alte utilaje agricole utilizate în judeţul Maramureş sunt: combinele autopropulsate pentru
recoltat cereale, combine şi maşini pentru recoltat cartofi, prese pentru balotat paie şi fân, maşini
de stropit şi prăfuit cu tracţiune mecanică, combine autopropulsate pentru recoltat furaje,
vindrovere pentru furaje.
Menţionăm, de asemenea, că aproape toate utilajele agricole înregistrate în judeţul
Maramureş sunt proprietate privată (99,6% din tractoarele şi maşinile agricole).
Parcul de tractoare şi maşini agricole din judeţul Maramureş, în anul 2007

Producţia agricolă vegetală


În judeţul Maramureş, suprafaţa cultivată pe toate culturile agricole a scăzut în perioada
1990-2008 cu peste 10.000 hectare, principalele culturi care au fost afectate din acest punct de
vedere fiind grâul, porumbul boabe şi furajele verzi. Pe de altă parte anumite culturi au beneficiat
de o suprafaţă mai mare: cartofii, furajele perene, lucerna, etc.
În anul 2008, suprafaţa pe care s-au cultivat cerealele boabe se ridică la 32.926 hectare.
Cartofii dispun, de asemenea, de o suprafaţă importantă, această cultură întinzându-se pe 14.784
hectare.
Suprafaţa cultivată cu principalele culturi, în perioada 2006 – 2008

În ciuda faptului că suprafaţa cultivată a suferit o involuţie în intervalul 1990-2008,


producţia agricolă vegetală a evoluat semnificativ, în special în cazul unor culturi precum:
cartoful, porumbul boabe, furajele perene, varza albă, floarea soarelui.
În anul 2008 producţia de cereale boabe s-a ridicat la 89.480 tone, din care 66%
reprezintă producţia de porumb boabe. Anul 2008 a adus însă pentru producţia de cartofi o
depreciere de 30% faţă de anul anterior, ajungând la 156.610 tone. Producţia de legume se
cifrează la 24.084 tone, iar cea de floarea soarelui la 1.319 tone.
Între localităţile care au înregistrat cele mai consistente producţii agricole vegetale din
judeţul Maramureş, în anul 2003, amintim:
 Comuna Mireşu Mare – în special grâu şi secară, porumb boabe, floarea soarelui şi legume;
 Comuna Satulung – în special grâu şi secară, porumb boabe, floarea soarelui şi legume;
 Comuna Băita de sub Codru – în special grâu şi secară, porumb boabe şi floarea soarelui;
 Comuna Băseşti – în special grâu şi secară, porumb boabe şi floarea soarelui;
 Municipiul Sighetu Marmaţiei – în special porumb boabe, cartofi şi legume;
 Oraş Seini – în special porumb boabe, cartofi şi legume;
 Oraş Târgu Lăpuş – în special porumb boabe, floarea soarelui şi legume;
 Oraş Ulmeni – în special grâu şi secară, porumb boabe şi legume;
 Comuna Sălsig – în special porumb boabe, floarea soarelui şi legume.
Producţia agricolă vegetală la principalele culturi, în judeţul Maramureş, în anul 2007

Anul 2008 a adus pentru producţia de fructe o evoluţie de 57% faţă de anul precedent.
Speciile de pomi cele mai cultivate sunt
merii, prunii, cireşii şi vişinele, perii şi nucii. Alte culturi sunt acelea a piersicilor,
nectarinelor, caiselor, zarzărelor şi căpşunelor.
Producţia de fructe pe specii de pomi, în judeţul Maramureş, în anul 2008

Producţia agricolă animală


Efectivele de animale, pe toate categoriile de animale, au înregistrat o scădere
considerabilă în perioada 1990-2008. În acest ultim an au fost înregistrate 891.747 păsări, 89.162
bovine, 120.641 porcine, 186.466 ovine, 13.957 caprine, 16.211 cabaline, 13.987 familii de
albine şi 15.105 iepuri. Localităţile în care au fost identificate, în anul 2003, efectivele cele mai
semnificative de animale sunt:
 Oraşul Borşa – în special bovine, porcine, ovine şi păsări;
 Oraşul Şomcuta Mare – în special bovine, porcine şi păsări;
 Oraşul Târgu Lăpuş – în special bovine, porcine, păsări şi ovine;
 Comuna Copalnic-Mănăştur – în special bovine, porcine şi păsări;
 Municipiul Baia Mare – în special păsări (17% din efectivele de păsări din judeţul
Maramureş, în anul 2003);
 Comuna Satulung – în special porcine;
 Oraşul Seini – în special porcine.
Efectivele de animale, pe categorii de animale, din judeţul Maramureş, în perioada 2006 – 2008

În ceea ce priveşte producţia agricolă animală în judeţul Maramureş, în anul 2007,


aceasta se ridică la 26.346 tone carne, 2.186 mii hl lapte, 101 milioane bucăţi ouă şi 146 tone
miere. În timp ce producţia de carne, ouă şi miere a avut un trend negativ în intervalul 2005-
2007, producţia de lapte a înregistrat un trend pozitiv, de la 1907 mii hm în anul 2005,
ajungându-se la 2.186 mii hl în anul 2007.
Localităţile care au înregistrat în anul 2003 cea mai ridicată producţie agricolă sunt:
 Oraşul Borşa – în special producţia de carne, lapte, ouă şi lână;
 Oraşul Târgu Lăpuş – în special producţia de carne, lapte, ouă şi lână;
 Municipiul Sighetu Marmaţiei – în special producţia de carne, lapte şi ouă;
 Comuna Şiseşti – în special producţia de carne, lapte şi ouă;
 Municipiul Baia Mare – în special producţia de carne şi ouă;
 Comuna Dumbrăviţa – în special producţia de carne şi lapte.
Producţia agricolă animală în judeţul Maramureş, în anul 2007

1.4.4. Infrastructura generală: alimentare cu energie termică şi energie electrică, cu


apă, canalizare, reţea stradală şi de alei speciale (promenadă, ciclism) etc.
Infrastructura aşezărilor urbane din judeţul Maramureş
Infrastructura de acces
Transportul rutier
Lungimea drumurilor publice nu reprezintă un avantaj pentru judeţul Maramureş, reţeaua de
drumuri publice fiind relativ slab reprezentată. În anul 2008, lungimea drumurilor publice în această
unitate administrativ-teritorială era de 1718 km, din care 78,8% (1355 km) sunt drumuri judeţene şi
comunale şi 21,1% (363 km) sunt drumuri naţionale. Lungimea drumurilor publice din judeţul
Maramureş reprezintă 14,2% din totalul drumurilor publice din Regiunea de Dezvoltare Nord-Vest şi
2,1% din drumurile publice din România. În comparaţie cu anul 2000, lungimea drumurilor publice a
crescut cu 9,5 procente, cele mai mari investiţii realizându-se în rândul drumurilor naţionale, de la 304
km în anul 2000, acestea ajungând la 363 km în anul 2008.
Din totalul drumurilor publice din judeţul Maramureş, doar 30,8% sunt modernizate (530 km),
restul sunt fie cu îmbrăcăminţi uşoare rutiere (469 km), fie pietruite (552 km), fie de pământ (167 km).
Avantajul pe care îl prezintă judeţul Maramureş este acela al deschiderii interne şi
internaţionale, judeţul dispunând de căi rutiere internaţionale care facilitează accesul din şi înspre alte
state. Cele mai importante căi rutiere internaţionale sunt: Drumul European DN1c (E58) şi DN 18.
În cadrul Regiunii de Dezvoltare Nord-Vest, judeţul Maramureş ocupă locul trei în ceea
ce priveşte lungimea totală a drumurilor publice, pe primele poziţii situându-se judeţul Bihor şi
judeţul Cluj. Aceeaşi ierarhie este întâlnită şi în ceea ce priveşte lungimea drumurilor
modernizate sau lungimea drumurilor naţionale.

Lungimea drumurilor publice pe tipuri de stare a drumurilor, în judeţul Maramureş, în anul 2008

Principalele drumuri publice – naţionale, judeţene şi comunale – din judeţul Maramureş sunt:
Drumul european E 58;
Trasee de drumuri naţionale principale: DN 1C Dej - Baia Mare - Livada, DN 19 Oradea - Carei -
Satu Mare - Livada - Sighetu Marmaţiei;
Trasee de drumuri naţionale secundare: DN 18 Baia Mare - Sighetu Marmaţiei - Borşa - Cârlibaba -
Iacobeni;
DN 17C Bistriţa-Năsăud - Telciu - Moisei.
Lungimea străzilor orăşeneşti din judeţul Maramureş, în perioada 2005 – 2007

Densitatea drumurilor publice din judeţul Maramureş este de 26,7 km/100 km 2, situând
judeţul sub densitatea pe ţară care este de 29,2 km/100 km 2 sau sub densitatea pe Regiunea de
Dezvoltare Nord-Vest care este 28,3 km/100 km2.
Lungimea străzilor orăşeneşti din judeţul Maramureş se cifra în anul 2007 la 1137 km, cu
88 km mai mult decât în anul 2005. Din aceştia, 25,7% sunt localizate în Municipiul Baia Mare
(293 km), acesta fiind urmat de Municipiul Sighetu Marmaţiei (168 km) şi Oraşul Borşa (157
km). Localitatea care stă cel mai prost la capitolul străzi orăşeneşti este Oraşul Ulmeni cu 13 km,
din care doar 6 km reprezintă străzi orăşeneşti modernizate.
Transportul feroviar
Lungimea totală a căilor ferate din judeţul Maramureş din anul 2008 este de 207 km,
aceasta aflându-se într-o moderată dar constantă scădere, începând cu anul 1990. Din totalul
liniilor de cale ferate, un procent de 64% reprezintă linii normale cu o cale.
Teritoriul judeţului este străbătut de magistrala 400: Braşov – Ciceu – Deda – Dej – Baia
Mare – Satu Mare (518 km), dar şi de magistrala 409: Salva – Vişeu de Jos – Sighetu Marmaţiei
(118 km). Prin intermediul căilor ferate este asigurată conexiunea Judeţului Baia Mare atât cu
Municipiul Bucureşti, cât şi cu zona de vest a ţării (Satu Mare – Oradea – Arad – Timişoara).
Starea tehnică a reţelei de cale ferată din judeţul Maramureş este în general bună. Cu toate
acestea, nivelul dotărilor şi starea tehnică a liniilor nu permit viteze mai mari de 60-80 km/h.
Lungimea căilor ferate în exploatare, în judeţul Maramureş, în perioada 2006 – 2008

Transportul aerian
Judeţul Maramureş dispune de un aeroport amplasat pe drumul naţional DN1C, la o
distanţă de 7 km de Municipiul Baia Mare, în oraşul Tăuţii-Măgherăuş. Prin acest aeroport se
asigură legături interne cu capitala ţării, dar şi legături internaţionale prin cursele charter.
Transportul public
Numărul vehiculelor în inventar pentru transportul urban de pasageri în judeţul
Maramureş se cifra la 102 autobuze şi microbuze şi 11 troleibuze. Cea mai mare parte a
autobuzelor şi microbuzelor transportă pasagerii din Municipiul Baia (81 vehicule 79,4%). Mai
mult decât atât, toate troleibuzele din judeţul Maramureş aparţin Municipiului Baia Mare. Alte
oraşe care beneficiază de autobuze şi microbuze pentru desfăşurarea transportului public sunt
Municipiul Sighetu Marmaţiei (12 vehicule – 11,76%) şi Oraşul Borşa (9 vehicule - 8,8%).
Numărul vehiculelor în inventar pentru transportul urban de pasageri, pe tipuri de vehicule,
în judeţul Maramureş, în perioada 2006 – 2008

Calitatea serviciilor de transport în privinţa confortului este necorespunzătoare, nu doar


din cauza gradului avansat de uzură a autobuzelor şi troleibuzelor, ci şi din cauza scăderii
numărului vehiculelor în ultimii ani, concomitentă cu creşterea numărului de pasageri
transportaţi în transportul urban. Astfel, în anul 2008, un număr de 26872,6 mii pasageri au
utilizat mijloacele de transport în comun din judeţul Maramureş, revenind o medie de 237,8 mii
pe vehicul (total autobuze şi troleibuze). În anul 2005 însă, 22187,3 mii de pasageri au circulat
cu mijloacele de transport public, revenind o medie de 156,2 mii de persoane pe vehicul.
Numărul pasagerilor transportaţi în transportul urban, pe tipuri de autovehicule,
în judeţul Maramureş, în perioada 2006 – 2008
Infrastructura tehnico-edilitară
Infrastructura tehnico-edilitară din judeţul Maramureş este destul de dezvoltată pe
segmentul urban: toate localităţile urbane sunt racordate la sistemul de furnizare a apei potabile
şi 85% din ele (11 localităţi) sunt racordate la sistemul de canalizare publică. Însă, doar o aşezare
urbană este racordată la sistemul de furnizare a energiei termice, această localitate fiind chiar
reşedinţa de judeţ a Maramureşului.
Numărul localităţilor din judeţul Maramureş racordate la utilităţile publice, în perioada 2000 – 2007

În anul 2007 lungimea reţelei simple de distribuţie a apei potabile din judeţul Maramureş
se cifra la 1552,5 km, din care 18,9% aparţin Municipiului Baia Mare (293 km). Aşezarea urbană
care deţine cea mai redusă reţea de distribuţie a apei potabile este Oraşul Seini (6,4 km), acesta
fiind urmat de Oraşul Cavnic (9 km) şi Oraşul Borşa (12 km).
Pe de altă parte, lungimea conductelor de canalizare publică ajungea, în anul 2007, la
345,3 km, aproximativ 90% din totalul lungimii aparţinând mediului urban (311,9 km). Între
localităţile urbane care au cea mai densă reţea de canalizare se remarcă în primul rând
Municipiul Baia Mare cu 188,4 km, acesta fiind urmat la o distanţă considerabilă de Municipiul
Sighetu Marmaţiei cu 43,5 km.
Lungimea conductelor de distribuţie a gazelor este de 1008,3 km în anul 2007, repartizată
în felul următor: 421 km în mediul rural (41,7%) şi 587,3 km în mediul urban (58,3%). În cadrul
Municipiului Baia Mare reţeaua de distribuţie a gazelor măsoară 246,9 km, reprezentând un sfert
din totalul reţelei de distribuţie a gazelor din judeţul Maramureş.
Lungimea reţelelor de distribuţie a utilităţilor publice în judeţul Maramureş,
pe localităţi urbane, în anul 2007

Capacitatea totală a instalaţiilor de producere a apei potabile era, în anul 2007, de 184.304 metri
cubi pe zi, cea mai ridicată capacitate fiind înregistrată în reşedinţa de judeţ a Maramureşului, ce produce
116.640 metri cubi de apă potabilă pe zi. La polul opus, Oraşul Seini are o capacitate a instalaţiilor de
producere a apei potabile de doar 210 metri cubi pe zi. Pe de altă parte, capacitatea de apă potabilă
distribuită consumatorilor se ridica, în anul 2007, la 21.032 mii metri cubi. Şi de această dată în rândul
Municipiului Baia Mare este distribuită cea mai mare capacitate de apă potabilă: 12.668 mii metri cubi
(60% din totalul capacităţii de apă potabilă distribuită la nivelul judeţului Maramureş).
Capacitatea instalaţiilor de producere a apei potabile şi capacitatea de apă potabilă distribuită
consumatorilor, în judeţul Maramureş, pe localităţi urbane, în anul 2007

Energia termică distribuită în judeţul Maramureş a suferit o puternică involuţie în


perioada 2000 – 2007, de la 149.949 gigacalorii în anul 2000, ajungând la 33,474 gigacalorii în
anul 2007. Pe lângă faptul că începând cu anul 2006 Baia Mare este singura localitate din judeţ
în care s-a mai furnizat energie termică, şi aici a scăzut considerabil cantitatea de energie termică
distribuită. Dacă în anul 2000, în Municipiul Baia Mare era furnizată o cantitate de 132.397
gigacalorii, în anul 2007 valoarea acestora se ridică la doar 33.474 gigacalorii.
Energia termică distribuită în judeţul Maramureş, pe localităţi urbane, în anul 2007

Volumul gazelor naturale distribuit în judeţul Maramureş este destul de fluctuant de la un an la


altul. Dacă în anul 2006 s-a înregistrat o evoluţie faţă de anul precedent, în anul 2007 volumul gazelor
naturale distribuit a suferit o scădere cu 11 procente (124.395 mii metri cubi). În majoritatea oraşelor şi
municipiilor racordate la sistemul de distribuţie a gazelor naturale a putut fi observată o involuţie în
intervalul 2005 – 2007, singurul oraş în care volumul gazelor naturale distribuit a crescut fiind Oraşul
Tăuţii-Măgherăuş (1670 mii metri cubi în anul 2005 şi 2632 mii metri cubi în anul 2007).
Volumul gazelor naturale distribuit în judeţul Maramureş,
pe localităţi urbane, în perioada 2005 – 2007

Debitul staţiilor în funcţiune pentru epurarea apei reziduale a crescut în perioada 2000 –
2004, an în care acesta s-a cifrat la 204.066 metri cubi pe zi. Evoluţia cea mai semnificativă s-a
realizat în cadrul Municipiului Baia Mare, localitatea în care debitul staţiilor în funcţiune pentru
epurarea apei reziduale a atins valoare de 168.480 metri cubi pe zi, cu 44,4% mai mult decât în
anul 2000.
Debitul staţiilor în funcţiune pentru epurarea apei reziduale, în judeţul Maramureş,
pe localităţi urbane, în perioada 2000 – 2004

1.4.5. Dotări tehnico-edilitare, sociale, culturale, comerciale, sanitare etc. (Dacă e


cazul, să fie tratate separat).
Sistemul sanitar
În judeţul Maramureş funcţionează un număr de 10 spitale, din care majoritatea sunt localizate în
clădiri a căror stare este precară şi care necesită investiţii importante în infrastructura sanitară:
Spitalul Judeţean de Urgenţă Baia Mare „Dr. Constantin Opriş” – construit în perioada 1966-1971;
Spitalul de Boli Infecţioase, Dermatovenerologie şi Psihiatrie Baia Mare – înfiinţat în anul 1981;
Spitalul de Pneumoftiziologie Baie Mare – înfiinţat în anul 1965;
Spitalul de Boli Cronice Baia Sprie – înfiinţat în anii 1960;
Spitalul de Psihiatrie Cavnic – înfiinţat în anul 2004;
Spitalul de Recuperare Borşa (aparţine MS) – dat în funcţiune în anul 1985;
Spitalul Orăşenesc Târgu Lăpuş;
Spitalul Municipal Sighetu-Marmaţiei - primele pavilioane au fost construite în anul 1864;
Spitalul Orăşenesc Vişeu de Sus – înfiinţat în anul 1947, pavilioanele şi în anul 1984 blocul nou;
Centrul de Sănătate Şomcuta Mare – înfiinţat în anul 1897;
Euromedica Hospital (spital privat) – înfiinţat în anul 2006
Infrastructura spitalicească este deci destul de precară, existând spitale ce au fost
construite în urmă cu 50 sau chiar 100 de ani şi care necesită reabilitare.
Judeţul Maramureş dispune de un număr de 258 cabinete medicale de familie, ceea ce
înseamnă că unui cabinet îi revin circa 2000 de persoane (anul 2007). În anul 2007 au fost
raportate, de asemenea, 264 cabinete stomatologice, 202 cabinete medicale de specialitate, 125
de farmacii, 67 laboratoare de tehnică dentară, 25 laboratoare medicale.
Unităţile sanitare pe categorii de unităţi, din judeţul Maramureş, în anul 2007
Conform Planului de Dezvoltare Durabilă a judeţului Maramureş 2007-2013,
echipamentele medicale existente sunt vechi, având un grad ridicat de uzură fizică, unele din
acestea fiind depăşite tehnic. În condiţiile în care unele achiziţii sunt făcute din anul 2000, iar
durata normală de funcţionare este de doar 8 ani, putem considera că acestea sunt depăşite din
punct de vedere tehnic. Spre exemplu, peste 700 de aparate de radiologie fără intensificator de
imagine din spitale nu îndeplineau normele de radioprotecţie a persoanelor în cazul expunerii
medicale la radiaţii ionizate, motiv pentru care au fost scoase din uz la începutul anului 2006. De
asemenea, aparatura compartimentelor de urgenţă, anestezie, terapie intensivă, chirurgie şi din
ambulatorii este deficitară, apariţia unor defecţiuni fiind frecventă.
Raportând numărul spitalelor la 100.000 de locuitori, în anul 2007, la nivelul Uniunii
Europene a fost înregistrat un număr de 2,58 spitale, valoare superioară numărului de spitale la
100.000 de locuitori din judeţul Maramureş (2,13 spitale). Numărul de spitale la 100.000 de
locuitori din judeţul Maramureş a avut o creştere semnificativă în anul 2006, an în care au fost
înfiinţate încă 2 spitale la nivelul acestei unităţi administrative.
Numărul de spitale la 100.000 de locuitori, în judeţul Maramureş,
Regiunea de Dezvoltare Nord-Vest, România şi UE-27, în perioada 2000- 2007

Numărul paturilor din spitalele din judeţul Maramureş a avut un trend descendent în intervalul 2000-
2007, de la 4.074 paturi în anul 2000, ajungând la 3.291 paturi în anul 2007. Mai mult decât atât, şi numărul de
paturi la 1000 de locuitori a scăzut de la 7,7 paturi în anul 2000, la 6,4 paturi în anul 2007.
Numărul medicilor din judeţul Maramureş, în anul 2007, este de 818, valoare rămasă relativ constantă
în intervalul 2000-2007, evoluţia medie anuală în cadrul acestei perioade fiind de doar 0,3%.
Infrastructura sanitară în judeţul Maramureş, în perioada 2000-2007
Raportând numărul de medici la 1000 de locuitori, observăm că în anul 2007 reveneau
1,6 medici la 1000 de locuitori din judeţul Maramureş. Pe de altă parte, la nivelul Regiunii de
Dezvoltare Nord-Vest la 1000 de locuitori revin 2,3 medici, iar la nivel naţional la 1000 de
locuitori revin 2,2 medici. Valoare inferioară a medicilor la mia de locuitori din judeţul
Maramureş trădează una din problemele cele mai importante ale sistemului sanitar din judeţ:
personalul insuficient.
În comparaţie cu numărul paturilor la 1000 de locuitori înregistrat la nivelul Euro-27 (6
paturi), în judeţul Maramureş numărul de paturi la mia de locuitori este uşor superior (6,4
paturi). Acest lucru poate demonstra înclinarea sistemului sanitar românesc spre intervenţie, mai
curând decât spre prevenţie.
Infrastructura sanitară în judeţul Maramureş, Regiunea de Dezvoltare Nord-Vest,
România şi UE-27, în anul 2007

Cheltuielile în spitale pentru un bolnav s-au dublat în perioada 2005-2008, de la 771


RON în anul 2005, ajungându-se la 1669 RON în anul 2008. Pe o zi de spitalizare însă,
cheltuielile se ridică la 204 RON în anul 2008. Pe de altă parte, cheltuielile cu medicamentele
pentru un bolnav se ridică la 185 RON (11% din cheltuielile totale pentru un bolnav), iar
cheltuielile cu medicamentele pentru o zi de spitalizare se cifrează la 23 RON (11,3% din
cheltuielile totale pentru o zi de spitalizare).
Cheltuielile în spitale, în judeţul Maramureş, în perioada 2005-2008

Durata medie se spitalizare în judeţul Maramureş se ridică la 8,18 zile, valoare superioară
celei din anul 2005 (7,58 zile). În anul 2007, durata medie se spitalizare din UE-27 a fost de 7,6
zile, în timp ce în judeţul Maramureş se înregistra o durată medie de spitalizare de 8,16 zile.
Durata medie de spitalizare în judeţul Maramureş, în perioada 2005-2008

