Sunteți pe pagina 1din 182

UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA

FACULTATEA DE AGRONOMIE
SPECIALIZAREA AGROTURISM

AGROTURISM ŞI TURISM RURAL, NAŢIONAL ŞI


INTERNAŢIONAL

PROFESOR COORDONATOR,
Conf. dr. Calina Jenica

Masterand,
TOTÎLCĂ (CROITORU) GEORGETA

CRAIOVA
2016
UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA
FACULTATEA DE AGRONOMIE
SPECIALIZAREA AGROTURISM

PROIECT

PENTRU VALORIFICAREA POTENŢIALULUI

TURISTIC AL ZONEI DOBROGEA

PROFESOR COORDONATOR,
Conf. dr. Calina Jenica

Masterand,
TOTÎLCĂ (CROITORU) GEORGETA

CRAIOVA
2016
CUPRINS

I. CONSIDERAŢII GEOGRAFICE GENERALE ...................................... 5


1.1. Aşezarea geografică ..................................................................... 5
1.2. Căile de comunicaţie .................................................................. 17
1.3. Cadrul geografic natural ............................................................. 42
1.4. Cadrul socio-economic ............................................................... 45
1.4.1. Populaţia ..................................................................... 47
1.4.2. Aşezări omeneşti......................................................... 48
1.4.3. Economia .................................................................... 53
1.4.4. Infrastructura generală ................................................ 57

II. ANALIZA POTENŢIALULUI TURISTIC ............................................ 66


2.1. Consideraţii generale ................................................................. 66
2.2. Potenţialul turistic natural ........................................................... 66
2.3. Potenţialul turistic antropic .......................................................... 75
2.3.1. Potenţialul turistic cultural istoric ................................. 83
2.3.2. Potenţialul turistic tehnico-economic ........................... 88
2.4. Regionarea turistică .................................................................... 93

III. STADIUL ACTUAL DE VALORIFICARE A


POTENŢIALULUI TURISTIC ................................................................ 96
3.1. Structuri de primire turistică ........................................................ 96
3.1.1. Structuri de primire turistică de cazare ........................ 97
3.1.2. Structuri de primire turistică de alimentaţie
pentru turism ....................................................................... 106
3.1.3. Structuri de primire turistică de tratament balnear ..... 111
3.1.4. Structuri de primire turistică de agrement, agrement
sportiv şi divertisment cultural ............................................. 122
3.1.5. Structuri de primire turistică de transport .................. 131
3.1.6. Structuri de primire turistică de promovare
şi comercializare turistică ................................................... 131
3.2. Circulaţia turistică (Fluxuri turistice) .......................................... 151
3.2.1. Forme de turism practicate....................................... 154
3.2.2. Numărul de turişti ...................................................... 156

IV. PROPUNERI DE DEZVOLTARE A TURISMULUI ........................ 159


4.1. Premize ale dezvoltării turismului ........................................ 159
4.2. Forme de turism ce se pot dezvolta..................................... 160
4.3. Propuneri de dezvoltare a structurilor de primire turistică .... 162
V. STRATEGII DE PROMOVARE ŞI PUBLICITATE TURISTICĂ ..... 164

VI. Protejarea mediului înconjurător şi a resurselor turistice ........ 169

CONCLUZII ........................................................................................ 178

BIBLIOGRAFIE .................................................................................. 181


PROIECT
PENTRU VALORIFICAREA POTENŢIALULUI TURISTIC AL ZONEI DOBROGEA

I. CONSIDERAŢII GEOGRAFICE GENERALE

1.1. Aşezarea geografică

Aşezarea Dobrogei

https://ro.wikipedia.org/wiki/dobrogea

Dobrogea (în bulgară Добруджа, în turcă Dobruca) este un habitat


istoric și geografic care face parte din teritoriul României și Bulgariei,
teritoriul dintre Dunăre și Marea Neagră. Regiunea era cunoscută în
trecutul istoric sub numele de Sciția Mică. Din punct de vedere
administrativ cuprinde în România județele: Tulcea și Constanța iar în
Bulgaria - regiunile Dobrici și Silistra.
Principalele orașe sunt, în nord: Constanța, Tulcea, Medgidia și
Mangalia, la care se adaugă stațiunile balneoclimaterice și de vacanță
de pe litoralul românesc: Mamaia, Eforie, Costinești și stațiunile din zona
Comorova a Mangaliei. Dobrogea cuprinde în partea de nord-est Delta
Dunării, habitat aflat pe lista patrimoniului mondial UNESCO.
În sud, în Bulgaria, principalele orașe sunt Dobrici, Silistra și
Cavarna, iar situri turistice sunt stațiunile Albena, Balcic, Şabla, precum
și cetatea medievală de pe capul Caliacra.
Dobrogea este limitată la nord de Delta Dunării și de Munții
Măcinului, la est de Marea Neagră, și la vest de cursul inferior al Dunării.
Dobrogea cuprinde în nord-estul Bulgariei regiunil Dobrici și Silistra.
Apele curgătoare de pe teritoriul ei sunt puține la număr, scurte, cu un
debit mic și ele se varsă în limanele de pe țărmul Mării Negre. Cele mai
importante râuri sunt: Taița, Telița, Slava, Casimcea. Unele limane sunt

5
PROIECT
PENTRU VALORIFICAREA POTENŢIALULUI TURISTIC AL ZONEI DOBROGEA

sărate (Sinoe și Techirghiol), altele dulci (Babadag, Razim, Golovița,


Zmeica, Tașaul, Agigea și Tatlageac.
Din punct de vedere geologic, Dobrogea cuprinde trei unități: cea
mai recentă, formată din aluviuni fluviale și marine Holocene, este Delta
Dunării în nord-est; cea mai veche este masivul hercinian al Măcinului în
nord-vest, care cuprinde roci efusive și sedimente paleozoice
și mezozoice; în sud se întinde podișul moesic care pe un soclu
mezozoic prezintă sedimente cenozoice și neozoice.

http://www.scritub.com/geografie/dobrogea15763.php

Populaţie
Conform datelor recensământului din 2002, cele două județe din
partea românească a Dobrogei au o populație de 971.643 de locuitori,
883.620 (90,94%) sunt români (inclusiv aromâni). Alte grupuri
semnificative sunt: 27.580 turci, 23.409 tătari, 21.623 lipoveni și restul
greci, ucraineni și bulgari.
Istoric
Așezată la răscrucea a două drumuri dintre care unul unea Marea
Nordului cu Marea Neagră străbătând Europa centrală iar celălalt
porturile Mediteranei orientale cu ale stepelor pontice, istoria i-a hărăzit
Dobrogei de-a lungul veacurilor o soartă zbuciumată. Rând pe rând s-au
perindat mai multe armate: ale perșilor, apoi cele romane iar mai târziu
invaziile popoarelor migratoare au fost urmate de stăpânirea
musulmană, Dobrogea devenind între timp drumul de invazie al
6
PROIECT
PENTRU VALORIFICAREA POTENŢIALULUI TURISTIC AL ZONEI DOBROGEA

armatelor din stepele Rusiei spre Balcani și Constantinopol. După


anexarea de către România în anul 1877 Dobrogea a cunoscut din nou o
perioadă de pace și dezvoltare, din care trei ultime valuri de umbră în
anii 1916-1918, 1940-1944 și 1945-1989.
Dobrogea a fost un teritoriu locuit din cele mai vechi timpuri.
Cercetările arheologice au evidențiat existența obiectelor din neolitic
din cultura Gumelnița și dezvoltarea în neolitic a culturii Hamangia
(cunoscută în special datorită statuii numită „Gânditorul de la
Hamangia”).
În secolele VI-IV î.Chr. litoralul Mării Negre este colonizat de greci.
Pe teritoriul Dobrogei române de azi sunt întemeiate coloniile Histria,
Callatis și Tomis, iar Dionysopolis în partea bulgară. Coloniile grecești se
organizează după modelul polis-ului grecesc. Inițial Histria era cea mai
prosperă dintre colonii, însă, ca urmare a împotmolirii golfului, decade,
și Tomisul devine cea mai importantă cetate de pe malul de vest al Mării
Negre. Coloniile își exercitau influența asupra unui teritoriu mai larg
decât cel al cetății propriu-zise.
În aceeași perioadă încep să se constituie și formațiunile statale
ale geților. Inscripțiile de la Histria menționează relații cu conducătorii
geți Zalmodegikos și Rhemaxos (sec. III î.Hr.). Câtăva vreme, cetățile
dobrogene se află sub stăpânirea perșilor, apoi, în perioada elenistică,
se aliară cu Regatul Pontului, puterea dominantă în Marea Neagră,
înainte de a trece sub stăpânirea Romei în anul 46, fiind incluse în
provincia romană Moesia.
În antichitate, Dobrogea era cunoscută sub denumirea de Sciția
Mică (Scythia Minor, denumire romană). Începând cu secolul XX, unii
istorici au început, sub influența naționalismului romantic, să folosească
și denumirea anacronică de Dacia Pontica. Numele actual vine de la
despotul bulgar Dobrotici din sec. XIV. Istoricul antic grec, Pliniu cel
Bătrân, susținea că teritoriul dintre Dunăre și Marea Neagră era populat
de geți, pe care romanii îi numeau daci. S-au stabilit în zonă mai târziu și
sciții, și același Pliniu cel Bătrân, susținea că sciții aveau aceeași origine
ca și geto-dacii. În final, urma sciților se pierde printre daci.
Provincia joacă un rol important în sistemul de apărare a Imperiului
Roman, constituind parte a limesului danubian. În iarna 101-102 d.Hr.
regele Decebal în fruntea unei armate de daci, carpi și sarmați
invadează provincia Moesia Inferior. Legiunile romane sub conducerea
lui Traian înfrâng pe invadatori în două rânduri: odată pe Râul Iantra și a
doua oară în sudul Dobrogei la lângă localitatea Adamclisi de astăzi.
Pentru comemorarea celei de-a doua victorii în locul bătăliei s-a înființat
localitatea Tropeum și în anul 109 d.Hr s-a înălțat monumentul
Tropaeum Traiani.

7
PROIECT
PENTRU VALORIFICAREA POTENŢIALULUI TURISTIC AL ZONEI DOBROGEA

În afară de o invazie a costobocilor în 172 d.Hr. primele două


secole reprezintă o perioadă de stabilitate și prosperitate pentru regiune.
În secolul III. mai multe valuri de invazii ale popoarelor migratoare duc la
devastarea regiunii. În anul 271 împăratul Aurelian îi înfrânge pe carpi la
nord de Dunăre, pe o parte din ei colonizându-i lângă Carsium și ajută în
reconstrucția provinciei. În timpul domniei împăratului
Diocleţian Dobrogea devine provincie separată sub numele de Sciţia
(Scythia), parte a diocezei romane Tracia (Thraciae).
Împăratul Constantin cel Mare îi înfrânge pe goți care au atacat
provincia în anii 331-332. După devastarea provinciei în 384-386 de
către ostrogoți, orașele și infrastructura Dobrogei sunt refăcute în timpul
împăraților Licinius, Iulian Apostatul și Valens.

Despotatul Dobrogei pe la 1370 - Țara Cărvunei


https://ro.wikipedia.org/wiki/Despotatul_Dobrogei

Creștinându-se, puterea romană devine bizantină. Sub efectul


migrațiilor de nestăvilit ale popoarelor din est, Bizanțul se vede nevoit să
cedeze în fața bulgarilor cu care ajunge să dispute teritoriul. Dobrogea
dobândește un grad crescând de autonomie și mai apoi devine
independentă (cu seria de conducători Dimitrie, Satza, Tatos, Seslav,
Balica, Dobrotici, Ivanco).
Încă de pe atunci, avea o compoziție etnică variată, apărând în
cronicile și hărțile vremii sub denumirile de Velacia minor, Bulgaria tertia,
Graecia tomitana sau Despotatus Vicinensis. Johann Schiltberger,
cruciat german căzut prizonier, descrie Dobrogea în secolul XIV ca a
treia Bulgarie cu centrul la Caliacra. Iachint, episcopul de
la Vicina (cetate dispărută, situată probabil pe o insulă a Dunării în
zona Tulcea - Isaccea) devine primul metropolit al Țării Românești în
1359.
8
PROIECT
PENTRU VALORIFICAREA POTENŢIALULUI TURISTIC AL ZONEI DOBROGEA

Prima alipire de Țara Românească are loc în 1388-1389 pe


vremea domnitorului Mircea cel Bătrân. Dar după moartea lui Mircea cel
Bătrân, Dobrogea intră în componența Imperiului Otoman între 1418 și
1421. Se pare, după anumiți cercetători, că părți din Dobrogea s-au aflat
pentru scurt timp în componența Țării Românești în timpul lui Vlad
Țepeș (1462 - câteva luni) și a lui Mihai Viteazu (1599-1601).
Deoarece în secolele XIV-XVI, Imperiul Otoman avansa spre
Europa centrală, Dobrogea era o posesiune periferică, fără o mare
importanță strategică sau economică. Ea făcea parte, din punct de
vedere bisericesc, din Exarhatul Proilavon, cu sediul la Brăila, care
cuprindea și Bugeacul. Dar pe măsură ce treceau anii, numărul
musulmanilor creștea, ajungând sa fie pe alocuri majoritari. În multe
locuri, cultura dispare în profitul ciobănitului extensiv, fostele orașe de
coastă devin simple sate de pescari, în locul lor se dezvoltă Babadagul și
Medgidia ca târguri rurale. Ciobani din Ardeal, Moldova, Țara
Românească transhumează în fiecare iarnă aici, mulți dintre ei (Mocanii)
stabilindu-se definitiv și amestecându-se astfel cu Românii dobrogeni
(Dicienii). Această situație continuă și în perioada de început al declinului
puterii otomane (sec. XVII). Situația se modifică însă dramatic, odată cu
extinderea teritorială a Imperiului rus. În secolele XVIII-XIX, Dobrogea
devine un câmp de bătălie între Turcia și Rusia. Situația se agravează
după anul 1812 când Imperiul rus anexează Basarabia astfel că Dunărea
devine frontiera între Rusia și Turcia. Cu acest prilej sultanul și țarul fac
un schimb de populații: tătarii nogai și turcii din Bugeac vin în Dobrogea
în locul unui număr echivalent de bulgari și de găgăuzi care se stabilesc
în sudul Basarabiei.

https://ro.wikipedia.org/wiki/Dobrogea

9
PROIECT
PENTRU VALORIFICAREA POTENŢIALULUI TURISTIC AL ZONEI DOBROGEA

Harta etnică a nordului Dobrogei şi a sudului Basarabiei din 1861


În perioada Imperiului otoman s-au stabilit pe teritoriul Dobrogei
populații turcice (anatolieni, selgiucizi) și, începând cu secolul XVIII,
după schisma din Biserica Ortodoxă rusă, adepți ai Bisericii de rit vechi,
care se opuneau reformelor lui Petru cel Mare (Lipoveni).
După 1840, în Dobrogea au fost colonizați și germani, veniți din
teritoriile țariste - în special din zona Cherson și care au rămas pe acest
teritoriu până în 1940, când, în marea majoritate, s-au stabilit în Al
Treilea Reich. Printre localitățile înființate de coloniștii germani se
numără: Malcoci, Ciucorova, Atmagea, dar s-au stabilit și localități deja
existente precum Tulcea, Techirghiol, Karamurat.
Deși Dobrogea a fost intens colonizată cu români după 1878, în
fapt, existau câteva sate românești în munții Măcinului, în jurul gurilor
Dunării și pe malul drept al Dunării (Vlahii, Floriile, Aliman, Dunăreni
consemnate de Ion Ionescu de la Brad în lucrarea sa "Excursion agricole
dans la plaine de la Dobroudja"). Băștinașii etnici români dobrogeni
purtau tradițional numele de dicieni, despre care Vasile
[1]
Pârvan și George Vâlsan presupuneau că se trage de la cetatea Vicina
menționată în sursele medievale. Cartografia veche arată în jurul gurilor
Dunării numiri românești, ca de exemplu limanurile Albastru (azi Sinoie),
Fidilimanu (azi Zmeica), Iancina (azi Razim sau Razelm) sau satele
Bârleni, Filipești (azi Dunavățul de sus și de jos), Șontea (azi Mila 23),
Tatomirești (azi Tatanir), Pojorâta (ulterior Pojareț, dispărut), între timp
locuite de lipoveni care le dau denumiri lipovenești. Pe de altă parte,
Dobrogea a fost utilizată drept pășune de iarnă de către oierii români din
Ardeal, în special de către cei din zona Marginimea Sibiului pentru o
perioadă îndelungată. Aceștia erau cetățeni austrieci și beneficiau de
anumite facilități din partea autorităților otomane și române.
Existența locuitorilor de origine românească este probată și de
faptul că, in 1870, autoritățile otomane locale îl numesc pe
monahul Nifon Bălășescu (născut în județul Sibiu, călugărit
la Căldărușani), drept director al școlilor românești din Dobrogea. Nifon
Bălășescu înființează 21 de noi școli românești în nordul Dobrogei
(Tulcea, Hârșova, Măcin).

10
PROIECT
PENTRU VALORIFICAREA POTENŢIALULUI TURISTIC AL ZONEI DOBROGEA

https://ro.wikipedia.org/wiki/Dobrogea
Structura etnică a Dobrogei, 1900
Dobrogea de Nord devine parte a Regatului României după
recunoașterea independenței și cedarea Basarabiei de Sud către
Imperiul Țarist, prin decizia Congresului de la Berlin (1878).
Anterior Congresului de la Berlin, Tratatul de pace ruso-turc de la
San Stefano (3 martie 1878) prevedea cedarea Dobrogei la sud de o
linie Rasova-Agigea de către Imperiul Otoman către Bulgaria, cu toate că
populația acestei părți a Dobrogei cuprindea o majoritate relativă de
musulmani (turci, tătari și cerchezi). Dar la Congresul de la Berlin,
emisarul francez a insistat ca frontiera cu Bulgaria să pornească de la
Dunăre imediat în aval de orașul Silistra pentru a ajunge la mare între
cătunele de pescari Ofidaki (azi Vama-Veche) și Limanaki (azi
Durankulak în Bulgaria) ca să cuprindă populația compact românească
din satele dunărene situate între Silistra și Rasova, și din jurul portului
Mangalia. Dobrogea de Sud, (Cadrilaterul), locuit de asemenea în
majoritate de turci și de tătari, a revenit Bulgariei.
În anul 1879, România a pretins Bulgariei orașul Silistra și chiar a
ocupat Arab Tabia, fortăreața orașului. Marile puteri au acordat Arab
Tabia României, dar Silistra a fost lăsată bulgarilor[3].
Includerea Dobrogei în Regatul României în urma Tratatului de la
San Stefano a sporit importanța provinciei, deoarece asigura ieșirea
directă la mare a statului român. Astfel se construiește Podul de la
Cernavodă pentru asigurarea legăturii feroviare directe cu restul țării, iar

11
PROIECT
PENTRU VALORIFICAREA POTENŢIALULUI TURISTIC AL ZONEI DOBROGEA

orașul Constanța devine principalul port la Marea Neagră. Are loc și o


recolonizare sistematică intensă a românilor din alte provincii (în special
din Muntenia și a românilor din Transilvania) în Dobrogea, sporind
semnificativ ponderea elementului românesc din regiune. Spre deosebire
de restul Regatului României, în Dobrogea nu existau latifundii date în
arendă, ceea ce a contribuit la crearea unei populații rurale relativ
înstărite.

Frontiera dintre Dobrogea de Nord şi de Sud

Frontiera româno-bulgară în perioada 1913-1940


https://ro.wikipedia.org/wiki/Dobrogea

Harta etnică a Dobrogei din 1918, de Orest Tafrali


https://ro.wikipedia.org/wiki/Dobrogea
12
PROIECT
PENTRU VALORIFICAREA POTENŢIALULUI TURISTIC AL ZONEI DOBROGEA

Regatului României s-a folosit de situația prielnică din timpul celui


de-Al Doilea Război Balcanic și anexează Cadrilaterul (Dobrogea de
Sud) în anul 1913, prin prevederile Tratatului de pace de la București.
În anul 1916, după intrarea României în Primul Război Mondial, pe
teritoriul Dobrogei au loc operațiuni militare importante. Astfel în august
1916, trupele conduse de generalul Mackensen recuceresc Turtucaia,
luând prizonieri 28.000 de militari români. Ofensiva Puterilor Centrale a
continuat. La data de 26 august armata română a evacuat Silistra, iar la
mijlocul lunii septembrie a reușit să oprească ofensiva inamicului pe
aliniamentul Rasova - Cobadin - Topraisar. La lupte a participat, de
partea română, o divizie de prizonieri sârbi și croați din armata austro-
ungară, formată în Rusia.
În timpul Primului Război Mondial, Bulgaria a redobândit
Cadrilaterul și fâșia de teritoriu până la linia Rasova-Agigea timp de 2
ani, ocupând restul Dobrogei (cu excepția Deltei) până la data de 30
septembrie 1918. La încheierea primului război mondial Tratatul de pace
de la Neuilly sur Seine restabilește frontiera din 1913 între România și
Bulgaria, atribuind Cadrilaterul din nou României.
În perioada interbelică continuă procesul de modernizare a
Dobrogei, însă condițiile sunt fundamental schimbate. Porturile din
nordul Dobrogei (în special Sulina și Tulcea) decad în condițiile reducerii
dramatice a comerțului și navigației pe Dunăre. Constanța continuă să
rămână principalul port la Marea Neagră însă orașul este la rândul său
afectat de scăderea volumului comerțului și incertitudinile legate de noul
statut al navigației prin strâmtorile Bosfor și Dardanele. Continuă
stabilirea în Dobrogea a numeroși români din alte provincii, iar în anii '20,
în special în partea de sud a județului se așează numeroși aromâni,
astfel că vechii dicieni și mocani devin minoritari. Tot în această perioadă
are loc o emigrare masivă a turcilor din Dobrogea în Turcia, ca urmare a
politicii lui Mustafa Kemal Ataturk de a încuraja stabilirea musulmanilor
din Balcani în noul stat turc.

13
PROIECT
PENTRU VALORIFICAREA POTENŢIALULUI TURISTIC AL ZONEI DOBROGEA

https://ro.wikipedia.org/wiki/Dobrogea

Structura etnică a regiunii Dunării de Jos (1930)


Cadrilaterul a fost recuperat de Bulgaria în anul 1940 prin Tratatul
de la Craiova, când Adolf Hitler a ordonat regelui Carol al II-lea să
regleze diferendele teritoriale cu Bulgaria. În urma convorbirilor dintre
cele două state, s-a încheiat la data de 7 septembrie 1940 tratatul care
restabilea frontiera din 1912 între România și Bulgaria. Tratatul de la
Craiova prevedea și un schimb obligatoriu de populații între cele două
state: toți bulgarii din nordul Dobrogei și toți românii din Cadrilater urmau
să fie strămutați.
Perioada comunistă a fost deosebit de grea pentru Dobrogea.
Autoritățile comuniste au făcut presiuni asupra țăranilor pentru a
colectiviza regiunea, astfel că în anul 1955, Dobrogea a fost declarată
prima regiune colectivizată a României (Nicolae Ceaușescu și-a făcut
aici o parte din carieră). Această politică a ruinat satele Dobrogei și a
determinat un exod rural masiv spre centrele urbane, în special spre
Constanța. În aceste condiții, și în Dobrogea au existat grupuri armate de
rezistență contra puterii comuniste. Dintre acestea cel mai semnificativ a
fost grupul Haiducii Babadagului, care a acționat în perioada 1949 -
1952.
De asemenea, în 1949, conducerea comunistă a României a
organizat construirea canalului Dunăre - Marea Neagră, folosind în
special munca forțată a deținuților în special a celor politici, supuși unui
regim de exterminare, dar și a unor deținuți aparținând minorităților
etnice și religioase. Construirea canalului a fost abandonata în anul
1955. Lucrările la Canal au fost reluate în anul 1975 și au fost încheiate
în anul 1984. În anul 1986 a fost dat în folosință Canalul Poarta Albă -
Năvodari.
14
PROIECT
PENTRU VALORIFICAREA POTENŢIALULUI TURISTIC AL ZONEI DOBROGEA

În perioada de după 1989, Dobrogea a suferit pe fondul general al


crizei generale a economiei românești. Dispariția flotei comerciale
române, declinul general al navigației pe Dunăre ca urmare a războaielor
din fosta Iugoslavie, pierderea locului privilegiat al portului Constanța, de
principal punct de tranzit al exporturilor românești și declinul turismului la
Marea Neagră au afectat negativ economia Dobrogei.
Situată în partea sud-estică a României, provincia istorică
Dobrogea reprezintă una din cele mai caracteristice regiuni
extracarpatice, foarte variată în privinţa reliefului şi geologiei, dar şi a
microclimei, hidrografiei, florei şi faunei.
Din punct de vedere geomorfologic, Dobrogea este constituită din
patru unităţi morfo-structurale şi anume: câmpia aluvială şi deltaică a
Dunării, unitatea muntos-deluroasă hercinico-kimerică a Dobrogei de
Nord, unitatea podişului de şisturi verzi a Casimcei sau Dobrogea
Centrală şi unitatea podişului structural sarmatic al Dobrogei de Sud.
Zona care face obiectul prezentului studiu este reprezentată de
primele două unităţi morfo-structurale, ce vor fi tratate ca o singură
entitate geografică, istorică şi etnografică numită Dobrogea de Nord.
Dobrogea de Nord este delimitată geografic la vest şi nord de
fluviul Dunărea, de Marea Neagră la est şi de falia Peceneaga-Camena
la sud. Din punct de vedere geologic, teritoriul dobrogean aparţine
unităţii de platformă, unitate rigidă de munţi vechi, intens cutată, faliată şi
erodată, caracterizată prin morfostructuri de tip bloc, continuată sub
lunca şi delta Dunării.
Relieful zonei, rezultat dintr-o modelare subaeriană de lungă
durată, cuprinde în aceeaşi proporţie regiuni joase cu altitudini între 0 şi
6 m (de luncă, deltă, lacustre şi mlăştinoase) şi regiuni înalte cu valori
altimetrice cuprinse între 6 şi 467 m (de câmpii în trepte, dealuri-podişuri
şi munţii intens erodaţi).
Astfel cele mai vechi unităţi geologice şi de relief (munţi, dealuri şi
podişuri de vârstă precambriană, hercinică şi kimerică, dezvoltate în
condiţii de stepă şi înecate în loess ) vin în contact direct cu cele mai noi
(lunca şi delta Dunării).
Exponentul principal al regiunilor joase este reprezentat de Delta
Dunării, cea mai tânără regiune geografica a României, cu o
individualitate aparte între deltele Europei, cât şi între cele ale lumii
întregi. Delta Dunării este o deltă de tip clasic, cu un contur clar
deoarece debuşează într-o mare închisă, lipsită de maree, unde
vânturile au frecvenţă redusă şi intensitate mică, favorabile apariţiei
deltelor. Ca rezultat al interacţiunii dintre fluviu şi mare, Delta se împarte
în două sectoare: delta fluvială în vest şi delta fluvio-marină în est,
separate prin aliniamentul de grinduri Letea - Caraorman - Crasnicol.
Caracteristic reliefului din regiunile înalte este intensa lui fragmentare
15
PROIECT
PENTRU VALORIFICAREA POTENŢIALULUI TURISTIC AL ZONEI DOBROGEA

sau îmbucăţire în numeroase masive şi culmi muntoase, deluroase,


unele izolate, cu caracter insular (inselberguri). Cele mai importante
masive şi culmi muntoase sunt masivul nord-vestic, constituit din Munţii
Măcinului şi Dealurile Niculiţelului, şi masivul sudic, mult mai întins, care
cuprinde cea mai mare parte a podişurilor Babadag şi Casimcea. Cele
două masive sunt separate între ele prin pasul Carapelit sau Iaila, situat
la altitudinea de 200 m.
Dobrogea de Nord se integrează din punct de vedere climatic
regiunilor deluroase joase ale ţării, cu un foarte accentuat caracter
continental, dar prezintă diferite nuanţe locale condiţionate de poziţia la
gurile Dunării şi pe litoralul Mării Negre, morfologia reliefului (culoarele şi
depresiunile marginale din vest, nord şi est), masivitatea şi altitudinea
munţilor şi dealurilor din partea de nord-vest şi de sud.
Pe baza contrastului uscat-mare au fost distinse cele două regiuni
climatice - continentală, cu contraste termice mari de la vară la iarnă, ploi
rare, cu caracter de averse, fenomene intense de viscol şi precipitaţii de
400 mm anual şi litoral maritimă, cu circulaţie locală de brize în timpul
verii, influenţa directă a Mării Negre, care împiedică scăderea excesivă a
temperaturii aerului, cu un număr mai redus de zile călduroase.
Pe baza raportului relief - climă au fost identificate mai multe
nuanţe climatice mezo- şi microclimatice: munţi şi dealuri - climă
moderată, dealuri şi câmpii în trepte - climă blândă şi caldă, lunca
Dunării - climă moderată şi foarte caldă, Delta Dunării şi litoral
premaritim - climă blândă şi moderată.
Regimul eolian are un caracter aproape continuu, accentuând
climatul arid al zonei. Vânturile predominante sunt cele de N şi NE;
există însă şi vânturi locale a căror direcţie este influenţată de relief,
distribuţia apei şi a uscatului.
Reţeaua hidrografică aparţine celor două mari bazine - bazinul
Dunării şi bazinul Mării Negre, separate între ele prin cumpăna
asimetrică a apelor, situată pe latura vestică şi nordică în lungul celor
mai înalte cote ale reliefului. Regimul hidrologic este influenţat în mod
substanţial de climatul arid al regiunii, de relief şi structura solului.
Resursele naturale de apă sunt mult mai mari în regiunile joase şi mai
reduse în regiunile înalte, ceea ce creează o evidenţă discordantă
hidrologica generată de deficitul de umiditate datorat aridităţii climei. În
general, râurile nord-dobrogene, întâlnite în regiunile înalte,
prezintă un regim propriu, cu scurgere minimă de iarnă, cu creşteri mari,
uneori catastrofale de primăvara şi iarna (ca urmare a topirii zăpezilor şi
a ploilor torenţiale) şi cu secări frecvente, până la dispariţia completă, la
râurile mai mici. Hidrografia regiunilor cu altitudine mică este dominată în
primul rând de Dunăre cu delta ei şi de lacul Razim, apoi de sistemul de
braţe secundare, canale, lacuri de luncă şi de deltă.
16
PROIECT
PENTRU VALORIFICAREA POTENŢIALULUI TURISTIC AL ZONEI DOBROGEA

1.2. Căile de comunicaţie

Judeţul Constanţa
Reţeaua rutieră la nivel de judeţ şi mediul urban

Indicatorii relevanți pentru transportul rutier și poziția în ierarhia


națională
pentru județul Constanța, 2012

Sursa: INS
Valorile înregistrate de densitatea drumurilor şi densitatea
drumurilor modernizate nu sunt la un nivel suficient pentru fluxurile de
trafic date de importanța strategică pentru transportul mărfurilor şi pentru
deservirea nevoilor turistice.

Lungimea străzilor orăşeneşti pe localități (km) în județul Constanța

Sursa: INS, Tempo-Online


Față de 2007, municipiul Constanța avea în 2012, o lungime totală
a străzilor orăşeneşti mai mare cu 42%. În municipiul Mangalia s-a
înregistrat o creştere de 30%, pe când în municipiul Medgidia evoluția a
fost de mai puțin de 5%. La nivelul oraşelor constănțene, cea mai
importantă evoluție se observă pentru Năvodari, de la 94 de km în 2010,
17
PROIECT
PENTRU VALORIFICAREA POTENŢIALULUI TURISTIC AL ZONEI DOBROGEA

la 261 km în 2012, iar pentru Hârşova nu este indicată nici o evoluție în


intervalul studiat. În mediul urban, se observă o creştere medie a lungimii
străzilor orăşeneşti de aprox. 28%. Într-un clasament județean realizat în
funcție de proiectele de extindere a rețelei rutiere, prima poziție ar reveni
oraşului Năvodari, care în termen de 6 ani şi-a extins rețeaua de drumuri
cu 235%, iar ultima poziție ar fi ocupată de oraşul Hârşova, unde rețeaua
de drumuri nu este extinsă.

Lungimea străzilor orăşeneşti modernizare pe localități (km) în


județul Constanța

Sursa: INS, Tempo-Online


În municipiul Constanța, peste 75% din lungimea străzilor
orășenești este modernizată, în intervalul studiat realizându-se lucrări
specifice pentru 55km. O evoluție majoră asemănătoare cu extinderea
rețelei de străzi orășenești a localității urbane se înregistrează pentru
Năvodari, unde 67% din lungimea rețelei este modernizată în 2012, față
de 50% în 2007. La nivelul județului Constanța, au fost realizate, în
perioada 2008-2012, reabilitări şi modernizări ale următoarelor obiective:
• Reabilitare DJ222 M. Kogălniceanu-Cuza Vodă-Medgidia (17,7
km)
• DJ222 Cuza Vodă - consolidare sistem rutier prin reciclare in situ
(2 km)
• DJ222 Peștera – Pietreni - consolidare sistem rutier prin reciclare
in situ (2 km)
• DJ223 - Consolidare şi reabilitare pentru Rasova-Aliman (1,75
km)
• DJ223 Cernavodă – Ion Corvin - tratamente bituminoase simple
(7,45 km)
• Reabilitare DJ224 Medgidia-Totomanu-Siliştea-Bif.DC63 (Ţepeş
Vodă) (5,2 km)
• DJ226 Lumina - covor asfaltic strat de uzură Ba 16 (1,6 km)

18
PROIECT
PENTRU VALORIFICAREA POTENŢIALULUI TURISTIC AL ZONEI DOBROGEA

• DJ226B Pantelimon - consolidare sistem rutier prin reciclare in


situ (1,45 km)
• DJ392+DJ394 - Continuarea variantei de descărcare şi fluidizare
a traficului din sectorul Medgidia spre Sudul Litoralului - Modernizare
DJ392 Pecineaga-Amzacea şi Modernizare şi reabilitare DJ394 23
August-Pecineaga (19,3 km)
• DJ381+DJ308+DJ391 - Reabilitare tronsoanelor DJ381, DJ308,
DJ391 Medgidia-Ciocârlia de Sus-Lanurile-Mereni-Topraisar (29 km)
• DJ381 - Consolidare şi reabilitare pentru Ciocârlia de Sus-Valea
Dacilor-Medgidia (3,9 km)
• DJ391 Cobadin - consolidare sistem rutier prin reciclare in situ
(1,9 km)
• DJ391A, Oltina - Viroaga - tratamente bituminoase simple
• DJ392 - Modernizare DJ392 Pecineaga-Amzacea (10,185 km)
• DC4 Tuzla - Costineşti - 23 August - DN39 - pietruire drum
comunal (7,62 km)
• Cuza Vodă - instalaţie pentru prepararea mixturilor asfaltice
• Vulturu - întreţinere (împietruire) drumuri locale în comună
• pentru anul 2012: reabilitare şi modernizare drumuri pe lungimea
de 92,25 km.
În perioada 2008-2012, în judeţ au fost executate lucrări de
pietruire a drumurilor din localităţile judeţului (pietruire, covor asfaltic,
tratament bituminos, consolidări ravene etc) pe o lungime de 513,63 km,
din care drumuri comunale erau 15,35 km:
• DC63: Int. DN2A-Ţepeş Vodă (6,15 km)
• DC224: Int. DC63-Şiliştea (5,2 km)
• DC61: Siliştea-Seimeni (4 km)
Alte proiecte finanţate prin programe operaţionale:
• Reabilitare şi modernizare de drumuri judeţene, tronsonul DJ228:
DN22C (Nazarcea) - DN2A (Ovidiu)
Obiectiv: execuţia de lucrări de reabilitare/modernizare a 17,11 km
de drum transfrontalier între localităţile Lipniţa, România şi Kainargea,
Bulgaria.
Municipiul Constanţa este traversat (de la Nord la Sud şi de la Est
la Vest) de două drumuri europene: E60, care leagă Bucureşti de
Constanţa, şi E87, care leagă Constanţa de Bulgaria prin Vama Veche.
De asemenea, municipiul este tranzitat de următoarele drumuri
naţionale: DN2A - B-dul Tomis; DN39; DN3; DN3A-C; DN3C.
Traficul rutier în municipiul Constanţa se desfăşoară, în general,
degajat deşi, conform autorităţilor, în ultima perioadă au fost semnalate
anumite blocaje în trafic, în special în zona centrală a oraşului şi în jurul
principalelor zone comerciale. Principalele probleme apar mai ales în
perioada estivală, atunci când numărul de autoturisme care tranzitează
19
PROIECT
PENTRU VALORIFICAREA POTENŢIALULUI TURISTIC AL ZONEI DOBROGEA

municipiul se dublează. Prin finalizarea în cursul anului 2013 a


autostrăzii Bucureşti-Constanţa, cu ieşire în localitatea Agigea, problema
a fost în mare parte rezolvată.
În municipiul Constanţa au fost demarate sau finalizate până în
2013 mai multe proiecte de reabilitare a infrastructurii (finanţare prin
Programul Operaţional Regional 2007-2013, axa 1.1), după cum
urmează:
• Proiectul Parcare verde - Construirea unei parcări supraetajate
P+3e+T, 265 locuri de parcare, în imediata vecinătate a Spitalului Clinic
Judeţean de Urgenţă Constanţa, 2011-2012.
• Restaurarea şi Reamenajarea Promenadei şi a spaţiilor verzi din
Zona Vraja Mării - Cazino - Port Tomis prin: reparaţii şi refacerea
zidurilor de sprijin, parapet metalic, balustradă; amenajare alee
promenadă faleză, paviment; modernizare aleii pietonale în parc şi
amenajare spaţii verzi; mobilier urban (chioşcuri, foişoare, bănci, fântâni
şi cişmele, stâlpi de iluminat) - în curs de realizare.
• Reamenajarea integrata a zonei pietonale din centrul istoric al
municipiului Constanţa prin: Reabilitarea unui număr de 21 de străzi din
zona Peninsulară a Municipiului Constanţa; Crearea/reabilitarea
sistemului de canalizare pluvială aferent străzilor ce urmează a fi
reabilitate; Mobilarea zonei cu mobilier urban: stâlpi iluminat, indicatoare
rutiere, coşuri de gunoi, scrumiere - în curs de realizare.
• Restaurarea şi reamenajarea integrată a zonei istorice - Piaţa
Ovidiu prin reabilitarea următoarelor obiective: Piaţa Ovidiu; străzile:
Vasile Canarache, Marcus Aurelius şi Aleea Vasile Canarache; scări de
acces: din str. Marc Aureliu către Portul Tomis, din str. Vasile Canarache
către str. Termele Romane; mobilier urban: bănci, stâlpi de iluminat,
coşuri de gunoi, scrumiere; canalizare pluvială; instalaţii electrice; spaţii
verzi - taluze în curs de realizare.
• Promenada turistică Mamaia prin: Reabilitarea aleii pietonale
principale din Satul de Vacanţă; Reabilitarea şi reamenajarea piaţetei
Perla; Reabilitare şi reamenajare promenada Malibu - Perla - Cazino
Mamaia; Reabilitare şi modernizare piaţetă şi promenada Cazino
Mamaia; Reabilitarea şi reamenajarea promenadei Cazino Club Castel -
până în vecinătatea hotelului Vega - în curs de implementare.
• Îmbunătăţirea accesului în staţiunea Mamaia prin construirea unor
pasarele pietonale prin construirea a trei pasarele pietonale peste
Bulevardul Mamaia după cum urmează: Pasarela „Iaht" (zona Sat
Vacanta), Pasarela „Năvod şi Pescăruşi" (zona Cazino Mamaia),
Pasarela „Val retro" (zona Hotel Rex), în curs de realizare.
• Construire parcare multietajată P+7E+T în staţiunea Mamaia,
zona Cazino-Albatros prin Dezvoltarea infrastructurii publice urbane în
vederea modernizării serviciilor publice în general, şi a serviciilor publice
20
PROIECT
PENTRU VALORIFICAREA POTENŢIALULUI TURISTIC AL ZONEI DOBROGEA

în general, şi a serviciilor turistice în special, prin construirea unei parcări


multietajate P+7E+T în staţiunea Mamaia, zona Cazino-Albatros - în curs
de implementare.
• Finanţare prin Programul Operaţional Regional 2007-2013 - Axa
2: Îmbunătăţirea infrastructurii regionale şi locale de transport, DMI 2.1.
Reabilitarea şi modernizarea reţelei de drumuri judeţene, străzi urbane -
inclusiv construcţia/reabilitarea şoselelor de centură.
Obiectiv: reabilitare drumuri pe o lungime de 16,1 km şi repararea
şi consolidarea unui podul şi a 17 podeţe.
• Reabilitare şi modernizare de drumuri în staţiunea Techirghiol
Finanţare prin Programul Operaţional Regional 2007-2013 - Axa 2:
Îmbunătăţirea infrastructurii regionale şi locale de transport, DMI 2.1.
Reabilitarea şi modernizarea reţelei de drumuri judeţene, străzi urbane -
inclusiv construcţia/reabilitarea şoselelor de centură
Obiectiv: modernizare reţea de drumuri, reţelele de alimentare cu
apă potabilă, de canalizare ape uzate menajeră pe o lungime de 3,861
km şi suplimentarea reţelei cu o staţie de pompare a apelor uzate.
• Drum transfrontalier Dobromir-Krushari
Finanţare prin PO de Cooperare Transfrontalieră România-Bulgaria
(PO RO-BG) - Axa 1: Accesibilitate - Îmbunătăţirea mobilităţii şi a
accesului la infrastructura de transport, informaţii şi comunicaţii în
Regiunea transfrontalieră, DMI 1.1.
Îmbunătăţirea facilităţilor de transport transfrontalier terestru şi
fluvial Obiectiv: execuţia de lucrări de reabilitare/modernizare a 15,82 km
de drum transfrontalier între localităţile Dobromir, România şi Krushari,
Bulgaria.
• Drum transfrontalier Lipniţa-Kainargea
Finanţare prin PO de Cooperare Transfrontalieră România-Bulgaria
(PO RO-BG) - Axa 1: Accesibilitate - Îmbunătăţirea mobilităţii şi a
accesului la infrastructura de transport, informaţii şi comunicaţii în
Regiunea transfrontalieră, DMI 1.1.
Îmbunătăţirea facilităţilor de transport transfrontalier terestru şi
fluvial.
Municipiul Mangalia, inclusiv Zona Faleza Mangalia, este situat la
limita de Sud-Est a ţării, la aproximativ 45km Sud de Municipiul
Constanţa şi la aproximativ 11 km Nord de punctul de frontieră Vama
Veche cu Bulgaria. Municipiul Mangalia beneficiază de acces direct la
magistrale feroviare şi rutiere fiind asigurate condiţii optime în vederea
desfăşurării atât transportului de călători, cât şi de mărfuri.
Facilităţile de transport:
• Portul comercial;
• Drumul naţional DN39;

21
PROIECT
PENTRU VALORIFICAREA POTENŢIALULUI TURISTIC AL ZONEI DOBROGEA

• Gara Mangalia - punct terminus al reţelei de căi ferate din partea


de Sud-Est a României;
• Aeroportul Mihail Kogălniceanu, la mai puţin de 70km.
În municipiul Medgidia, reţelele de drumuri sunt formate din:
• DN22C cu o capacitate de un fir de circulaţie pe sens şi parte
carosabilă de 7,00 m
• DJ224 - artera cu o capacitate de un fir de circulaţie pe sens, cu o
parte carosabilă de 7.00m care asigură legătura cu localitatea Tortoman
• DJ222 - arteră cu o capacitate de un fir de circulaţie pe sens pe
direcţia Mihail Kogălniceanu - Cuza Vodă - Remus Opreanu - Peştera
• DJ381 - arteră cu o capacitate de un fir de circulaţie pe sens pe
direcţia Valea Dacilor-Ciocârlia de Sus.
Municipiul Medgidia reprezintă un nod rutier pentru 3 drumuri
judeţene (DJ222, DJ224, DJ381) care fac legătura cu localităţi din
interiorul judeţului Constanţa. În municipiul Medgidia, există o reţea
stradală relativ extinsă, cu multe străzi de categoria I şi II, dar cu puţine
intersecţii amenajate pentru circulaţie (semaforizate).
La capitolul proiecte de reabilitare a infrastructurii în municipiul
Medgidia, sunt în curs de implementare/finalizare mai multe proiecte
incluse în Planul Integrat de Dezvoltare Urbană:
1. Proiect 1: Reabilitare/modernizare spaţii verzi, parcuri în
Municipiul Medgidia şi vizează lucrări de reabilitare pentru: Parcul din
zona Nord, Parcul 1 Mai, Parcul Oraşul Nou, Parcul Mihai Bravu şi a
spaţiilor verzi din zona blocurilor.
2. Proiect 2: Reabilitare/modernizare străzi, parcări, pod şi staţii de
transport în comun în Municipiul Medgidia ce include modernizare Strada
Vîlcelelor, situată în zona de Nord, cu o lungime de 1125 m, reparaţie
capitală la Podul rutier peste Canalul Dunăre - Marea Neagră,
reabilitarea a 24 de parcări în Zona de Nord, reabilitarea a 11 parcări în
Zona de Vest, amenajarea a 49 de staţii pentru transportul în comun.
Reţeaua stradală a oraşului Băneasa s-a dezvoltat având la baza
reţeaua de drumuri naţionale, judeţene şi comunale care îl traversează.
Oraşul Băneasa reprezintă un nod important în reţeaua de drumuri
naţionale, judeţene şi comunale:
• drumuri naţionale: DN3 Băneasa-Constanţa;
• drumuri judeţene: DJ391A Băneasa-Oltina, DJ391 Băneasa-
Dobromir;
• drumuri comunale: DC38 Băneasa-Tudor Vladimirescu.
Reţeaua stradală a oraşului prezintă o schemă neordonată axată
pe drumul naţional DN3, asfaltat. Reţeaua de străzi din zona centrală
este amenajată, străzile fiind asfaltate, DJ391A din intravilanul localităţii
Băneasa fiind asfaltat în întregime. Localitatea Negureni este axată pe
drumul naţional DN3, ce străbate localitatea pe direcţia Nord-Est spre
22
PROIECT
PENTRU VALORIFICAREA POTENŢIALULUI TURISTIC AL ZONEI DOBROGEA

Sud-Vest, pe o lungime de 2.350 m şi este asfaltat şi/sau pavat cu piatră


cubică.
Oraşul Cernavodă dispune de următoarele căi de comunicaţie:
• Drumul naţional DN22C care leagă, în momentul de faţă,
Bucureştiul de Constanţa, trece la aproximativ 3 km Sud de oraşul
Cernavodă. Distanţa de la Cernavodă la Bucureşti este de 180 km.
Legătura între DN22C şi oraş se face prin intermediul Podul "Sf. Maria",
care supra-traversează Canalul Dunăre - Marea Neagră şi care a fost
dat în exploatare în anul 2004.
• În oraş, circulaţia dinspre şi înspre Constanţa se realizează prin
drumul judeţean DJ223 care traversează oraşul. Ca distanţe de reper,
putem menţiona Cernavodă - Constanţa de 59 km, iar până la cea mai
apropiată localitate, satul Ştefan Cel Mare, 5 km.
• Legătura către zonele din Sudul Canalului Dunăre - Marea
Neagră este realizată pe drumul asfaltat care uneşte oraşul de comuna
Rasova, distanţa până la cea mai apropiată localitate, Cochirleni, fiind de
10 km. La Nord de oraş, distanţa până la primul sat, Seimenii Mici, este
de 6 km.
Oraşul este deservit din străzi care au două direcţii majore: (1)
paralele cu Canalul Dunăre - Marea Neagră şi (2) perpendicular pe
Canal şi Dunăre. Ca măsură de reducere a congestionării traficului în
localitate, către DJ223, există şi se menţin 4 artere majore pe direcţia
Nord-Sud, care permit tranzitarea în lung la niveluri diferite. În extravilan,
cu excepţia drumurilor de legătură între oraş şi localităţile învecinate,
sistemul rutier este bazat pe drumuri pietruite şi de pământ care
departajează şi leagă terenurile agricole şi obiectivele economice.
Drumul de centură uneşte zona portuară de drumul judeţean
DJ223, ocolind zona industrială, cu beneficii asupra stării carosabilului şi
a clădirilor adiacente pe traseul DJ223 care traversa oraşul, permiţând
planificarea reabilitării respectivelor drumuri. Lungimea drumului de
centură este de 2,63 km, cu două benzi.
Circulaţia rutieră în oraşul Hârşova este reprezentată de:
• DN2A (E60) Urziceni - Giurgeni - Constanţa, care este artera de
legătură cu Bucureştiul şi zona Moldovei (pe DN2);
• DN22A, de legătură a judeţului Tulcea cu restul ţării;
• DC67, de legătură între DN22A şi localitatea Ghindăreşti;
• DC68, de legătură între oraşul Hârşova şi satul Ciobanu.
Transportul rutier se desfăşoară în proporţie de 93,1% pe străzi
modernizate, lungimea reţelelor stradale pentru circulaţia rutieră, în
interiorul oraşului este de 29 km, din care 20 km drumuri modernizate.
Circulaţia rutieră în oraşul Murfatlar (Basarabi) se efectuează pe
DN3, DN22C şi DC27, care au trasee unice cu traversarea oraşului. DN3
are patru benzi pentru circulaţie, din Constanţa şi până în centrul
23
PROIECT
PENTRU VALORIFICAREA POTENŢIALULUI TURISTIC AL ZONEI DOBROGEA

oraşului. Acesta traversează localitatea pe o distanţă de 3.520 m, iar


DN22C pe 1.130 m. Drumul continuă prin DN22C spre Medgidia-
Cernavodă-Bucureşti, şi reprezintă traseul cel mai circulat. Traseul DN3
traversează magistrala C.F. prin pasaj superior, apoi Canalul peste pod
care leagă şi cartierul Vest şi continuă spre Sud-Vest. Acesta reprezintă
relaţia Constanţei şi a oraşului spre SV judeţului Călăraşi şi variantă de
acces spre Bucureşti.
Transportul de călători se efectuează cu microbuze şi autobuze,
prin intermediul unor societăţi specializate. Transportul de mărfuri se
efectuează cu vehicule de mică, medie şi mare capacitate, atât în regim
propriu, cât şi prin operatori specializaţi.
Lungimea reţelelor stradale pentru circulaţia rutieră este de 29,9
km, din care 18,7 km sunt drumuri modernizate; 67 de străzi în oraşul
Basarabi şi 32 în localitatea Siminoc.
Drept proiecte de infrastructură implementate sau în curs de
finalizare, în oraşul Murfatlar (Basarabi), putem menţiona proiectul
"Modernizare unor străzi în oraşul Murfatlar", finanţat prin Programul
Operaţional Regional (Axa prioritară 1), a cărui implementare a demarat
în mai 2012. Prin intermediul acestui proiect vor fi modernizate 10 străzi
urbane, cu o lungime totală de 2893 m.

Lungimea traseului pentru investiţia propusă


(proiectul "Modernizare unor străzi în oraşul Murfatlar")
Denumirea traseului Lungimea traseului din care:
Nr.
crt. Lăţimea Lungimea traseului investiţiei
MURFATLAR
carosabilului [m] propuse [m]
1. STR. ION BARBU 4 231,70
2. STR. VIILOR 6 813,01
3. STR. SALCAMILOR 6 410,79
STR. C-TIN
4. 6 163,72
BRANCOVEANU
5. STR. I.G. DUGA 6 159,68
STR. V.
6. 5 156,22
ALECSANDRI
STR. C-TIN
7. 4,5 153,50
BRANCUSI
8. STR. FANTANITEI 6 349,24
9. STR. DACIEI 6 193,31
10. STR. VETERANILOR 5 261,83
TOTAL 2. 893,00
Localitatea Ovidiu se află pe traseul turistic al litoralului românesc,
la 10 km. de Constanţa şi 15 km. de staţiunea Mamaia, fiind aşezată pe
DN2A - drumul naţional Bucureşti - Constanţa, care corespunde

24
PROIECT
PENTRU VALORIFICAREA POTENŢIALULUI TURISTIC AL ZONEI DOBROGEA

drumului european E 60. De la Ovidiu pleacă spre Tulcea drumul


naţional DN22 şi traseul Lumina - Capul Midia pe DN22 B.
Oraşul Ovidiu este situat pe malul de Vest al lacului Siutghiol, la 11
km de municipiul Constanţa, pe calea ferată şi pe şosea (E 60) şi la 15
km de staţiunea Mamaia, pe drumul naţional Constanţa-Bucureşti.
Accesul este realizat prin:
• drumuri europene: E 60 (DN2A)
• drumuri judeţene: DN22
• drumuri comunale: Ovidiu-Poiana DC87
Reţeaua de drumuri naţionale, judeţene şi comunale este corelată
cu trama stradală majoră a oraşului Techirghiol, astfel încât să fie evitate
discontinuităţile şi disfuncţionalităţile de circulaţie. Arterele de acces în
oraş sunt:
• DN38 Constanţa-Negru Vodă, în partea de Nord-Vest şi Vest
• DJ100 către comuna 23 August;
• DC3 Techirghiol Eforie Nord, care face legătura cu DN39
Constanţa-Mangalia-Vama Veche.
Accesul către oraş se face pe DN38 sau prin drumul judeţean ce
leagă staţiunea Eforie Nord de Techirghiol (pe lângă lac).
Parcările existente sunt insuficiente, în special în perioada
sezonului estival, datorită numărului mare de turişti, ceea ce a
determinat propunerea realizării unor noi locuri de parcare:
• Băi Reci - 70 locuri de parcare
• Str. Dr. Victor Climescu - 45 locuri parcare.

Reţeaua feroviară la nivel judeţean - mediul urban


Liniile de cale ferată în exploatare în judeţul Constanţa, la 31
decembrie 2012 (km)
Judeţul Constanţa Lungime - km
Total 776
din care:
Electrificate 85
Din total:
Linii cu ecartament normal
Total 776
Cu o cale 690
Cu două căi 86
Linii cu ecartament larg -
2
Densitatea liniilor pe 1000 km teritoriu 109,7
Sursa: www.constanta.insse.ro

25
PROIECT
PENTRU VALORIFICAREA POTENŢIALULUI TURISTIC AL ZONEI DOBROGEA

În municipiul Constanţa, transportul feroviar, de marfă şi de călători


se derulează, în principal, pe magistrala Bucureşti - Ciulniţa - Feteşti -
Constanţa, dar şi pe traseul Feteşti - Constanţa - Tulcea. Prin linia ce
străbate întreaga ţară: Constanţa - Bucureşti - Braşov - Deva - Arad,
municipiul Constanţa are legătură cu Ungaria, Austria şi Vestul Europei.
Căile ferate din zona de proximitate a municipiului Constanţa au o
lungime de aproximativ 406 km. Pe relaţia Constanţa - Bucureşti circulă
zilnic 11 trenuri, alte 6 leagă Constanţa de Tulcea, punctul de începere a
Deltei Dunării, iar 14 trenuri circulă zilnic spre Sud, spre Mangalia.
În ceea ce priveşte transportul feroviar de marfă, acesta este foarte
bine dezvoltat şi beneficiază de o infrastructură modernă şi adaptată
tuturor categoriilor de servicii solicitate.
Medgidia este un nod feroviar pe relaţia Bucureşti - Tulcea, atât
pentru transportul de persoane, cât şi pentru cel de mărfuri. Municipiul
este de asemenea traversat de calea ferată principală Bucureşti -
Constanţa, dar şi de calea ferată Constanţa - Negru-Vodă, relaţie
deosebit de importantă pentru transportul internaţional de mărfuri şi
călători.
Pentru realizarea acestor activităţi sunt disponibile o staţie CFR de
călători şi una de marfă. În plus, există o cale ferată ce deserveşte portul
Medgidia, care este racordată la sistemul naţional de circulaţii feroviare.
La 1 km Sud de oraşul Cernavodă se găseşte magistrala de cale
ferată Bucureşti - Constanţa şi staţia Cernavodă. În ceea ce priveşte
circulaţia persoanelor, accesul la staţie se face fie pietonal, fie pe Podul
"Sf. Maria".
Transportul de mărfuri, în prezent nevalorificat ca alternativă la
transportul rutier, este asigurat prin racordul zonei portuare şi a incintei
CNE la aceeaşi staţie de cale ferată, via staţia Saligny. Acest racord
traversează oraşul în zona joasă şi de faleză. În aceeaşi zonă joasă se
găseşte sistemul de cale ferată care a aparţinut vechii gări Cernavodă, la
care s-a renunţat în momentul construirii Canalului.
Magistrala de cale ferată Bucureşti - Constanţa este în prezent
reabilitată şi modernizată, prin lucrări de peste 660 de milioane de euro
care au permis sporirea vitezei de circulaţie până la 200 km/h în anumite
secţiuni.
În oraşul Hârşova, nu există transport feroviar, cea mai apropiată
staţie CFR este situată în oraşul Ţăndărei, la 30 km distanţă de
Bucureşti.
Circulaţia feroviară în Murfatlar/Basarabi se efectuează prin
magistrala dublă, electrificată, care traversează la rândul ei partea de
localitate la Nord de Canal în două părţi aproximativ egale. Numărul

26
PROIECT
PENTRU VALORIFICAREA POTENŢIALULUI TURISTIC AL ZONEI DOBROGEA

mare de trenuri reprezintă disconfort pentru locuire şi în comunicarea


dintre zonele funcţionale ale localităţii.
Oraşul Ovidiu nu dispune de reţea de transport feroviar pentru
călători, dar dispune de o reţea feroviară de transport marfă, care face
legătura între Constanţa şi Năvodari.