Un procent de 60,4% din decesele în judeţul Maramureş în anul 2007 au fost cauzate de boli
ale aparatului circulator (3.266 persoane decedate). 949 de decese au fost produse de tumori (17,5%),
433 de boli ale aparatului digestiv (8%), 257 de leziuni traumatice, otrăviri şi alte consecinţe ale
cauzelor externe (4,7%). Alte afecţiuni care produc frecvent decesul populaţiei sunt: boli ale aparatului
respirator (183 persoane decedate – 3,4%), boli endocrine, de nutriţie şi metabolism (61 persoane
decedate – 1,1%) sau boli ale sistemului nervos (53 persoane decedate – 1%).
Decedaţi, pe cauze de deces, în judeţul Maramureş, în perioada 2005-2007
Servicii sociale
Menţinând şi asigurând credibilitatea unei societăţi democratice, organizaţiile non-
guvernamentale sunt liantul de legătură dintre cetăţenii judeţului Maramureş şi autorităţile
publice. Menţinerea stabilităţii se face printr-un transfer de informaţii de la cetăţeni către
guvernanţi, iar asigurarea credibilităţii prin girarea deciziilor luate de către guvern în faţa
cetăţenilor. Deoarece nu sunt motivate de profit sau de voturi, organizaţiile din sectorul non-
profit deţin un important capital public de loialitate şi încredere.
Numărul organizaţiilor non-guvernamentale din judeţul Maramureş a crescut simţitor în
ultimii 10 ani, majoritatea ONG-urilor activând în domeniul social. Potrivit Primăriei Baia Mare,
26% din organizaţiile neguvernamentale din municipiul Baia Mare activează în domeniul social,
16,3% s-au orientat spre mediu, 14,6% spre interese (asociaţii ale consumatorilor, ligi ale
elevilor, ligi ale studenţilor, etc.) 11,4% spre sport, 11,4% spre domeniul cultural, 7,3% spre
sănătate şi 13% spre alte domenii de activitate.
Distribuţia ONG-urilor active din municipiul Baia Mare, pe domenii de activitate

Proiecte în parteneriat Primăria Baia Mare – Organizaţii Non-guvernamentale, în derulare sau depuse
Alte proiecte importante aflate în derulare în municipiul Baia Mare de ONG-uri, în
parteneriat cu Primăria Baia Mare, sunt:
a) Nume proiect: Servicii de creare de locuri de muncă în cadrul comunităţii.
Subiectul proiectului: Reducerea şomajului masiv din municipiul Baia Mare;
Modificarea psihologiei şomerilor privind abordarea reintegrării pe piaţa muncii; Îmbunătăţirea
condiţiilor de mediu şi reducerea gradului de poluare.
Scurtă prezentare a conţinutului proiectului: Acest proiect este rezultatul propunerii
făcute de către Primăria Baia Mare la solicitarea Direcţiei Generale de Forţă de Muncă şi Şomaj
a judeţului Maramureş în beneficiul persoanelor disponibilizate din societăţile comerciale şi
regiile autonome supuse privatizării, lichidării pe baza unor planuri aprobate. Scopul acestui
proiect este de a realiza servicii de creare de locuri de muncă în cadrul comunităţii.
Perioada de timp: Data începerii este necunoscută, proiectul urmând să se deruleze pe o
perioadă de 6 luni.
Stadiul: Propunere
Cost: 50.000 USD.
Organizaţia finanţatoare: Finanţare PHARE; O.F.M.S. execută întregul contract cu furnizorul.
b) Nume proiect: Complex de ajutor social Sf. Varvara
Iniţiator proiect: Organizaţia Caritas filiala Baia Mare
Subiectul proiectului: ocrotirea şi îngrijirea persoanelor aflate în stare de risc social,
bătrânii şi copii cu handicap.
Scurtă prezentare a conţinutului proiectului: În cadrul complexului funcţionează o
cantină socială (capacitatea de deservire de 200 porţii / zi) cabinete medicale, grădiniţă specială
pentru copii cu handicap, farmacie, birou de asistenţă socială şi consultanţă pentru persoane
handicapate, centru de asistenţă socială şi îngrijire medicală la domiciliu pentru vârstnici.
Perioada de timp de derulare a proiectului: nelimitat
Stadiul derulării proiectului: construcţia şi dotările sunt finalizate, iar programul se
derulează
Costul proiectului: 586 mil. RON
Organizaţii finanţatoare: Caritas Freiburg (Germania), Caritas Insburg (Austria) şi
Caritas Roma (Italia), Primăria Baia Mare care va asigura 50 porţii de hrană / zi pentru cantina
socială, Inspectoratul Şcolar Judeţean, Inspectoratul de Stat pentru Handicapaţi.
c) Nume proiect: Centrul de Educaţie pentru Integrare Socială
Iniţiatoarea proiectului: Fundaţia Somaschi
Subiectul proiectului: Pregătirea minorilor pentru integrarea într-un loc de muncă
adecvat sau în şcoală (şcoli profesionale, liceu) şi asigurarea unui climat apropiat de cel familiar.
Scurtă prezentare a conţinutului proiectului: Persoanele care vor beneficia de
serviciile centrului vor fi minori între 14-18 ani (pentru început în număr de 44) indiferent de
sex, rasă, religie, minori care au terminat şcoala obligatorie şi care vor fi identificaţi de către
serviciile sociale competente şi de către voluntari. Integrarea în structura centrului va fi realizată
de către educatori specializaţi care urmăresc minorii în timpul activităţilor.
Perioada de timp de derulare a proiectelor: 2 ani, existând posibilitatea de prelungire a
acesteia.
Stadiul derulării proiectului: centrul este finalizat şi se derulează programul
Costul proiectului: 50 mil. lire italiene
Organizaţii finanţatoare: Congregaţia "Padri Somaschi", Asociaţia "La nostra via" şi
firma P.M.O. din Italia.
d) Nume proiect: Centrul de Voluntariat Baia Mare
Iniţiator proiect: ASSOC Baia Mare
Subiectul proiectului: înfiinţarea unui Centru de Voluntariat în Baia Mare
Scurtă prezentare a conţinutului proiectului: Prin funcţionarea acestui centru se
doreşte realizarea unui cadru organizat, instituţionalizat, unde se va folosi o resursă locală
importantă: munca voluntară. Aici se vor recruta şi plasa voluntarii pentru sprijinirea diferitelor
activităţi comunitare şi se va duce o politică activă de identificare a întreprinderilor şi instituţiilor
care doresc să colaboreze cu aceştia.
Perioada de timp de derulare a proiectului: 12 luni
Stadiul derulării proiectului: proiectul este în derulare
Costul proiectului: 24.000$
Organizaţii finanţatoare: F.S.D. (Soros)
7.3 Protecţie socială
Necesar pentru funcţionarea normală a unei societăţi, sistemul de protecţie socială
protejează cetăţenii de riscul ca nivelul de trai să fie afectat în urma apariţiei unor fenomene
precum: şomajul, îmbolnăvire, invaliditate, înaintare în vârstă, pierderea partenerului de viaţă,
pierderea unui părinte, etc.
Una din categoriile de populaţie avute în vedere de sistemul de protecţie socială este
reprezentată de pensionari, categorie care, în anul 2008, se cifra la 112.390 persoane în judeţul
Maramureş, reprezentând 2,4% din totalul pensionarilor de la nivel naţional şi 18,2% din totalul
pensionarilor din Regiunea de Dezvoltare Nord-Vest. În comparaţie cu numărul pensionarilor
înregistrat în anul 2001, numărul pensionarilor din anul 2008 este cu circa 8 procente mai ridicat,
semn al creşterii numărului populaţiei în vârstă la nivel judeţean. Prin comparaţie, în intervalul
2001-2008, numărul pensionarilor de la nivel naţional a crescut cu doar 5,4%, iar numărul
pensionarilor de la nivel regional a înregistrat o evoluţie de 6,3%.

Numărul mediu anual al pensionarilor din judeţul Maramureş,


Regiunea de Dezvoltare Nord-Vest şi România, în perioada 2001 – 2008

În trimestrul I al anului 2009, numărul pensionarilor din judeţul Maramureş se cifra la


113.474 persoane, cu 289 mai multe persoane decât în trimestrul IV 2008. Pensia medie în
această unitate teritorial-administrativă este de 679 RON, cu 3 RON mai mult decât în trimestrul
anterior. În clasamentul judeţelor cu cele mai ridicate pensii medii din Regiunea de Dezvoltare
Nord-Vest, judeţul Maramureş se situează pe poziţia secundă, în urma judeţului Cluj (737 RON).
Numărul pensionarilor şi pensia medie lunară de asigurări sociale de stat,
în judeţele Regiunii de Dezvoltare Nord-Vest şi România, în Trimestrul I 2009

În judeţul Maramureş, cheltuielile anuale cu protecţia socială a şomerilor au ajuns în anul


2007 la 59.481.078 RON, din care cea mai mare parte (63,2%) se datorează indemnizaţiilor de
şomaj a şomerilor cu experienţă în muncă (37.611.824 RON).
Plăţile compensatorii efectuate în cadrul programelor de restructurare, privatizare şi
lichidare reprezintă 7,6% din totalul cheltuielilor anuale cu protecţia socială a şomerilor, în timp
ce plăţile pentru stimularea angajatorilor care angajează şomeri din categoriile celor defavorizaţi
reprezintă 5,6% din totalul cheltuielilor cu protecţia socială din judeţul Maramureş.
În scopul protecţiei sociale a şomerilor din judeţul Maramureş se cheltuiesc şi 572.425 RON
pentru formarea profesională, 441.709 RON pentru combaterea marginalizării sociale şi 329.954 RON
pentru stimularea şomerilor care se angajează înainte de expirarea perioadei de şomaj.
Cheltuieli anuale cu protecţia socială a şomerilor după categorii de cheltuieli,
în judeţul Maramureş, în perioada 2005-2007

În perioada 2000-2008, cheltuielile anuale cu protecţia socială a şomerilor din judeţul


Maramureş au înregistrat o evoluţie medie anuală de 16,4%, în timp ce evoluţia medie anuală a
cheltuielilor cu protecţia socială a şomerilor de la nivel naţional este de 6,6 procente, iar evoluţie
medie anuală de la nivelul Regiunii de Dezvoltare Nord-Vest este de 7,1 procente.

Număr, capacitatea şi beneficiarii cantinelor de ajutor social din judeţul Maramureş, în perioada 2000-2008
Numărul cantinelor din judeţul Maramureş a fost destul de fluctuant în perioada 2000-
2008, fapt ce a afectat în mare măsură şi numărul beneficiarilor de serviciile cantinelor de ajutor
social. Astfel, în anul 2008 în judeţul Maramureş funcţionau 4 cantine de ajutor social, din care 2
în municipiul Baia Mare, o cantină în oraşul Vişeu de Sus şi o cantină în municipiul Sighetu
Marmaţiei.
Numărul mediu zilnic al beneficiarilor de serviciile cantinelor de ajutor social se ridică la
500 persoane în anul 2008.
Capacitatea medie a cantinelor de ajutor social este de 121 persoane / cantină, în anul
2008, iar capacitatea totală a cantinelor de ajutor social este de 484 persoane. În aceste condiţii,
putem afirma că judeţul Maramureş, ţinând cont de numărul mediu zilnic al beneficiarilor (500
persoane) şi de capacitatea totală zilnică (484 persoane), se confruntă cu o suprasolicitare a
cantinelor de ajutor social. Soluţia acestei probleme poate consta fie în creşterea numărului de
cantine, fie în dezvoltarea capacităţii cantinelor de ajutor social deja existente.
În trimestrul I al anului 2009, numărul beneficiarilor lunari de alocaţii de stat pentru copii
este de 102.001 persoane, în judeţul Maramureş, reprezentând aproape 20% din totalul
beneficiarilor de acest tip de ajutor din Regiunea de Dezvoltare Nord-Vest.
Alocaţia medie lunară / copil se cifrează la 185 RON în judeţul Maramureş, uşor mai
ridicată decât cea din Regiunea de Dezvoltare Nord-Vest (182 RON) sau din România (183
RON).
Beneficiarii de alocaţii de stat pentru copii şi sumele plătite în judeţele Regiunii de Dezvoltare Nord-Vest, în Trimestrul I 2009

Numărul beneficiarilor de alocaţii de stat pentru copii în Regiunea de Dezvoltare Nord-Vest, în Trimestrul I 2009
29% din beneficiarii de alocaţie familială complementară din Regiunea de Dezvoltare
Nord-Vest provin din judeţul Maramureş (18.634 persoane), suma totală necesară pentru această
alocaţie fiind de 3.393.128 RON. De alocaţii de susţinere pentru familiile monoparentale
beneficiază 3.746 persoane din judeţul Maramureş (18% din totalul beneficiarilor din regiune),
fiind necesare fonduri care se ridică la 881.995 RON.

Numărul beneficiarilor şi sumele plătite pentru alocaţii familiale complementare şi alocaţii de susţinere
pentru familia monoparentală, în judeţele Regiunii de Dezvoltare Nord-Vest, în Trimestrul I 2009

Există însă şi alte tipuri de ajutoare pentru categoriile sociale dezavantajate, care se aplică
şi în judeţul Maramureş: sprijin financiar pentru constituirea familiei, indemnizaţie şi stimulent
pentru creşterea copilului, alocaţie pentru copii nou-născuţi, trusou pentru nou-născuţi, alocaţie
de întreţinere pentru plasament familial, ajutoare sociale plătite, ajutoare pentru înmormântare,
ajutoare de urgenţă sau indemnizaţie lunară de hrană cuvenită persoanelor infectate cu HIV sau
bolnave de SIDA.
Numărul beneficiarilor şi sumele plătite pentru alte ajutoare, alocaţii şi indemnizaţii,
în Judeţul Maramureş şi Regiunea de Dezvoltare Nord-Vest, în Trimestrul I 2009
II. Analiza potenţialului turistic
2.1. Consideraţii generale (terminologie, conţinut, concepte în funcţie de problematica studiului).
Regiunea turistică Maramureş - Caracteristici generale
Regiunea Maramureş cuprinde marea depresiune a Maramureşului, precum şi munţii din
sudul, nordul şi estul acesteia dar şi culmile şi versanţii limitrofi ai celor din sud, adică un spaţiu
în care elementele naturale, caracterizate prin diversitate şi desfăşurare armonioasă se îmbină cu
o bogăţie de obiective istorice, folclorice şi etnografice, de o mare originalitate, ansamblu
realizat într-o lungă coabitare a naturii şi activităţilor umane. Are o suprafaţă de peste 34.000
km2, în care trăiesc peste 230.000 locuitori în 60 de aşezări din care trei oraşe (Sighetul
Marmaţiei, Borşa şi Vişeul de Sus, primele având un rol semnificativ în coordonarea activităţilor
turistice). Majoritatea localităţilor se află în culoarele văilor principale fiind sate mari, bogate şi
care sunt tot mai mult antrenate în activităţi de tip agroturistic. Nu lipsesc nici satele risipite
desfăşurate pe glacisuri şi piemonturi cu poieni şi o economie silvo-pastorală de tradiţie.
Elementele definitorii pentru potenţialul turistic în Maramureş sunt: peisajele naturale
inedite pe care le impun pe de-o parte văile şi depresiunile cu aşezări, iar pe de alta munţii
împăduriţi limitrofi, apoi multitudinea de produse rezultate din prelucrarea lemnului (de la
gospodăria tradiţională, porţile monumentale şi cu o simbolistică aparte exprimată în crestături,
bisericile de lemn cu turle ascuţite), produse textile (ţesături, cusături), portul, obiceiuri, sărbători
şi o muzică inconfundabilă. Ele pot fi apreciate nu numai prin scurte excursii în circuit pe văile
Iza şi Mara ci mai ales atât prin participarea la sărbătorile tradiţionale organizate în cele mai mari
localităţi dar şi prin staţionări de mai multe zile în numeroase amenajări agroturistice.
Potenţialul turistic
Depresiunea Maramureşului, cu origine complexă (tectonică, de baraj vulcanic şi de
eroziune), se caracterizează printr-un relief alcătuit din culmi care frecvent se află la 500-800 m,
dar care ajung, în partea centrală, şi la peste 1.000 m. între acestea se află văi, în lungul cărora
sectoarele de bazinete cu terase şi aşezări alternează cu mici defilee tăiate în strate groase de
gresii şi conglomerate. Se impun, prin varietatea peisajelor, culoarele văilor Vişeu, Iza şi Mara.
În nord se desfăşoară Munţii Maramureşului, alcătuiţi din roci cristaline, fapt care le
imprimă caracterul de masivitate. Doar câteva vârfuri depăşesc 1.850 m (Mihăilescu 1.918 m,
Farcău 1.956 m - cel mai înalt, Pietrosu 1.850 m, Pop Ivan 1.937 m), iar restul culmilor
principale, retezate de întinse platforme de eroziune acoperite cu păşuni, se menţin la 1.500-
1.700 m. Râurile i-au fragmentat profund, astfel că văile cu înfăţişare frecventă de defilee
(Novăţ, Vaser) i-au separat în mai multe masive. Sub vârfurile mai însemnate se identifică forme
de relief create de glaciaţiunea cuaternară sau de agenţii periglaciari.
În sudul depresiunii, până la pasul Şetref (817 m) se întind masivele vulcanice Igniş,
Gutâi, Lăpuş şi Ţibleş. În partea de vest, munţii Gutâi şi Igniş sunt alcătuiţi predominant din lave
andezitice, ce au creat vârfuri piramidale şi creste din andezite (în prima situaţie), platouri de
andezite bazaltoide (în Igniş); între cele două masive se află pasul Gutâi (987 m), prin care trece
şoseaua ce leagă Maramureşul de Baia Mare.
Munţii din est, Lăpuş şi Ţibleş, sunt formaţi din roci sedimentare străpunse de eruptiv,
eroziunea diferenţiată a accentuat contactele dintre ele şi a detaşat o serie de măguri vulcanice,
coloane de lavă sau neckuri. Râurile care fragmentează aceste masive au sculptat în rocile
sedimentare bazinele depresionare în care se află aşezări. Deşi înălţimea culmilor principale
depăşeşte rar 1.300 m munţii apar ca un lanţ nestrăpuns transversal, trecerea realizându-se prin
câteva păsuri relativ înalte (Şetref, Neteda).
În sud-est se află partea nordică şi nord-estică a Munţilor Rodnei, care se impun prin:
masivitate, determinată de rocile cristaline cu o mare dezvoltare, platforme de eroziune la nivelul
mai multor interfluvii, abrupt tectonic (de falie), acoperit în bază de formaţiuni piemontane
(Moisei), ansamblul formelor de relief glaciar (sub vârfurile Galaţi, Puzdrele, Buhăiescu - cel
mai dezvoltat circ, Rebra etc.) şi periglaciar. Râurile ce coboară spre Iza şi Vişeu îşi au obârşia în
circurile glaciare şi dezvoltă, în aval, sectoare înguste, cu numeroase cascade (Cascada Cailor se
desfăşoară pe o denivelare de aproape 200 m).
Fig. . Munţii Maramureşului – schiţă turistică

Muzeul satului
Sighetu Marmaţiei
Mănăstirea Bârsana

Borşa

Cimitirul vesel - Săpânţa

Clima munţilor din nord şi sud-est este aspră, cu ierni lungi, veri scurte, răcoroase, cu
temperaturi medii ce scad altimetric (anual de la 3°C la poale la -2°C pe crestele Munţilor Rodnei, în
ianuarie de la -6°C la -10°C, iar în iulie de la 12°C la 8°C), precipitaţii bogate (1.000-1.400 mm), cu o
pondere însemnată, sub formă solidă (la peste 1.600 m), strat de zăpadă cu o durată de 120-200 de zile
(mai ales pe versanţii cu expunere nordică şi cu frecvente fenomene de iarnă). în munţii vulcanici, mult
mai joşi şi aflaţi spre vest, climatul este mai moderat (temperaturi medii anuale de 2-6°C, -5°C -8°C în
ianuarie şi 12-14°C în iulie, precipitaţii în jur de 1.000-1.200 mm, iar stratul de zăpadă se menţine 150
de zile doar pe versanţii cu expunere nordică).
În Depresiunea Maramureş, bine încadrată de munţi, dar deschisă circulaţiei maselor de aer din
V şi NV, climatul este tot mai rece şi umed pe direcţia V-E (temperaturile scad de la Sighetu Marmaţiei
spre Borşa astfel: media anuală de la 8,5°C la 6°C, în ianuarie de la -3°C la -5°C, iar în iulie de la 18°C
la 16°C, precipitaţiile medii anuale cresc de la 800 mm la 1000 mm, iar stratul de zăpadă se menţine de
la 75 zile la 120 zile anual). Existenţa culoarelor de vale şi a bazinetelor depresionare favorizează
inversiunile termice. Aceste condiţii, deşi aspre, permit desfăşurarea activităţilor turistice tot timpul
anului, dar diversificate după sezon. O notă în plus este dată de durata menţinerii stratului de zăpadă
care permite practicarea sporturilor de iarnă (Borşa).
Reţeaua hidrografică maramureşeană este bogată. Râurile mai mari sunt: Vişeul (peste
60 km lungime) cu afluenţii săi Vaser şi Ruscova (în lungul lor se află numeroase poteci unele cu
marcaje turistice şi drumuri forestiere spre vârfurile din Munţii Rodnei şi Munţii
Maramureşului), apoi Iza (83 km şi cu obârşia în Munţii Rodnei) cu afluentul Mara (obârşia în
M. Igniş). în nord-vest graniţa de stat se desfăşoară pe Tisa pe o lungime de 62 km. Pe parcursul
său au loc confluenţele cu Vişeul şi apoi cu Iza.
În multe locuri există izvoare minerale îndeosebi feruginoase şi sulfuroase; în partea de
vest la Ocna Şugatag şi la Coştiui sunt şi izvoare cloruro-sodice, facilitate de prezenţa masivelor
de sare aproape de suprafaţă.
Există lacuri a căror cuvetă prezintă origine diferită. în Munţii Rodnei sunt lacuri glaciare
(pe văile Buhăiescu, Negoiescu şi Repedea, în Munţii Maramureşului, Munţii Gutâi şi Munţii
Igniş sunt lacuri formate în nişe nivale, la Ocna Şugatag şi Coştiui există lacuri cu apă sărată în
depresiuni formate prin prăbuşirea unor ocne. Toate acestea reprezintă atracţii turistice, în
apropierea lor fiind amenajate şi diverse utilităţi (cabane, ştranduri etc.).
Formaţiunile vegetale ocupă încă întinderi mari, deşi presiunea antropică a fost
îndelungată, ea determinând modificări importante în distribuţie. Dezvoltarea reliefului pe
verticală impune o etajare corespunzătoare. La peste 1.800 m pe versantul nordic al Munţilor
Rodnei şi pe vârfurile principale din Munţii Maramureşului se desfăşoară etajul alpin cu
stâncărie şi pajişti, iar sub acestea (între 1.650-1.800 m) se dezvoltă subalpinul cu jneapăn, afin,
smirdar etc., căutate de turişti pentru frumuseţe, fructe sau flori. Pădurile de conifere (dominate
de molid) au caracter compact în Munţii Maramureşului şi Munţii Rodnei şi insular sau în
amestec cu fagul pe vârfurile şi culmile înalte ale celorlalte masive.
Cea mai mare parte a regiunii, între 400 şi 1.000 m (variat în funcţie de expunere)
aparţine domeniului pădurilor de fag, care se păstrează compact în munte, iar în vecinătatea
aşezărilor doar ca pâlcuri, fiind înlocuite, antropic, cu păşuni. în vestul Depresiunii
Maramureşului există pâlcuri de pădure de gorun, ce se ridică până la 600 m altitudine. La
acestea se adaugă, pe suprafeţe restrânse, areale cu plante de sărătură şi zăvoaiele din lunci.
Varietatea formelor vegetale a condiţionat şi o lume animală diversă, multe specii având
valoare cinegetică. Pe crestele alpine există capra neagră (repopulată din 1964), marmota, acvila
de stâncă, iar la altitudini mai mici cocoşul de munte, cocoşul de mesteacăn, ierunca, cerbul,
ursul brun, căprioara, jderul, râsul. În apele repezi ale râurilor vieţuiesc lostriţa, păstrăvul indigen
şi curcubeu, lipanul, scobarul.
Există mai multe rezervaţii naturale şi numeroase specii de plante şi animale ocrotite.
între acestea:
- Rezervaţia Pietrosu Mare (din Munţii Rodnei – 3.300 ha din etajul alpin până în
pădurea de conifere), cu caracter complex (relief glaciar de sub vârfurile Pietrosu şi Buhăiescu
floră cu numeroase endemisme, capra neagră, marmota); face parte din Parcul Naţional ce ocupă
o mare parte din aceşti munţi (47.304ha);
- Rezervaţia Cornedei - Ciungii Bălăsini pentru ocrotirea cocoşului de mesteacăn din Munţii
Maramureşului;
- Creasta Cocoşului, un rest dintr-un corp vulcanic andezitic pe latura de nord a M. Gutâi;
- Cheile Tătarului tăiate în andezite bazaltoide de către un afluent al râului Mara;
- Izvorul Izei, un izbuc în nord-estul Munţilor Rodnei;
- Pâlcuri de pădure seculară de gorun la Ocna Şugatag şi Coştiui.
Potenţialul antropic bogat reflectă îndelungata istorie a Maramureşului. Se păstrează
numeroase urme de cultură materială din neolitic şi epoca bronzului, multe mărturii ale
aşezărilor dacice, documente ce relevă existenţa unor cnezate în bazinele principalelor râuri
(Mara, Vişeu, Iza, Tisa) în secolele IX-XI, apoi a voievodatului lui Dragoş şi Bogdan, în secolul
al XIV-lea şi multe alte elemente ce dovedesc evoluţia socială, economică şi culturală (ruine de
cetăţi, locuri ale unor bătălii însemnate, construcţii cu specific). Maramureşul concentrează
dovezi de cultură populară de mare originalitate şi de tradiţie. Aproape în fiecare aşezare pot fi
văzute porţi din lemn monumentale, diverse obiecte din lemn pe care sunt încrustate motive
variate, specifice, portul popular inedit, cergi, scoarţe, covoare, ştergare, măşti şi însăşi
gospodării maramureşene caracteristice etc. în sate şi în unele locuri de răscruce (pasul Prislop)
se organizează sărbători tradiţionale (tânjaua, nedei).
Zone turistice
Obiectivele turistice social-culturale şi naturale se grupează pe două zone complexe ce
corespund bazinelor văilor Vişeu şi Iza.
Zona turistică complexă Valea Vişeului
In cadrul zonei se diferenţiază prin caracteristicile obiectivelor turistice şi tipul de
activităţi legate de acestea două sectoare - culoarul de vale cu aşezări şi elemente dominant
antropice şi munţii limitrofi (Rodnei şi Maramureş) care însumează precumpănitor obiective
specifice drumeţiei.
Vişeul îşi are izvoarele în pasul Prislop şi se varsă în Tisa în localitatea Valea Vişeului,
străbătând o bună parte din estul Depresiunii Maramureş. Prin cei doi afluenţi - Petrova şi
Ruscova - se pătrunde în inima Munţilor Maramureşului. Din pasul Prislop şoseaua ce vine de pe
Bistriţa Aurie urmăreşte culoarul Vişeului până la Petrova, după care trece în bazinul Ronei spre
Sighetu Marmaţiei. Între Petrova şi Sighetul Marmaţiei pe valea Vişeului şi Tisei se desfăşoară
doar calea ferată, un drum pietruit şi poteci.
În lungul văii Vişeu reţin atenţia:
- Pasul Prislop – 1.416 m - cel mai înalt loc de trecere din Carpaţii Orientali; punct de
plecare în ascensiuni spre vârful Gargălău (M. Rodnei), vârful Cearcănul (M. Maramureş) şi
rezervaţia Cornedei - Ciungi; aici se organizează sărbători populare între care şi “Hora de la
Prislop”; există obeliscul “Preluca Tătarilor” ridicat în amintirea luptelor purtate împotriva
tătarilor.
- Staţiunea climaterică Borşa (850 m), recomandată pentru afecţiuni respiratorii şi cele
ale sistemului nervos; pârtii de schi, trambulină, telescaun, complex turistic cu hotel, cabană,
camping; în apropiere Cascada Cailor.
- Oraşul Borşa (27.032 locuitori în 2002), atestat documentar ca aşezare la 1365; se
desfăşoară pe o lungime de peste 20 km şi pătrunde tentacular în lungul râurilor afluente
Vişeului; aici se organizează festivalul “Sânzienele”; hotel, pensiuni, punct de plecare spre
creasta principală a Munţilor Rodnei şi spre vârful Toroiaga; belvedere largă asupra spaţiului
montan limitrof.
- Moisei - muzeu şi ansamblul memorial opera sculptorului Vida Geza în amintirea
masacrului hortist din 1944, mănăstire din sec. XVI (procesiuni religioase).
- Vişeu de Sus - oraş (16.887 locuitori în 2002) situat la confluenţa cu Vaserul; hotel,
punct de plecare pe Vaser, Novăţ (lostriţă şi clean vărgat, specie endemică) şi la vf. Pietrosu
(1.850 m, relief glaciar, pajişti alpine întinse şi păduri bogate de conifere).
- Petrova - arhitectură specific maramureşeană în alcătuirea şi structura gospodăriilor,
ţesături, obiceiuri.
- Rona de Sus - aşezare cu multe elemente specific ucrainene; la 3 km spre sud se află
localitatea Coştiui, cu ochiuri de apă situate în depresiuni rezultate din tasări pe fostele ocne de
sare (exploatate încă din secolul XIV), motel; case şi port specifice.
- Rona de Jos - arhitectură populară (case, porţi, biserică din lemn, sec. XVIII), defileul
Ronişoarei;
- Jisa - colecţie muzeistică cu icoane pe sticlă, ceramică, cusături, parc dendrologic;
Între localităţile Petrova şi Bocicoiu Mare se urmăreşte valea îngustă a Vişeului şi apoi a
Tisei. Se impune mai întâi peisajul natural cu versanţi bine împăduriţi ce încadrează albia cu
praguri şi repezişuri de apă a Vişeului. Doar câteva bazinete depresionare mici (la confluenţe)
unde pe una-două terase sunt cătune de munte. Tisa în schimb are o vale care se lărgeşte tot mai
mult spre Sighetul Marmaţiei; are terase cu localităţi mai mari dar cu specific tradiţional.
Spaţiul montan limitrof culoarului Vişeului aparţine munţilor, în sud, în M. Rodnei sunt
numeroase forme de relief glaciar, pajişti alpine, păduri bogate de conifere şi fag; multe trasee de
drumeţie scurte dar care solicită efort. în M. Maramureşului se impun două caracteristici. Mai întâi sunt
văile adânci, înguste, bine împădurite, în lungul cărora urcă drumuri forestiere şi de căruţă (Ruscova,
Vaser, Novăţ); pe Ruscova sunt trei aşezări din care renumită prin întinderea mare datorită risipirii
gospodăriilor este Poienile de sub Munte (tradiţii renumite, festival, biserică din lemn, pante pe care se
practică sporturile de iarnă etc.). Pe Vaser se păstrează vechea cale ferată forestieră pe care în timpul
verii sunt organizate excursii tradiţionale.
A doua caracteristică o dau vârfurile cu înălţimile cele mai mari care se înşiră la graniţa
cu Ucraina. Au crestele acoperite de poieni oferind panorame largi. Lungimea traseelor pe văi,
ascensiuni la vârfuri greoaie (diferenţe de nivel mari) şi lipsa unor capacităţi de cazare restrâng
mult numărul drumeţiilor.
Zona turistică complexă Valea Izei
Iza izvorăşte printr-un izbuc dintr-o cavitate carstică aflată în nord-vestul Munţilor
Rodnei; se varsă în Tisa la vest de municipiul Sighetul Marmaţiei ceea ce impune o însemnată
axă turistică în cadrul zonei turistice ce se întinde pe mai mult de 100 km. Zona cuprinde
culoarele văilor Iza, Mara şi Tisa (de la Sighetul Marmaţiei la Săpânţa) dar şi întinsele plaiuri şi
platouri de sub munţii Gutâi, Lăpuş, Ţibleş şi Rodnei. Are cel mai însemnat centru turistic din
regiune (Sighetul Marmaţiei) şi o mulţime de aşezări rurale vechi cu conţinut etno-folcloric
tradiţional extrem de valoros.
- Izvorul Albastru al Izei - rezervaţie, izbuc dependent de un circuit carstic (peştera Iza
2.440 m lungime) sub muntele Bătrâna din nord-vestul M. Rodnei, într-o frumoasă pădure de
brad la care se ajunge pe un drum forestier până la cabanele silvice.
Dealul Solovan, biserici din sec. XV-XVIII, case memoriale (Al. Ivasiuc), Muzeul
Satului de pe dealul Dobăieş (construcţii specifice, cele mai vechi datează din secolul al XVIII-
lea). In timpul anului se organizează un festival naţional de datini şi obiceiuri de iarnă, de
colinde şi obiceiuri ucrainene, apoi Târgul meşterilor artizani, târguri de vite etc.
- La vest de Sighetu Marmaţiei cele mai importante localităţi sunt: Câmpulung la Tisa-
centru de ţesături şi Săpânţa-pentru ţesături, cusături renumite şi mai ales pentru “Cimitirul
vesel”, creaţie a artistului popular Ion Stan Pătraş, obiectiv ce impresionează prin concepţia şi
originalitatea desenelor, picturilor şi a textelor satirice de pe cruci. în amonte pe valea Săpânţa
există camping, păstrăvării, izvoare minerale, cascade etc.
- La sud de Vadu Izei se desfăşoară bazinul râului Mara. în toate satele sunt biserici din
lemn, datând din secolul al XVI-XIX-lea, porţi tradiţionale de lemn şi gospodării tipic
maramureşene. De asemenea, impresionează portul popular şi ţesăturile. Sunt de reţinut
“tânjaua” de la Hoteni, manifestare folclorică organizată la începutul primăverii, staţiunea
balneoclimaterică Ocna Şugatag (hoteluri, bază de tratament, ştrand cu apă sărată, lacuri
rezultate prin prăbuşirea unor vechi ocne de sare; rezervaţie forestieră de gorun şi zadă), satul
Şugatag (pieptare) şi pasul Gutâi la 987 m, de unde se poate merge la vf. Gutâi şi Creasta
Cocoşului; din satul Mara se urcă în M. Igniş pe drum forestier la staţiunea Izvoarele sau
urmărind drumul de vale trecând prin defileul Tătarul tăiat în andezite şi până la lacul de
acumulare omonim.
Infrastructura şi dotările turistice
Structura reţelei rutiere este legată de două artere principale în lungul celor două zone şi
cinci legături cu regiunile vecine prin păsurile Prislop (spre Vatra Domei), Şetref (cu Năsăudul),
Neteda (cu Cavnic), Gutâi (cu Baia Mare), Sâmbra Oilor (cu Oaşul) la care se adaugă şi alte
drumuri la aşezările mai depărtate. Ele oferă posibilităţi bune de a cunoaşte îndeaproape
realităţile maramureşene. Se adaugă calea ferată care pătrunde în zonă pe valea Sălăuţei se
înscrie pe Vişeu şi Tisa până la Sighetul Marmaţiei (de aici posibilităţi de a trece în Ucraina).
Toate conduc spre principalul centru turistic Sighetu Marmaţiei.
Restricţionările sunt determinate de starea drumurilor prin nivelul scăzut al gradului de
modernizare. Pentru asigurarea celorlalte servicii s-au obţinut în ultimul deceniu rezultate foarte
bune. Ele sunt legate de accentul care s-a pus în cadrul Programelor de dezvoltare a fiecărei
localităţi şi pe necesitatea valorificării tradiţiilor, obiceiurilor, produselor artizanale şi
meşteşugăreşti prin crearea şi amplificarea agroturismului. S-a construit o reţea hotelieră în
oraşe, la Ocna Şugatag şi staţiunea Borşa, o mulţime de pensiuni, vile în sate (Ocna Şugatag,
Fereşti, Giuleşti, Câmpulung la Tisa, Rona de Jos, Bârsana, Săpânţa, Săcel, Budeşti-Sârbi),
spaţii de cazare la mănăstiri, au fost amenajate unităţi de alimentaţie, cabane silvice, pastorale
etc. S-a adăugat un început bun în popularizarea nu numai a obiectivelor şi echipamentului
turistic dar şi a celor mai valoroşi creatori de artă populară, a sărbătorilor şi festivalurilor
organizate în diferite locuri. Ele însă sunt concentrate în localităţile de pe principalele axe
turistice şi aproape lipsesc în spaţiul montan (parţial M. Rodnei).
Tipuri de turism
Mulţimea obiectivelor turistice, valorosul potenţial etno-folcloric dar şi peisajele inedite au impus
desfăşurarea unei variate activităţi turistice unele devenind tradiţionale. Importante sunt:
- turismul itinerant auto prin localităţile din lungul văilor Iza, Mara şi Vişeu;
- drumeţiile în principalele masive de pe rama Depresiunii Maramureş pi M. Rodnei cu
plecare din Moisei, Borşa, staţiunea Borşa); în M. Ţibleş, Gutâi şi Maramureş (în special din
Borşa pentru vf. Toroioaga, apoi din Vişeu de Sus ş| Ruscova);
- odihnă, recreere, tratamente balneare în staţiunile Ocna Şugatag şi Borşa;
- practicarea sporturilor de iarnă în staţiunea Borşa şi Izvoarele dar şi local pe pantele de
la marginea munţilor în vecinătatea unor aşezări rurale;
- odihnă şi recreere în localităţile agroturistice;
- turism prilejuit de organizarea diferitelor sărbători populare tradiţionale (Sighetul
Marmaţiei, Dragomireşti, Hoteni, Şieu, Budeşti, Vadu Izei, Pasul Prislop, Ocna Şugatag), a
hramurilor unor mănăstiri sau biserici (Rozavlea, Bârsana, Săcel, Budeşti);
- turism de vânătoare şi pescuit sportiv

Pârtii în localitatea Izvoarele


Tabel. nr.
Denumirea pârtiei Grad de dificultate Lungimea (m) Diferenţa de nivel (m)
Poiana Soarelui uşor 500 -
Pârtia II uşor 500 -

2.2. Potenţialul turistic natural (hartă) legat de:


• relief (suport material, atracţie turistică (forme şi peisaje geomorfologice), monumente naturale
şi rezervaţii naturale);
• climă: regim termic, precipitaţii lichide şi solide, circulaţia aerului, radiaţia solară, umiditatea în
contextul: confortului termic, bioclimatului, stratul de zăpadă - grosime, durată (nu e vorba de prima
şi ultima zi de cădere a zăpezii) -, clima factor terapeutic (bioclimate pe glob, continente, ţară);
• ape (hidrografie): ape de suprafaţă: râuri, fluvii, lacuri, cu aspectele peisagistice, de alimentare cu apă,
agrement şi turism, tratament balnear (lacuri sărate cu apă sulfuroasă sau sulfatată, nămoluri sapropelice, cu
cruste de sare etc.);
• ape freatice şi de adâncime pentru alimentare cu apă şi ape minerale pentru tratament balnear
(minerale şi termominerale);
• apa mărilor şi oceanelor cu valoare de agrement sportiv şi balnear;
• vegetaţie: structură, valoare peisagistică, habitat pentru faună, valoare ştiinţifică - rezervaţii,
parcuri, inclusiv dendrologice -, valoare socio-recreativă, terapeutică (plante medicinale);
• faună: structură, valoare cinegetică, piscicolă, peisagistică, economică, ştiinţifică, socio-recreativă;
• natura protejată: rezervaţii naturale, monumente ale naturii, parcuri naţionale şi naturale,
rezervaţii ale biosferei (toate utilizate şi pentru turism, recreere, odihnă, educaţie şi cunoaştere);
• saline (microclimat de salină);
• gaze terapeutice (mofete - CO2, solfatare - CO2+H2S);
• nămoluri terapeutice (sapropelice, de precipitare chimică, de turbă descompusă chimic,
sedimente argilo-marnoase);
• plante medicinale pentru fitoterapie (băi cu plante, ceaiuri), preparate medicamentoase şi medicamente
Potenţialul turistic natural
Hidrografia este reprezentată de râuri ce se varsă în Tisa: Vişeu (cu Cisla, Vaser,
Ruscova), Iza (cu Mara. Ieud, Botiza), Someşul în sud, cu afluenţii: Lăpuş, Bârsău. Lacurile sunt
de mai multe categorii şi anume: artificiale (Firiza), glaciare (Iezerele Buhăescu, Tăul Pietrosu,
Negoiescu), lacuri sărate în foste ocne de sare (Ocna Şugatag, Coştiui), lac format prin
prăbuşirea unei galerii de mină (Lacul Albastru). Sunt prezente şi o serie de izvoare minerale la
Borşa şi Botiza.
Lacul Albastru situat la 3 km de Baia Sprie s-a format in 1920 prin prăbuşirea unei vechi
galerii de mină în care ulterior s-a acumulat apă de ploaie. Lacul de formă circulară odată cu
trecerea timpului şi datorită prezenţei sulfatului de fier şi a ionilor de cupru a căpătat o aciditate
peste medie şi o culoare verzuie chiar albastră în anumite condiţii - de aici provenind numele său
de Lacul Albastru.
Lacul de acumulare Firiza se află lângă localitatea componentă Firiza pe râul cu acelaşi
nume. Construită pentru alimentarea cu apă a oraşului Baia Mare, în prezent acest lac este folosit
şi în scop recreativ şi de agrement fiind unul din locurile preferate a populaţiei din Baia Mare.
În Maramureş există o mare diversitate de obiective ocrotite între care 19 rezervaţii
naturale însumând o suprafaţă de peste 5000 ha. Dintre acestea amintim:
 Rezervaţia Pietrosul Rodnei de 3300 ha, a fost declarată de UNESCO "rezervaţie a
biosferei". Aici trăiesc: capra neagră şi marmota. Vegetaţia rezervaţiei cuprinde şi un
număr mare de endemisme, ce cresc în mijlocul unui minunat peisaj alpin, presărat cu
lacuri glaciare.
 Rezervaţia de castan comestibil se întinde, pe o suprafaţă de 500 ha, pe dealurile ce
înconjoară Baia Mare.
 Rezervaţia geologică  "Creasta Cocoşului" are în centru o culme îngustă de andezit,
porţiune dintr-un vechi crater vulcanic.
 Rezervaţia fosilieră Chiuzbaia. Aici se găsesc urme ale vegetaţiei pliocene.
Parcul Naţional Munţii Maramureşului
Parcul Natural Munţii Maramureşului este situat pe
teritoriul administrativ al oraşelor Vişeu de Sus, Borşa şi al
comunelor Bistra, Petrova, Ruscova, Repedea, Poienile de sub
Munte, Moisei, Vişeu de Jos, Leordina. Suprafaţa acestuia este
de 148.850 ha.
Parcul are scopul de menţinere a interacţiunii
armonioase a omului cu natura prin protejarea diversităţii
habitatelor şi peisajului, promovând păstrarea folosinţelor
tradiţionale ale terenurilor, încurajarea şi consolidarea activităţilor, practicilor şi culturii
tradiţionale ale populaţiei locale. De asemenea, oferă publicului posibilităţi de recreere şi turism
şi se încurajează activităţile ştiinţifice şi educaţionale.
Munţii Maramureşului sunt cel mai înalt masiv montan situat pe graniţa de stat a României.
În prezent, se menţionează existenţa a 4 rezervaţii naturale în munţii Maramureşului:
- Rezervaţia faunistică de cocoş de mesteacăn Cornul Nedeii-Ciungii Bălăsinei, 800 ha, înfiinţată
în anul 1971;
- Rezervaţia Farcău-lacul Vinderel-Mihailec, 150 ha, propusă în anul 1994 ca rezervaţie
geologică, faunistică, peisagistică;
- Rezervaţia Tomnatec-Sehleanu, 100 ha, propusă în anul 1994 ca rezervaţie floristică-
peisagistică (poiană cu narcise);
- Rezervaţia Stâncăriile Sâlhoi-Zâmbroslavele, 1,00 ha, înfiinţată în anul 1977 ca rezervaţie
botanică pentru ocrotirea plantei Cochlearia pyrenaica var. borzaeana
Mlaştina Poiana Brazilor
Rezervaţia naturală situată în comuna Giuleşti şi are
suprafaţa de 3 ha. Aceasta se află în custodia Direcţiei Silvice
Baia Mare. Scopul principal al ariei naturale Poiana Brazilor este
protecţia şi conservarea unor habitate şi specii naturale
importante sub aspect floristic, faunistic, forestier şi hidrologic.
Mlaştina este amplasată într-o zonă depresionară,
craterială de pe cursul superior al Văii Brazilor. Zona craterială
are diametrul de circa 2 km şi umplutura vulcanică este
constituită din andezitele piroxenice de Valea Brazilor (cu o
grosime de peste 800 m) şi intruziuni polistadiale. Rezervaţia Poiana Brazilor este un fragment
situat la bifurcaţia a două mlaştini extinse: mlaştina împădurită Valea Brazilor Stângă (lungime 1
km, lăţime 100-150 m) şi mlaştina cu turbă Valea Brazilor Dreaptă (lungime 1 km, lăţime 150-
200 m). Mlaştinile se dispun de-a lungul cursurilor de apă.
Aceasta este staţiunea cea mai joasă în care vegetează jneapănul în România (970 m), a
fost descoperită de Emil Pop (1932) şi interpretată ca o staţiune relictă, la circa 80 km de cea mai
apropiată staţiune spre est, situată în mijlocul pădurii de fag.
Peştera din Dealul Solovan
Este situată pe teritoriul administrativ al municipiului
Sighetu Marmaţiei şi are suprafaţa de 1 ha.
Dealul Solovan este situat în imediata vecinătate sudică
de municipiul Sighetu Marmaţiei.
Din punct de vedere fitogeografic se încadrează în
provincia Central-europeană, subprovincia Carpaţilor Orientali,
circumscripţia Munţilor Oaş-Gutin-Văratec în care se include şi
etajul colinar. Este bine individualizat între râul Iza şi afluenţii
săi: Şugău şi Valea Spinului până la Culmea Hotarului.
Reprezintă o regiune de legătură între munţii vulcanici şi
Depresiunea Maramureşului. Este aliniată în direcţia SE-NV cu
o lungime de aproximativ 10 km. Energia de relief este de 352
m (între 264 - 616 m).
Dealul Solovan este format din roci sedimentare (gresii,
argile, conglomerate) în general situate orizontal. Pe abrupturi
(cu pante de peste 30-40 grade) roca este la suprafaţă (la Ciredi,
pe alocuri pe serpentine, deasupra grădinii Bota), iar în câteva
cazuri s-au format alunecări de teren (Lazu Şesului, Valea Spinului). În partea superioară a
serpentinelor se găseşte o peşteră săpată de ape de precipitaţii în gresii oligocene.

Defileul Lăpuşului
Aria naturală protejată este constituită din cursul
mijlociu ar râului Lăpuş intre localitatea Groape, aparţinând
oraşului Târgu Lăpuş, şi confluenţa cu râul Cavnic,
Împreunături, comuna Remetea Chioarului, având lungimea de
25 km.
Scopul administrării rezervaţiei este cel de conservare a
habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, diversităţii
biologice.
Defileul Lăpuşului este un defileu epigenetic considerat unicat în România prin
dimensiuni şi prin rocile în care se dezvoltă (şisturi cristaline cu nivele de calcar şi dolomite
metamorfozate). Defileul cuprinde sectoare de tip canion (Vima Mică - Sălniţa, Buteasa Râu - La
Împreunătură) şi are în versanţi custuri stâncoase (Custura Cetăţelii, Custura Vimei), pereţi şi
pinteni stâncoşi, cascade (La Pişătoare) şi peşteri.
2.3. Potenţialul turistic antropic (creat de om)
2.3.1. Potenţialul turistic cultural istoric: vestigii ale culturii şi civilizaţiilor antice, medievale
şi contemporane; monumente istorice şi de artă religioasă (catolică, ortodoxă, musulmană, iudaică,
hindusă, budistă etc.); monumente de artă şi istorice laice (palate, castele, edificii monumentale);
monumente de artă plastică (arcuri de triumf, coloane, mausolee, obeliscuri etc.); muzee: de artă,
istorie, ştiinţe ale naturii, religie, tematice etc.; etnografie şi folclor; târguri şi expoziţii; arhitectură
populară, meşteşuguri (artizanat), manifestări folclorice, muzee, etnografice etc. (hartă)
Resursele turistice ale judeţului Maramureş. Maramureşul este una dintre cele mai
complexe regiuni ale ţării noastre ce reuşeşte, prin resursele existente, să îmbine cu succes mai
multe forme de turism practicabile: turism cultural, turism religios, agroturism, turism montan,
turism balnear, etc. Diversitatea şi importanţa incomensurabilă a resurselor turistice din judeţul
Maramureş a fost certificată nu doar de turiştii regiunii ci şi de faptul că Maramureşul a devenit
un loc al patrimoniului mondial UNESCO, prin includerea a opt biserici de lemn din judeţ în
rândul monumentelor UNESCO din lume.
Potenţialul cultural-istoric
Mănăstirea Bârsana
Sfântul lăcaş al Mănăstirii Bârsana apropie, o dată mai mult,
Valea Izei de Dumnezeu. Trecând pe sub o frumoasă poartă
maramureşeană, se răsuceşte în sus aleea care duce lin spre mănăstire;
intrarea se face pe sub semeţul Turn - clopotniţă, dincolo de care, pe
partea dreaptă, biserica ţâşneşte mlădioasă spre cer - până nu demult,
cea mai înaltă biserică de lemn din lume. De la biserică porneşte aleea
pietruită şi străjuită de flori ce duce spre Stăreţie, construcţie
supraetajată de o cuceritoare fantezie arhitectonică, remarcabilă transpunere creatoare a stilului
maramureşean al bisericilor de lemn.
Mănăstirea Rohia
Printre valoroasele monumente bisericeşti şi de artă religioasă,
care atrag admiraţia şi preţuirea vizitatorilor din ţară şi de peste hotare,
un loc de frunte îl ocupă şi Mănăstirea „Sfânta Ana” - Rohia, din „Ţara
Lăpuşului”, judeţul Maramureş. Aşezată într-un cadru pitoresc, pe
coama unui deal, în mijlocul unei păduri de fag şi de stejar, Mănăstirea
Rohia constituie locul privilegiat al căutătorilor de linişte şi
reconfortare sufletească, al iubitorilor de frumos artistic şi natural.