Reţeaua de căi navigabile la nivel de mediu urban în judeţ


La nivel de judeţ, există posibilitatea accesului spre Constanţa pe
apă:
• prin intermediul Dunării (porturile Cernavodă şi Hârşova)
• prin intermediul Canalului Dunăre-Marea Neagră (porturile
Medgidia, Basarabi, Ovidiu şi Agigea)
• prin intermediul Mării Negre (porturile Constanţa, Agigea,
Mangalia şi Midia).
Transporturile fluviale se efectuează pe Dunăre între porturile
Băneasa, Cernavodă şi Hârşova şi pe canalul Dunăre - Marea Neagră,
cu legătură spre Marea Nordului prin magistrala Dunăre-Maine-Rhin.
Portul Constanţa, cel mai important port la Marea Neagră şi al
patrulea ca mărime din Europa, are o suprafaţă totală de 3.926 ha, din
care 1.312 ha - uscat şi 2.614 ha - apă, şi este situat pe coasta vestică a
Mării Negre, la 179 nM de Strâmtoarea Bosfor şi la 85 nM de Cotul
Sulina prin care Dunărea se varsă în mare.
Portul Constanţa este situat la întretăierea rutelor comerciale care
leagă ţările dezvoltate ale Europei Occidentale şi pieţele în dezvoltare
ale Europei Centrale de furnizorii de materii prime din C.S.I., Asia
Centrală şi Transcaucaz. Are următoarele caracteristici:
• este un port multifuncţional cu facilităţi moderne şi adâncimi ale
apei în bazinul portuar suficiente pentru acostarea navelor cu o
capacitate de 220.000 dwt
• are acces direct la Coridorul Pan European VII - Dunărea, prin
Canalul Dunăre - Marea Neagră, oferind o alternativă de transport către
Europa Centrală mai scurtă şi mai ieftină decât rutele care folosesc
porturile din partea de Nord a Europei
• oferă conexiuni bune cu toate modalităţile de transport: feroviar,
rutier, fluvial, aerian şi prin conducte; transport intermodal
• a inaugurat un nou terminal de containere de pe Molul II S, prin
care capacităţile de operare a containerelor în Portul Constanţa au
crescut considerabil
• deţine terminale Ro-Ro şi Ferry-Boat potrivite pentru dezvoltarea
navigaţiei de cabotaj care deserveşte ţările riverane Mării Negre şi
Dunării. Însă, după opt ani de la deschidere (1995), transportul de linie în
sistem ferry-boat a fost suspendat
• are statut de "port cu facilităţi vamale"
27
PROIECT
PENTRU VALORIFICAREA POTENŢIALULUI TURISTIC AL ZONEI DOBROGEA

• deţine un management integrat de mediu.


Cu o lungime totală a cheiurilor de 29,83 km, Portul Constanţa are
145 de dane, din care 119 sunt operaţionale şi au adâncimi între 8 şi 19
m, ceea ce permite accesul tancurilor şi navelor de mărfuri vrac de
220.000 dwt.
Conform autorităţilor, aproximativ 200 barje se află sub operare
sau sunt acostate în aşteptarea încărcării sau descărcării mărfii zilnic.
Infrastructura portuară destinată navelor de pasageri şi
ambarcaţiunilor de agrement este asigurată de Portul turistic Tomis.
Acesta este situat la 1.200 metri Nord de Portul Constanţa şi are o
suprafaţă totală de circa 200.000 m2, din care 17.000 platformă betonată
de-a lungul cheiurilor. Portul turistic Tomis a fost construit în urmă cu 40
de ani, fiind conceput, în principal, pentru agrement nautic şi dispune de
diguri de protecţie, facilităţi de acostare, teritoriu portuar, platforme etc.
Administraţia Porturilor Maritime Constanţa (APMC), instituţia care
deţine în administrare Portul turistic Tomis, a lansat un program de
modernizare şi reamenajare a acestuia, în valoare de aproximativ 6
milioane de euro. Lucrările care vor fi realizate cuprind: amenajarea gurii
de acces, pentru limitarea propagării valurilor, reparaţii ale construcţiilor
de adăpostire existente, compartimentarea acvatoriului portuar pentru
delimitarea suprafeţelor de apă, amenajarea platformelor, precum şi
construcţia unor parcări auto şi a unor clădiri administrative şi
comerciale. Estimarea APMC este că, în urma lucrărilor de modernizare,
capacitatea portului va fi de aproximativ 325 de ambarcaţiuni.
Un alt proiect în curs de implementare/implementat este Pasarelă
şi pontoane de acostare ambarcaţiuni agrement în Staţiunea Mamaia.
În Mangalia, datorită activităţii şantierului naval pentru construcţiile
de nave de mare tonaj, s-a dezvoltat şi transportul naval, acesta
realizându-se prin Portul Comercial Mangalia. Portul Comercial Mangalia
este o legătură majoră cu marile centre economice internaţionale.
Existenţa Canalului Dunăre - Marea Neagră asigură o legătură directă cu
centrul Europei pentru navele de turism şi croazieră.
În Medgidia, Canalul navigabil Dunăre - Marea Neagră reprezintă
principalul element de infrastructură de transport naval. Construirea
Canalului Dunăre-Marea Neagră în 1984 şi darea în funcţiune a
Canalului Dunăre-Main-Rhin în anul 1992 au permis crearea unei căi
fluviale de importanţă europeană, care leagă Marea Nordului de Marea
Neagră. Are o lungime de 64,2 de kilometri şi este navigabil pentru vase
fluviale şi maritime de până la 5.000 tdw. Canalul Dunăre - Marea
Neagră traversează municipiul Medgidia pe o lungime de aproximativ 15
km de o parte şi de alta a sa, existând drumuri tehnologice şi teren
pentru construcţii.

28
PROIECT
PENTRU VALORIFICAREA POTENŢIALULUI TURISTIC AL ZONEI DOBROGEA

Canalul Dunăre - Marea Neagră leagă Portul Cernavodă cu Portul


maritim Constanţa, folosirea lui scurtând cu aproximativ 400 km ruta
mărfurilor de la Marea Neagră până la porturile dunărene din Europa
Centrală şi cu aproximativ 4.000 de kilometri drumul mărfurilor din
Australia şi Orientul Îndepărtat către Europa Centrală.
Canalul este o cale navigabilă cu caracteristici favorabile, fiind
clasat după normele C.E.E. - ONU (Comisiei Economice pentru Europa
a Organizaţiei Naţiunilor Unite) în cea mai importantă clasă de canale
navigabile interioare (clasa IV). Canalul este deservit la Medgidia de un
port comercial cu 5 dane operative şi cu un trafic anual de 1,2 milioane
tone şi de un port industrial cu 17 dane operative, cu o adâncime minimă
de 7 metri şi cu o capacitate pentru un trafic anual de 11 milioane de
tone. Portul dispune de gară fluvială, magazie de mărfuri generale, dane
specializate şi 2 dane de pasageri.
Oraşul Cernavodă se găseşte la confluenţa dintre Dunăre şi
Canalul Dunăre-Marea Neagră. Condiţiile de navigaţie pe Dunăre în
zona Cernavodă sunt determinate de debitul fluviului şi starea şenalului
navigabil pe Braţul Dunării Vechi. Fluviul se desparte în două braţe -
Borcea, pe stânga, şi Dunărea Veche, pe dreapta la km. 370 (amonte de
oraş). Între cele două braţe, ce închid între ele Balta Borcei, există o
legătură directă prin braţul Bala (km. 346), care joacă un rol negativ în
ceea ce priveşte repartiţia debitelor pe cele două braţe. Astfel, pe braţul
principal al Dunării - via Cernavodă, debitul înregistrat este de doar 25-
30% din debitul total al Dunării în perioadele cu precipitaţii reduse, ceea
ce a condus inclusiv la degradarea albiei Dunării datorată scăderii
energiei curentului apei şi a capacităţii de transport a aluviunilor. Aceste
debite fac ca în perioada de vară-toamnă, la nivelurile medii şi mici ale
apelor Dunării, navigaţia să se desfăşoară în condiţii dificile din cauza
reducerii sub limită a adâncimilor de navigaţie. Din acest motiv, navele
care asigură transportul mărfurilor între porturile aflate în aval pe
Dunărea Maritimă (Brăila-Galaţi-Tulcea-Reni-Ismail) şi canalul navigabil
Dunăre-Marea Neagră spre portul Constanţa, nu pot fi încărcate la
capacitatea lor maximă timp de aproape cinci luni pe an.
Pentru rezolvarea acestei situaţii, a fost realizat un proiect de
îmbunătăţire a condiţiilor de navigaţie pe sectorul Călăraşi - Brăila, care
s-a derulat în perioada 2006-2009 (ISPA EUROPEAID/
114893/D/SV/RO - "Asistenţă tehnică pentru îmbunătăţirea condiţiilor de
navigaţie pe Dunăre în România"). Astfel, au fost realizate intervenţii
pentru asigurarea debitelor şi nivelurilor apei pe braţul Dunărea Veche,
care satisfac, în prezent, utilizările prevăzute pentru apele Dunării
(navigaţie, irigaţii şi alimentări cu apă, apă de răcire pentru CNE
Cernavodă).

29
PROIECT
PENTRU VALORIFICAREA POTENŢIALULUI TURISTIC AL ZONEI DOBROGEA

Ca facilităţi portuare, în oraşul Cernavodă se găseşte Portul


Cernavodă, amplasat pe malul drept al Dunării, la km 298+600 şi pe
malul stâng al Canalului Dunăre-Marea Neagră, la km. 64+400. Portul
Cernavodă are o capacitatea de 550.000 t/an, semnificativ mai mică
decât cea a celorlate porturi dunărene (Portul Galaţi are o capacitate de
9,3 mil. t/an, iar Portul Tulcea 1,3 mil. t/an), iar facilităţile existente
asigură o activitate de transporturi preponderent de mărfuri.
În ceea ce priveşte Canalul Dunăre - Marea Neagră, acesta
permite o navigaţie fluvială în ambele sensuri, concomitent. Nu există
amenajări portuare la Cernavodă, cu excepţia unei dane pentru piese
agabaritice ale Sucursalei Centralei Nuclearoelectrice (CNE), pe zona de
faleză a oraşului. Canalul are o adâncime medie de 7 m şi o lăţime de 70
m în zona Cernavodă (Valea Carasu). Pentru menţinerea unui nivel
constant al apelor la Cernavodă, există o staţie de pompare cu o
capacitate de 250 m3/s. Ecluza Cernavodă, amplasată la km 60+300 pe
canalul Dunăre-Marea Neagră, asigură accesul navelor (concomitent şi
cu o durată de aşteptare de maximum 8 minute) dinspre Dunăre către
Canal şi viceversa.
În partea de Vest a oraşului Hârşova, este amenajat un port aferent
zonei industriale pentru acostarea navelor. În zona aferentă Şantierului
Naval a fost executat un acvatoriu ce poate fi utilizat şi pentru port, însă
transportul fluvial este puţin valorificat.
Circulaţia navală pentru oraşul Murfatlar (Basarabi) se rezumă la
curse ocazionale pentru produse balastiere, fier vechi şi cereale, dar
acestea nu acoperă capacitatea portului de 0,7 milioane t/an. Din anul
1997, în portul Basarabi a fost înfiinţată Zona Liberă Basarabi, care este
situată în Complexul Portuar Basarabi, Dunăre-Marea Neagră şi
cuprinde o suprafaţă de 10,7 ha teren (din care 7,6 ha teritorii portuare).
Firmele cu activitate în Zona Liberă pot desfăşura următoarele tipuri de
activităţi:
• activităţi industriale şi de procesare;
• depozitări mărfuri magazii şi de platforme descoperite;
• activităţi comerciale, industriale etc.
În oraşul Ovidiu, sunt funcţionale următoarele căi fluviale, maritime,
porturi: Canalul Dunăre-Poarta Albă-Midia, cu port în Ovidiu.
Reţeaua de căi aeriene la nivel de mediu urban în judeţ
Amplasat în partea de N-NV a judeţului Constanţa, situat la 23 km
de Constanţa, la 14 km de Canalul Navigabil Dunăre-Marea Neagră şi la
aproximativ 100 km de Delta Dunării, Aeroportul Internaţional Mihail
Kogălniceanu are conexiuni cu cele mai importante căi de transport rutier
(drumurile europene E60 şi E67) şi feroviar (magistrala de cale ferată
Bucureşti-Feteşti-Constanţa).

30
PROIECT
PENTRU VALORIFICAREA POTENŢIALULUI TURISTIC AL ZONEI DOBROGEA

Datorită amplasării, acesta poate deveni un important aeroport de


tranzit pentru transportul aerian de mărfuri către Orient şi Asia.
Aeroportul este deschis traficului aerian pe întreaga perioadă a
anului şi dispune de facilităţi precum: o parcare pentru autovehicule, cu o
capacitate de 150 de locuri, transport pentru pasageri aeroport-gară,
zonă magazine, companii de curierat etc. Aeroportul posedă o pistă de
aterizare şi decolare în lungime de peste 3.500 de metri şi are o
capacitate de operare de 6 avioane pe oră.
Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional
Sectorial „Transport" şi Societatea Naţională „Aeroportul Internaţional
Mihail Kogălniceanu - Constanţa SA" au semnat, la data de 04.05.2012,
un contract de finanţare pentru proiectul „Reabilitare platforme de
staţionare aeronave incintă aeroport, comuna Mihail Kogălniceanu, judeţ
Constanţa". Proiectul a fost depus în cadrul Axei Prioritare 2
„Modernizarea şi dezvoltarea infrastructurii naţionale de transport în
afara axelor prioritare TEN - T, în scopul dezvoltării unui sistem naţional
durabil de transport", DMI 2.4 „Modernizarea şi dezvoltarea infrastructurii
de transport aerian". Obiectivul general al proiectului constă în
reabilitarea platformelor de staţionare a aeronave şi a bretelelor de
acces la pista de aterizare - decolare din incinta aeroportului Mihail
Kogălniceanu, pe o suprafaţă totală de 155.253,68 mp.
În condiţiile în care nu există întârzieri în realizarea lucrărilor,
proiectul ar trebui să se finalizeze în primăvara lui 2014.

Transport public

Evoluţia parcului auto şi transportul urban de pasageri la 31


decembrie, la nivel regional şi pentru judeţul Constanţa
Regiu
Numărul vehiculelor în inventar Pasageri transportaţi
ni
Judeţe - la sfârşitul anului - (mii)
Autobuze şi Troleibuz Autobuze şi
Anii Tramvaie Tramvaie Troleibuze
microbuze e microbuze
Sud-
Est
356 574 167 83.406 135.871 57.667
235 490 146 87.476 106.771 39.924
2001 221 527 129 90.713 112.845,1 43.019
2002 215 468 39 81.183 105.510,1 29.237
2003 187 428 29 53.595 103.602,5 9.749,6
2004 156 1.004 26 48.442 136.592,4 7.413
2005 155 971 23 49.621 140.223,4 7.933
2006 155 1.203 23 46.508 160.014,6 8.641
2007 166 1.165 23 45.572 153.631,4 9.684

31
PROIECT
PENTRU VALORIFICAREA POTENŢIALULUI TURISTIC AL ZONEI DOBROGEA

2008 127 1.156 23 41.858 148.948,4 7.205


2009 132 1.181 33 28.601 149.009,3 9.132
2010 121 960 13 17.994 145.988,5 7.171
1995 74 160 142 25.655 42.997 54.205
2000 82 111 129 31.589 26.130,2 36.879
2001 77 96 110 30.004 23.278 40.657
2002 76 140 26 26.009 30.408 26.658
2003 65 135 26 19.049 49.874,9 7.881,6
2004 45 220 23 16.666 60.479,6 7.053
2005 45 228 20 16.108 68.286,7 7.091
2006 45 293 20 16.870 71.215,1 7.535
2007 45 276 20 17.006 69.078,3 8.466
2008 2) 318 20 11.881 60.959 6.107
2009 - 305 20 - 67.440 5.383
2010 - 308 - - 60.719,5 3.928
2011 - 317 - - 58.844,5 -
2012 - 317 - - 56.906,8 -
Sursa: www.constanta.insse.ro
Transportul public de călători este o formă de parcurgere a
distanţelor care ar trebui să faciliteze conectarea punctelor de interes la
nivel local şi din punct de vedere turistic. Astfel, asigurarea transportului
în comun de calitate pentru locuitori şi turişti în cazul unei localităţi
urbane de talia municipiului Constanţa va creşte calitatea vieţii şi va spori
imaginea urbană pentru potenţialii turişti. Parcul de vehicule cuprinde
numai autobuze pentru Constanţa, deşi tramvaiele şi troleibuzele sunt
încă în uz pentru Regiunea de Dezvoltare Sud-Est. Totalul de pasagerii
transportaţi în Constanţa a fost mai mic cu 25% în 2005 faţă de anul
1995, în 2012 înregistrându-se cu aproape un sfert mai mulţi călători faţă
de numărul de persoane transportate în 1995.
La nivel de judeţ a fost demarat în 2008 un program cu scopul
satisfacerii nevoii de transport a locuitorilor judeţului Constanţa şi pentru
sporirea siguranţei acestora prin acţiuni cum ar fi:
• monitorizarea respectării graficelor de circulaţie
• impunerea respectării capacităţii de transport a vehiculelor
• cooperarea permanentă cu autorităţile publice locale în vederea
asigurării necesităţilor de transport pentru fiecare localitate în parte
• combaterea pirateriei
• modificarea, completarea, actualizarea Programului judeţean de
transport în funcţie de solicitările fiecărei primării sau prin analiza
Autorităţii Judeţene de Transport prin Hotărâri de Consiliu Judeţean
• eliberarea licenţelor de transport prin curse regulate speciale - în
urma solicitărilor operatorilor de transport şi după verificarea dosarelor
depuse de aceştia, începând cu 2008 s-au eliberat 143 licenţe de

32
PROIECT
PENTRU VALORIFICAREA POTENŢIALULUI TURISTIC AL ZONEI DOBROGEA

transport (licenţele de traseu se atribuie operatorilor prin hotărâri de


Consiliu Judeţean şi au valabilitate de 3 ani)
înfiinţarea liniei exprese de deservire a Aeroportului Internaţional
"Mihail Kogălniceanu" - linie ce funcţionează pe traseul Aeroport - Gara
Constanţa
Constanţa a înregistrat, la nivel de judeţ, un total de pasageri
transportaţi mai scăzut cu o treime în 2012 faţă de 2005. Cea mai
evidentă evoluţie negativă la nivelul judeţelor din regiunea de dezvoltare
se observă pentru Buzău, în 2012 fiind transportaţi numai o treime din
valoarea pasagerilor din 2005.
Transportul de persoane în municipiul Mangalia, cuprinzând şi
Zona Faleza Mangalia, se realizează cu autoturisme şi microbuze. Între
Constanţa şi celelalte localităţi ale litoralului, în timpul sezonului estival,
există posibilităţi multiple de transport. Astfel, călătorii au acces la ruta
CFR între Constanţa şi Mangalia, la transportul rutier cu microbuze cu
plecare din 10 în 10 min, care parcurg distanţa Constanţa - Mangalia în
circa 45 de minute şi de autobuze şi autocare private, cu plecare la
fiecare 20 de minute. Îmbarcarea în aceste mijloace de transport în
comun se face în imediata apropiere a Gării CFR Constanţa, şi, de
asemenea, în centrul tuturor staţiunilor prin care acestea au traseul.
Gara Constanţa deserveşte atât transportul feroviar Constanţa -
Mangalia, cât şi punctul de plecare al microbuzelor particulare de pe
această rută, timpul de parcurs fiind de o oră, pe calea ferată, şi 45 de
minute pe şosea. În sezonul estival circulă 55 de trăsuri de agrement, 3
minicare, fiecare cu câte 2 remorci de agrement.
În „Zona Faleza Mangalia", sunt 8 staţii de autobuz, 5 staţii de
taxiuri, refugii şi parcări pentru opriri, îmbarcări, debarcări ocazionate de
transportul de agrement.
În Medgidia, transportul rutier de călători local este asigurat de 2
firme private care deţin 38 microbuze cu o capacitate de 15+1 locuri şi
operează pe 8 trasee. Zona centrală a municipiului reprezintă un nod de
transport pentru destinaţii judeţene, efectuate prin intermediul
autocarelor şi microbuzelor.
Transportul pe ruta Medgidia - Constanţa şi retur este unul foarte
operativ, existând două curse într-un interval de o oră, operate cu
autocare şi microbuze.
Judeţul Tulcea
Reţeaua rutieră la nivel de judeţ şi mediul urban
Căile de comunicaţie asigură întreaga gamă de transporturi
(rutiere, feroviare, fluviale, maritime, aeriene), fiind al doilea judeţ al ţării,
după judeţul Constanţa, care beneficiază de prezenţa pe teritoriul său a
tuturor categoriilor de transport.

33
PROIECT
PENTRU VALORIFICAREA POTENŢIALULUI TURISTIC AL ZONEI DOBROGEA

Judeţul Tulcea, beneficiază de o reţea de drumuri publice destinate


circulaţiei rutiere ce măsoară 1.332,169 km, reprezentând 1,687% din
totalul drumurilor publice la nivel naţional.
Căile de acces rutier către municipiul Tulcea34 sunt:
• rutieră Bucureşti (DN2) - Hârşova (DN22A) - Tulcea - 343 km
• calea rutieră Galaţi (DN2B) - Brăila (DN22) - Tulcea - 93 km
• calea rutieră Constanţa (DN22) - Tulcea -125 km
Din totalul de 1.332,169 km de drumuri publice, 324,783 km
reprezintă drumuri naţionale, din care 150,820 km de drum european,
553,748 km de drumuri judeţene şi 453,638 km de drumuri comunale.

Indicatorii relevanţi pentru transportul rutier şi poziţia în ierarhia


naţională pentru judeţul Tulcea, 2012
Valoa Poziţie în ierarhia
Indicator
re naţională
Indicatori privind reţeaua de transport rutier (2012)
Lungime totală reţea drumuri (km) 1327 35
Densitatea reţelei de drumuri (km / 100
15,61 42
km2)
Densitatea drumurilor modernizate (km /
6,20 41
100 km2)
Drumuri modernizate (%) 39,71 14
Drumuri Judeţene şi comunale
20,32 15
modernizate 2012 (%)
Evoluţia lungimii drumurilor modernizate
72,22 12
20022012 (%)
Sursa: INS
Judeţul Tulcea are cea mai slabă densitate a drumurilor la nivel
naţional, fapt motivat parţial de tipologiile geografice de pe teritoriul său.

Lungimea străzilor orăşeneşti pe localităţi (km) în judeţul Tulcea


Localitate 2007 2008 2009 2010 2011 2012
MUNICIPIUL
130 132
TULCEA 120 120 128 128
ORAŞ
BABADAG 45 45 44 44 44 44
ORAŞ
ISACCEA 44 44 44 44 44 44
ORAŞ MACIN 52 52 52 52 52 52
ORAŞ SULINA 39 39 39 39 39 39
Sursa: www.tulcea.insse.ro

34
PROIECT
PENTRU VALORIFICAREA POTENŢIALULUI TURISTIC AL ZONEI DOBROGEA

La capitolul lungimii străzilor orăşeneşti, în intervalul 2007-2012, nu


s-au produs modificări semnificative. Oraşele judeţului şi-au extins
reţelele de drumuri cu doar 11 km (Tulcea are cu 12 km mai mulţi, iar
Babadag cu 1 km mai puţin).

Lungimea străzilor orăşeneşti modernizare pe localităţi (km) în


judeţul Tulcea
Localitate 2007 2008 2009 2010 2011 2012
MUNICIPIUL
TULCEA 99 99 107 107 109 111
ORAŞ BABADAG 19 19 19 19 19 19
ORAŞ ISACCEA 23 23 23 23 23 23
ORAŞ MACIN 38 38 38 38 38 38
ORAŞ SULINA 3 3 3 3 9 9
Sursa: www.tulcea.insse.ro

Lungimea străzilor orăşeneşti este puţin modernizată - municipiul


Tulcea şi oraşul Sulina indicând valori în creştere în 2012 faţă de 2007.
Din lungimea totală a străzilor orăşeneşti, o treime era modernizată în
2012.
Municipiul Tulcea este principala localitate de plecare către Delta
Dunării.
Un inconvenient major al legăturilor terestre ale judeţului Tulcea şi
zonei Deltei Dunării cu restul teritoriului este lipsa unui pod peste
Dunăre, în zona Brăila. Acest obiectiv de investiţii este evidenţiat
ca obiectiv de utilitate publică de interes naţional conform Legii nr.
363/2006 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional -
Secţiunea I - Reţele de transport, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 806 din 26 septembrie 2006.
În intervalul 2007-2012, reţeaua urbană tulceană de străzi a fost
vizată de o serie de intervenţii, după cum urmează:
• Construire străzi în Cartierul Prelungirea Taberei, municipiul
Tulcea
• Modernizare str. Plopilor în suburbia Tudor Vladimirescu,
municipiul Tulcea
• Îmbunătăţirea serviciilor urbane, infrastructura publică urbană,
zona urbană Vest, municipiul Tulcea.
Municipiul Tulcea a implementat prin Programul Operaţional
Regional 2007-2013 Axa prioritară 1, un proiect de infrastructura
„Îmbunătăţirea serviciilor urbane, infrastructura publică urbană, zona
urbană Vest Municipiul Tulcea".
În anexa la Raportul „Programul de prioritizare a lucrărilor de
reabilitare a reţelei stradale" din Studiul de Trafic, sunt prezentate fişe

35
PROIECT
PENTRU VALORIFICAREA POTENŢIALULUI TURISTIC AL ZONEI DOBROGEA

sintetice pentru străzile care necesită lucrări de modernizare şi ale căror


calificative ale capacităţii portante sunt "rea şi medie": străzile Isaccei:
1848 Taberei, Barajului, Corneliu Gavrilov, Dianei, Grădinarilor,
Orizontului şi Prislav (realizată) etc.
Oraşul Măcin a implementat prin Programul Operaţional Regional
2007-2013 Axa prioritară 1, „Modernizarea parcurilor din Măcin, parc
Primărie şi parc Casa de Cultură; crearea spaţiilor verzi în zona
blocurilor A1, A2, A4 şi în zona blocurilor 13, 14, 15", şi „Modernizarea
spaţiilor publice urbane: străzile Victoriei, I. H. Rădulescu, M. Bravu, G.
Coşbuc, G. Vernescu; trotuare, scuaruri, zone pietonale şi parcări
aferente străzilor din zona blocurilor A1, A2".

Oraşul Babadag
Teritoriul administrativ al oraşului Babadag este străbătut de DN22,
care este asfaltat şi se află în stare bună de funcţionare. Principala
carenţă a străzilor din oraş o constituie faptul că nu sunt modernizate,
existând porţiuni unde circulaţia pietonală şi cea carosabilă se
incomodează reciproc. În teritoriu, Babadag este legat prin căi rutiere de
municipiile Tulcea şi Constanţa prin drumul european E87.
Străzile principale ale oraşului sunt asfaltate dar, din cauza
intensităţii circulaţiei şi distrugerii cauzate de ploile torenţiale, se
deteriorează relativ repede. Pentru fluidizarea traficului între localităţile
Tulcea şi Constanţa, este necesară construirea unei şosele de centură în
afara perimetrului oraşului.
Transportul rutier în judeţul Tulcea este asigurat către toate
localităţile de pe uscat din judeţ. Legătura în afara judeţului se realizează
prin curse zilnice Tulcea-Bucureşti, Tulcea-Constanţa, Tulcea-Galaţi,
Tulcea-Brăila şi retur.
În municipiul Tulcea, transportul public urban este furnizat prin
intermediul S.C. Transport Public S.A. Tulcea, societate cu acţionar unic
Consiliul Local Tulcea. Unitatea de transport public urban îşi desfăşoară
activitatea în baza unui caiet de sarcini ce conţine 10 trasee ale oraşului,
trasee deservite de un număr de 46 de unităţi de transport (autobuze).
S.C. Transport Public S.A. Tulcea mai are în dotare un număr de 7
unităţi de transport care deservesc trasee judeţene şi interjudeţene,
curse regulate sau curse ocazionale.

36
PROIECT
PENTRU VALORIFICAREA POTENŢIALULUI TURISTIC AL ZONEI DOBROGEA

Evoluţia parcului auto şi i transportul urban de pasageri la 31


decembrie, la nivel
regional şi pentru judeţul Tulcea
Pasageri transportaţi (mii)
Regiuni Numărul vehiculelor în inventar Judeţe - la sfârşitul anului -
Autobuze şi
Anii Tramvaie microbuze Troleibuze
Autobuze şi
Tramvaie microbuze Troleibuze
Sud-Est
1995 356 574 167 83.406 135.871 57.667
2000 235 490 146 87.476 106.771 39.924
2001 221 527 129 90.713 112.845,1 43.019
2002 215 468 39 81.183 105.510,1 29.237
2003 187 428 29 53.595 103.602,5 9.749,6
2004 156 1004 26 48.442 136.592,4 7.413
2005 155 971 23 49.621 140.223,4 7.933
2006 155 1203 23 46.508 160.014,6 8.641
2007 166 1165 23 45.572 153.631,4 9.684
2008 127 1156 23 41.858 148.948,4 7.205
2009 132 1181 33 28.601 149.009,3 9.132
2010 121 960 13 17.994 145.988,5 7.171
2011 121 967 13 10.283 143.581,5 2.285
2012 115 903 13 4.352 132.623,2 1.751
Tulcea
1995 - 71 - - 6.340 -
2000 - 78 - - 5.553,4 -
2001 - 74 - - 5.691,9 -
2002 - 58 - - 8.387 -
2003 - 55 - - 8.060 -
2004 - 60 - - 8.367 -
2005 - 54 - - 5.445 -
2006 - 58 - - 5.367 -
2007 - 54 - - 5.752 -
2008 - 42 - - 5.558,2 -
2009 - 41 - - 5.306 -
2010 - 41 - - 5.186,4 -
2011 - 38 - - 4.017 -
2012 - 38 - - 2.879
Sursa: www.tulcea.insse.ro

37
PROIECT
PENTRU VALORIFICAREA POTENŢIALULUI TURISTIC AL ZONEI DOBROGEA

Evoluţia numărului de călători, beneficiari ai transportului public


în perioada 2007-2011, în municipiul Tulcea

Sursa: S.C. Transport Public S.A. Tulcea

Proiecte concretizate privind transportul public:


• an 2010 - achiziţionare 10 autobuze second-hand cu motorizare
GPL
• an 2010 - achiziţionare unui sistem integrat de ticketing electronic
pentru transportul urban de călători
• an 2010-2011 - implementare sistem de ticketing electronic în
municipiul Tulcea.
ORAŞUL SULINA
În domeniul transportului şi, colateral acestei activităţi, în activitatea
portuară, în oraşul Sulina funcţionează:
3. Firme de agenturare nave
4. Două agenţii de pilotaj
5. Vama Sulina
6. Poliţia de frontieră - punct de trecere.
Administraţia Serviciilor Publice Locale, subordonată Consiliului
Local, este administratorul infrastructurii portuare şi efectuează
operaţiuni de prestare de servicii: legare parâme nave la acostarea la
dană, recuperarea reziduurilor de la bord, aprovizionarea cu apă etc.
ORAŞUL BABADAG
În oraşul Babadag este înregistrat un număr de 1.151 autoturisme,
27 microbuze, 199 de maşini cu o capacitate de până la 12 t, 117
mijloace de transport cu o capacitate de peste 12 t, 37 de tractoare şi
286 de motorete şi motociclete, conform site-ului Primăriei Babadag
(http://www.primaria- babadag.ro/).
Reţeaua feroviară la nivel judeţean - mediul urban
La nivelul judeţului Tulcea există 2 reţele principale:

38
PROIECT
PENTRU VALORIFICAREA POTENŢIALULUI TURISTIC AL ZONEI DOBROGEA

• calea feroviară Bucureşti - Tulcea - 343 km


• calea feroviară Constanţa - Medgidia - Tulcea - 144 km

Liniile de cale ferată în exploatare, pe tipuri de linii, la 31 decembrie,


în judeţul Tulcea
Judeţul din care: Din total:
Linii cu Densitatea
Tulcea Total(1) electrificate Linii cu ecartament normal ecartament liniilor
îngust

Cu două
Anii Total Cu o cale
căi
2002 71 - 71 71 - - 8,4
2003 70 - 70 70 - - 8,2
2004 73 - 73 73 - - 8,6
2005 108 - 108 108 - - 12,7
2006 106 - 106 106 - - 12,5
2007 103 - 103 103 - - 12,1
2008 106 - 106 106 - - n/a
2009 106 - 106 106 - - n/a
2010 106 - 106 106 - - n/a
2011 103 - 103 103 - - n/a
2012 103 - 103 103 - - n/a
11
Total în km; începând cu anul 2004 totalul include şi liniile cu
ecartament îngust. Sursa: www.tulcea.insse.ro
2)
Liniile la care distanţa între şine este de 1435 mm.
Transportul feroviar în judeţul Tulcea a avut lungimea maximă în
2005, respectiv scade cu 5km, până la 103km, în 2012. Cea mai
importanţă extindere s-a realizat între 2004 şi 2005, cu o creştere de
35km.
Municipiul Tulcea - transportul feroviar
Tulcea dispune de o gară de călători şi o gară de mărfuri. Gara de
călători asigură 2 curse zilnice pe ruta Tulcea-Bucureşti şi retur şi 4
curse zilnice pe ruta Tulcea-Constanţa şi retur. Prin gara de mărfuri se
derulează transportul de materii prime şi mărfuri către şi dinspre toate
zonele ţării.
ORAŞUL BABADAG
Babadag este legat la sistemul feroviar printr-o cale ferată pe
traseul care face legătura cu nodul Medgidia, având ca punct terminus
municipiul Tulcea. Oraşul dispune de gară pentru călători şi zonă de triaj.
Reţeaua de căi navigabile la nivel de mediu urban în judeţ
Calea navală la nivelul judeţului Tulcea cuprinde:
• curse clasice
o Tulcea - Sulina - (3 h) o Tulcea - Chilia Veche - Periprava (4,50
h) o Tulcea - Sfântu Gheorghe (6h)
39
PROIECT
PENTRU VALORIFICAREA POTENŢIALULUI TURISTIC AL ZONEI DOBROGEA

• curse rapide
o Tulcea - Sulina - (1,50 h) o Tulcea - Sfântu Gheorghe (2h).
• Transporturile fluviale şi maritime de mărfuri şi călători se
realizează prin intermediul porturilor Tulcea, Sulina, Sfântu Gheorghe,
Isaccea, Chilia Veche, Măcin. Pe braţul Sulina şi în continuare pe
Dunăre, până la Brăila, pot naviga şi vase maritime, fapt ce favorizează
un intens comerţ de tranzit.
• Deplasarea către zonele de agrement din Delta Dunării se face pe
Dunăre, cu nave de pasageri, după programe orare stabilite (curse
clasice şi curse rapide) sau cu nave de agrement private.
În municipiul Tulcea, aşezarea geografică şi configuraţia terenului
au favorizat dezvoltarea transportului fluvial, rutier, feroviar şi aerian. În
municipiul Tulcea funcţionează porturi industriale, mineraliere, turistice şi
comerciale, prin care se asigură transportul de mărfuri cu vase şi barje
ce pot avea o capacitate de până la 18.000 tdw. Transportul naval de
pasageri asigură curse zilnice pentru pasageri pe cele 3 braţe ale
Dunării: Chilia, Sf. Gheorghe, Sulina. Principalele porturi pe raza
municipiului Tulcea sunt: portul IAMC, portul industrial, portul comercial,
portul de pasageri.
Transportul naval în oraşul Sulina
Sectorul Dunării Maritime, destinat transportului naval fluvial şi
maritim, se întinde de la Brăila la portul Sulina (185 km, din această
lungime, canalul Sulina are 62,6 km) şi include Canalul Sulina şi rada
acestuia la Marea Neagră.
Canalul Sulina este destinat transportului naval greu. Navele
maritime pătrund pe Dunăre prin bara Sulina. Adâncimea la bară variază
între 7 m şi 9 m (23 de picioare). Capacitatea de acces a navelor
maritime este de până la 35 - 40 mii tdw. Navigaţia pe canalul maritim
Sulina permite accesul cargourilor cu gabaritul maxim admis de 200 m
lungime, 28 m lăţime şi pescajul de 7,32 m.
Navele comerciale maritime care intră din Marea Neagră şi
tranzitează portul Sulina spre porturile maritime fluviale româneşti şi
ucrainene - Tulcea, Galaţi, Brăila, Reni, Ismail, Vîlcov - opresc
obligatoriu la danele cheiului din Sulina pentru formalităţile de acces pe
teritoriul naţional şi pentru măsurătorile de tonaj în vederea achitării
taxelor de canal.
Infrastructura portuară are o structură liniară paralelă cu axa de
curgere a fluviului. Este compusă din cheu vertical, consolidat cu piloni
de beton şi structură de beton armat. Lungimea cheului este de 3.340
ml. Cheul este prevăzut cu estacade de acostare din beton armat.
Infrastructura existentă asigură danele necesare de acostare
pentru navele maritime comerciale care intră sau staţionează la ieşire pe
timp de furtună şi pentru navele care asigură traficul local de marfă şi
40
PROIECT
PENTRU VALORIFICAREA POTENŢIALULUI TURISTIC AL ZONEI DOBROGEA

pasageri. Canalul Sulina se află în gestiunea Administraţiei Fluviale a


Dunării de Jos (AFDJ) cu sediul la Galaţi.
AFDJ îndeplineşte funcţia de autoritate de căi navigabile pe
sectorul românesc al Dunării, în Sulina funcţionând o secţie a acestei
organizaţii publice.
Sarcinile tehnice ale secţiei Sulina sunt de a menţine deschisă
navigaţia pe tot timpul anului, de a asigură semnalizarea şi asistenţă în
conformitate cu normele de navigaţie interne şi internaţionale.
Transportul naval de călători pe relaţia Sulina - Tulcea
Legăturile oraşului cu localităţile din amonte de pe braţul Sulina -
Crişan, Gorgova, Maliuc, Partizani şi cu oraşul reşedinţă de judeţ Tulcea
- se face cu nave de transport de pasageri clasice, pe tot timpul anului, şi
cu nave rapide în anotimpurile în care nu se manifestă fenomenul de
îngheţ.
În timpul iernii, circulaţia navelor rapide este suspendată din cauza
fenomenelor de îngheţ şi a blocării şenalului navigabil cu sloiuri.
Serviciile de transport în Sulina sunt asigurate de:
• S.C. Navrom Delta S.A., întreprindere de stat, dispune de nave
pasageri clasice de călătorie de 300/150 de locuri, cu ajutorul cărora se
efectuează şi aprovizionarea oraşului cu produse alimentare şi de două
nave semirapide de tip catamaran cu capacitatea de câte 200 de locuri.
• Navele rapide cu aripi submerse sunt operate de patru firme
particulare care şi-au multiplicat serviciile pe perioada de sezon turistic.
Portul Tulcea prezintă următoarele caracteristici:
• Suprafaţa totală: 82.762 mp;
• Lungimea cheurilor: vertical=330 m, pereat=2.225 m;
• Număr dane de operare: 41;
• Conexiune feroviară naţională: lungime=320 m (Ecartament
European);
• Conexiune cu sistemul rutier naţional;
• Terminal de pasageri;
• Facilităţi de depozitare a mărfurilor (platforme deschise);
• Echipamente portuare pentru operarea navelor;
• Facilităţi de preluare a deşeurilor de la nave;
• Siloz pentru cereale;
• Punct vamal;
• Şantierul naval "AKER";
• Facilităţi pentru întreţinerea navelor;
• Curăţarea magaziilor şi a spaţiilor de depozitare de pe nave;
• Facilităţi pentru transportul pasagerilor în Delta Dunării.
Principalii operatori portuari:
S.C Deltanav S.A. Tulcea, http://www.deltanav.ro
S.C Frigorifer Tulcea, http://www.frigorifer.ro
41
PROIECT
PENTRU VALORIFICAREA POTENŢIALULUI TURISTIC AL ZONEI DOBROGEA

S.C Navrom-Delta S.A. Tulcea, http://www.navrom.x3m.ro


Reţeaua de căi aeriene la nivel de mediu urban în judeţ
Aeroportul ''Delta Dunării'' Tulcea este situat la 3 km de localitatea
Cataloi şi la 15 km de municipiul Tulcea. Ministerul Transporturilor şi
Infrastructurii a susţinut includerea Aeroportului „Delta Dunării" Tulcea în
reţeaua TEN-T de aeroporturi de pe teritoriul ţării noastre, pentru a-i
facilita acestuia accesul la fondurile europene disponibile prin acest
program.
Aeroportul dispune de:
Terminal de plecări
Terminal sosiri
Aerogară cu o capacitate de 120 de pasageri/oră
Salon de regrupare cu o capacitate de 40 de pasageri
Salon V.I.P. cu o capacitate de 20 pasageri, bar aerogară
Facilităţi pentru persoane cu mobilitate redusă

1.3. Cadrul geografic natural

Provincia turistică Dobrogea cuprinde întreg spaţiul dintre Dunăre


şi Marea Neagră unde se găsesc, alături de peisaje naturale variate şi
numeroase obiective antropice în rândul cărora se impun vestigiile
istorice Geografic sunt separate patru subunităţi de podiş (Dobrogea de
Nord, Podişul Dobrogei Centrale sau Podişul Casimcei, Podişul
Dobrogei de Sud, litoralul dobrogean şi Mării Negre), la care se adaugă
Delta Dunării, toate impunându-se prin specifice la care se adaugă
echipamente adecvate pentru o multitudine de forme de turism.
Geologic, Podişul Dobrogei se prezintă ca un mozaic petrografic,
aici fiind prezente roci magmatice (graniţe, bazalte şi diabaze), roci
metamorfice (cuarţite şi şisturi verzi) precum şi roci sedimentare (calcare
de vârste diferite, loessuri, nisipuri etc.) care se impun în peisaj printr-o
varietate de forme.
Relieful are caracteristici distincte impuse de rocă şi structură. Astfel,
în nord-vestul Dobrogei, Culmea Pricopan, alcătuită din cuarţite şi granite,
are înfăţişarea unei creste puternic zimţate cu versanţi prăpăstioşi; în
Dealurile Tulcei se impun vârfuri şi culmi izolate din roci dure (calcare, porfire
ce domină sectoarele limitrofe prin versanţi abrupţi, în bazinul Casimcei şi
Podişul Babadag prezenţa calcarelor în areale mai largi a dus la dezvoltarea
unui relief carstic de suprafaţă şi adâncime; la cheia poate fi urmărită
fizionomia unor foşti :uatoli”, care prin dimensiuni şi grad de individualizare
constituie unicat în ţara noastră.

42
PROIECT
PENTRU VALORIFICAREA POTENŢIALULUI TURISTIC AL ZONEI DOBROGEA

Culmea Pricopan
http://www.info-delta.ro/blog/wp-content/gallery/pricopanul/culmea-
pricopanului
Culmile în cadrul podişului sunt rotunjite, ascuţite în nord şi sub
formă de platouri în centru şi Sud, în timp ce văile prezintă obârşii largi şi
sectoare mijlocii şi de vărsare mai adânci cu albii încadrate de maluri
abrupte.
În Dobrogea de Sud se impun platourile calcaroase şi acoperite de
loessuri cu dimensiuni mari separate de văi înguste şi cu energie redusă
(adesea cu caracter de chei sau canioane - ex. Mangalia, Canaraua Fetii
etc.). În calcare sunt goluri carstice la adâncimi diferite de umplere cu
apă; importante sunt peşterile Limanu şi La Movile. Pe platouri apar şi
depresiuni de tipul dolinelor, uvalelor etc.
Altitudinea medie a Podişului Dobrogei este de 125 m, iar înălţimile
cele mai mari se găsesc în partea de nord-vest în Culmea Pricopan (vf.
Ţuţuiatu, 467 m).
Formele carstice rămân cele mai spectaculoase reliefuri din cadrul
podişului, ele fiind prezente în Dealurile Tulcei, Podişul Babadagului,
Podişul Casimcei, Dealurile Băltăgeşti, Podişul Cobadin-Negru Vodă şi
Podişul Mangaliei. Formele frecvent întâlnite sunt: martori ruiniformi,
chei, lapiezuri, doline şi peşteri. Cele mai cunoscute peşteri care se află
sub regim de protejare sunt pe văile Mangalia (Limanu), Movile (lângă
Mangalia) şi pe valea Casimcea (Liliecilor, La Adam, Cheia).
In nord-estul Dobrogei există o câmpie fluvio-lacustră alcătuită din
Delta Dunării şi o fâşie cu lagune separate de cordoane de nisip.
Predomină suprafeţele acvatice iar cele de pe uscat se rezumă la
grinduri de nisip cu altitudini de 0,5-3 m, maxim pe Letea (12,5 m) şi
Caraorman (7 m).
Clima este favorabilă activităţii turistice pe toată durata anului, dar
cu un accent pe intervalul mai-octombrie. Caracteristicile climatice sunt
43
PROIECT
PENTRU VALORIFICAREA POTENŢIALULUI TURISTIC AL ZONEI DOBROGEA

influenţate şi de existenţa Mării Negre, a bălţilor Dunării care determină


modificări locale faţă de ariile învecinate în regimul unor parametrii
climatici (temperatură, umiditate, brize) şi în cel al unor fenomene
meteorologice (secete, îngheţ, dezgheţ). Temperatura medie anuală este
de 10-11°C, temperatura lunii ianuarie este de –2 - 0,5°C, iar a lunii iulie
de 21-24°C, precipitaţiile variază între 400 mm (în sud) Şt 450-500 mm
(în nord-vest) dar au o cădere variată de la an la an, de la un sezon la
altul. Tipice sunt ploile torenţiale care uneori înregistrează căderi
însemnate de apă.
Apele curgătoare cu excepţia Dunării sunt scurte, au debite
scăzute; se adaugă izvoarele termala de la Mangalia şi Hârşova.
Lacurile sunt numeroase şi au an potenţial turistic ridicat. Se
remarcă mai întâi laguna Razelm (cel mai mare complex lacustru din
ţară fiind format din lacurile: Razelm, Goloviţa, Smeica şi Sinoe care
totalizează o suprafaţă de 73000 ha; separate de grinduri şi insule
precum Popina, Grădiştea, Bisericuţa şi Istria). Complexul Razelm
reprezintă o importantă bază piscicolă şi de vânătoare. Lacul Siutghiol
(21,05 ha, adâncime 5-10 m) la vest de staţiunea Mamaia este renumit
nu numai ca bază de pescuit ci şi pentru practicarea sporturilor nautice,
existenţa unor baze de agrement, iar pe perisipul ce-1 închide în est
pentru staţiunea Mamaia.
Pe latura dunăreană sunt numeroase lacuri, de tip liman fluviatil
sau baltă pe malurile cărora au fost realizate amenajări pentru agrement.
Pe litoral sunt mai multe limane fluvio-maritime ce-au suferit cele mai
multe transformări (Techirghiol, Taşaul, Tatlageac).
Cea mai mare parte din teritoriul Dobrogei aparţine zonei de stepă,
care a fost preponderent desţelenită. Pădurea se găseşte doar ca pâlcuri
în Munţii Măcin, Dealurile Tulcei, podişurile Niculiţel, Babadag şi
Casimcea şi în sud-vestul Dobrogei. Ca specii precumpănesc gorunul,
teiul, carpenul, stejarul brumăriu, frasinul şi stejarul pufos.
Fauna caracteristică este formată din: căprior, mistreţ, veveriţă şi
rozătoare (popândău, iepure, orbete) şi din numeroase specii de păsări
mult căutate de turişti (pelicanul, cormoranii, stârcii, egrete, pescăruşi,
raţe şi gâşte-sălbatice). Fauna piscicolă este formată dintr-o mare
varietate de specii, între care: scrumbia de Dunăre, ştiuca, linul, somnul,
şalăul, bibanul şi crapul, dar şi de sturioni.
Vânatul şi pescuitul constituie activităţi care atrag un număr mare
de turişti mai ales vara şi toamna.
Cele mai importante rezervaţii din Dobrogea sunt: Valea Fagilor
(rezervaţie forestieră), peştera Limanu, peştera La Movile, pădurea
Hagieni, rezervaţia cinegetică "Ion Corvin", rezervaţia Gura Dobrogei,
rezervaţia naturală peisagistică Masivul Cheia, punctul fosilifer de la
Cernavodă, Lacul Sărat de la Murighiol, rezervaţia paleontologică
44
PROIECT
PENTRU VALORIFICAREA POTENŢIALULUI TURISTIC AL ZONEI DOBROGEA

Agighiol. La acestea se adaugă Rezervaţia Biosferei Delta Dunării


(576216ha) şi Parcul Naţional Munţii Măcinului (11345ha) în cadrul
căruia sunt incluse mai multe arii strict protejate cum ar fi Valea Fagilor
(rezervaţia forestieră, 154ha), culmile Greci şi Culmea Pricopanului (cu
formaţiuni granitice, asociaţii vegetale unice în ţară).
Potenţialul antropic. În lungul Dunării, în mai multe localităţi s-au găsit
urmele unor aşezări din perioada geto-dacică, romană sau din primul mileniu
(Capidava, Isaccea-Noviodunum, Măcin-Arubium, Hârşova-Carsium,
Cernavodă-Axiopolis, Tulcea-Aegyssus, Păcuiul lui Soare, Garvăn-Dinogeţia
etc.). Se impun atenţiei urmele cetăţilor greceşti de la Histria (sec. VII B.C.),
Tomis-Constanţa, Callatis-Mangalia şi Arganum (sec. VI-V B.C), cetatea
bizantină de la Enisala (sec. X-XI). La aceasta se adaugă numeroasele
obiective istorice, de ordin economic, cultural din oraşele Constanţa, Mangalia,
Medgidia, Tulcea, Babadag etc.
Importante sunt elementele etnofolclorice (atât româneşti dar şi
turco-tătare sau lipoveneşti), aşezările omeneşti cu specific deltaic (cu
case mici din stuf) etc.

1.4. Cadrul socio-economic

Judeţele Tulcea şi Constanţa

Judeţul Constanţa

45
PROIECT
PENTRU VALORIFICAREA POTENŢIALULUI TURISTIC AL ZONEI DOBROGEA

Sursa: http://pe-harta.ro/constanta/

Județul Constanța este județul cel mai urbanizat din România,


populația care locuiește în orașe numără 506.458 de locuitori, populația
totală fiind 630.679 locuitori. De asemenea, județul Constanța se află pe
locul 5 între județe în ceea ce privește contribuția la PIB-ul României,
respectiv 21,73 miliarde lei. Județul este situat în extremitatea SE a
României. La Nord este despărțit de județul Tulcea printr-o linie
convențională, ce șerpuiește între Dunăre și Marea Neagră străbătând
Podișul Casimcei și complexul limanelor Razim, Zmeica și Sinoe).
La Sud este mărginit de frontiera de stat româno-bulgară ce
traversează Podișul Dobrogei de Sud între Ostrov (la vest) și Vama
Veche (la est).
La Vest - fluviul Dunărea desparte județul Constanța de județele
Călărași, Ialomița și Brăila, curgând de-a lungul malului înalt al Dobrogei.
La Est - între Gura Portița și localitatea Vama Veche, podișul
dobrogean, este scăldat de apele Mării Negre. De la linia țărmului spre
larg, 12 mile marine (echivalent cu 22 km), se întinde zona apelor
teritoriale românești stabilite conform convențiilor internaționale.
Cu cei 7071,29 km2, județul Constanța deține 2,97% din suprafața
României și se află pe locul 8, după suprafață, și pe locul 5, după
populație, între județele țării.

46
PROIECT
PENTRU VALORIFICAREA POTENŢIALULUI TURISTIC AL ZONEI DOBROGEA

1.4.1. Populaţia
Structura populației1
 Total locuitori: 756.053
 Populație urbană: 539.902
 Populație rurală: 216.151
 Sex masculin: 368.576
 Sex feminin: 387.477
2
 Densitate medie: 101,1 loc./km

Numărul locuitorilor din judeţul Constanţa este cel mai redus din
ultimii 20 de ani, acesta aflându-se într-o scădere constantă, fiind în
prezent cu peste 100.000 mai mic decât în anul 1992.
Astfel, potrivit rezultatelor provizorii ale Recensământului Populaţiei
şi Locuinţelor din 2011, populaţia stabilă a judeţului Constanţa a fost de
630.679 de persoane, dintre care 427.000 aveau domiciliul în municipii şi
oraşe, iar peste 203.000 locuiau în comune. Din punctul de vedere al
populaţiei stabile, judeţul Constanţa se situează pe locul al şaselea în
ierarhia judeţelor.
Numărul locuitorilor este mai mic decât cel înregistrat la
recensământul din 1992 când în judeţul Constanţa erau 748.769 de
persoane şi faţă de recensământul din 2002, când erau 715.151 de
locuitori. Cifra înregistrată la referendumul din 2011 este cu aproximativ
22.000 mai mare decât numărul locuitorilor înregistraţi la recensământul
din 1977 - 608.817 persoane.
Cel mai mare municipiu din judeţ este Constanţa cu 254.693 de
locuitori, urmat de Medgidia - 36.008 locuitori şi Mangalia - 33.434 de
locuitori. Totodată, dintre cele nouă oraşe din judeţul Constanţa,
Năvodari are cei mai mulţi locuitori - 31.554, urmat de Cernavodă -
16.129 de persoane şi Ovidiu - 12.342 de locuitori, iar cei mai puţini sunt
în oraşul Techirghiol - 6.845 locuitori, Băneasa - 5.017 şi Negru Vodă -
4.933 de persoane.

1
Date demografice de la 1 iulie 2005

47
PROIECT
PENTRU VALORIFICAREA POTENŢIALULUI TURISTIC AL ZONEI DOBROGEA

Cele mai populate comune din judeţ sunt Cumpăna şi Valu lui
Traian cu peste 11.000 de locuitori fiecare, iar la polul opus se află
Dumbrăveni cu 517 locuitori şi Vulturu cu 610 locuitori.
Rezultatele provizorii ale recensământului populaţiei relevă faptul
că, din totalul populaţiei stabile a judeţului, 567.800 de persoane s-au
declarat români.
Celelalte etnii totalizează zece la sută din populaţia stabilă,
majoritare fiind turcă - 21.014 persoane (3,3%), tătară - 19.720 de
persoane (3,1%) şi romă - 8401(1,3%). La celelalte etnii s-au înregistrat
procente de sub 1% pentru fiecare în parte.
Şi numărul etnicilor este în scădere faţă de ultimul recensământ,
cel din 2002, atunci când erau 24.246 de turci, 23.230 de tătari, singura
excepţie fiind a romilor care erau 6.023 în urmă cu zece ani, deci cu
peste 2.000 mai puţini decât în prezent.
În urma recensământului din 2011 s-a stabilit că există două
localităţi din judeţul Constanţa în care românii nu sunt majoritari. Este
vorba de comuna Dobromir unde locuiesc 1.767 de turci şi 1.084 de
români şi de comuna Ghindăreşti unde sunt 1.874 de ruşi lipoveni şi
numai 46 de români.
Potrivit rezultatelor provizorii ale Recensământului Populaţiei şi
Locuinţelor din 20 octombrie 2011, anunţate joi de Institutul Naţional de
Statistică, la nivel naţional, populaţia României a scăzut cu peste 2,6
milioane, de la 21.680.974 la 19.042.936 de persoane.
Conform aceleiaşi surse, populaţia stabilă a României a fost de
19.043.000 de persoane, din care 18.384.000 au fost prezente, iar
659.000 temporar absente.

1.4.2. Aşezări omeneşti: oraşe, sate (istoric, populaţie, dotări


tehnico-edilitare-sociale, economice, servicii legate de/sau tangente
activităţii de turism).
Cele mai mari orașe din Județul Constanta
Nr.
Constanţa (locuitori la Recensământul General al Populaţiei şi
crt.
locuinţelor 2011)
1 Constanţa 254.693
2 Medgidia 36.009
3 Mangalia 33.434
4 Năvodari 31.554
5 Cernavodă 16.129
6 Ovidiu 12.342
7 Cumpăna 11.658
8 Valu lui Traian 11.452

48
PROIECT
PENTRU VALORIFICAREA POTENŢIALULUI TURISTIC AL ZONEI DOBROGEA

Municipii din judeţul Constanţa2


Municipiul Populația
Constanța 306.332
Medgidia 44.491
Mangalia 40.740
Oraşe din judeţul Constanţa3
Orașul Populația
Băneasa 5.538
Cernavodă 18.644
Eforie 9.555
Hârșova 10.532
Murfatlar 10.826
Năvodari 34.337
Negru Vodă 5.512
Ovidiu 13.490
Techirghiol 7.034
Comunele din judeţul Constanţa
 23 August  Cobadin  Gârliciu  Mihail Kogălniceanu  Saraiu
 Adamclisi  Cogealac  Ghindărești  Mircea Vodă  Seimeni
 Agigea  Comana  Grădina  Nicolae Bălcescu  Siliștea
 Albești  Corbu  Horia  Oltina  Târgușor
 Aliman  Costinești  Independența  Ostrov  Topalu
 Amzacea  Crucea  Ion Corvin  Pantelimon  Topraisar
 Bărăganu  Cumpăna  Istria  Pecineaga  Tortoman
 Castelu  Cuza Vodă  Limanu  Peștera  Tuzla
 Cerchezu  Deleni  Lipnița  Poarta Albă  Valu lui Traian
 Chirnogeni  Dobromir  Lumina  Rasova  Vulturu
 Ciobanu  Dumbrăveni  Mereni  Săcele
 Ciocârlia  Fântânele  Mihai Viteazu  Saligny

Structura administrativă a judeţului este după cum urmează: 3


municipii (Constanţa, Mangalia, Medgidia), 9 oraşe, 52 comune, 189
sate; reşedinţa administrativă a judeţului este Constanţa, cu o populaţie
de 309.965 locuitori, conform recensământului 2003, (46,65% din
populaţia totală a judeţului), fiind al doilea oraş ca mărime după
Bucureşti. După vechime, primele oraşe apar în secolul VII-VI î.e.n. şi

2
(Conform Recensământului din 18 martie 2002)
3
(Conform Recensământului din 18 martie 2002)

49
PROIECT
PENTRU VALORIFICAREA POTENŢIALULUI TURISTIC AL ZONEI DOBROGEA

anume: Tomis şi Callatis. Urbanizarea se dezvoltă începând cu secolul


al XIX-lea, şi se intensifică după cel de-al II-lea război mondial când apar
oraşe noi ca: Năvodari, Ovidiu, Techirghiol.
Judeţul numără în total 713.563 locuitori iar după numărul
acestora, în judeţul Constanţa, sunt oraşe foarte mari - Constanţa, care
este şi reşedinţa judeţului cu 309.965 locuitori, oraşe de mărimi mijlocii -
Medgidia şi Năvodari, cu o populaţie între 35.000-45.000 locuitori; şi
oraşe mici - Babadag, Isaccea, Hârşova, Cernavodă, Ovidiu, Eforie,
Techirghiol, Basarabi.

Anexa 1
Judeţul
Numărul locuitorilor Locuitori / km2
Constanţa
29 decembrie 1930 261028 36,9
25 ianuarie 1948 311062 44,0
21 februarie 1956 369940 52,3
15 martie 1966 465752 65,9
5 ianuarie 1977 608817 86,1
7 ianuarie 1992 748769 105,9
18 martie 2002 715151 101,1
1 iulie 2003* 713563 100,9
Sursa - Institutul naţional de statistică, direcţia judeţeană de statistică
Constanţa
* conform ultimului recensământ

Sursa - Institutul naţional de statistică, direcţia judeţeană de statistică


Constanţa

50
PROIECT
PENTRU VALORIFICAREA POTENŢIALULUI TURISTIC AL ZONEI DOBROGEA

Populaţia judeţului Constanţa


Total judeţ 713 563
Constanţa 309 965
Mangalia 41 153
Basarabi 10 673
Cernavodă 18 811
Eforie 10 547
Hârşova 10 547
Năvodari 33 767
Negru Vodă 5 525
Ovidiu 13 174
Techirghiol 6 886
Sursa - Institutul naţional de statistică, direcţia judeţeană de statistică
Constanţa

Aşezările rurale, după numărul de locuitori sunt: sate mijlocii şi sate


mici; după structură sunt sate adunate sau sate răsfirate, iar după funcţie
sunt sate predominant agricole, sate viticole (Murfatlar, Niculiţel),
pomicole, pescăreşti, miniere, mixte.
În ceea ce priveşte populaţia, aici numărul de locuitori s-a dublat în
ultimii 80 de ani, ca aproape în toată ţara, sporul natural atingând valori
medii. Faţă de densitatea medie a ţării, în judeţul Constanţa se
înregistrează densităţi mai mari de 100-150 locuitori pe km2.
Din punct de vedere al structurii naţionale, majoritatea sunt romani,
dar şi turci, tătari, bulgari, greci, ruşi, lipoveni etc.
Structura confesională - majoritatea sunt ortodocşi, urmaţi de
catolici, musulmani, adventişti etc. Forţa de muncă a suferit modificări,
după revoluţie a crescut populaţia ocupată în agricultură (30,5%), restul
populaţiei fiind cuprinsă în ramuri sociale, industriale (17%), în
transporturi (16%), în circulaţia mărfurilor (10%), în construcţii (9,7%).
Structura populaţiei are următorul aspect: 73,6% populaţie urbană,
41,3% populaţie activă, 31% din populaţia activă lucrează în sectorul
privat. Populaţia urbană depăşeşte uşor pe cea rurală.

51
PROIECT
PENTRU VALORIFICAREA POTENŢIALULUI TURISTIC AL ZONEI DOBROGEA

Total Urban Rural Locuitori


(număr (număr (număr
persoane) persoane) persoane) / km2
Ambele Masculin Feminin Ambele Masculin Feminin Ambele Masculin Feminin
sexe sexe sexe
Constanta
1990 754356 378317 376039 551194 274808 276386 203162 103509 99653 106,7
1995 746839 369802 377037 551334 270498 280836 195505 99304 96201 105,6
2000 746041 366408 379633 541698 262956 278742 204343 103452 100891 105,5
2001 746908 366318 380590 541842 262647 279195 205066 103671 101395 105,6
2002 713783 348977 364806 506077 244162 261915 207706 104815 102891 100,9
2003* 713563 348348 365215 504681 242846 261835 208882 105502 103380 100,9
*conform ultimului recensământ
Sursa - Institutul naţional de statistică, direcţia judeţeană de statistică Constanţa

52
PROIECT
PENTRU VALORIFICAREA POTENŢIALULUI TURISTIC AL ZONEI DOBROGEA

1.4.3. Economia
POTENŢIALUL ECONOMICO-SOCIAL
Economia judeţului Constanţa are un profil industrial, agrar şi turistic,
cu o agricultură şi un transport maritim bine reprezentate în ansamblul
economiei ţării, angajate în procesul de reformă şi privatizare. În judeţul
Constanţa funcţionează 31 de regii autonome, 25.303 societăţi comerciale,
din care: 66 cu capital de stat, 618 cu capital mixt, 25.119 cu capital privat
şi 169 organizaţii cooperatiste. După numărul total al agenţilor economici
(36.540 la 31.12.2004, din care 33.989 sunt societăţi comerciale, iar 3.437
sunt firme cu aport străin la capitalul social), judeţul Constanţa ocupă locul
al treilea pe ţară.
După forma de proprietate, societăţile comerciale din judeţul
Constanţa sunt: 97,46% cu capital privat, 0,1% cu capital de stat, 0,96% cu
capital combinat (privat+stat) şi 1,48% sunt filiale/sucursale fără
personalitate juridică. La 31.12.2004 erau înregistrate 3.437 de societăţi
comerciale cu aport străin la capitalul social, din care 231 firme (cu un
aport de 3,85 milioane $) s-au înfiinţat în anul 2003. Aportul judeţului
Constanţa la producţia industrială a ţării este de 10,3% la ţiţei extras;
18,5% la ţiţei prelucrat; 18.2% la acid sulfuric; 19,2% la ciment; 2,3% la
îngrăşăminte chimice; 1,6% la ţesături din lână; 10,3% la ulei vegetal şi 2%
la gaze naturale extrase. Judeţul Constanţa dispune de însemnate
capacităţi de prelucrare a lemnului şi a producerii celulozei şi hârtiei.
Industria alimentară este reprezentată de mai mulţi agenţi economici
profilaţi pe prelucrarea produselor de: morărit şi panificaţie, carne, lactate,
uleiuri vegetale, conserve, legume şi fructe, sucuri, băuturi alcoolice,
pescuit etc.
Cifra de afaceri, investiţiile brute şi personalul unităţilor locale active,
pe activităţi ale economiei naţionale, în anul 2006
Cifra de
Investiţii brute
afaceri Personalul1)
Activităţi (miliarde lei
(miliarde lei (număr
(secţiuni CAEN, Rev. 1) preţuri
preţuri persoane)
curente)
curente)
Constanţa
Total 213030 32115 162029
Industrie extractivă 3956 2762 2153
Industrie prelucrătoare 81915 3391 39764
Energie electrică şi termică, gaze
12141 12747 7313
şi apă
Construcţii 11751 1677 21374
Comerţ cu ridicata şi cu
amănuntul, repararea, 69557 3419 34706
întreţinerea autovehiculelor,

53
PROIECT
PENTRU VALORIFICAREA POTENŢIALULUI TURISTIC AL ZONEI DOBROGEA

motocicletelor şi a bunurilor
personale şi casnice
Hoteluri şi restaurante 4010 1308 9836
Transport, depozitare şi
22273 4630 26629
comunicaţii
Tranzacţii imobiliare, închirieri şi
activităţi de servicii prestate în 5580 1793 15572
principal întreprinderilor
Învăţământ 40 9 255
Sănătate şi asistenţă socială 226 73 921
Alte activităţi de servicii colective,
1581 306 3506
sociale şi personale
Sursa - Institutul naţional de statistică, direcţia judeţeană de statistică
Constanţa
Unităţile locale active din industrie, construcţii, comerţ şi alte servicii,
pe activităţi şi clase de mărime, în anul 2006
număr
unităţi

din care: pe clase de mărime, după numărul


Activităţi de salariaţi
(secţiuni CAEN, Rev. Total
1) 250 şi
0-9 10-49 50-249
peste
Constanta 16737 14555 1712 384 86
Industrie extractivă 32 13 11 5 3
Industrie prelucratoare 1807 1290 384 112 21
Energie electrică şi
51 15 17 10 9
termică, gaze şi apă
Construcţii 1101 860 161 64 16
Comerţ cu ridicata şi
cu amănuntul,
repararea şi
întreţinerea
7751 7067 618 61 5
autovehiculelor şi
motocicletelor şi a
bunurilor personale şi
casnice
Hoteluri şi restaurante 1332 1135 172 22 3
Transport, depozitare
1582 1345 169 49 19
şi comunicaţii

54
PROIECT
PENTRU VALORIFICAREA POTENŢIALULUI TURISTIC AL ZONEI DOBROGEA

Tranzacţii imobiliare,
închirieri şi activităţi de
servicii prestate în 2288 2105 128 46 9
principal
întreprinderilor

Învăţământ 47 41 6 - -
Sănătate şi asistenţă
239 226 10 3 -
socială

Alte activităţi de servicii


colective, sociale şi 507 458 36 12 1
personale

Sursa - Institutul naţional de statistică, direcţia judeţeană de statistică


Constanţa

2006 Media 2006 2007*


* (date estimative)
Sursa - Institutul naţional de statistică, direcţia judeţeană de statistică
Constanţa

55
PROIECT
PENTRU VALORIFICAREA POTENŢIALULUI TURISTIC AL ZONEI DOBROGEA

În industrie, producţia a scăzut în luna martie 2006 cu 8,2% faţă de


februarie şi cu 17,5% faţă de martie 2006. Cu toate acestea, în primul
trimestru al anului 2007 producţia industrială se situează cu puţin peste
nivelul din aceeaşi perioadă a anului trecut (+0,3%). Pe sectoare mari ale
industriei, în trimestrul I 2007 producţia creşte cu 3,7% în industria
extractivă, cu 2,0% în industria energiei electrice şi termice şi scade cu
0,4% în industria prelucrătoare. Cifra de afaceri din industrie scade în
trimestrul I 2007 cu 3,8% faţă de aceeaşi perioadă din 2006.
Indicii volumului cifrei de afaceri din industrie pe total
Luna corespunzătoare din anul precedent = 100
31.03.2007
2006 2007 faţă de
31.03.2006
mar apr mai iun iul aug sep oct nov dec ian feb mar
Total
104.2 110 105.7 99.8 96.3 105.2 105.7 102.4 106.8 102.2 107.5 111 100.6 106
ţară
Sursa - Institutul naţional de statistică, direcţia judeţeană de statistică Constanţa

Luna corespunzătoare din anul precedent = 100


31.03.2007
2006 2007 faţă de
31.03.2006
mar apr mai iun iul aug sep oct nov dec ian feb mar
Total
106.9 102.3 106.6 103.7 110 103 113.4 82.9 89.6 105.8 97.3 113.1 83.5 96.2
judeţ
Sursa - Institutul naţional de statistică, direcţia judeţeană de statistică Constanţa

Deci, din punct de vedere economico-social, Constanţa este al


doilea oraş al ţării, după capitala ţării noastre, ca dezvoltare şi număr de
locuitori. Economia judeţului Constanţa este diversificată, în toate
domeniile de activitate, însă, prin ieşirea la Marea Neagră, judeţul
Constanţa este baza turistică cea mai mare a ţării, concentrând circa 43%
din capacitatea de cazare a ţării.

56
PROIECT
PENTRU VALORIFICAREA POTENŢIALULUI TURISTIC AL ZONEI DOBROGEA

1.4.4. Infrastructura generală: alimentare cu energie termică şi


energie electrică, cu apă, canalizare, reţea stradală şi de alei speciale
(promenadă, ciclism) etc.
Reţele de utilităţi publice
Indicatorii relevanți pentru dotarea tehnico-edilitară și
poziția în ierarhia națională pentru județul Constanța, 2012

Sursa: prelucrări proprii după datele INS

Rețeaua de alimentare cu apă


Lungimea totală a rețelei simple de distribuție a apei potabile
pe localități urbane din județul Constanța (km)

Sursa: INS, Tempo-Online

57
PROIECT
PENTRU VALORIFICAREA POTENŢIALULUI TURISTIC AL ZONEI DOBROGEA

Majoritatea oraşelor şi municipiilor județului Constanța au realizat, în


intervalul 2007-2012, investiții pentru extinderea rețelei de apă potabilă,
singura localitate care nu urmează trendul județean fiind Mangalia, unde
rețeaua s-a redus cu 7 km.

Capacitatea instalațiilor de producere a apei potabile (m3/zi)


în localitățile urbane din județul Constanța

Sursa: INS, Tempo-Online

În intervalul 2007-2012, capacitatea instalațiilor de producere a apei


potabile s-a redus în municipiul Constanța şi în oraşele Băneasa, Eforie,
Hârşova şi Negru Vodă.

Cantitatea de apă potabilă distribuită consumatorilor,


pe județe și localități în mediul urban din județul Constanța – uz
casnic (mii m3 )

Sursa: INS, Tempo-Online


Programul de reabilitare şi modernizare a sistemului de alimentare cu
apă şi de canalizare în județul Constanța priveşte întreținerea, repararea şi
modernizarea sistemului de alimentare cu apă şi de canalizare (captarea,
tratarea şi distribuția apei printr-o infrastructură permanentă de conducte
principale şi țevi):
• Alimentare cu apă în 130 localități
58
PROIECT
PENTRU VALORIFICAREA POTENŢIALULUI TURISTIC AL ZONEI DOBROGEA

• Colectarea şi evacuarea apelor uzate menajere şi meteorice în 26


localități
• Epurarea şi evacuarea apelor uzate în 12 stații de epurare 229
• Întreținerea şi repararea echipamentelor utilizate
• Analize de laborator pentru apa potabilă şi apă uzată, în laboratoare
acreditate RENAR
• Investiții din surse proprii RAJA (2008-2011) în 19 UAT-uri
Rețeaua de canalizare
Volum de ape evacuate în județele Regiunii Sud-Est

Sursa: INS, Tempo-Online corelat cu Rapoartele anuale privind starea


mediului, Agențiile Județene de Protecția Mediului

Principalele probleme care afectează calitatea apelor: epurarea


inadecvată a apelor uzate menajere, controlul inadecvat al evacuărilor de
ape uzate industriale, pierderea şi distrugerea zonelor de captare.

Populația conectată la stațiile de epurare a apelor uzate în


județele Regiunii de Dezvoltare Sud-Est

Sursa: INS, Tempo-Online

În municipiul Constanţa, alimentarea cu apă se realizează de către


R.A.J.A. Constanța, regie autonomă aflată în subordinea Consiliului
Județean Constanța. Alimentarea cu apă a municipiului Mangalia, inclusiv
59
PROIECT
PENTRU VALORIFICAREA POTENŢIALULUI TURISTIC AL ZONEI DOBROGEA

„Zona FALEZA MANGALIA” face parte din sistemul de alimentare cu apă a


litoralului. Conform celor menționate anterior, municipiul Mangalia inclusiv
„Zona FALEZA MANGALIA”, are ca sursă de apă resursa subterană, apa
obținându-se prin foraje de adâncime medie la 100-150 m.
Sistemul de alimentare cu apă potabilă se găseşte în proprietatea
Primăriei Municipiului Mangalia şi este exploatat de Regia Autonomă
Județeană de Apă Constanța care asigură şi colectarea, transportul şi
epurarea apelor uzate. Sistemul de canalizare al municipiului Mangalia, are
la bază un sistem divizor bazat pe colectarea apelor uzate şi concentrarea
acestora în bazinele stațiilor de pompare, de unde prin intermediul unor
conducte de refulare şi colectoare principale, ajung la stația de epurare,
unde suportă o epurare mecano-biologică fiind, în final descărcate în
emisar Marea Neagră. Apele pluviale, sunt preluate de colectoare pluviale
acolo unde acestea există, fiind dirijate prin guri de scurgere şi receptori
pluviali către rețele de colectare, prin intermediul cărora se descarcă în
emisar Marea Neagră, descărcarea făcându-se prin mai multe puncte în
funcție de relieful terenului şi configurația acestuia.
STAȚII DE POMPARE
Caracteristicile reliefului din zonă, printre care şi denivelările între 5 –
30 m, au generat în timp, dificultăți majore cu privire la preluarea apelor
uzate, din cauza imposibilității de a ajunge gravitațional la stația de epurare
existentă. Acest neajuns a fost corectat prin executarea unor stații de
pompare şi repompare, precum şi a unor conducte de refulare şi colectoare
principale de primire a apelor uzate menajere pompate.
STAȚIE DE EPURARE ORĂŞENEASCĂ
În partea sudică a localității se află vechea stație de epurare a
municipiului Mangalia care deserveşte atât oraşul cât şi staţiunile turistice.
Aceasta staţie are o capacitate de 500 l/s, cu treaptă mecanică şi biologică.
Efluentul epurat se descarcă în Emisar Marea Neagră printr-o conductă de
800 mm oțel. De asemenea, prin implementarea unui proiect ISPA al cărei
beneficiar este Consiliul Judeţului Constanța a fost executată o staţie de
epurare care deserveşte municipiul Mangalia. În orașul Băneasa,
infrastructura de apă/canal este compusă din: - sursa de apă: 3 puțuri
forate - calitatea apei: bună - puțuri: debit 3 x 284 m3/zi, adâncime 1.000 m,
nivel hidrostatic subteran 60 m - stație de pompare: 3 pompe Lotru,
capacitate 853 m3/zi, descriere rezervor de apă: 2 x 200 m3/zi, apa este
tratată cu clor - conducta de aducțiune - rețea de apă existentă: 10 km -
rețea de apă necesară: 33 km Sistemul de canalizare are o lungime de 3
km şi deserveşte blocurile. Este format din conducte de azbociment. Starea
rețelelor este precară şi este necesară extinderea şi modernizarea
acestora.
În Cernavodă, platforma CNE a fost alimentată cu apă potabilă prin
sistemul orăşenesc până în anul 2005, când au fost date în funcțiune 3
60
PROIECT
PENTRU VALORIFICAREA POTENŢIALULUI TURISTIC AL ZONEI DOBROGEA

puțuri forate prin care se asigura necesarul de apă. Această sursă


alternativă de alimentare cu apă este necesară datorită fluctuațiilor de debit
al Dunării pe timpul verilor, precum şi din perspectiva dublării volumului de
lucrări de construire pentru Unitățile 3 şi 4. Retragerea din sistemul
centralizat de alimentare cu apă potabilă face ca circa 20% din capacitatea
actuală să devină neutilizată. Alimentarea cu apă potabilă având ca sursă
de captare apa de suprafață – Fluviul Dunărea – face ca oraşul Cernavodă
să beneficieze de una dintre cele mai intens tratate ape, cu repercusiuni
asupra calităților ei gustative şi olfactive la nivel de beneficiar final.
Cantitatea şi calitatea apei în județul Constanța sunt influențate de
reducerile frecvente şi anuale ale debitului Dunării. În acest context, a fost
evaluată posibilitatea alimentării oraşului Cernavodă din sursă alternativă
de adâncime. Stația de epurare a apelor uzate şi reziduale din Cernavodă
a fost finalizată şi dată în exploatare în cursul anului 2007, cu o capacitatea
instalată de 200 l/s. Sistemul de colectare a apelor pluviale din Cernavodă
acoperă parțial nevoile oraşului și constă în receptori pluviali care conduc
apele în Dunăre, pe trasee paralele cu sistemul de canalizare. Capacitatea
sistemului de colectare preia maximum 40% din debitele înregistrate la ploi
torențiale sau de lungă durată. Apele pluviale sunt colectate într-un bazin
de acumulare de unde sunt captate şi pompate către Dunăre, de către o
stație de pompare a cărei capacitate acoperă maximum 50% din debitele
de ape pluviale ale oraşului.
În zona oraşului Hârşova, există o baterie de puțuri subterane, destul
de bine dezvoltată, în număr de 10 cu adâncimi cuprinse între 100-150 m și
cu o capacitate de debitare de circa 140 l/s. Puțurile sunt amplasate în mai
multe zone ale oraşului şi în principal în zona de sud-vest, amplasarea
acestora realizându-se în urma unui studiu hidrogeologic. Apa prelevată
din puțuri este, în general, de bună calitate şi este clorinată cu clor gazos
înainte de distribuirea în rețea. Din aceste 10 puțuri numai 6 sunt
exploatate. Canalizarea oraşului Hârşova este în sistem mixt. Zona
centrală dispune de un sistem de canalizare divizor (canalizare menajeră
Dn 25 cm – Dn 60 cm şi pluvială separată Dn 30 cm – 90/135 cm), iar în
punctele de descărcare către emisar, Dunărea, aceasta devine unitar.
Evacuarea apelor uzate în Dunăre se face prin mai multe puncte.
Canalizarea pluvială este parțial dezvoltată. Sistemul de alimentare cu apă
în
Oraşul Medgidia are o capacitate de circa 320 l/s cuprinzând:
captarea apei subterane din stratul freatic prin puțuri forate de mare
adâncime, conducte de aducțiune, instalaţii de clorinare a apei, rezervoare
de înmagazinare, instalații de pompare a apei în reţeaua de distribuție a
apei. Sursa de apă subterană este amplasată pe 4 fronturi de captare care
însumează 11 puțuri de mare adâncime (200 – 950 m).

61
PROIECT
PENTRU VALORIFICAREA POTENŢIALULUI TURISTIC AL ZONEI DOBROGEA

Alimentarea cu apă a localităţii Techirghiol face parte din sistemul


Sud Litoral, conectat la întreg sistemul hidro-edilitar al Litoralului. Necesarul
urban este acoperit 100% (a fost luat în considerare întreg sistemul Eforie
Nord - Eforie Sud –Techirghiol). Populația luată în ansamblu este deservită
doar în proporție de 80%, deoarece s-a dezvoltat foarte mult sistemul de
irigat la grădini.
Oraşul Techirghiol este alimentată cu apă din sursa Techirghiol şi din
sonda Techirghiol ce are o adâncime de 386 m, fiind administrate de S.C.
RAJA S.A. Constanța. Sursa subterană Techirghiol, situată în sud – vestul
oraşului Techirghiol este formată din 3 puțuri forate la adâncimi cuprinse
între 40 m şi 90 m. Sursa are o capacitate de captare de 17.280 m3/zi.
Complexul de înmagazinare „Techirghiol” este alcătuit din 2 rezervoare de
înmagazinare cu capacitatea de 1.000 m3 fiecare, amplasate la aproximativ
1,50 km nord-est de localitate şi o stație de clorinare.
Canalizarea oraşului Techirghiol se rezolvă în sistem separativ. Apele
uzate menajere sunt colectate prin intermediul unor rețele şi dirijate în
bazinele a două stații de pompare, de unde, prin intermediul unor conducte
de refulare şi colectoare menajere principale, apele ajung la stația de
repompare şi pod C.F. Eforie Nord şi în final la stația de epurare Eforie
Sud.
Epurarea apelor Asociația de Dezvoltare Intercomunitară Apă –
Canal Constanța a obținut aprobarea finanțării proiectului "Reabilitarea şi
modernizarea sistemului de alimentare cu apă şi canalizare în Regiunea
Constanța-Ialomița", prin POS Mediu. În acest proiect este inclusă şi
Reabilitarea Stației de Epurare ape uzate Eforie Sud cu termen de
finalizare 2013.
Stația de epurare Eforie Sud va deveni una din cele mai moderne din
România, prin introducerea treptei terțiare de tratare a apelor uzate. Prin
introducerea treptei terțiare de tratate a apelor uzate, stația de epurare
Eforie Sud, dar şi celelalte proiecte din program vor duce la eliminarea
nitriților şi nitraților din apă. Dimensionarea Stației de Epurare se va face
pentru o populație de 140.000 locuitori şi va deservi localitățile Eforie Sud,
Eforie Nord, Tuzla, Techirghiol, precum şi localități vecine acestora.
Canalizarea apelor pluviale se face prin lucrări de sistematizare pe
verticală, apele fiind colectate, într-un canal trapezoidal (dreptunghiular)
dalat, cu descărcarea în lacul Techirghiol.

62
PROIECT
PENTRU VALORIFICAREA POTENŢIALULUI TURISTIC AL ZONEI DOBROGEA

Rețeaua de alimentare cu energie termică

Energia termică distribuită (Gigacalorii) în municipiile și orașele din


județul Constanța

Sursa: INS, Tempo-Online

În municipiul Constanţa, distribuția şi furnizarea energiei termice este


asigurată în regim centralizat de către R.A.D.E.T. Constanța, regie
autonomă subordonată Consiliului Local Municipal Constanța. 78 % din
unitățile locative din municipiul Constanța sunt racordate la sistemul
centralizat de distribuție a energiei termice. RADET Constanța operează un
număr de 132 de puncte termice şi 2 centrale termice locale care
funcționează cu gaze naturale. Punctele termice sunt alimentate cu apă
fierbinte din rețeaua primară de către Centrala Electro Termică Palas.
Sistemul centralizat de distribuție a energiei termice este structurat pe două
componente principale. Rețeaua de distribuție primară, care asigură
transportul agentului termic primar de la CET Palas la punctele termice
gestionate de RADET, şi rețeaua secundară, prin intermediul căreia se
asigură furnizarea apei calde şi a căldurii către consumatorii finali.
Lungimea totală a sistemului termic primar este de 82 km, însemnând 164
km de conducte.
Municipiul Mangalia, dispune de un sistem de termoficare bazat pe
mai multe centrale termice generatoare de energie termică. Apa caldă
menajeră se poate produce în zona nordică, agentul termic astfel produs
putând fi folosit cu precădere în sezonul estival. Alimentarea cu căldură a
oraşului CERNAVODĂ se face prin următoarele sisteme:
• Sistemul centralizat asigură alimentarea consumatorilor casnici care
locuiesc la blocuri şi într-o foarte mică măsură la case individuale, precum
şi a consumatorilor industriali de pe platforma industrială a centralei. CNE –
PROD furnizează şi asigură agentul termic primar necesar pentru acest
sistem în proporție de 100% (între 60 mii şi 80 mii Gcal), iar Detacan S.A.
Cernavodă distribuie agentul termic secundar, produs în puncte termice (cu
schimbătoare de căldură cu plăci).

63
PROIECT
PENTRU VALORIFICAREA POTENŢIALULUI TURISTIC AL ZONEI DOBROGEA

• Centrale termice care deservesc o singură locuință sau clădire.


Centralele termice utilizate funcționează pe bază de combustibili, gaz
natural, solid sau lichid;
• Încălzire locală cu sobe pe bază de combustibil solid (lemne şi
cărbuni), pentru marea majoritate a caselor şi o parte din blocuri. În
perioada 2006-2008, programul de modernizare şi extindere a sistemului
centralizat de alimentare cu energie termică a condus la prelungirea rețelei
cu 1.203 m şi transformarea a 2 centrale termice în puncte termice, astfel
încheindu-se etapa de asigurare a termoficării în zonele de clădiri
multietajate. Etapa de asigurare a termoficării în zonele de case se găseşte
în faza de proiectare şi avizare. În oraşul Techirghiol, odată cu crearea
Sanatoriului Balnear s-au pus bazele unei forme de încălzire centrală la
mare distanță, diferită de sistemele precedente, cu centrale termice
individuale. Sistemul de termoficare din Techirghiol este bazat pe mai
multe centrale termice generatoare de energie termică. Apa caldă
menajeră se poate produce în diverse zone, cu ajutorul panourilor şi
stațiilor solare, fiind un agent termic folosit cu precădere în sezonul estival.
Nu există alte surse de producere a căldurii şi nici resurse naturale de
energie în zona supusă analizei.

Rețeaua de alimentare cu gaze


Conectarea la rețeaua de distribuție a gazelor naturale în județul
Constanța

Sursa: INS, Tempo-Online

Dacă în 1995, de rețeaua de distribuție a gazelor naturale beneficia


doar una dintre localitățile urbane ale județului, în prezent numărul
localităților racordate este de 9, 4 dintre acestea fiind municipii sau oraşe.
În intervalul 1995-2010, rețeaua de gaze a fost extinsă de 17 de ori.
64
PROIECT
PENTRU VALORIFICAREA POTENŢIALULUI TURISTIC AL ZONEI DOBROGEA

Lungimea totală a conductelor de distribuție a gazelor


în mediul urban din județul Constanța (km)

Sursa: INS, Tempo-Online


În județ se observă o evoluție foarte bună a extinderii rețelei de
distribuție a gazelor naturale. În intervalul 2005-2012, în Năvodari lungimea
s-a mărit de 8 ori, în Medgidia de 3 ori, iar în Constanța și Ovidiu lungimile
au fost duble față de 2005.

Gaze naturale distribuite, după destinație, pe localități


(Mii metri cubi) în județul Constanța

Sursa: INS, Tempo-Online


În municipiul Constanţa, alimentarea cu gaze naturale se realizează
de către S.C. CONGAZ S.A. În perspectiva extinderii teritoriale şi
demografice a oraşului şi în contextul constituirii Zonei Metropolitane
Constanța, gazele naturale vor reprezenta o resursă energetică importantă
și accesibilă atât consumatorilor casnici, cât şi agenților economici.
Alimentare cu energie electrică
Energia electrică şi termică se realizează prin Centralele electrice
Constanța, Ovidiu, Năvodari şi prin Centrala Nucleară Electrică Cernavodă,
care produce circa 900 mil. kwh/an.
Iluminat public
Conform documentului Planul Local de Dezvoltare Durabilă a
Municipiului Constanța, în perioada 2001-2003 sistemul de iluminat public
din municipiul Constanța a fost reabilitat complet prin intermediul unui
program în valoare de 18 milioane euro, inițiat de Primăria Municipiului
Constanța. Rețeaua existentă de iluminat public a fost complet reabilitată.

65
PROIECT
PENTRU VALORIFICAREA POTENŢIALULUI TURISTIC AL ZONEI DOBROGEA

II. ANALIZA POTENŢIALULUI TURISTIC

2.1. Consideraţii generale


Zone şi centre turistice
Obiectivele turistice sunt concentrate în oraşe şi în mai multe aşezări
rurale înşirate în valea Dunării, pe grindurile din Delta Dunării, pe litoral sau
în cele din lungul dramurilor principale care străbat Dobrogea. Gruparea
acestora se reflectă în anumite caracteristici de potenţial şi specific în
desfăşurarea formelor de turism. Ea pune în evidenţă două zone distincte-
Delta Dunării şi Litoralul la care se adaugă o axă turistică (Cernavoda-
Constanţa) şi mai multe centre cu însemnătate turistică diferită.
Zona Delta Dunării
Ocupă o suprafaţă de peste 254000 ha, fiind cuprinsă între prima
bifurcaţie a Dunării (la Pătlăgeanca, ceatalul Chiliei), braţele Dunării şi
ţărmul Mării Negre. Delta propriu-zisă împreună cu Complexul lagunar
Razim şi lunca Dunării în aval de Isaccea formează Rezervaţia Biosferei
Delta Dunării, o regiune protejată, în care activităţile antropice sunt strict
controlate.

2.2. Potenţialul turistic natural


Valorificarea resurselor turistice, elemente ale cadrului cultural-istoric
în turism s-a realizat încă din cele mai vechi timpuri, fie că ne referim numai
la apele minerale sau aşezămintele religioase din antichitate şi evul mediu,
care generau anumite fluxuri de vizitatori. Dezvoltarea turismului
presupune existenţa unui potenţial turistic care, prin atractivitatea sa, are
menirea să incite şi să asigure integrarea unei zone, cu vocaţie turistică
internă şi internaţională, şi care să permită accesul turiştilor prin amenajări
corespunzătoare.
Potenţialul turistic, în sens larg, cuprinde dotările tehnico-edilitare,
servicii turistice şi structura tehnică generală. Printre componentele
potenţialului turistic a unei zone litorale trebuiesc menţionate resursele
naturale, în primul rând: frumuseţile litoralului, climă, relief, vegetaţie,
faună, factori de cură din staţiunile balneoclimaterice. Într-un sens
determinat, valorile naturale, sau oferta primară, constituie baza ofertei
turistice potenţiale a unei zone, considerate ca apte pentru a fi introduse în
circuitul turistic. Resursele naturale sunt completate cu resursele antropice,
create de mâna omului, sau oferta turistică secundară, menite să
îmbogăţească şi să faciliteze valorificarea raţională a potenţialului turistic
natural, asigurând premisele transformării acestei oferte potenţiale într-o
ofertă turistică efectivă.
Potenţialul turistic poate fi definit astfel: totalitatea valorilor naturale,
economice şi culturale, care în urma unei activităţi umane, pot deveni
66
PROIECT
PENTRU VALORIFICAREA POTENŢIALULUI TURISTIC AL ZONEI DOBROGEA

obiective de atracţie turistică. Prin urmare, este vorba de acele valori, a


căror punere în funcţiune necesită lucrări de amenajare şi echipare,
investiţii de capital şi un volum considerabil de cheltuieli, de muncă umană.
Turismul pe litoralul românesc a apărut într-un cadru organizat în a
doua parte a secolului 19, dar a căpătat o mare amploare după 1956, când
s-a început realizarea unor mari complexe hoteliere, în baza unui plan
general de sistematizare. Condiţiile naturale deosebit de favorabile pentru
practicarea unui turism complex a permis construirea în cele 12 staţiuni, a
unei puternice baze materiale de cazare, tratament, şi alimentaţie publică,
litoralul românesc fiind considerat prima zonă turistică din ţară, cu toate că,
prin specificul său, activitatea de turism se caracterizează printr-o
accentuată sezonalitate.
RESURSELE NATURALE
RELIEFUL
Relieful se prezintă ca un podiş suspendat, în raport cu valea Dunării
şi bazinul Mării Negre. Podişul are aspect tabular, este uşor înclinat spre
nord-vest şi are o pantă mai înclinată în apropierea litoralului, pe valea
Carasu el coboară până la 50 metri, pe aripa nordică şi sudică se ridică
până la 200 metri. Ca principale unităţi naturale se disting: podişul, care
cuprinde aproape întreg teritoriu (podişul Dobrogei), litoralul Mării Negre
(Dobrogea maritimă) şi valea Dunării.
Relieful acestui judeţ este constituit din suprafeţe de eroziuni dispuse
etajat, cu altitudini de 100-200 metri şi cu martori de eroziune în partea
centrală a teritoriului. Pe laturile dunăreană şi marină se întâlnesc, de
asemenea, sub formă etajată, mai multe terase de abraziune lacustră şi
marină ce scad altitudinal spre Dunăre şi ţărmul mării. Aproximativ în
partea mijlocie a teritoriului, cu direcţia vest-est, se află un culoar
depresionar, tectono-eroziv, drenat de Carasu. Valea Carasu constituie
zona cea mai coborâtă de pe teritoriul judeţului.
Dupa geneză, structura petrografică şi aspecte ale reliefului, Podişul
Dobrogei se împarte în Masivul Dobrogei de Nord şi Podişul Dobrogei de
Sud, despărţite de o linie tectonică ce uneşte Hârşova cu Capul Midia.
Podişul Dobrogei de Sud se află în sudul Podişului Dobrogei, învecinându-
se la nord cu masivul Dobrogei de Nord, la vest cu Lunca Dunării, la sud
graniţa cu Bulgaria iar la est cu Marea Neagră. Podişul s-a format prin
sedimentare în neogen, şi are o structură de platformă cu înclinare de la
est la vest.
Relieful acestui podiş este uşor ondulat, întrerupt pe alocuri de unele
abrupturi stâncoase şi are ca subdiviziuni, în nord Podişul Medgidiei - 109
metri, in sud-vest Podişul Oltinei - 209 metri, cel mai înalt, împădurit,
fragmentat de mici afluenţi ai Dunării; în sud-est Podişul Negru Vodă - 194
metri, neted şi puţin fragmentat; paralel cu ţărmul zona litorală înaltă, sub
100 metri, se termină spre mare cu mici abrupturi numite faleze şi se
67
PROIECT
PENTRU VALORIFICAREA POTENŢIALULUI TURISTIC AL ZONEI DOBROGEA

prelungeşte în mare cu platforma continentală, (o veche câmpie litorală,


invadată de apele mării în holocen, datorită topirii gheţarilor) care pleacă lin
de la ţărm, având adâncimi de 50-200 metri. În nord se află depresiunea de
pe valea râului Carasu, vale inclusă în traseul Dunăre - Marea Neagră
(Cernavodă - Agigea).
Zona marginală dunăreană, reprezentată prin terase de abraziune
lacustră şi fluvială, este de fapt, partea vestică a podişurilor Casimcei,
Medgidiei, Cobadin şi Oltina. V. Mihăilescu denumeşte această zonă pe
sectoare, Prispa Dăenilor şi Prispa Hârşovei (în sectorul podişurilor
Casimcei şi Medgidiei) şi platforma litorală levantină (în sectorul podişurilor
Cobadin şi Oltina). Caracteristic acestei zone este reţeaua de văi
ramificate, ce fragmentează puternic această zonă. Pe marginea dinspre
Dunăre, văile se termină cu limane fluviale, formate în depresiuni golfuri.
Aceste limanuri, ca formă, prezintă aspecte diferite: văi puternic meandrate
(limanul Vederoasa), văi alungite, datorită formării lor la gurile de vărsare în
Dunăre a râurilor (limanurile Baciu, Cochirleni, Seimeni), forme oval-
poligonale (lacul Bugeac), oval alungite (lacul Marleanu), oval circulare
(lacul Oltina). În cadrul cuvetelor limanice se păstrează umeri de terasă,
sculptaţi, în funcţie de altitudine, de abraziune lacustră sau de eroziune
fluviatilă.
Zona litoralului maritim, reprezentată prin terasele de abraziune
marină şi de eroziune, se desfăşoară între limita nordica şi cea sudică a
judeţului. V. Mihăilescu denumeşte această unitate de relief litoral astfel:
Prispa Hamangia, în sectorul podişurilor Babadag şi Casimcea nordică,
Prispa Fântânele, în sud-estul podişului Casimcei, podişul litoralului, între
Taşaul şi limita sudică a judeţului, corespunzător podişului Topraisar şi
zonei Mangaliei.
Minunata rivieră românească beneficiază de farmecul deosebit al
Mării Negre (a treia mare europeană ca întindere şi a doua ca adâncime),
cu salinitate redusă (17-18 la mie la ţărm) şi temperatura apei vara de 20-
25 grade. Litoralul românesc al Mării Negre se întinde pe o suprafaţă de
100 kilometri (din totalul de 244 km), între braţul Chilia şi Vama Veche.
Relieful este format din litoral şi fundul mării. Litoralul cuprinde ţărmul şi
platforma continentală, aceasta fiind o veche câmpie litorală invadată de
apele mării în holocen. Platforma litorală coboară lin de la plajă (pe o fâşie
de 100-200 metri), eliminându-se astfel orice factor de risc. Marile întinderi
de plajă sunt „pavate” cu nisip auriu de o fineţe deosebită. Peste tot plajele
sunt orientate spre răsărit. Originalitatea Mării Negre constă în lipsa
curenţilor verticali care ar permite aerisirea apelor din adânc. De aceea, în
adâncimile apelor Mării Negre nu există viaţă.
Se poate concluziona că relieful judeţului Constanţa este format dintr-
un podiş tabular, înconjurat de apele Dunării, în partea de nord, sud, şi vest

68
PROIECT
PENTRU VALORIFICAREA POTENŢIALULUI TURISTIC AL ZONEI DOBROGEA

şi de apele Mării Negre, în partea de est. Valorificarea turistică cea mai


mare o are zona de litoral.
SOLURILE
Deşi înconjurat de ape, judeţul Constanţa se caracterizează printr-o
largă răspândire de climat arid. Factorii care imprimă caracterele generale
ale învelişurilor de sol al judeţului sunt relieful acestei regiuni, roca de
solificare, precum şi situarea geografică a regiunii într-o zonă de tranziţie
de la climatul continental al Europei estice la climatul temperat
premediteraneean al Peninsulei Balcanice, ce condiţionează o serie de
trăsături specifice ale solurilor Constanţei, soluri ce aparţin grupei pedo-
geografice danubiano-pontic.
Solurile automorfe ocupă aproape toată suprafaţa judeţului, solurile
hidromorfe şi cele halomorfe având o răspândire neglijabilă. Dintre solurile
zonale sunt reprezentate solurile bălane, cernoziomurile, cernoziomurile
levigate, solurile castanii de păduri xerofile, solurile silvestre cenuşii-
castanii, şi soluri silvestre brune-podzolite. Solurile bălane şi cele castanii
de pădure xerofile apar la noi în ţară aproape exclusiv în Dobrogea. Aceste
soluri se asociază cu rendzine, regosoluri şi litosoluri.
Rocile comune în judeţul Constanţa sunt reprezentate prin şisturi
verzi, calcare, argile, cuarţite, dolomitul, nisipuri glauconitice şi cuarţoase,
nisipul roşu.
Resurse naturale, aici se găsesc petrol, gaze naturale, fier (Palazu
Mare), roci de construcţie, calcare pentru ciment (Hârşova), ape
mineralizate (Techirghiol, Nuntaşi).
În concluzie, solurile judeţului Constanţa sunt specifice numai pentru
această zonă, datorită aşezării geografice şi reliefului de aici. Ele sunt
soluri danubiano-pontice. O mare valorificare turistică aici o au apele
mineralizate, care atrag mii de turişti pentru tratament.
CLIMA
Pe fondul general al climatului continental, clima Dobrogei şi
respectiv, a judeţului Constanţa prezintă anumite particularităţi, legate de
poziţia geografică între bălţile şi Delta Dunării în vest şi nord şi Marea
Neagră în est şi de componentele fizico-geografice ale teritoriului.
Caracterul continental al climei se accentuează în a doua jumătate a verii şi
la începutul toamnei, când predomină timpul senin şi secetos, care rareori
este întrerupt de câte o ploaie torenţială de scurtă durată.
În cursul unui an durata timpului însorit depăşeşte 2.200 de ore (vara
mai mult de 300 de ore lunar, iar pe zi, în luna iulie, durata de strălucire a
soarelui este de 10-12 ore), iar energia razelor solare însumează peste 125
mii calorii pe cm2. În decembrie-ianuarie, când zilele sunt mai scurte
energia solară este mai redusă. Acesta se intensifică în mai-septembrie,
când zilele sunt mai lungi, valorile maxime înregistrându-se în zona litorală.

69
PROIECT
PENTRU VALORIFICAREA POTENŢIALULUI TURISTIC AL ZONEI DOBROGEA

Vara regimul meteorologic este mai stabil decât în celelalte


anotimpuri. Cele mai mari temperaturi ale aerului se produc în a treia
decadă a lunii iulie. În sezonul rece (toamnă-iarnă) prezenţa mării ridică
temperatura aerului, în timp ce în sezonul cald (primăvară-vară) o coboară.
Temperatura medie anuală este de 11 grade Celsius. Temperatura medie
a lunii celei mai reci este de 0 grade Celsius, iar a celei mai calde este de
22-23 grade Celsius. Contrastele termice slăbesc spre litoral, astfel în sud-
estul judeţului media lunii ianuarie trece de 0 grade. În sezonul cald,
temperatura la suprafaţa plajei urcă până la 45 de grade Celsius, însă
brizele marine, bogate în aerosoli atenuează arşiţa zilelor toride.
Pe teritoriul judeţului cad anual, în partea de sud şi est 400 milimetri,
iar în partea de nord 400-500 milimetri de apă sub formă de precipitaţii
atmosferice, în numai 50-75 de zile, asemenea cantităţi fiind cele mai mici
de pe teritoriul ţării. Aici regimul de ploi este neregulat, fiind întâlnite secete
frecvente. Zona litorală este limitată de izohieta de 400 milimetri, cu direcţia
aproximativă sud-nord.
Vânturile dominante sunt cele de vest, crivăţul uscat şi geros şi
brizele marine. Numărul de zile cu viteza vântului mai mare de 11 metri pe
secundă, se constată că este redus în lunile extreme (ianuarie, iulie),
înregistrându-se mai multe numai la Constanţa. Totodată, numărul de zile
cu viteza vântului mai mare de 16 metri pe secundă este extrem de redus
atât în ianuarie cât şi în iulie.
Regimuri climatice
În nord este un climat de deal jos, cu temperaturi de 10-11 grade şi
precipitaţii de 400-500 mm, în partea de vest climat de câmpie moderată,
iar în partea de sud climat de câmpie accentuată. Influenţa mării nu
pătrunde în interiorul regiunii mai mult de 12-20 km, datorită predominării
circulaţiei atmosferice din sectorul de vest. În partea de est, clima are
influenţe pontice cu ierni blânde, veri lipsite de caniculă.
Datorită caracterului continental secetos al climei, în Constanţa se
înregistrează temperaturile cele mai ridicate din ţară şi timpul este în cea
mai mare parte a verii senin, ceea ce influenţează pozitiv valorificarea
litoralului românesc în timpul verii.
APELE
Pe teritoriul judeţului Constanţa, litologia, relieful, precipitaţiile, evapo-
transpiraţia şi vegetaţia sunt factorii principali ce determină caracteristicile
apelor (subterane şi de suprafaţă). Apele subterane sunt reprezentate prin
pânze freatice aproape de suprafaţă şi prin ape de adâncime, iar cele de
suprafaţă prin pâraie cu caracter permanent şi intermitent, dar şi prin lacuri
(limane fluviatile, fluvio-maritime şi lagune). Hidrografia judeţului se
caracterizează prin lipsa aproape completă a unei reţele hidrografice
permanente. De asemenea, prin adâncimea mare la care se află pânza de
apă freatică, mai ales în sud-estul judeţului, fântânile au aici, în mod
70
PROIECT
PENTRU VALORIFICAREA POTENŢIALULUI TURISTIC AL ZONEI DOBROGEA

frecvent adâncimi între 30-70 metri. În patul văilor şi în împrejurimile


lacurilor, apa freatică se află la adâncimi mai mari, fapt care a atras
stabilirea în aceste locuri a majorităţii aşezărilor omeneşti din judeţ. În
Dobrogea sudică de platformă, corespunzătoare celei mai mari părţi a
teritoriului judeţului, apele subterane se găsesc în depozitele de la baza
loessului, ca şi în placa sarmatică, la adâncimi foarte variate. Izvoarele aici
sunt ascendente şi descendente. Pot fi grupate în izvoare de sinclinal,
crusta, din depozite aluviale (pe văile Casimcei, Topologului etc.)
Apele curgătoare sunt reprezentate prin pâraie cu debite reduse. Pe
dreapta, Dunărea primeşte din podişul Dobrogei afluenţi mici din podişul
Oltinei, cel mai important fiind Carasu, (podişul Medgidiei), acesta fiind
inclus în traseul canalului navigabil Dunăre-Marea Neagră. Podişul
Dobrogei este străbătut de grupa râurilor dobrogene ce se varsă în lacurile
de pe litoral: Telita, Slava, Casimcea, Baciu, Topolog, Ivrinezu. Râurile sunt
scurte cu un debit scăzut în general.
Lacurile sunt de litoral şi lagune, formate prin bararea unor vechi
golfuri şi cordoane litorale. De aici face parte complexul Razim-Sinoe cu
lacurile: Sinoe, Istria, Nuntaşi, Razimul mic. De asemenea, pe teritoriul
judeţului sunt întâlnite limanuri maritime: Babadag, Taşaul, Techirghiol,
Mangalia.
Limanurile fluviatile se întâlnesc în sectorul sud-vestic al teritoriului
Dobrogei pe dreapta Dunării. Printre cele mai importante se numără:
Bugeac, Oltina, (ambele lacuri sunt importante centre piscicole pe dreapta
Dunării), Marleanu, Vederoasa, Cochirleni, Carasu, Seimenii Mari şi
Seimenii Mici, ultimele patru limanuri fiind desecate. De-a lungul văii
Carasu s-a realizat Canalul Dunăre-Marea Neagră, pe 64,2 km.
Principalele lacuri din judeţul Constanţa se caracterizează prin:
Techirghiol este cel mai bogat lac cu nămol terapeutic din România,
compus din elemente organice amestecate cu substanţe minerale şi
constituind principalul element în tratarea multiplelor afecţiuni, pentru care
este atât de solicitată staţiunea de pe malurile sale. Este cel mai întins lac
salin din ţara noastră (11,7 km2). Acest liman fluvio-maritim (ce a fost
cândva un golf de mare) formează în prezent o rezervaţie faunistică (unde
trăiesc, printre altele, peste 124 de specii de păsări, multe dintre ele
rarităţi). Lacul reprezintă şi o însemnată bază de agrement, fiind dotat cu
numeroase bărci şi şalupe. Tascau şi Tătlageac sunt 2 limanuri fluvio-
marine, unde se pot practica sporturi nautice. Au o importanţă deosebită
datorită nămolului lui cu calităţi terapeutice. Sinoe şi Siutghiol sunt 2 lagune
marine ce reprezintă fostele golfuri marine. În prezent sunt importante
pentru piscicultură.
Caracteristic pentru reţeaua de ape din judeţul Constanţa este lipsa
apelor curgătoare din interiorul judeţului, acestea fiind reprezentate de
pâraie cu debite reduse, însă prezenţa apelor se face simţită din plin în
71
PROIECT
PENTRU VALORIFICAREA POTENŢIALULUI TURISTIC AL ZONEI DOBROGEA

jurul judeţului prin Delta Dunării şi Marea Neagră. Alături de apele Mării
Negre, care reprezintă cea mai importantă resursă turistică a judeţului, mai
sunt valorificate turistic şi apele minerale şi lacurile din interiorul judeţului
unde se găseşte nămol terapeutic.
VEGETAŢIA, FAUNA, FLORA
Vegetaţia teritoriului Constanţa s-a format şi dezvoltat continuu cu
începere de la sfârşitul pleistocenului superior. Este destul de variată din
punct de vedere floristic, iar formaţiile şi asociaţiile componente sunt
suprapuse relicvelor floristice terţiare, pleistocene şi holocene, care indică,
în acelaşi timp, istoricul de dezvoltare complexă a vegetaţiei actuale în
strânsă legătură cu ceilalţi componenţi fizico-geografici. Lipsa apelor de
suprafaţă, natura petrografică, climatul arid, nivelele de apă subterană la
mari adâncimi determină aspectul general al învelişului vegetal.
Vegetaţia este în cea mai mare parte de stepă, fiind un rezultat al
întrepătrunderii influenţelor pontice premaritime cu cele submediteraneene.
Aceasta este formată din ierburi mărunte şi arbuşti. Stepa dobrogeană se
diferenţiază de celelalte tipuri de stepă de pe teritoriul ţării. Ţinându-se
seama de compoziţia floristică, de gradul de desţelenire şi de intensitatea
păstoritului din trecut au fost separate: pajişti de ţelină stepică primară, cu
păiuş stepic, pir crestat, colilie şi pajişti, pârloage stepice înierbate, cu firuţa
cu bulbi, periniţă, bărboasă şi alior, cu grupa pârloagelor înţelenite şi a
celor neînţelenite.
Pădurea, în comparaţie cu stepa şi silvostepa, are cea mai redusă
extensiune, situându-se în partea sud-vestică. Pădurea se evidenţiază prin
participarea redusă a gorunului şi prin abundenţa speciilor mezofile de
amestec. Se face totodată evidentă formaţia ceretelor (cereto-gârniţele şi
cereto-şleauri). Se poate aprecia că este o pădure de cvercinee
submezofile de tip balcanic. În zonele înalte (podişul Babadagului) se
găseşte etajul stejarului (cer-gârniţă, stejar pedunculat). Vegetaţia
intrazonală este formată din păduri de salcâm, vegetaţie mediteraneană,
(smochini sălbatici, iasomie, cărpiniş) şi vegetaţia de luncă, de-a lungul
Dunării.
Fauna este corelată cu vegetaţia, fiind formată din mamifere, păsări
şi peşti. Ea prezintă un colorit pontico-submediteranean. Printre speciile
caracteristice stepei se numără popândăul, iepurele, orbetele mic,
şobolanul cenuşiu, şoarecele săritor şi alte rozătoare. Printre păsări se
numără: potârnichea, graurul, coţofana, uliul porumbar etc. Reptila
caracteristică este şopârla. Mamiferele sunt reprezentate prin dihorul de
stepă şi nevăstuica. În ceea ce priveşte fauna de pădure şi de silvostepă,
aceasta se deosebeşte atât cantitativ cât şi calitativ faţă de cea din stepă,
datorită condiţiilor de viaţă mai favorabile. Aici se întâlnesc porumbelul
gulerat, guguştiucul, fazanul colonizat, şoimul dunărean, pajura ţipătoare,
vulturul codalb, bufniţa mare. Mamiferele sunt reprezentate de căprioară,
72
PROIECT
PENTRU VALORIFICAREA POTENŢIALULUI TURISTIC AL ZONEI DOBROGEA

veveriţă, mistreţ, muflon, pisica sălbatică, vulpea roşie, jder, dintre


insectivore - ariciul, cârtiţa, liliac şi dintre rozătoare - şoarece de pădure.
Marea Neagră este deosebit de complexă mai ales în ceea ce
priveşte originea ei. Originalitatea ei constă în faptul că, datorită lipsei
curenţilor verticali, este lipsită de viaţă în adâncimi. Unele specii sunt
relicve din vechea mare sarmatică, circa 35%. Printre acestea se numără
guvizii, unele specii de ace de mare şi unele scoici de mal. Cele mai multe
specii de animale (60% din fauna actuală) sunt venite din Mediterană, după
ruperea Bosforului. Lista acestora cuprinde peşti, viermi, scoici, crabi.
Restul de 5% din faună este format din animale de apă dulce venite de pe
râuri şi adaptate noilor condiţii de viaţă marină. O valoroasă faună piscicolă
de mare importanţă economică o constituie peştii migratori care în anumite
perioade ale anului părăsesc Marea Neagră şi intră pentru reproducere în
Dunăre. Aşa sunt: scrumbia, pălămida, zărganul, hamsia, barbunii şi cu
deosebire sturionii (morunul, nisetrul, păstruga) care dau cunoscutele icre
negre. În Marea Neagră mai trăieşte şi o specie de rechin care ajunge
până la 1,70 m lungime, trăind în adânc până la 70 m. Între mamifere
menţionăm delfinul care poate trece de 3 m lungime, şi o greutate până la
300 kg.
În regiune există mai multe rezervaţii naturale care constituie un
punct de atracţie inedit în oferta turistică a regiunii. Una din cele mai
importante rezervaţii se află pe malul stâng al Văii Casimcea, în dreptul
satului Cheia, acolo unde se găseşte Masivul Cheia. Rezervaţia ocupă o
suprafaţă de 285 ha şi adăposteşte circa 5-6 specii rare de floră.
Dunele litorale de la Agigea - la 8 km sud de Constanţa, este o
rezervaţie naturală de dune marine reprezentată de un platou de 8-10 km
format din depunerea continuă a nisipului, rezervaţie floristică în cadrul
căruia se dezvoltă circa 120 de specii de plante caracteristice litoralului
românesc al Mării Negre.
Canaraua Fetii - la sud de Oltina, este o rezervaţie faunistică.
Pădurea Hagieni este o rezervaţie forestieră între Hagieni şi Albeşti.
Datorită frumuseţii peisajului şi a curiozităţilor sale floristice şi faunistice:
broasca ţestoasă uriaşă, numeroase specii de păienjeni, este un punct de
atracţie pentru numeroşi vizitatori.
Canalele de la Hârşova este o rezervaţie geologică şi paleontologică,
unde trăieşte un şarpe uriaş de tip piton.
Peşterile de la Gurile Dobrogei sunt o rezervaţie complexă
(speologică, paleontologică, geologică, faunistică), situată lângă comunele
Limanu şi Târguşor, formată din trei peşteri (Limanu, Liliecilor şi La Adam,
renumită prin bogata faună cuaternară), unde întâlnim mari colonii de lilieci.
Alte rezervaţii pe teritoriul judeţului sunt:
Punctul Fosilier de la Aliman, Seimenii Mari (rezervaţii paleontologice
şi geologice), Cernavodă şi Reciful de la Topalu, Lacul Techirghiol,
73
PROIECT
PENTRU VALORIFICAREA POTENŢIALULUI TURISTIC AL ZONEI DOBROGEA

Rezervaţia Fântâniţa-Murfatlar (rezervaţie floristică la 1 km sud de podgoria


Murfatlar).
Se poate concluziona că judeţul Constanţa prezintă un înveliş de
vegetaţie şi faună format pe un colorit foarte variat. Caracteristic vegetaţiei
de aici, cu influenţe pontice premarine şi mediteraneene, este învelişul de
stepă unde întrepătrunde învelişul de silvostepă şi pădure, iar formaţiile
componente sunt suprapuse unor relicve din cele mai vechi timpuri
pleistocen şi holocen. Aici se întâlnesc unele specii de floră
mediteraneană, specifice acestei zone.
În ceea ce priveşte fauna, se poate spune că aceasta este foarte
variată, aici trăind toate speciile de faună, mamifere, rozătoare, păsări,
peşti. Specific judeţului Constanţa este existenţa unor specii de peşti,
relicve din vechea mare sarmatică, printre care se numără şi binecunoscuţii
peşti de icre negre.
Referitor la rezervaţiile naturale din judeţul Constanţa, ele
impresionează prin frumuseţea peisajului şi prin curiozităţile de floră şi
faună existente aici. Cele mai multe din rezervaţii sunt incluse în diferite
circuite turistice, ele atrăgând prin coloritul lor deosebit, astfel vegetaţia,
flora şi fauna de aici aduc un plus la valorificarea turistică a acestui judeţ.
Harta turistică a Constanţei

sursa: www.Infolitoral.ro

74
PROIECT
PENTRU VALORIFICAREA POTENŢIALULUI TURISTIC AL ZONEI DOBROGEA

2.3. Potenţialul turistic antropic

Constanţa este cel mai mare şi mai frumos oraş al litoralului nostru,
port maritim, important centru balnear. Oraşul este aşezat aproximativ la
jumătatea distanţei dintre extremităţile litoralului românesc şi în acelaşi timp
la jumătatea distanţei dintre cele două mari porturi ale Mării Negre, Odessa
şi Istanbul.
Aşezarea oraşului pe locul care-l ocupă acum a fost legată de la
început de orientarea liniei ţărmului. Într-adevăr, în dreptul Constanţei,
litoralul suferă o puternică inflexiune, arcuită, cu concavitatea spre est, care
începe de la capul Midia, din dreptul lacului Taşaul până la capul sudic al
lacului Siutghiol.
Întemeietorii vechiului Tomis au fost ionienii din Milet. Ei s-au fixat aici
încă din secolul VI î.e.n., apreciind atât poziţia golfului natural cât şi
frumuseţile împrejurimilor. Tomisul avea rolul unui mic port comercial, şi
constituia un punct de escală pentru navele greceşti, care se îndreptau
spre litoralul nordic al Mării Negre. Probabil că la început a fost un simplu
„emporion”, dependent de Histria, ea însăşi de aceeaşi origine milesiana.
Ştiri sigure despre istoria cetăţii Tomis avem abia din secolul al II-lea î.e.n.,
când, pentru ocuparea ei, izbucneşte un conflict între Bizanţ şi Callatis.
Tomisul atinge apogeul înfloririi sale în epoca romană, dar migraţiile
popoarelor şi desele războaie îi grăbesc decadenţa, trec pe rând goţii,
gepizii, dar la sfârşitul secolului VI, avarii nimicesc complet vestita
metropolă a Pontului.
Toate încercările de reactivare a comerţului la Tomis, în epoca
bizantină, nu reuşesc să dezmorţească cetatea. Genovezii sunt ultimii se
pare care îi mai dau o licărire de viaţă. Către sfârşitul stăpânirii bizantine,
unele izvoare vorbesc de un contur comercial genovez, de un chei construit
tot de aceştia, şi de farul care dormitează şi astăzi pe marginea falezei.
Numele actual al oraşului Constanţa provine de la denumirea dată de
împăratul bizantin Constantin cel Mare unui „vicus” (sat), din apropierea
Tomisului. I se spunea pe atunci „Constantiana”, şi este menţionat de
Constantin Porfirogenetul în geografia sa politică „de Thematibus”. Un
nume mai apropiat de cel de astăzi este înscris în harta topografică a lui
Sutter (1690) - Constanţa, iar în harta Mării Negre a lui Taitbout de Marigni
(1830), apare numele de astăzi - Constanţa.
După 1950 Constanţa devine un oraş mare, modern. Portul
Constanţa dispune de un întreg complex de construcţii portuare, docuri
masive şi silozuri de mare capacitate.
O plimbare prin zona veche, peninsulară a oraşului ne dezvăluie
clădiri, care îi dau un farmec pitoresc, clădiri care poartă amprenta stilului
Art Nouveau sau a celui modern românesc, cu influenţe ornamentale arabe
75
PROIECT
PENTRU VALORIFICAREA POTENŢIALULUI TURISTIC AL ZONEI DOBROGEA