Mănăstirea Budeşti
Situată în localitatea Budeşti, jud. Maramureş, mănăstirea Budeşti
este un schit de călugări aflat în mijlocul pădurii de brad în locul numit
Roşia. Pentru a ajunge la ea se merge pe drum de ţară care porneşte din
centrul comunei, parcurgând un peisaj "parcă rupt din rai". Oriunde te
uiţi, de-a lungul drumului, vezi pădure de brad, izvoare de apă cristalină
curgând de-a lungul drumului, dealuri, căprioare şi alte animale sălbatice.

Mănăstirea Peri
În localitatea Peri, la mică depărtare de comuna Săpânţa, a existat
o importantă mănăstire ctitorie a dinastiei voievodale a Drăgoşeştilor.
Mai înainte însă ca Sas Vodă şi fii săi, Balcu şi Drag, să întemeieze la
Peri prima mănăstire din Maramureş, luase fiinţă aici o mică sihăstrie
aflată în grija înaintaşilor lui Dragoş Voda cu hramul "Sfântul Arhanghel
Mihail" protectorul acestei familii. Voievozii Balcu şi Drag, nepoţii lui
Dragoş, au dăruit mănăstirii bunuri şi terenuri şi au ridicat o biserică din
piatră iar în 13 august 1391, la cererea lor, mănăstirea e ridicată la rangul
de Stavropighie Patriarhală cu drept de jurisdicţie asupra bisericilor din
opt ţinuturi.
Mănăstirea Moisei
Pe Valea Izvorului Negru, lângă Moisei, o mănăstire cu hramul Sf.
Născătoare de Dumnezeu Maria, a fost fondată la 1672 în prezenţa
Mitropolitului Transilvaniei Sava Brancovici. Pictura a fost realizată la 1699,
azi fiind în cea mai mare parte distrusă. Se păstrează icoane de valoare la
tâmpla altarului. La 1911 s-a construit o biserică nouă şi o casă cu 7 încăperi
pentru călugări. Hramul acestei biserici este Adormirea Prea Curatei Vergura
Maria sărbătorită la 15 august al fiecărui an.
Muzeul de Etnografie şi Artă Populară Baia Mare
Situat pe Dealul Florilor, Muzeul de Etnografie şi Artă Populară
ilustrează meşteşugurile şi ocupaţiile tradiţionale ale maramureşenilor,
alături de portul popular şi obiecte de cult specifice culturii tradiţionale
din Maramureş.
În 1978 se inaugurează Muzeul Satului ce vine să completeze
imaginea despre arhitectură şi ocupaţiile tradiţionale ale
maramureşenilor din cele patru zone etnografice ale judeţului: Chioar,
Lăpuş, Codru şi Maramureşul istoric.
Muzeul expune gospodării specific maramureşene, o biserică
deosebită din lemn, precum şi o secţiune dedicată morilor de apă.

Memorialul Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei Sighet


Memorialul nu este un loc liniştit şi nici măcar unul care să-ţi
inspire cea mai mică urmă de bucurie. Cu toate acestea însă, este
exemplul cel mai ilustrativ al modului în care oamenii au îndurat
comunismul, iar, vizitarea acestui loc nu este nici pe departe o
experienţă impresionantă, să spui acest lucru ar subestima realitatea
celor întâmplate aici. Din aceste motive memorialul nu este un loc
liniştit şi nici măcar unul care să-ţi inspire cea mai mică urmă de bucurie. Dar, este un loc pe care
cât mai mulţi trebuie să-l vadă, pentru ca lumea să nu uite ce înseamnă să fii deţinut, torturat,
forţat la muncă grea, interogat şi într-un final chiar ucis pentru ceea ce gândeşti sau spui.
Muzeul de Mineralogie
Muzeul de Mineralogie din Baia Mare este diferit de alte muzee de
mineralogie din lume prin faptul că toate mineralele expuse au fost
extrase din Maramureş. Acest muzeu constituie una dintre cele mai
populare atracţii pentru turiştii ce vin în Maramureş.
Colecţionarea mineralelor a început în anul 1968, iar muzeul a fost
oficial inaugurat în 6 noiembrie 1989.
Colecţia constă în peste 16000 de exemplare din care 1175 sunt
expuse. În incinta muzeului la parter se găsesc minerale hidrotermale
găsite în zonă: galenă, stibină, calcită roz şi neagră, rhodocrozit, barite albastre, roşii sau
galbene, cuarţ. De asemenea există şi o prezentare a zăcămintelor de minereu de la minele:
Borşa, Băiuţ, Răzoare, Cavnic, Baia Sprie, Herja, Sasar, Nistru, Ilba şi Turţ.
2.3.2. Potenţialul turistic tehnico-economic: saline terapeutice, obiective industriale cu valoare
patrimonială şi muzeală, poduri şi lucrări de artă inginerească etc.; obiective economice, sportive. (hartă)
Potenţialul turistic tehnico-economic
Staţiunea balneoclimaterică de interes local Ocna Şugatag se află în judeţul
Maramureş, la 20 km de Sighetu Marmaţiei, la 490 m altitudine
la poalele munţilor Ţibleş-Gutâi. Staţiunea cu funcţionare
permanentă este parte componentă a comunei Ocna Şugatag
alcătuită din 4 sate cu o populaţie de aproximativ 4500 locuitori.
Localitatea este menţionată documentar pentru prima dată
în 1355, fiind un important loc de extragere a sării. Odată cu
încetarea exploatării sării, apele s-au infiltrat şi au provocat
prăbuşirea tavanului minei şi astfel au apărut lacurile cu apă
sărată pentru care localitatea este renumită.
Alături de apele minerale sodice şi clorurate cu o concentraţie ridicată (119 g/l), climatul specific
de depresiune intramontană cu veri răcoroase şi ierni reci constituie un factor de cură important.
În staţiunea Ocna Şugatag se tratează afecţiunile reumatismale degenerative şi
abarticulare, afecţiuni neurologice periferice (pareze, sechele după polineuropatii), afecţiuni
ginecologice (insuficienţă ovariană, cervicite).
Baza de tratament din Ocna Şugatag permite efectuarea unor băi calde în cadă,
electroterapie, hidroterapie, termoterapie, aero-helioterapie şi masaj medical.
Staţiunea balneoclimaterică şi de odihnă Borşa se află în nordul României în judeţul
Maramureş, la poalele Munţilor Rodnei la 850 m altitudine.
Localitatea Borşa este menţionată pentru prima dată în anul
1365 iar în 1968 este declarat oraş, în zilele noastre are 27.100
locuitori.
Complexul turistic Borşa aflat în apropiere de oraş
beneficiază de o climă propice atât tratamentului cât şi
practicării sporturilor de iarnă. Aerul este curat, lipsit de
alergeni şi puternic ozonizat. Sunt prezente şi izvoare de ape
minerale bicarbonatate, calcice, magneziene, feruginoase
folosite în tratarea afecţiunilor renale şi a căilor urinare.
Complexul turistic Borşa este un loc ideal de petrecere a vacantelor atât vara (se pot
practica drumeţiile existând în acest sens poteci marcate) cât şi iarna stratul de zăpadă
menţinându-se până târziu în primăvară. Există numeroase pârtii de schi de diferite grade de
dificultate precum şi o trambulină naturală (113 m) pe care se pot efectua sărituri cu schiurile.
Instalaţiile de transport pe cablu includ linii de teleferic şi teleschi ce leagă staţiunea cu vf.
Runcu Ştiolului (1.611 m).

Potenţialul turistic socio-demografic


Baia Mare (maghiară Nagybánya, germană Frauenbach) este reşedinţa judeţului
Maramureş şi un important centru urban din nord-vestul României, situat la
poalele Carpaţilor Orientali. Are o populaţie de 148.263 locuitori.
Turnul Ştefan este o anexă a Catedralei "Sfântul Ştefan", ridicată de
Iancu de Hunedoara pe parcursul secolului XV. Construit în stil gotic turnul
are 40 m înălţime. Turnul a fost folosit pentru supravegherea eventualelor
posibile incendii şi Localul Monetăriei, clădit între anii 1734 şi 1737, era
folosit pentru baterea monezilor. În prezent edificiul slujeşte drept sediu al
Muzeului Judeţean Maramureş.
Turnul Măcelarilor a fost construit în secolul al XV-lea. Există o
legendă, conform căreia din acest turn ar fi fost împuşcat Pintea Viteazul.
Biserica de lemn din Chechiş, a fost construită în anul 1630 în satul Chechiş.
Teatrul dramatic construit în 1967.
Monumentul Eroilor Români din Al Doilea Război Mondial.
“Monumentul Ostaşului Român” a fost dezvelit, în 1960, în Câmpia Tineretului din Baia
Mare, fiind dedicat militarilor români care au căzut pe câmpul de luptă în Al Doilea Război
Mondial. Opera comemorativă, înaltă de 1,65 m şi lungă de 16 m, a fost realizată din piatră şi
beton.
Sighetu Marmaţiei (colocvial Sighet, în traducere "Insula", maghiară Máramarossziget,
germană Marmaroschsiget,) este un municipiu din judeţul
Maramureş, Transilvania, România, foarte aproape de frontiera
României cu Ucraina. Are o populaţie de 41.246 locuitori.
Situat la confluenţa râurilor Iza si Tisa, municipiul Sighet este
centrul cultural şi economic al Maramureşului Istoric. Pânǎ în
perioada interbelică Sighetul (cuprinzând în anul 2007 circa de
55000 locuitori) a fost reşedinţa judeţului Maramureş.
Memorialul Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei
este cel mai important obiectiv turistic al oraşului (aflat în
apropierea primăriei municipiului). Fosta închisoare, transformată într-un memorial al durerii,
ajunge, în anul 1995, sub egida Consiliului Europei. Un alt obiectiv important situat în partea
sud-estică a oraşului este “Muzeul Satului Maramureşean” (în aer liber). Muzeul este constituit
ca o rezervaţie de monumente de arhitectură ţărănească, urmărindu-se recrearea unui sat cu
specific zonal, cu case şi gospodării grupate pe principalele subzone ale Maramureşului istoric.
Tot din acelaşi domeniu, amintim ”Muzeul Etnografic al Maramureşului”, situat în centrul
oraşului, în clădirea care azi găzduieşte cinematograful. În muzeu se pot vedea obiecte folosite
de-a lungul timpului în ocupaţiile de bază din zona Maramureşului. Unul dintre cele mai
importante evenimente din Sighet, îl constituie Festivalul de Datini şi Obiceiuri de Iarnă
"MARMAŢIA ", care are loc în fiecare an, la data de 27 decembrie, pe străzile oraşului.
Vişeu de Sus (în maghiară Felsővisó, în germană Oberwischau) este un oraş din judeţul
Maramureş, Transilvania, România. Are o populaţie de 16.887
locuitori. Limite geografice: N - Ucraina, S - comuna Săcel, E -
comuna Moisei, V - comunele Vişeu de Jos şi Poienile de sub
Munte.
Valea Vaserului şi Vişeu de Sus
Valea râului Vaser
Aflată în partea estică a oraşului Vişeu de Sus, valea
Vaserului are o lungime de circa 40 km. Prin vale circulă pufăind
din greu, cu maxim 30 km/h, ultima „mocăniţă” din România, şi
una dintre ultimele din Europa.
Izvoarele de ape minerale existente chiar în oraş evidenţiază o fostă activitate vulcanică,
iar zăcămintele bogate în polimetale de pe valea Vaserului sunt mărturie a unor vechi erupţii
vulcanice.
Oraşul are o poziţie geografică situată la limita unor zone de interes turistic şi intersecţia
unor trasee şi circuite turistice. Pe Valea Vaserului există turism încă de la începutul secolului
XX. Importantă pentru Valea Vaserului este mocăniţa, trenul cu aburi, care duce până la staţia
Cozia.
Potenţialul turistic antropic şi turistic al Vişeului de Sus este reprezentat de bisericile de
lemn şi de arhitectura gotică a bisericilor construite după 1835. Biserici şi mănăstiri precum:
Biserica Greco-Catolică azi ortodoxă construită între anii 1832-1844, ctitoria preoţilor Vasile
Roşca şi Simeon Pop. Biserica ortodoxă din 1832.
Cimitirul Vesel şi bisericile din lemn
"Bisericile de lemn” din arealul maramureşean se remarcă prin planimetrie, tehnica
îmbinărilor din lemn şi a realizării învelitorilor de şindrilă, fiind o dovadă certă a ingeniozităţii
soluţiilor constructive performate la cel mai înalt nivel de exprimare artistică.
Ele au fost ridicate pe înălţimi unde verticalitatea a impus soluţii constructive specifice
vizibile în realizarea şarpantelor şi turlelor prevăzute cu foişor în care de regulă se află clopotniţa
acoperită cu o cupolă prelungită provocator spre cer, în vârful căreia este fixată o cruce din fier
forjat de formă elaborată. Construcţiile se remarcă nu numai prin soluţiile tehnice ci şi prin
motivele ornamentale vizibile pe suprafaţa portalurilor şi ancadramentelor - ce se susţin pe stâlpi
zvelţi - simbolizând elemente de natură vegetală, animală şi geometrică realizate prin dăltuire,
crestare, horjire ori traforare.
În timp s-a ajuns la o adevărată artă a îmbinărilor în lemn numite şi rosturi ce reprezintă o
tehnică specifică de îmbinare a lemnului fără cuie sau cu ajutorul cuielor de lemn în anumite
situaţii impuse de locul şi rezistenţa îmbinărilor. Prin urmare, ansamblul arhitectural bisericesc
din Maramureş a evoluat în timp în funcţie de priceperea, experienţa şi fantezia constructorilor
locali, ei reuşind să impună un anume stil în redarea plastică a formelor şi motivelor ornamentale
care s-a extins şi în zonele limitrofe: Bistriţa, Sălaj, Satu Mare şi Cluj.
2.4. Regionarea turistică (regiuni, areale, centre şi staţiuni turistice etc.). (hartă)
Următoarele opt biserici de lemn din judeţul Maramureş au fost introduse în patrimoniul
mondial al UNESCO în decembrie 1999:
- Biserica de lemn din Budeşti Josani, Budeşti
- Biserica de lemn din Deseşti, Deseşti
- Biserica de lemn din Bârsana, Bârsana
- Biserica de lemn din Poienile Izei, Poienile Izei
- Biserica de lemn din Ieud Deal, Ieud
- Biserica de lemn din Şurdeşti, Şurdeşti
- Biserica de lemn din Plopiş, Plopiş
- Biserica de lemn din Rogoz, Rogoz
Bisericile de lemn din Budeşti Josani, Deseşti, Mănăstirea Bârsana, Poienile Izei şi Ieud
Deal se află în Maramureşul istoric, cele de la Şurdeşti şi Plopiş sunt din vechea Ţară a
Chioarului, iar biserica Sf. Arhangheli din Rogoz e situată în Ţara Lăpuşului.
Împreună, aceste 8 biserici de lemn reprezintă un ansamblu de exemple remarcabile de
diverse soluţii arhitecturale din diferite perioade şi zone. Ele sunt înguste, dar înalte, cu turle
suple şi lungi la capătul vestic al clădirii. De aceea ele sunt expresia particularităţii locale a
peisajului cultural al acestei zone montane din nordul României.
Se remarcă prin tehnica îmbinărilor din lemn şi a realizării învelitorilor din şindrilă, prin
motivele ornamentale vizibile pe suprafaţa portalurilor şi ancadramentelor - ce se susţin pe stâlpi
zvelţi - simbolizând elemente de natură vegetală, animală şi geometrică realizate prin dăltuire,
crestare.

Cimitirul Vesel este un cimitir din localitatea Săpânţa,


judeţul Maramureş, faimos pentru crucile mormintelor viu
colorate, picturile naive reprezentând scene din viaţa şi ocupaţia
persoanelor înhumate. Pe unele cruci există chiar versuri în care sunt amintite, deseori cu nuanţe
umoristice, persoanele respective.
Ineditul acestui cimitir este diferenţierea faţă de majoritatea culturilor popoarelor, care
consideră moartea ca un eveniment foarte solemn. Uneori, cultura aparte a acestui cimitir a fost
pusă în legătură cu cultura dacilor, a căror filosofie era bazată pe nemurire şi pe consideraţia că
moartea era un motiv de bucurie, persoana respectivă ajungând într-o altă viaţă, mai bună.
Cimitirul Vesel îşi are originea în câteva cruci sculptate de Stan Ioan Pătraş. Astfel, în
1935, Pătraş a sculptat primul epitaf, iar din anii 1960 încoace, întreg cimitirul a fost populat cu
circa 800 astfel de cruci, sculptate din lemn de stejar, devenind un muzeu în aer liber de natură
unică şi o atracţie turistică.
Fiecare cruce este diferită de cealaltă: imaginile cioplite în lemn înfățișează în mod naiv
una din caracteristicile vieții celui îngropat acolo iar epitafurile sunt scurte poezioare lipsite de
obișnuitele clișee și pline de tâlc, scrise la persoana I, ca o spovadă a răposatului însuși.
Obiceiuri şi tradiţii
Portul bărbătesc
Bărbaţii purtau pe cap o căciulă de blană (cu două
forme principale: lungă, ascuţită sau mai joasă, cu fundul
plat), care se scotea doar în timpul lunilor călduroase, fiind
chiar înmormântaţi cu ea. Pălăriile de pâslă au fost introduse
mai nou, sub influenţele orăşeneşti.
Cămaşa era destul de largă şi lungă până aproape de
genunchi (în special în sud). Uneori era scoasă peste
pantaloni, dar putea avea in partea de jos o fustă scurtă,
încinsă pe mijloc.
Pantalonii se numeau iţari sau cioareci, erau înguşti şi se confecţionau vara din in sau
cânepă şi iarna din postav. Ei sunt uneori mai lungi decât picioarele, stând încreţiţi jos
(Moldova), alteori lungi şi cu o lărgime normală sau sunt până la genunchi, având o lărgime
mare (gacii, în Maramureş).
Portul femeiesc
Femeile purtau pe cap diferite învelitori, dintre care se disting prin frumuseţea lor
maramele, foarte fine, lucrate din borangic şi ornamentate.
Cămaşa (ia) constituie prin ornamentaţie şi cromatică cea mai importantă piesă de
vestimentaţie femeiască. Cămăşile sunt întotdeauna strânse la gât, cu excepţia celor din
Maramureş, mai largi şi nu au mâneci scurte, ci se poartă eventual suflecate.
Cămăşile femeilor erau acoperite de la talie în jos de fotă (ţesătură mare, dreptunghiulară,
care înconjura corpul) de catrinţă (ţesătură dreptunghiulară purtată în faţă şi în spate ca un şorţ)
sau de opreg (un sort scurt cu franjuri).
Principalele decoraţii ale costumului femeiesc pot fi regăsite în jurul gâtului, pe umeri
(altiţă), pe mâneci, pe piept şi pe marginea poalelor. Motivele folosite sunt în principal
geometrice.
Iarna, atât femeile cât şi bărbaţii purtau cojoace, cu sau fără mâneci, care acopereau fie
tot trupul, fie doar partea de sus. Încălţămintea era formată din opinci, piciorul fiind înfăşurat în
obiele (învelitoare din benzi de ţesătură de lână ce apărau piciorul).

Maramureşul este o zonă foarte cunoscută datorită


tradiţiilor şi obiceiurilor locale.
Maramureş este o civilizaţie a lemnului, încurajată, fără
îndoială, de bisericile splendide din lemn şi de numeroasele
clădiri întemeiate după o arhitectură seculară. Chiar dacă viaţa
în Maramureş se adaptează vremurilor moderne, câteva
elemente s-au păstrat neclintite, dovadă a puternicei mentalităţi colective. Din păcate, materialele
moderne de construcţie înlocuiesc parţial tradiţia caselor din butuci, dar biserica, Golgota şi
poarta au rămas aceleaşi de-a lungul perioadelor, în ceea ce priveşte materialele, tehnica şi
simbolurile. Cel mai bun lemn de construcţie este prelucrat în timpul iernii, când este mai
puternic.
Distileria pentru horincă reprezintă o operă de artă a
metalurgiei tradiţionale. Făcut dintr-un aramă bătută cu ciocanul
şi strânsă cu nituri, aparatul de distilat are o capacitate între 100
şi 500 de litri. Este echipat cu un aparat de amestecat, a cărui
acţiune depinde de roata hidraulică, pentru a stoarce fructul.
Distilatorul este aşezat în vârful vetrei deschise, unde focul este
mereu aprins, necesar la distilarea fructului pentru obţinerea
băuturii. Sunt două perioade şi, implicit, două tipuri de băutură
care pot fi obţinute: horinca, făcută la sfârşitul verii din prune, şi rachiul de mere, făcut în
primăvară.
Încă se mai produc şi se mai folosesc în zonă produsele
ceramice. Ceramica este făcută din diferite forme şi mărimi, în
funcţie de utilizarea lor. Vasele sunt colorate în verde viu, roşu,
sau albastru, pe un fond albicios. Dacă cineva vrea să vadă
singurul loc din Europa în care ceramica roşie nesmălţuită încă
se mai produce, ar trebui să meargă în Maramureş, spre sursa
râului Iza. Toţi paşii au fost păstraţi într-o formă neschimbată:
felul preparării lutului, care presupune mai întâi frământarea cu
picioarele şi apoi pisarea cu ciocane din lemn, formele vaselor,
prepararea pigmenţilor din pietre abrazive, care conţin oxid de fier, şlefuirea cu piatră de râu,
decoraţiile pictate, forma cuptorului şi tehnicile de ardere.
Un vârtej este făcut din scânduri care formează un butoi
desfăcut, în forma unui con trunchiat. Apa este lăsată să intre în
butoi, vârtejurile în jurul ei, stropind prin crăpăturile dintre
scânduri. Mişcarea centrifugă a apei răsuceşte stofa de jur
împrejur.

Bisericile de lemn din Maramureş


Bisericile de lemn din Maramureş sunt, astfel, una din cele mai reprezentative embleme
ale judeţului atât la nivel naţional, cât şi la nivel internaţional. Construite în stil gotic, cu piloni
de stejar sau brad şi stâlpi sculptaţi manual, bisericile de lemn din judeţul Maramureş au fost
privite cu scepticism vis-à-vis de rezistenţa lor în timp. În ciuda predicţiilor că acestea nu vor
rezista o perioadă lungă de timp, bisericile de lemn rezistă şi în ziua de azi, transformându-se
chiar într-un veritabil punct de atracţie turistică. În judeţul Maramureş pot fi numărate circa 100
biserici de lemn. Dintre acestea însă, opt fac parte din patrimoniul cultural UNESCO: Bârsana,
Budeşti, Deseşti, Plopiş, Poienile Izei, Rogoz şi Şurdeşti.
Biserica de lemn din Bârsana a fost construită în anul 1720 pe un loc numit „Podurile
Mănăstirii”, după care a fost mutată pe dealul Jbăr, unde se află şi la ora actuală. Motivul pentru
care sătenii au mutat biserica de lemn pe dealul Jbăr se leagă de o legendă ce spune că pe acest
deal a existat cu mai mult timp în urmă un cimitir de ciumaţi ce au fost înmormântaţi în grabă,
fără servicii religioase. Prin mutarea acestui locaş de cult sătenii au avut convingerea că
victimele cumplitei maladii îşi vor dormi somnul de veci dacă li se face o slujbă religioasă.
Biserica de lemn din Budeşti, construită în anul 1643, are ca şi trăsătură definitorie
turnul, la baza clopotniţei existând patru turnuleţe. Acest tip de turn este unul neobişnuit pentru
bisericile de lemn din judeţul Maramureş. Pictura bisericii din Budeşti ce are la bază culori
deschise, vii, a fost realizată de Alexandru Ponehalschi după mai bine de 100 de ani de la
construcţia locaşului de cult. Deteriorată odată cu trecerea timpului, pictura bisericii mai este
astăzi vizibilă doar pe jumătatea de vest a pereţilor, pe tâmplă şi în altar.
Biserica de lemn din Deseşti a fost construită în anul 1770, locaţia fiind aleasă de piatră
de altar. După mai multe încercări în care piatra a căzut, aceasta a rămas în sfârşit în picioare,
stabilindu-se în această manieră locul noii biserici din Deseşti. La scurt timp de la construcţia
bisericii a fost realizată şi pictura ce aminteşte pe alocuri de pictura naivă.
Biserica din Ieud Deal, construită din lemn de brad, este, conform unor documente
istorice, cea mai veche biserică de lemn din Maramureş. Data construcţiei acesteia este, potrivit
unor surse, 1364, în timp ce alte documente susţin că biserica de lemn din Ieud Deal datează din
secolul al XVII-lea. Asemenea bisericii de lemn din Deseşti, picturile interioare au fost realizate
de Alexandru Ponehalschi, unul din cei mai activi zugravi de biserici din Maramureşul vremii.
Biserica de la Plopiş, ce poartă hramul Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavril, a fost
începută în anul 1798, fiind finalizată după mai bine de un deceniu, la 12 noiembrie 1811. Acest
locaş de cult este considerat a fi cea mai unitară şi echilibrată biserică de lemn din Maramureş,
datorită dimensiunilor bine proporţionate: 17m lungime, 7m lăţime şi 47m înălţime. Între
elementele caracteristice ale acestei biserici, amintim bârnele superioare ale pereţilor ce nu ies în
consolă şi streaşina înfundată.
Biserica „Sfânta Paraschiva” din Poienile Izei este una din cele mai bine păstrate
monumente din judeţul Maramureş, în ciuda faptului că a fost construită acum aproape 400 de
ani. Elementele conservatoare (planul navei rectangular, pridvorul amplasat pe latura de apus,
acoperişul cu dublă poală, turla cu trei clopote şi foişor, coif şi cruce înaltă) se îmbină perfect cu
elementele inovatoare (altarul cu patru laturi).
Biserica „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril” din Rogoz, Ţara Lăpuşului, a fost
ridicată în anul 1663 din două lemne masive cu provenienţa Dealul Popii. Unicitatea acestui
monument este conferită de faptul că intrarea în biserică se realizează prin laterală, şi nu prin
faţă, asemenea altor biserici de lemn, dar şi faptul că acoperişul este uşor asimetric. Interesant
este şi faptul că în dreptul cresturilor din peretele bisericii sunt notate nume ale familiilor
înstărite care, în zilele de sărbătoare, organizau mese în curtea bisericii pentru a da de pomană
celor nevoiaşi pentru sufletele celor morţi.
Biserica de lemn din Şurdeşti, construită în anul 1721, este considerată a fi cea mai
înaltă construcţie din lemn de stejar, având o înălţime de 72m. O notă definitorie a acestui
monument este conferită de poala dublă a acoperişului, fiind singura biserică din Ţara Chioarului
care întruneşte această caracteristică. Biserica de lemn din Şurdeşti se remarcă, de asemenea,
prin prezenţa pridvorului cu două rânduri de arcade suprapuse, cu deschideri diferite, dar forme
şi decoraţii identice.
Mănăstirile
Faima Maramureşului nu provine însă doar de la numărul ridicat al bisericilor de lemn, ci
şi de la mănăstirile impunătoare ale zonei.
Judeţul are peste 15 mănăstiri ce reprezintă o importantă moştenire cultural-religioasă:
Mănăstirea Bârsana (Bârsana, Jud. Maramureş)
Schitul Chiuzbaia (Chiuzbaia, Jud. Maramureş)
Mănăstirea Dragomireşti (Dragomireşti, Jud. Maramureş)
Mănăstirea Habra (lângă Baia Mare, Jud. Maramureş)
Mănăstirea Înălţarea Sfintei Cruci (Sat Dumbrava, Jud. Maramureş)
Mănăstirea Moisei (Moisei, Jud. Maramureş)
Mănăstirea Naşterea Domnului (Sat Văleni, Comuna Călineşti, Jud. Maramureş)
Mănăstirea Naşterea Maicii Domnului (Protopopiatul Lăpuş, Jud. Maramureş)
Schitul Naşterea Maicii Domnului (Protopopiatul Vişeu - Valea Scrabei, Jud. Maramureş)
Mănăstirea Rohia (Sat Rohia, Târgul Lăpuş, Jud. Maramureş)
Mănăstirea Rohita (Sat Boiereni, Jud. Maramureş)
Mănăstirea Sfânta Treime (Comuna Suciu de Sus - Breaza, Jud. Maramureş)
Mănăstirea Sfântul Ilie (Dealu Mare, Jud. Maramureş)
Mănăstirea Sfântul Iosif Mărturisitorul (Săpânţa, Jud. Maramureş)
Mănăstirea Sfântul Nicolae (Baia Borşa , Jud. Maramureş)
Mănăstirea Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena (Comuna Budeşti, Jud. Maramureş)
Schitul Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul (staţiunea montană Izvoarele, Jud. Maramureş)
Schitul Valea Sasului (Comuna Botiza, Jud. Maramureş)
Cimitirul vesel de la Săpânţa
Cunoscut pentru tenta umoristă adusă mormintelor, Cimitirul Vesel de la Săpânţa conferă
o notă definitorie judeţului Maramureş.
Dacă în majoritatea culturilor, moartea este un eveniment tratat cu maximă seriozitate şi
solemnitate, Cimitirul Vesel este caracterizat de morminte viu colorate, ornamentate adesea cu
picturi naive şi versuri umoristice. Cel pe seama căruia este pusă sorgintea acest cimitir este Stan
Ioan Pătraş, care, în anul 1935 a sculptat primul epitaf. De atunci, însă, peste 800 de cruci
caracteristice au apărut în cimitir, transformând acest loc într-un veritabil muzeu în aer liber.
Materialul folosit pentru crucile din acest inedit cimitir este lemnul de stejar. Acesta este
inscripţionat manual, ulterior tăierii şi uscării stejarului. Fiecare mormânt are în partea superioară
crucii un basorelief cu o scenă din viaţa persoanei decedate, scenă pictată cel mai adesea pe un
fundal albastru (albastru de Săpânţa). Astfel, imagini precum femei torcând lâna, păstori cu
turmele, lucrători în lemn, lăutari cântând, etc. nu sunt ieşite din comun.
Un alt element necesar este poezia scurtă de 7 – 17 versuri, scrisă la persoana I, ce
cuprinde mesajele persoanei decedate pentru cei care trăiesc.
Mocăniţa de pe Valea Vaserului
Mocăniţa de pe Valea Vaserului este ultima mocăniţă din România. Traseul acesteia este
de aproximativ 40 km, traseu ce este străbătut cu maxim 30 km/h. Construită între anii 1930 -
1933, linia ferată pe ecartament îngust (760 mm) are o lungime de 56 km, între Vişeu şi Izvorul
Comanului. Pe acest traseu, cea mai înaltă altitudine a liniei ferate este în zona Comanu (1.100
m), plecarea din Vişeu fiind la altitudinea de 600 m. Drumul până la capătul traseului (Izvorul
Comanului, la doi kilometri de graniţa cu Ucraina) durează aproape opt ore. După ce agaţă
platformele cu buşteni de brad, mocăniţa se întoarce, după alte şase ore de coborâre, la Vişeu.

III. Stadiul actual de valorificare a potenţialului turistic


3.1. Structuri de primire turistică (baza tehnico-materială pentru turism)
3.1.1. Structuri de primire turistică de cazare: tipuri de unităţi-hoteluri şi unităţi similare,
complementare, categorii de confort, număr de locuri, coeficient de utilizare, distribuţie în teritoriu etc.
STRUCTURI DE PRIMIRE TURISTICĂ
Structuri de cazare
Număr Număr
Nume unitate Tip unitate Categorie Localitate Adresa Telefon
spaţii locuri

BABOU MARAMUREŞ pensiune turistică 1 floare 1 4 Ocna Şugatag nr. 149 -

BABOU MARAMUREŞ camping 1 stea 10 40 Ocna Şugatag nr. 149 -

Str. Primăverii
CASA ALBĂ pensiune turistică 3 stele 4 8 Ocna Şugatag 0262.374.004
nr. 12

CASA Str. Unirii nr.


pensiune turistică 1 floare 2 4 Ocna Şugatag -
MARAMUREŞEANĂ 1E

Str. Sportului 0749.012.878;


CASA VLAD-ALEX camere de închiriat 2 stele 3 6 Ocna Şugatag
nr. 15 0262.372.055

Str. George 0744.821.234;


CASA-ZAN pensiune turistică 2 flori 4 10 Ocna Şugatag
Enescu nr. 139 0740.069.801

0262.374.372; 
CRAIASCA hotel 2 stele 75 173 Ocna Şugatag Str. Unirii nr. 7
0262.374.059

DALIA vilă 3 stele 1 6 Ocna Şugatag Str. Stejarului 0262.374.405

Str. Dumbrava
EUROSIND hotel 3 stele 24 48 Ocna Şugatag -
nr. 8

Str. Dumbrava,
HOLIDAY pensiune turistică 3 stele 11 22 Ocna Şugatag 0262.218.454
FN

Str. Dumbrava
HOLIDAY DREAM pensiune turistică 3 flori 6 12 Ocna Şugatag -
nr. 20

Str. Unirii nr.


IEDERA pensiune turistică 3 flori 5 12 Ocna Şugatag -
32

Str. Unirii nr.


LARISA pensiune turistică 3 flori 4 8 Ocna Şugatag 0262.371.171
73

Str. Unirii nr.


MAIA pensiune turistică 3 flori 7 14 Ocna Şugatag -
4A

Str. Mihai
MANOLO pensiune turistică 3 flori 10 20 Ocna Şugatag Eminescu nr. 0262.374.278
405

MANOLO căsuţe tip camping 2 stele 4 12 Ocna Şugatag nr. 405 -

MARAMU pensiune agroturistică 2 flori 2 5 Ocna Şugatag nr. 290 0760.149.552

MARAMUREŞ-HOTENI pensiune turistică 3 flori 3 6 Ocna Şugatag nr. 35 -

Str. Primăverii 0262.374.131; 


MARIANA pensiune turistică 3 flori 5 13 Ocna Şugatag
nr. 39 0740.020.949

MARIOARA pensiune agroturistică 2 flori 4 8 Ocna Şugatag nr. 346 0262.374.593

MĂRIOARA BREB pensiune agroturistică 3 flori 4 8 Ocna Şugatag nr. 346 -

Str. Unirii nr.


N & D CRYSTAL pensiune turistică 3 flori 13 29 Ocna Şugatag -
96

POARTA pensiune turistică 3 flori 9 18 Ocna Şugatag Str. Unirii nr. 0729.580.818;
MARAMUREŞULUI 15 0263.374.233

Str. Unirii nr.


POHL pensiune turistică 2 stele 5 10 Ocna Şugatag 0262.374.250
10

Str. Unirii nr.


POPASUL DIN DEAL pensiune turistică 3 stele 14 26 Ocna Şugatag 0262.374.031
1D

SALINA hotel 2 stele 38 76 Ocna Şugatag Str. Unirii nr. 5 0262.374.362

SALZBURG camping 2 stele 10 40 Ocna Şugatag Str. Unirii nr. 3 -

Str. Grădina
SANDRA pensiune turistică 3 stele 7 14 Ocna Şugatag Dumbravei nr. 0745.035.232
1

STANA cabană turistică 3 stele 14 28 Ocna Şugatag FN 0729.330.144

Str. Unirii nr.


TELEPTEAN pensiune turistică 3 flori 13 25 Ocna Şugatag 0745.614.981
1C

Str. Avram 0262.374.077;


TIPLEA pensiune agroturistică 3 flori 8 16 Ocna Şugatag
Iancu nr. 14 0726.752.526

Str. I.L. 0262.374.159;


VIDRA pensiune turistică 3 stele 6 12 Ocna Şugatag
Caragiale 0745.007.100

VILLAGE pensiune turistică 1 floare 7 15 Ocna Şugatag nr. 349 0725.141.545

Str. Unirii nr.


WILL'S hotel 3 stele 24 36 Ocna Şugatag 0741.640.985
1B

FN, Km 86, DN
0766.394.757;
POIANA CORNET pensiune turistică 3 flori 14 30 Rona de Sus 18, loc numit
0262.362.265
Hera

Sursa: INS

Analiza ofertei turistice – structuri de primire turistică


Numărul structurilor de primire turistică din judeţul Maramureş a avut o evoluţie
remarcabilă în ultimii ani, de la 146 unităţi de cazare înregistrate în anul 2006, ajungându-se la
183 unităţi de cazare în anul 2008 (cu 37 mai multe structuri). Din totalul structurilor de primire
turistică din Regiunea de Dezvoltare Nord-Vest, în judeţul Maramureş erau înregistrate în anul
2008 circa 31%. Mai mult decât atât, ritmul de creştere al numărului unităţilor de cazare din
Maramureş este superior ritmului de creştere al numărului unităţilor de cazare din întreaga
regiune de dezvoltare.
Cea mai mare parte a structurilor de primire turistică din judeţul Maramureş intră în
categoria pensiunilor turistice rurale (60% din totalul structurilor – 110 structuri), pe poziţia
secundă fiind pensiunile turistice urbane (19% din totalul structurilor – 35 structuri). De
asemenea, dezvoltarea unităţilor de cazare de tipul pensiunilor – fie urbane, fie rurale – a fost
unul remarcabilă în intervalul 2006 – 2008: de la 24 pensiuni turistice urbane înregistrate în anul
2006, s-a ajuns la 35 pensiuni turistice urbane în anul 2008, iar de la 87 pensiuni turistice rurale
înregistrate în anul 2006, s-a ajuns la 110 pensiuni turistice rurale în anul 2008.
Numărul structurilor de primire turistică, pe tipuri de structuri, din judeţul Maramureş, în perioada 2006 – 2008
Nu doar numărul structurilor de primire turistică a înregistrat un trend pozitiv în ultima
perioadă, ci şi capacitatea de cazare existentă (număr locuri) şi capacitatea de cazare în funcţiune
(număr locuri – zile). Astfel, dacă în intervalul 2006 – 2008, capacitatea de cazare existentă a
înregistrat o evoluţie de 18,8 procente, capacitatea de cazare în funcţiune a înregistrat o evoluţie
de 21,34 procente.
Capacitatea de cazare din judeţul Maramureş, pe tipuri de structuri, în perioada 2006 – 2008

În ciuda faptului că cele mai numeroase tipuri de structuri de primire turistică din judeţul
Maramureş sunt pensiunile turistice rurale (110 unităţi în anul 2008), capacitatea de cazare a
acestora este una destul de restrânsă: 1.014 locuri şi 361.162 locuri – zile. Structurile de primire
turistică ce au înregistrat cea mai ridicată capacitate de cazare sunt hotelurile: 1.670 locuri şi
628.315 locuri – zile.
Calculând capacitatea medie de cazare a structurilor de primire turistică pe tipuri de
structuri, putem conclude că taberele de elevi şi preşcolari din judeţul Maramureş au înregistrat
în anul 2008 cea mai ridicată valoare: 115 locuri. Pe de altă parte, hotelurile din această regiune
au o capacitate medie de 83,5 locuri, hostelurile de 69,5 locuri, iar cabanele turistice de circa 50
locuri. La polul opus se situează hotelurile apartament cu o capacitate medie de 8 locuri, urmate
de pensiunile turistice rurale cu o capacitate medie de cazare de 9,2 locuri şi pensiunile turistice
urbane cu o capacitate medie de cazare de 12,7 locuri.
În ceea ce priveşte indicele de utilizare netă a capacităţii de cazare din judeţul Maramureş
(numărul înnoptărilor raportat la capacitatea de cazare în funcţiune), acesta se află cu mult sub
indicele de utilizare netă înregistrat la nivel naţional, dar şi la nivelul regiunii de dezvoltare
Nord-Vest. Astfel, dacă în judeţul Maramureş, în anul 2008, indicele de utilizare netă a atins
valoarea de 14,8%, în Regiunea de Dezvoltare Nord-Vest indicele de utilizare netă a fost de
32,7%. Indicele de utilizare netă a capacităţii de cazare de la nivel naţional este însă superior
valorilor anterior menţionate (35%). Mai mult decât atât, în judeţul Maramureş se înregistrează
cea mai scăzută valoare a indicelui de utilizare netă a capacităţii de cazare din întreaga regiune
de dezvoltare Nord-Vest.
Structurile care au cea mai ridicată utilizare netă a capacităţii de cazare sunt hotelurile
(22,90%), hostelurile (19,90%) şi taberele de elevi şi preşcolari (13,40%), în timp ce unităţile de
primire turistică ce înregistrează cel mai scăzut indicele de utilizare netă a capacităţii de cazare sunt
hotelurile apartament (2,60%), pensiunile turistice rurale (4,10%) şi cabanele turistice (4,20%).
Evoluţia indicelui de utilizare netă a capacităţii de cazare, pe tipuri de structuri,
în judeţul Maramureş, în perioada 2006 – 2008

Primele luni ale anului 2009 (ianuarie – mai) se remarcă printr-o involuţie a indicelui de
utilizare netă a capacităţii de cazare faţă de aceeaşi perioadă a anului anterior. Astfel, dacă în
luna mai 2008, indicele de utilizare netă a capacităţii de cazare a fost de 19,4%, în luna mai 2009
indicele de utilizare netă a capacităţii de cazare a fost de 16,1%.
Evoluţia indicelui de utilizare netă a capacităţii de cazare din judeţul Maramureş,
în perioada ianuarie 2008 – mai 2009

Profilul turistic al localităţilor din judeţul Maramureş diferă în funcţie de tipurile de


turism practicate în zonă. Spre exemplu, localitatea cu cele mai numeroase structuri de primire
turistică este Botiza (31 unităţi de cazare, din care toate sunt pensiuni turistice rurale), aceasta
fiind o localitate recunoscută pentru agroturism. În ciuda numărului ridicat de structuri de
primire turistică, Botiza nu are o capacitate de cazare ridicată, capacitatea medie de cazare
existentă fiind de 9 locuri. Municipiul Baia Mare deţine 29 structuri de primire turistică, din care
11 sunt pensiuni turistice urbane, 9 hoteluri, iar 9 alte tipuri de structuri. Reşedinţa de judeţ a
Maramureşului se bucură însă de cea mai ridicată capacitate de cazare (atât existentă, cât şi în
funcţiune), capacitatea medie de cazare existentă a unei unităţi de primire turistică fiind de 55
locuri. Municipiul Baia Mare este însă una din localităţile preferate de vizitatori pentru
practicarea turismului de afaceri sau a turismului de tranzit.
Localitatea care înregistrează cea mai ridicată valoare a indicelui de utilizare netă a
capacităţii de cazare este Ocna Şugatag, iar acest lucru se datorează în cea mai mare parte
hotelurilor din localitate a căror indice de utilizare netă este de 41,5%, în celelalte structuri de
primire turistică indicele de utilizare netă fiind sub 10%.
Principalii indicatori privind oferta turistică din judeţul Maramureş, pe localităţi, în anul 2008
Analiza cererii turistice – circulaţia turistică în judeţul Maramureş
Numărul turiştilor sosiţi în judeţul Maramureş a avut un trend sinusoidal în intervalul
2000 – 2008, doar începând cu anul 2004 evoluţia turiştilor sosiţi fiind consecventă. Raportat la
anul 2000, în anul 2008 s-au înregistrat cu 31.720 mai multe sosiri (42,65%).
În acelaşi interval de timp şi numărul înnoptărilor a crescut cu aproximativ 30.000 de
nopţi, de la 185.097 nopţi înregistrate în anul 2000, ajungându-se la 215.909 nopţi în anul 2008.
Pe de altă parte, durata medie de şedere în structurile de primire turistică a scăzut de la 2,5 zile în
anul 2000, la 2 zile în anul 2008.
Principalii indicatori statistici privind cererea turistică din judeţul Maramureş, în
intervalul 2000 – 2008
Din totalul turiştilor sosiţi în judeţul Maramureş, în anul 2008, un procent de 80,1% sunt
români, iar 19,9% sunt turişti străini.
Structurile de cazare preferate de turiştii români şi străini sunt hotelurile, peste 57% din
turiştii români şi 81% din turiştii străini cazându-se în astfel de unităţi de cazare.
Sosirile şi înnoptările turiştilor români şi străini în structurile de primire turistică din judeţul Maramureş,
în anul 2008

Durata de şedere a turiştilor români şi străini în structurile de primire turistică din judeţul Maramureş,
în anul 2008

Durata medie de şedere a turiştilor români este de 2,1 zile, valoare superioară duratei medii de
şedere a turiştilor străini (1,8 zile). În comparaţie cu durata medie de şedere înregistrată în unităţile de cazare
din judeţul Maramureş, la nivel naţional şi la nivel regional se înregistrează o durata de şedere a turiştilor
mai ridicată: 2,9 zile în România (3,1 zile turiştii români şi 2,3 zile turiştii străini) şi 2,8 zile în Regiunea de
Dezvoltare Nord-Vest (2,9 zile turiştii români şi 1,8 zile turiştii străini).

În rândul turiştilor români cea mai ridicată durată de şedere este înregistrată în taberele de
elevi şi preşcolari (2,7 zile), în timp ce turiştii străini preferă să înnopteze mai mult în hosteluri
(3,2 zile).
Evoluţia duratei medii de şedere în România, Regiunea de Dezvoltare Nord-Vest şi judeţul Maramureş,
în perioada 2000-2008
3.1.2. Structuri de primire turistică de alimentaţie pentru turism: idem
Structuri de alimentaţie publică
Denumirea structurii Tip structură Categorie Număr locuri Localitate Adresa Telefon

CRAIASCA cofetărie 2 stele 50 Ocna Şugatag Str. Unirii nr. 7 -

CRAIASCA bar de zi 2 stele 30 Ocna Şugatag Str. Unirii nr. 7 0262.374.372

CRAIASCA disco bar 2 stele 50 Ocna Şugatag Str. Unirii nr. 7 0262.374.372

CRAIASCA berărie 2 stele 70 Ocna Şugatag Str. Unirii nr. 7 0262.374.372

CRAIASCA restaurant clasic 2 stele 307 Ocna Şugatag Str. Unirii nr. 7 0262.374.372

EUROSIND restaurant clasic 3 stele  160 Ocna Şugatag Str. Dumbrava nr. 8 -

HOLIDAY DREAM grădină de vară 3 stele  30 Ocna Şugatag Str. Dumbrava nr. 20 -

POPASUL DIN DEAL restaurant pensiune 3 stele  130 Ocna Şugatag Str. Unirii nr. 1D 0262.374.133

SALINA restaurant clasic 2 stele  360 Ocna Şugatag Str. Unirii nr. 5, hotel -

SALZBURG bar de zi 1 stea 40 Ocna Şugatag Str. Unirii nr. 3 -

STANA bar de zi 3 stele 12 Ocna Şugatag - -

STANA restaurant pensiune 3 stele  60 Ocna Şugatag - -

STRAND CRAIASCA restaurant clasic 2 stele  110 Ocna Şugatag Str. Unirii nr. 7 -

TELEPTEAN restaurant pensiune 3 stele 80 Ocna Şugatag Str. Unirii nr. 1C 0262.374.177

WILL'S bar de zi 2 stele  25 Ocna Şugatag Str. Unirii nr. 1B 0741.640.985

WILL'S restaurant clasic 2 stele 110 Ocna Şugatag Str. Unirii nr. 1B  0741.640.985

Prin structuri de primire turistice se înţeleg orice construcţii şi amenajări destinate prin
proiectare şi execuţie, cazării sau servirii mesei pentru turişti, împreună cu serviciile specifice
aferente.
Structurile de primire turistice includ: hoteluri, moteluri, vile, cabane, campinguri, nave
fluviale şi maritime care dispun de spaţii de cazare, sate de
vacanţă, pensiuni, pensiuni agroturistice şi alte unităţi cu
funcţiuni de cazare, unităţile de alimentaţie din incinta
acestora, unităţile de alimentaţie publică situate în staţiunile
turistice dar şi cele care sunt administrate de societăţi
comerciale de turism, indiferent de amplasament, de forma
de organizare şi de proprietate.
Structurile de primire turistice cu funcţie de cazare se clasifică pe stele şi respectiv pe
flori în cazul pensiunilor turistice rurale, în funcţie de caracteristicile constructive, dotările şi
calitatea serviciilor.
Clasificarea structurilor de primire turistice are ca scop principal protecţia turiştilor şi
constituie o formă codificată de prezentare a nivelului de confort şi a ofertei de servicii.
Pensiunea Flamingo Sighet
Pensiunea are două nivele, partea de sus mansardată.
La nivelul superior sunt 4 camere, cu câte două paturi în
fiecare cameră, deci în total 8 locuri la cazare. Dotările din
camere sunt: tv, cablu, wc şi duşuri în toate camerele,
minibar (în 3 camere), apă caldă non-stop.
În cadrul pensiunii există şi un restaurant cu o
capacitate de 40 locuri, un bar de zi, o mică terasă acoperită
iar la etaj mai avem un separeu, noi îl numim Sala de
Protocol, cu o capacitate de aproximativ 20 de persoane,
unde se pot ţine prezentări, conferinţe sau alte evenimente.
În sezonul cald avem o frumoasă grădină de vară, în stil rustic cu o terasă şi o filegorie.
De asemenea există în curte o parcare auto cu o capacitate de 6 autoturisme, curte ale cărei porţi
se închid pe timpul nopţii.
Pensiunea se află nu departe de centrul oraşului Sighetu Marmaţiei, însă într-o zonă
liniştită.
Casa Holdiş
Pensiunea este situată în zona denumită Şuşani a
comunei Călineşti pe drumului principal, într-o zonă liniştită,
cu multă verdeaţă:
- dealuri împădurite, dantelate, păşuni, flori. De la
ferestre se vede turla bisericii ivindu-se majestuos între
coamele pomilor. Duminica se aud clopotele chemând
credincioşii la slujbă. Peste tot pluteşte o atmosferă de
sărbătoare. Uliţele mişună de săteni, îmbrăcaţi în port popular,
care se îndreaptă smeriţi spre biserică.
Situată la ieşirea din Ocna Şugatag, aproape de
staţiunea balneară şi la doar 20 km de pârtiile de schi din Cavnic, Pensiunea Teleptean*** oferă
condiţii deosebite de cazare, relaxare şi petrecere a timpului în orice sezon. Aflată în mijlocul
Maramureşului, este tabăra perfectă pentru organizarea de circuite şi vizite la cunoscutele
obiective turistice maramureşene.
3.1.3. Structuri de primire turistică de tratament balnear: unităţi independente sau „sub acelaşi
acoperiş” cu cazarea, număr de proceduri majore (cu factori naturali de cură: ape minerale, nămol
terapeutic, gaze terapeutice, saline) şi proceduri fizioterapeutice (diadinamice, aerosoli, băi galvanice etc.).
Staţiuni balneare

Staţiunile balneare din Maramureş: Ocna Şugatag şi Coştiui, sunt recunoscute pentru
proprietăţile curative ale apelor prezente aici care au multiple beneficii în tratarea afecţiunilor
reumatice, a surmenajului, asteniei sau pentru combaterea proceselor inflamatorii cronice.