şi turceşti. Edificatoare sunt casele de pe bulevardul Elisabeta, pe faleză,


dintre care se remarcă cea în care se află Consulatul Republicii Chineze,
clădirea Teatrului Elpis - în prezent Teatrul de Păpuşi, clădirea vechii
prefecturi şi clădirea fostei reşedinţe regale - fostul sediul al Tribunalului
Judeţean.
O incursiune interesantă poate fi făcută în zona veche a portului
Constanţa, unde pot fi admirate clădirea Bursei Marine, construită între
1910-1915, silozurile de cereale, a căror construcţie a durat din 1899 până
în 1909, sau gara maritimă situată la dana 11, realizată şi ea la începutul
secolului.
Nu trebuie uitat impunătorul far din incinta portului Constanţa, montat
într-un turn de piatră, cu o înălţime de 12,75 m deasupra nivelului mării.
Farul este decorat cu basorelieful regelui
Carol I, cel care, la 27 septembrie 1909, a
inaugurat deschiderea portului Constanţa,
precum şi o placă cu inscripţia: „Portul
Constanţa, mărit şi apărat de valurile mării
sub domnia Regelui Carol I”. O menţiune
aparte merită noul far, construit în anul 1965
în zona de intrare în Port (poarta 4).
https://ro.wikipedia.org/wiki
În municipiul Constanţa se poate admira
Edificiul roman cu mozaic, descoperit în 1959,
este situat în piaţa Ovidiu, fiind un complex vast
care, în antichitate, făcea legătură între oraşul
antic şi cel al portului. Înălţat în secolul al IV-lea,
edificiul era grandios, întinzându-se pe o
suprafaţă de 2.000 m2. O parte a edificiului
https://ro.wikipedia.org/wiki
este reprezentată de pavimentul cu mozaic, cu modele ornamentale
de valoare artistică unică, decoruri din marmură albă şi colorată, precum şi
mărturii arheologice ale obiceiurilor comerciale din aceea perioadă.
Termele romane (B-dul. Marinarilor - pe faleza de vest, în zona
peninsulară, spre intrarea spre Poarta nr.1, în portul Constanţa) - au fost
ridicate în acelaşi timp cu Edificiul Roman, fiind aduse la lumina zilei doar
300 m2 din băile publice ale oraşului antic Tomis.
Zidul de incintă al cetăţii Tomis - descoperit de arheologul Vasile
Pârvan, leagă faleza de est cu cea de vest, fiind prevăzută cu turnuri şi
bastioane. O parte din zid este vizibilă şi în prezent de pe Bulevardul
Ferdinand, unde se află şi parcul arheologic. Aici se află expus un
ansamblu de piese arheologice care amintesc de perioada înfloritoare a
ocupaţiei romane. La marginea parcului o hartă lucrată în ceramică
prezintă ansamblul cetăţilor Dobrogei care existau în perioada romană.
76
PROIECT
PENTRU VALORIFICAREA POTENŢIALULUI TURISTIC AL ZONEI DOBROGEA

Mormântul pictat (în vecinătatea colegiului naţional Mircea cel


Bătrân) este cea mai nouă descoperire arheologică (1988), având o
valoare deosebită prin picturile ce datează din secolul al IV-lea d.Hr. şi
păşeşte până în zilele noastre (nu este inclus în circuitul turistic fiind în
restaurare).
Bazilicile antice (b-dul Marinarilor, în zona peninsulară), în număr
de cinci, datează din secolul al V-lea d.Hr. şi impresionează prin
frumuseţea picturilor murale.
Catedrala ortodoxă Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel - Str. Muzeelor.
Este o construcţie ridicată după planurile arhitectului Ion Mincu între 1883-
1885. În interiorul său se află două jilţuri artistic lucrate. Construcţia, în stil
greco-roman, din cărămidă presată, impune prin monumentalitatea faţadei
şi prin turnul înalt de 35 m.
Moscheea Mare - se află în imediata
apropiere a Pieţei Ovidiu, a fost clădită în anul 1910,
pe locul unei vechi geamii. Minaretul, a cărui înălţime
atinge 50 m, şi cupola clădirii au fost construite din
beton armat. Pentru realizarea coloanelor şi a scărilor
s-a folosit calcarul de Albeşti, iar pentru poarta mare
de la intrare s-a adus marmură neagră din Italia.
Edificiul are o frumoasă pictură interioară, în care
domina culorile verde, albastru de cobalt, ocru deschis
şi roşu. Monument original ridicat la începutul
secolului XX, se remarcă prin îmbinarea elementelor
bizantine cu cele româneşti. Este principalul edificiu
https://ro.wikipedia.org/wiki
al populaţiei musulmane din Constanţa, stilul arhitectonic în care este
construit fiind unic în Dobrogea. Moscheea adăposteşte cel mai mare covor
oriental din România, care a aparţinut sultanului Abdul Hamid.
Geamia Hunchair (B-dul Tomis, în zona
peninsulară). Construită între anii 1867-1868 sub
domnia sultanului Abdul Azis, edificiul se remarcă
prin originalitatea arhitecturii, în stil maur, care
respectă forma originală a aşezămintelor de
rugăciune ale musulmanilor. Mineratul sau are o
înălţime de 24 m, iar interiorul geamiei mai https://ro.wikipedia.org/wiki
păstrează încă urmele ornamentelor specific orientale.
Bustul lui Mihai Eminescu, Bd. 16 Februarie,
amplasată pe faleza Cazinoului. A fost realizat de sculptorul
Oscar Han în anul 1930; a fost montat în apropiere de malul
mării, aşa cum şi-a dorit-o chiar poetul, în celebra sa poezie
„Mai am un singur dor”. A fost inaugurată la 15 august 1934.
Pe soclu se profilează chipul statuar al muzei Caliope.
77
PROIECT
PENTRU VALORIFICAREA POTENŢIALULUI TURISTIC AL ZONEI DOBROGEA

Farul genovez (strada Remus Opreanu) a fost ridicat de către


compania ”Danubius and the Black Sea” între anii 1858-1860, în amintirea
negustorilor genovezi care au frecventat zona noastră în secolul al XIII-lea.
Înalt de 8 metri, farul are o bază hexagonală, în vârful său fiind aşezată o
cupolă metalică.
Vila Şuţu ( Str. Marc Aureliu), situată
pe malul mării, vila, care a aparţinut
numismatului Mihail Şuţu, impresionează prin
frumuseţea stilului său neomaur, de la
înălţimea sa putând fi admirat întreg portul
Tomis.
Biserica Apostolică Ortodoxă
Armeană - hramul Sf. Maria, Str. Callatis
nr.1. Clădirea a fost construită în 1880,
funcţionând ca şcoală armeană în anul 1940.
Clopotniţa şi modificările interioare conferă
https://ro.wikipedia.org/wiki clădirii aspectul tipic al arhitecturii tradiţionale
armene.
Muzeul de artă populară (b-dul Tomis
nr. 32) - cuprinde peste 16.000 de exponate
din colecţia populară, caracteristică întregii
ţări - în special icoane, ţesături, ceramică,
port popular, obiecte de podoabă, ustensile
casnice.
Muzeul Ion Jalea (str. Arhipescopiei https://ro.wikipedia.org/wiki
nr.13) - are expuse peste 100 de lucrări de sculptură şi grafică, în cea mai
mare parte semnate de artistul plastic Ion Jalea. Artist dobrogean, Ion
Jalea a fost influenţat în opera sa de motive biblice, istorie şi mitologie.
Expoziţia „Din bogăţiile şi
frumuseţile Oceanului planetar” (b-dul
Mamaia nr. 225) adăposteşte o colecţie de
faună şi floră atât din Marea Neagră, cât şi
din alte mări ale lumii. Un loc aparte este
https://ro.wikipedia.org/wiki rezervat unor curiozităţi acvatice: cea mai
mare scoică de pe glob, scheletul unei
balene ucigaşe, homarii uriaşi, păianjeni de mare, crabi exotici.
Casa cu lei (str. Nicolae Titulescu), situată în
partea peninsulară a oraşului Constanţa, a fost
ridicată între 1895-1898. Îmbinând elementele
preromantice cu cele genoveze, clădirea încântă
privirea cu cele patru coloane pe care sunt sculptaţi
patru lei impunători. De-a lungul timpului, „Casa cu

78
PROIECT
PENTRU VALORIFICAREA POTENŢIALULUI TURISTIC AL ZONEI DOBROGEA

lei” a avut mai mulţi proprietari, iar în 1930, elegantele ei saloane au


găzduit sediul Lojii
https://ro.wikipedia.org/wiki Masonice din Constanţa.
Sinagoga Comunităţii Evreilor (str. CA Rosetti nr. 2) - situată în
cartierul vechi al oraşului, aminteşte de atmosfera sfârşitului de secol XIX,
fiind un exemplu de artă neogotică.
Teatrul Ovidiu (str. Mircea cel Bătrân) -
clădirea găzduieşte trei instituţii de cultură:
Teatrul Dramatic, Filarmonica „Marea Neagră”,
Opera Constanţa, se află în centrul oraşului într-
un frumos parc, strajuit de grupul statuar ”Faun
şi Nimfa” conceput de sculptorul Constantin
Baroschi.
Cazinoul - construit la începutul
secolului XX (1910) de către arhitecţi
francezi, în stil secession; clădirea a
rămas un simbol al oraşului Constanţa.
De-a lungul timpului, Cazinoul nu s-a
îndepărtat de menirea sa, fiind renumit
https://ro.wikipedia.org/wiki în Europa pentru jocurile sale de noroc.
În timpul primului război mondial clădirea a fost bombardată şi transformată
în spital militar. În prezent restaurantul Cazino, cu arhitectura sa
somptuoasă, cu ornamentele elegante şi cu vederea la mare, este un loc
ideal pentru celebrarea evenimentelor speciale, sau pentru organizarea de
cocktailuri şi seri festive.
Biserica romano-catolică Sfântul Anton - Str. N. Titulescu.
Construcţie în stil romanic, ridicată în 1937, după planurile arhitectului
Romano de Simon, pe locul unei alte biserici catolice ce datează din 1885.
Ea a fost realizată din cărămidă roşie aparentă şi are un turn pătrat.

Biserica greacă Schimbarea la Faţă,


la intersecţia dintre Str. Mircea cel Bătrân cu
Str. Aristide Karatzali. A fost construită între
anii 1863 şi 1865, cu contribuţia coloniei
greceşti din oraş, care a primit aprobarea
https://ro.wikipedia.org/wiki sultanului Abdul Azis pentru construirea ei.
Biserica are un mic turn în partea dreaptă a acoperişului; scările şi
pavimentul au fost lucrate în marmură adusă
din Grecia.
Muzeul Marinei Române Constanţa -
Str. Traian nr. 53. Orar: 1 mai – 1
septembrie marţi - duminică 10 – 18, 1
septembrie - 1 mai marţi - duminică 09 – 17.
79
https://ro.wikipedia.org/wiki
PROIECT
PENTRU VALORIFICAREA POTENŢIALULUI TURISTIC AL ZONEI DOBROGEA

S-a deschis la 3 august 1969, în fostul local al Şcolii Navale, în imediata


vecinătate a panoramei portuare şi marine. Muzeul Marinei Române are un
patrimoniu care îi conferă statutul de unicat naţional. Prezintă istoria
marinei militare şi comerciale româneşti, de la simpla luntre cioplită în
trunchi de copac, până la navele moderne de astăzi.
Muzeul de Artă Constanţa
(situat pe Bulevardul Tomis numărul
l84). Înfiinţat în 1961, Muzeul de Artă
Constanţa deţine valoroase lucrări de
pictură, sculptură şi grafică, ale
artiştilor nostri de frunte (Nicolae
Grigorescu, Theodor Aman, Ion
Andreescu, Theodor Pallady, Corneliu
Baba). Patrimoniul muzeului este
http://www.ziuaconstanta.ro organizat cronologic şi cuprinde
arta românească modernă şi contemporană, de la finele veacului trecut
până în prezent.
Muzeul de arheologie (situat
în piaţa Ovidiu, în zona peninsulară).
Constanţa prezintă cele mai de seamă
valori de cultură materială şi spirituală
din vechiul Tomis, şi numeroase altele
descoperite pe teritoriul Dobrogei. În
curtea muzeului sunt expuse
sarcofagii datând din sec. I-III,
capitele, baze şi trunchiuri de coloane,
arhitrave, etc. În sălile muzeului pot fi
văzute remarcabile piese neolitice din
http://romaniaregional.ro/2014/08/19/la-
muzeul-de-istorie-nationala-si- culturile Hamangia şi Gumelniţa,
arheologie-constanta numeroase obiecte agricole din
perioada sclavagistă, amfore
greco-romane, monede, obiecte folosite în comerţ etc. De asemenea, sunt
prezentate fragmente de monumente de arhitectură, statuete de Tanagra
descoperite la Callatis, lucrări de artă. Numeroase sunt statuile
reprezentând diferite divinităţi, printre care amintim: zeiţa Tyche (Fortuna),
zeul Pontos, zeiţa Hecate, Dionysos, Hermes, Mithras şi reliefuri
reprezentându-l pe cavalerul trac. O impresie deosebită produce asupra
vizitatorului şarpele Glycon, o splendidă reprezentare în marmură a unui
animal fantastic cu trup de şarpe şi bot de mamifer. În muzeu sunt
prezentate, de asemenea, numeroase piese ilustrând perioade de la
începutul feudalismului în Dobrogea, vestigii descoperite la Murfatlar,
Castelu, Dinogetia, Limanu, Hârşova, Mărleanu, Raşova etc. Muzeul are

80
PROIECT
PENTRU VALORIFICAREA POTENŢIALULUI TURISTIC AL ZONEI DOBROGEA

un lapidariu şi o bogată colecţie numismatică cu piese de mare valoare,


cum sunt monede ce au gravate figuri de regi sciţi, unice în lume.
Delfinariul (b-ul Mamaia nr. 225) -situat pe malul lacului Tăbăcariei,
Delfinariul adăposteşte cele trei specii de delfini din Marea Neagră, apa din
bazinul în care sunt îngrijiţi fiind luată direct din mare. Alături de delfinariu,
a fost amenajată o expoziţie de păsări, precum şi o microrezervaţie de
animale care găzduieşte specii din Delta Dunării.
Planetariu este situat în vecinătatea delfinariului, este dotat cu un
observator astronomic şi o staţie de observaţii solare.
Acvariul (b-dul Elisabeta nr. 2) cuprinde familii de peşti din reţeaua
hidrografică a Dobrogei şi anume: din Delta Dunării, exemplare din Marea
Neagră, specii din lacurile litorale.
Un loc care nu trebuie uitat de
turişti este Portul turistic Tomis. Aici se
organizează croaziere pe mare, cei
pasionaţi de gastronomie pot servi
preparate specifice la restaurantele
pescăreşti de pe faleză. Pe timpul verii
acesta este locul de desfăşurare a
numeroase concerte de muzică rock,
precum şi a minunatelor Serbări ale
Mării, care timp de câteva zile transformă zona portului într-un adevărat loc
de sărbătoare. Portul turistic Tomis este locul în care Camera de Comerţ,
Industrie, Navigaţie şi Agricultură Constanţă organizează anual, în
perioada sezonului estival, Târgul naţional „Tomis Yacht”- singurul târg
specializat de ambarcaţiuni de agrement din România. Cluburile nautice
din staţiunile Mamaia, Neptun şi Eforie Nord dau turiştilor posibilitatea
practicării sporturilor de apă - schi nautic, windsurf, închirierea de
echipamente nautice, hidrobiciclete, yole.
Străvechiul Callatis, cu o vechime de peste 2.000 de ani, actual
municipiul Mangalia are o populaţie de 45.000 locuitori. Localitatea este şi
staţiune balneoclimaterică permanentă, aflându-se pe aceeaşi latitudine cu
renumitele localităţi Nisa, Monaco, San Remo. Mangalia, al cărui nume
derivă din bizantinul „Pangalia” şi înseamnă cea mai frumoasă, s-a
dezvoltat după cel de-al doilea război mondial. Oraşul - cetate antică - este
totodată şi un punct de atracţie istoric, datorită vestigiilor sale: Bazilică de
tip sirian, descoperită în 1959, necropola romano-bizantină, ruinele cetăţii
Callatis (sec. VII î.Hr.), geamia Esmahan Sultan (sec. VII î.Hr.), Muzeul de
arheologie „Callatis” adăposteşte, de asemenea, o importanţă colecţie de
amfore şi sculpturi, precum şi fragmente de sarcofage din epoca elenistică.
Herghelia de la Mangalia (3 km distanţă la nord de municipiul
Mangalia) este un loc care nu trebuie ocolit de turişti. Aici se află un centru
hipic unde pot fi admirate frumoasele exemplare de cai arabi şi pur sânge
81
PROIECT
PENTRU VALORIFICAREA POTENŢIALULUI TURISTIC AL ZONEI DOBROGEA

arab. Herghelia nu este doar un punct de atracţie turistică dar şi centru de


agrement, dispunând de un hipodrom care permite iniţierea în arta
echitaţiei.
Localitatea Limanu, aflată la 9 km sud de Mangalia, se remarcă prin
Peştera Limanu, declarată rezervaţie speologică (nu este inclusă în
circuitul turistic).
Municipiul Medgidia, este un important punct feroviar şi rutier al
regiunii, având o populaţie de 46.000 de locuitori. Cunoscut ca important
târg al negustorilor de cereale de la mijlocul secolului al XIX-lea, oraşul a
cunoscut o dezvoltare mai amplă după cel de-al II-lea război mondial.
Construcţia canalului Dunăre - Marea Neagră a contribuit la această
dezvoltare, oraşul devenind un port de tranzit. În localitate poate fi vizitat
Muzeul de Artă, care prin lucrările sale expuse, realizează o trecere în
revistă a peisajului dobrogean. Se remarcă sala renumitului artist Lucian
Grigorescu, născut în acest oraş. Spiritul artistic al oraşului străbate şi din
ansamblul de opere de ceramică ce împânzesc străzile, această mişcare
artistică fiind iniţiată în anii 1970 prin organizarea „Taberei de Creaţie de la
Medgidia”, care a adus oraşului 50 de opere de ceramică. Medgidia se
mândreşte de asemenea, cu un modern stadion cu o capacitate de 40.000
de locuri.
Nu departe de oraş, la Mircea Vodă (10 km) se află urmele unui
castru roman, iar la Castelu (8 km), a fost descoperită o necropolă feudală.
Oraş port, situat la 60 km de Constanţa, Cernavodă este o localitate
bogată în vestigii istorice. Întemeiat de geto-daci, oraşul este menţionat
pentru prima dată sub numele de Axiopolis de către geograful Ptolomeu.
Aici au fost făcute primele descoperiri importante privind comuna primitivă,
şi anume celebrele statuete de lut din epoca neolitică „Gânditorul de la
Cernavodă” şi „Femeia şezând”, aparţinând culturii Hamangia. Dezvoltarea
oraşului a fost mult influenţată de construcţia podului peste Dunăre, în
perioada 1890-1895 de către marele inginer român Anghel Saligny.
Aflat în extremitatea de nord-vest a judeţului Constanţa, oraşul
Hârşova este cunoscut din antichitate sub numele de Carsium; cetatea a
fost întemeiată în timpul împăratului Traian, în anul 103 d.Hr.. Din cetatea
romană Carsium, declarată rezervaţie arheologică se mai văd în prezent
temeliile a două ziduri. Nu departe de oraş se află rezervaţia geologică
„Canaralele de la Hârşova”, un complex de calcare sub forma unor stânci
impunătoare. Spre sud, în localitatea Topalu, la 25 km de Hârşova, pot fi
vizitate câteva obiective interesante: colecţia de artă „Dinu şi Sevastiţa
Vintilă”, cu un patrimoniu de 228 de lucrări aparţinând marilor pictori
Theodor Aman, Lucian Grigorescu, Octav Băncilă, Ştefan Luchian, Nicolae
Tonitza, Theodor Pallady; secţia de sculptură de opere ale unor sculptori
renumiţi: Dimitrie Paciurea, Oscar Han, Ion Jalea. Tot aici poate fi văzut şi
reciful de la Topalu, un complex de corali datând din jurasic, ocrotit de lege.
82
PROIECT
PENTRU VALORIFICAREA POTENŢIALULUI TURISTIC AL ZONEI DOBROGEA

Localitate istorică, situată în nord-vestul lacului de la care îi provine


numele, staţiunea balneoclimaterică Techirghiol şi-a sărbătorit în 1999
centenarul în activitate balneologică. Beneficiind mai mult de briza de lac
decât de cea a mării, staţiunea Techirghiol s-a dezvoltat ca urmare a
proprietăţilor curative ale apei lacului (bogată în cloruri de sodiu şi
magneziu) şi ale nămolului sapropelic. Localitatea atrage mii de turişti
anual şi datorită Bisericii din Lemn construită în secolul al XVIII-lea şi
pictată în stil simplu, specific ţărănesc. Situată în cadrul unui ansamblu de
chilii creează o atmosferă de mănăstire, cu pavilioane şi camere.
Resursele antropice existente în acest judeţ, sunt foarte numeroase,
variate şi valoroase, o parte din ele sunt cele mai vechi resurse antropice
găsite pe teritoriul ţării noastre, de aceea, în concluzie se poate afirma că,
turismul cultural din această zonă este un produs turistic foarte important
pentru valorificarea turistică a acestui judeţ.

2.3.1. Potenţialul turistic cultural istoric


TRASEE CULTURAL-TURISTICE ŞI ISTORICE ÎN DOBROGEA
1. CONSTANŢA – ADAMCLISI - PEŞTERA SFÂNTUL ANDREI -
MĂNĂSTIREA DERVENT (133 km de-a lungul DN3)
Acest traseu ne poartă prin locuri pitoreşti presărate cu mărturii
arheologice ale celor care au trăit pe aceste meleaguri şi au lăsat amprenta
asupra istoriei şi culturii românilor. Traversând valea Carasu, drumul trece
pe lângă Valul lui Traian, unul din cele trei valuri de apărare construite în
epoca feudală în această zonă, ducând până la Basarabi. Este o zonă cu o
variată ofertă: turiştii pot degusta vinurile din Podgoria Murfatlar, renumite
în întreaga lume. La 24 km de Constanţa, Murfatlar se bucură de un climat
generos, care face posibilă producţia unor soiuri remarcabile de vinuri -
Chardonnay, Pinot gris, Pinot noir, Sauvignon blanc, Muscat Ottonel,
Traminer, Riesling italian. Amplasat în mijlocul viilor, într-un superb cadru
natural, punctul turistic al Podgoriei oferă turiştilor momente de neuitat.
Degustarea vinurilor şi a mâncărurilor tradiţionale este asociată
programelor artistice care reunesc interpreţi de muzică populară din
Dobrogea.
Cei interesaţi de curiozităţile naturii pot vizita Rezervaţia naturală
„Fântâniţa-Murfatlar”. Nu trebuie uitat ansamblul rupestru de la Basarabi,
un important monument arheologic ce atestă prezenţa creştinismului în
Dobrogea încă din cele mai vechi timpuri. Ansamblul este format din
bisericuţe şi cripte săpate în cretă în secolele IX-XI d.Hr., fiind remarcabile
prin multitudinea de inscripţii cu caractere gotice, germanice, greceşti,
slavone care atestă faptul că alături de populaţia autohtonă trăiau şi alte
populaţii creştine (nu este inclus în circuitul turistic).
Cel mai important monument istoric în cadrul acestui traseu rămâne
însă Monumentul „Tropaeum Traiani” de la Adamclisi. Monumentul a fost
83
PROIECT
PENTRU VALORIFICAREA POTENŢIALULUI TURISTIC AL ZONEI DOBROGEA

ridicat între anii 106-109 d.Hr. la comanda împăratului Traian pentru a


celebra victoria romanilor asupra dacilor, rămânând în istorie ca una dintre
cele mai sângeroase bătălii.
Restaurat în întregime în anii 1970, monumentul se aseamănă foarte
bine Columnei lui Traian de la Roma, istoricii presupunând că ele au fost
realizate de acelaşi arhitect – Apolodor din Damasc. Monumentul este
compus dintr-un soclu cilindric înalt de 30 m, format din 9 trepte, pe care
sunt reprezentate scene din luptele cu dacii şi din viaţa militară romană.
Soclul susţine o bază hexagonală dublu etajată, cu două părţi componente:
trunchiul, ornat cu sculpturi şi statuia propriu-zisă ce înfăţişează un costum
de luptă roman, cu armură, platoşă şi coif. La baza piedestalului, trei captivi
daci sunt puşi să privească trofeul, pentru a accentua încă o dată victoria
romanilor, mereu însetaţi de putere mânaţi de zeul războiului – Marte
„Răzbunătorul”, căruia i s-a dedicat
monumentul.
Considerat „cronica în piatră” a
identităţii poporului român, monumentul
de la Adamclisi rămâne una dintre cele
mai importante mărturii ale istoriei
neamului românesc ce dăinuie peste
veacuri. Cuvintele de pe altarul funerar
din apropiere sunt edificatoare: „În
amintirea bărbaţilor prea viteji, care
luptând pentru patrie, în războiul cu dacii,
www.efemeride.ro s-au culcat întru moarte”.
Satul Adamclisi adăposteşte Muzeul monumentului, unde sunt
reunite obiecte variate, provenite din săpăturile efectuate de-a lungul
timpului. Tot în aceeaşi zonă se află şi ruinele Cetăţii „Tropaeum Traiani”,
construită odată cu monumentul. Oraşul ridicat la rangul de „municipiu”
cunoaşte o dezvoltare înfloritoare până în anul 170 d.Hr., când în urma
atacurilor migratoare, este distrus. în timpul împăratului Constantin cel
Mare localitatea este reconstruită, devenind un important centru religios,
lucru dovedit de bazilicele creştine scoase la lumină. Atacurile avare din
secolele VI-VII vor duce oraşul la ruină.
Ultimii ani de săpătură au scos la iveală zidul de incintă al cetăţii, ce
poate fi văzut de la şosea, oferind turiştilor o imagine de ansamblu.
Traseul se continuă spre Ostrov, şoseaua şerpuieşte printre dealuri
acoperite de plantaţii de viţă de vie, trecând după localitatea Băneasa pe
lângă rezervaţia naturală Canaraua Fetii, deosebită prin aspectul său de
canion, cu pereţi calcaroşi, adăpostind
specii rare de floră şi faună (se remarcă
vulturul egiptean şi broasca ţestoasă).

84
PROIECT
PENTRU VALORIFICAREA POTENŢIALULUI TURISTIC AL ZONEI DOBROGEA

În dreptul localităţii Ion Corvin, drumul se îndreaptă către o pădure de


tei, care, încă de la intrare, îi înconjoară pe cei veniţi cu aerul misterios al
locurilor pe care le adăposteşte. În inima muntelui, ascunsă de ochii lumii,
se află Peştera Sfântului Apostol Andrei, locul în care a sihăstrit Sfântul
Apostol Andrei, fratele lui Simion Petru. Documentele istorice spun că
Sfântul Andrei a ajuns în Dobrogea în jurul anului 60 d.Hr., împreună cu
ucenicii săi şi-a făcut în stâncă chilie şi biserică. Considerată primul lăcaş
de cult din România, peştera este locul din care Apostolul Andrei a
răspândit creştinismul către romani. În apropierea ei se găsesc şi izvoarele
cu apă cu care erau botezaţi strămoşii noştri. Sfinţită în 1942, peştera a
fost amenajată şi a constituit până la cel de-al II-lea război mondial locul a
numeroase slujbe religioase. Reactivarea mănăstirii a avut loc după 1990,
importanţa acestui loc considerat sfânt, făcător de minuni, fiind din nou
recunoscută.
Întorcându-ne în localitatea Ion
Corvin, traseul se continua spre
localitatea Băneasa, lasă în urmă valea
Dunării înţesată de ostroave şi ajunge la
Mănăstirea Dervent, unul dintre
lăcaşurile religioase renumite ale
Dobrogei. Este un alt loc în care a
propovăduit Sfântul Apostol Andrei.
Denumirea de „Dervent”, care înseamnă
www.romanianmonasteries.org „lagăr” i-a fost dată datorită faptului că pe
acele locuri există o garnizoană a romanilor.
Mănăstirea atrage mii de oameni datorită minunilor care se spune că
se petrec aici. Astfel, istoria locului spune că aici au fost decapitaţi trei
ucenici ai apostolului, pe locul execuţiei crescând trei cruci făcătoare de
minuni, la care oamenii vin să-şi caute alinare. Alte două puncte de atracţie
ale mănăstirii sunt icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, precum şi
un „izvor al tămăduirii”, din care, spune legenda, curge o apă cu puteri
miraculoase.
Traseul se termină cu centrul arheologic Pacuiu lui Soare, care din
păcate, nu poate fi vizitat de turişti datorită accesului dificil, dar reprezintă o
zonă cu importante mărturii arheologice, începând din timpul daco-geţilor,
epoca feudalismului până în timpul dominaţiei otomane.
2. CONSTANŢA-CHEILE DOBROGEI (E 60, DN 24, spre
localitatea Târguşor)
Deşi un traseu scurt, este deosebit de pitoresc, străbătând valea
râului Casimcea, impresionând prin frumuseţea peisajelor - dealuri carstice
cu peşteri numeroase, cu o vegetaţie şi faună specific de stepă.
Începând cu localitatea Mihail Kogălniceanu, unde se află şi
aeroportul internaţional cu acelaşi nume, de-a lungul şoselei până în
85
PROIECT
PENTRU VALORIFICAREA POTENŢIALULUI TURISTIC AL ZONEI DOBROGEA

localitatea Casimcea, se desfăşoară frumoasele Chei ale Dobrogei, cu


rezervaţii care impresionează prin varietatea vegetaţiei şi faunei.
Localitatea Târguşor adăposteşte rezervaţia „Gura Dobrogei”, un obiectiv
important din punct de vedere geologic, biologic şi speologic. Peisajele
sunt de o frumuseţe rară - şanţuri naturale şi chei brăzdează malurile
abrupte ale văii, peşteri săpate în calcar, precum „La Adam” şi „Peştera
Liliecilor” cu specii de plante deosebite, dar şi descoperiri arheologice
importante, care atestă prezenţa vieţii omeneşti pe aceste meleaguri din
timpuri foarte îndepărtate, încă din paleoliticul mijlociu (100.000-35.000
î.Hr.). Masivul Cheia îşi desfăşoară cheile pe o lungime de 1,5 km din
localitatea cu acelaşi nume până la Casimcea. Rezervaţia este formată din
calcare din perioada jurasicului, aici găsindu-se o faună şi floră de interes
deosebit.
Alături de frumuseţile naturale, zona este presărată şi cu numeroase
urme arheologice, în special găsite în peşterile presărate de-a lungul
Cheilor Dobrogei - resturi de unelte, vânat şi chiar urme osteologice ale
tipului de oameni care populau această zonă în epoca preistorică.
Traseul se termină cu localitatea Pantelimon. Din Târguşor, pe DJ
225, drumul duce spre ruinele cetăţii Ulmetum, unde istoricul Vasile Pârvan
a descoperit o serie de materiale arheologice datând din secolul al II-lea
d.Hr.
3.CONSTANŢA- CETATEA HISTRIA (DN 2A până la Ovidiu, DN 22
până la Tariverde şi apoi DJ 226 A până la cetatea Histria).
Acest traseu străbate Podişul Casimcei, trecând pe lângă lagune şi
limane fluvio-maritime, ceea ce îi conferă un farmec deosebit. Reţine
atenţia în mijlocul unui peisaj aparte Lacul Taşaul, la 35 km distanţă de
Constanţa, care pe o suprafaţă de peste 1.000 ha se întinde până în
apropierea mării. Trecând de comuna Ţariverde, un loc care merită văzut
sunt „Băile Nuntaşi”. Plajele întinse, precum şi nămolul lacului Nuntaşi, cu
un conţinut ridicat de săruri minerale au dus la amenajarea unui stabiliment
balnear în această zonă, cu multe atracţii turistice - pescuit, vânătoare,
plimbări cu ambarcaţiuni pescăreşti.
Drumul se continuă spre Istria, unde, pe malul unui golf liniştit, se află
ruinele cetăţii Histria, cel mai vechi oraş din ţara noastră. Pe malul lacului
Sinoe, în partea nordică a actualei peninsule Istria, s-a ridicat în urmă cu
peste două mii şase sute de ani vestitul oraş Histria, întemeiat de
navigatorii şi negustorii greci, care s-au aşezat în ospitalierul golf de
odinioară, cu scopul de a face comerţ cu băştinaşii geto-daci. Uleiul de
măsline, vinurile, obiectele de podoabă greceşti erau schimbate pe
grânele, mierea, ceara de albine, pieile de vită, peştele sărat, faclele din
răşina pinilor ce existau odată pe aici, oferite de triburile locale. Histria
(Istria în limba greacă - denumire luată de la fluviul Istros = Dunărea)
prosperă şi se dezvoltă timp de opt secole. Aşezarea, înconjurată de un
86
PROIECT
PENTRU VALORIFICAREA POTENŢIALULUI TURISTIC AL ZONEI DOBROGEA

puternic zid de apărare, era alimentată cu apă prin conducte lungi de peste
20 km; străzile erau pavate cu piatră, iar instituţiile de educaţie fizică =
gymnasion şi cele cultural-artistice = museion
cunoşteau forfota obişnuită locurilor de acest fel.
Între secolele I şi al III-lea e.n. se instaurează
puterea romană pe meleagurile Dobrogei de azi. În
această perioadă, în oraş se construiesc temple
închinate zeităţilor romane, terme (băi publice),
cartiere ale cetăţenilor bogaţi cu case frumoase. Dar
golful Halmyris, unde era aşezat oraşul a început să
se împotmolească, nisipul închizând ieşirea la
Marea Neagră. Cu tot neajunsul creat de lipsa posibilităţilor de a mai face
lesnicios negoţ pe mare, oraşul cetate şi-a mai prelungit existenţa până în
secolul al VI-lea. Cumplita invazie a avarilor, care distrug aproape în
întregime cetatea, obligă pe locuitori s-o părăsească în căutarea unui loc
mai ferit de primejdii. încet, încet, Histria, a cărei viaţă mai pâlpâie ca o
firavă lumină se ruinează; uitarea îi îngroapă şi numele şi locul.
După descoperirea ruinelor în 1914,
numeroase campanii de cercetări arheologice au
scos la iveală vestigiile Histriei şi au permis
totodată degajarea unei părţi din cetate pentru a
face posibilă vizitarea acesteia. Pavajul cu dale
mari de piatră al cetăţii ne poartă paşii printre
ruinele cartierelor de altădată ale Histriei, din
http://lataifas.ro/destinatii-turistice- care sunt vizibile în prezent bucăţi de ziduri,
unice/49653/cetatea-histria-fila- fragmente de coloane, socluri inscripţionate,
cartii-de-istorie-romaniei/ urmele binecunoscutelor terme, pavate cu
mozaic, temeliile de calcar ale unui templu închinat lui Zeus sau Afroditei,
toate amintind de oraşul înfloritor şi prosper din antichitate.
Nu departe de cetate se află amenajat muzeul cetăţii, în care de-a
lungul timpului au fost reunite documentele arheologice cele mai
importante provenite de la Histria - amfore greceşti, inscripţii în limba latină,
obiecte de podoabă, unelte şi arme datând din epoca elenă, apoi romană
şi romano-bizantină.
În apropierea cetăţii Histria se află unul dintre cele mai frumoase
ansamble lagunare din ţară - Complexul Razelm - Sinoe. Peisajele din
această zonă sunt de o rară frumuseţe, lacurile comunicând cu Marea
Neagră prin Gura Portiţei, un loc de mare încântare pentru turişti.
4. CONSTANŢA - MANGALIA, TUR DE LITORAL
Nota caracteristică a spaţiului constănţean este dată de litoralul Mării
Negre, „un pământ al făgăduinţei”, ce se întinde în judeţul Constanţa pe o
suprafaţă de 100 km (din totalul de 244 km ce formează ieşirea la mare a
României). Între Mamaia şi Mangalia se întinde parcă un singur oraş, o
87
PROIECT
PENTRU VALORIFICAREA POTENŢIALULUI TURISTIC AL ZONEI DOBROGEA

complexă staţiune, adăugând splendorii sale contemporane acea


captivantă metamorfoză a vârstelor trăite. De-a lungul coastei, un spaţiu de
o calitate excepţională etalează o salbă de staţiuni care răspund tuturor
vârstelor şi gusturilor.
Acest traseu este un prilej de a cunoaşte litoralul românesc, locurile
sale de tratament, dar şi posibilităţile de distracţie. Turul de litoral cuprinde
o incursiune de o zi de-a lungul ţărmului românesc al Mării Negre prin
staţiuni, începând cu Eforie Nord, Eforie Sud, Olimp, Neptun, Venus,
Jupiter, Saturn până la Mangalia, fiecare cu farmecul său specific. Pe
parcursul excursiei turiştii pot servi prânzul pe terasa unuia dintre multele
restaurante din staţiuni sau ca alternativă se poate lua vaporaşul pe lacul
Siutghiol din Mamaia, unde pot gusta preparate cu specific pescăresc. Nu
în ultimul rând, acest traseu include turul oraşului Constanţa, vizitându-se
Acvariul şi Delfinariul, precum şi zona peninsulară a oraşului, unde se află
Muzeul Naţional de Istorie şi Arheologie şi monumentele antice – Edificiul
Roman cu Mozaic, termele romane sau ruinele cetăţii Tomis. Specificul
acestui univers pitoresc este dat de împletirea unei multitudini de factori
(ambianţa deosebit de agreabilă, eleganţa şi distincţia hotelurilor,
posibilităţi diverse de agrement, factori curativi naturali) ce transformă
staţiunile în adevărate oaze de relaxare şi sănătate.
Concluzionând, se poate afirma că aceste trasee turistice au un
potenţial turistic foarte mare, deci valorificarea lor duce la o valorificare mai
mare a potenţialului turistic al judeţului Constanţa. Însă ar trebui
diversificarea unor trasee turistice care să acopere tot teritoriul judeţului, şi
amenajarea acestor trasee pentru turişti.
Factorii naturali şi întreg patrimoniul cultural contribuie în cea mai
mare măsură la atragerea clientelei, care trebuie în continuare menţinută şi
dezvoltată. Sporirea gradului de atractivitate a obiectivelor turistice se
poate mări, ţinând cont de formele moderne şi diversificate ale
tratamentului balnear, de condiţiile şi factorii naturali specifici zonei
litoralului Mării Negre, de sporirea gamei de acţiuni recreative, satisfacerea
gusturilor şi preferinţelor turiştilor români şi străini. De asemenea, ar trebui
găsite, promovate şi valorificate tradiţiile şi creaţiile populare specifice
Dobrogei, care ar conduce la captarea atenţiei potenţialilor turişti români şi
străini.

2.3.2. Potenţialul turistic tehnico-economic


Potenţialul antropic al litoralului este la fel de important ca şi cel dat
de cadrul natural fiind legat de obiective istorice, cultural-artistice,
arhitectonice; este concentrat în oraşe dar şi în unele staţiuni.
În lungul ţărmului se găsesc numeroase amenajări pentru buna
desfăşurare a activităţii turistice.
Municipiul Constanţa (310526 loc. în 2002) este principalul port
88
PROIECT
PENTRU VALORIFICAREA POTENŢIALULUI TURISTIC AL ZONEI DOBROGEA

românesc la Marea Neagră, cu industrii variate, are funcţii administrative,


comerciale, culturale şi turistice. S-a dezvoltat pe ruinele vechii colonii
greceşti Tomis; în timpul ocupaţiei romane devine cea mai importantă
localitate de pe ţărmul vestic al Mării Negre; în timpul stăpânirii otomane
oraşul decade. Cele mai importante obiective turistice sunt: faleza
(amenajarea a început în 1906 şi s-a terminat în 1909), Statuia lui Mihai
Eminescu (ridicată în 1930, pe un soclu de 3m, opera lui Oscar Han),
Monumentul marinarilor, Grupul sculptural Pescarii (executat în calcar în
anii 1960-1970), Cazinoul (edificiu construit între 1904 şi 1909, este o
combinaţie de stiluri arhitectonice), Muzeul de Istorie Naţională şi
Arheologie (amplasat în Piaţa Ovidiu în clădirea fostei primării între 1911-
1921), Complexul Muzeal de Ştiinţele naturii, Muzeul Militar central, Muzeul
de Artă şi de sculptură Ion Jalea, Geamia Hunchiar, Biserica elenă,
Monumentul Casa Genoveză, Biserica romano-catolică, Catedrala
ortodoxă (1894-1895) ce impresionează prin dimensiune, Termele
Romane, Edificiul Roman cu Mozaic cu ziduri groase de piatră şi cărămidă
legate cu mortar, Muzeul mării - cu exponate din flora şi fauna specifică
Mării Negre, Muzeul de artă, Moscheea Mare-în stil maur (1910), cu un
minaret de 50 m înălţime, Cazinoul-situat pe faleză, construit (1904-1909)
în stil Seccession, cu interior foarte somptuos, Farul genovez datând din
anul 1300, Farul nou de 58 m, construit în 1960, Portul turistic 1„Tomis”,
statuia lui Anghel Saligny, Muzeul Marinei Române, Apeductele, Mormântul
pictat, Plaja Modem cu o lungime de 600 m.
Din Constanţa către sud sunt:
• Agigea (Staţiunea de cercetări marine înfiinţată în 1926 de Ion
Borcea; Muzeul de floră şi faună marină, rezervaţie naturală ce protejează
dunele maritime cu o vegetaţie rară; lac modificat prin construirea
canalului; ecluză şi punctul terminus al Canalului Dunăre Marea Neagră);
• Eforie (oraş cu o populaţie de 9482 loc în 2002; cuprinde staţiunile
Eforie Nord şi Eforie Sud a luat naştere pe amplasamentul fostelor Băi ale
lui Movilă; a fost declarată staţiune în 1928);
• Techirghiol (oraş cu 7379 locuitori în 2002; staţiune balneară,
primele stabilimente în 1907; în 1921 este construit sanatoriul; Monumentul
Eroilor construit în 1931; Fântâna sculptată de I. Jalea; Schitul Sf. Maria
adus din Ardeal, confecţionat din lemn în 1750; vile, complex balnear,
plaja);
• Tuzla (tabără de copii, ruinele aşezării romane Stratonis; aşezare
feudală în punctul Pescărie; farul înfiinţat în 1900 cu o înălţime de 44 m;
liman fluvio-maritim cu nămoluri terapeutice);
• Costineşti - staţiune climaterică destinată tineretului, plajă; se
organizează anual Gala tinerilor actori, Salonul naţional de grafică pentru
tineret, Festivalul naţional de Jazz, Festivalul opţional Mediafest; lac).
În continuare se găsesc staţiunile Olimp-Neptun (realizată între 1970-
89
PROIECT
PENTRU VALORIFICAREA POTENŢIALULUI TURISTIC AL ZONEI DOBROGEA

1972; în Neptun se găsesc 5 hoteluri: Arad, Galaţi, Craiova, Sibiu şi Slatina; În


Olimp se află ansamblul de hoteluri de lux Amfiteatru, Belvedere, Panoramic
realizat în 1972), Jupiter (staţiunea valorifică un lac artificial Tismana care se
găseşte situat în centrul staţiunii, în jurul căruia se grupează complexele
hoteliere Cozia, Tismana, Delta, Scoica, Violeta, Iris, Nalba, Mimoza, Camelia;
pe plajă se găsesc hotelurile Meteor, Cometa, Atlas, Olimpic toate de 8 etaje şi
Capitol de 13 etaje), Cap Aurora (a fost Mugurată în 1973 şi este alcătuită din
10 hoteluri: Granit, Agat, Coral, Diamant, Opal, Safir, Rubin, Onix, Cristal,
Topaz; numeroase restaurante; piscine, terenuri de sport şi alte dotări), Venus
(diferite hoteluri cum ar fi: Raluca, Florica, Veronica, Zamfira, Pajura, Ileana,
Vulturul, Cocorul), Saturn (hoteluri; Alfa, Beta, Gama, Diana, Atena, Tosca,
Semiramis, Narcis, Cleopatra, Cupidon, Cerna, Prahova, Siret, Balada, Hora,
Sirena; satele de vacanţă Dunărea şi Delta) care pot găzdui peste 100.000
persoane pe serie.
Municipiul Mangalia (40.037 locuitori în 2002) este situat în sudul
litoralului românesc, urme de locuire din neolitic, oraşul ere cunoscut în
antichitate (sec. VI B.C) - Callatis şi în epoca medievală – Pangalia. Din
1953 poartă numele actual; oraş port, staţiune balneoclimaterică cu
sanatoriu balnear, plajă cu o lungime de 500 m şi o lăţime de 100 m;
Obiective turistice: Zidurile cetăţii antice, Moschee Esmaban Sultan în stil
maur (1590), Muzeul de arheologie, Colecţia de pipe Mercurius, Basilica de
tip sirian, Marele Tunel (Mormântul cu Papirus), Portul antic Callatis,
Necropola romano-bizantină; anual festival muzical.
• 2 Mai (aşezare rurală, plajă), Vama Veche (aşezare rurală care încă
mai păstrează elementele tradiţionale, plajă, anual Festival de muzică).
De la Constanţa către nord se găsesc:
• Mamaia (staţiune balneoclimaterică pe perisipul care închide laguna
Siutghiol prima amenajare datează din 1906; plaja are o lungime de 8 km,
o lăţime de 100-200 m; multiple amenajări pentru tratament, agrement
(Telegondolă, Aqua magic etc.); sporturi nautice, festivaluri muzicale etc.
• Năvodari (oraş, 32400 loc în 2002; a.d. 1412, oraş din 1968) situat
pe malul sudic al lacului Taşaul, pe canalul Poarta Albă - Midia Năvodari;
este o staţiune balneoclimaterică estivală destinată în primul rând copiilor;
tabără internaţională cu o capacitate de 5000 de locuri pe serie, a cărei
construcţie a început în 1969.
• Histria (ruinele cetăţii greceşti, sec. VII BC şi muzeul de arheologie)
Litoralul prezintă pe lângă staţiuni de agrement şi unele staţiuni în
care se pot face multiple tratamente medicale (Mangalia, Eforie Sud, Eforie
Nord, Techirghiol). Pentru balneoterapie se adaugă apa sărată şi nămolul
sapropelic din lacul Techirghiol) ca şi unele izvoare minerale mezotermale
folosite la Mangalia şi Venus.
Sejurul pe litoral este indicat pentru tratamentul căilor respiratorii,
dermatologic, reumatismal, endocrinologie; tratamentul se realizează printr-
90
PROIECT
PENTRU VALORIFICAREA POTENŢIALULUI TURISTIC AL ZONEI DOBROGEA

un complex de factori: cura de soare, baia de nisip, cura climatică,


talasoterapia, cura de nămol.
Axă turistică Constanţa - Cernavodă
Însoţeşte valea Carasu relativ prin centrul Dobrogei. S-a impus
datorită căilor de comunicaţie directe dintre litoral şi Bucureşti dar şi a
canalului Dunăre-Agigea şi mai multor localităţi cu rezonanţă istorică şi
economică. Între acestea sunt: Cernavodă, Medgidia, Basarabi.
• Cernavodă (oraş, 18961 locuitori în 2002, în antichitate Axiopolis,
port însemnat din sec. XX, port la Dunăre şi Canalul Dunăre-Marea
Neagră, centrală atomo-electrică; podul construit de Anghel Saligny, punct
fosilifer);
• Medgidia (oraş, 43867 locuitori în 2002; aşezare din 1840; oraş din
1968; centru economic şi turistic; obiective: Muzeu de artă, Geamia,
Biserica Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel);
• Basarabi (oraş, 10.880 locuitori în 2002: complex monahal din
secolul 10, săpat în cretă în dealul Tibirişului compus din şase bisericuţe:
biserica Naşterea Domnului; centru viticol însemnat – Murfatlar);
Constituie şi axa unei însemnate regiuni agricole (vii, livezi, legume)
care asigură produse necesare serviciilor pentru diverse activităţi turistice
de pe litoral. Axa va căpăta o însemnătate deosebită odată cu terminarea
autostrăzii Bucureşti - Constanţa când obiectivelor turistice din lungul ei se
vor adăuga multe amenajări pentru servicii în condiţii de turism de trafic.
Din ea se desprind la Medgidia două axe secundare spre sud (către
Negru Vodă) şi nord (spre Tulcea) ce se înscriu pe un străvechi aliniament
cu rezonanţă istorică (încă din perioada daco-romană).
Un loc aparte îl ocupă obiectivele din lungul Dunării. Din Ostrov şi
până la Tulcea cele importante localităţi cu însemnate pentru turism sunt:
Ostrov, Păcuiul lui Soare, Seimeni, Capidava, Topalu, Hârşova,Turcoaia,
Măcin, Garvăn, Luncaviţa, Isaccea.
În interiorul Dobrogei există o serie centre turistice izolate cele mai
importante fiind:
- Adamclisi cu Monumentul Tropaeum Traiani (sec. II d.C.), Altarul
funerar;
• Babadag (oraş, 10813 loc. în 2002;), situat pe malul lacului
omonim; atestat în epoca fierului; centru industrial şi turistic; obiective:
Geamia Ali-Gazi Paşa; mormântul lui Ali-Gaza Paşa; mormântul lui Baba-
Sari Saltuk Dede; Casa Panaghia (de lângă geamie) ce adăposteşte
expoziţia de obiecte de artă orientală (deschisă în 1973); rezervaţie
naturală - Pădurea Babadag; poiana cu monumente sculptate în calcar;
tabără şcolară; însemnat centru turistic.
Complexul natural de la Cheia - situat în bazinul râului Casimcea, la 7
km nord de localitatea Târguşor. Pe o suprafaţă de 285 ha se află forme de
relief dezvoltate pe calcare jurasice ce conţin interesante elemente
91
PROIECT
PENTRU VALORIFICAREA POTENŢIALULUI TURISTIC AL ZONEI DOBROGEA

paleontologice şi floristice. Forme de relief originale se apar pe calcarele cu


spongieri sunt: turnuri, coloane, piramide etc. Elementele floristice sunt
reprezentate prin unele endemisme precum clopoţeii, şi prin rarităţi
floristice precum: garoafa, sâmbovina. Se adaugă mai multe elemente
sudice lemnoase precum: cărpiniţa, scumpia, vişinul turcesc.
- Cerna - muzeul memorial Panait Cerna;
- Horia - lac, peisajul depresiunii înconjurată de culmi din calcar
şi roci vulcanice – Dealul Conţul.
Infrastructura
Cuprinde o reţea densă de drumuri care străbat Dobrogea în toate
direcţiile, câteva însă impunându-se ca axe rutiere, feroviare, navale. În
acest sens sunt şoselele modernizate care leagă cele mai însemnate
centre şi localităţi turistice: Bucureşti-Podul Giurgeni – Hârşova – Topolog -
Tulcea cu ramificaţii spre Măcin, Babadag şi Constanţa; Bucureşti –
Cernavodă - Constanţa din care se desprind artere către Mangalia, Tulcea,
Medgidia şi Negru Vodă. Din Constanţa radial se desfăşoară şi alte drumuri
cu grade variate de modernizare.
Dobrogea are două căi ferate principale:Cernavodă spre Mangalia ce
vine de la Bucureşti care âb întretaie cu cea de la Negru Vodă-Medgidia-
Tulcea.
Căile navigabile sunt pe Dunăre, în deltă şi local în sectorul litoral
(agrement). Sunt două aeroporturi M. Kogălniceanu (cu caracter
internaţional) şi Tulcea. Amenajările pentru desfăşurarea diverselor
activităţi de turism deşi s-au amplificat în ultimele două decenii au un grad
variat de modernizare şi repartiţie neuniformă (dominant pe litoral şi în
Tulcea, apoi în mai multe localităţi dispersate şi locuri de popas).
Baza tehnico-materială a turismului este bine reprezentată (judeţul
Constanţa ocupă locul I pe ţară la numărul de locuri de cazare) dar inegal
repartizată în teritoriu. În Delta Dunării în prezent există aproape 2.000
locuri de cazare din care aproape jumătate sunt în Tulcea cu o pondere
mai mare în unităţile hoteliere de 2-3 stele. Există şi bacuri plutitoare. Pot fi
folosite pentru cazare şi cantoanele construite de R.B.D.D. pentru
supravegherea ecologică şi informare situate în general în preajma zonelor
protejate, la Sf. Gheorghe, Portiţa, Pădurea Caraorman, Letea, Maliuc,
Crişan, Pardina, Mahmudia, Gorgova, Uzlina şi Roşca-Buhaiova. în deltă*
reţeaua unităţilor de alimentaţie publică este slab dezvoltată, aici sunt
specifice cherhanalele (unele amenajate ca pensiuni). Aici se pot servi
mâncăruri pescăreşti (Chilia Veche, Periprava, Tatanir, Mila 23, Gorgova,
Periteasca, Caraorman etc.). Baza de agrement în Tulcea cuprinde bărci,
hidrobiciclete şi şalupe rapide utilizate încă de un grup restrâns de turişti.

92
PROIECT
PENTRU VALORIFICAREA POTENŢIALULUI TURISTIC AL ZONEI DOBROGEA

Baza de cazare din Delta Dunării


Complex Sat de Vase
Localitatea Pensiuni Moteluri Hoteluri Camping Cabană plutitoar
turistic vacanţă
Caraorman 2 - - - - 1 - e-
Chilia Veche 3 - - - 1 - - -
Crişan 8 - 1 - 1 - - -
Dunavăţu de Sus 6 - 1 - - - - -
Vulturu-Gorgova 6 - - - - - 1 -
Jurilovca 1 - - - - - -
Mahmudia 3 - 1 - - - - -
Mila 23 9 - - - - - -
Mila 35 - - - 1 - - - -
Murighiol 2 2 - 2 - - - -
Partizani - - - - 1 - - -
Sfântu Gheorghe 10 - - - - - - -
Sulina 7 - - - - - - -
Tulcea - - 6 - - - - -
TOTAL 57 2 9 5 3 1 1 18
Pe litoral au fost realizate în mai multe etape o reţea cu capacităţi de
cazare bogate, care au un grad de dotare variat (de la o stea la cinci stele).
Din punct de vedere al confortului se remarcă staţiunile Mamaia şi Neptun-
Olimp, la pol opus fiind Vama Veche şi 2 Mai, în acestea din urmă
dezvoltându-se cazarea în pensiuni, campinguri, la particulari.
Valorificarea potenţialului turistic al litoralului românesc începe în
secolul XIX, când pe malul lacului Techirghiol a fost amenajat primul
stabiliment balnear (1892) şi s-a ridicat „Marele hotel al băilor”, primul hotel
de pe litoral, situat în Eforie.
Dezvoltarea turismului se realizează în a doua jumătate a secolului
XX într-un ritm deosebit de alert. Se întăresc staţiunile Eforie Sud şi Nord,
Techirghiol, începe organizarea staţiunii Mamaia la 1919, prin nivelarea
dunelor de nisip şi realizarea primelor spaţiilor de cazare. Până în 1964 se
dezvoltă Eforie Nord iar ulterior staţiunile din sud începând cu Neptun şi
ulterior Olimp, Jupiter, Venus, Saturn, Cap Aurora. Mai târziu dar exploziv
şi cu un specific aparte se impune Costineşti (după 1970).
Litoralul oferă numeroase posibilităţi de agrement dispunând de
piscine, .terenuri de sport, terenuri de minigolf, baze nautice, instalaţii de
schi nautic, discoteci.

2.4. Regionarea turistică


Centre şi obiective turistice
în lungul Dunării se găsesc mai multe centre, localităţi şi obiective
turistice care fie că se află pe malul său, pe terase sau la mică distanţă. Ele
au un anumit nivel de cunoaştere, însemnătate şi înscriere în trasee de
93
PROIECT
PENTRU VALORIFICAREA POTENŢIALULUI TURISTIC AL ZONEI DOBROGEA

rang local, naţional şi unele chiar internaţional. Nivelul atractivităţii lor şi


poziţia localităţii în raport cu traseele din zonele turistice solicitate impun
atât un grad de valorificare dar şi dezvoltarea de servicii de profil şi în
ultimă analiză ponderea turismului în ansamblul economiei locale.
Pe malul drept al braţului Macin în Dobrogea reţin atenţia:
- Turcoaia - urmele unei cetăţi getice şi a oraşului Troesmis (sec. II);
rezervaţie naturală faunistică şi paleontologică (Dealul Bujoarele); carieră
de granit cu un complex relief antropic.
- Măcin - oraş (10.607 locuitori în 2002) cu potenţial turistic valoros
insuficient pus în valoare. Prin construirea podului peste Dunăre şi
dezvoltarea unui sistem de amenajări cu servicii corespunzătoare la
marginea culmii Pricopan va deveni un centru extrem de căutat. În limitele
sale au fost identificate: castrul roman Arrubium care devine cetate
romano-bizantină; există clădiri monumente arhitectonice: Hanu Vechi şi
Geamia în care este un manuscris al Coranului; parcul; centru Parcului
naţional Măcin (11.345 ha) punct de plecare către munţii Măcin. Din
localitate se merge spre Tulcea (est), Greci-Cerna (sud).
Infrastructura turistică
Ceea ce este relativ unitar în raport de axa turistică sunt mai întâi
posibilităţile de navigaţie pe toată lungimea spaţiului românesc şi cu
continuare; până în Germania şi apoi deplasarea pe o structură rutieră
aproape integrală dar cu grad diferit de modernizare. Se adaugă porţiuni
limitate de cale ferată cu importanţă deosebită în trafic. Alt aspect care are
rol determinant pentru turism sunt cele peste 15 şosele naţionale care
ajung în oraşele porturi şi multe altele de rang judeţean care stabilesc
legături cu diferite regiuni şi centre urbane din ţară (dominant din partea
sudică). Sunt şi cinci puncte însemnate pentru traficul internaţional şi încă
câteva pentru schimburi internaţionale limitate. Intrarea României şi
Bulgariei în UE va grăbi procesul de restructurare în, toate oraşele porturi,
va conduce la modernizarea şoselelor, Dunărea fiind intersectată de câteva
magistrale importante, se vor realiza poduri modeme Brăila-Măcin (asigură
o largă legătură a Dobrogei de Nord cu Moldova şi Transilvania), Giurgiu-
Ruse (unul din principalele trasee de legătură spre Bulgaria şi Turcia),
Calafat-Vidin (accelerarea dezvoltării acestui sector sub raport economic şi
turistic). Paralel cu constituirea ariei metropolitane Bucureşti se va extinde
zona turistică a capitalei până la Dunăre şi implicit se vor produce
interferenţe ce vor schimba structura tipurilor de activităţi economice şi
implicit de natură turistică.
Ţinând seama de specificul pe care axa fluvială îl imprimă turismului
se impune şi o orientare adecvată pentru formele de activităţi şi tipurile de
servicii.
Fără modernizarea porturilor (nu numai la Tulcea, Galaţi, Brăila), fără
crearea unei flote de croazieră modeme (ca în Ungaria, Austria, Germania)
94
PROIECT
PENTRU VALORIFICAREA POTENŢIALULUI TURISTIC AL ZONEI DOBROGEA

care în prezent este extrem de limitată, fără asigurarea unor condiţii bune
pentru odihnă şi relaxare (baza de cazare şi alimentaţie publică) atât în
porturi, în locurile de campare şi week-end, fără gândirea unei strategii de
activităţi stimulative pentru turism nu se vor putea asigura nu numai
impunerea axei turistice şi nici dezvoltarea economică.
Tipuri de turism
Având în vedere potenţialul turistic existent şi nivelul amenajărilor şi
serviciilor ce pot fi asigurate în raport cu ceea ce este normal în lungul axei
se pot realiza mai multe forme de turism
- turism de croazieră - în lungul Dunării (se face pe sectoare şi
extrem de rar de către vasele româneşti pe toată lungimea navigabilă);
- turism pentru piscicultura şi vânătoare (mai ales în Delta Dunării şi
în cele două bălţi);
- turism de tranzit în oraşele dunărene (Drobeta Turnu Severin,
Calafat, Giurgiu, Brăila, Galaţi);
- turism de odihnă şi recreere în defileu şi Delta Dunării;
- turism de week-end în unităţile periurbane;
- foto safari în Delta Dunării beneficiind de şalupe în loc de maşini (din
mai până în noiembrie);
- turism cultural (festivalul anual de la Brăila şi în ultimii ani la Sf.
Gheorghe în Delta Dunării);
- turism cu caracter ecleziastic - la hramurile tradiţionale ale unor
biserici şi mănăstiri.