Beneficiind de baze de tratament moderne, staţiunile balneare din Maramureş sunt o


invitaţie adresată turiştilor pentru odihnă, relaxare şi tratament. 
Ocna Șugatag este aşezată la poalele munților Ţibleș și munţilor Gutâi, în Depresiunea
Maramureș, la o altitudine de 490 de metri, şi face legătura între cele mai mari municipii din
județul Maramureș: Baia Mare, aflat la aproximativ 54 de kilometri distanţă, și Sighetu
Marmației, aflat la 20 de kilometri.
Localitatea Coștiui face parte din comuna Rona de Sus, care se află în partea de nord a
județului Maramureș, pe cursul pârâului Ronișoara, la o distanță de aproximativ 16 kilometri de
municipiul Sighetu Marmației, la 45 de kilometri față de oraşul Vișeu de Sus și la aproximativ 80
de kilometri de reședința de județ, Baia Mare.
 Accesul rutier în Ocna Șugatag se face pe DN 18 Baia Mare - Ocna Şugatag, în timp
ce în localitatea Coștiui se ajunge de pe DN 18 urmând DJ 186 A din localitatea Rona de Sus.
 Accesul feroviar pentru ambele localități se face până în gara CFR din municipiul
Sighetu Marmației, urmând ca de acolo să fie luate mijloace de transport auto până în stațiunile
respective, în lipsa accesului direct pe calea ferată.
Stațiunea balneoclimaterică Ocna Șugatag este cunoscută de turiști pentru proprietățile
apelor sale cloro-sodice care au multiple beneficii în tratarea afecțiunilor reumatice, a
surmenajului, asteniei sau pentru combaterea proceselor inflamatorii cronice. Stațiunea dispune
de o bază de tratament modernă, cu instalații pentru electroterapie și fizioterapie, instalații cu
aerosol, două bazine mari și unul mic cu apă minerală rece pentru băi și aerohelioterapie, două
bazine și trei văni cu ape minerale încălzite, duș subacval și băi galvanice. De asemenea,
staţiunea are o cantină proprie, spații pentru practicarea diferitor activități sportive, plaje, spații
comerciale, parcuri și alte spații de agrement și posibilități de cazare, printre altele, în căsuțe
construite în stil maramureșean. Totodată, aici se află și unicul lac antropomorfic de pe
continentul european, care este utilizat în tratamente medicale.
Ocna Șugatag este o destinație care se adresează mai multor categorii de turiști, astfel, cei
care vor să parcurgă trasee montane pot face acest lucru într-un cadru natural deosebit, cei care
sunt interesați de flora și fauna specifice zonei pot observa aici multe specii rare, iubitorii de
adrenalină pot găsi în apropierea acestei zone locuri potrivite pentru practicarea alpinismului,
mountain-bike-ului, a zborului cu parapanta, schiatului, în timp ce amatorii care doresc să
pescuiască pot face acest lucru pe lacul Gabori. 
Dintre cele mai cunoscute trasee turistice din zonă amintim:
 Traseul Rezervaţia Lacul Morărenilor: Ocna Şugatag – Hoteni – Breb - Tăul
Morărenilor - Tăul Chendroaiei - Creasta Cocoșului
Marcaj: cruce roșie; Durata: 7 ore; Traseul are o lungime de 18 kilometri iar plecarea se
face din Ocna Şugatag sau Desești.
 Traseul Drumul Verde - "Drumul Moștenirii Maramureșene". Trece prin 7 localități:
Ocna Şugatag, Budești, Hoteni, Hărnicești, Desești și Mara. Cuprinde 7 arii protejate: Rezervația
Creasta Cocoșului, Pădurea Crăiasa, Lacul Morărenilor, Tăurile de la Hoteni, Turbăria Iezerul
Mara, Cheile Tătarului, Mlaștinile Poiana Brazilor.
 Coștiui - Dealurile Maramureșului - Depresiunea Rona/râurile Rona și Ronișoara,
Castelul Apaffy - Biserica romano-catolică, Biserica ucraineană - Rezervația Naturală
„Gorunetul de la Ronișoara” - Lacul Coștiui.
 Ocna Şugatag - Piemontul Marei/râul Cosău - Rezervațiile de mlaștină oligomorfă
"Vlaschinescu" și "Tăul lui Dumitru" pe platoul Izvoarele - lacurile sărate formate prin
prabușirea minelor de sare, Pădurea Crăiasa - rezervație forestieră de larice, stejar.
 Ocna Şugatag, localitatea Breb - Piemontul Gutinului – Muntii Gutâi (Gutin)/râul Breb
– Lacul Morărenilor - Biserica din lemn "Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil" - drumeții către
Vârful Gutin, Vârful Creasta Cocoșului.
 Ocna Şugatag, localitatea Hoteni - Depresiunea Maramureș - Piemontul Marei -
Biserica din lemn "Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril".
 Ocna Şugatag, localitatea Şugatag - Piemontul Marei/râul Mara - Biserica din lemn
"Sfânta Paraschiva".
Rezervația naturală "Pădurea Crăiasa" are o suprafață de 44 hectare și a devenit arie
protejată începând cu anul 2000, în scopul conservării diversității biologice și prevenirii
activităților de exploatare sau utilizare a resurselor naturale. Aceasta este amplasată la o
altitudine medie de 485 de metri, în partea de nord a localității Ocna Șugatag, pe DJ 109 F.
Vegetația regăsită aici este reprezentată de arborete de gorun și larice, la care se adaugă stejarul.
Lacul Morărenilor, cunoscut de locuitorii zonei și ca Tăul Brebului sau Tăul
Morărenilor, este o rezervație naturală de tip mixt, aflată pe teritoriul localității Breb și în
apropierea DN 1 F, care leagă municipiul Zalău de orașul Carei. Acesta are o adâncime de 20 de
metri, se întinde pe o suprafață de 0,45 hectare și s-a format în urma unei alunecări de teren. În
componența acestei arii naturale intră o zonă de pădure și pajiști, flora de aici fiind îmbogățită de
specii precum alunul, socul negru, salcia aurită, aninul negru, aninul verde, aninul alb, sau fagul,
în timp ce fauna este reprezentată de specii precum păsări (rață sălbatică, corcodel mic, corcodel
cu gât negru), batracieni (broască cu burta galbenă, broască roșie de munte) și reptile
(salamandră carpatică, șopârlă, viperă) etc.
Rezervația Naturală Tăul Chendroaiei, cunoscută şi sub numele de Tăul de sub Gutâi,
se află pe teritoriul comunei Ocna Șugatag, în apropierea localității Hoteni. Aceasta este situată
la o altitudine de 1.053 metri, la o distanță de aproximativ 5 kilometri de Pasul Gutâi și se
prezintă sub formă de mlaștină compusă din mușchi de tip artic, pe care s-au dezvoltat pernițe de
merișor, afin vânăt și de răchițele.
Bisericile de lemn din localitățile componente ale comunei Ocna Șugatag: Breb, Hoteni,
Șugatag, incluse pe lista monumentelor istorice.
Biserica de lemn din Breb cu hramul "Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril" datează de la
1622 şi are unul dintre cele mai vechi şi mai bine păstrate turnuri de biserică din ţară – lemnul
din anumite elemente din structura acestuia fiind dat din anul 1530. De asemenea, biserica se
remarcă prin păstrarea pe alocuri a picturii murale de la 1626, prin colecția de icoane care
datează din secolele XVII, XVIII și XIX, și prin unicitatea grinzii bolții și a acoperișului arhaic
care a fost păstrat pe sub cel actual.
Biserica de lemn din localitatea Șugatag cu hramul "Cuvioasa Paraschiva", este
monument istoric și a fost ridicată în anul 1642 din lemn de stejar, încadrându-se în stilul
arhitectonic al bisericilor de lemn maramureșene. Pictura bisericii datează din jurul anului 1753.
Biserica de lemn din Hoteni cu hramul "Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril" fost
construită în anul 1790 şi a fost adusă în Ocna Șugatag din localitatea Slatina care în prezent
aparţine de Ucraina.
Biserica de lemn din Ocna Șugatag cu hramul "Duminica Tuturor Sfinților" a fost
construită între anii 1978-1983 din lemn de molid și stejar în stil arhitectural maramureșean şi
este unul dintre obiectivele de referinţă din localitate.  
Băile Coștui folosesc în scop curativ apele sărate ale unui fost lac format în urma
prăbușirii unei vechi ocne de sare. Din anul 1956 acestea au devenit cunoscute în turismul
balneoclimateric pentru proprietățile apei de aici, cu un conținut mare de sare, utilizată în tratarea
bolilor reumatice. Bazinul de lemn al acestora a fost refăcut în anul 1998.
Rezervația Pădurea de larice Coștiui este o arie protejată amplasată în partea Sudică a
localității Coștiui, la o altitudine de 575 metri și se află în administrarea Direcției Silvice Baia
Mare. Suprafața acestei rezervații forestiere este de 0,70 hectare, iar pădurea de aici a fost
declarată rezervaţie în scopul protejării şi conservării exemplarelor de larice (Larix decidua), a
căror înălţime ajunge la 30 - 35 metri. În plus, pădurea are o vechime de până la 150 de ani,
rezervaţia de larice fiind una dintre puţinele de acest fel din ţară şi constituind de multă vreme o
atracţie turistică a zonei.
Castelul Apaffy este unul dintre cele mai importante obiective turistice din Maramureş.
Acesta este amplasat pe teritoriul localităţii Coştiui şi a avut multiple întrebuinţări de-a lungul
timpului, printre care acela de castel de vânătoare, reşedinţa familiilor care au avut în posesie
minele de sare din localitate sau chiar închisoare, în prezent această clădire funcţionând ca
şcoală. Denumirea castelului provine de la numele voievodului Apaffy, în proprietatea căruia s-a
aflat în secolul al XVII-lea şi care mai apoi l-a cedat în favoarea regelui Ungariei.
De-a lungul timpului castelul a suferit numeroase transformări, însă istoria sa este legată
în principal de minele de sare din Coştiui, aproape fiecare nobil lăsând în urmă câte o galerie cu
numele său. Astfel, este atestat istoric faptul că în anul 1800 în Coştiui circula trenul care
transporta sarea la Sighet, acolo unde era măcinată, după care era încărcată pe vapoare şi
transportată pe râul Tisa, care pe atunci era navigabil, până în Ungaria şi de acolo în toată lumea.
În ciuda interesului manifestat de turişti de a vizita galeriile subterane de sub castel, acestea au
fost închise încă din anul 1986 cu scopul evitării accidentelor din cauza faptului că erau surpate.
Statuia "Sfântul Ioan de Nepomuk", află în centrul localității Coştiui, datează din anul
1742. Sfântul Ioan de Nepomuk, cunoscut ca protector al minelor, a fost un preot martir de
origine germană care a trăit între anii 1345 şi 1393.
Biserica romano-catolică "Sfântul Ioan" din Coştiui a fost construită iniţial în anul
1729 şi reconstruită între anii 1804 – 1814. Ulterior s-au făcut lucrări de renovare în anii 1995 la
exterior şi în anul 1997 la interior.
Biserica romano-catolică "Calvaria" se află în Coştiui şi datează din anii 1841 - 1842.
Staţiuni montane
Staţiunea Borşa

Oraşul Borşa este situat în estul judeţului Maramureş, pe Valea Hotarului, dintre Munţii
Maramureşului şi Munţii Rodnei, la o altitudine de 673 m. Astfel, oraşul este străjuit de munţi pe
toate direcţiile – la sud se înalţă Munţi Rodnei, la nord Munţii Maramureşului iar spre est Munţii
Ţibău. Fiind una dintre cele mai vechi aşezări din Maramureş, localitatea Borşa a fost locuită
încă din epoca bronzului, fapt dovedit de obiectele ceramice descoperite, şi întărit de originea
dacică a denumirii localităţii – Borşa, de la cuvântul "Bora" însemnând vifor, furtună.
Cea dintâi atestare documentară a localităţii datează însă din 1353, şi menţionează
localitatea ca aparţinând domeniului Cuhea, al Bogdăneştilor. Posesiunea asupra acesteia este
schimbată de către regele Ungariei, Ludovic I, către fii lui Sas: Balc, Drag şi Dragomir, din anii
1365. Bogata istorie a localităţii include şi lupte cu tătarii, victoria asupra acestora din anul 1717,
obţinută de către locuitori în zona denumită astăzi Preluca Tătarilor fiind un eveniment
semnificativ în istoria aşezării.
Borşa este o staţiune turistică montană, aflată în Munţii Rodnei, zonă cunoscută pentru
condiţiile bune de practicare a sporturilor de iarnă, dar şi pentru folclorul şi obiceiurile populare.
Aici se practica schiul încă din ultimele decenii ale secolului XIX. Pârtiile de schi sunt
situate la 1200-1500 m altitudine, iar ca şi atracţie, staţiunea dispune de prima trambulină pentru
sărituri cu schiurile naturală, (50 m înălţime) care este unică în Europa. 
În afara sezonului de iarnă, staţiunea oferă numeroase posibilităţi de petrecere a timpului
liber, existând trasee montane care pleacă din localitate în Munţii Maramureşului şi Munţii
Rodnei, marcând obiective naturale care merită vizitate, dar şi o bogăţie de tradiţii şi obiceiuri
celebrate în cadrul festivalurilor locale.
Oraşul Borşa este situat în estul judeţului Maramureş, pe Valea Hotarului, dintre Munţii
Maramureşului şi Munţii Rodnei, la o altitudine de 673 m. Astfel, oraşul este străjuit de munţi pe
toate direcţiile – la sud se înalţă Munţi Rodnei, la nord Munţii Maramureşului iar spre est Munţii
Ţibău.
 Accesul rutier se face pe ruta Baia-Mare - Sighetu-Marmaţiei - Vişeu de Sus - Moisei -
Borşa - Prislop, pe DN 18, care face legătura cu DN 17 peste pasul Prislop, pe ruta Câmpulung-
Moldovenesc - Vatra Dornei - Bistriţa.
 Accesul feroviar se face pe linia Vişeu de Jos - Vişeu de Sus - Borşa, cu legătură pe
linia Salva - Sighetu Marmaţiei.
Pârtiile de schi 
În Borşa funcţionează două pârtii de schi de dificultate medie: Stiol, cu o lungime de
1000 de m, şi Poiana, cu o lungime de 2000 m. Pârtiile dispun de telescaun pentru 2 persoane în
Poiana şi teleschi pentru vârful Stiol. Domeniul schiabil va fi extins cu o nouă pârtie, care va fi
cea mai lungă din ţară.
Tot aici există şi cea mai lungă trambulină naturală din Europa – 90 m. 
Preţurile pentru sezonul de schi 2013-2014 sunt:
 Telescaun: - 1 urcare: 10 Lei pentru adulţi, 5 Lei pentru copii
 Teleschi Stiol: - 1 urcare: 5 Lei
Cascada Cailor 
Cascada, accesibilă de la Complexul Borşa cu telescaunul, sau pe traseu la pas, se află în
partea de NE a Munţilor Rodnei. Prin căderea de apă – de 90 de m – este una dintre cele mai
spectaculoase cascade din România. Apa cade în mai multe trepte, fiind formată prin topirea
zăpezilor şi ploilor de la munte adunate într-un circ glaciar.
Vârful Pietrosul Rodnei
Cel mai înalt vârf din Carpaţii Orientali, cu o înălţime de 2.303 m, Pietrosul Rodnei oferă
peisaje deosebite, cu o panoramă spre Valea Vişeului, Borşa, Moisei şi Munţii Maramureşului.
Datorită diversităţii şi bogăţiei faunei şi florei, este o zonă protejată prin titulatura de Rezervaţie
a Biosferei, în cadrul căreia se pot admira, pe lângă speciile rare, şi fenomene glaciare unice –
circuri şi lacuri glaciare.
Traseul spre vârf, marcat cu dungă albastră pe fond alb, începe din oraşul Borşa, şi merge
până la staţia meteo (2h), şi continuă până la destinaţie (încă 2h), fiind accesibil şi de dificultate
scăzută. 
Lacul Iezer 
Lacul glaciar aflat sub Masivul Pietrosul Rodnei, este situat pe traseul marcat dinspre
Borşa, la o altitudine de 1.825 m şi ocupă o suprafaţă de 3.450 metri pătraţi. Lacul oferă o
panoramă superbă, datorită culorii albastre, fiind înconjurat de verdeaţă şi stânci.
Pasul Prislop
Cea mai înaltă trecătoare din Carpaţii Orientali, fiind situată la 1416 m altitudine, între
Munţii Maramureşului din nord şi Munţii Rodnei din sud, Pasul Prislop face legătura dintre
Depresiunea Maramureş şi valea Bistriţei Aurii din Moldova. Cele mai importante repere ale
zonei sunt hanul şi Mănăstirea Prislop, Muzeul Rădăcinilor şi Monumentul de la Preluca
Tătarilor.
EVENIMENTE CULTURALE
Câteva dintre cele mai importante evenimente care se organizează la Borşa:
 decembrie - ianuarie – Festivalul Interjudeţean "Datini de iarnă la Borşa"
 ianuarie - februarie – Salonul de Iarnă al Artiştilor Plastici din Maramureş, Expoziţie
de artă plastică
 februarie – Sărbătoarea Muntelui şi Serbările Zăpezii
 martie – Tradiţii şi Obiceiuri străbune de primăvară - Borşa
 aprilie – Zilele Pădurii – Borşa: Festival de cultură şi spiritualitate ecologică
 aprilie – Pământ Sfânt şi Roditor: Manifestare cultural religioasă dedicată Sf. Mare
Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruinţă şi protectorul oraşului Borşa
 aprilie-mai – Expoziţie Pascală şi prezentarea obiceiurilor din Săptămâna Mare
 iunie – Nopţi de Sânziene
 iulie – Vara Alpină în Munţii Rodnei
 iulie – Festival Internaţional Titiana Mihali
 august – Festivalul Green Fest
 august – Hora la Prislop
 octombrie – Festivalul Toamnei
STRUCTURI DE PRIMIRE TURISTICĂ
Structuri de cazare

Nume Tip Categorie Număr spaţii Număr locuri Localitate Adresa Telefon
unitate unitate

ALEXIS pensiune 3 stele 6 12 Borşa Str. Strâmturii, nr. 2A 0745.358.587


turistică

ANCA pensiune 2 stele  4 8 Borşa Str. Brădeţ, nr. 27 0262.343787


turistică

ANCUŢA pensiune 3 stele 10 20 Borşa Str. Victoriei, nr. 68A 0262.343.300


turistică

CĂLIN pensiune 2 stele 5 15 Borşa Str. Brădeţ, nr. 9B 0262.344.263


turistică

CARMEN pensiune 3 stele  7 15 Borşa Str. Unirii, nr. 74A -


turistică

CERBUL hotel 2 stele 27 54 Borşa Str. Brădeţ, nr. 8B 0262.344.199

CRIPENEL pensiune 2 stele 3 6 Borşa Str. Brădeţ, nr. 33C 0740.972.414


turistică

DORIN pensiune 3 stele 10 20 Borşa Str. Dragoş Vodă nr. 2E -


turistică

ELADI pensiune 3 stele 6 11 Borşa Str. Valea Ilei, nr. 10A 0262.343.633
turistică

FÂNTÂNA pensiune 3 flori 12 24 Borşa Str. Fântâna, nr. 36B -


turistică

HANTIG-LUCIAN pensiune 2 stele 7 14 Borşa Str. Cascada, nr. 6 0262.343.663


turistică

IOANA pensiune 2 stele 6 13 Borşa Str. Brădeţ, nr. 171A 0262.342.309


turistică

IULIA pensiune 2 stele 4 8 Borşa Str. Victoriei, nr. 86A -


turistică

MARA camere de 3 stele 8 16 Borşa Str. Bogdan Vodă nr. 1/A 0768.382.230
închiriat

MARIA pensiune 2 flori 9 28 Borşa Str. Brădet, nr. 13 -


turistică

MESTEACĂNUL pensiune 2 flori 6 7 Borşa Str. Mesteacănului, nr. 15 0745.839.440


turistică

MIA pensiune 2 stele 3 5 Borşa Str. Brădeţ, nr. 40 0262.344.282,


turistică 0745.390.777

NORDICA pensiune 3 flori 6 14 Borşa Str. Brădet nr. 10B 0742.793.805


turistică

ONU pensiune 2 stele 5 10 Borşa Str. Fântâna, nr. 24B 0262.342.367


turistică

PĂLTINIŞ hotel 3 stele 19 38 Borşa Str. Vişeuţ, nr. 42 0262.344.190

PAULA pensiune 2 stele 4 8 Borşa Str. Al. I. Cuza, nr. 18 -


turistică

PERLA pensiune 2 stele 5 10 Borşa Str. Victoriei, nr. 62/B 0744.701.094


MARAMURESULUI turistică
urbană

POIANA pensiune 2 stele 5 10 Borşa Str. Al. I. Cuza, nr. 103 0262.344.043
turistică
urbană

RODNA motel 2 stele 22 42 Borşa Str. Libertăţii, nr. 37 -

ROYAL pensiune 3 stele  12 27 Borşa Str. Dragoş Vodă, nr. 5A 0262.344.705


turistică

TITI căsuţe tip 3 stele  8 20 Borşa Str. Al. I. Cuza, NR. 134A 0262.344.884
camping

TITI Pensiune 2 stele 5 12 Borşa Str. Al. I. Cuza, nr. 134A 0262.344.884
turistică

URSU cabană 2 stele 7 15 Borşa Str. Brădeţ, nr. 11/D 0262.343.270


turistică

VADURI pensiune 3 stele 14 40 Borşa Str. Vasile Alecsandri, nr. 66/B 0747.029.814,
turistică 0747.029.803

VĂLCINEŢ pensiune 3 flori 6 14 Borşa Str. Ţapinarilor nr. 20 0744.702.581


turistică

VICTORIA hotel 3 stele 21 42 Borşa Str. Strâmtura, NR. 9 0262.342.349

Structuri de alimentaţie publică


Denumirea Tip structură Categorie Număr locuri Localitate Adresa Telefon
structurii

CERBUL bar de zi 2 stele 24 Borşa Str. Brădeţ, nr. 8B -

CERBUL restaurant clasic  2 stele 146 Borşa Str. Brădeţ, nr. 8B, Hotel -

DORNA pizzerie  2 stele 30 Borşa Str. Libertăţii, nr. 37 -

DORNA restaurant autoservire  2 stele 45 Borşa Str. Libertăţii, nr. 37 -

FÂNTANA restaurant clasic  3 stele 78 Borşa Str. Fântâna, nr. 36B -

NORDICA bar de zi  3 stele 16 Borşa Str. Brădeţ, nr. 10B, Pensiune 0742.793.805

ROYAL restaurant clasic 3 stele  144 Borşa Str. Dragoş Vodă, nr.. 5A 0262.344.705

TITI pizzerie 2 stele 88 Borşa Str. Al. I. Cuza nr. 134A -

VICTORIA bar de zi  3 stele 24 Borşa Str. Strâmtura, nr. 9 -


TRASEE TURISTICE
Munţii Maramureşului
 Trasee la pas:
- Şesuri (Valea Bistritei - DN 18) - Valea Şesuri - Cabana Fântâna Stanchi.
- Marcaj: punct albastru. Durata: 4 - 5 ore
 Trasee auto: 
- Complex Borşa – Vişeu de Sus - 32 km, pe DN 18. 
- Complex Borşa – Pasul Prislop - Bistriţa Aurie-Bucovina (mănăstiri).
Munţii Rodnei
 Borşa - Iezerul Pietrosului - Vârful Rebra.
Marcaj: bandă albastră Durata: 6 - 8 ore
 Complex Borşa - Valea Fântâna - Cascada Izvorul Cailor - Şaua Stiol - Pasul Prislop. 
Marcaj: triunghi roşu. Durata: 4-5 ore.
 Pasul Prislop - Preluca Tătarilor - Complex Borşa. 
Marcaj: banda galbenă Durata: 2,5 - 3 ore.
 Complex Borşa - Poiana Runcu Stiolului - Şaua Stiol - Izvorul Bistriţei - Şaua Gârgălău.
Marcaj: bandă albastră. Durata: 3,5 - 4 ore.
 Complex Borşa - Faţa Meselor - Puzdra - Şaua Galaţiului. 
Marcaj: punct albastru. Durata: 4,5 - 5 ore.
 Poiana Borşei - Valea Negoiescului - Puzdra - Şaua Galaţiului.
Marcaj: triunghi albastru. Durata: 6 - 6,5 ore.
 Şaua Gârgălău - Vârful Galaţiului - Vârful Rebra - Vârful Bătrâna - Pasul Setref.
Marcaj: banda roşie. Durata: 14 - 16 ore.
3.1.4. Structuri de primire turistică de agrement, agrement sportiv şi divertisment cultural
Mocăniţa. Una dintre cele mai importante valori culturale şi tehnice ale țării, Mocănița
de la Vişeu de Sus este ultima cale ferată forestieră cu abur din lume. Construită ca şi soluție
tehnică mai favorabilă pentru transportul materialului lemnos decât cel pe apă, calea ferată
forestieră funcţionează şi astăzi, atât pentru rolul inițial, cât şi pentru transportul turiştilor.
ACCES
Plecarea: ora 09:00 din gara CFF Vişeu de Sus
Program: joi, vineri, sâmbătă şi duminică
Sosirea: aprox. la ora 14:30 în Vişeu de Sus 
Traseul: Vişeu de Sus – Paltin (21,6 km)
Preţ
 Adulţi: 46 RON/pers;
 Studenţi: 39 RON/pers;
 Copii 6-16 ani: 33 RON/pers.
Rezervări: Grupuri de peste 15 persoane sau cu Pachetul Mocăniţa Special:
0744.686.716 sau pe e-mail: info@cffviseu.com. 
Alte servicii: 
Bar (staţia gara - Cafe - muzeu Elefant), cazare în trenul-hotel Carpatia Express (oferta aici)
Contact: 
www.cffviseu.com 
info@cffviseu.com 
Tel.: +40 262.353.381 (între orele 10 - 19) 
Fax: +40 262.353.384 
Mobil: +40 744.686.716 (între orele 10 - 19)
ISTORIC
Linia a fost construită după ecartamentul austro-ungar de 760 mm şi are un parcurs
printr-o vale de o sălbăticie fermecătoare, de-a lungul râului Vaser, peste poduri şi prin tunele.
Calea ferată trasează o zonă împădurită enormă, unde nu există drumuri sau sate, fiind populată
doar de urşi şi lupi.
Utilizarea resurselor de lemn de pe Valea Vaserului s-a iniţiat de la începutul secolului al
XVIII-lea, sub imperiul austro-ungar. Coloniştii vorbitori de limba germană au pătruns primii în
pădurile virgine şi cu ajutorul plutăritului au adus lemnul tăiat la gaterele din Vişeu de Sus. 

În 1932 s-a început construcţia la Calea Ferată Forestieră, care în comparaţie cu plutăritul
însemna un enorm progres tehnic. Căile ferate forestiere s-au răspândit în acea vreme în toată
Europa, în special în zona carpatică.
Principiul lor de funcţionare era simplu: urmând cursul râului, a fost necesară o rază
îngustă a curbelor (de aceea calea ferată are ecartament îngust); era în aşa fel organizat încât
trucurile goale pentru lemn erau trase de locomotivele mici în sus, pe când trenurile cu mare
încărcătură coborau la vale, înspre gater, doar din când în când ajutate de locomotive şi
înfrânate. 
Deşi în majoritatea ţărilor europene căile ferate forestiere au fost înlocuite cu drumuri
forestiere cel mai târziu după anul 1945, în România acestea s-au menţinut destul de mult.
Astfel, până în anul 1986 România a fabricat noi locomotive cu abur pentru căile ferate
forestiere, iar în 1989 existau peste 15 căi ferate forestiere cu o lungime totală de puţin peste
1.000 km.

Schimbările economice de după '90 au avut efecte majore asupra CFF-urilor naţionale de
atunci: pe parcursul a câtorva ani şinele au fost toate scoase din funcţiune şi demontate, iar
locomotivele şi vagoanele date la fier vechi sau vândute. Singura cale ferată forestieră care mai
funcţionează în prezent este Mocăniţa de pe Valea Vaserului. Ea îşi îndeplineşte până astăzi
scopul său iniţial de cale ferată forestieră, transportul lemnelor. 
Exploatarea feroviară se realizează din anul 2003 de firma română R.G. Holz Company
SRL, căreia îi aparţine de asemenea şi suprafaţa depoului şi majoritatea vagoanelor şi
locomotivelor. La fel ca şi înainte, calea ferată şi o mare parte din pădurile de pe Valea Vaserului
sunt în proprietatea statului.
Din anul 2000 calea ferată forestieră este sprijinită şi din străinătate prin asociaţia
Hilfefür die Wassertalbahn. Cu ajutorul elveţienilor s-au repus în funcţiune locomotive care
fuseseră retrase din funcţiune, s-au procurat noi vagoane de persoane şi s-au restaurant depoul şi
clădirea istorică a gării. În jurul gării din Vişeu de Sus există o infrastructură importantă care
poate fi folosită pentru dezvoltarea turismului. 
Din anul 2005, vizitatorii au la dispoziţie vagoane de persoane tractate de locomotive cu
abur, iar din 2007 Valea Vaserului face parte din Parcul Natural Munţii Maramureşului fiind
sub protecţie europeană.
STRUCTURI DE PRIMIRE TURISTICĂ
Structuri de cazare

Nume unitate Tip Categorie Număr Număr Localitate Adresa Telefon


unitate spaţii locuri

SIMINA pensiune 3 stele 6 10 Vişeu de Jos nr. 2111B 0745.988.002


turistică

AGNES pensiune 2 stele 8 19 Vişeu de Sus Str. Spiru Haret, nr. 10 -


turistică
ANCUŢA pensiune 2 stele  2 3 Vişeu de Sus Str. Banat, nr. 11 0262.352.528
turistică 

ARMONII pensiune 2 flori 3 7 Vişeu de Sus Str. Botoaia, nr. 17/A 0262.352.138, 0746.183.918
turistică 

BÂRSAN pensiune 2 stele  4 10 Vişeu de Sus Str. Al. I. Cuza, nr. 69B 0262.355.653
turistică
rurală

BRAD hotel 1 stea 11 18 Vişeu de Sus Str. 22 Decembrie, nr. 50 0262.352.999

CASA pensiune 3 stele  4 9 Vişeu de Sus Str. Iuliu Maniu, nr. 10A 0745.297.457
ALBA turistică 

DĂNUŢA pensiune 2 stele  4 9 Vişeu de Sus Str. Al. I. Cuza, nr. 27A 0262.352.121
turistică
rurală

GABRIELA hotel 3 stele  28 50 Vişeu de Sus Str. Rândunelelor, nr. 1 0262.354.380

IOASAF pensiune 3 stele  3 9 Vişeu de Sus Str. Banat, nr. 4 -


turistică

LA CASSA pensiune 3 stele  11 21 Vişeu de Sus Str. Gheorghe Doja, NR. 6 0262.355.682
turistică

MAGNOLIA pensiune 3 stele  4 12 Vişeu de Sus Str. Arșița, nr. 90 -


turistică

PAULIUC pensiune 3 stele  4 10 Vişeu de Sus Str. Iuliu Maniu, nr. 10A 0262.355.395
GHEORGHE turistică

SANDA pensiune 2 stele  5 10 Vişeu de Sus Str. Moldova, nr. 1 0262.352.032


turistică

Structuri de alimentaţie publică


Denumirea Tip structură Categorie Număr locuri Localitate Adresa Telefon
structurii

BRAD restaurant clasic 2 stele  24 Vişeu de Sus Str. 22 Decembrie, nr. 50 0262.353.857

GABRIELA bar de zi 2 stele  50 Vişeu de Sus Str. Rândunelelor, nr. 1 0262.354.380

GABRIELA restaurant clasic 2 stele  161 Vişeu de Sus Str. Rândunelelor, nr. 1 0262.354.380

LA CASSA bar de zi 3 stele  12 Vişeu de Sus Str. Gheorghe Doja, nr. 6 -

LA CASSA restaurant clasic 3 stele  55 Vişeu de Sus Str. Gheorghe Doja, nr. 6 0262.355.682

TRASEUL DE PE VALEA VASERULUI


Traseul urmează ruta:
 Gara CFF Vişeu de Sus
o Bilete
o Informaţii
o Plăcinte şi cafe-bar
 Staţia Novăţ
o Foişor din lemn/loc de picnic
o Toalete
 Delta Novăţ (Ramificaţie Deltă)
o Bifurcaţie de cale ferată
 Alimentare cu apă a locomotivei
o Toalete
o Băuturi
 Staţia Cozia
o Pepinieră cu canton silvic
o Clădire istorică a gării
 Galerii din al Doilea Război Mondial
o Fostul spital militar
o Depozitul de muniţie
 Destinaţia Paltin
o Loc de picnic
o Servire grătare, băuturi
o Clădirea istorică a gării
 Întoarcere la Vişeu de Sus
o Birou Suveniruri
o Muzeul evreiesc Casa Elefant
o Cină la lumina lumânărilor în vagonul-restaurant
o Cazare în Trenul-Hotel Carpatia Express
VALEA IZEI
Valea Izei este un areal care a păstrat mai multe tradiții și obiceiuri decât oricare altă zonă
din România. Regiunea adună sub aceeași denumire, provenită nu atât de la râul care străbate
zona, ci de la vechiul mod de administrare al teritoriului – "Cnezatul Văii" – un număr de așezări
care se aseamănă prin port și obiceiuri, creând un spațiu etno-cultural unitar.
Din acest spațiu fac parte, dinspre nord-vest spre sud-est comunele: Vadu Izei, Oncești,
Bârsana, Strâmtura, Rozavlea, Șieu, Botiza, Poienile Izei, Bogdan Vodă, Ieud, orașul
Dragomirești, orașul Săliștea de Sus și comuna Săcel.
Valea Izei se află pe lista siturilor de importanță comunitară, făcând astfel parte din Situl
Natura 2000, cunoscut sub denumirea de Valea Izei și Dealul Solovan, datorită habitatelor rare,
și a speciilor de plante și animale care sunt de interes științific, periclitate și ocrotite.
 LOCALIZARE
Valea Izei este situată în nordul județului Maramureș, din Vadu Izei, și până în localitatea
Săcel, la limita cu județul Bistrița-Năsăud.
ACCES
Accesul se face pe drumul național DN 18, care leagă Baia Mare de Sighetu Marmației și
prin drumul județean DJ 186, Vadu Izei – Săcel, care leagă comuna Vadu Izei de alte localități
importante precum orașele Dragomirești, Săliștea de Sus și comunele Bârsana, Strâmtura,
Rozavlea.
OBIECTIVE TURISTICE
Cele mai relevante obiective turistice din comunele şi oraşele de pe Valea Izei sunt listate
în continuare:
Vadu Izei
Casa Memorială "Vasile Kazar" - este o gospodărie ce datează din secolul al XVIII-
lea, amenajată sub for¬ma unui muzeu în care sunt expuse obiecte vechi și articole de
îmbrăcăminte tradiționale care atestă faptul că viețile celor care locuiesc în comuna Vadu Izei
continuă pe aceiași linie. Totodată, trebuie menționat că acesastă casă a fost donată
maramureșenilor de marele pictor și grafician Vasile Kazar, în prezent aceasta fiind una dintre
principalele atracții turistice ale comunei.
Biserica de lemn "Cuvioasa Parascheva" - aceasta a fost declarată monument istoric,
se află în localitatea Valea Stejarului și a fost construită între anii 1615-1620, iar stilul în care a
fost construită aceasta este specific maramureșean, materialul folosit pentru ridicarea acesteia
fiind lemnul de stejar. Dimensiunile bisericii sunt de 10 metri lungime, 4,5 metri lățime iar
pictura din interiorul bisericii a fost executată pe pânză specifică iconografiei bizantine, de pe
vremea Comnenilor, însă aceasta se mai păstrează doar în mică parte. În anul 1976 biserica a fost
renovată din nou și resfințită iar printre obiectele de valoare care pot fi regăsite aici sunt cărțile
de ritual, Tripticul, medalioanele de pe ușile împărătești dar și icoanele pe sticlă și lemn. În plus,
în anul 2012 biserica a intrat într-un proces de reparații capitale, finanțat de Ministerul Culturii.
Strâmtura
Biserica de lemn din Glod, construită în secolul al XVIII-lea, monument istoric.
Biserica de lemn din Strâmtura, unde se află "Cazania lui Varlaam", lucrare scrisă în
anul 1643 și icoane pe sticlă și lemn din secolele al XVIII-lea și al XIX-lea.
Şieu
Biserica din lemn cu hramul "Adormirea Maicii Domnului" care datează din anul
1760 și este încadrată în categoria monumentelor istorice.
Botiza
Izvoarele naturale minerale în jurul cărora s-au construit băi pentru tratarea afecţiunilor
reumatismale şi care oferă localnicilor şi turiştilor atât apă minerală feruginoasă cât şi ape
sulfuroase. Din cele 7 izvoare minerale prezente pe teritoriul comunei, în prezent sunt
valorificate doar 2, acestea fiind şi mai uşor accesibile, fiind situate pe Valea Sasului la 4 – 6 km
de centrul comunei.
În zona cunoscută de localnici ca "La Zezuini" sau "La Vizuini" se află trei peşteri
verticale în calcar, cea mai mare având o lungime de 12 m şi o lăţime de 3.5 m şi aflându-se la
10 m adâncime. Din păcate traseul către acestea nu este marcat şi intrarea în peşteri nu este
amenajată, astfel că pot fi vizitate doar cu însoţitori calificaţi în speologie. 
Biserica din lemn din Botiza care poartă hramul "Sf. Parascheva" este situată în centrul
comunei, lângă Biserica Ortodoxă nouă, la 10 km de DN186. Această biserică are o importanţă
turistică foarte mare datorită îmbinării religiei cu istoria şi cu tradiţia.
Biserica Greco-Catolică, construită pe o colină între anii 2003 şi 2008, este o biserică
decorată cu icoane din lemn sculptate de meşterii locali, ce îmbină tradiţionalul cu modernul şi
poartă hramul "Inima Neprihănită a Mariei".
Aflată pe Valea Băiţei, la 3 km de centrul comunei, Vâltoarea din Botiza este folosită ca
"o maşină de spălat tradiţională" pentru spălarea şi curăţarea covoarelor, amintind de vechile
metode de spălare folosite în întreg spaţiul românesc. Astfel, ea este vizitată atât de către tinerii
ce nu au prins acele vremuri, cât şi de vârstnicii care îşi aduc aminte cu nostalgie vremurile
tinereţii. 
Horinciile (Cazanele de horincă/ţuică) din Botiza au devenit un punct de atracţie pentru
turiştii care vin în comună pentru horinca specifică zonei, dar şi pentru poveştile pline de tâlc şi
umor spuse în procesul fabricării acesteia.
Poienile Izeii
Biserica de lemn "Cuvioasa Paraschiva" – inclusă în patrimoniul UNESCO, a fost
construită în anul 1632 și este una dintre cele mai bine păstrate biserici din Maramureș.
Unicitatea edificiului provine din faptul că denotă evoluția în timp a arhitecturii religioase din
zonă, păstrând elemente arhitecturale care au dispărut în general: pridvor orientat spre vest și
absida altarului în formă rectangulară în retragere. Picturile și icoanele sunt foarte bine
conservate și reprezintă expresii artistice autentice și unice.
Bogdan Vodă
Izvoarele de apă minerală și sulfuroasă de pe Valea Ruginoși, denumite și "La păcura",
recomandate pentru diferite afecțiuni.
Biserica de lemn din centrul localității Bogdan Vodă, a fost construită în anul 1718, în
stil gotic maramureșean, și este pictată în stil bizantin primitiv de către pictorul maramureșean
Alexandru Panehalschi.
Ieud
Biserica din Deal, una dintre cele mai vechi din Maramureș, datând din 1364, a fost
inclusă în patrimoniul mondial UNESCO din anul 1999. Denumită și biserica bătrână, a fost
reconstruită în secolul al XVII-lea, și se remarcă prin tehnica de construcție dar și picturile
interioare conservate foarte bine, și care fac parte din etapa matură a creației lui Alexandru
Ponehalschi. 
Biserica de lemn din Vale, datează din 1717, se distinge prin armonia elementelor
arhitecturale, reprezentând la rândul ei o valoare artistică autentică.
Muzeul satului din Ieud, aflat într-o casă țărănească, adăpostește obiecte de port
popular, dar și unelte și obiecte decorative.
Dragomireşti
Muzeul ţărăncii române. Primul muzeu din România dedicat exclusiv femeii, surprinde
prin exponatele sale ocupațiile femeilor pe întreg parcursul vieții. Ineditul acestei locații este
întregit de ghidul muzeului, dna Ileana Zubașcu, care aduce autenticitate prin perspectiva
personală și povestirile autentice. Muzeul, aflat într-o casă tradițională de brad rotund, este
deschis permanent.
Săliştea de Sus
Biserica din lemn "Sfântul Nicolae" (denumită și "Biserica Bulenilor" sau "Biserica din
Vale"), construită în anul 1722, se remarcă prin icoane și picturi vechi, datând din secolul al
XVIII-lea. 
Biserica din lemn "Sfântul Nicolae" (denumită și "Biserica Nistoreștilor" sau "Biserica
din Deal"), construită în anul 1680 a fost declarată monument istoric. Aceasta se remarcă prin
acoperișul său dublu și prin picturile murale bine păstrate.
Săcel
Atelierul de măști populare al meșterului Vasile Șușca, aflat peste "Puntea Miresei",
mai sus de centrul localității. 
Atelierul de sculptură în lemn al meșterului popular Grigore Țulean, aflat pe Valea
Carelor. 
Centrul de ceramică roşie nesmălţuită, ultimul atelier din Țara Maramureșului care
încă folosește materiale de factură dacică care se prelucrează în cuptoare romane, prin procedee
antice. Atelierul își desfășoară activitatea într-o gospodărie țărănească.
Moara lui Mecleș este un ansamblu compus din două mori de apă, vâltoare și o mașină
de prelucrat lâna care funcționează pe râul Iza.
Rezervaţia naturală Izvorul Albastru al Izei, întinsă pe o suprafaţă de peste 100 de ha,
se află sub vârful Mucelul Râios. Principalele atracții sunt peștera cu o lungime de 2500 m,
formată la zona de contact dintre șisturile cristaline ale Munților Rodnei cu zonă calcaroasă, şi
izbucul prin care apa iese la suprafață, având o culoare deosebită.
ISTORIC
Zona Văii Izei a fost locuită din cele mai vechi timpuri, descoperirile arheologice
indicând prezența umană încă din epoca bronzului, fiind găsite depozite de bronz cu topoare,
brățări și alte obiecte la Ieud, Vadu Izei, Dragomirești, Rozavlea.
Secolul II î.Hr. este perioada în care începe prelucrarea fierului și a obiectelor ceramice,
secolul următor acoperind o perioadă de apogeu a societății daco-romane din zonă – ilustrată
prin ceramica descoperită în Oncești și alte așezări. Cu toate că izolarea geografică a zonei a
făcut ca întregul Maramureș să rămână în afara granițelor Daciei romane, influențele latine s-au
făcut simțite foarte puternic, atât în grai cât și în obiceiuri și cultură.
Conturarea întâilor formațiuni politice a adus cu sine și primele atestări documentare din
zonă, începând cu secolele X-XIV, lucrarea „Diplome Maramureșene din secolul XIV-XV,
Sighet, 1900”, considerată a fi Cartea de Aur a Maramureșului atestând înființarea mai multor
așezări de pe valea Râului Iza.
La sfârşitul secolului al XIV-lea, odată cu moartea lui Balc, dispare Voievodatul
Maramureşului, care va deveni comitat, condus de un rege străin. Satele au fost conduse o vreme
de pretori, aleși din nobilimea locală, alături de un sfat al bătrânilor. Libertatea țăranilor locali au
dus la diferite manifestări pentru eliberare, luptele sociale fiind intensificate și de răscoala
iobagilor, din 1703. De asemenea, sunt sprijinite luptele din cadrul Răscoalei lui Francisc
Rakoczy, însă ca urmare a înfrângerii, teritoriul revine stăpânirii habsburgice. Începutul secolului
al XVIII-lea aduce cu sine mai multe invazii ale tătarilor, care provoacă distrugeri semnificative
satelor. 
Anul 1848 a adus cu sine importante modificări sociale, odată cu revoluția, societatea
tinzând spre o reorganizare a comunității.
EVENIMENTE CULTURALE
Vadu Izei
 mai - Festivalul Internațional de folclor pentru copii "Am fost ș-om fi"
 iunie - "Serbările copilăriei"
Strâmtura
 septembrie - Ziua Comunei - satul Glod
Șieu
 mai - Festivalul-concurs "Floare mândră de pe Iza", care păstrează vie tradiţia prin
autenticitatea costumelor şi a cântecelor populare
Botiza
 august - Festivalul "Pentru mândra din Botiza"
Poienile Izei
 octombrie - Sfânta Parascheva – Hramul Bisericilor de lemn din Poienile Izei şi Deseşti
Ieud
 decembrie - Teatrul popular „Viflaimul”
Dragomirești
 decembrie – Concertul de colinde "Asta-i sara de Crăciun" – participă grupuri de
colindători din Dragomireşti şi din alte localităţi de pe Valea Izei
 decembrie – Pregătirea Stolnicului în tradiţiile de Crăciun, la Muzeul Ţărăncii Române
STRUCTURI DE PRIMIRE TURISTICĂ
Structuri de cazare
Nume unitate Tip unitate Categorie Număr spaţii Număr locuri Localitate Adresa Telefon