95
PROIECT
PENTRU VALORIFICAREA POTENŢIALULUI TURISTIC AL ZONEI DOBROGEA

III. STADIUL ACTUAL DE VALORIFICARE A POTENŢIALULUI


TURISTIC

3.1. Structuri de primire turistică (baza tehnico-materială pentru


turism)

Structurile de primire turistice, indiferent de forma de proprietate şi


organizare, se clasifică în funcţie de caracteristicile constructive, de
calitatea dotărilor şi a serviciilor prestate.
În scopul protecţiei turiştilor serviciile de cazare şi alimentaţie publică
se asigură numai în structuri de primire turistice clasificate.
Prin structuri de primire turistice clasificate înţelegem orice
construcţii şi amenajări destinate, prin proiectare şi execuţie, cazării sau
servirii mesei pentru turişti, împreună cu serviciile specifice aferente.
Structurile de primire turistice includ:
a) structuri de primire turistice cu funcţiuni de cazare turistică:
hoteluri, hoteluri - apartament, moteluri, hoteluri pentru tineret, hosteluri,
vile turistice, cabane, bungalouri, sate de vacanţă, campinguri,
apartamente sau camere de închiriat în locuinţe familiale ori în clădiri cu
altă destinaţie, nave fluviale şi maritime, pensiuni turistice şi pensiuni
agroturistice şi alte unităţi cu funcţiuni de cazare turistică;
b) structuri de primire turistice cu funcţiuni de alimentaţie
publică: unităţi de alimentaţie din incinta structurilor de primire cu funcţiuni
de cazare, unităţi de alimentaţie publică situate în municipii, pe trasee şi în
staţiuni turistice;
c) structuri de primire turistice cu funcţiuni de
transport: transport feroviar, transport rutier, transport fluvial, transport
maritim, transport pe cablu;
d) structuri de primire turistice cu funcţiuni de agrement: club,
casino, instalaţii de dotări specifice agrementului turistic;
e) structuri de primire turistice cu funcţiuni de tratament balnear.
Baza tehnico – materială pentru turism
Valorificarea patrimoniului turistic al judeţului Constanţa implică în
prealabil asigurarea unor condiţii minime pentru deplasarea, sejurul şi
petrecerea agreabilă a timpului de către turişti. În esenţă, îmbinarea
acestor elemente are ca rezultat polarizarea fluxurilor turistice spre acele
destinaţii care oferă vizitatorilor cea mai mare satisfacţie într-o călătorie de
vacanţă.
Pentru ca un teritoriu să poată fi declarat „de interes turistic”,
potenţialul său turistic trebuie să răspundă la două cerinţe esenţiale:

96
PROIECT
PENTRU VALORIFICAREA POTENŢIALULUI TURISTIC AL ZONEI DOBROGEA

- să dispună de resurse naturale şi de alte elemente de atracţie


preferate de turişti (istorice, cultural-artistice etc.)
- să dispună de posibilităţi de acces, de transport, de cazare, de
alimentaţie, de unităţi comerciale, de instalaţii, de alte amenajări adiacente,
într-un cuvânt de baza materială şi de infrastructura necesară pentru a
facilita activităţile turistice.
Desfăşurarea activităţilor turistice la nivelul exigenţelor contemporane
şi în pas cu mutaţiile în perspectivă ale volumului şi intensităţii cererii
turistice interne şi internaţionale nu se pot realiza, prin urmare, fără
existenţa unei baze materiale turistice şi a unei infrastructuri tehnice şi
sociale adecvate, menite să pună în valoare resursele turistice naturale şi
antropice de care dispune un teritoriu. În general, motivaţiile turistice sunt
subiective şi deci foarte diferenţiate; preferinţele şi mai ales atitudinile
turiştilor faţă de ofertele agenţilor economici diferă chiar în cadrul unei
anumite tipologii de clientelă. Din această cauză, resursele naturale şi cele
antropice pot participa în cele mai diverse combinaţii posibile la
conceperea unui produs turistic şi, în consecinţă, la promovarea călătoriilor
turistice. Managementul firmelor turistice îşi formulează obiectivele de
profitabilitate pornind tocmai de la acest considerent prioritar: asigurarea
continuităţii fluxurilor turistice în arealele în care îşi desfăşoară activitatea.
Pe baza acestor criterii pot fi mai uşor înţelese şi preocupările pentru
evaluarea atentă a patrimoniului turistic, confruntat cu preferinţele
clientelei.

3.1.1. Structuri de primire turistică de cazare: tipuri de unităţi-


hoteluri şi unităţi similare, complementare, categorii de confort, număr de
locuri, coeficient de utilizare, distribuţie în teritoriu etc.
STRUCTURI DE PRIMIRE TURISTICE CU FUNCŢIUNI DE
CAZARE
Structuri cu funcţie de cazare
Prin structuri de primire turistice cu funcţie de cazare se înţeleg
orice construcţii şi amenajări destinate, prin proiectare şi execuţie, cazării
turiştilor.
În România pot funcţiona următoarele categorii de structuri turistice
cu funcţie de cazare:
1. hoteluri de 5, 4, 3, 2, 1 stele
2. hoteluri apartament de 5, 4, 3, 2 stele
3. moteluri de 3, 2, 1 stele
4. hoteluri pentru tineret de 3, 2, 1 stele
5. hosteluri de 3, 2 stele
6. vile de 5, 4, 3, 2, 1 stele
7. bungalouri de 3, 2, 1

97
PROIECT
PENTRU VALORIFICAREA POTENŢIALULUI TURISTIC AL ZONEI DOBROGEA

8. cabane turistice, cabane de vânătoare, cabane de pescuit de 3, 2,


1 stele
9. sate de vacanţă de 3, 2 stele
10. campinguri de 4, 3, 2, 1 stele
11. popasuri turistice de 2, 1 stele
12. pensiuni turistice urbane de 4, 3, 2, 1 stele
13. pensiuni turistice rurale de 4, 3, 2, 1 flori (margarete), pensiuni
agroturistice de 4, 3, 2, 1 flori (margarete)
14. apartamente sau camere de închiriat în locuinţe familiale sau în
clădiri cu altă destinaţie de 3,2,1 stele
15. structuri de primire cu funcţiuni de cazare pe nave fluviale şi
maritime de 5, 4, 3, 2, 1 stele
Potrivit normelor metodologice în vigoare, prin următorii termeni
înţelegem:
Hotelul este structura de primire turistică amenajată în clădiri sau în
corpuri de clădiri, care pune la dispoziţie turiştilor: camere, garsoniere sau
apartamente dotate corespunzător, asigură prestări de servicii
specifice şi dispune de recepţie şi de spaţii de alimentaţie în incintă.
Hotelurile compuse din apartamente sau garsoniere, astfel dotate
încât să asigure păstrarea şi prepararea alimentelor, precum şi servirea
mesei în incinta acestora, sunt considerate hoteluri-apartament.
Motelul este unitate hotelieră situată, de regulă, în afara
localităţilor, în imediata apropiere a arterelor intens circulate, dotată şi
amenajată atât pentru satisfacerea nevoilor de cazare şi de masa ale
turiştilor, precum şi pentru parcarea în siguranţă a mijloacelor de transport.
Hotelurile pentru tineret sunt structuri de primire turistice, cu dotări
simple, adaptate cerinţelor caracteristice tineretului, care asigură servicii
de cazare, masă, agrement, pe baza unor regulamente de organizare
interioară specifice. De regulă, sunt amplasate în centre urbane
universitare, staţiuni şi în alte zone turistice frecventate de tineret.
Hostelurile sunt structuri de primire turistice cu o capacitate minimă
de 5 camere sau apartamente dispuse pe un nivel sau pe mai multe
niveluri, amenajate, de regulă, în clădiri cu altă destinaţie iniţială decât
cea de cazare turistică.
Cabanele turistice sunt structuri de primire turistice de capacitate
relativ redusă, funcţionând în clădiri independente cu arhitectură
specifică, care asigură cazarea, alimentaţia şi alte servicii specifice,
necesare turiştilor aflaţi în drumeţie sau la odihnă în zone
montane, rezervaţii naturale, în apropierea staţiunilor balneare sau a
altor obiective de interes turistic.
Cabanele, în funcţie de amplasamentul lor, pot fi:
1.cabane situate în locuri uşor accesibile (altitudine sub 1.000 m, cu
acces auto pe drumuri publice);
98
PROIECT
PENTRU VALORIFICAREA POTENŢIALULUI TURISTIC AL ZONEI DOBROGEA

2.cabane situate în zone greu accesibile (zone montane de creasta,


izolate, fără acces auto pe drumuri publice).
Cabanele din zona de creastă şi alte amplasamente izolate, care nu
îndeplinesc criteriile minime pentru categoria 1 stea, pot fi utilizate ca
refugii turistice.
Refugiile turistice sunt structuri de primire turistice, situate în locuri
izolate şi greu accesibile din zona montană, de regulă la altitudini mari,
având o capacitate redusă, un grad minim de confort şi un număr redus
de personal de deservire. Acestea nu se clasifică.
Cabanele de vânătoare si de pescuit sunt structuri de primire
turistice, de capacitate redusa, amplasate în zone bogate în fond
cinegetic şi de pescuit, care asigură condiţii pentru cazare şi servicii
suplimentare specifice activităţii.
Vilele sunt structuri de primire turistice de capacitate relativ redusă,
funcţionând în clădiri independente, cu arhitectură specifică, situate
în staţiuni balneoclimaterice sau în alte zone şi localităţi de interes
turistic, care asigură cazarea turiştilor şi prestarea unor servicii
specifice.
Bungalourile sunt structuri de primire turistice de capacitate
redusă, realizate, de regulă, din lemn sau din alte materiale similare. În
zonele cu umiditate ridicată (munte, mare) acestea pot fi construite şi din
zidărie. Sunt amplasate în perimetrul campingurilor, satelor de
vacanţă, ca unităţi independente în cadrul unor staţiuni sau zone
turistice sau ca spaţii complementare pe lângă alte structuri de primire
turistice. Asigură cazarea turiştilor, precum şi celelalte servicii prestate de
unitatea de bază.
Pensiunile turistice sunt structuri de primire turistice, având o
capacitate de cazare de până la 10 camere, totalizând maximum 30 de
locuri în mediul rural, şi până la 20 de camere în mediul urban,
funcţionând în locuinţele cetăţenilor sau în clădiri independente, care
asigură în spaţii special amenajate cazarea turiştilor în condiţiile
de pregătire şi servire a mesei.
Pensiunile agroturistice sunt pensiunile turistice care pot asigura o
parte din alimentaţia turiştilor cu produse din producţia proprie.
Amplasarea pensiunilor turistice urbane, a pensiunilor turistice rurale
şi a pensiunilor agroturistice trebuie realizată în locuri ferite de surse de
poluare şi de orice alte elemente care ar pune în pericol sănătatea sau
viaţa turiştilor.
Dotările din camerele şi din grupurile sanitare destinate turiştilor
vor fi puse în exclusivitate la dispoziţie acestora. În interiorul acestora nu se
admit lucrurile personale ale locatarului (articole de îmbrăcăminte şi
încălţăminte, bibelouri sau alte obiecte care ar putea stânjeni turiştii).

99
PROIECT
PENTRU VALORIFICAREA POTENŢIALULUI TURISTIC AL ZONEI DOBROGEA

Spaţiile pentru prepararea şi servirea mesei în cazul în care sunt


destinate şi pentru consumatori din afară, numărul locurilor la mese fiind
mai mare decât al celor de cazare, dar mai mic de 20 de locuri la mese, se
clasifică ca unităţile de alimentaţie pentru turism, potrivit normelor specifice
elaborate de Autoritatea Naţională pentru Turism.
Campingurile sunt structuri de primire turistice destinate să asigure
cazarea turiştilor în corturi sau rulote, astfel amenajate încât să permită
acestora să parcheze mijloacele de transport, să îşi pregătească masa şi
să beneficieze de celelalte servicii specifice acestor tipuri de unităţi.
1. Amplasarea campingului trebuie să fie făcută în locuri de interes
turistic ferite de zgomot sau alte surse de poluare, precum şi de elemente
periculoase pentru sănătatea şi securitatea turiştilor.
2. Elementul de bază al campingului este parcela de
campare, aceasta reprezentând o suprafaţă de teren bine delimitată şi
marcată, unde se poate parca mijlocul de transport şi instala cortul sau
rulota, asigurându-se totodată suprafaţa liberă necesară pentru
mişcarea şi odihnă a 4 turişti. Totalitatea parcelelor de campare
reprezintă suprafaţa de campare amenajată. Capacitatea campingului se
exprimă în număr de locuri de campare şi se determină prin înmulţirea cu 4
a numărului parcelelor de campare, la care se adaugă eventualele locuri de
cazare în căsuţe tip camping şi/sau în bungalouri amplasate în incinta
unităţii.
Căsuţele sunt spaţii de cazare de dimensiuni reduse, realizate din
lemn sau alte materiale similare, compuse, de regulă, dintr-o cameră şi un
mic antreu sau terasă şi, uneori, dotate şi cu grup sanitar propriu.
Distanţa între două căsuţe nu poate fi mai mică de 3 m, asigurându-
se totodată spaţiul pentru parcarea unei maşini.
Bungalourile amplasate în interiorul campingurilor se clasifică o dată
cu acestea, potrivit criteriilor specifice din prezentele norme.
Accesul la camping trebuie să fie astfel conceput încât să prevină
accidentele de circulaţie în momentul intrării şi ieşirii vehiculelor.
La campingurile de 3 şi 4 stele căile de acces trebuie să permită
circulaţia în ambele sensuri.
Reţeaua de alei trebuie să permită legătura dintre spaţiile de
campare-cazare şi toate celelalte amenajări care asigură servicii (inclusiv
cu terenurile pentru agrement).
3. Mărimea campingurilor, amplasamentul, stilul constructiv şi
coloritul diverselor construcţii din cadrul acestuia nu trebuie să aducă nici
un fel de prejudicii peisajului sau mediului înconjurător.
Toate campingurile trebuie să aibă o împrejmuire care să nu permită
accesul în camping decât prin intrările stabilite pentru turişti. Campingurile
vor avea pază ziua şi noaptea.

100
PROIECT
PENTRU VALORIFICAREA POTENŢIALULUI TURISTIC AL ZONEI DOBROGEA

4. Alimentarea cu apă potabilă trebuie asigurată prin racordarea la


reţeaua publică, iar în lipsa acesteia, prin realizarea de foraje proprii sau de
alte lucrări de captare a unor izvoare din zonă. Nu este permisă
alimentarea cu apă din fântână neacoperită din care apa se scoate cu
găleata sau cu alt mijloc similar.
Distanţa dintre gurile de apă amplasate pe suprafaţa de campare nu
trebuie să fie mai mare de 100 m.
Alimentarea cu apă trebuie să asigure pentru fiecare loc de campare-
cazare (inclusiv pentru personal) minimum:
- 60 l/zi, din care 20 l apă caldă, în campingurile de 3 şi 4 stele;
- 50 l/zi în campingurile de 2 stele şi 1 stea.
5. Grupurile sanitare comune trebuie să fie amplasate cât mai
central posibil, dar nu mai aproape de 20 m de cel mai apropiat spaţiu de
cazare (parcelă, căsuţă sau bungalou) şi nu mai departe de 100 m de cel
mai îndepărtat spaţiu de campare-cazare.
Pardoseala la grupurile sanitare şi din spaţiile amenajate pentru
spălatul lenjeriei şi, respectiv, pentru pregătirea mesei trebuie să fie cel
puţin mozaicată, cu pantă de scurgere corespunzătoare, pentru a fi uşor de
întreţinut.
Lavoarele vor fi izolate între ele cu paravan.
La campingurile de 4 stele compartimentul lavoarelor şi al duşurilor
trebuie să fie separat de cel al cabinelor WC, iar fiecare cabină de duş va
trebui să cuprindă, separat de duşul propriu-zis, un compartiment pentru
dezbrăcare-îmbrăcare, echipat cu scaun, oglindă, policioară şi cuier.
6. La toate clădirile existente ferestrele vor trebui să fie astfel
construite încât să poată fi deschise pentru aerisire. De asemenea, acestea
vor fi astfel realizate încât să permită montarea cu uşurinţă a unor plase
împotriva insectelor, la cererea turiştilor.
7. Turiştii cazaţi în căsuţe şi bungalouri beneficiază de toate dotările
şi instalaţiile comune din cadrul campingurilor.
8. Căsuţele amplasate pe terenuri care nu permit şi amenajarea unor
spaţii de campare (pentru montarea corturilor sau rulotelor) vor fi clasificate
căsuţe tip camping şi vor dispune de dotări şi servicii identice cu cele ale
campingurilor de aceeaşi categorie.
9. Căsuţele tip camping amplasate pe lângă alte unităţi de cazare sau
de alimentaţie pentru turism, ca spaţii complementare, vor dispune de grup
sanitar comun, compartimentat pe sexe, în construcţie închisă, cuprinzând:
- un lavoar la 30 de locuri;
- o cabină duş la 50 de locuri;
- o cabină WC la 30 de locuri.
Satul de vacanţă este un ansamblu de clădiri, de regulă vile sau
bungalouri, amplasat într-un perimetru bine delimitat, care asigură turiştilor

101
PROIECT
PENTRU VALORIFICAREA POTENŢIALULUI TURISTIC AL ZONEI DOBROGEA

servicii de cazare, de alimentaţie şi o gamă largă de prestaţii turistice


suplimentare (agrement, sportive, culturale etc.).
Amplasamentul trebuie să asigure un microclimat favorabil, ferit de
surse de poluare (zgomot, noxe etc.) şi de alte elemente care ar putea
pune în pericol securitatea şi sănătatea turiştilor.
Mărimea satului de vacanţă, amplasamentul, stilul constructiv şi
coloritul diverselor construcţii din cadrul acestuia nu trebuie să aducă nici
un fel de prejudicii peisajului şi mediului înconjurător.
Toate satele de vacanta vor avea o împrejmuire, accesul fiind dirijat
şi controlat. La unităţile de 3 stele vegetaţia trebuie să fie abundentă
pentru a crea o ambianţă agreabilă.
Suprafaţa spaţiilor verzi şi a celor destinate pentru agrement şi
odihnă reprezintă minimum 25% din suprafaţa totală a satului de vacanţă.
Popasul turistic reprezintă o structură de primire turistică de
capacitate redusă, formată din căsuţe şi/sau bungalouri amplasate într-un
perimetru bine delimitat, care asigură servicii de cazare şi alimentaţie,
precum şi posibilităţi de parcare auto.
Apartamentele sau camerele de închiriat în locuinţe familiale sau
în clădiri cu altă destinaţie sunt structuri de primire turistice constând
dintr-un număr limitat de spaţii, care oferă servicii de cazare şi posibilitatea
preparării hranei în bucătăria folosită exclusiv de turişti sau în comun cu
locatorul. Se pot organiza şi spaţii special amenajate pentru prepararea
hranei destinate exclusiv turiştilor.
Legătura dintre activitatea turistică şi industria hotelieră este
complexă, de profunzime şi se desfăşoară în ambele sensuri. Pe de-o
parte, industria hotelieră se dezvoltă ca urmare a circulaţiei turistice şi, pe
de altă parte, dezvoltarea turismului este condiţionată de exigenţa unor
spaţii de cazare, de gradul lor de echipare, de calitatea şi varietatea
prestaţiilor oferite.
Într-o localitate, staţiune, turismul se poate dezvolta satisfăcător
numai în ipoteza că există suficiente posibilităţi de cazare şi odihnă a
vizitatorilor. De aceea, dintre formele de bază tehnico-materială,
capacităţile de cazare condiţionează poate în cea mai mare măsură
volumul activităţii turistice, deşi anumite categorii de vizitatori sosiţi într-o
staţiune nu recurg la serviciile obiectivelor de cazare.
Capacităţile de cazare rămân elementul cel mai caracteristic al bazei
tehnico-materiale a turismului şi pentru considerentul că celelalte elemente
ale bazei materiale îndeplinesc funcţii mult mai eterogene şi deci participa
cu ponderi relativ oscilante la încasările provenite din activitatea turistică.
În general, prin capacităţi de cazare se înţeleg acele dotări de bază
materială care asigură înnoptarea şi odihna turiştilor pe o anumită durată
de timp, în baza unor tarife determinate, diferenţiate în funcţie de gradul de
confort oferit pe perioada de an (sezonalitatea) în care sunt solicitate.
102
PROIECT
PENTRU VALORIFICAREA POTENŢIALULUI TURISTIC AL ZONEI DOBROGEA

Capacităţile de cazare (hoteluri, moteluri, hanuri, cabane, popasuri turistice


etc.) care, în vederea asigurării unui sejur cât mai atractiv, oferă turiştilor
condiţii optime de adăpostire (înnoptare), îndeplinind, după caz, şi alte
funcţii caracteristice odihnei în domiciliu temporar (alimentaţie, agrement,
igienă).
Aplicarea unor studii de fezabilitate pentru determinarea cât mai
exactă a investiţiilor necesare dezvoltării bazei materiale de cazare, a
capacităţii de primire a fiecărui obiectiv în parte, a gradului de confort
preconizat şi, mai cu seamă, a eşalonării în timp a realizării obiectivelor
prevăzute a se executa, necesită ca o primă condiţie pregătitoare
cunoaşterea exactă a specificului pieţei turistice şi a previziunilor de
dezvoltare a circulaţiei turistice, urmând ca, pe baza lor, să fie definite
obiectivele de cazare în cadrul creşterilor solicitate de dezvoltarea
ansamblului activităţii turistice, pe baza strategiilor de dezvoltare a fiecărei
staţiuni în parte.
Aprecierile privind politica investiţiilor trebuie să se bazeze pe
tendinţele de lungă durată ale dezvoltării economice, în general, şi ale
dezvoltării circulaţiei turistice, în particular.
În cadrul staţiunilor de pe litoralul Mării Negre, ponderea cea mai
mare în reţeaua de cazare o deţine hotelul, unitate formată dintr-o clădire
sau un ansamblu de clădiri, care asigură cazarea în camere special
amenajate corespunzător dotate. Hotelul oferă, de asemenea posibilitatea
de servire a mesei, posibilitatea de distracţie, şi pune la dispoziţia turiştilor
o gamă largă sau mai restrânsă de servicii.
Unităţile de pe litoral sunt constituite din construcţii arhitectonice
moderne, amplasate cât mai aproape de plajă, având în majoritate 6 nivele
(P+5). Există, de asemenea, într-o proporţie mai mică, ansambluri hoteliere
cu 15 nivele (P+14). Indiferent de numărul nivelelor, unităţile hoteliere deţin
în majoritate circa 600-650 de locuri amplasate în camere cu 2 paturi şi mai
rar cu 3 paturi. La parter, unităţile de 6 nivele sunt dotate cu două unităţi de
alimentaţie publică, iar la fiecare cap de hotel, un bar de zi şi un bar bufet.
Oferta de hoteluri, pe litoralul românesc este mare, existând hoteluri
de la 5 stele („Palm Beach, Scandinavia” din Mamaia), de 4 stele („Palas,
Yaki, Majestic, Savoi” - Mamaia, „Britania” - Eforie Nord), 3 stele („Hora” -
Saturn, „Doina” - Neptun), şi de 2 stele („Arad, Crişana”- Olimp, „Siret,
Naţional”- Mamaia).
Următoarea formă de cazare, ca pondere este constituită din
campinguri şi sate de vacanţă. Acestea au fost înfiinţate şi s-au dezvoltat
ca urmare a avântului ce l-a luat turismul neorganizat şi cel semiorganizat.
Ca formă de cazare complementară a reuşit să satisfacă în bună măsură
cererile individuale sau de grup ale turiştilor posesori de autovehicule,
adepţi ai unui contact cât mai direct cu natura şi ai unui program cât mai
rigid. Practica a demonstrat că aceste spaţii de cazare sunt foarte
103
PROIECT
PENTRU VALORIFICAREA POTENŢIALULUI TURISTIC AL ZONEI DOBROGEA

solicitate, ele fiind în prezent insuficiente în vârf de sezon, nereuşind să


satisfacă pe deplin cererea existentă.
Vilele şi căsuţele constituie o formă complementară, mai puţin
utilizată pe litoral. Acestea sunt amplasate izolat sau grupate sub forma
satului de vacanţă, constituind o formă intermediară, din punct de vedere al
confortului, între hotel şi camping.
Unul dintre avantajele economice ale formei de cazare principale,
hotelul, este coeficientul de utilizare a capacităţii.
Acest coeficient indică gradul de ocupare a unităţii hoteliere într-o
perioadă determinată, de obicei un an calendaristic sau un sezon turistic.
Hotelul are cel mai ridicat şi constant coeficient de utilizare. Aceasta se
datorează, în primul rând faptului că el oferă cel mai ridicat grad de confort
posibilităţii de cazare în tot timpul sezonului, indiferent de starea vremii, iar
ca număr de turişti cazaţi în aceeaşi perioadă de timp deţine ponderea cea
mai mare.
Unităţile hoteliere de pe litoral se caracterizează prin faptul că ele
funcţionează sau pot funcţiona întreaga perioadă a sezonului estival, dar
numai cel mult patru luni dintr-un an calendaristic. Din cauza acestui fapt
ele suferă o uzură exagerată, ceea ce conduce la cheltuieli suplimentare
pentru întreţinere, la menţinerea unui personal insuficient utilizat, la
degradarea prematură a construcţiei şi instalaţiilor aferente.
Cu toate acestea, hotelul rămâne singura formă de cazare capabilă
să preia un număr masiv de turişti, mai ales în vârful sezonului, când
afluenţa turistică este maximă.
Căsuţele şi vilele sunt folosite aproximativ în aceeaşi perioadă ca şi
hotelurile, dar au un coeficient de utilizare mai mic. Faţă de forma
principală de cazare, ele se deosebesc şi prin tarife mai mici practicate.
Campingul, ca formă complementară de cazare, are cel mai mic
coeficient de utilizare. Din practică s-a constatat că un teren de campare
este ocupat în întregime o perioadă mult mai scurtă de timp faţă de hoteluri
şi chiar faţă de vile şi căsuţe. El este solicitat mai mult în vârf de sezon,
când timpul este călduros şi nu sunt ploi. Din punct de vedere administrativ
şi organizatoric, campingul este ultimul deschis şi primul închis în timpul
unui sezon estival, faţă de celelalte forme de cazare. Avantajul de bază al
campingului este acela că necesită cheltuieli mai mici pentru amplasare şi
întreţinere, se exploatează uşor şi completează cererea de locuri de
cazare, mai ales în cazul turismului neorganizat.
Experienţa de pe litoral a arătat că terenurile de campare existente
sunt insuficiente în vârf de sezon şi, de multe ori, stau nefolosite spre
sfârşitul sezonului. Ar fi necesar să existe posibilităţi de completare a
spaţiilor de cazare în vârf de sezon prin folosirea complexă a unor terenuri
pregătite în prealabil.

104
PROIECT
PENTRU VALORIFICAREA POTENŢIALULUI TURISTIC AL ZONEI DOBROGEA

Ţinând seama că această formă de cazare se dezvoltă din ce în ce


mai mult, este necesar a se investi fonduri pentru amenajarea unor noi şi
variate forme de campare, capabile să satisfacă cererea prezentă şi
viitoare, având în vedere faptul că orientarea dinamicii dezvoltării
infrastructurii se fundamentează pe necesitatea creşterii funcţionalităţii
acesteia.
În ultimii ani evoluţia capacităţii de cazare şi a numărului de unităţi de
cazare a evoluat astfel:

Sursa - Institutul naţional de statistică, direcţia judeţeană de statistică


Constanţa

Din graficul de mai sus se poate observa o creştere a numărului de


unităţi cu peste 152 de unităţi din anul 2003 până în 2006, şi de asemenea
se observă o creştere constantă a capacităţii de cazare cu peste 1.601 de
locuri, din anul 2003 până în anul 2006.
Privitor la capacitatea de cazare în funcţie de tipul de unităţi, cea
mai mare capacitate de cazare o are hotelul, numărul acestora crescând cu
27 unităţi, de la 271 (2003) la 331 (2006), şi peste 75.000 locuri de cazare.
Cea mai mică capacitate de cazare o are motelul, numărul acestora
rămânând constant în ultimii ani, cu 3 unităţi, şi 78 locuri de cazare.
Analizând capacitatea de cazare în funcţie de forma de proprietate,
se observă că proprietatea privată are cea mai mare capacitate de cazare,
cu peste 450 de unităţi şi aproape 55.000 locuri de cazare, numărul
acestora crescând în ultimii ani. Cea mai mică capacitate de cazare o are
formă de proprietate cooperatistă, numărul acestora rămânând constant în
ultimii ani, cu 14 unităţi şi 780 de locuri cazare.
În ceea ce priveşte capacitatea de cazare a judeţului Constanţa, pe
localităţi, cea mai mare capacitate de cazare o are staţiunea Mamaia,
numărul unităţilor de cazare aici a crescut în ultimii ani, astfel crescând şi
numărul de locuri, în prezent aici se pot caza peste 25.000 turişti. Cea mai
mică capacitate de cazare se înregistrează în localitatea Valul lui Traian,
105
PROIECT
PENTRU VALORIFICAREA POTENŢIALULUI TURISTIC AL ZONEI DOBROGEA

numărul unităţilor de aici fiind constant în ultimi ani - 1 unitate cu 16 locuri


de cazare.
În concluzie, se observă că serviciile de cazare din judeţul Constanţa
s-au dezvoltat şi diversificat, ceea ce înseamnă şi dezvoltarea unei baze
tehnico-materiale de cazare adecvate, cu dotări corespunzătoare, care
oferă turiştilor condiţii optime şi îndeplinesc după caz şi alte funcţii. Însă
serviciul de cazare este dependent de calificarea personalului, de prestanţa
acestora, de organizarea muncii în unităţile hoteliere. În acest context,
insuficienţa spaţiilor de cazare, echiparea lor necorespunzătoare,
neconcordanţa între nivelul confortului oferit şi exigenţele turiştilor, ca şi
numărul mic al lucrătorilor sau slaba lor pregătire influenţează negativ
calitatea prestaţiei turistice şi, prin intermediul acesteia, dimensiunile
circulaţiei turistice şi posibilităţile de valorificare a patrimoniului.

3.1.2. Structuri de primire turistică de alimentaţie pentru turism:


idem
STRUCTURI TURISTICE CU FUNCŢIUNI DE ALIMENTAŢIE
PUBLICĂ
Structuri cu funcţie de alimentaţie publică
Prin structuri de primire turistice cu funcţie de alimentaţie
publică se înţeleg orice construcţii şi amenajări destinate, prin proiectare şi
execuţie, servirii mesei pentru turişti.
Potrivit normelor metodologice în România pot funcţiona:
1. restaurant:
 restaurant - clasic
 restaurant - specializat - cu specific pescăresc
- cu specific vânătoresc
- rotiseria = restaurant de mică capacitate unde se
serveşte carne sub formă de frigare, rotisor, chebab cu garnituri, etc.
- restaurant zahana = este unitate gastronomică în
care se serveşte, la comandă, tot timpul zilei, produse (specialităţi din
carne de porc, vită, miel) şi subproduse (rinichi, ficat, inimă, splină etc.),
mici, cârnaţi, etc. pregătite la grătar şi alese de consumatori din vitrinele de
expunere sau platourile prezentate de ospătari la masă.
 restaurant cu specific naţional, local, cu program artistic
etc.
2. braserie (asigură în tot cursul zilei servirea consumatorilor, în
special cu preparate reci, un sortiment restrâns de mâncăruri, specialităţi
de cofetărie-patiserie, băuturi).
3. berărie, gradină de vară
4. bar
5. unităţi de tip fast-food
106
PROIECT
PENTRU VALORIFICAREA POTENŢIALULUI TURISTIC AL ZONEI DOBROGEA

 fast-food - restaurant fast-food


 restaurant fast-food cu autoservire
 bufet tip expres şi bistrou (este o unitate cu desfacere rapidă,
servirea se face de către vânzător, iar plata se face anticipat)
 pizzerie
 snack-bar (o unitate caracterizată prin existenţa unei tejghele-
bar şi servirea cu sortimente pregătite total sau parţial în faţa lor. Se
servesc: crenvurşti, pui fripţi, cârnăciori, precum şi băuturi nealcoolice reci
sau calde şi băuturi alcoolice într-un sortiment redus)
6. cofetărie
7. patiserie, plăcintărie, covrigărie.
Alimentaţia publică este o componentă de bază a servirii turistice,
încadrându-se în grupa serviciilor de bază. După cazare, hrana reprezintă
prima necesitate a turistului. Dinamica alimentaţiei publice este din ce în ce
mai mult pusă în legătură cu evoluţia dimensiunilor circulaţiei turistice.
Dezvoltarea turismului intern şi internaţional, perspectivele ce se
conturează în această privinţă au impus sporirea preocupărilor menite să
asigure alinierea dinamicii serviciilor de hrană la aceea a volumului şi
exigenţelor cererii. Sectorului de alimentaţie publică îi revine sarcina de a
asigura ansamblul condiţiilor necesare pentru ca turistul să-şi poată
procura hrana necesară pe tot parcursul călătoriei sau numai a sejurului. El
are menirea să organizeze producţia proprie din preparate culinare şi să
asigure servirea consumatorilor în cele mai bune condiţii. Complexele de
hoteluri şi restaurante, structuri organizatorice frecvent întâlnite pe litoral,
confirmă tendinţa de asociere a activităţii de hrană cu aceea de cazare şi
implicit de turism.
Dezvoltarea reţelei de unităţi, modernizarea şi diversificarea acesteia,
creşterea ponderii producţiei proprii, sporirea structurii sortimentale,
ridicarea nivelului calitativ al servirii sunt câteva din coordonatele ce
caracterizează dinamica alimentaţiei publice. Reţeaua de alimentaţie
publică pe litoral este organizată asemănător întreprinderilor comerciale cu
amănuntul. Astfel, ea are în componenţă unităţi operative, cum sunt: unităţi
de producţie de produse şi desfacere (restaurante), unităţi de producţie
(laboratoare), unităţi de desfacere (bufete, cofetării, unităţi răcoritoare etc.),
depozite (alimentare, frigorifice), unităţi auxiliare cu caracter gospodăresc
(ateliere de întreţinere, reparaţii).
În funcţie de obiectivul activităţii, unităţile de alimentaţie publică de pe
litoral pot fi clasate în:
a) unităţi culinare, concepute ca unităţi prin excelenţă producătoare
de preparate culinare şi desfacere a acestora, în scopul satisfacerii
necesităţilor zilnice de hrană ale consumatorilor;

107
PROIECT
PENTRU VALORIFICAREA POTENŢIALULUI TURISTIC AL ZONEI DOBROGEA

b) unităţi cu caracter recreativ, care au drept scop principal


asigurarea unor condiţii de agrement pentru consumatori, prin organizarea
de programe distractive;
c) unităţi de tipul cofetării, patiserii, braserii, berării care se
caracterizează în principal prin profilul produselor desfăcute.
O altă caracteristică a unităţilor de alimentaţie publică de pe litoral
constă în regimul de preţuri aplicate. Astfel, majoritatea unităţilor aplică la
desfacerea produselor sale preţuri cu regim special, cote de adaos
speciale şi preţuri categoria I. Diferenţierea preţurilor se face prin aplicarea
unor cote de adaos diferite pentru fiecare tip de unitate şi grupe de produs.
Pentru acestea se iau în consideraţie o serie de factori, cum sunt: gradul
de confort (mobilier, veselă, decoraţii interioare), condiţii de servire
(varietatea şi calitatea preparatelor, băuturilor), calificarea personalului
(pregătire profesională, ţinută vestimentară), mijloace de agrement
(programe artistice, muzicale).
Restaurantele au în dotarea interioară un salon mare pentru servirea
turiştilor (pe bază de bonuri), o terasă, şi mai rar, o grădină anexă, unde se
servesc preparate la comandă. Aceste unităţi de alimentaţie publică au
bucătărie spaţioasă, cu maşini de gătit electrice, marmite cu abur pentru
prepararea ciorbelor, ceainice încălzite cu abur, mese calde, pentru
păstrarea veselei la temperatura preparatelor culinare, maşini electrice
pentru curăţat zarzavat, cartofi. în dotare intră, de obicei, barul, bufetul,
camerele frigorifice, magaziile anexe. În perioada de iarnă rămân în
funcţiune câteva restaurante, dintre care unele pentru asigurarea
necesităţilor de hrană a turiştilor veniţi la tratament balnear, iar altele pentru
deservirea populaţiei din oraşe şi a turiştilor în tranzit. Restaurantele cu
specific, amplasate în staţiuni servesc preparate culinare specifice: vânat,
pescărie, specialităţi gastronomice locale. Dotarea interioară a acestora
este astfel realizată încât subliniază specificul profilului respectiv. Aceste
unităţi de alimentaţie publică sunt foarte solicitate atât de turiştii români cât
şi de turiştii străini, dar sunt insuficiente faţă de cerere. Astfel de
restaurante se găsesc pe tot litoralul românesc. În Mamaia, Satul de
Vacanţă reuneşte 19 construcţii specifice unor zone folclorice ale ţării. O
seară de neuitat, cu specific românesc, puteţi petrece la restaurantul
„Nunta Zamfirei” (Eforie Nord), care organizează spectacole folclorice,
ceremonii de nuntă românească inspirate din tradiţiile locale. Amatorii de
preparate din peşte sunt aşteptaţi la restaurantul „Insula”, din Neptun, iar
Complexul „Internaţional” îi aşteaptă pe cei pasionaţi de bucătăria italiană
şi germană. O seară deosebită, în atmosfera plăcută a folclorului românesc
poate fi petrecută la „Crama Neptun”, Restaurantul „Rustic” sau Hanul
„Calul Bălan” (staţiunea Neptun) sau restaurantul „Poieniţa” din Costineşti.
De asemenea, este celebru şi „Hanul Piraţilor” din Mamaia, unde seară de
seară au loc spectacole cu diferiţi interpreţi români.
108
PROIECT
PENTRU VALORIFICAREA POTENŢIALULUI TURISTIC AL ZONEI DOBROGEA

Restaurantul cu autoservire foloseşte un sistem de servire rapidă,


durata unei mese reducându-se la circa 20-30 minute. Acest sistem de
servire prezintă o serie de avantaje pentru consumatori, cât şi pentru
întreprindere: posibilitatea servirii mesei la preturi accesibile şi într-un timp
scurt, garanţia prospeţimii produselor, realizarea unui volum de vânzări
superior unităţilor de servire, specializarea producţiei culinare, reducerea
stocurilor etc. Cu toate aceste avantaje, există foarte puţine restaurante cu
autoservire, amplasate în staţiuni. Unele dintre aceste unităţi au regim de
funcţionare permanent (în tot cursul anului), deservind populaţia oraşului şi
respectiv, salariaţii societăţilor. Având în vedere creşterea prezentă, cât şi
viitoare a turismului neorganizat şi chiar cererea pentru produse culinare
cât mai diversificate a turiştilor care au hrana asigurată prin biletul de voiaj,
este necesară suplimentarea acestei forme de alimentaţie publică prin
înfiinţarea de noi unităţi.
Unităţile de alimentaţie publică, tip braserii, berării sunt amplasate în
toate staţiunile şi au rolul de a completa necesităţile de hrană a turiştilor
într-un timp relativ scurt şi la un preţ acceptabil.
Cofetăriile, patiseriile, plăcintăriile completează reţeaua de
alimentaţie publică cu răcoritoare, dulciuri şi produse de patiserie. În
general, aceste unităţi sunt apreciate de turişti, dar nu sunt în permanenţă
aprovizionate cu produsele cele mai solicitate. În afară de produsele
clasice ale acestor unităţi, ar trebui să se diversifice mai mult sortimentul de
preparate de patiserie şi plăcintărie specific locale cum ar fi: plăcinta
dobrogeană, şuberec etc. Un rol important al cofetăriilor este acela de a
asigura şi micul dejun pentru turiştii care solicită acest serviciu. Se poate
spune că mai sunt necesare unele măsuri pentru dezvoltarea şi
diversificarea acestor tipuri de unităţi de alimentaţie publică. Turistul este
dispus şi doreşte să servească oricând şi rapid produse cât mai
diversificate, mai ales dacă unităţile sunt astfel amplasate şi aprovizionate
încât să-l atragă.
Barurile de zi se află, de obicei, la parterul hotelului, unul la intrarea
din holul recepţiei şi altul la celălalt capăt al hotelului. Barul de noapte,
amplasat într-o construcţie separată de hotel, se deosebeşte de cel de zi
prin faptul că serveşte şi preparate culinare, are program distractiv,
capacitate mare de funcţionare diferit de cel al barului de zi. De asemenea,
se percepe o taxă la intrare şi se practică preţuri mai mari.
Discoteca este o unitate destinată în special turiştilor tineri, oferind un
mijloc de distracţie potrivit vârstei lor, fără a servi preparate culinare. Un
aspect relativ neplăcut în aceste unităţi este faptul că predomină o
atmosferă destul de încărcată şi zgomotoasă. Au apărut în ultimii ani unităţi
de acelaşi profil, dar cu un cadru mai intim, mai puţin zgomotos şi
programe muzicale diferite (cafe-concert, dans).

109
PROIECT
PENTRU VALORIFICAREA POTENŢIALULUI TURISTIC AL ZONEI DOBROGEA

Un alt tip de unitate de alimentaţie publică o constituie bufetul.


Unităţile de acest tip sunt amplasate în majoritatea lor pe plajă, purtând
denumirea de dotări plajă. Aceste bufete, restaurantele cu autoservire şi
braseriile sunt unităţi în care se pot servi preparate culinare (grătare,
preparate reci) in tot timpul zilei. Unităţile de acest tip sunt amplasate şi fac
parte de obicei, din unităţile de cazare şi alimentaţie publică, înşirate de-a
lungul falezei, purtând denumirea acestora. În timpul zilei aceste unităţi
sunt cele mai solicitate dintre toate unităţile de alimentaţie publică ale
reţelei.
La capitolul alte unităţi sunt incluse: chioşcuri de răcoritoare, tonete
mobile pentru vânzarea unor produse preambalate, maşini de fabricat şi de
debitat îngheţata, vată de zahăr, grătare pentru mici, bere etc. Acestea
completează reţeaua de alimentaţie publică a societăţii si se înscriu în
categoria denumită comerţ stradal. Ele au avantajul că sunt mobile, uşoare
şi se pot amplasa pe aleile de circulaţie a turiştilor în drumul lor spre plajă
sau hotel.
Lipsesc din dotarea reţelei automatele, care ar fi necesare, având în
vedere rapiditatea servirii, economia de timp, de spaţiu şi de personal.
În ceea ce priveşte numărul unităţilor de alimentaţie din judeţul
Constanţa (restaurantele, barurile, hotelurile cu restaurante), numărul
acestora a evoluat.
Se poate observa o creştere a unităţilor de alimentaţie în ultimii 4 ani
de la 993 la 1.233 (240 de unităţi alimentare), ceea ce demonstrează faptul
că s-au diversificat şi s-au dezvoltat. Numărul restaurantelor a crescut cu
213 unităţi în ultimi 4 ani, iar cel al hotelurilor cu restaurant a crescut cu 27
de unităţi din 2002 până în 2005. Această creştere se poate observa şi în
graficul următor:

Sursa - Institutul naţional de statistică, direcţia judeţeana de statistică


Constanţa
Dezvoltarea reţelei de unităţi de alimentaţie publică, modernizarea şi
diversificarea ei, creşterea producţiei proprii, sporirea structurii
sortimentale, ridicarea nivelului calitativ sunt câteva din coordonatele care
110
PROIECT
PENTRU VALORIFICAREA POTENŢIALULUI TURISTIC AL ZONEI DOBROGEA

atrag potenţialii turişti pe litoralul Mării Negre. Sursa de valută pe care o


oferă turismul internaţional este un motiv suficient pentru a investi fonduri
necesare în vederea diversificării reţelei de alimentaţie publică, ştiind că
motivaţia turistică a celui care vizitează litoralul nu este numai marea, ci şi
dorinţa de destindere, de a vedea şi de a cunoaşte locuri şi lucruri noi.

3.1.3. Structuri de primire turistică de tratament balnear


Serviciile de cură şi de tratament balneo – medical
În prezent, pe plan mondial, se manifestă tendinţa de creştere a
cererii pentru aceste servicii. Această tendinţă este rezultatul: 96 -
reconsiderării mijloacelor terapeutice naturale şi a soluţiilor pe care turismul
balnear le oferă pentru a face faţă bolilor cu caracter de uzură: afecţiuni
reumatismale, posttraumatice, cardiovasculare, metabolice, ale aparatului
respirator ş.a.; - diversificării ofertei staţiunilor balneare ca urmare a
apariţiei conceptului de turism de sănătate. Turismul de sănătate poate fi
definit ca un produs ce urmăreşte realizarea unei “stări de bine” a
populaţiei incluzând atât tratamente în special curele profilactice şi
recuperatorii, cât şi turismul de recreere şi odihnă. Aria de acţiune a
turismului balnear este foarte largă, aceasta vizând: - curele profilactice
care se adresează persoanelor sănătoase şi aparent sănătoase, dar cu
predispoziţii spre îmbolnăvire. La acestea se adaugă obiceiurile de viaţă
defectuoase: stresul, alimentaţia necorespunzătoare, lipsa mişcării fizice; -
curele terapeutice pentru a trata, cu ajutorul factorilor naturali o gamă
variată de afecţiuni ale aparatului locomotor, respirator, digestive, renal,
hepato-biliar, cardiovascular, afecţiuni dermatologice, ginecologice, ale
sistemului nervos etc.; - curele recuperatorii utilizate în cazul unor afecţiuni
ca artrita, arteroscleroza periferică, ale aparatului locomotor şi de natură
reumatismală. Caracteristicile acestor servicii derivă din însaşi definiţia
curelor – “modalităţi de tratament” care se bazează pe:
 folosirea repetată a mijloacelor terapeutice naturale după prescripţii
medicale;
 corelarea cu schimbarea mediului obişnuit în care trăieşte turistul.
Pentru tratarea turiştilor se folosesc o serie de proceduri terapeutice care
devin servicii asociate (de exemplu: inhalaţii, pulverizaţii, împachetări cu
nămol, gimnastica medicală, geriatrie, electrofizioterapie, saună, masaj,
cure de slăbire, diete ş.a.).
Pe toată durata tratamentelor sau curelor prescrise, curanţii
beneficiază de asistenţă medicală ceea ce face ca asistenţa şi consultaţiile
medicale să reprezinte o formă specifică de servicii balneo-medicale.
Privit în calitate de componentă de bază a serviciului turistic, alături
de transport, cazare, alimentaţie, agrementul îndeplineşte o serie de funcţii
particularizate în raport cu nevoile turistului sau ale organizatorului. Astfel,
în concordanţă cu cerinţele turistului, agrementul vizează destinderea şi
111
PROIECT
PENTRU VALORIFICAREA POTENŢIALULUI TURISTIC AL ZONEI DOBROGEA

reconfortarea fizică a acestuia, divertismentul şi dezvoltarea capacităţii


sale. În cazul acoperirii nevoilor fizice, activităţile sportive, cele care pun în
mişcare organismul, de la simpla plimbare până la realizarea unor
performanţe, deţin un loc important. În ceea ce priveşte latura psihică,
activităţilor cultural-distractive şi celor instructiv educative le revine un rol
hotărâtor: ele au ca obiectiv crearea unei atmosfere de destindere,
amuzament şi comunicare, contribuind la îmbogăţirea bagajului de
cunoştinţe ale turistului.
Pe plan economic, dezvoltarea agrementului răspunde exigenţelor de
creştere a atractivităţii staţiunilor turistice. Totodată, agrementul reprezintă
mijlocul principal de individualizare a ofertei turistice, de diversificare a
produselor. Stimulează circulaţia turistică, fiind o sursă importantă de
încasări, de creştere a eficienţei economice a activităţii. Dezvoltarea
agrementului reprezintă un mijloc de asigurare a competitivităţii staţiunilor
turistice. Agrementul reprezintă un element important de care trebuie să se
ţină seama în amenajarea zonelor turistice. Tot mai frecvent se vorbeşte în
procesul de amenajare de o strategie a agrementului, care să valorifice
componenta economică a fiecărei zone, să realizeze o planificare de
ansamblu şi pe termen lung a raportului om-natură, să asigure o
dimensionare ponderat-raţională a dotărilor, o adaptare a acestora la
configuraţia spaţiilor verzi şi peisajelor.
În cazul turismului de litoral, a cărei motivaţie o reprezintă cura
heliomarină şi practicarea sporturilor nautice, organizarea agrementului
înseamnă amenajarea plajelor pentru o cură activă (tobogane, jocuri,
concursuri); existenţa unor centre de iniţiere în practicarea sporturilor
nautice şi punctelor de închiriere a materialului sportiv (bărci, hidrobiciclete,
schiuri, yole, surfing-uri etc.); realizarea unor porturi de agrement, cluburi
de vacanţă. Aceste componente se întâlnesc şi în dotarea litoralului
romanesc, iar lor li se mai pot adăuga alte mijloace de agrement ca: parcuri
de distracţii, săli de spectacole, terenuri de sport etc. O formă particulară
de agrement şi corespunzător, de vacanţă, în care ţara noastră are vechi
tradiţii şi care se bucură de aprecierea turiştilor, o reprezintă echitaţia.
Existenţa unor herghelii renumite, cum este cea de la Mangalia,
favorizează dezvoltarea acestei forme de agrement, căreia i se asociază
plimbările cu trăsura şi alte mijloace hipo.
Strategia de dezvoltare a agrementului ţine seama, pe de o parte, de
motivaţiile, aspiraţiile şi aşteptările turiştilor, iar pe de altă parte, de profilul,
structura şi specificul staţiunilor. Corespunzător, desfăşurarea activităţii de
agrement presupune existenţa unor echipamente adecvate (porturi de
agrement, puncte de închiriere, mijloace de transport pe cablu, piscine,
centre de echitaţie terenuri şi săli de sport etc.), personal cu pregătire de
specialitate (animatori), programe (excursii, concursuri, expoziţii, festivaluri,
activitate artizanală ş.a.). Principalele caracteristici ale turismului de litoral
112
PROIECT
PENTRU VALORIFICAREA POTENŢIALULUI TURISTIC AL ZONEI DOBROGEA

sunt determinate de puternica sezonalitate, durata mare a sejurului,


motivaţia deplasării, intensitatea circulaţiei turistice etc.
Principalele dotări şi amenajări la agrementul pe litoral sunt
următoarele:
- plaje amenajate şi dotări aferente;
- plaje cu circulaţie liberă;
- agrement nautic (debarcadere, şalupe, yole, bărci cu motor, nave
de agrement, teleschi nautic, hidrobicicletele, surfing, şcoli de surfing);
- parcuri de distracţii;
- minicare, piste de karting, trenuleţe, bowling, discoteci, biliard, jocuri
mecanice;
- piscine acoperite şi în aer liber;
- saune, solarii, minigolf;
- săli de gimnastică şi aerobic;
- stadioane, cinematografe în aer liber sau acoperite;
- teatre de vară;
- terenuri de sport;
- săli de conferinţă;
- acvariu - delfinariu;
- cluburi, baruri de noapte;
- echitaţie şi menaj pentru copii;
- emisiuni Radio Vacanţă;
- plimbări cu elicopterul, lansări cu paraşuta etc.;
- excursii diverse (tur de litoral, Turcia-Bulgaria-Grecia, Delta Dunării,
Nordul Moldovei, Bucureşti).
Un alt aspect ce trebuie avut în vedere în elaborarea concepţiei de
agrement este asigurarea implicării turistului în desfăşurarea programelor
de divertisment. Are loc astfel o trecere a acestuia de la calitatea de
„spectator” la cea de ”participant activ”, aceasta constituind o caracteristică
a concepţiei moderne de agrementare a staţiunilor; se poate afirma că
dezvoltarea activităţilor de agrement influenţează direct orientarea fluxurilor
turistice şi implicit desfăşurarea unei activităţi eficiente.
Serviciile suplimentare sunt prestate într-o gamă relativ variată.
Astfel, odată cu sosirea turistului, este necesar să i se pună la dispoziţie,
prin recepţia hotelului, transportul bagajelor, cumpărarea unor publicaţii,
diferite informaţii privind locurile de distracţii, păstrarea valorilor în casa de
valori, convorbiri telefonice interurbane sau internaţionale şi altele. Ghizii,
interpret şi dispecer, însoţesc turiştii străini de la aeroport până la hotel şi
pe toată durata sejurului. În general, se poate spune că societăţile
comerciale de pe litoral oferă o gamă largă de servicii, dar nu suficientă şi
organizată. Din categoria serviciilor suplimentare fac parte şi excursiile. În
fiecare staţiune sunt amplasate birouri care se ocupă cu programarea şi
efectuarea acestora, în ţară şi în străinătate, cu plata în lei sau în valută.
113
PROIECT
PENTRU VALORIFICAREA POTENŢIALULUI TURISTIC AL ZONEI DOBROGEA

Astfel, se efectuează excursii în Delta Dunării sau pe canal, la Cetatea


Histria, Adamclisi, Murfatlar, Bucureşti precum şi în Bulgaria, Turcia,
Grecia. Aceste excursii se organizează cu autocare (în ţară), iar în Turcia
sau Grecia cu avionul sau vaporul. Evident, mai sunt multe trasee turistice
care pot fi vizitate, mai există deficienţe de organizare, dar calitatea acestor
servicii se poate îmbunătăţi. Pentru turiştii români şi străini ar prezenta
interes vizitarea nu numai a obiectivelor turistice şi a monumentelor
arheologice ale judeţului Constanta, ci şi obiectivele industriale din ţară,
cum ar fi: Barajul de la Argeş, Porţile de Fier, Transfăgărăşanul etc.
Deşi structura agrementului a cunoscut în ultima perioadă o
dezvoltare substanţială, ea nu este suficientă şi, mai ales, destul de
diversificată pentru a face faţă cererii din ce în ce mai mari. Spre exemplu,
terenurile de minigolf sunt prea puţin folosite, mai ales de turiştii români, din
cauza lipsei de instructori pentru acest sport, care se practică la noi pe o
scară restrânsă. Multe dintre aceste terenuri stau nefolosite în majoritatea
timpului, fără a li se da o altă destinaţie.
În bowling-uri există săli special amenajate pentru jocuri mecanice,
care au fost aduse din import încă de la începutul dotării staţiunilor
respective. Până în anul 1989 automatele de poker erau nefolosite din
cauza uzurii pe care au suferit-o, după 1990 s-au dotat săli cu jocuri
mecanice noi, de alt tip şi cu mese de biliard etc. Până în 1989 centrele de
echipament sportiv erau aproape inexistente. Sporturile nautice se limitau
doar la plimbări cu hidrobicicleta şi cu barca (şi acestea insuficiente). În
staţiunile de pe litoral nu se practică schiul nautic, nu se făceau plimbări pe
mare cu ambarcaţiuni uşoare, iar parcurile de distracţii erau rudimentare şi
destinate copiilor. Turiştii români se limitau numai la restaurant, bar sau
discotecă, unităţi de agrement ce aveau în general, programe
asemănătoare. După 1989 a început iniţiativa de piaţă (hoteluri -
restaurante luate în locaţie de gestiune), luându-se măsuri pentru
realizarea de prestaţii suplimentare pentru diversificarea şi dezvoltarea
infrastructurii, ceea ce a condus, în prezent, la mărirea gradului de
atractivitate a staţiunilor.
Judeţul Constanţa concentrează 43% din potenţialul turistic al ţării,
reprezentând una dintre cele mai importante zone turistice ale României.
Între factorii de ordin natural, care conferă calităţi superioare curei balneare
pe teritoriul romanesc, menţionăm: orientarea plajei spre sud-est, durata
mare de strălucire a soarelui pe timpul verii (10-11 ore pe zi), stabilitatea
termică de la o zi la alta, precipitaţiile rare, brizele, apa mării, nămolurile
curative.
Litoralul dispune de o salbă de staţiuni, alcătuită din: Năvodari,
Mamaia, Eforie Nord, Eforie Sud, Techirghiol, Costineşti, Olimp, Neptun,
Jupiter, Venus, Saturn, Mangalia.

114
PROIECT
PENTRU VALORIFICAREA POTENŢIALULUI TURISTIC AL ZONEI DOBROGEA

Costineşti
Staţiune balneoclimaterică estivală aflată în extremitatea sud-estică a
României (la 28 km sud distanţă de Constanţa), în raza Comunei Tuzla, pe
ţărmul Mării Negre, la 10 m deasupra nivelului mării. Durata de strălucire a
soarelui este de 10-12 ore pe zi. Factorii de cură naturală sunt clima
marină excitantă, aerosolii puternic salinizaţi, radiaţia solară şi apa mării.
Plajele sunt întinse cu nisip fin, ideale pentru helioterapie şi talasoterapie,
orientate spre sud, şi cu expunere la soare în tot cursul zilei (specific de
care beneficiază puţine plaje din Europa). Este denumită şi „Staţiunea
Tineretului”, în 1940 fiind amenajată aici prima tabără de copii. în anii care
au urmat, baza turistică a fost construită special pentru acest tip de turism -
în special vile bungalow, căsuţe de lemn şi de piatră, discoteci. Are o
capacitate de cazare de aproximativ 6.000 locuri - în vile, hoteluri, căsuţe
de piatră şi lemn.
Aici se pot trata boli reumatismale degenerative, în stare latentă, stări
de slăbiciune, anemie secundară, rahitism etc. Staţiunea găzduieşte un
modern complex de vacanţă pentru tineret, şi o tabără studenţească
internaţională, căreia i se datorează renumele staţiunii. Atmosfera
tinerească este întregită de numeroasele manifestări cultural-artistice ce se
desfăşoară aici, de bazele de agrement moderne, de antrenantele emisiuni
transmise de „Radio Vacanţa”. Hotel Forum pune la dispoziţia oamenilor de
afaceri şi o sală polivalentă, cu o capacitate de circa 300 locuri. Localitatea
Costineşti dă posibilitatea celor care prefera turismul rural şi de agrement
să se cazeze în cele 4 pensiuni omologate pentru această formă de turism,
şi anume „Leo”, „La Rodica”, „Junona Tour”, „Ştefania”.
EFORIE NORD
Staţiune cu sezon permanent, integrată oraşului Eforie, aflată la
extremitatea sud-estică a României (Constanţa-Techirghiol), pe fâşia
litorală dintre lacul Techirghiol şi Marea Neagră, la 6-20 m peste nivelul
mării, la 14 km distanţă de Municipiul Constanţa. Staţiunea şi-a început
activitatea în 1894, când Eforia Spitalelor Civile din Bucureşti a construit
aici un sanatoriu. A doua staţiune a litoralului (ca mărime), Eforie Nord este
renumită în toată Europa datorită tratamentelor cu factori naturali existenţi
aici. Vara, dată fiind nebulozitatea redusă, soarele străluceşte 10-12 ore pe
zi. Factorii de cură naturală sunt clima marină excitantă, apa mării care
este clorată, sulfatată, sodică, magnezică, hipotonică (mineralizare medie
15,5 gr), apa sărată a Lacului Techirghiol (grad mediu de mineralizare de
70-80 gr), nămol sapropelic extras de pe fundul lacului, radiaţie solară şi
aerosoli salini. Plajele au un nisip fin şi sunt amenajate pentru helioterapie
şi talasoterapie. Pe malul Lacului Techirghiol există un Complex -
Sanatoriul Efosan - pentru tratament în aer liber. Acesta este dotat cu
instalaţii pentru împachetări cu nămol rece provenit din lac sau din mare,
instalaţii pentru tratament ginecologic, cabinete pentru efectuarea de
115
PROIECT
PENTRU VALORIFICAREA POTENŢIALULUI TURISTIC AL ZONEI DOBROGEA

tratament cu Gerovital, Boicil şi Pell Amar. Există zone delimitate pentru băi
în lac. Staţiunea dispune de două baze de tratament (una conectată la
reţeaua de hoteluri: Meduza, Delfinul şi Steaua de Mare, şi cealaltă la
Clinica de 120 de locuri a Institutului de Balneo-fizioterapie şi Recuperare
Medicală, o unitate specializată a Universităţii de Medicină şi Farmacie din
Bucureşti). Funcţionând pe tot parcursul anului, clinicile sunt dotate cu
aparatură modernă pentru diagnosticare şi tratament. O seară de neuitat,
cu specific românesc, puteţi petrece la restaurant ”Nunta Zamfirei”, care
organizează spectacole folclorice, ceremonii de nuntă românească
inspirate din tradiţii locale. Farmecul marelui parc natural în care este
situată staţiunea, frumoasă plajă (3 km lungime şi lăţime ce ajung la 100
metri), terenurile de sport, piscinele, accesoriile pentru activităţi nautice
conferă staţiunii o atmosferă originală. Tot aici s-a inaugurat primul port
turistic privat de pe litoralul românesc în golful de pe plaja Belvedere.
Investiţia în valoare de peste 800.000 euro, este un port pentru nave
uşoare de agrement, iahturi de croazieră, veliere şi ambarcaţiuni sportive.
Portul turistic Europa Yacht Club situat în golful artificial al plajei Belona din
Eforie Nord ocupă o suprafaţă de aproximativ 2 hectare, acvatoriul putând
adăposti la cheiuri aproximativ 60 de ambarcaţiuni uşoare cu un pescaj
maxim de 3 metri.
EFORIE SUD
Eforie Sud este o staţiune estivală integrată oraşului Eforie, aflată în
extremitatea sud-estică a României, pe fâşia de litoral cuprinsă între Marea
Neagră şi Lacul Techirghiol, 6-20 m peste nivelul mării, la 5 km distanţă de
Eforie Nord şi la 19 km distanţă de Constanţa. Construită la începutul
secolului XX, staţiunea a purtat iniţial numele de fosta poetă a Reginei
Maria a României - Carmen Sylva. Este o staţiune balneoclimaterică a
cărei minunată rivieră maritimă coboară în trepte succesive spre plaja,
lungă de aproximativ 2 km. Fosta staţiune Carmen Sylva deţinea primul
stabiliment balnear din Dobrogea (1892) iar din 1930 era cea mai
importantă bază turistică a litoralului românesc. Se fac simţite brizele de
mare şi de uscat, cu viteze reduse.
Aici există un sanatoriu pentru copii - centrul balnear „Băi Reci” - cu
afecţiuni reumatologice, cu regim permanent, care tratează îndeosebi
slăbiciunea fizică şi rahitismul. Faleza litorală (de la a cărei înălţime de 25-
35 m se deschide o splendidă panoramă), discotecile, teatrul în aer liber,
sunt atracţii ale acestei staţiuni ce uimeşte prin mulţimea florilor sale.
Jupiter - Cap Aurora
La 40 km de Constanţa şi la 4 km de Mangalia, Jupiter - Cap Aurora
sunt staţiuni climaterice estivale ce s-au dezvoltat în jurul lacului artificial
Tismana, între pădurea Comovora şi ţărmul mării. Jupiter, una dintre
staţiunile noi ale litoralului românesc (a fost inaugurată în iulie 1968),
dispune de 8.500 locuri de cazare, în hoteluri de 1-2 stele, vile, căsuţe.
116
PROIECT
PENTRU VALORIFICAREA POTENŢIALULUI TURISTIC AL ZONEI DOBROGEA

Aceasta dispune de numeroase restaurante, baruri şi cluburi de noapte,


camping, cinematograf, teatru, terenuri de tenis şi minigolf, bazine de înot,
popicărie, ambarcaţiuni pe lacul Tismana etc. În lunile de vară cerul
rămâne în mare parte senin, iar soarele străluceşte în medie 10-12 ore.
Plaja staţiunii se întinde pe o distanţă de 1 km într-un golf pitoresc. Soarele
şi marea fac ca staţiunea Jupiter să fie un loc de vacanţă preferat şi un loc
pentru tratamentul diferitelor afecţiuni. Posibilităţi multiple de distracţie,
practicare a sporturilor nautice, excursii în interiorul ţării şi în străinătate
etc.
În continuarea sa, pe o lungime de 1 km se întinde staţiunea Cap
Aurora, cea mai tânără şi cea mai mică staţiune a litoralului românesc, cu o
capacitate de 2.500 de locuri de cazare. Staţiunea atrage nenumăraţi turişti
prin frumuseţea peisajului şi a hotelurilor sale cu nume de pietre preţioase
cum ar fi: Opal, Granat, Onix, Safir, Rubin, Agat, Cristal, Diamant, cu o
arhitectură originală, cu descreşteri volumetrice, până la nivelul plajei.
Atrag atenţia în aceste staţiuni 2 localuri deosebite: barul Paradis din
Jupiter şi restaurant Cătunul în Cap Aurora, renumite pentru arhitectura lor
specific dobrogeană.
Neptun - Olimp
Aflate la o distanţă de 38 km de Constanţa şi 9 km de Mangalia, cele
două staţiuni Neptun şi Olimp - se numără printre staţiunile noi ale
litoralului, ambele fiind construite după 1972. La o altitudine de 5 - 20 metri,
aşezate pe pragul de nisip dintre mare şi pădurea Comovora, complexul
turistic este o oază de linişte şi prospeţime, o adevărată grădina a litoralului
românesc. Caracteristicile definitorii ale acestui complex turistic modern
sunt calitatea şi eleganţa, atât în ceea ce priveşte confortabilele vile şi
hoteluri, cât şi prin serviciile de alimentaţie publică pe care le oferă.
Aşezată între Pădurea Comorova şi Lacul Tatlageac, într-o zonă cu o
vegetaţie relativ bogată (păduri cu specii de arbori din zone meridionale),
Olimp poate fi considerată staţiunea cu cel mai înalt confort hotelier de pe
litoralul romanesc, remarcându-se prin eleganţa arhitectonică a
ansamblului hotelier de 3 stele: Amfiteatru, Panoramic, Belverde şi grupul
de hoteluri purtând denumirile provinciilor româneşti: Moldova,
Transilvania, Oltenia, Muntenia.
Staţiunea Neptun, cu o capacitate de cazare de 12.000 locuri,
aşezată între lacul cu acelaşi nume şi frumoasa pădure Comovora, poate fi
considerată o adevărată grădina a litoralului. Spaţiile de cazare sunt
hoteluri de 1-3 stele, vile, căsuţe de vacanţă şi camping.
Oferta de agrement pentru turişti este foarte variată: practicarea de
sporturi nautice - yole, schi-jet, sky nautic, debarcaderul cu ambarcaţiuni
pentru plimbări cu barca sau hidrobicicletele pe cele 2 lacuri din staţiuni,
teren de echitaţie, 5 terenuri de tenis, 3 terenuri de minigolf, bazine (8
bazine în aer liber şi 4 bazine acoperite), Bowling Neptun şi Bowling Olimp,
117
PROIECT
PENTRU VALORIFICAREA POTENŢIALULUI TURISTIC AL ZONEI DOBROGEA

Grădina de vară Olimp, Grădina de vară Neptun - pentru filme şi


spectacole în aer liber. De asemenea există cabarete şi cluburi, parcuri de
distracţie.
Alături de oferta de agrement deosebit de variată, staţiunea Neptun -
Olimp prezintă facilităţi pentru turismul balnear. Astfel, Complexul balnear
Doina (funcţionează în regim permanent) este prevăzut şi cu o bază de
tratament, dotată cu cabinete medicale moderne, săli de masaj,
hidroterapie, electroterapie, tratamente cu nămol, sauna, sala de
gimnastică, piscina acoperită cu apă de mare. În această clinică se
tratează reumatismul, afecţiuni ginecologice, spondiloză, artroză etc. Sunt
nelipsite procedurile pe bază de nămol din lacul Techirghiol, precum şi cele
cu Gerovital, Aslavital sau Pell Amar (o soluţie injectabilă având la bază un
extract de nămol de la Balta Albă sau liniment sau gel bazate pe acelaşi
extract), produse terapeutice româneşti de renume mondial prevenind
îmbătrânirea prematură şi regenerând organismul, utilizate în cure de
slăbire sau de înfrumuseţare.
În afara bazei hoteliere, aici există un „sat de vacanţă” (căsuţe de
vacanţă) şi două popasuri turistice. Punct de plecare pentru a vizita diferite
zone de interes turistic (turul litoralului românesc, excursii în Delta Dunării,
excursii la ruinele vechii cetăţi Histria, secolul VII î.e.n., podgoriile Murfatlar,
monumentul Tropaeum Traiani de la Adamclisi etc.). De asemenea, se
organizează excursii pe litoralul bulgăresc al Mării Negre (Balcik, Albena,
Nisipurile de Aur, Varna). Există şi un parc dendrologic (cedrii, chiparoşi,
pini, stejari, tei, mesteceni etc.).

Venus
Aşezată între Cap Aurora şi Saturn, la 3-20 m deasupra nivelului
mării, la 41 km sud de Municipiul Constanta, şi pe la 5 km de Mangalia, în
jurul unui lac artificial, pe un promontoriu caracterizat prin coborârea în
pantă, ce formează un frumos amfiteatru, staţiunea balneoclimaterică
sezonieră, care poartă numele zeiţei frumuseţii, este un loc cochet şi
elegant, cu o salbă de hoteluri construite într-un arhitectural deosebit,
majoritatea purtând nume de fete: Brânduşa, Claudia, Lidia etc. Având o
capacitate de cazare de 9.500 locuri de cazare, în hoteluri de 1-3 stele,
vile, căsuţe, bungalow-uri şi un camping, staţiunea Venus impresionează
prin frumuseţea grădinilor sale. Ca şi celelalte staţiuni din constelaţia
litoralului romanesc, Venus beneficiază de brizele marine, de strălucirea
soarelui construind un veritabil punct de atracţie pentru orice turist dornic
de recreere. Plaja are un nisip fin şi acolo izvorăsc ape minerale sulfuroase
hipotermale, captate şi utilizate pentru duşuri amenajate într-un spaţiu
anume. Nu lipsesc nici terenurile de sport şi discotecile, camping, mai
multe restaurante, magazine de dulciuri, cafenele, baruri şi cluburi de
noapte, un cinematograf în aer liber, terenuri de volei, handbal şi minigolf,
118
PROIECT
PENTRU VALORIFICAREA POTENŢIALULUI TURISTIC AL ZONEI DOBROGEA

discoteci, un parc de distracţii etc. În partea de sud a staţiunii există un


pavilion special amenajat pentru cei care urmează împachetări cu nămol
sapropelic şi fac băi sulfuroase; tot în partea de sud a staţiunii se află şi o
importanta crescătorie de cai de rasă. Posibilităţile de petrecere a timpului
liber sunt numeroase: practicarea sporturilor nautice (yachting, wind-
surfing, hidrobiciclete), excursii pentru vizitarea staţiunilor de pe litoralul
românesc al Mării Negre, excursii cu vaporul pe Marea Neagră sau pe
Canalul Dunăre - Marea Neagră, excursii în Delta Dunării, la vechea
cetate a Histriei (secolul VII î.e.n.), la staţiunea viticolă Murfatlar, la
staţiunile de pe litoralul bulgăresc al Mării Negre, partide de călărie etc.
Saturn
Cea mai sudică staţiune sezonieră a litoralului, aflată la o distanţă de
43 km de Constanta şi 1 km de Mangalia, Saturn este aşezată în jurul unui
golf liniştit, fiind profilată pe tratamentul afecţiunilor ginecologice şi a altor
boli asociate, precum şi pentru odihnă. Staţiunea beneficiază de circa 25
zile însorite pe lună. Apa mării are, în timpul verii, o temperatură medie de
20-25 grade Celsius. Staţiunea dispune de 14.000 locuri de cazare în
hoteluri de 1-3 stele, vile, căsuţe şi campingul Saturn. Diverselor posibilităţi
de cazare se adaugă restaurantele şi barurile, teatrul în aer liber, terenurile
de sport, posibilităţile de pescuit şi echitaţie pentru a asigura petrecerea
unui sejur deosebit de agreabil. Începând cu sezonul estival al anului 2001,
în cadrul Hotelului „Hora” (3 stele) funcţionează o bază modernă de
tratament, dotată cu instalaţii tratament şi săli de gimnastică.
Techirghiol
Oraş situat în extremitatea sud-estică a Românei (Judeţul
Constanţa), pe malul dinspre nord-vest al Lacului Techirghiol (11,6 km2),
într-o vâlcea înconjurată de mici coline, 15-20 m deasupra nivelului mării,
18 km sud de Municipiul Constanţa, nu departe de mare (3 km). Staţiune în
sezon permanent. Briza marină se resimte aici mult mai puţin decât pe
ţărmul mării, în schimb briza lacului se face simţită din plin. Lacul
Techirghiol este renumit pentru apa sa sărată (grad de mineralizare: 86g/l)
şi pentru nămolul sapropelic cu efecte extraordinare în tratamentul bolilor.
Staţiunea dispune de cinci baze de tratament, un sanatoriu balnear pentru
adulţi şi un altul pentru copiii cu deficiente motorii (cu regim permanent), un
sanatoriu pentru copiii cu afecţiuni reumatismale şi rahitism, şi o bază de
tratament în aer liber pentru şedinţe de aerohelioterapie, împachetări cu
nămol rece prelevat din lac, urmate de băi în lac. Tratamentul constă în băi
calde în cadă sau bazin cu apă sărată pompată din lac, împachetări cu
nămol sapropelic cald, inhalaţii, electroterapie şi hidroterapie.
Cazarea este asigurată în sanatorii, hoteluri, pavilioane, vile sau
locuinţe particulare. Dispune de 1.370 de locuri de cazare, din care 1.040
de locuri în cadrul Sanatoriului Balnear şi de Recuperare Medicală.
Posibilităţi de petrecere a timpului liber variate: cinematograf, teatru de
119
PROIECT
PENTRU VALORIFICAREA POTENŢIALULUI TURISTIC AL ZONEI DOBROGEA

vară, terenuri de sport, excursii în staţiunile de pe litoralul românesc şi


bulgăresc, excursii în Delta Dunării etc.
Mangalia
Aflată la 44 km de Constanţa, Mangalia este o staţiune
balneoclimaterică permanentă, aflată în extremitatea ţării (Judeţul
Constanţa), la ţărmul Mării Negre, la 0-10 m deasupra nivelului mării. Este
situată la aceeaşi latitudine cu staţiunile mediteraneene Monaco, San
Remo şi Nisa. Este o aşezare de o vârstă cu Tomisul. Cea mai sudică
staţiune de pe litoralul Mării Negre, este singurul loc din ţară unde iarna
temperatura rămâne peste 0 grade Celsius. Are o climă dulce,
asemănătoare cu cea mediteraneană, ceea ce face ca primăvara să
sosească mai devreme, iar toamna să întârzie aici mai mult. Mangalia este
singura staţiune maritimă care deţine izvoare minerale provenite de la
izvoare din partea de nord a oraşului, din zona plajei dintre staţiunile Saturn
şi Venus, (sulfuroase, mezotermale, radioactive folosite din antichitatea
romană). Aici, de asemenea, se găsesc nămolul sulfuros de turbă, care
este bogat în minerale şi este extras din mlaştinile din nordul oraşului (se
apreciază că exploatarea acestuia să dureze vreme de 250 de ani), şi
clima marină bogată în aerosoli salini şi radiaţia solară. Toate acestea au
un efect întăritor asupra organismului uman.
Staţiunea are două baze de tratament moderne: un hotel la Mangalia
(cu peste 500 locuri în camere de două paturi), dotat cu instalaţii de
tratament proprii (patru bazine pentru kinetoterapie cu apă sulfuroasă, o
secţie pentru electroterapie, două secţii pentru hidroterapie, o secţie de
pneumoterapie, săli de gimnastică medicală şi saloane pentru masaj,
cabinete de geriatrie, laboratoare pentru analize şi investigaţii, cabinete
pentru acupunctură, bazine cu apă de mare încălzită, tratamente cu Boicil,
Pell Amar, Alflutop, băi de plante etc.) şi un Sanatoriu balnear pentru
recuperare. Acesta are numeroase secţii, care prin dotarea excelentă
permit tratament zilnic pentru 500 persoane.
Totodată oraşul oferă numeroase posibilităţi de recreere şi distracţie
(discoteci, cinematografe, biblioteci, terenuri de sport, popicărie, excursii cu
vaporul etc.). Aici se găseşte unul din cele mai moderne centre de
conferinţe şi reuniuni de afaceri, Centru Român de Afaceri „Marea Neagră”.
Construit pe ruinele cetăţii Callatis, centrul îmbină în mod original afacerile
cu turismul, la dispoziţia clienţilor fiind hotel „President” (4 stele). Întâlnirile
de afaceri sunt organizate în cele trei săli moderne ale acestuia: Sala
Belverde, Business Club, Sala Ovidiu. În staţiune se poate practica
echitaţia.
Până la graniţa cu Bulgaria, pentru amatorii de linişte, localităţile „2
Mai” şi „Vama Veche” sunt 2 locuri de un pitoresc deosebit, care în ultimii
ani au devenit punctul predilect de întâlnire estivală a artiştilor din toată
ţara. Deşi această zonă a ţării este specifică turismului de litoral, localitatea
120
PROIECT
PENTRU VALORIFICAREA POTENŢIALULUI TURISTIC AL ZONEI DOBROGEA

„2 Mai” se remarcă prin cele 20 pensiuni agroturistice, incluse în reţeaua


Asociaţiei Naţionale a Turismului Rural, Ecologic şi Cultural, cu o
capacitate de cazare cuprinse între 4 şi 32 persoane.
Mamaia
La 3 km nord de Constanţa, Mamaia este cea mai mare staţiune din
România (6-8 metri altitudine), denumită „Perla Mării Negre”, este
dezvoltată pe o fâşie de nisip scăldată la răsărit de valurile mării, iar la
apus de apa dulce a lacului Siutghiol. Primul stabiliment balnear datează
din perioada 1906-1919, în prezent fiind una din cele mai frumoase staţiuni
maritime europene. Datorită aşezării sale excelente, se simte necontenit
suflarea brizelor de zi şi de noapte, care bat când dinspre mare, când
dinspre lac. În plin sezon, este scăldată în soare 10-12 ore pe zi. Plaja
staţiunii, ce poate rivaliza cu celebrele plaje de la Cannes sau Saint Tropez
de pe coasta de Azur, este acoperită de un nisip deosebit de fin, întins pe o
lungime de 8 km şi o lăţime de 100-200 metri, permiţând helioterapia şi
talasoterapia. De-a lungul acestei plaje excepţionale se înşiră elegante şi
cochete majoritatea celor 65 de hoteluri, vile şi campinguri. Un loc foarte
pitoresc îl reprezintă „Satul de Vacanţă”, situat la intrarea în staţiunea
Mamaia, cu cele 31 restaurante ale sale, împodobite în stil rustic, conform
regiunii pe care o reprezintă fiecare şi oferind din bucătăria respectivei
regiuni. Staţiunea beneficiază de o mulţime de restaurante, grădini, baruri
şi cluburi de noapte, cofetării, alimentare, cinematografe, discoteci, parcuri
de distracţii, terenuri de sport, minigolf, popicării, teatru în aer liber etc. Aici
turiştii pot încerca ridicările cu paraşuta, scufundări, sau windsurfing.
Teatrul de vară din Mamaia găzduieşte în fiecare vară „Festivalul muzicii
uşoare româneşti Mamaia”. Tot aici funcţionează din anul 1966 un post de
radio local, „Radio Vacanţa”, care, în intervalul mai-octombrie, difuzează
emisiuni de divertisment şi programe în 5 limbi (română, engleză, franceză,
germană şi rusă). Programele sunt recepţionate în toate staţiunile de pe
litoralul românesc. Lacul Siutghiol oferă posibilitatea practicării sporturilor
nautice (schi nautic, yachting, surfing etc.) sau plimbări cu vaporaşul până
la „Insula lui Ovidiu”, locul unde se spune că s-ar afla mormântul poetului
exilat. Există posibilităţi de pescuit pe lacul Mamaia. Se pot vizita de
asemenea Delfinariul şi Planetariul din Mamaia. Tot aici, turiştii de pe litoral
se pot plimba cu telegondola. Plimbarea este la 50 metri deasupra
pământului iar traseul are o lungime de 2,2 km, pe distanţa dintre Hotelul
Perla şi piaţa de la Cazinoul din Mamaia. Telegondola funcţionează pe
principiul unei telecabine şi dispune de 18 cabine, cu o capacitate de 6
locuri fiecare. Poate transporta 1.500 de oameni pe oră, cu o viteză de 5 m
pe secundă. Din telegondolă turiştii pot admira plaja şi marea, dar şi
priveliştea deosebită a lacului Siutghiol. Inedit în Mamaia este Aqua Magic,
primul parc de distracţii acvatic din România. Parcul este situat la intrare în
Mamaia, pe o suprafaţă de 2 hectare. Una dintre atracţiile staţiuni este
121
PROIECT
PENTRU VALORIFICAREA POTENŢIALULUI TURISTIC AL ZONEI DOBROGEA

Şcoala de Samba „Undias de Tijuca”, unde, în fiecare seară trupa de


samba cântă şi dansează pe scena ridicată pe esplanada de la Cazino.
Concluzie
Putem spune că serviciul de agrement-divertisment din judeţul
Constanta, s-a diversificat foarte mult în ultimii ani prin apariţia de noi
unităţi de agrement, inedite în ţară. Toate staţiunile oferă condiţii prielnice
calitative şi cantitative de petrecere a timpului liber. Cu cât oferta de
prestaţii este mai mare cu atât riscul pierderii clientelei scade. Pentru
aceasta trebuie să se modernizeze şi diversifice infrastructura turistică.

3.1.4. Structuri de primire turistică de agrement, agrement


sportiv şi divertisment cultural
Serviciile de agrement sportiv şi divertisment cultural
Structuri turistice cu funcţie de agrement
Agrementul reprezintă o altă componentă de bază a serviciilor
turistice, deoarece asigură odihna activă a turiştilor (o caracteristică
fundamentală a vacanţelor în zilele noastre, conturând cadrul necesar
petrecerii plăcute şi instructive a timpului liber).
Agrementul îndeplineşte o serie de funcţii:
- vizează destinderea şi reconfortarea fizică a turistului, precum şi
divertismentul şi dezvoltarea capacităţilor sale;
- la nivel psihic, activităţile cultural-distractive şi instructiv-educative
au ca obiect crearea unei atmosfere de destindere, amuzament şi
comunicare, contribuind la îmbogăţirea cunoştinţelor turistului;
- au un rol însemnat în creşterea eficienţei economice a activităţii
turistice într-o zonă, staţiune, complex turistic;
- poate determina creşterea competitivităţii staţiunilor turistice.
Agrementul se poate clasifica:
1. în funcţie de destinaţia sa:
- agrement nautic (de litoral)
- agrement montan - de vară şi de iarnă
2. în funcţie de spaţiul de desfăşurare:
- agrement închis (club, hotel, cinema, discotecă)
- agrement în aer liber (grădini publice, parcuri de distracţie,
stadioane)
3. în funcţie de numărul de participanţi
- agrement individual
- agrement de grup
4. în funcţie de scopul său
- agrement de competiţie
- agrement ca scop în sine
5. în funcţie de vârsta participanţilor
- agrement pentru copii
122
PROIECT
PENTRU VALORIFICAREA POTENŢIALULUI TURISTIC AL ZONEI DOBROGEA

- agrement pentru tineri


- agrement pentru adulţi
- agrement pentru vârsta a 3-a
6. în funcţie de preţ
- agrement gratuit
- agrement cu preţ mic
- agrement cu preţ mediu
- agrement de lux
Pentru a obţine avizul şi autorizaţia de funcţionare, structurile de
primire cu funcţiuni de agrement trebuie să îndeplinească
următoarele condiţii:
1. amplasamentul trebuie să fie în perimetrele delimitate ca spaţiu
pentru agrement, stabilite de primari;
2. funcţionarea echipamentelor de agrement să nu prezinte nici un fel
de pericol sau risc de accidentare a turiştilor;
3. dotările de agrement să fie într-o perfectă stare de funcţionare,
întreţinute corespunzător (vopsite, salubre) şi să aibă un aspect estetic
care să răspundă exigentelor unui turism civilizat;
4. exploatarea echipamentelor de agrement să nu conducă la
poluarea fonică sau de altă natură a mediului şi să nu perturbe în nici un fel
desfăşurarea activităţii în structurile de primire turistice;
5. structurile de agrement nautic vor fi delimitate prin balize şi vor fi
asistate de echipe SALVAMAR, dotate cu întregul echipament de salvare
necesar.
Structurile de primire turistice cu funcţiuni de agrement care nu
îndeplinesc condiţiile prevăzute de lege vor fi dezafectate de către
administratorii acestora până la deschiderea sezonului estival. În caz
contrar, dezafectarea se va efectua pe cheltuiala deţinătorilor de structuri
de primire turistice cu funcţiuni de agrement.
Constituie contravenţii, dacă nu sunt săvârşite conform legii,
următoarele fapte:
a. desfăşurarea de activităţi de agrement în staţiuni turistice fără
autorizaţie de funcţionare;
b. nerespectarea condiţiilor în baza cărora s-au eliberat avizul
Ministerului Turismului şi autorizaţia de funcţionare.
Contravenţiile se sancţionează cu amenzi de către personalul cu
atribuţii de control din cadrul Ministerului Turismului, precum şi de
persoanele împuternicite de primari.
Agrementul montan (sporturile montane)
Serviciile de transport pe cablu sunt considerate deopotrivă mijloc de
deplasare şi de agrement, şi au un rol important în dezvoltarea turismului
montan (în special al celui de iarna). Numărul instalaţiilor de acest fel este
în extindere.
123
PROIECT
PENTRU VALORIFICAREA POTENŢIALULUI TURISTIC AL ZONEI DOBROGEA

Conform actelor normative în vigoare, prin:


- pârtie de schi pentru agrement se înţelege acea parte a
domeniului pentru schi amenajat, care este destinată practicării schiului
pentru agrement în condiţii de siguranţă pentru schiori;
- traseul de schi pentru agrement acea parte a domeniului pentru
schi amenajat,care face legătura între pârtiile de schi.
Omologarea pârtiilor de schi se face de către Ministerul Turismului -
Direcţia generală de autorizare şi control împreună cu consiliile judeţene în
cadrul unor comisii special amenajate, pe baza constatărilor făcute la faţa
locului.
Administratorii pârtiilor sau traseelor de schi pentru agrement vor
solicita omologarea lor cu cel puţin 45 zile înainte de darea în exploatare a
acestora. În acest scop se vor depune la MTCT următoarea documentaţie:
- cerere de omologare;
- certificat constatator de la oficiul registrului comerţului, din care să
rezulte obiectul de activitate al societăţii comerciale, datele de identificare
din certificatul de înmatriculare;
- copie de pe documentul legal care conferă dreptul administratorului
să exploateze pârtia sau traseul de schi;
- fâşia pârtiei sau a traseului de schi pentru agrement, cu detalii
privind amplasarea instalaţiei de transport pe cablu, porţiunile abrupte,
pâlcurile de copaci, curbele şi eventualele intersecţii cu drumurile
carosabile, cu traseele instalaţiilor de transport pe cablu şi cu alte pârtii,
locurile de amplasare a indicatoarelor de semnalizare şi a balizelor;
- schiţa profilului pârtiei;
- fotografia de ansamblu a pârtiei de schi alpin, cu dimensiunile de 18
cm x 24 cm, realizată de preferinţă de pe versantul opus;
- autorizaţia de mediu, obţinută în conformitate cu prevederile legii
protecţiei mediului nr.137/1995.
Termenul de soluţionare a cererii de omologare este de 30 de zile de
la data înregistrării documentaţiei la Ministerul Turismului. Dacă sunt
îndeplinite criteriile minime obligatorii de omologare, MTCT va emite
certificatul de omologare.
Agrement nautic
Conform normelor in vigoare, prin:
- agrementul nautic reprezintă activităţile cu scop recreativ sau
sportiv efectuate cu echipamente specifice şi/sau cu ambarcaţiuni de
agrement nautic în apele naţionale navigabile;
- ambarcaţiunea de agrement nautic reprezintă orice ambarcaţiune
destinată să fie utilizată în scopuri sportive şi recreative;
- zona de agrement nautic este aria delimitată vizibil, formată dintr-o
suprafaţă de teren situată pe malul unei ape navigabile, destinată
amplasării echipamentelor şi ambarcaţiunilor de agrement nautic şi lansării
124
PROIECT
PENTRU VALORIFICAREA POTENŢIALULUI TURISTIC AL ZONEI DOBROGEA

acestora la apă, şi luciul de apă adiacent acesteia, delimitat prin balize de


restul apei navigabile, destinat practicării agrementului nautic.
Activitatea de agrement nautic se poate desfăşura numai în zone de
agrement nautic, stabilite în baza planului de urbanism al zonei, în
perimetre delimitate ca spaţii pentru agrement stabilite de primari cu
acordul ministerului.
Pentru desfăşurarea activităţii de agrement nautic cu scop lucrativ
titularul zonei de agrement nautic trebuie să deţină certificat de autorizare
turistică şi autorizaţie de funcţionare.
Certificatul de autorizare turistică se eliberează de MTCT, în baza
documentaţiei depuse de solicitant.
Certificatul de autorizare turistică se solicită cu cel puţin 30 de zile
înainte de darea în folosinţă a zonei de agrement nautic, în baza
următoarelor documente:
a. cererea de eliberare a certificatului de autorizare turistică;
b. copia certificatului de înmatriculare la registrul comerţului;
c. planul privind perimetrul delimitat ca spaţiu de agrement nautic
conform planului urbanistic al zonei;
d. copia actului de deţinere legală a dreptului de folosinţă asupra
terenului şi suprafeţei de apă din componenta zonei de agrement nautic;
e. fişă privind descrierea zonei de agrement nautic cu privire la
dotările şi echipamentele de care dispune, precum şi activităţile de
agrement ce urmează să fie desfăşurate;
f. schiţă privind amplasarea cu delimitarea perimetrului unde sunt
situate dotările şi echipamentele care deservesc zona de agrement nautic.
În termen de 30 de zile de la data înregistrării cererii agentului
economic, MTCT procedează la verificarea zonei de agrement nautic şi
acordă certificatul de autorizare turistică numai dacă sunt îndeplinite
condiţiile privind amenajarea, echiparea şi dotarea zonei de agrement
nautic.
Titularul zonei de agrement nautic are obligaţia de a depune o copie
de pe certificatul de autorizare turistică la primăria din raza teritorială în
care se află zona de agrement pentru obţinerea autorizaţiei de funcţionare.
Certificatul de autorizare turistică se retrage de personalul de
specialitate al MMTCT în următoarele situaţii:
a. nerespectarea criteriilor de amenajare, echipare, dotare şi a
regulilor privind desfăşurarea activităţii zonei de agrement nautic;
b. nedeţinerea autorizaţiei de funcţionare emise de primărie;
c. nedeţinerea autorizaţiei sanitare, de mediu şi protecţia muncii.
Controlul activităţii de agrement nautic se realizează de:
a. MTCT - cu privire la deţinerea certificatului de autorizare turistică,
respectarea exactităţii amplasamentelor zonelor de agrement nautic şi
a criteriilor minime;
125
PROIECT
PENTRU VALORIFICAREA POTENŢIALULUI TURISTIC AL ZONEI DOBROGEA

b. Ministerul Sănătăţii şi Familiei - cu privire la


respectarea normelor igienico-sanitare;
c. Ministerul Apelor şi Protecţiei Mediului - cu privire la
respectarea prevederilor legale referitoare la: delimitarea şi regimul zonelor
de protecţie a surselor de apă şi a ariilor naturale protejate, protecţia
calităţii apei, a aerului şi a solului, precum şi nivelurile de zgomot;
d. Ministerul de Interne - cu privire la respectarea reglementărilor
privind regimul de frontieră;
e. Persoane împuternicite de primari - cu privire la
deţinerea autorizaţiei de funcţionare şi respectarea amplasamentelor
zonelor de agrement nautic.
Criteriile privind amenajarea, echiparea, dotarea zonelor de
agrement nautic, precum şi regulile privind desfăşurarea activităţii în
acestea
Zonele de agrement nautic trebuie amenajate, echipate şi dotate de
către titularii acestora după cum urmează:
a. zonele de agrement nautic se amenajează în perimetrele stabilite
ca spaţii de agrement, conform planului urbanistic al zonei aprobat;
b. perimetrul zonei de agrement nautic să fie marcat vizibil, iar
culoarele de lansare la apă şi limitele zonei de agrement nautic să fie
delimitate prin balize;
c. zona de agrement nautic trebuie să dispună de post de salvare,
post de prim ajutor şi grup sanitar în incită sau la o distanţă de maximum
200 m de la incintă;
d. zona de agrement nautic trebuie să dispună de panou de
semnalizare privind: denumirea zonei de agrement nautic, titularul
acesteia, activităţile ce pot fi desfăşurate în incintă, precum şi programul de
funcţionare, drepturile şi obligaţiile turiştilor, redactat în limba română şi în
două limbi de circulaţie internaţională;
e. agenţii economici care desfăşoară activitate de agrement nautic au
obligaţia să afişeze tarifele practicate pentru fiecare tip de ambarcaţiune;
f. agenţii economici trebuie să expună la loc vizibil o copie a
certificatului de autorizare turistică şi a autorizaţiei de funcţionare emise de
primărie;
g. titularul zonei de agrement nautic trebuie să dispună de sistem de
semnalizare a condiţiilor meteo în vederea desfăşurării, respectiv încetării
activităţii de agrement nautic, după caz;
h. personalul care asigură serviciile de agrement nautic trebuie să
poarte echipament de lucru adecvat şi ecuson cu denumirea societăţii,
numele şi funcţia;
i. personalul care asigură serviciile de agrement nautic trebuie să
aibă conduită ireproşabilă în relaţiile cu turiştii şi cel puţin un angajat pe
schimb să cunoască una dintre limbile de circulaţie internaţională;
126
PROIECT
PENTRU VALORIFICAREA POTENŢIALULUI TURISTIC AL ZONEI DOBROGEA

j. titularul zonei de agrement nautic este obligat să asigure recipiente


în număr suficient pentru colectarea reziduurilor;
k. să fie afişate la loc vizibil pentru turişti numerele de telefon ale
conducerii agentului economic care deţine certificatul de autorizare
turistică, precum şi ale Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi
Turismului şi ale Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor.
Titularii zonelor de agrement nautic trebuie să respecte următoarele
reguli privind desfăşurarea activităţii:
a. să respecte aria şi profilul activităţilor ce pot fi practicate în zona de
agrement nautic, potrivit aprobării acordate prin ordin al ministrului
transporturilor, construcţiilor şi turismului, respectiv potrivit autorizaţiei de
funcţionare emise de primăria în a cărei rază teritorială se află zona de
agrement nautic;
b. să respecte dreptul de folosinţă publică a culoarelor de lansare la
apă;
c. să nu permită accesul înotătorilor în perimetrul de apă delimitat ca
zonă de agrement nautic;
d. să nu permită turiştilor să depăşească limita marcată a
perimetrelor de apă atribuite zonei de agrement nautic;
e. prin întreaga activitate să nu creeze nici un fel de disconfort
turiştilor aflaţi pe plajă, în apă sau în structurile de primire turistice cu
funcţiuni de cazare, alimentaţie publică, agrement;
f. să respecte orarul stabilit pentru desfăşurarea activităţii de
agrement nautic.
Intensificarea preocupărilor pentru realizarea dezideratului de odihnă
activă – caracteristica esenţială a vacanţelor în societatea contemporană –
stimulează eforturile de dezvoltare a acelor activităţi (servicii) care să
contribuie la satisfacerea nevoilor fizice şi psihice ale turistului, creând
cadrul necesar petrecerii plăcute şi instructive a timpului liber.
Aceste activităţi sunt cunoscute sub denumirea generică de
agrement - domeniu ce poate fi definit prin ansamblul mijloacelor şi
formelor capabile să asigure individului sau unei grupări sociale o
stare de bună dispoziţie, de plăcere, să dea senzaţia unei satisfacţii, a
unei împliniri, să lase o impresie şi o amintire plăcută. Această
accepţiune, evidenţiază, pe de o parte, varietatea activităţilor de agrement
şi multitudinea planurilor pe care acţionează, iar pe de altă parte, faptul că
agrementul se constituie ca un element fundamental pentru satisfacerea
nevoilor turiştilor, ceea ce îi conferă statutul de componentă de bază a
prestaţiei turistice. De altfel, acest punct de vedere este frecvent
argumentat în literatura de specialitate şi întâlnit în limbajul organizatorilor
de turism din ţările cu tradiţie în acest domeniu.
Privit în calitate de componentă de bază a serviciului turistic alături de
transport, cazare, alimentaţie, agrementul îndeplineşte o serie de funţii
127
PROIECT
PENTRU VALORIFICAREA POTENŢIALULUI TURISTIC AL ZONEI DOBROGEA

particularizate în raport cu nevoile turistului sau ale organizatorilor. Astfel,


în concordanţă cu cerinţele turistului, agrementul vizează destinderea şi
reconfortarea fizică a acestuia, divertismentul şi dezvoltarea capacităţilor
sale. În cazul acoperirii nevoilor fizice, activităţile sportive, cele care pun în
mişcare organismul – de la simpla plimbare până la realizarea unor
performanţe – deţin un loc important. În ceea ce priveşte latura psihică,
activităţilor cultural – distractive şi celor instructiv-educative le revine un rol
hotărâtor: ele au ca obiectiv crearea unei atmosfere de destindere,
amuzament şi comunicare, contribuind la îmbogăţirea bagajului de
cunoştinţe ale turistului.
Pe plan economic, dezvoltarea agrementului răspunde exigenţelor de
creştere a atractivităţii staţiunilor turistice. Totodată, agrementul reprezintă
mijlocul principal de individualizare a ofertei turistice, de diversificare a
produselor. În consecinţă, el stimulează circulaţia turistică, fiind o sursă
importantă de încasări, de creştere a eficienţei economice a activităţii. De
asemenea, dezvoltarea agrementului reprezintă un mijloc de asigurare a
competitivităţii staţiunilor turistice.
Creşterea rolului agrementului în caracterizarea localităţilor turistice,
în satisfacerea nevoilor turiştilor a determinat transformarea sa în motivaţie
turistică propriu-zisă, conducând la apariţia unor noi tipuri de vacanţe:
vacanţa de schi, alpinism, yachting, tenis, hipism, vânătoare, turism cultural
etc.
Pe alt plan, agrementul reprezintă un element important de care
trebuie să se ţină seama în amenajarea zonelor turistice. Tot mai frecvent
se vorbeşte – în procesul de amenajare – de o strategie a agrementului,
care să valorifice componenta economică a fiecărei zone, să realizeze o
planificare în ansamblu şi pe termen lung a raporturilor om-natură, să
asigure o dimensionare ponderat-raţională a dotărilor, o adaptare a
acestora la configuraţia spaţiilor şi peisajelor.
Recunoscute ca o componentă de bază a serviciilor turistice,
activităţile de agrement se structurează în funcţie de locul unde se
desfăşoară, de nivelul de organizare (unitate de cazare şi alimentaţie
publică, staţiune, sau de către terţi pentru întreaga activitate turistică), de
forma de participare a turiştilor etc.
Cel mai frecvent, organizarea agrementului se particularizează pe
forme de turism: de litoral, montan de vară şi/sau de iarnă, balnear
ş.a.m.d., iar mijloacele şi formele de agrementare se diferenţiază în
interiorul acestora după numeroase caracteristici dependente de specificul
zonei sau grupurilor de turişti.
De exemplu, în cazul turismului de litoral – a cărui motivaţie o
reprezintă cura heliomarină şi/sau practicarea sporturilor nautice –
organizarea agrementului înseamnă: amenajarea plajelor pentru o cură
activă (tobogane, jocuri, concursuri); existenţa unor centre de iniţiere în
128
PROIECT
PENTRU VALORIFICAREA POTENŢIALULUI TURISTIC AL ZONEI DOBROGEA

practicarea sporturilor nautice şi puncte de închiriere a materialului sportiv


(bărci, hidrobiciclete, schiuri, role, surf etc.); realizarea unor porturi de
agrement, cluburi de vacanţă ş.a. Aceste componente se întâlnesc şi în
dotarea litoralului românesc iar lor li se mai pot adăuga alte mijloace de
agrement ca: parcuri de distracţii, săli de spectacol, terenuri de sport etc.
O formă particulară de agrement şi corespunzător, de vacanţă în care
ţara noastră are vechi tradiţii şi care se bucură de aprecierea turiştilor o
reprezintă călăria; existenţa unor herghelii renumite – cum sunt cele din
Mangalia, Izvin, Lucina etc. – favorizează dezvoltarea acestei forme de
agrement, căreia i se asociază plimbările cu trăsura, sania şi alte mijloace
hipo.
În general, strategia de dezvoltare a agrementului va ţine seama, pe
de o parte, de motivaţiile, aspiraţiile şi aşteptările turiştilor iar, pe de altă
parte, de profilul, structura şi specificul staţiunilor. Corespunzător,
desfăşurarea activităţii de agrement presupune existenţa unor echipamente
adecvate (porturi de agrement, puncte de închiriere, mijloace de transport
pe cablu, piscine, centre de achiziţie, terenuri şi săli de sport etc.), personal
cu pregătire de specialitate (animatori), programe (excursii, concursuri,
expoziţii, festivaluri, activitate artizanală ş.a.).
Un alt aspect ce trebuie avut în vedere în elaborarea concepţiei de
organizare a agrementului este asigurarea implicării efective a turistului în
desfăşurarea programelor de divertisment. Are loc astfel o trecere a
acestuia de la calitatea de “spectator” la cea de “participant activ”, acesta
constituind o caracteristică a concepţiei moderne de agrementare a
staţiunilor. În concluzie, se poate afirma că dezvoltarea activităţilor de
agrement influenţează direct orientarea fluxurilor turistice şi implicit
desfăşurarea unei activităţi eficiente.
Serviciile turistice suplimentare
Serviciile turistice suplimentare au rolul de a contribui la creşterea
succesului acţiunilor turistice. Ele cuprind în general activităţile ce au ca
obiect stimularea confortului vacanţei, a odihnei active, distracţiei, petrecerii
agreabile a timpului liber fără a se substitui celor de agrement.
Unele dintre acestea pot fi cunoscute anticipat de către turişti, fiind
incluse în costul iniţial al prestaţiei iar cu altele (majoritatea) turistul ia
contact doar la destinaţie, consumul rămânând numai la latitudinea lui,
plata efectuându-se separat pe măsura solicitării şi obţinerii lor.
Serviciile suplimentare (complementare) reprezintă o sursă
importantă de încasări (încasări suplimentare în valută, în cazul turismului
internaţional), fapt pentru care organizatorii de turism trebuie să asigure o
bună pregătire a lor în vederea stimulării cererilor. Ele se caracterizează
prin varietate şi pot fi asociate serviciilor de bază care pot avea o existenţă
independentă.
Principalele categorii de servicii suplimentare sunt:
129
PROIECT
PENTRU VALORIFICAREA POTENŢIALULUI TURISTIC AL ZONEI DOBROGEA

- serviciile de informare a clientelei turistice;


- serviciile de intermediere (de închirieri, de rezervări etc.);
- serviciile cu caracter special (organizarea reuniunilor, evenimentelor
speciale etc.);
- servicii cultural-artistice (participare la spectacole);
- serviciile şi activităţile cu caracter sportiv;
- serviciile de cură şi tratament balneo-medical;
- serviciile diverse: financiare (schimburi valutare, operaţiuni legate
de cărţile de credit, asigurări, comercializarea unor mărfuri).
Serviciile de informare intervin atât în perioada pregătirii şi angajării
prestaţiei turistice, cât şi pe parcursul desfăşurării călătoriei.
Ele pot fi grupate: informaţii oferite de către organizatorii de turism
(touroperatorii şi agenţii detailiste) care vizează:
- informaţii privind conţinutul programelor oferite de o agenţie (pe
care turistul intenţionează să le cumpere);
- informaţii privind unele aspecte ale organizării (programele de zbor,
mersul trenurilor, conexiuni posibile, facilitate de preţ etc., condiţii obligatorii
de călătorie). Informaţii oferite de către prestatorii direcţi de servicii privind:
oferta de produse şi servicii, preţurile, posibilităţile de divertisment sau alte
activităţi etc.
Ele au un rol important în luarea deciziei de cumpărare şi pot fi
oferite:
- oral – anunţuri, sfătuirea turiştilor ş.a.
- în scris, prin pliante, broşuri, afişe, cataloage etc. (mijloace clasice
ale publicităţii scrise).
Serviciile de intermediere care se pot grupa în: servicii de rezervări:
- bilete de călătorie pentru mijloacele de transport (avion, tren, vapor);
- bilete pentru spectacole (artistice, culturale, sportive);
- de locuri în alte unităţi (hoteluri, restaurante etc.). servicii de
intermediere: - obţinerea vizelor necesare călătoriilor în străinătate;
- mijlocirea serviciilor efectuate de alţi prestatori specializaţi: service
pentru întreţinere şi reparaţii de autoturisme, developări de filme ş.a.
servicii de închiriere: - de autoturisme cu sau fără şofer (rent à car);
- de inventar, echipament şi materiale sportive;
- inventar pentru plajă;
- ambarcaţiuni, biciclete etc.
Serviciile cu caracter special – sunt ocazionate de natura
particulară a turismului asociindu-se cu formele de manifestare ale acestuia
în cadrul unor segmente bine determinate: pentru oameni de afaceri:
servicii de secretariat: traduceri, dactilografie, tehnoredactări, listări etc.
pentru persoanele autorizate: partide de vânătoare şi pescuit; pentru copii
mici: supravegheri (baby-sitter), terenuri de joacă cu dotările aferente,
grădiniţe, programe artistice pentru copii, unităţi de alimentaţie pentru copii;
130
PROIECT
PENTRU VALORIFICAREA POTENŢIALULUI TURISTIC AL ZONEI DOBROGEA

pentru persoane handicapate – asistenţă medicală şi îngrijire; pentru


animalele turiştilor – asistenţă medico-veterinară, plimbări; asigurarea
securităţii turiştilor şi salvarea acestora (salvamont, salvamar); serviciul de
ghid însoţitor, interpret, dispecer.
Serviciile cultural-artistice au rolul de a contribui la petrecerea
agreabilă a timpului liber rămas după satisfacerea motivaţiilor de bază ale
călătoriei prin: - participarea la diverse spectacole (teatru, film, operă,
concerte) sau evenimente / festivaluri, serbări populare; - vizite de muzee,
expoziţii, galerii de artă, case memoriale; - vizitarea unor obiective cultural-
istorice ştiinţifice (cetăţi, palate, edificii religioase, grădini botanice şi
zoologice).
Serviciile sportive – includ toate manifestările sportive la care
participă turiştii ce practică diferite ramuri sportive atât ca începători, cât şi
ca experimentaţi. Prestarea acestora presupune existenţa unui personal de
specialitate care să asigure iniţierea, îndrumarea, şi supravegherea
desfăşurării acţiunilor, precum şi a unor dotări adecvate: săli, terenuri de
sport, piscine, bazine de înot, pârtii de schi, bob, săniuţe, puncte de
închiriere a materialelor sportive.

3.1.5. Structuri de primire turistică de transport


În zona litoralului românesc la Marea Neagră şi în porturi acostează
nave de croazieră ce oferă pachete de croazieră pentru turiştii români şi
străini. Constanţa este cel mai mare port al României la Marea Neagră şi
un important punct de oprire al vaselor de croazieră care trec prin Marea
Neagră.
Structurile de primire turistică de transport auto se referă la autocare
sau autobuze amenajate care oferă spaţii de cazare pentru turişti.
În zona fluvială a Dunării se întâlnesc şi structuri de cazare navală,
bacuri sau pontoane plutitoare care au amenajate spaţii de cazare pentru
turişti.
Pentru a vedea de la înălţime peisajul litoralului şi zona costieră s-au
realizat telecabine în zona staţiunii de pe litoral Mamaia.

3.1.6. Structuri de primire turistică de promovare şi


comercializare turistică
Prin agenţie de turism trebuie sa se înţeleagă o întreprindere
comercială având ca scop:
a. asigurarea tuturor prestărilor de servicii privind transporturile,
hotelurile sau acţiunile turistice de orice fel;
b. organizarea de călătorii individuale sau colective, la preţ forfetar,
cu un program fie stabilit de agenţie, fie la libera alegere a clientului.
Agenţia de voiaj poate să exercite numai o parte din aceste activităţi.
De asemenea, orice persoană care oferă voiajuri cu titlu lucrativ trebuie să
131
PROIECT
PENTRU VALORIFICAREA POTENŢIALULUI TURISTIC AL ZONEI DOBROGEA

aparţină personalului unei agenţii acreditate sau să acţioneze în calitate de


corespondent al unei agenţii, sub responsabilitatea acesteia.
În practica şi legislaţia românească se foloseşte însă mai frecvent
termenul de "agenţie de turism". Astfel, în Hotărârea Guvernului României
nr. 513 din august 1998, agenţia de turism este definită ca fiind o unitate
specializată care organizează, oferă şi vinde pachete de servicii turistice
sau componente ale acestora.
Chiar dacă cele două noţiuni, "agenţie de voiaj" şi "agenţie de
turism", nu sunt similare în totalitate, vom folosi şi vom accepta în
continuare termenul de "agenţie de turism", această variantă fiind mai
apropiată de conţinutul activităţilor care fac obiectul său de activitate.
Conform aceleiaşi hotărâri de guvern, agenţiile de turism din
România pot fi de următoarele tipuri:
a. agenţie de turism tour-operatoare, având ca obiect de activitate
organizarea şi vânzarea pe cont propriu a pachetelor de servicii de turism
sau a componentelor acestora, direct sau prin intermediari;
b. agenţie de turism detailista, care vinde sau oferă spre vânzare, în
contul unei agenţii de turism tour-operatoare, pachete de servicii sau
componente, contractate cu acestea.
Dacă o agenţie de turism acţionează în calitate de intermediar pentru
o agenţie tour-operatoare care nu este stabilită în România, aceasta este
considerată ca organizator de calatorii turistice în raporturile cu
consumatorii.
Aceste două tipuri de agenţii de turism corespund şi clasificării
europene a agenţiilor de turism. Până în 1998, înfiinţarea, funcţionarea şi
tipologia agenţiilor de turism a fost reglementata prin câteva hotărâri
legislative (Ordinul Ministrului Turismului nr. 207 si 213/1994, H.G. nr.
634/1994 si O.M. nr. 87/1995) care precizau că pot fi acordate două tipuri
de licenţe (A şi B), în funcţie de complexitatea obiectivelor activităţii.
Licenţele eliberate conform acestor reglementări au fost valabile 5 ani, la
expirarea termenului fiind necesară eliberarea unora noi, conforme cu noua
legislaţie în vigoare.
În ţările Uniunii Europene, conform recomandărilor O.M.T., există, de
asemenea, două tipuri de agenţii de turism:
a. detailistă, care furnizează publicului informaţii asupra posibilităţilor
de voiaj, cazare şi asigurare a serviciilor suplimentare, informaţii despre
tarife şi condiţiile de acordare a serviciilor. De asemenea, ele sunt
autorizate de către furnizorii lor să vândă respectivele servicii la tarifele
precizate. În contractul de vânzare a produsului turistic (bilet, voucher) se
precizează de altfel că agenţiile acţionează ca intermediar.
b. angrosistă (tour-operatoare), care concepe, pregăteşte şi vinde
produse turistice forfetare destinate a fi vândute fie direct prin propriile
oficii, fie prin agenţiile detailiste.
132
PROIECT
PENTRU VALORIFICAREA POTENŢIALULUI TURISTIC AL ZONEI DOBROGEA

Între circa 30.000 de agenţii de turism care operează în cele 18 ţări


ale Uniunii Europene, tipul cel mai întâlnit este acela de mici agenţii
independente implicate în special în vânzarea serviciilor turistice en detail.
De asemenea, există un număr redus de firme mari care operează în
special în ţările nordice membre ale Uniunii Europene, firme de turism
implicate în crearea de aranjamente turistice şi pachete de vacanţă.
Aceştia sunt tour-operatorii care oferă serviciile lor direct publicului prin mici
agenţii detailiste.
Stabilirea numărului agenţiilor de voiaj este dificil de realizat.
Statisticile indică pentru Marea Britanie 6.973 şi pentru Germania 6.271.
Aceste două ţări sunt urmate de Italia cu 5.163 agenţii în 1991.
Grecia, de asemenea, are un număr mare de agenţii mici (peste
3.000), deşi este renumită şi se ocupă în special cu turismul in-coming. De
fapt, Grecia are cel mai mare număr de agenţii raportat la populaţie, cu 30
de agenţii la 100.000 locuitori, urmată de 17/100.000 în Luxemburg,
aproape 16 în Olanda, mai mult de 12 în Marea Britanie şi 10 în Germania.
Cele mai multe agenţii de turism sunt de dimensiuni mici, cu un
volum de afaceri anual de circa 2,6 mil. USD; 66% din agenţii au anual o
cifra de afaceri sub 2 mil. USD, iar 34%, mai mult de 2 mil. USD; numai 6%
din agenţiile de turism depăşesc cifra de afaceri de 5 mil. USD.
Există diferite tipuri de agenţii de voiaj care adoptă o gamă largă de
variante de operare, datorită noilor tehnici şi uşurinţei de intrare în
domeniu. Cele mai comune forme de agenţii sunt:
a. agenţii cu oferta de servicii complete;
b. agenţii de stimulare (incentive);
c. agenţii comerciale;
d. agenţii pentru croaziere;
e. agenţii "implant";
f. agenţii organizatoare de circuite;
g. agenţii organizatoare de voiajuri prin posta.
a) Agenţii cu ofertă de servicii complete
Cu toate că aceste agenţii se ocupă de toate tipurile de voiajuri, mai
mult de jumătate din cifra lor de afaceri provine din călătoriile de grup şi
individuale. AMERICAN EXPRESS şi THOMAS COOK sunt două din cele
mai mari agenţii din lume care oferă servicii complete, având birouri în
majoritatea ţărilor lumii.
b) Agenţii de stimulare (incentive)
Aceste agenţii sunt specializate în întocmirea programelor de voiaj
pentru grupuri, firme şi societăţi care îşi recompensează salariaţii cu
excursii plătite pentru ei şi familiile lor.
Grupuri pentru care se organizează frecvent voiajuri sunt cele
formate din credincioşi care doresc să viziteze locuri religioase (de ex.