ADRIANA pensiune 2 flori 4 8 Botiza nr. 333 -


turistică

ANA pensiune 3 flori  6 15 Botiza nr. 4 0262.334.023


ORGHICI turistică 

BERBECARU pensiune 2 flori   4 6 Botiza nr. 743 -


VICTORIA agroturistică

BERBECARU pensiune 2 flori  4 8 Botiza nr. 743 0262.334.207


VICTORIA 2 agroturistică

CASA pensiune 2 flori 5 10 Botiza Str. Principală,-


POIENAR turistică nr. 429

CASA SIDĂU pensiune 2 flori  4 8 Botiza nr. 63 -


turistică

COSTINAR pensiune 2 flori 6 12 Botiza nr. 163A -


AURICA turistică

CRETUCA pensiune 3 flori 9 16 Botiza nr. 672 0262.334.299


turistică
DORINA pensiune 2 flori 7 14 Botiza nr. 678 -
turistică

GĂMBIŢA pensiune 2 flori 3 6 Botiza nr. 62 -


turistică

GEORGE pensiune 2 stele 2 4 Botiza Str. Principală,0262.334.110


IURCA turistică nr. 742

GROŞAN pensiune 3 flori 3 6 Botiza nr. 431 -


agroturistică

MANŢA pensiune 2 flori  7 16 Botiza nr. 434 0262.334.118


GHEORGHE turistică
rurală

MANŢA pensiune 2 flori 6 12 Botiza nr. 407 -


MARIE turistică

MARIETA pensiune 2 stele 2 4  Botiza nr. 276 0262.334168


turistică

NEAGU pensiune 2 flori 4 8 Botiza Str. Principală,-


turistică nr. 529

PETREUŞ pensiune 2 flori 2 4 Botiza nr. 771 -


IRINA turistică

SIDĂU pensiune 2 flori 4 8 Botiza nr. 787 -


PARASCA turistică

SUCI pensiune 2 stele 6 12 Botiza Str. Principală,-


turistică nr. 335

TOMŞA pensiune 3 flori 4 8 Botiza nr. 307 0262.334.268


IOAN turistică

VESELIA pensiune 2 flori  8 16 Botiza nr. 767A -


turistică

CHINDRIŞ pensiune 2 stele 3 6 Ieud Str. Principală,0262.336.197


VASILE turistică nr. 201

ILEA pensiune 2 flori 3 6 Ieud nr. 333 0262.336.039


turistică
rurală

BUD pensiune 2 stele 6 6 Onceşti Str. Principală,0262.331.322


turistică nr. 360

ROSMARIN pensiune 2 flori 4 9 Onceşti nr. 285 0733.244.190,


turistică 0262.348.506

RUSTIC pensiune 2 flori 3 6 Onceşti nr. 168 0262.331.323


agroturistică

SUB CETATE pensiune 3 flori 15 34 Onceşti nr. 480 0262.348.498


LA MATEI turistică

SUB CETATE pensiune 3 flori 3 6 Onceşti nr. 480 -


LA MATEI II turistică

SUSANI pensiune 2 flori 4 8 Onceşti nr. 179 -


agroturistică

ADRIANA pensiune 2 flori 4 8 Poienile Izei nr. 89A 0262.334.380,


agroturistică 0721.680.835

BÎRŞOAN pensiune 2 flori 4 8 Poienile Izei nr. 135A -


MARIA agroturistică

CASA ALINA camere de 3 stele 4 9 Poienile Izei nr. 193 0721.596.038,


închiriat 0262.334.367

CASA pensiune 3 flori 7 14 Poienile Izei Str. Principală,0262.334.395


BOBOCEA agroturistică nr. 87

DOMNIŢA pensiune 2 flori  8 16 Poienile Izei nr. 138 0724.175.757


agroturistică

DOMNIŢA căsuţe tip 2 stele 5 10 Poienile Izei nr. 138 -


camping

IOANA DIN pensiune 2 flori 4 8 Poienile Izei nr. 134 0723.231.292


POIANĂ agroturistică

ION DE LA pensiune 2 flori 3 6 Poienile Izei nr. 15 0262.334.365


CRUCE agroturistică

MARIA BÎRLEA pensiune 2 stele 3 7 Poienile Izei nr. 192 0262.334.368


turistică

MARIA pensiune 2 flori  3 6 Poienile Izei nr 144A 0721.389.932


PETREUŞ agroturistică

COLŢ DE RAI pensiune 3 flori 9 23 Săcel nr. 971 -


turistică

KRISTAL pensiune 3 flori  14 30 Săcel nr. 1058 -


turistică

LĂCRĂMIOARA pensiune 3 flori  15 30 Săcel nr. 755 0262.339.466


turistică

BIANCA pensiune 3 stele 5 10 Săliştea de Sus Str. Cireşilor,-


turistică nr. 1

CASA pensiune 2 stele 2 4 Săliştea de Sus Str. Cireşilor,-


MAMEI turistică nr. 1
BATRÂNE

DAVID pensiune 3 stele 5 10 Săliştea de Sus Str. Cireşilor,-


turistică nr. 1

SEKY pensiune 3 stele 12 24 Săliştea de Sus Str. Cireşilor,0744.157.508


turistică nr. 1

VASILICA pensiune 2 stele 4 7 Săliştea de Sus Str. Baleasa, nr.0742.243.308


turistică 58
BOTA pensiune 2 stele 5 10 Şieu Str. Principală,0262.333.505,
GEORGIANA turistică nr. 885 0742.664.808

CHINDRIŞ pensiune 2 flori 5 10 Şieu nr. 881 0262.333247


GHEORGHE agroturistică

CHINDRIŞ pensiune 2 flori 2 4 Şieu Str. Principală,0262.333.610


IOAN agroturistică nr. 838

JAKU pensiune 2 flori 3 6 Şieu nr. 431 -


agroturistică

JILĂU pensiune 1 floare 5 10 Şieu nr. 990 0744.187.953


agroturistică

MAN pensiune 2 flori 3 6 Şieu nr. 634 0262.333.513,


MARIA agroturistică 0721.347.493

OCHII LUI pensiune 2 stele 4 8 Şieu nr. 456 0262.333.197,


DOBRIN turistică 0745.354.798

ÎN POIANĂ 1 pensiune 2 stele 4 8 Strâmtura Str. Popii, nr.0262.332.367,


turistică 81A 0720.519.794

ÎN POIANĂ 2 pensiune 2 stele 12 19 Strâmtura Str. Popii, nr.-


turistică 81A

ARDELEAN pensiune 3 stele  5 10 Vadu Izei nr. 190B -


turistică

CASA pensiune 2 flori 2 5 Vadu Ize  nr. 689A 0262.330.228


BUNICULUI agroturistică

CASA pensiune 2 stele 8 14 Vadu Ize nr. 333 A 0262.330.365


IURCA ANA turistică

CASA pensiune 2 flori 4 8 Vadu Ize nr. 505 -


MUNTEAN turistică

CASA pensiune 2 flori 4 8 Vadu Ize Nr. 689A 0262.330.228


TRADIŢIONAL agroturistică
Ă
BORLEAŢ

CASA pensiune 2 flori 4 8 Vadu Ize nr. 617A 0262.330.319


VIORICA turistică

COVACIU pensiune 2 flori 2 4 Vadu Ize Str. Zăvoi, nr.0262.330.051,


IOAN turistică rurală 578 0742.610.137

DENISIA pensiune 2 flori 4 8 Vadu Ize nr. 58 -


turistică

DENISIA pensiune 2 stele 5 10 Vadu Ize nr. 534 0262-330038


turistică

GHITA pensiune 2 stele 3 6 Vadu Ize Str. Principală,0262.330.087


VASILE turistică nr. 322

IOANA pensiune 2 flori 4 8 Vadu Ize nr. 26 0262.330.454,


agroturistică 0742.742.726

LA GORGAN pensiune 2 flori 5 10 Vadu Ize nr. 447 -


turistică

LA MOARĂ pensiune 4 flori 4 8 Vadu Ize nr. 446 -


LA NICULAI turistică

LA MOARĂ pensiune 3 flori  8 16 Vadu Ize Str. Principală,0262.330.341


LA NICULAI turistică nr. 320

TELEPTEAN pensiune 3 flori 10 20 Vadu Ize Str. Principală-


TODORA agroturistică nr. 506

TELEPTEAN pensiune 3 flori 10 20 Vadu Ize Str. Principală0262.330.474


TODORA turistică rurală nr. 506

VADU IZEI pensiune 2 stele 14 28 Vadu Ize nr, 331B 0262.330.308,


turistică 0742.151.218

VICTOR cabană turistică 2 stele 5 10 Vadu Ize nr. 17 -

Structuri de alimentaţie publică


Denumirea Tip structură Categorie Număr locuri Localitate Adresa Telefon
structurii

ÎN POIANA 2 restaurant 2 stele 130 Glod nr. 81A -


pensiune

SEKY restaurant 3 stele 100 Săliştea de Sus Str. Cireşilor, nr. 1 0744.157.508
pensiune 

VADU IZEI restaurant 2 stele 240 Vadu Izei nr. 331B 0262.330.308, 0742.151.218
pensiune 

TRASEE TURISTICE
Dintre traseele turistice care se pot aborda de către turiştii ajunşi pe Valea Izei amintim:
 Sighetu Marmației - Dealul Herea - Valea Vișeului - Borșa - pasul Prislop - Bistrița Aurie
 Vadu Izei - Bârsana - Săcel - pasul Șetref sau Moisei
 Gura Slătioarei - Slătioara - Glod
 Șieu - Botiza - Poienile Izei
MĂNĂSTIREA DE LA BÂRSANA

Mănăstirea de la Bârsana reprezintă un complex monahal remarcabil prin concentrarea


artei cioplitului în lemn din Țara Maramureșului și este una dintre cele mai frumoase și îngrijite
mănăstiri din Maramureș, aceasta fiind vizitată zilnic de sute de pelerini și turiști, atât din țară,
cât și din străinătate, și constituind un loc ce nu ar trebui să lipsească din niciun traseu turistic
făcut în zona Maramureșului.
Mănăstirea "Soborul Sfinților 12 Apostoli" aparține de Episcopia Ortodoxă Română a
Maramureșului și a Sătmarului și se găsește pe teritoriul comunei Bârsana, una dintre cele mai
mari comune din județul Maramureș, amplasată pe malul drept al râului Iza.
Ansamblul monahal cuprinde în prezent Biserica de lemn în stil maramureșean,
Aghiasmatarul, Stăreția, Altarul de Vară, Casa Duhovnicului, Casa Maicilor, Casa Artistului,
Casa Meșterilor, Prăznicarul cu trapeză, Muzeul Mănăstirii, Turnul Clopotniță, Poarta
Maramureșeană de la intrare, Monumentul funerar.
 Localizare
Mănăstirea de la Bârsana se află aproape de malul Izei, la ieșire din Bârsana spre
Strâmtura, în zona etnografică a Maramureșului Istoric și pe Valea Izei.
ACCES
Mănăstirea din Bârsana se află la o distanță de 22 kilometri sud-est față de municipiul Sighetu
Marmației, la ieşire din localitatea Bârsana, spre podul Slătioarei, la kilometrul 17 al DJ 186.
 Accesul pe șosea este posibil pe mai multe trasee: pe DJ 186, pe ruta Sighetu
Marmației - Vadu Izei - Oncești - Bârsana; pe DJ 186, din comuna Săcel spre Bogdan Vodă -
Oncești - Bârsana; pe ruta dinspre Cavnic spre Budești - Călinești - Bârsana.
 Accesul cu trenul se poate face până în gara din municipiul Sighetu Marmației, pentru
cei care călătoresc cu trenul, stația feroviară de aici fiind cea mai apropiată de Mănăstirea
Bârsana.
OBIECTIVE TURISTICE
Site oficial: www.manastireabarsana.ro
Dintre clădirile mănăstirii se pot vizita Biserica, muzeul şi atelierele mănăstireşti,
clădirile precum Casa Maicilor sau Casa Voievodală neputand fi vizitate. 
Taxa de intrare este de 1 ron/persoană, iar, dacă se doreşte să se facă fotografii, taxă foto-
video este de 5 RON. 
Accesul în parcarea amenajată a mănăstirii este gratuit.
Biserica de Lemn din Bârsana, vechea biserică a mănăstirii, datează din anul 1711 şi
poartă hramul "Intrarea Maicii Domnului în Biserică". Aceasta a fost declarată monument istoric,
fiind inclusă pe lista de patrimoniu cultural mondial UNESCO la sfârşitul anului 1999. Această
biserică nu trebuie confundată cu biserica de lemn nouă a complexului monahal Mănăstirea
Bârsana, ele fiind dispuse la câţiva kilometri distanţă una de cealaltă. 
"Muzeul de icoane şi carte veche Gavril de Bârsana" din cadrul mănăstirii este
amplasat în partea de sud-est a mănăstirii, în apropierea turnului clopotniţă. Acesta a fost
construit şi amenajat pentru a întregi funcţiile mănăstirii şi a fost inaugurat oficial în data de 29
iunie 2005. 
Structura muzeului este împărţită pe trei nivele: demisol, parter, etaj şi asigură spaţiile de
expunere pentru icoane şi vitrine cu cărţi religioase, la parter, dar şi ateliere în care maicile de la
mănăstire ţes, pictează icoane, la demisol, la etaj fiind amplasate exponatele cu caracter
etnografic, toate spaţiile conturând imaginea unei case ţărăneşti maramureşene, la rândul lor
mobilierul şi tâmplăria fiind de inspiraţie locală.
În interiorul muzeului a fost prevăzut şi un loc de "zăbavă" şi meditaţie, foişorul, element
specific arhitecturii româneşti, iar accesul la etaj şi demisol se face prin intermediul scărilor
dispuse simetric, care facilitează realizarea circuitului de vizitare al muzeului. Totodată, datorită
faptului că muzeul este un obiectiv destinat turiştilor şi pelerinilor care îşi doresc să obţină mai
multe informaţii cu privire la trecutul religios şi cultural al provinciei istorice Maramureş, acesta
a fost amplasat astfel încât să aibă o legătură directă cu accesul în mănăstire, însă în aşa fel încât
să nu fie perturbate nici activităţile cu caracter religios ale mănăstirii.
Printre exponatele colecţiei muzeale se numără manuscrise şi cărţi sfinte de patrimoniu,
care datează din secolele XVI-XIX, icoane vechi şi o colecţie numeroasă de obiecte de artă
populară locală, toate acestea dând o valoare spirituală colecţiei muzeale. 
Atelierele mănăstireşti constituie la rândul lor obiective turistice importante din cadrul
mănăstirii. Cele două ateliere mănăstireşti, unul de pictură şi altul de ţesătorie, au fost înfiinţate
în scopul păstrării şi perpetuării tradiţiilor monahismului ortodox.
ISTORIC
În trecut au existat două vetre monahale la Bârsana, care se regăseau la o distanţă de
aproximativ 8-9 kilometri distanţă una faţă de cealaltă. Una dintre ele era amplasată în partea de
sud-est a hotarului, în Valea Slatinei, iar cealaltă în partea de sud-vest, pe Dealul Humâna, la
izvoarele văii care se numea Valea Mănăstirii, în secolul al XIV-lea, şi care, în prezent, este
cunoscută sub numele de Valea Hotarului. 
Despre mănăstirea de pe Dealul Humâna se cunoaşte că a fost atestată documentar printr-
o diplomă, la data de 21 iulie 1390, însă în afară de aceasta nu au fost descoperite alte documente
care să ateste existenţa mănăstirii, fiind cunoscut, prin tradiţie, faptul că aceasta a dispărut în
secolul al XVIII-lea, în urma acţiunilor distrugătoare ale Uniaţiei, care au făcut să nu mai existe
mai multe mănăstiri din zona Transilvaniei.
Mănăstirea de pe Valea Slatinei a avut ca punct de început o sihăstrie care exista în Valea
Slatinei, în locul cunoscut drept "La Părul Călugărului", despre care tradiţia spune că "a fost mai
veche, mai mare şi mai importantă decât cea din Humâna". Începutul vieţii monahale de aici
poate fi stabilit în jurul secolelor XIII-XIV şi a coincis cu stabilirea în acest loc a călugărilor care
şi-au construit chilii şi biserica de lemn, urmând, mai apoi, ca modesta sihăstrie să se transforme
în mănăstire. Din cauza accesului îngreunat la mănăstire şi a apropierii de râul Iza, peste care nu
exista o punte de trecere în apropiere, mănăstirea a fost mutată din Valea Slatinei, în a doua
jumătate a secolului al XIV-lea, într-un loc aflat în dreptul Izei, cunoscut în acea perioadă sub
denumirea de "Podurile Strâmtorii". Odată cu mutarea mănăstirii în noua locaţie, acesta a primit
numele de "Podurile Mănăstirii". Tradiţia spune că mutarea mănăstirii nu putea fi făcută decât de
un voievod, iar, după cum indică dovezile, acesta nu putea să fie decât Balcu Vodă, care a
condus Țara Maramureşului pe o perioada de 30 de ani, fiind ultimul mare voievod al
Maramureşului. Astfel mănăstirea de aici era cunoscută şi ca "mănăstirea voievodală".
În timp, prestigiul de vatră a spiritualităţii româneşti a mănăstirii de la Bârsana a sporit,
şi, în ciuda interdicţiilor impuse de conducerile străine, acesta ţinea legătura cu marile centre
ortodoxe din Moldova şi Țara Românească, de unde erau aduse cărţi de slujbă şi învăţătură, nu
doar pentru mănăstire, ci şi pentru parohiile din apropiere. În perioada anilor 1735-1740,
Mănăstirea de la Bârsana a devenit reşedinţa Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureşului, în
anul 1740 această episcopie fiind desfiinţată în mod oficial, însă, în ciuda acestui fapt, călugării
şi preoţii maramureşeni au rămas statornici în credinţa strămoşească şi după această dată.
Mănăstirea Bârsana a avut un rol important în apărarea legilor strămoşeşti şi a conservării
şi perpetuării credinţei ortodoxe în perioada acţiunilor uniaţiei din jurul anului 1700 şi în ciuda
presiunilor asupra locaşurilor de cult din zonă, generate de extinderea oficială a unirii religioase
a românilor cu Biserica Romei, mănăstirea a rezistat până în 1791, atunci când aceasta a fost
desfiinţată, călugării de aici fiind alungaţi şi fiind nevoiţi să se refugieze la Mănăstirea Neamţ
din Moldova. Atunci, mănăstirea a fost devastată, au fost distruse chiliile şi clădirile anexe,
averea fiind confiscată, o parte din aceasta ajungând în proprietatea statului şi fiind predată
mănăstirii greco-catolice de la Cernoc, iar cealaltă parte, cuprinzând şi locul unde se aflase
mănăstirea, a intrat în proprietate bisericii parohiale din Bârsana.
În urma desfiinţării mănăstirii, din vatra mănăstirii au mai rămas doar biserica şi stăreţia,
iar pentru a proteja biserica de profanare şi distrugere, în anul 1806 credincioşii din Bârsana au
mutat-o în vatra satului lor, în locul cunoscut sub numele de "Podurile Jbârului", loc în care se
află şi în prezent. De asemenea, odată cu mutarea bisericii a fost dusă în sat şi stăreţia, loc în care
mai apoi a funcţionat şcoala confesională românească.
Locul în care se afla Mănăstirea "Soborul Sfinţilor 12 Apostoli" era bine gospodărit în
perioada când se afla în posesia parohiei Bârsana, însă, după Al Doilea Război Mondial, locul a
fost confiscat. La acel moment, pe o parte din teren s-a format un nou cătun, iar pe cealaltă parte
de teren, s-a construit apoi noua mănăstire. Amintirile vechii mănăstiri nu dispăruseră din
memoria credincioşilor, la fel ca dorinţa de a avea alta în loc, însă, evenimentele istorice s-au
dovedit a fi împotriva acestei aspiraţii. Din cauza regimului comunist care se opunea înfiinţării
de noi mănăstiri, reînfiinţarea acesteia a devenit posibilă abia după anul 1989. Astfel, în anul
1993 a fost sfinţită piatra de temelie a noii biserici, stabilindu-se că mănăstirea va fi de maici şi
va avea hramul "Soborul Sfinţilor 12 Apostoli".
Sursa de inspiraţia pentru reconstrucţia bisericii a fost tradiţia locală, toate clădirile din
incinta mănăstirii fiind construite din lemn de stejar şi pietre de râu de către meşterii din
localitate. S-a asigurat astfel continuitatea artei cioplitului în lemn şi a îmbinării lemnului,
reconstrucţia mănăstirii fiind considerată o punte între trecut şi viitor, astfel că noul ansamblu
devine un simbol al dăinuirii, dar şi al reînvierii credinţei.
EVENIMENTE CULTURALE
Cel mai important eveniment şi moment de trăire duhovnicească de la Mănăstirea
Bârsana îl constituie sărbătorirea anuală a Hramului mănăstirii, în data de 30 iunie, atunci
când este prăznuit Soborul celor 12 Apostoli, prilej cu care aici se adună zeci de mii de
credincioşi să-şi unească rugăciunile cu cele ale Înalţilor Ierarhi şi ale zecilor de preoţi.
Evenimentul reprezintă o ocazie de menţinere a bunelor tradiţii religioase, de manifestare
a comuniunii sufleteşti si de consolidare a unităţii de credinţă.

STRUCTURI DE PRIMIRE TURISTICĂ


Structuri de cazare
Nume Tip unitate Categorie Număr spaţii Număr locuri Localitate Adresa Telefon
unitate

BÂRSANA vilă 3 stele 21 42 Bârsana nr. 257 0262.331.020

BRADOVA căsuţe tip 2 stele  5 10 Bârsana nr. 803 -


camping

CERBUL pensiune 2 flori 6 13 Bârsana nr. 279 0262.331.212,


CARPATIN turistică 0765.497.836

IZA cabană 3 stele  6 12 Bârsana nr. 281 -


turistică

LIA pensiune 3 flori 3 6 Bârsana nr. 139 0740.458.180


turistică

TRANDAFIRUL pensiune 2 flori 9 23 Bârsana nr. 709 0262.331.028


ALBASTRU turistică

VALEA pensiune 3 flori 6 12 Năneşti Com. Bârsana, Sat -


BRÂNZEI agroturistică Nănești nr. 107/A

De asemenea, turiştii sau pelerinii care vizitează Mănăstirea din Bârsana pe timp de vară
se pot caza direct la mănăstire, din luna mai până în luna septembrie fiind deschise facilităţile de
cazare ale mănăstirii care oferă camere cu până la 30 de paturi şi grup sanitar comun. Informații
despre cazare se pot obține la numerele de telefon ale mănăstirii (0262.331.020 / 0262.331.101)
– persoană de contact Monahia Iustiniana (telefon: 0735.882.027).
Structuri de alimentaţie publică
Denumirea Număr
Tip structură Categorie Localitate Adresa Telefon
structurii locuri

BÂRSANA restaurant 3 stele  50 Bârsana nr. 257 -


autoservire

BÂRSANA Restaurant 3 stele  450 Bârsana nr. 257 -


pensiune

BRADOVA bar de zi 1 stea 25 Bârsana Sat Bârsana, nr.. 803, Căsuţe 0746.993.061

TRASEE TURISTICE
În prezent nu sunt organizate şi marcate trasee turistice în zona Mănăstirii Bârsana, însă
pelerinii sau turiştii pot face drumeţii pe pajiştile şi prin pădurile din zonă, însoţiţi de gazdele
pensiunilor unde sunt cazaţi.
3.1.5. Structuri de primire turistică de transport (auto, fluvial, maritim, aerian-charter,
pe cablu-teleferice etc.)

3.1.6. Structuri de primire turistică de promovare şi comercializare turistică (agenţii de


turism touroperatoare, detailiste, intermediare etc.)
3.2. Circulaţia turistică (Fluxuri turistice) (tabele, grafice)
3.2.1. Forme de turism practicate (odihnă, recreere, tratament balnear, cultural, religios, de
afaceri, ecoturism etc.).
3.2.2. Programe turistice oferite (culturale, balneare, ştiinţifice, aventură etc.)
3.2.3.1. Număr de turişti (NT), total, naţionali, străini; ţări emitente, destinaţii în ţară/regiune/localitate;
motivaţii, mijloace de deplasare; număr de turişti înregistraţi la frontieră şi în spaţii de cazare (la nivel de ţară).
3.2.3.2. Număr de înnoptări (NC - nopţi cazare), idem
3.2.3.3. Durata medie a sejurului (raport NC/NT) pentru turişti locali/naţionali şi străini, pe
destinaţii (balnear, litoral, montan, croazieră etc.)
3.2.3.4. Număr turişti naţionali/locali plecaţi în afara graniţelor ţării/ţară, localitate, regiune) pe
motivaţii de deplasare şi mijloace de transport
3.2.3.5. Distribuţia fluxurilor turistice în ţară/regiune pe destinaţii şi motivaţii; pe continente,
ţări şi pe glob.
IV. Propuneri de dezvoltare a turismului
4.1. Premize ale dezvoltării turismului: condiţii naturale, socio-economice, potenţialul turistic
(valoare, volum, structură), tradiţie în turism, căi de comunicaţie, cerere turistică (piaţă de desfacere) etc.
4.2. Forme de turism ce se pot dezvolta în funcţie de potenţialul turistic natural, cultural-istoric,
tehnic şi economic şi alte condiţii.
4.3. Propuneri de dezvoltare a structurilor de primire turistică (structură de cazare,
alimentaţie pentru turism, tratament balnear, agrement, sport etc.), pe forme de turism sau global.
4.4. Propuneri de dezvoltare şi diversificare a ofertei turistice (balneare, culturale, odihnă, recreere) etc.
4.5. Volum de investiţii şi sursă de finanţare
V. Program de promovare şi publicitate turistică (canale de distribuţie, agenţii de turism,
materiale de publicitate); se poate şi prin mixul de marketing. (vezi turismul montan)
VI. Protejarea mediului înconjurător şi a resurselor turistice; impactul turism - mediul
înconjurător - comunitate locală, sau,
Dezvoltarea turismului şi protejarea mediului înconjurător şi a resurselor turistice
VII. Impactul economic, ecologic şi socio-cultural al dezvoltării turismului
Concluzii
Bibliografie