133
PROIECT
PENTRU VALORIFICAREA POTENŢIALULUI TURISTIC AL ZONEI DOBROGEA

Vatican), veterani de război (care doresc să se reîntâlnească pe plajele


Normandiei) etc.
Voiajurile de stimulare (incentive) conţin prestaţii care nu figurează în
broşurile tour-operatorilor clasici. Se pot desfăşura în savane sau în desert,
zburând cu balonul sau navigând cu velele. Turistul nu este un spectator
pasiv, ci actorul unei veritabile aventuri.
Aceste voiajuri sunt cel mai adesea destinate a-i recompensa şi
încuraja cei mai buni angajaţi ai unei firme. Deoarece călătoriile incentive
sunt adesea acordate de companie unui grup de angajaţi care merg
împreună către aceiaşi destinaţie, ele pot ajuta şi la întărirea spiritului de
echipă; adresându-se persoanelor care călătoresc ca urmare a unei
recompense acordate la locul de muncă, ele sunt socotite ca intrând în
turismul de afaceri.
Deşi pachetele de vacanţă incentive reunesc aceleaşi elemente ca şi
pachetul clasic (transport, cazare, excursii, agrement), fiind strâns legate
de munca participanţilor, se deosebesc de vacantele liber alese. În cazul
vacanţelor incentive, diferitele elemente ale aranjamentului sunt alese în
funcţie de stilul de viaţă şi aspiraţiile participanţilor. Organizarea de
banchete, participarea la evenimente culturale sau sportive, vizitarea
locurilor de interes (adesea legate de munca angajaţilor), toate folosesc
pentru a face ca excursiile să devină memorabile.
Trebuie remarcat că voiajurile incentive reprezintă unul din domeniile
cele mai promiţătoare ale turismului. Se apreciază că, în lume, în jur de 11
milioane de oameni călătoresc anual ca urmare a premierii cu excursii
incentive.
Formele derivate de stimulare au apărut în a doua jumătate a anilor
'80:
· cecul de stimulare a călătoriilor, distribuit de către o firmă celor mai
buni salariaţi;
· voiajuri profesionale, care conţin conferinţe şi vizite cu caracter
tehnic;
· voiajuri sponsorizate, care sunt propuse de o firmă furnizorilor,
clienţilor, distribuitorilor ei.
Acest tip de călătorie presupune un program profesional a cărui
concepere stă în sarcina firmei care a iniţiat voiajul, însă îndatorirea de a-l
organiza revine agenţiei de turism.
Exemple de agenţii care organizează voiajuri incentive: American
Express, Kuoni, Havas, etc.
c) Agenţii comerciale
Sunt specializate în turismul de afaceri şi intră mai puţin sau deloc în
legătură cu clienţii. Agenţii se ocupă cu punerea în legătură, la telefon, a
clienţilor, rezervă bilete de avion, camere de hotel şi închiriază maşini.

134
PROIECT
PENTRU VALORIFICAREA POTENŢIALULUI TURISTIC AL ZONEI DOBROGEA

Foarte adesea ei aranjează întâlniri între clienţii lor. ROSEN BLUTH


TRAVEL din Philadelphia este un exemplu de astfel de agenţie de voiaj.
d) Agenţii pentru croaziere
Aceste agenţii vând produse turistice de croazieră, pe nave care
oferă cazarea cea mai bună în cabine fără zgomot şi balans.
Cunoaşterea porturilor care oferă cele mai interesante locuri de văzut
este de asemenea foarte importantă pentru agenţie.
În cele mai multe cazuri, biletele de croazieră sunt vândute prin
agenţiile de voiaj obişnuite. Deoarece acestea nu au avut o experienţă
suficientă în ceea ce priveşte croazierele, au fost înlocuite în ultimii ani cu
agenţiile specializate.
e) Agenţii de tip "implant"
Aceste agenţii sunt amplasate în sediile unor firme mari şi corporaţii,
clienţii lor, care sunt salariaţii acelor firme, putând obţine bilete şi alte
aranjamente pe loc şi personal. De obicei, aceste agenţii sunt filiale ale
agenţiilor comerciale. În 1990, numărau cam 11% din totalul agenţiilor de
voiaj.
În unele cazuri, agenţiile comerciale nu mai au nevoie să deschidă un
birou "implant" cu un singur agent, ci instalează o unitate pentru
imprimarea biletelor în biroul clientului. Conform acestui aranjament,
clientul cheamă la telefon agenţia pentru a organiza o călătorie, dar în loc
ca agenţia să tipărească biletul în birou şi apoi să-l livreze cu poşta la
client, biletul este tipărit direct în biroul clientului.
f) Agenţii organizatoare de circuite
Acestea organizează exclusiv excursii în circuit şi care sunt vândute
direct către public, acţionând ca agenţii de voiaj. Circuitele sunt vândute fie
prin poştă, fie prin reclamă în reviste ca Travel&Leisure şi The New Yorker.
g) Agenţii organizatoare de voiajuri prin poştă
Aceste agenţii nu au sedii propriu-zise, ci operează prin poştă, în
special pentru persoanele în vârstă şi pentru grupuri speciale, cum ar fi
persoanele invalide sau asociaţiile de handicapaţi, Aceste agenţii oferă
voiajuri pentru perioade mai lungi ca, de exemplu, o lună în Spania într-un
apartament propriu. O astfel de agenţie este American Association of
Retired Persons. Aceste agenţii acordă reduceri pentru clienţii care îşi fac
singuri rezervările la companiile aeriene sau mai simplu, cheamă agenţia la
telefon pentru a elibera biletele pe care le-au rezervat. Travel Avenue din
Chicago activează în acest fel.

REŢELE DE AGENŢII ŞI AGENŢII DISTRIBUITOARE


Pentru a înţelege mecanismul comercializării produselor turistice,
este bine să se facă distincţie între circuitele şi reţelele de
distribuţie. Circuitul este itinerarul de comercializare folosit de către o reţea
de distribuţie.
135
PROIECT
PENTRU VALORIFICAREA POTENŢIALULUI TURISTIC AL ZONEI DOBROGEA

Agenţiile sunt întreprinderi mici, cu mai puţin de 50 de angajaţi pentru


96% dintre ele (inclusiv tour-operatorii). Ele sunt fie independente, fie
organizate în reţele.
A). Agenţiile independente
Acestea acţionează ca şi întreprinderile mici şi mijlocii sau societăţile
cu răspundere limitată. Acest statut juridic este cel mai preferat, deoarece
presupune un capital social minim.
B). Reţele de agenţii
Sub deviza "unirea face puterea", în anii '60, grupuri puternice ca
CIWLT sau Havas au construit reţele, regrupându-şi punctele de vânzare
sub un însemn unic. În general, o reţea cuprinde cel puţin 10 puncte de
vânzare.
Există patru categorii de reţele: integrate, franşizate, voluntare şi
protejate (reţelele integrate pot cuprinde în cadrul lor agenţii franşizate). În
funcţie de categoria de reţea, se negociază comisionul pentru revânzări de
voiajuri forfetare şi tarifele preferenţiale pentru racordarea la centralele de
informaţii. Prin apartenenţa la o reţea sunt dezvoltate imaginea de marcă şi
promovarea.
1. Reţeaua integrată
Într-o reţea integrată punctele de vânzare nu au autonomie. Acestea
sunt simple agenţii care distribuie produsele selecţionate de conducerea
reţelei. Se negociază comisionul şi se stabileşte o listă de tour-operatori
privilegiaţi ale căror produse trebuie să fie propuse cu prioritate clienţilor.
Gestiunea şi contabilitatea sunt centralizate. Cheltuielile de publicitate şi
promovare sunt împărţite între componentele reţelei. De asemenea, fiecare
punct de vânzare trebuie să deţină licenţă. Dreptul de a desfăşura activităţi
de ticketing trebuie obţinut pentru fiecare punct separat.
Un exemplu de reţea integrată este Havas Tourisme, care dispune de
o mare reţea de distribuţie sub marca Havas Voyages, implantată în Franţa
şi Belgia.
2.Reteaua franşizată
Nu există încă o reţea compusă numai din agenţii franşizate. De fapt,
franşiza nu este foarte răspândită în sectorul agenţiilor de turism, aşa cum
este cazul hotelurilor.
Agenţia franşizată constituie o societate independentă; ea trebuie să
obţină propria licenţă şi dreptul la activităţi de ticketing.
Agenţia franşizată se conformează politicilor comerciale ale
franşizorului, beneficiind de publicitate comună, de însemnul, imaginea de
marcă, savoir-faire-ul franşizorului şi de comisioane negociate cu acesta. În
schimb, franşizatul trebuie să plătească o redevenţă sau cote procentuale
din cifra de afaceri.

136
PROIECT
PENTRU VALORIFICAREA POTENŢIALULUI TURISTIC AL ZONEI DOBROGEA

3.Reţeaua voluntară
O reţea voluntară beneficiază de aceleaşi avantaje ca şi reţeaua
integrată: obţinerea de comisioane ridicate în schimbul unui anumit volum
de vânzări. Fiecare agenţie are însemnul ei, îşi conservă independenţa, dar
beneficiază de campanii publicitare şi servicii de plăţi centralizate prin
reţea. În Franţa, azi există o singura mare reţea voluntară, SELECTOUR,
creată în 1971 de agenţii independente care nu vedeau cu ochi buni
dezvoltarea reţelelor Havas şi CIWLT. Ea grupează mai mult de 300 de
puncte de vânzare şi constituie prima reţea de distribuţie a SNCF, Air
France şi Air Inter. Ticketing-ul reprezintă cam 75% din cifra de afaceri.
După 1985 au apărut şi alte reţele voluntare, ca AFAT (Asociaţia Franceză
a Agenţiilor de Turism)
WATA (World Association of Travel Agencies) este singura reţea de
anvergură internaţională care a reuşit să se impună. În 1989 avea 226
agenţii în 199 oraşe din 84 ţări. La început, membrii WATA se angajau să
facă schimb de turişti între ei, însă după anii '60-'70 au renunţat la această
practică de reciprocitate. Asociaţia editează regulat un ghid cu tarife
hoteliere şi de prestaţii turistice, numit MASTERKEY.
4. Reţeaua protejată
Aceasta este creată de un operator care preferă, în locul propriilor
puncte de vânzare, să-şi caute parteneri independenţi, titulari de licenţă. În
acest caz, agenţia de turism se angajează să revândă cu prioritate
produsele tour-operatorului şi nu plăteşte nici o redevenţă acestuia.
Agenţia nu beneficiază de nici o exclusivitate, dar obţine un comision
mai mare faţă de celelalte agenţii. Tour-operatorul îşi selectează agenţiile
după criterii cum ar fi amplasamentul (de preferat în centrul oraşelor) şi
mărimea cifrei de afaceri.
În acest sistem, agenţiile rămân autonome iar tour-operatorul dispune
de vitrinele lor care constituie excelente suporturi publicitare permanente.
Chiar dacă agenţia de turism beneficiază de imaginea şi dinamismul
tour-operatorului acesta din urmă este veritabilul beneficiar al operaţiei.
În încheiere se poate afirma că toate agenţiile care nu fac parte dintr-
o reţea nu sunt în mod obligatoriu agenţii independente. Nu se poate vorbi
de reţea decât de la 10 agenţii în sus. Sub aceasta cifră avem de-a face cu
un grup de agenţii. Un grup de agenţii poate fi compus din mai multe:
a. puncte de vânzare (diferitele puncte deschise de aceiaşi agenţie
au toate acelaşi număr de licenţă).
b. implanturi (cu particularitatea de a fi instalate în cadrul unor firme
al căror personal efectuează frecvent şi regulat deplasări profesionale).
Deşi clientela este restrânsă la personalul acestor firme, ea prezintă
avantajul de a asigura agenţiei de turism venituri regulate. De asemenea,
implanturile îi "privilegiază" pe toţi clienţii în parte, fidelizându-i.

137
PROIECT
PENTRU VALORIFICAREA POTENŢIALULUI TURISTIC AL ZONEI DOBROGEA

Implanturile sunt înregistrate sub acelaşi număr de licenţă ca al agenţiei


care le-a creat.
Implanturile se fac în mod gratuit. În schimb, ele beneficiază de tarife
preferenţiale, calculate în funcţie de volumul afacerilor realizate cu agenţia.
Activitatea principala a implanturilor este ticketing-ul, care reprezintă 90%
din cifra de afaceri. Ele organizează, de asemenea, voiajuri incentive.
Cu toate ca personalul societăţii unde s-a făcut implantarea este
singura clientelă turistică, acesta apelează puţin la serviciile implanturilor
pentru deplasări private.
ÎNFIINŢAREA AGENŢIILOR DE TURISM ŞI CONDIŢIILE DE
COMERCIALIZARE A PRODUSELOR TURISTICE
Aşa cum s-a precizat, este considerată agenţie de turism orice
unitate specializată care organizează, oferă şi vinde pachete de servicii
turistice sau componente ale acestora. Cu alte cuvinte, ele se obligă, în
scop lucrativ, să procure călătorilor titluri de transport şi servicii turistice
(cazare, masa, agrement) pentru efectuarea voiajului sau sejurului.
Statul nu se limitează să garanteze competenta si solvabilitatea
agentiilor printr-o reglementare speciala (licenta si/sau garantii). El
urmareste ca agentiile licentiate (acreditate) sa faca fata concurentei
neloiale a altor organizatori de voiajuri si îndeosebi asociatiilor de turism.
De asemenea, statul face eforturi sa atenueze, în caz de conflict sau
de criza, consecintele masurilor exceptionale care se repercuteaza asupra
agentiilor. Acestea formeaza o industrie unde activitatea este cea mai
creativa, pentru ca problemele au evoluat continuu pe parcursul ultimilor
ani, ca urmare a dezvoltarii turismului organizat.
Agentia de turism este o societate comerciala specializata în
vânzarea produselor turistice. Asa cum, de exemplu, cabinetele medicale
private sau de stat sau cele notariale, pentru a putea functiona, trebuie sa
îndeplineasca, pe de o parte, cerintele Legii nr. 31 privind societatile
comerciale si, pe de alta parte, sa fie autorizate si acreditate de ministerele
de specialitate (respectiv Ministerul Sanatatii si Ministerul Justitiei), si în
cadrul agentiilor de turism, Ministerul Turismului acorda la cerere licenta de
functionare pentru agentie si brevetul de turism pentru conducatorul sau si
personalul de specialitate.
Licentierea agentiilor de turism
În conformitate cu prevederile H.G. nr. 238/2001, licentele de turism
se elibereaza de catre Directia Generala de Autorizare si Control din cadrul
Ministerului Turismului.
Documentatia necesara obtinerii licentei de turism este urmatoarea:
· cerere de eliberare a licentei de turism;
· certificatul constatator de la Oficiul Registrului Comertului din care
sa rezulte urmatoarele informatii:
o obiectul de activitate al societatii;
138
PROIECT
PENTRU VALORIFICAREA POTENŢIALULUI TURISTIC AL ZONEI DOBROGEA

o structura actionariatului;
o datele de identificare a societatii ce se înscriu în certificatul de
înmatriculare si sediul punctului de lucru unde se înfiinteaza agentia de
turism (agentul economic poate furniza informatiile respective si prin
prezentarea copiilor de pe actele oficiale ale societatii, din care rezulta
informatiile sus-mentionate);
· copie legalizata a brevetului de turism al persoanei care conduce
agentia;
· copie de pe contractul de munca al persoanei ce detine brevetul de
turism;
· dovada achitarii contravalorii prestatiei efectuate pentru eliberarea
licentei.
Documentatia astfel întocmita se transmite reprezentantului teritorial
al Directiei Generale de Autorizare si Control în Turism din cadrul
Ministerului Turismului, care verifica, solicitând eventuale completari.
Termenul de solicitare a cererii este de 30 de zile si curge de la data
înregistrarii documentatiei complete. Eliberarea licentei se face dupa
verificarea la fata locului a îndeplinirii criteriilor minime de catre Directia
Generala de Autorizare si control din cadrul Ministerului Turismului si
consultarea cu reprezentantii din teritoriu ai asociatiei profesionale de profil.
Atunci când se schimba sediul agentiei de turism sau titularul licentei,
agentul economic în cauza va solicita eliberarea unei noi licente, întocmind
în acest sens urmatoarea documentatie:
· cerere;
· certificat constatator de la Oficiul Registrului Comertului privind noul
sediu;
· licenta de turism eliberata anterior, în original;
· dovada achitarii contravalorii prestatiei efectuate.
Pentru înscrierea filialei unei agentii de turism se va întocmi
urmatoarea documentatie:
· cerere;
· certificat constatator de la Oficiul Registrului Comertului privind
sediul filialei;
· licenta de turism a agentiei de turism, în copie;
· brevetul de turism si contractul de turism, în copie, al persoanei
care conduce filiala din alta localitate decât agentia de turism si contractul
de munca al persoanei care conduce filiala din aceeasi localitate cu agentia
de turism;
· dovada achitarii contravalorii prestatiei efectuate.
Pentru radierea filialei unei agentii de turism se va prezenta
urmatoarea documentatie:
· cerere;
· licenta de turism, în original;
139
PROIECT
PENTRU VALORIFICAREA POTENŢIALULUI TURISTIC AL ZONEI DOBROGEA

· dovada achitarii contravalorii prestatiei efectuate.


Pentru vizarea din trei în trei ani licentelor de turism pentru agentiile
de turism si filialele acestora se va întocmi urmatoarea documentatie:
· cerere;
· licenta de turism, în original, pentru agentie, respectiv anexa
licentei pentru filiala;
· copie dupa brevetul de turism al persoanei care conduce agentia
de turism;
· copie dupa contractul de munca al persoanei care detine brevetul
de turism;
· dovada achitarii contravalorii prestatiei efectuate.
Agentul economic poate furniza informatiile respective si prin
prezentarea copiilor de pe actele oficiale ale societatii, din care rezulta
informatiile sus-mentionate.
Suspendarea licentelor de turism
Licenta de turism se suspenda de catre Ministerul Turismului, în
cazul în care se constata nerespectarea uneia dintre situatiile prevazute la
art. 8 din H.G. nr. 238/2001. Suspendarea se face pe o perioada de pâna
la un an.
Licenta de turism este suspendata din oficiu pe perioada în care
agentul economic nu are încheiata polita de asigurare pentru riscul de
insolvabilitate a agentiei sau de faliment.
În cazul în care, cu ocazia verificarilor efectuate în vederea avizarii
licentei de turism, se constata ca nu mai sunt îndeplinite conditiile care au
stat la baza acordarii acesteia, licenta se suspenda pâna la remedierea
deficientelor.
Brevetarea conducatorilor agentiilor de turism
Conducerea operativa a agentiilor de turism, a filialelor acestora din
alte localitati, a hotelurilor, motelurilor, campingurilor (cu o capacitate de
peste 100 de locuri de cazare), a satelor de vacanta, cabanelor si a
unitatilor de alimentatie pentru turism de categoria I si "Lux", cu o
capacitate mai mare de 50 de locuri la mese, se asigura cu persoane care
detin brevet de turism.
În functie de nivelul si de complexitatea pregatirii profesionale si de
îndeplinirea criteriilor minime, se elibereaza brevete de turism pentru
urmatoarele functii:
· manager în activitatea de turism;
· director de agentie de turism tour-operatoare;
· director de agentie de turism detailista;
· director de hotel;
· direct or de restaurant;
· cabanier;

140
PROIECT
PENTRU VALORIFICAREA POTENŢIALULUI TURISTIC AL ZONEI DOBROGEA

Posesorul brevetului de turism poate ocupa si alte functii decât cele


înscrise pe acesta, astfel:
· managerul în activitatea de turism poate ocupa oricare dintre
functiile mentionate mai sus;
· directorul de agentie de turism tour-operatoare poate ocupa fie
functia înscrisa în brevet, fie functia de director de agentie de turism
detailista;
· directorul de hotel poate asigura fie functia înscrisa în brevet, fie
conducerea operativa a activitatilor unui alt tip de unitate de cazare.
În vederea obtinerii brevetului de turism, persoana în cauza trebuie
sa prezinte urmatoarea documentatie:
· cerere;
· dovada privind detinerea permisului de munca în România, în cazul
cetatenilor straini;
· curriculum vitae cu precizarea expresa a pregatirii profesionale si a
experientei profesionale, precum si cu urmatoarea declaratie: "Declar pe
propria raspundere ca datele cuprinse în prezentul înscris sunt reale, iar în
cazul în care se constata contrariul, sa-mi fie anulat brevetul de turism";
· copie dupa actul de identitate;
· copii de pe actele care atesta pregatirea profesionala;
· copii de pe documentele de atestare a perioadei lucrate în turism;
· atestat de limba straina de circulatie internationala (cu exceptia
cabanierului si a directorului de agentie de turism detailiste);
· atestat de limba româna pentru cetatenii straini;
· certificat de cazier judiciar;
· dovada achitarii contravalorii prestatiei efectuate.
Licenta de turism se mai suspenda pentru o perioada de pâna la un
an de catre Ministerul Turismului - D.G.A.C., în urmatoarele situatii:
· comercializarea pachetelor de servicii turistice se realizeaza fara
respectarea reglementarilor legale în vigoare;
· neasigurarea de ghizi atestati pentru derularea în bune conditii a
programelor turistice;
· asigurarea de servicii de cazare si alimentatie în structuri de primire
turistice care nu detin certificate de clasificare;
· functionarea agentiei sau a filialei acesteia din alta localitate decât
cea în care este situat sediul agentiei, fara ca persoana are asigura
conducerea sa detina brevet de turism;
· prestarea de servicii turistice prin filiale ale agentiei de turism care
nu au obtinut licenta de turism.
Licenta de turism este suspendata pe perioada în care agentul
economic nu mai are achitata polita de asigurare.
Licenta de turism se retrage de catre Ministerul Turismului în
urmatoarele cazuri:
141
PROIECT
PENTRU VALORIFICAREA POTENŢIALULUI TURISTIC AL ZONEI DOBROGEA

a.când se repeta una din situatiile de mai sus;


b.când agentul economic comunica Ministerului Turismului, din
proprie initiativa, renuntarea la desfasurarea activitatii de turism;
c. când licenta de turism este transmisa în scopul utilizarii de catre alt
agent economic care nu a obtinut licenta;
d.când agentul economic nu mai îndeplineste criteriile care au stat la
baza eliberarii licentei.
Titularul unei licente de turism retrase, în conditiile prevazute mai
sus, literele a) si c), nu mai are dreptul sa solicite eliberarea unei noi licente
de turism timp de doi ani de la data retragerii.
Brevetul de turism se retrage de Ministerul Turismului în urmatoarele
situatii:
· când nu mai sunt îndeplinite criteriile care au stat la baza eliberarii
acestuia;
· atunci când, din motive imputabile titularului brevetului, acestuia îi
este anulata licenta de turism sau îi este retras certificatul de clasificare a
structurii de primire pe care o conduce.
Neacordarea sau retragerea licentei sau brevetului de turism, ca si
neavizarea sau suspendarea licentei de turism pot fi atacate la instanta de
contencios administrativ în conditiile legii.
Constituie contraventie urmatoarele fapte, daca nu sunt comise în
astfel de conditii încât, potrivit legii penale, sa constituie infractiune:
· desfasurarea de activitati turistice specifice agentiilor de turism de
catre agentii economici cu licenta de turism suspendata, neavizata sau cu
viza expirata;
· nerespectarea obiectului de activitate înscris în licenta de turism,
corespunzator tipului de licenta de turism obtinut;
· desfasurarea de activitati turistice în alte sedii decât cele înscrise în
licenta de turism;
· neasigurarea conducerii de catre persoane posesoare de brevet de
turism a agentiilor si structurilor de primire turistice pentru care este
stabilita aceasta conditie;
· nerespectarea conditiilor si criteriilor în baza carora s-a eliberat
licenta de turism;
· neafisarea la loc vizibil a licentei de turism.
Legislatia în domeniul acordarii licentei operatorilor în turism s-a
completat, modificat si adaptat la conditiile impuse de OMT de câteva ori în
ultimii ani (HGR nr. 634/1994 privind acordarea licentelor si brevetelor de
turism, Ordonanta M.T. nr. 207 si 213/1994 pentru aprobarea normelor
metodologice privind acordarea licentelor si brevetelor de turism, HGR nr.
513/1998 privind activitatea de comercializare a serviciilor turistice si de
acordare a brevetelor si licentelor de turism, Ordonanta M.T. 125/1998
pentru aprobarea normelor metodologice privind activitatea de
142
PROIECT
PENTRU VALORIFICAREA POTENŢIALULUI TURISTIC AL ZONEI DOBROGEA

comercializare a serviciilor turistice, modificata din ordinul nr. 129/2000 si


nr. 235/2001 privind criteriile si metodologia de acordare a licentelor si
brevetelor de turism, Ordonanta nr. 107/1999 privind activitatea de
comercializare a produselor turistice).
În sfârsit, conform hotarârii nr. 238/2001, au intervenit noi precizari
privind licentele si brevetele de turism, iar prin ordinul Ministerului
Turismului nr. 170/2001 au fost aprobate normele privind criteriile si
metodologia pentru eliberarea licentelor si brevetelor de turism.
Agentul economic solicita Ministerului Turismului - D.G.A.C.
eliberarea licentei de turism cu minimum 30 de zile înainte de începerea
activitatii agentiei si/sau a filialelor acesteia. În acelasi termen solicita
înscrierea în licenta si a filialelor înfiintate dupa eliberarea licentei.
În termen de 30 de zile de la data înregistrarii cererii agentului
economic, respectiv a persoanei fizice, Ministerul Turismului - O.A.C.T. va
efectua verificarile necesare, va elibera licenta si, respectiv brevetul de
turism. În situatia în care nu sunt îndeplinite criteriile pentru emiterea
licentei, respectiv a brevetului de turism, se va comunica solicitantilor
motivul pentru care acestea nu pot fi eliberate.
Licentele de turism vor fi vizate de D.A.C.T. din 3 în 3 ani. Agentul
economic va solicita vizarea licentei de turism cu cel putin 30 de zile înainte
de expirarea termenului de 3 ani de la emiterea acestuia sau de la ultima
viza.
Conditii de comercializare a produselor turistice
Informatiile scrise, furnizate turistilor de catre agentiile de turism,
trebuie sa fie astfel formulate încât sa nu permita interpretari echivoce cu
privire la pretul, continutul pachetului de servicii si la alte conditii ce
urmeaza a fi incluse în contractul dintre agentie si turist.
Contractul dintre agentia de turism si turist este acordul de vointa
dintre agentia tour-operatoare sau detailista si turist, care are ca obiect
cumpararea unor servicii turistice de catre turist si eliberarea documentelor
de plata si a documentelor de calatorie de catre agentia de turism.
Informatiile privind serviciile turistice pot fi prezentate turistului sub
forma unui catalog, pliant sau alt înscris, agentia având obligatia sa faca
dovada ca turistul a primit un exemplar.
Agentia de turism are obligatia sa furnizeze turistilor, în scris, înaintea
încheierii contractului, informatii adecvate referitoare la:
· localitatea de destinatie;
· ruta de parcurs;
· mijloacele de transport utilizate, caracteristicile si categoria
acestora;
· tipul unitatilor de cazare, adresele si categoriile de clasare a
acestora;

143
PROIECT
PENTRU VALORIFICAREA POTENŢIALULUI TURISTIC AL ZONEI DOBROGEA

· serviciile de masa oferite si categoria de clasificare a unitatilor de


alimentatie;
· durata programului, cu indicarea datei sosirii si a plecarii;
· informatii generale privind regimul pasapoartelor si vizelor,
formalitatile de sanatate necesare calatoriei si sejurului;
· cuantumul avansului, daca este cazul, precum si termenul pentru
efectuarea restului de plata;
· numarul minim de persoane necesar pentru realizarea programului
si termenul limita pentru informarea turistului, în caz de anulare;
· oportunitati de încheiere a unor asigurari facultative pentru
asistenta în caz de boala, accidente etc.
Înainte de începerea calatoriei, turistul va fi informat în scris de catre
agentia de turism despre:
· numele, adresa si numarul de telefon ale reprezentantului local al
agentiei, care poate acorda asistenta turistului în caz de dificultate. Acolo
unde nu exista asemenea reprezentant, turistul trebuie sa fie informat
despre modalitatea de contactare a agentiei de turism;
· modalitatile de a lua legatura cu copiii sau cu persoana
responsabila la locul de sejur al acestora, pentru parintii minorilor
participanti la actiune.
Contractul încheiat între agentia de turism si turist va contine cel putin
urmatoarele elemente:
· destinatia/destinatiile de calatorie si, în cazul perioadelor de sejur,
durata si datele de sosire si de plecare;
· mijloacele de transport utilizate, caracteristicile si categoriile
acestora, datele si orele de plecare/sosire, la ducere si la întoarcere;
· în cazul cazarii, adresa si categoria de clasificare ale structurilor în
care se face aceasta;
· serviciile de masa: pensiune completa, demipensiune, mic dejun;
· conditia ca un numar minim de persoane sa participe la actiune si
termenul limita pentru informarea turistului cu privire la anulare;
· ruta;
· vizite, excursii sau alte servicii care sunt incluse în pretul total al
pachetului de servicii;
· denumirile si sediile agentiilor de turism organizatoare, ale agentiei
detailiste (daca este cazul) si ale societatii de asigurari, daca aceasta
exista;
· tariful pachetului de servicii, cu indicarea expresa a cazurilor când
acesta poate fi modificat, a tarifelor pentru anumite servicii (taxe de
aterizare, îmbarcare/debarcare în porturi si pe aeroporturi, taxe de turist),
daca acestea nu sunt incluse în pachetul de servicii;
· termenele si modalitatile de plata;
· solicitarile speciale din partea turistului acceptate de agentie;
144
PROIECT
PENTRU VALORIFICAREA POTENŢIALULUI TURISTIC AL ZONEI DOBROGEA

· perioadele în care turistul poate reclama neîmplinirea sau


împlinirea partiala a clauzelor contractuale;
· conditiile de retragere;
· posibilitatea de transfer al contractului unei terte persoane si modul
de realizare a acestuia;
· eventualele modificari pe care agentia le poate aduce serviciilor
cumparate;
· posibilitati de reziliere a contractului de catre agentie sau de catre
turist;
· raspunderea agentiei de turism în cazul anularii excursiei, al
înlocuirii sau neasigurarii unor servicii cumparate.
În cazul în care turistul nu poate participa la calatorie, poate transfera
contractul unei terte persoane, care îndeplineste conditiile aplicabile actiunii
turistice respective.
Transferul poate fi realizat numai cu anuntarea agentiei de turism în
timp util, înaintea începerii actiunii si cu conditia platii integrale a pretului
pachetului de servicii, precum si a eventualelor costuri suplimentare
ocazionate de acest transfer.
În cazul în care agentia de turism este nevoita sa modifice una din
prevederile esentiale ale contractului, aceasta are obligatia sa informeze
turistul în timp util, astfel încât el sa poata opta:
a.fie pentru rezilierea contractului, fara penalitati;
b.fie pentru acceptarea noilor conditii ale contractului, informând
despre aceasta agentia de turism în cel mai scurt timp.
În cazul în care contractul este reziliat sau agentia de turism
anuleaza actiunea înaintea datei de plecare, turistul are dreptul:
a. sa accepte înlocuirea actiunii cu una echivalenta, cu una
superioara sau cu una inferioara. Pentru actiunea de calitate inferioara,
agentul va rambursa turistului diferenta de pret;
b. sa primeasca în termen de 7 zile toate sumele platite.
În acest caz, turistul are dreptul, atunci când considera, sa solicite
agentiei de turism si despagubiri pentru neîndeplinirea contractului, cu
exceptia urmatoarelor situatii:
a. daca anularea se face ca urmare a numarului mai mic de turisti
decât minimul necesar prevazut în contract;
b. daca anularea se face pentru cazuri de forta majora.
În cazul în care, dupa începerea calatoriei, o parte importanta din
serviciile prevazute în contract nu poate fi realizata sau daca agentia de
turism organizatoare constata ca nu le va putea asigura, aceasta este
obligata:
a. sa ofere turistilor alternative fara costuri suplimentare, în scopul
continuarii calatoriei;

145
PROIECT
PENTRU VALORIFICAREA POTENŢIALULUI TURISTIC AL ZONEI DOBROGEA

b. sa restituie turistilor, daca este cazul, sumele care reprezinta


diferenta dintre contravaloarea serviciilor achitate si contravaloarea
serviciilor efectiv prestate ulterior.
Daca nu se pot efectua aranjamente alternative sau daca, din motive
întemeiate, turistul nu le accepta, agentia de turism va oferi, fara costuri
suplimentare, transportul retur la locul de plecare sau în alt loc agreat de
turist, urmând ca acesta sa fie compensat pentru serviciile neprestate.
Agentia de turism este raspunzatoare fata de turist pentru buna
executare a obligatiilor asumate prin contract, inclusiv în situatia în care o
alta agentie de turism sau un alt prestator de servicii turistice trebuie sa
îndeplineasca aceste servicii.
Se excepteaza urmatoarele cazuri:
a. neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasa a obligatiilor asumate
prin contract din vina turistului;
b. neîndeplinirile atribuite unui tert care nu este parte la contract, iar
cauzele nerealizarilor nu puteau fi prevazute sau evitate;
c. neîndeplinirile se datoreaza unor cauze de forta majora sau unor
împrejurari pe care nici agentia de turism, nici prestatorii de servicii nu le
puteau prevedea sau evita.
Deficientele constatate de turist la fata locului cu privire la realizarea
pachetului de servicii vor fi notificate prompt, în scris, atât prestatorului de
servicii, cât si agentiei de turism de la care a cumparat pachetul de servicii.
Aceasta obligatie a turistului trebuie sa fie mentionata clar si explicit
în contract.
În situatiile în care apar nemultumiri cu privire la realizarea serviciilor
turistice, partile implicate, respectiv agentia de turism tour-operatoare,
agentia detailista, precum si prestatorii de servicii turistice vor lua masurile
care se impun pentru solutionarea acestora.
Modalitati de promovare a produselor turistice
Modalitatile principale de comercializare a produselor turistice de
catre agentiile de turism sunt:
· editarea de materiale publicitare;
· realizarea de campanii publicitare;
Indiferent de strategia aleasa pentru atingerea obiectivelor sale, orice
realizator de produse turistice trebuie sa-si realizeze comercializarea
produselor sale prin una din cele doua modalitati.
Editarea de materiale publicitare
Produsele turistice sunt comercializate în principal prin intermediul
cataloagelor si brosurilor.
Dupa ce faza negocierilor cu diferitii prestatori de servicii s-a terminat,
tour-operatorii editeaza si difuzeaza gratuit brosuri care prezinta diferitele
produse turistice pe care le propun publicului.

146
PROIECT
PENTRU VALORIFICAREA POTENŢIALULUI TURISTIC AL ZONEI DOBROGEA

Brosura turistica este definita drept materialul de prezentare editat


într-un numar mare de exemplare si difuzat prin reteaua de sucursale si de
agentii de turism.
Argumentele comerciale utilizate în brosurile turistice sunt:
· fotografia, în culori ce suscita interesul pentru voiaj;
· pretul de referinta, vizând sa atraga atentia turistului; uneori
aceasta tehnica se foloseste doar pentru perioade restânse, din
extrasezon;
· calitatea grafica;
· punerea în pagina a imaginilor.
Etapele realizarii unei brosuri:
1.Conceperea brosurii
Prezentarea brosurii trebuie sa fie îngrijita, caci ea determina în parte
succesul voiajelor pe care le propune. Catalogul trebuie sa transmita stilul
agentiei si sa fie adaptat clientelei sale (tineri si fara pretentii, persoane mai
în vârsta si preocupate de confort sau înstarire, familii sau indivizi). De
asemenea, este indicat sa se constituie într-o lectura cât mai atragatoare.
Daca pentru texte se apeleaza din ce în ce mai mult la jurnalisti, la
ambasadorii tarilor de destinatie sau la scriitori, pentru ilustrare, tour-
operatorii apeleza la fotografiile agentiilor de presa, chiar comanda
veritabile reportaje fotografice. De asemenea, realizatorii se orienteaza
acum tot mai mult catre editarea de brosuri tematice, având ca subiect fie o
anumita destinatie, fie o anumita clientela. Regula conceperii unui material
publicitar este urmatoarea: cu cât o tara este mai putin încântatoare, cu
atât estetica si calitatea fotografiei trebuie sa permita înfrumusetarea
realitatii. Brosura atragatoare este specifica francezilor, în timp ce
cataloagele germane contin mici fotografii cu camere si fatadele hotelurilor.
2. Difuzarea brosurii
Brosurile sunt difuzate prin reteaua de sucursale a realizatorului si
agentii de turism sau adresate direct, fie vechilor clienti, fie anumitor clienti
potentiali, selectionati în functie de diferite criterii (VIP, lideri de opinie).
Tirajul este în functie de reteaua de distributie a firmei si de numarul
presupus de clienti.
Fiecare tour-operator are propia politica de difuzare. De exemplu, Jet
Tours si Club Méditerranée îsi difuzeaza brosurile cu zgârcenie. Aceasta
metoda, care permite economii substantiale, nu este posibila decât daca
tour-operatorul este foarte cunoscut. La polul opus, cu tot renumele sau,
Nouvelles Frontiéres este foarte risipitoare din acest punct de vedere.
Prima atitudine poate lasa impresia ca viitorul turist face parte din elita, iar
a doua consta în conformarea la jocul pietei.
Lansarea unei brosuri trebuie însotita de publicitate, la început cu
intentia de a o face cunoscuta detailistilor, apoi publicului larg. Pentru a
motiva agentiile detailiste, se organizeaza seminarii de prezentare a
147
PROIECT
PENTRU VALORIFICAREA POTENŢIALULUI TURISTIC AL ZONEI DOBROGEA

produselor turistice, care adesea iau forma workshop-urilor, concursurilor


cu premii sau au un aspect mai social.
Costul de fabricatie al brosurii trebuie recuperat prin vânzarea
produsului. Or, rezultatul vânzarilor este si în functie de numarul de brosuri
distribuite. Câte exemplare sunt necesare pentru a face o vânzare? Cei
mai mari tour-operatori germani si britanici considera ca 10 brosuri pentru
o vânzare este mult. Tirajele lor trec lejer peste un milion de exemplare si
ei au ca obiectiv o vânzare pentru 5-6 brosuri. Pe de alta parte, sunt
producatori care se multumesc cu rezultate mai mult decât modeste: o
vânzare pentru 20-25 brosuri.
Realizarea si publicarea brosurii presupune mijloace financiare
importante, accesibile numai tour-operatorilor mari, ceea ce determina si o
anumita concentrare a ofertantilor în cadrul aceluiasi material publicitar. În
plus, lungimea perioadelor de tiparire, cuprinse între 6 luni si un an,
dificultatile de previziune a preturilor (de anticipare a inflatiei, a variatiei
cursului de schimb valutar, pretul transporturilor aeriene etc.) îi determina
pe creatorii si ofertantii de voiaje sa disocieze tot mai mult prezentarea
produselor de cea a preturilor. Aceasta se face prin adaugarea foilor
tarifare intercalat, ceea ce îngreuneaza actiunea de fidelizare a turistilor. O
alta modalitate de a reduce costurile realizarii de materiale publicitare, din
ce în ce mai utilizata, este tehnica "shell folder", adica a pliantului fad.
Acesta este mai economic, caci nu contine fotografii color. Este folosit
pentru a experimenta produse turistice noi pentru care succesul este incert.
Materialul publicitar trebuie reînnoit când imaginile au fost folosite de
prea multe ori. De asemenea este bine sa nu se propuna niciodata
aceleasi pliante cu ale altui producator turistic de pe aceeasi piata.
Brosura turistica are avantajul de a fi un argument comercial foarte
"concret" pentru vânzarea unui produs care reprezinta în fapt un ansamblu
de servicii, ce se va consuma în viitor si despre care turistii nu au decât o
idee foarte vaga a continutului. Brosura permite umplerea acestui vid,
prezentând caracteristicile produselor turistice.
Realizarea de campanii publicitare
În domeniul turismului exista un anumit paralelism între actiunile de
comercializare si cele de promovare: ambele fac apel la aceleasi tehnici.
Astfel, promovarea implica o informare a publicului prin presa si radio, iar
comercializarea presupune o informare specializata (profesionista) prin
relatii cu publicul si presa specializata. Paralelismul se opreste aici,
comercializarii adaugându-i-se alte noi etape: negocierea cu engrosistii
(tour-operatorii, centralele de rezervari, etc.) în amonte, iar în aval,
realizarea cataloagelor, distribuirea lor detailistilor, stimularea lor,
publicitatea produselor turistice, vânzarea catre public.

148
PROIECT
PENTRU VALORIFICAREA POTENŢIALULUI TURISTIC AL ZONEI DOBROGEA

Publicitatea cuprinde un complex de activitati de informare a


consumatorilor despre componentele, calitatea si locul unde poate fi
consumat produsul firmei, în scopul stimularii vânzarilor.
Rolul socio-economic al activitatii de promovare este evident,
informarea turistilor despre produsele oferite spre vânzare, despre serviciile
asociate lor, fiind tot mai necesara datorita:
· cresterii fara precedent a nevoilor pentru turism;
· cerintei de a folosi eficient capacitatile de productie si timpul de
munca al personalului de vânzare.
De asemenea, prin actiunile de informare, întreprinderea convinge si
chiar educa consumatorii în ceea ce priveste necesitatea practicarii
turismului. De aceea, în actiunile de promovare, firma, în afara prezentarii
produselor, informeaza turistii si despre cadrul natural, obiectivele de
interes turistic, adica toate elementele produsului turistic.
Particularitatile produsului turistic determina utilizarea unor mijloace
specifice de promovare, care se împart în doua categorii:
a) mijloace de promovare care atrag turistul catre firma. Rolul
acestora este de a asigura o informare cât mai exacta si cât mai completa
asupra produsului turistic, pentru a genera dorinta de cumparare. Dintre
astfel de mijloace amintim: reclama, publicitatea gratuita, organizarea de
întâlniri, concursuri, expozitii.
b) mijloace de promovare care stimuleaza revenirea (fidelizarea)
turistilor. Rolul acestora este de a confirma în totalitate informatiile difuzate
prin cataloage, brosuri, reviste, anunturi, filme publicitare si sa se
concretizeze în vânzari. În aceasta categorie intra promovarea la locul
vânzarii, comportamentul personalului de vânzare, promovarea prin
cercurile de turism din întreprinderi si firme, varietatea serviciilor din cadrul
produsului etc.
Criteriul de delimitare a celor doua mijloace de promovare nu este
foarte riguros. Astfel, punerea în valoare a mijloacelor de promovare la
locul vânzarii este posibila numai daca acestea sunt subiectul unor anunturi
de reclama difuzate prin mijloace de comunicare în masa.
Pentru conducerea departamentului de vânzari este foarte importanta
determinarea contributiei fiecarui mijloc la sporul desfacerilor realizate si,
pe aceasta baza, alegerea celor mai eficiente mijloace de promovare
(audienta anunturilor de reclama, numarul de consumatori care au
receptionat mesajul transmis etc.).
Campaniile de promovare si de publicitate sunt adesea realizate la
initiativa a doua tipuri de agenti economici diferiti, ale caror interese sunt
complementare:
· agentii de turism din tara de destinatie (tinând de Ministerul
Turismului sau de colectivitatile locale), care se ocupa de programele de

149
PROIECT
PENTRU VALORIFICAREA POTENŢIALULUI TURISTIC AL ZONEI DOBROGEA

informare si de promovare comerciala pentru tarile sau locurile de


destinatie, fiind vorba de promovarea institutionala;
· tour-operatorii si agentiile de turism distribuitoare, care realizeaza
campaniile de promovare si publicitate pentru produsele pe care le vând,
adica promovare comerciala.
Sinergiile între promovarea institutionala si promovarea comerciala
pot fi considerabile când produsele turistice se situeaza pe destinatii pentru
care serviciile publice ale turismului realizeaza actiuni de promovare. În
acest caz, tour-operatorii si agentiile de turism distribuitoare coopereaza cu
acestea, pentru a-si asigura succesul destinatiei respective. Aceasta
cooperare este esentiala pentru asigurarea unei cresteri regulate si
sustinute a sosirilor de turisti.
Unele actiuni de promovare pot antrena confuzii si dificultati între
institutii si profesionisti. Asa se întâmpla când institutiile publice ale
turismului finanteaza direct brosurile comerciale editate de tour-operatori si
care nu prezinta decât propriile lor produse. De asemenea, anumite
institutii finanteaza campaniile de publicitate comerciala axate pe
prezentarea de produse specifice, vândute de câtiva tour-operatori si nu pe
reprezentarea ansamblului destinatiilor.
În acelasi timp, se poate întâmpla ca anumiti tour-operatori sa
realizeze produse turistice pentru destinatii care nu beneficiaza de
campanii publicitare ale serviciilor turistice din tara în care sunt situate.
Cheltuielile campaniilor trebuie suportate cvasi-exclusiv de producatorii
respectivi si agentiile de turism distribuitoare.
Mesajele publicitare pot contine trei argumente, referitoare la:
· pret (în general cel de extrasezon);
· continut, adica caracteristicile specifice produsului, pentru a-l
diferentia de cel al concurentilor. Campania publicitara trebuie sa se axeze
pe serviciile suplimentare oferite la transport (cazare, animatie sau alte
prestatii);
· imaginea de marca.
Publicitatea poate îmbraca forma:
· afiselor, pliantelor expuse în agentiile de turism distribuitoare;
· anunturilor: reportaje, comunicate de presa;
· spoturilor publicitare;
· organizarii de conferinte de presa, cocktail-uri de presa, dezbateri
în regiunea care se vrea a fi prospectata, cu invitati profesionisti,
reprezentanti ai turismului social;
· voiajelor organizate si platite pentru ziaristi si reprezentanti ai altor
agentii de turism;
· participarii la târguri, saloane, burse de turism.

150
PROIECT
PENTRU VALORIFICAREA POTENŢIALULUI TURISTIC AL ZONEI DOBROGEA

3.2. Circulaţia turistică (Fluxuri turistice)

Masurarea circulatiei turistice urmareste sa furnizeze informatii in


privinta dimensiunii acesteia si a tendintelor de manifestare a ei, informatii
necesare pentru stabilirea politicii de dezvoltare in perspectiva a sezonului
turistic.
Statisticile folosite de Ministerul Turismului arata dimensiunile
(volumul) activitatii turistice, prin trei indicatori de baza si anume:
a) numarul de turisti - respectiv numarul persoanelor inregistrate in
evidenta unitatilor de cazare;
b) zile-turist care exprima produsul dintre numarul de turisti si durata
sejurului (durata in zile a desfasurarii activitatii turistice );
c) volumul valoric al activitatii turistice, care poate fi exprimat in
valuta, sau lei, depinzand de indicatorul economic luat in analiza.
In functie de scopul urmarit, de analiza efectuata, datele pot fi
grupate dupa anumite criterii:
- forma de turism
- tara de rezidenta a turistilor straini
- societati comerciale
- forme de cazare
De asemenea, indicatorul valoric se exprima fie sub forma absoluta,
fie sub forma relativa, in functie de necesitatile analizei efectuate. Ritmul
deosebit de accelerat al circulatiei turistice in perioada de sezon face ca
urmarirea statistica sa aiba inca o serie de carente, decurgand in special
de modul de culegere al informatiilor si de sursa de baza de la care provine
informatia.
In ceea ce priveste primul indicator, numarul de turisti inregistrati in
unitatile de cazare in perioada 2004-2007, se observa o crestere a
numarului total de turisti in anul 2007 fata de anul 2004 cu aproape 46.000
de turisti, cu toate ca acesta a scazut in anul 2005, iar 2006 este mai mare
fata de 2004. Se observa si o crestere a numarului de turisti straini in ultimii
4 ani, ceea ce inseamna o crestere a competitivitatii serviciilor turistice de
pe litoralul romanesc, pe plan international, dar a scazut numarul de turisti
romani, in anul 2007 fata de 2004, asa dupa cum reiese si in tabelul
urmator:
Anul 2004 2005 2006 2007
Total
turisti 848478 821349 868858 894753
Romani 746962 712521 724117 815649
Straini 98516 108828 82741 79104
Sursa - Institutul national de statistica, directia judeteana de statistica
Constanta
151
PROIECT
PENTRU VALORIFICAREA POTENŢIALULUI TURISTIC AL ZONEI DOBROGEA

Sursa - Institutul national de statistica, directia judeteana de statistica


Constanta
Analizand circulatia turistica pe localitati, pe primul loc, cu numarul
cel mai mare de turisti inregistrati se situeaza statiunea Mamaia (inclusiv
Mamaia Sat), numarul turistilor cazati aici crescand de la 258.796 (2004) la
356.926 (2007), deci cu aproape 100.000 de turisti. Se observa insa o
scadere a numarului de turisti romani in orasul Constanta, si o crestere a
turistilor straini. Ponderea cea mai mica de turisti se inregistreaza in
localitatea Valul lui Traian.
Privitor la circulatia turistica pe forme de propietate, cea mai mare
pondere de turisti o are propietatea privata, numarul de turisti inregistrati
aici dublandu-se aproape de la 314.810 (2004) la 609.170 (2007), deci cu
aproximativ 295.000 de turisti. Ponderea cea mai mica de turisti o are
forma de propietate cooperatista, numarul turistilor scazand aici cu
aproximativ 7.000 turisti.
La circulatia turisticǎ pe tipuri de unitati, cea mai mare de turisti o au
hotelurile, acestea avand si capacitatea cea mai mare de cazare. Numarul
turistilor inregistrati aici a crescut cu aproximativ 145.000 de turisti, de la
536.377 (2004) la 680.181 (2007). Situatia turistilor straini, pe litoralul
romanesc este buna datorita faptului ca numarul turistilor straini a crescut
constant in ultimii 4 ani de la 43.817 (2004) la 108.828 (2007), deci cu
aproape 64.000 de turisti. Prima tara furnizoare de turisti pentru litoralul
nostru este Germania, urmata de Italia. Se observa o crestere in ultimii ani
a turistilor francezi. Cei mai putini turisti straini se inregistreaza din Mexic si
America Centrala.
Cel de-al 2-lea indicator valoric in analiza circulatiei turistice este
sejurul mediu iar acesta se prezinta astfel in judetul Constanta :

152
PROIECT
PENTRU VALORIFICAREA POTENŢIALULUI TURISTIC AL ZONEI DOBROGEA

Anul 2004 2005 2006 2007


Sejur Mediu % 5.53 5.37 5.1 5.37
Romani 6.28 6.50 5.39 5.20
Straini 7.26 7.42 6.59 6.45
Sursa- Institutul national de statistica, directia judeteana de statistica
Constanta
Se observa o scadere a duratei sejurului mediu in anul 2007 fata de
anul 2004,de la 6.34 la 5.37, deci cu 0.97 de procente. Aceasta scadere se
manifesta atat la turistii romani cat si la cei straini, procentul acestora
scazand cu 1.08, si respectiv cu 0.81. Aceasta scadere este influentata de
cresterea ponderii turismului neorganizat.
Cel de-al 3-lea indicator turistic, volumul valoric al activitatii turistice,
se prezinta in judetul Constanta astfel:

Sursa- Institutul national de statistica, directia judeteana de statistica


Constanta
Se observa o crestere a veniturilor din turism in anul 2007 fata de
anul 2004 dar si o crestere dubla a cheltuielilor in anul 2004 fata de anul
2007. Balanta dintre venituri si cheltuieli pentru anul 2004 este negativa,
inregistrandu-se pierderi de aproape 140 milioane de lei. O balanta pozitiva
se inregistreaza in anii 2004 si 2005, unde veniturile din turism sunt mai
mari decat cheltuielile. Balanta dintre venituri si cheltuieli, pentru anul 2007
este pozitiva, inregistrandu-se profituri cu 25 de procente mai mare decat in
anul 2005.
Concluzie
Se poate aprecia o crestere a circulatiei turistice ce se manifesta in
toate statiunile de pe litoralul romanesc, crescand totodata si numarul
turistilor straini sositi pe litoralul nostru, ceea ce demonstraza o crestere a
competitivitatii turistice a litoralului romanesc pe plan international.
153
PROIECT
PENTRU VALORIFICAREA POTENŢIALULUI TURISTIC AL ZONEI DOBROGEA

Cresterea circulatiei turistice, precum si modificarile in structura a acesteia


sunt insotite de evolutia corespunzatoare a infrastructurii. Toata aceasta
dezvoltare a circulatiei turistice, a infrastructurii, a serviciilor duce in primul
rand la dezvoltarea turismului romanesc.
Perspectiva
Se asteapta ca turismul sa genereze o activitate totala de 24,6 mld
RON in 2006, si sa creasca pana la 86,3 mld RON in 2016. De asemenea,
se preconizeaza o contributie directa a industriei turistice la produsul intern
brut la 6,2 mld RON in 2007 si o crestere nominala de aproximativ 20,7 mld
RON, pana in anul 2017. WTTC estimeaza ca in 2007 vor exista 205 mii de
locuri de muncǎ in domeniul turismului, adicǎ 5,8% din totalul locurilor de
munca.

3.2.1. Forme de turism practicate


Principalele resurse turistice din România generează şi formele de
bază ale turismului românesc: montan, balnear, de litoral (odihnă, balneo-
medical, agrement, sportiv), cultural, de afaceri etc.
Această clasificare este cea mai completă întrucât dă posibilitatea să
se regăsească concomitent atât preferinţele turiştilor şi motivaţia deplasării,
cât şi resursele generatoare de turism. De asemenea, ea are în vedere 2
importante aspecte: pe de o parte faptul că multitudinea formelor de turism
este dată de complexitatea potenţialului turistic, iar pe de altă parte, că, în
teritoriu, aceste forme se completează reciproc, contribuind la o valorificare
optimă a potenţialului.
Participarea la mişcarea turistică a unor mese tot mai largi,
diversificarea motivaţiilor, care generează cererea, au condus la
multiplicarea formelor de turism. Delimitarea formelor de turism şi gruparea
lor după anumite criterii, prezintă atât importanţa teoretica, dar şi practică,
deoarece conţine elemente de fundamentare a deciziilor referitoare la
dezvoltarea ofertei turistice şi alinierea ei la modificările intervenite în
structura cererii. Astfel:
a) După provenienţa turiştilor, deosebim:
- turism intern
- turism internaţional
b) După gradul de mobilitate, turismul poate fi:
- de sejur (lung, de durata medie, scurt, la sfârşit de săptămână)
- de circulaţie (itinerant, cu valente culturale, ştiinţifice, cognitive,
tehnice)
- de circumstanţă (de tranzit)
c) în funcţie de direcţia fluxurilor turistice într-un cadru geografic dat,
turismul internaţional îmbracă formele:
- receptiv (de primire)
- emiţător (de trimitere)
154
PROIECT
PENTRU VALORIFICAREA POTENŢIALULUI TURISTIC AL ZONEI DOBROGEA

d) după mijloacele de transport folosite avem:


- drumeţie
- turism rutier, naval şi aerian
Între aceste forme de turism (intern şi internaţional) există relaţii de
interdependenţă care conduc la promovarea circulaţiei turistice, la
dezvoltarea echilibrată a acesteia şi la asigurarea echilibrării balanţei de
plăţi pentru activitatea turistică.
O altă clasificare importantă a formelor de turism este aceea care ia
în consideraţie modul cum este angajată prestaţia turistică şi momentul
angajării acesteia. Astfel distingem:
- turismul organizat
- turismul neorganizat
- turismul semiorganizat
Formele de turism organizat şi semiorganizat sunt cele mai frecvente
în ţara noastră.
O altă clasificare este după vârsta şi ocupaţia turiştilor. Aici avem:
- turism pentru tineret
- turism pentru vârsta a treia
- turism social
În cadrul societăţilor comerciale de pe litoralul Mării Negre se practică
toate formele de turism menţionate mai sus. O formă de turism
caracteristică a litoralului românesc (după perioada anului în care se
realizează acţiunea turistică) este turismul sezonier (de vară) alături de cel
ocazional şi la sfârşit de săptămână. Acestea se organizează prin
colaborare cu diferite firme partenere din străinătate şi cu societăţi
comerciale din ţară, cum sunt: Tarom, Navrom, agenţii de turism.

EVOLUŢIA INDICATORILOR SPECIFICI ACTIVITĂŢII TURISTICE


Măsurarea circulaţiei turistice urmăreşte să furnizeze informaţii în
privinţa dimensiunii acesteia şi a tendinţelor de manifestare a ei, informaţii
necesare pentru stabilirea politicii de dezvoltare în perspectivă a sezonului
turistic.
Statisticile folosite de Ministerul Turismului arată dimensiunile
(volumul) activităţii turistice, prin trei indicatori de bază şi anume:
a) numărul de turişti - respectiv numărul persoanelor înregistrate în
evidenţa unităţilor de cazare;
b) zile-turist care exprima produsul dintre numărul de turişti şi durata
sejurului (durata în zile a desfăşurării activităţii turistice );
c) volumul valoric al activităţii turistice, care poate fi exprimat în
valută, sau lei, depinzând de indicatorul economic luat în analiză.
În funcţie de scopul urmărit, de analiza efectuată, datele pot fi
grupate după anumite criterii:
- forma de turism
155
PROIECT
PENTRU VALORIFICAREA POTENŢIALULUI TURISTIC AL ZONEI DOBROGEA

- ţara de rezidenţă a turiştilor străini


- societăţi comerciale
- forme de cazare
De asemenea, indicatorul valoric se exprimă fie sub formă absolută,
fie sub formă relativă, în funcţie de necesităţile analizei efectuate. Ritmul
deosebit de accelerat al circulaţiei turistice în perioada de sezon face ca
urmărirea statistică să aibă încă o serie de carenţe, decurgând în special
de modul de culegere al informaţiilor şi de sursa de bază de la care provine
informaţia.

3.2.2. Numărul de turişti


În ceea ce numărul de turişti înregistraţi în unităţile de cazare în
perioada 2004-2007, se observă o creştere a numărului total de turişti în
anul 2007 faţă de anul 2004 cu aproape 46.000 de turişti, cu toate că
acesta a scăzut în anul 2005, iar 2006 este mai mare faţă de 2004. Se
observă şi o creştere a numărului de turişti străini în ultimii 4 ani, ceea ce
înseamnă o creştere a competitivităţii serviciilor turistice de pe litoralul
românesc, pe plan internaţional, dar a scăzut numărul de turişti români, în
anul 2007 faţă de 2004, aşa după cum reiese şi în tabelul următor:
Anul 2004 2005 2006 2007
Total turişti 848478 821349 868858 894753
Români 746962 712521 724117 815649
Străini 98516 108828 82741 79104
Sursa - Institutul naţional de statistică, direcţia judeţeană de statistică
Constanţa

Sursa - Institutul naţional de statistică, direcţia judeţeană de statistică


Constanţa

156
PROIECT
PENTRU VALORIFICAREA POTENŢIALULUI TURISTIC AL ZONEI DOBROGEA

Analizând circulaţia turistică pe localităţi, pe primul loc, cu numărul


cel mai mare de turişti înregistraţi se situează staţiunea Mamaia (inclusiv
Mamaia Sat), numărul turiştilor cazaţi aici crescând de la 258.796 (2004) la
356.926 (2007), deci cu aproape 100.000 de turişti. Se observă însă o
scădere a numărului de turişti români în oraşul Constanţa, şi o creştere a
turiştilor străini. Ponderea cea mai mică de turişti se înregistrează în
localitatea Valul lui Traian.
Privitor la circulaţia turistică pe forme de proprietate, cea mai mare
pondere de turişti o are proprietatea privată, numărul de turişti înregistraţi
aici dublându-se aproape de la 314.810 (2004) la 609.170 (2007), deci cu
aproximativ 295.000 de turişti. Ponderea cea mai mică de turişti o are
formă de proprietate cooperatistă, numărul turiştilor scăzând aici cu
aproximativ 7.000 turişti.
La circulaţia turistică pe tipuri de unităţi, cea mai mare de turişti o au
hotelurile, acestea având şi capacitatea cea mai mare de cazare. Numărul
turiştilor înregistraţi aici a crescut cu aproximativ 145.000 de turişti, de la
536.377 (2004) la 680.181 (2007). Situaţia turiştilor străini, pe litoralul
românesc este bună datorită faptului că numărul turiştilor străini a crescut
constant în ultimii 4 ani de la 43.817 (2004) la 108.828 (2007), deci cu
aproape 64.000 de turişti. Prima ţară furnizoare de turişti pentru litoralul
nostru este Germania, urmată de Italia. Se observă o creştere în ultimii ani
a turiştilor francezi. Cei mai puţini turişti străini se înregistrează din Mexic şi
America Centrală.
Cel de-al 2-lea indicator valoric în analiza circulaţiei turistice este
sejurul mediu iar acesta se prezintă astfel în judeţul Constanţa:
Anul 2004 2005 2006 2007
Sejur Mediu % 5.53 5.37 5.1 5.37
Români 6.28 6.50 5.39 5.20
Străini 7.26 7.42 6.59 6.45
Sursa - Institutul naţional de statistică, direcţia judeţeană de statistică
Constanţa
Se observă o scădere a duratei sejurului mediu în anul 2007 faţă de
anul 2004, de la 6.34 la 5.37, deci cu 0.97 de procente. Această scădere
se manifestă atât la turiştii romani cât şi la cei străini, procentul acestora
scăzând cu 1.08, şi respectiv cu 0.81. Această scădere este influenţată de
creşterea ponderii turismului neorganizat.
Cel de-al 3-lea indicator turistic, volumul valoric al activităţii turistice,
se prezintă în judeţul Constanţa astfel:

157
PROIECT
PENTRU VALORIFICAREA POTENŢIALULUI TURISTIC AL ZONEI DOBROGEA

Sursa - Institutul naţional de statistică, direcţia judeţeană de statistică


Constanţa
Se observă o creştere a veniturilor din turism în anul 2007 faţă de
anul 2004 dar şi o creştere dublă a cheltuielilor în anul 2004 faţă de anul
2007. Balanţa dintre venituri şi cheltuieli pentru anul 2004 este negativă,
înregistrându-se pierderi de aproape 140 milioane de lei. O balanţă pozitivă
se înregistrează în anii 2004 si 2005, unde veniturile din turism sunt mai
mari decât cheltuielile. Balanţa dintre venituri şi cheltuieli, pentru anul 2007
este pozitivă, înregistrându-se profituri cu 25 de procente mai mare decât
în anul 2005.
Concluzie
Se poate aprecia o creştere a circulaţiei turistice ce se manifestă în
toate staţiunile de pe litoralul românesc, crescând totodată şi numărul
turiştilor străini sosiţi pe litoralul nostru, ceea ce demonstrează o creştere a
competitivităţii turistice a litoralului românesc pe plan internaţional.
Creşterea circulaţiei turistice, precum şi modificările în structură a acesteia
sunt însoţite de evoluţia corespunzătoare a infrastructurii. Toată această
dezvoltare a circulaţiei turistice, a infrastructurii, a serviciilor duce în primul
rând la dezvoltarea turismului românesc.
Perspective
Se aşteaptă ca turismul să genereze o activitate totală de 24,6 mld
RON în 2006, şi să crească până la 86,3 mld RON în 2016. De asemenea,
se preconizează o contribuţie directă a industriei turistice la produsul intern
brut la 6,2 mld RON în 2007 şi o creştere nominală de aproximativ 20,7 mld
RON, până în anul 2017. WTTC estimează că în 2007 vor exista 205 mii
de locuri de muncă în domeniul turismului, adică 5,8% din totalul locurilor
de muncă.

158
PROIECT
PENTRU VALORIFICAREA POTENŢIALULUI TURISTIC AL ZONEI DOBROGEA

IV. PROPUNERI DE DEZVOLTARE A TURISMULUI

Este cunoscut faptul că unul din motivele care îl determină pe turist


să se orienteze spre staţiunile turistice cu o activitate pronunţat sezonieră
este dorinţa acestora de a-şi petrece vacanţa în condiţii favorabile de
ambianţă climaterică şi meteorologică. Ori, se cunosc care sunt condiţiile
zonei de litoral în lunile de vară, cărora se adaugă plaja şi apa mării. Este
evident că acestea sunt elementele determinante în specificul sezonier al
activităţii turistice de pe litoral. Activitatea turistică în extrasezon este mai
redusă, funcţionând o mică parte din capacitatea de cazare, majoritatea
unităţilor fiind închise şi conservate până la redeschiderea sezonului
următor. Se poate constata că întreaga activitate turistică a litoralului
românesc al Mării Negre este concentrat într-un singur sezon, limitat ca
durată la perioada iunie-septembrie. Lipsa unui flux turistic în extrasezon
influenţează negativ prin lipsa încasărilor din turism, pe de-o parte, iar pe
de altă parte, prin sporirea cheltuielilor pentru întreţinere şi reparaţii. Pentru
amortizarea investiţiilor făcute, pentru recuperarea cheltuielilor, prelungirea
sezonului estival ar fi soluţia cea mai optimă. Prin lărgirea bazei de
tratament, având în vedere posibilităţile oferite de resursele naturale de
nămol, săruri, aerosoli de mare, şi prin crearea unor spaţii de încălzire noi,
a unor baze de agrement moderne, o mare parte dintre turiştii potenţiali ar
opta pentru litoralul Mării Negre. De asemenea, prin crearea de spaţii
încălzite sub forma unor săli polivalente, piscine acoperite şi amenajate cu
solarii, săli de sport sau gimnastică medicală, ar fi atrasă şi populaţia din
localităţile apropiate pentru a petrece sfârşitul de săptămână, având în
vedere reducerea săptămânii de lucru. Cu un efort mai eficient s-ar putea
organiza manifestări culturale sau ştiinţifice cu participări din ţară sau din
străinătate. Dacă vorbim de perioada de extrasezon nu putem vorbi de
mare şi plajă, în schimb se poate vorbi de valorificarea în condiţii optime a
nămolului, apelor minerale, aerosolilor marini, într-un cuvânt, a
posibilităţilor de tratament balnear.

4.1. Premize ale dezvoltării turismului

O premiză de valorificare optimă a potenţialului turistic din Constanţa,


este sporirea gradului de atractivitate a obiectivelor turistice. Sporirea
gradului de atractivitate se poate realiza, pe de-o parte printr-o valorificare
cât mai completă a condiţiilor şi factorilor naturali specifici zonei marine
(apele minerale, nămolul sapropelic) şi în perioada de extrasezon, iar pe de
altă parte, printr-o valorificare mai mare a resurselor turistice antropice,
deci a turismului cultural din această zonă. Tratamentul balnear este
considerat o formă superioară de valorificare a factorilor naturali,
159
PROIECT
PENTRU VALORIFICAREA POTENŢIALULUI TURISTIC AL ZONEI DOBROGEA

determinată de efectul profilactic curativ al litoralului Mării Negre. Astfel,


putem vorbi de apa mării, nămolul sapropelic puternic mineralizat şi
izvoarele de la Mangalia, care conţin ape sulfuroase, bicarbonate, sodice,
calcice şi mezotermale, toate acestea atribuind litoralului românesc
importante calităţi terapeutice şi de tratament. Având în vedere toate
acestea, şi că tendinţa pe plan mondial este de a înlocui tratamentele
medicale cu cele medico-naturiste, ar trebui înfiinţate mai multe baze de
tratament, care să fie cu încălzire pe timp de iarnă, astfel încât ele să poată
funcţiona tot timpul anului. Acestea s-ar putea dota cu solarii portative
pentru folosirea lor în cameră, contra cost; s-ar putea organiza un centru
de înfrumuseţare folosind tratamente cu nămoluri naturale şi produse
cosmetice de tipul Gerovital sau Pell Amar; pentru persoanele cu sechele
de accidente şi afecţiuni ale coloanei vertebrale s-ar putea organiza
tratamente cu ajutorul echitaţiei şi dansului, staţiunea Mangalia oferă cadru
prielnic pentru aceasta deoarece dispune de un puternic centru hipic;
lansarea de sejururi pentru tratamentul obezităţii; crearea premiselor
necesare pentru îmbutelierea apelor minerale de la Mangalia, care prin
calităţile sale terapeutice le egalează pe cele de la Olăneşti (izvorul nr. 10).
Ar trebui amenajate şi plajele de la Nuntaşi (din apropierea cetăţii Histria),
unde se află lacul Nuntaşi cu nămol terapeutic, şi dezvoltarea bazei de
tratament - agrement din această zonă. În ceea ce priveşte turismul
cultural din această zonă, ar trebui diversificată oferta turistică, prin crearea
de trasee cultural - turistice diversificate, ar trebui amenajate pentru circuite
turistice acele resurse naturale sau antropice care nu sunt puse în trasee
turistice aşa cum sunt unele peşteri din Constanţa. De asemenea, ar trebui
diversificată oferta de agrement în zonele cu resurse turistice, (Cetatea
Histria) prin înfiinţarea de restaurante sau diversificarea serviciilor turistice
prin organizarea de excursii organizate cu ghizi turistici, construcţii de
cabane etc. Factorii naturali şi întreg patrimoniul cultural contribuie în cea
mai mare măsură la atragerea clientelei, care trebuie în continuare
menţinută şi dezvoltată. Sporirea gardului de atractivitate a obiectivelor
turistice se poate mări, ţinând cont de formele moderne şi diversificate ale
tratamentului balnear, de condiţiile şi factorii naturali specifici zonei
litoralului Mării Negre, de sporirea gamei de acţiuni recreative, satisfacerea
gusturilor şi preferinţelor turiştilor români şi străini.

4.2. Forme de turism ce se pot dezvolta

O formă de turism ce se poate dezvolta în regiunea Dobrogea este


organizarea de târguri, expoziţii, congrese în staţiunile de pe litoralul Mării
Negre, în perioada de extrasezon. Organizarea de congrese ar conduce la
atragerea unui număr important de clienţi pretenţioşi care percep sejurul ca
o formă de a fi favorizaţi şi motivaţi. Tipurile de manifestări sunt foarte
160
PROIECT
PENTRU VALORIFICAREA POTENŢIALULUI TURISTIC AL ZONEI DOBROGEA

variate. Se mai pot organiza târguri şi saloane-expoziţii, lansări de produse


în holurile hotelurilor sau în săli de spectacole, iar aceste acţiuni conduc la
atragerea unui număr mare de clienţi-vizitatori, precum şi a unui număr
mare de organizatori, care devin toţi clienţii hotelurilor.
Un alt perimetru ce trebuie urmărit pentru dezvoltarea turismului, este
ca serviciile prestate în domeniul turismului să fie calitativ - superioare.
Personalul din bazele de tratament balneo-climateric, dar şi din hoteluri,
restaurante, cluburi, baze de agrement trebuie să îndeplinească toate
calităţile necesare locului de muncă, şi astfel se vor putea oferi servicii de
calitate. Serviciile calitative, eficiente, civilizate se pot realiza numai de
către angajaţii capabili, subtili, buni psihologi. Aceştia au sarcina de a se
ocupa, încă din prima clipă a sosirii şi până la plecare, de toţi cei care le
solicită atenţia. Trebuie să se aibă în vedere pregătirea unităţii din punct de
vedere gospodăresc, să fie dotat la nivelul cerut de criteriile de clasificare
ale fiecărei unităţi; modernizarea permanentă a întregii infrastructuri
turistice şi găsirea celor mai adecvate soluţii în funcţie de specificul fiecărei
unităţi astfel încât turiştii când revin în unitatea respectivă să găsească
întotdeauna ceva nou, dovadă a grijii deosebite acordată clienţilor;
adaptarea serviciilor la obiceiurile alimentare ale turiştilor în funcţie de
naţionalitate, vârstă, religie şi scopul sejurului.
Consiliul Judeţean Constanţa propune următorul proiect referitor la
construirea unui sat turistic tipic dobrogean pe malul Dunării, în zona
Ostrov, prin crearea de case tradiţionale dobrogene cât şi a 1-2 hanuri
turistice, înfiinţarea de ateliere meşteşugăreşti, înfiinţarea unei microferme
de animale care să asigure necesarul de hrană, amenajarea unei zone de
agrement pe malul Dunării, amenajarea şi introducerea în circuitul turistic a
Cetăţii Vicina de pe insula Pacuiul lui Soare, precum şi reabilitarea portului
turistic Ostrov.
Primăriile oraşelor Basarabi, Medgidia şi Ostrov propun proiectul
turistic <Drumul vinului> in judeţul Constanţa (dezvoltarea turismului
vitivinicol) prin: amenajarea de săli de degustare la standarde
internaţionale în principalele crame dobrogene (Murfatlar, Medgidia,
Ostrovit), lucrări de reamenajare a Muzeului viei şi vinului de la Murfatlar,
modernizare cramelor.
Realizarea traseului turistic Constanţa - Ostrov (Constanţa -
Basarabi – Adamclisi - Ion Corvin - Alimanu) este o altă propunere de
proiect care are în vedere refacerea şi restaurarea Muzeului de Istorie
Naţională şi Arheologie şi a Edificiului Roman cu Mozaic, introducerea în
circuitul turistic al ansamblului rupestru paleocreştin de la Basarabi,
restaurarea Complexului muzeal de la Adamclisi, înfiinţarea unui sat
pescăresc în Dunăreni (de interes turistic – cu toate utilităţile pentru
agrement) .

161
PROIECT
PENTRU VALORIFICAREA POTENŢIALULUI TURISTIC AL ZONEI DOBROGEA

Ar trebui modernizată şi dezvoltată calea de transport, astfel ar trebui


să se termine de construit cât mai repede autostrada „Soarelui” Bucureşti –
Constanţa pentru ca turiştii să poată avea acces rapid şi direct pe litoralul
românesc. O altă propunere ar fi mărirea aeroportului internaţional Mihail
Kogălniceanu, pentru ca el să poată primi aeronave cu capacitate mare de
transport pentru turiştii care vin aici.

4.3. Propuneri de dezvoltare a structurilor de primire turistică

O propunere de dezvoltare a circulaţiei turistice este crearea de spaţii


de cazare tampon. Se constată din practică necesitatea suplimentării
numărului de locuri în spaţiile de campare. Aceasta face ca ele să fie
lărgite în limita posibilităţilor şi datorită aglomerării foarte mari are loc
degradarea foarte mare a mediului prin volumul mare de deşeuri şi gunoaie
sau a proastei circulaţii a aerului marin în interiorul campingului. De aceea,
în vârf de sezon trebuiesc amenajate pentru campare unele porţiuni de
plaje nefolosite dintre staţiuni. Astfel de amenajări se pot face pe toată
lungimea coastei marine de la Costineşti până la 2 Mai unde există spaţii
mai mici sau mai mari de plajă care stau nefolosite.
Un alt aspect care nu trebuie neglijat în ceea ce priveşte dezvoltarea
infrastructurii existente se referă la posibilităţile de supraveghere a copiilor.
În ultimii ani, numărul turiştilor care vin pe litoral cu întreaga familie a
crescut. În timpul zilei părinţii au posibilitatea să-şi supravegheze copiii
mergând împreună la plajă, dar seara locurile de distracţie pentru adulţi
exclud prezenţa copiilor. De aceea ar trebui înfiinţate, în fiecare staţiune de
pe litoralul nostru locuri de supraveghere şi de joacă pentru copii - grădiniţe
de copii. Pentru turiştii străini s-ar putea înfiinţa Kindergarden cu personal
calificat poliglot.
Pentru ca litoralul românesc să fie mai competitiv pe piaţa turistică
internaţională, să se ridice la standardele europene şi mondiale, şi să fie la
concurenţă cu marile centre turistice de litoral din Europa, o soluţie ar fi
terminarea proiectului „staţiunea Europa”, care prevede unirea tuturor
staţiunilor de pe litoralul românesc într-una singură, care să se întindă pe
tot litoralul românesc.
O altă propunere este construirea de restaurante cât mai originale
aşa cum este restaurantul plutitor, legat de malul mării printr-o punte
mobilă, construit pe principiul unei carene de vas. O altă formă de
restaurant este cel acvatic, construit la o distanţă mică de mal, la o
adâncime nu foarte mare, cu pereţi transparenţi care să ofere turiştilor un
peisaj subacvatic, completat cu un program special, şi cu specialităţi
pescăreşti. De asemenea, pentru perioada de extrasezon, ar putea fi
construite piscine, care să producă senzaţia de natural al mării, care să
producă aerosoli marini, cu apă adusă din mare şi încălzită cu personal
162
PROIECT
PENTRU VALORIFICAREA POTENŢIALULUI TURISTIC AL ZONEI DOBROGEA

calificat (instructori de înot) iar soarele poate fi înlocuit cu raze infraroşii sau
ultraviolete.
Prin măsuri economico-organizatorice luate de Ministerul Turismului
şi Construcţiilor, poate întări şi dezvoltă infrastructura, poate spori gradul
de atractivitate a ofertei turistice, se pot diversifica serviciile, venind astfel
în întâmpinarea gusturilor şi preferinţelor diferitelor segmente de turişti.
Dacă luăm in consideraţie competitivitatea turistică pe plan mondial sau
european, atunci este necesar să facem eforturi pentru a oferi tot ce este
mai nou, mai plăcut şi mai atractiv, să-l obligăm pe turist să aleagă litoralul
românesc, să putem atrage acel segment de turişti cu venituri şi implicit cu
pretenţii mai mari, cu alte cuvinte să fim mai competitivi.

163
PROIECT
PENTRU VALORIFICAREA POTENŢIALULUI TURISTIC AL ZONEI DOBROGEA

V. STRATEGII DE PROMOVARE ŞI PUBLICITATE TURISTICĂ

Termenul strategie are ca origine domeniul militar. Iniţial, strategia


avea ca scop crearea şi punerea în aplicare a unui plan al unei bătălii,
pentru a câştiga un război, respectiv o componentă a ştiinţei militare ce
priveşte conduita generală în război şi organizarea apărării unei ţări.
O definiţie a strategiei, utilizată în marketing este următoarea:
„ansamblul mijloacelor interdependente utilizate pentru realizarea
obiectivelor politicii comerciale”.
Strategia reprezintă direcţia şi scopul unei organizaţii, pe termen
lung, obţinându-se avantaje pentru organizaţie, prin configurarea resurselor
într-un mediu schimbător, pentru a întâmpina nevoile pieţelor şi aşteptărilor
acţionarilor.
Arta unei strategii constă în a căuta, în fiecare dintre domeniile de
activitate în care organizaţia este prezentă, construirea unui avantaj
concurenţial determinat, decisiv, durabil şi care să poată fi apărat.
Există numeroase puncte de vedere privind strategia, aceasta fiind
considerată:
- direcţia către care se îndreaptă o organizaţie, în vederea
atingerii/îndeplinii propriului scop;
- ansamblul obiectivelor majore ale organizaţiei, pe termen lung,
principalele modalităţi de realizare, împreună cu resursele alocate, în
vederea obţinerii avantajului competitiv.
După 1999 turiştii zilelor noastre, ale economiei de piaţă, au devenit
mai bine informaţi, mai bine pregătiţi profesional, mai exigenţi, cu o bogată
cultură generală, cu experienţă în aprecierea serviciilor, neimpresionaţi de
vorbele amabile spuse la întâmplare, fără un real suport calitativ.
Personalul din societatea turistică ce vine în contact cu turiştii trebuie să
descopere la fiecare client, în funcţie de caracteristicile de manifestare ale
acestuia – ce fel de servicii, ce fel de preparate îl interesează în mod
deosebit, ce preferinţe are clientul respectiv. Serviciile calitative, civilizate şi
eficiente, se pot realiza numai cu angajaţi capabili, subtili, buni psihologi,
care ştiu să-şi pună în valoare măiestria profesională prin adaptarea
comportamentului lor la situaţiile particulare create de diferitele tipuri de
clienţi. În prezent, se impune mai mult ca oricând ca toţi lucrătorii din sfera
serviciilor turistice, să-şi ridice necontenit calificarea profesională, să înveţe
dacă vor să aibă satisfacţia unei depline afirmări, atât pentru societatea
comercială, precum şi pentru sine. Societăţile comerciale de prestări
servicii turistice trebuie în permanenţă să-şi facă publicitate prin diferite
forme (TV, radio, presă, afişe), despre buna calitate a serviciilor prestate şi
în funcţie de parametrii redactaţi mai sus, să contribuie la realizarea unor
164
PROIECT
PENTRU VALORIFICAREA POTENŢIALULUI TURISTIC AL ZONEI DOBROGEA

filme documentare cu privire la modul de servire, oferta de cazare,


patrimoniul cultural din zonă, care poate fi vizitat de către turişti, publicitate
privind datele organizării de târguri, seminarii etc.
Trebuiesc făcute acţiuni promoţionale pentru perioadele de
extrasezon, care să se adreseze unui anumit segment de piaţă, şi anume
pentru colectivităţile care nu suportă soarele din lunile iulie şi august dar le
sunt necesari aerosolii marini. Perioada lunilor mai, septembrie şi
octombrie este ideală pentru această categorie de turişti.
O propunere interesantă pentru promovarea ofertei turistice a
litoralului românesc este înfiinţarea unui birou de marketing şi promovare a
litoralului românesc. Deoarece a fost închis ONT Litoral, care se ocupă şi
cu promovarea litoralului românesc, înfiinţarea unei astfel de organizaţii ar
fi necesară, deoarece ar reprezenta imaginea litoralului nostru atât în ţară
cât şi în afară. Biroul ar trebui să aibă oameni competenţi, experţi în
domeniul marketingului, care să promoveze imaginea noastră la nivel
internaţional, într-un mod cât mai competitiv faţă de cei din afară. Firmele
care se înscriu ca să-şi promoveze produsele şi serviciile turistice la acest
birou trebuie să dea o anumită cotă pe an din venitul lor.
Pentru atragerea turiştilor şi dezvoltarea turismului românesc pe
litoralul Mării Negre, trebuie să se recurgă la multă publicitate, atât pe plan
naţional cât şi pe plan internaţional, să se organizeze, în condiţii alese,
congrese, târguri, expoziţii, la care să participe oameni de afaceri,
politicieni, turişti.
Ar trebui de asemenea să se pună mai mult accent pe turismul
cultural din această zonă, având în vedere că aici se află cele mai vechi
vestigii arheologice (cetatea Histria, Tomis, Callatis), din istoria noastră.
Astfel, Consiliul Judeţean Constanţa are o propunere de proiect, înaintată
Autorităţii Naţionale pentru Turism, privind realizarea traseului turistic:
Cernavodă–Capidava-Topalu-Hârşova prin restaurarea cetăţii Capidava şi
amenajarea unui muzeu, amenajarea unui punct de agrement nautic la
Capidava, refacerea muzeului Dinu şi Sevasta Vintilă din Topalu,
reabilitarea şi amenajarea Cetăţii Carsium şi a Muzeului de istorie
Carsium, amenajarea pe malul Dunării a unui ponton pentru ambarcaţiuni
mici şi includerea lui într-un circuit de croazieră Dunăre-Canal-Marea
Neagră. Pe lângă dezvoltarea bazelor de agrement din jurul acestor
resurse turistice, ele ar trebui promovate mai mult prin documentare,
pliante, presă, afişe etc. astfel încât să determine o valorificare la maxim a
potenţialului turistic al litoralului. De asemenea ar trebui găsite, promovate
şi valorificate tradiţiile şi creaţiile populare specifice Dobrogei, care ar
conduce la captarea atenţiei potenţialilor turişti români şi străini.
Conform raportului de activitate al Direcţiei Comerţ, Turism, Servicii
Publice prin Serviciul de Turism - Agroturism şi compartimentul de Comerţ

165
PROIECT
PENTRU VALORIFICAREA POTENŢIALULUI TURISTIC AL ZONEI DOBROGEA

şi Servicii Publice, în perioada iunie-decembrie 2006, s-au luat următoarele


măsuri concrete de acţiune:
1. Promovarea ofertei turistice a judeţului Constanţa, pe plan naţional
şi internaţional prin:
- crearea unei imagini turistice şi pozitive şi concrete a
României pe pieţele turistice externe, recâştigarea şi dezvoltarea pieţelor
emitente tradiţionale sau a altor pieţe netradiţionale pe litoralul românesc,
îmbunătăţirea imaginii produsului turistic judeţean;
- valorificarea potenţialului turistic natural, a patrimoniului
cultural – istoric şi religios al judeţului Constanţa, a tradiţiilor folclorice
locale;
- creşterea activităţii formelor de turism consacrate pe litoralul
românesc - odihnă şi recreere, cură balneară;
- introducerea în circuitul turistic a noi arii şi valori turistice din
judeţul Constanţa;
- diversificarea ofertei de agrement;
- atragerea unui număr sporit de turişti români şi străini în judeţul
Constanţa.
În acest sens Direcţia de Comerţ, Turism şi Servicii Publice s-a axat
pe desfăşurarea următoarelor activităţi:
a. Editarea şi distribuirea de materiale de promovare a potenţialului
turistic al judeţului Constanţa, tipărite şi imprimate pe suport magnetic
(CD-uri şi DVD-uri de prezentare generală şi pe fiecare obiectiv în parte) în
variantă bilingvă pe tematici distincte - istoric, cultural, religios.
b. Actualizarea în cadrul web site-ului oficial al Consiliului Judeţean
Constanţa a paginii web de promovare a ofertei turistice a judeţului:
www.turism–constanta.ro. În acest sens s-a dorit şi realizat facilitarea
accesului informaţional al potenţialilor vizitatori externi şi naţionali ai
judeţului Constanţa.
c. Actualizarea bazei de date existentă cuprinzând potenţialul turistic
judeţean. Cu privire la acest aspect au fost demarate de către echipe
desemnate de conducerea direcţiei acţiuni de inventariere a tuturor
unităţilor turistice (de cazare şi alimentaţie publică), baze de tratament,
baze sportive, parcuri de distracţii, centre de agrement, cinematografe,
teatre, obiective şi puncte de atracţie turistică din judeţ, în Constanţa,
Staţiunea Mamaia, Eforie Nord şi Eforie Sud, în vederea constituirii unui
portofoliu de informaţii complete pentru turişti, vizitatori şi potenţiali
interesaţi precum şi pentru realizarea de către Consiliul Judeţean
Constanţa în premieră a unui ghid turistic actualizat virtual.
d. Participarea la târgurile de turism interne şi internaţionale, în
vederea promovării potenţialului turistic al judeţului Constanţa, a produselor
turistice consacrate şi cu caracter specific. S-a urmărit în principal
informarea corectă şi calitativă a potenţialilor vizitatori externi asupra
166
PROIECT
PENTRU VALORIFICAREA POTENŢIALULUI TURISTIC AL ZONEI DOBROGEA

posibilităţilor de petrecere a vacanţelor şi a timpului liber din cadrul


sejurului acestora pe litoralul românesc, prin exploatarea a noi circuite
turistice cu valenţe naturale, cultural – istorice şi religioase.
e. Participarea la seminarii de lucru, schimburi de experienţă, cursuri
de perfecţionare. Pe cale de consecinţă, reprezentanţii direcţiei au
participat la două evenimente organizate respectiv de Patronatul Asociaţia
Naţională a Agenţiilor de Turism din România de Turism din România, în
data de 1 august 2006 la reuniunea privind crearea unei Comisii pentru un
Litoral mai Bun, în scopul elaborării Proiectului „Master Plan Litoral 2007” şi
de Autoritatea Naţională pentru Turism, în data de 31.08.2006, în vederea
elaborării Master Planului Turismului Romanesc şi a Strategiei de
Dezvoltare pe perioada 2007-2013.

PROGRAM TÂRGURI ŞI EXPOZIŢII 2008


1 Tinimtex (15 – 17) februarie 17-Feb-2008 09:00
Best Romanian Fashion (13-16)
2. 13-Feb-2008 11:00
februarie
3. Târgul de nunţi (28-30) martie 28-Mar-2008 11:00
Târgul Cadourilor de Paşte (16-20)
4. 16-Apr-2008 11:00
aprilie
Best Romanian Fashion Brands (14-17) 14-Mai-
5 -
mai 2008
6. Tinmec (14-18) mai 14-Mai-2008 11:00
10-Sept -
7. Tinimtex (10-14) septembrie 11:00
2008
8. Expomodesign (01-05) octombrie 01-Oct-2008 11:00
9. Tinimtex (19-23) noiembrie 19-Noi-2008 11:00
Sursa: Camera de Comerţ, Industrie, Navigaţie şi Agricultură
Constanţa

2. Iniţierea de proiecte privind modernizarea obiectivelor turistice,


reabilitarea zonelor, monumentelor, clădirilor de interes turistic şi
modernizarea infrastructurii fizice prin:
a. Semnalizarea principalelor obiective turistice prin indicatoare de
prezentare şi de orientare turistică. Acţiunile au avut ca scop facilitarea
accesului turiştilor străini şi români la obiectivele turistice precum şi
creşterea gradului de atractivitate a unor produse turistice consacrate şi
specifice din judeţul Constanţa.
b. Finalizarea acţiunilor de reabilitare şi modernizare a tuturor
grupurilor sanitare din incinta obiectivelor turistice de pe raza judeţului
Constanţa; finalizarea activităţilor de modernizare a spaţiilor de alimentaţie
publică din vecinătatea muzeelor de la Histria şi Adamclisi; continuarea
167
PROIECT
PENTRU VALORIFICAREA POTENŢIALULUI TURISTIC AL ZONEI DOBROGEA

acţiunilor de amenajare a zonelor cu potenţial cinegetic, etnografic, istoric


şi peisagistic deosebit.
3. Iniţierea şi implementarea de proiecte în vederea reintroducerii în
circuitul turistic al unor obiective cu valenţe cultural-istoric şi religioase
unice, îmbunătăţirea calităţii serviciilor publice şi turistice oferite vizitatorilor,
dezvoltarea turismului în judeţ, cu efecte directe în stimularea dezvoltării
economico-sociale locale. În acest scop, au fost elaborate de către
reprezentanţii direcţiei propuneri de proiecte privind:
- Înfiinţarea unei reţele de 16 centre de informare turistică în staţiunile
de pe litoralul Mării Negre şi municipiul Constanţa, câte unul în fiecare
staţiune şi două în municipiul Constanţa, precum şi a 50 de puncte info-
touch”.
- Turismul Religios în Dobrogea. Proiectul propune semnalizarea
corespunzătoare prin intermediul plăcuţelor indicatoare bilingve a
următoarelor obiective: Mănăstirea Sf. Maria din Techirghiol, Mănăstirea
Sf. Elena de la Mare din Costineşti, Mănăstirea Dervent din comuna
Ostrov, Mănăstirea Casian din comuna Grădina. La toate aceste obiective
se va reface şi se va îmbunătăţi sistemul de iluminat (montarea de
proiectare), se vor moderniza grupurile sanitare existente şi se vor amplasa
toalete ecologice acolo unde nu sunt posibilităţi de acces. Se vor reabilita
căile de acces (dale, borduri) către Izvorul lui Eminescu la Peştera Sf.
Andrei, se va ecologiza izvorul, se vor monta bănci, corpuri de iluminat,
panouri, alte facilităţi turistice. Se va realiza o viziune unitară a amenajărilor
peisagistice în jurul obiectivelor menţionate.
Au fost deja demarate studiile de fezabilitate ce vor fi realizate de
Institutul Naţional de Cercetare – Dezvoltare în Turism, Bucureşti.
4. Menţinerea şi promovarea unor raporturi sau relaţii durabile de
colaborare între Consiliul Judeţean Constanţa şi Consiliile locale din judeţ.
Măsura vine în întâmpinarea şi identificarea nevoilor locale, dezvoltarea
turismului, promovarea necesităţii de reabilitare a unor zone turistice,
istorice sau arhitecturale, dezvoltarea resurselor umane şi a serviciilor
sociale.

168
PROIECT
PENTRU VALORIFICAREA POTENŢIALULUI TURISTIC AL ZONEI DOBROGEA

VI. Protejarea mediului înconjurător şi a resurselor turistice;


impactul turism - mediul înconjurător - comunitate locală, sau,

Relatia turism-mediu ambiant are o importanta deosebita, ocrotirea si


conservarea mediului ambiant reprezentand conditia primordiala de
desfasurare si dezvoltare a turismului. Aceasta legatura este una
complexa, ea manifestandu-se in ambele directii. Mediul natural, prin
componentele sale, reprezinta resursele de baza ale turismului, iar pe de
alta parte activitatea turistica are influenta atat pozitiva, cat si negativa
asupra mediului ecologic, modificandu-i elementele componente.
Mediul inconjurator este definit ca fiind calitatea vietii, conditiile de
viata ale oamenilor si cadrul natural cu habitatele potrivite pentru animale si
plante. Calitatea vietii este determinata de disponibilitatea pe termen lung
in cantitate suficienta si de o calitate adecvata a resurselor precum apa,
aer, pamant si spatiu in general dar si a materialelor neprelucrate.
Ca totalitate a factorilor naturali si a celor creati prin activitatile umane
si, mai ales, calitatea lui, reprezinta motivatia esentiala a calatoriilor,
alcatuind "materia prima" a turismului.4 De aceea, pastrarea unui nivel
ridicat de calitate a resurselor naturale constituie conditia necesara pentru
perpetuarea si dezvoltarea continua a consumului turistic.5
De peste 30 de ani, incepand cu Conferinta asupra Mediului, de la
Stockholm din 1972, omenirea a inceput sa recunoasca faptul ca
problemele mediului inconjurator sunt inseparabile de cele ale bunastarii si
de procesele economice, in general. Astfel, s-a ajuns sa se vorbeasca
despre conceptul de "dezvoltare durabila" care reprezinta un proces ce se
desfasoara fara a distruge sau a epuiza resursele, asigurand dezvoltarea.6
Turismul are o contributie insemnata la mentinerea si imbunatatirea
calitatii mediului, manifestandu-se ca un factor activ al dezvoltarii durabile,
fiind in interesul sau sa se implice in aceasta problema si sa lucreze in
cooperare cu celelalte industrii in asigurarea calitatii bazei de resurse si a
supravietuirii acestuia.
Impactul mediului asupra turismului
Mediul inconjurator este un factor care influenteaza cererea turistica.
Avand in vedere faptul ca cererea pentru produsele turistice este partial
determinata de calitatea acestuia, mediul inconjurator poate avea un
impact pozitiv sau negativ asupra turismului.
Conditiile oferite de cadrul natural, prin componentele sale - relief,
clima, hidrografie, vegetatie, fauna, monumente naturale, rezervatii -
contribuie la atragerea de fluxuri turistice si isi exercita influenta asupra
activitatii turismului, determinand, la randul lor, forme particulare de

4
Rodica Minciu, Economia turismului, Editura Uranus, Bucuresti, 2001, p. 36
5
P. Baron, O. Snak, N.Neacsu, Economia turismului, Editura Expert, Bucuresti, 2001, p. 468
6
Idem, p. 472
169
PROIECT
PENTRU VALORIFICAREA POTENŢIALULUI TURISTIC AL ZONEI DOBROGEA

manifestare a acestuia.i[iv] Totodata, potentialul turistic antropic - vestigii


arheologice si monumente de arta, elemente de etnografie si folclor,
institutii si evenimente cultural-artistice, realizari tehnico-economice si
stiintifice contemporane, asezarile umane - atrage la randul sau fluxurile de
turisti.
Componentele potentialului natural si antropic prezinta interes prin
valoarea estetica, cognitiva si recreativ-distractiva, calitatea factorilor
naturali de cura, posibilitatea practicarii unor sporturi, aportul formativ si
instructiv-educativ.7
Calamitatile naturale care s-au abatut asupra lumii in ultimul timp
reprezinta un avertisment dramatic pentru oamenii care traiesc in conflict
cu mediul inconjurator. Scenele televizate surprinse in zonele distruse de
inundatii sau furtuni, imaginile nenumaratelor localitati invadate de ape sau,
pur si simplu, spulberate de alte urgii ii pun pe turisti pe ganduri, acestia
orientandu-se catre destinatii linistite si care sa le ofere siguranta.
Uraganele, tornadele, incendiile, inundatiile sunt fenomene ale naturii
care au influente devastatoare asupra comunitatilor si zonelor in care
acestea traiesc. Pentru unele comunitati, singura solutie in asemenea
situatii este relocalizarea, adica mutarea definitiva de pe actualul
amplasament, din vaile inundabile, fuga din fata amenintarilor naturii.
Pentru altele, dezvoltarea durabila inseamna limitarea numarului
constructiilor noi, in special in zonele vulnerabile, inaltarea structurilor
pentru micsorarea pericolului de inundatii sau construirea altora mai solide,
mai rezistente, mai putin expuse la riscuri. Un lucru e cert: este imperios
necesara adoptarea unor masuri care sa reduca pierderile in viitor.
Din pacate, relocalizarea acestor comunitati face imposibila
exploatarea resurselor turistice din zonele afectate, lucru care duce la
eliminarea acelor zone din circuitul turistic mondial.
Oricum am lua-o, anul 2002 a avut o desfasurare dezastruoasa
pentru intreaga omenire. Noi, europenii, ne-am confruntat - si ne
confruntam in continuare - cu mari calamitati naturale, americanii suporta
consecintele unor atacuri teroriste si a nenumarate cutremure, iar locuitorii
tarilor nordice, renumite pentru clima lor rece, cunosc acum o vara
calduroasa si insorita care bate toate recordurile de temperatura
inregistrate in aceste zone din 1860 incoace.
Impactul turismului asupra mediului
Impactul pozitiv
Turismul este una dintre cele mai importante industrii si cunoaste o
dezvoltare continua. Din ce in ce mai multi oameni sunt interesati in
explorarea destinatiilor si culturilor noi si cat mai indepartate. Astfel, zonele
care dispun de resurse naturale deosebite atrag tot mai multi vizitatori, cu

7
V. Glavan, Geografia turismului in Romania, Editura Institutului EDEN, Bucuresti, 1996, p.9
170
PROIECT
PENTRU VALORIFICAREA POTENŢIALULUI TURISTIC AL ZONEI DOBROGEA

atat mai mult daca ele ofera si posibilitatea de a cunoaste traditii si obiceiuri
ale altor culturi.
Cand turismul si mediul inconjurator coexista in armonie, mediul
beneficiaza de pe urma turismului. Exista multe exemple de acest gen,
majoritatea intrand in unul din cele doua tipuri: conservarea si reabilitarea
mediului.
Conservarea inseamna pastrarea si utilizarea in cunostinta de cauza
a mediului natural si antropic. Conservarea si turismul merg de multe ori
mana in mana.
Multe monumente istorice si arheologice au fost salvate de la
distrugere datorita interesului turistilor fata de ele. Sute de case cu valoare
istorica din Marea Britanie nu ar mai fi fost astazi decat niste ruine sau ar fi
fost demult demolate daca nu ar fi fost valoroase pentru turisti. Nu au fost
salvate in acest fel doar casele impunatoare si castelele. Beamish
Museum, langa Newcastle, este un muzeu in aer liber care cuprinde un
mare numar de cladiri cu un aspect umil, cum ar fi colibele minerilor si
magazine datand de la inceputul secolului XX. Aceste au fost salvate de la
demolare datorita valorii lor de atractie turistica.
In intreaga lume mediul inconjurator a beneficiat de pe urma
turismului in variate moduri. Cateva tari din Africa de Est, precum Kenya si
Tanzania, si-au facut parcuri nationale si rezevatii de vanat imense pentru
conservarea vietii salbatice, cele mai cunoscute fiind Masai Mara si
Seregeti. Au facut acest lucru stiind ca viata salbatica este cea mai
importanta resursa naturala care atrage turisti in Africa de Est. Parcurile si
rezervatiile naturale au reusit sa protejeze multe specii care altfel ar fi fost
distruse de vanatul necontrolat. Astazi, Kenya are 13 parcuri nationale si
24 de rezervatii, reprezentand circa 7,5% din suprafata tarii. Turismul nu
ofera numai un motiv pentru conservarea mediului natural si a celui
antropic, ci furnizeaza si banii necesari pentru conservare: o parte din
venitul din turism poate fi utilizat pentru pastrarea mediului inconjurator. De
exemplu, multe din parohiile din Anglia utilizeaza donatiile pe care le
primesc de la vizitatori pentru reparatii si restauratii.
Reabilitarea insemna redarea vietii unei cladiri sau unei zone si
renasterea acesteia ca ceva diferit de starea sa initiala. In timp ce
conservarea presupune pastrarea mediului inconjurator intr-o forma cat mai
apropiata de cea originala, reabilitarea implica o schimbare majora in
utilizarea mediului. Multe cladiri si zone au fost salvate prin turism fiind
reabilitate ca atractii turistice sau ca spatii de cazare turistice.
Lumea este plina de exemple de cladiri individuale si de zone intregi
carora turismul le-a dat o sansa prin reabilitarea ca atractii turistice. Vechile
fabrici si-au inceput o noua viata ca muzee; zone industriale au fost
convertite in locatiile unor festivaluri; o mare varietate de castele si case
impozante care se aflau in paragina au devenit spatii de cazare pentru
171
PROIECT
PENTRU VALORIFICAREA POTENŢIALULUI TURISTIC AL ZONEI DOBROGEA

turisti. Asemenea exemple demonstreaza cum poate beneficia mediul de


pe urma turismului salvandu-se ceea ce altfel ar fi fost pierdut in intregime.
Trebuie avut mereu in vedere faptul ca atat resursele naturale cat si
cele antropice trebuie pastrate deoarece acestea sunt disponibile o singura
data; odata consumate, capacitatea de existenta a destinatiei turistice este
terminata. De aceea dezvoltarea turismului trebuie orientata catre
beneficiul social net si mai putin catre contul de profit si pierdere. Conceptul
de beneficiu social net presupune acea combinare a activitatilor care sa
determine o dezvoltare locala cu deteriorarea cat mai putin posibila a
mediului natural si social. Pentru a tine sub control acest fenomen trebuie
ca toti participantii sa inteleaga nevoia de dezvoltare durabila si sa
recunoasca faptul ca succesul afacerii depinde de resurse si de protectia
acestora.8
Impactul negativ
Actiunile distructive ale unor activitati turistice se manifesta, in
principal, prin folosirea necorespunzatoare a mediului ambiant, in scopuri
recreative si de agrement, dublata de o interventie brutala a omului asupra
peisajului si resurselor naturale.ii[vii]
Turismul este un consumator de spatiu si resurse turistice,
participand implicit la degradarea si poluarea mediului inconjurator si a
potentialului turistic. Aceasta degradare se realizeaza fie prin presiunea
directa a turistilor asupra peisajului, florei si faunei sau altor obiective
turistice pe care turismul le poate deteriora partial sau total, fie prin
conceptia gresita de valorificare a unor zone, puncte si obiective turistice.
Presiunea omului asupra mediului natural creste zi de zi, oamenii
deplasandu-se mai des si pe distante mai mari fata de trecut. Petrecerea
timpului liber ofera prilejul unei exploatari mai intense si unei cuceriri a
mediului natural, cea mai mare parte a timpului liber petrecandu-se in afara
orasului, in natura. Iesirea periodica din oras spre zonele verzi - sub forma
excursiilor, a week-end-urilor sau a vacantelor - a devenit un obicei social
cu efecte negative asupra mediului.
Multe din pagubele provocate de turism mediului sunt cauzate de
numarul mare de vizitatori sositi la destinatiile a caror capacitate optima de
primire a fost depasita. Mediul inconjurator scapa rareori de efecte negative
atunci cand numarul de turisti este foarte mare. Calitatea apei si a aerului si
diversitatea florei si faunei sunt inevitabil afectate intr-un fel, ca si peisajele,
orasele si monumentele.
In zonele de mare atractivitate este favorizata desfasurarea de
activitati care pun in pericol calitatea mediului. Astfel de zone sunt, de
obicei, obiectivele turistice situate in afara traseelor marcate si special
amenajate, unde circulatia turistica tinde sa fie necontrolata.

8
Management turistic international, p. 17
172
PROIECT
PENTRU VALORIFICAREA POTENŢIALULUI TURISTIC AL ZONEI DOBROGEA

Circulatia turistica necontrolata efectuata la obiectivele turistice


naturale sau antropice provoaca de cele mai multe ori distrugerea
ireversibila a unora dintre elementele care le-au consacrat ca atractii
turistice (distrugerea vegetatiei si florei, ruperea copacilor si in special a
puietilor,braconajul, degradarea peisajului s.a.).iii[viii]
Poluarea naturii se intensifica si datorita turismului automobilistic al
carui efect nociv este alterarea calitatilor aerului, distrugerea pajistilor, a
arbustilor si a florei etc.
Un alt mod de degradare a mediului il constituie realizarea
investitiilor cu caracter turistic nestiintific si nerational, investitii care se
concretizeaza prin: supradimensionarea statiunilor din punct de vedere al
capacitatii de primire si de tratament, nerespectarea principiilor generale de
exploatare a resurselor naturale.
Aspectele analizate sugereaza ca alaturi de celelalte activitati
economico-sociale, turismul constituie o importanta sursa de poluare ceea
ce impune o dezvoltare ecologica a acestuia.
Recifele de corali sunt amenintate, suferind de pe urma declinului si
degradarii datorate unei combinatii de factori naturali si antropogenici.
Comunitatea stiintifica este de acord cu acest lucru, iar presa vorbeste
despre asta. 58% din recifele de corali sunt potential amenintate de
activitatea umana. Supra-exploatarea si dezvoltarea costala prezinta cea
mai mare potentiala amenintare.
Cele mai multe pagube facute de om au legatura cu turismul. In
acelasi timp, turismul are o mare importanta economica pentru tarile cu arii
semnificative de recife de corali, cum ar fi statele si teritoriile din zona Marii
Caraibelor. Pentru unele teritorii insulare mai mici, turismul este punctul de
sustinere al economiei locale. Deoarece turismul in Marea Caraibelor este
dependent aproape in totalitate de resursele de coasta, cea mai mare
dezvoltare are loc in aceasta zona. Impactul activitatilor turistice include
atat efecte fizice directe (cum ar fi pagubele aduse de scufundari si de
ancorari), cat si efecte indirecte provenite din dezvoltarea infrastucturii
turistice in general.
Impactul turismului poate fi adeseori redus crescand informarea si
schimband comportamentul atat al turistilor, cat si al lucratorilor in industria
turismului local.
Un exemplu care sa evidentieze relatia reciproca complexa dintre
turism si mediu, in general, si impactul negativ pe care-l manifesta unul
asupra celuilalt, in special, il constituie disparitia in ultimii 20 de ani a 14
cabane din Carpatii romanesti, disparitie datorata unor incendii. Cauzele
acestora sunt diverse: trasnet, scurt circuit electric, scurgeri de gaz metan,
neglijenta turistilor, lipsa de prevedere a celor care le gospodareau si faptul
ca toate aceste cabane de altitudine nu aveau sisteme de prevenire a

173
PROIECT
PENTRU VALORIFICAREA POTENŢIALULUI TURISTIC AL ZONEI DOBROGEA

incendiilor, nici macar nu posedau extinctoare, iar instalatiile erau


improvizatii periculoase.

Actiuni de protectie si conservare a mediului si a potentialului


turistic
Protectia si conservarea potentialului turistic si a mediului se
contureaza ca o activitate distincta, avand probleme specifice, care solicita
colaborarea specialistilor din domenii variate. Aceasta actiune poate avea o
eficienta satisfacatoare, numai in conditiile asigurarii unui cadru de
desfasurare juridico-administrativ adecvat care impune organizarea
administrativa, existenta unor resurse economice, un suport legislativ
eficient si o sustinuta activitate de educatie cetateneasca.
Formarea in contextul unei dezvoltari durabile trebuie sa inceapa cu
scoala, mai bine zis, cu gradinita, caci exemplul parintilor si apoi al
educatoarelor este prima lectie pe care o invata copii. Ori, daca parintii nu
au o formare respectuoasa fata de mediu, daca mai ales cei care lucreaza
in turism nu au pregatirea necesara pentru a face fata unui turism durabil,
degeaba vom dori sa avem in viitor oameni cu o educatie durabila.
Dintre principalele actiuni de protectie si conservare a mediului si a
potentialului turistic se desprind urmatoarele:
 conservarea resurselor turistice naturale si antropice in scopul
unei utilizari continue si in perioada viitoare;
 cresterea nivelului de trai al comunitatilor locale;
 mai buna cunoastere si constientizare, atat de populatia locala,
cat si de vizitatori, a ideii de conservare a mediului;
 interventia autoritatilor si agentilor economici in realizarea
tuturor componentelor unui turism durabil;
 implicarea mass-mediei de care industria turistica a devenit tot
mai mult dependenta.
Pe langa acestea, nu trebuie ignorat faptul ca turistul actual este tot
mai preocupat de problemele mediului inconjurator. In consecinta,
organizatorii de vacante (touroperatori, linii aeriene si lanturi hoteliere) si
guvernele trebuie sa dea dovada de un management al mediului
corespunzator. Nu are sens economic sa se trimita turisti la destinatii care
nu pot raspunde criteriilor de mediu necesare.
In ceea ce priveste potentialul turistic al Romaniei, principalele actiuni
care vizeaza protejarea si conservarea mediului si a resurselor turistice
sunt urmatoarele:
 exploatarea stiintifica, rationala a resurselor turistice astfeel
incat ritmul de exploatare sa nu depaseasca ritmul de reciclare
si regenerare;

174
PROIECT
PENTRU VALORIFICAREA POTENŢIALULUI TURISTIC AL ZONEI DOBROGEA

 solutionarea resurselor cu valente turistice in contextul


valorificarii tuturor resurselor naturale si a protectiei mediului
ambiant;
 amenajarea si organizarea adecvata si la nivel superior a
zonelor, traseelor si obiectivelor de interes turistic;
 organizarea si exploatarea turistica rationala a parcurilor
nationale si rezervatiilor naturale, cu asigurarea protectiei lor;
 organizarea corespunzatoare a zonelor montane;
 innoirea bazei tehnico-materiale a turismului menita sa asigure
un turism competitiv si ecologic;
 actiuni de educatie cu privire la mediu si la potentialul turistic
orientate la nivelul intregii tari.
Problema conservarii si protejarii mediului si resurselor turistice
trebuie vazuta ca o conceptie situata la acelasi nivel de importanta ca si
problemele de dezvoltare generala a economiei.
Ecoturismul - componenta esentiala a dezvoltarii durabile
S-au implinit 10 ani de la Summit-ul de Rio de Janeiro (1992),
respectiv Conferinta la nivel inalt a Natiunilor Unite, privind mediul si
dezvoltarea, cand Statele lumii au pus bazele unei dezvoltari durabile,
adica folosirea resurselor naturale in asa fel de catre generatiile actuale,
incat sa nu pericliteze soarta generatiilor viitoare.
Anul 2002 a fost un an cu semnificatii majore pentru turism. In paralel
cu declararea sa ca An International al Muntelui, anul 2002 a fost de
asemenea declarat drept Anul International al Ecoturismului. In aceasta
calitate, el a fost marcat de doua evenimente de prima importanta pantru
ecoturismul din intreaga lume, si anume Conferinta Internationala pe baza
ecoturismului (New York, ianuarie) si "World Ecotourism Summit" (Quebec,
mai).
Ecoturismul s-a nascut in America de Nord, la mijlocul anilor 80, ca
urmare a dezvoltarii turismului iubitor de natura salbatica, in locurile cele
mai retrase si fragile ale planetei.iv[xii] Prefixul "eco" pe care il atasam
cuvantului de baza "turism" provine din grecescul oikos care inseamna
"casa".
Ecoturismul este definit in moduri diferite, de grupuri diferite, cu
planuri diferite. Multi turisti sunt atrasi de aventura, asociata cu zonele
naturale, izolate.
'Societatea de Ecoturism' una din cele mai prestigioase organizatii
care se ocupa de ecoturism il defineste astfel: 'acea calatorie responsabila
spre o zona naturala care contribuie atat la conservarea patrimoniului
natural cat si la bunastarea populatiei locale'.
O alta definitie spune ca ecoturismul este vizitarea unei zone relativ
neafectate de activitatile umane, cu un impact redus asupra mediului, care

175
PROIECT
PENTRU VALORIFICAREA POTENŢIALULUI TURISTIC AL ZONEI DOBROGEA

are o importanta componenta educationala si care ofera un beneficiu


economic direct economiei si populatiei locale.
Unii specialisti definesc ecoturismul drept "calatoria de a te bucura si
aprecia natura". In opinia Societatii de Ecoturism, aceasta reprezinta mai
degraba turismul de natura. Analizand motivatiile turistilor pentru diversele
destinatii ale lumii, 40-60% din turistii internationali sunt turisti "naturali" si
20 - 40 % sunt interesati de viata salbatica. Turistii "naturali" pot fi definiti
ca turistii care viziteaza o destinatie pentru a se bucura de natura, iar turistii
interesati de viata salbatica pot fi definiti ca turisti care viziteaza o
destinatie tocmai pentru a observa si analiza aceasta viata.9
Turismul de natura se poate combina foarte adecvat cu turismul
numit "cultural". Aceasta categorie de turism pune accent pe latura sociala
a calatoriei, pe admirarea si studierea traditiilor locale, dar si a
manifestarilor creativitatii umane, atat din trecut, cat si din prezent. Daca
turismul de natura, cultural, sau combinatia acestora se desfasoara sub
semnul unei responsabilitati sporite fata de mediu si/sau fata de
comunitatile locale, atunci avem "turism responsabil". Responsabilitatea in
turism reprezinta o premisa de baza a ecoturismului.
Pentru turism e bine sa se stie ca el aduce uneori mari prejudicii
mediului si asta din cauza unei lipse de educatie sau din prea multa
neglijenta. De aceea tine de indivizi ca oameni in primul rand si apoi ca
turisti sa participe activ la actiunea de pastrare a mediului prin ecologie si
atitudini corespunzatoare.
Este esential ca procesul turistic sa nu distruga natura ci, din contra,
sa o consolideze si sa o puna intr-o lumina favorabila. Natura este mediul
in care traim fie ca suntem in centrul unui oras fie ca suntem pe cel mai
inalt munte din lume, de aceea este important sa ne folosim de ecologie si
de educatia noastra pentru a pastra aceasta natura.
Elementele care ar trebui sa garanteze reusita tuturor proiectelor
ecoturistice se refera, in primul rand la supravietuirea mediului natural, care
reprezinta baza turismului, cum ar fi:
 asigurarea ca aceste contributii ajuta la conservarea ariilor
naturale si la dezvoltarea sustinuta a zonelor si a comunitatilor;
 crearea unor strategii specifice pentru a evita elementele de
distrugere a mediului;
 coordonarea eficienta intre sectorul public si cel privat, inclusiv
implicarea activa a comunitatilor si a proiectelor locale,
manageriale si de dezvoltare;
 minimizarea impactului facilitatilor de transport, de cazare si a
altor activitati turistice asupra mediului;

9
P. Baron, O. Snak, N.Neacsu, Op. cit., p. 470
176
PROIECT
PENTRU VALORIFICAREA POTENŢIALULUI TURISTIC AL ZONEI DOBROGEA

 asigurarea ca miscarea turistica va evita supraaglomerarea


anumitor zone 'verzi' si monitorizarea efectelor asupra mediului.
Romania este o tara care beneficiaza de un cadru natural cu un
potential ridicat si cu o infrastructura de cele mai multe ori suficienta pentru
turismul natural, forma de turism care, din acest punct de vedere, este mai
putin pretentioasa.
In tara noastra, in ultimii ani, aceasta ramura a turismului a avut o
crestere din cele mai spectaculoase, atat din punct de vedere al turistilor
implicati cat si din cel al incasarilor realizate. Dar deseurile care ne inunda
in prezent isi fac incet, incet loc si spre destinatiile ecoturismului. Nu trebuie
decat sa ne amintim de tonele de deseuri scoase de ONG-urile de mediu
din Muntii Retezat, Fagaras, Rodnei sau Bucegi. O cutie de conserve sau o
vatra de foc pot compromite un sejur ecoturistic, ceea ce inseamna nu
numai ca acel turist nu va mai reveni, dar ca nu va recomanda nimanui
Romania ca destinatie. In plus, ecoturismul este, de cele mai multe ori,
legat de ariile protejate dintr-o anumita tara, iar la noi situatia acestora este
dintre cele mai triste atat din punct de vedere legislativ cat si administrativ.
De asemenea, calitatea serviciilor din sectorul turistic in general este atat
de slaba incat rata de reintoarcere a turistilor straini (iar ecoturismul, cel
putin pentru inceput, va depinde exclusiv de acestia) este dintre cele mai
scazute din Europa.
Cu toate acestea, tara noastra are zone, relativ intinse, putin afectate
de activitatile umane. In plus, s-ar putea oferi ceea ce se considera a fi o
oferta irezistibila, combinatia de ecoturism si turism cultural. In ceea ce
priveste calitatea serviciilor stim ca de cele mai multe ori ne putem baza,
din fericire, pe bunul simt si pe ospitalitatea oamenilor simpli - si, de cele
mai multe ori, ei sunt gazdele traditionale in ecoturism.
ONG de mediu ar putea reprezenta un turoperator deloc de neglijat in
acest domeniu. Ele cunosc zonele cele mai valoroase si, in plus, sunt
dedicate protejarii lor. Nu le ramane decat sa se transforme in ghizi instruiti
si toata lumea va avea de castigat. Trebuie stiut ca doua din cele mai mari
organizatii de mediu din Statele Unite (Nature Conservancy si Sierra Club)
obtin o parte insemnata din veniturile lor din ecoturism.
Un ultim semnal de alarma: ecoturismul inseamna in acelasi timp
obtinerea unui profit economic, conservarea naturii si dezvoltarea
comunitatilor locale din zonele unde se practica. Iar lucrul cel mai greu este
sa pastrezi un echilibru intre toate acestea.

177
PROIECT
PENTRU VALORIFICAREA POTENŢIALULUI TURISTIC AL ZONEI DOBROGEA

CONCLUZII

1. Aşezat în extremitatea de sud-est a ţării, între Dunăre şi Marea


Neagră, judeţul Constanţa, care reprezintă fereastra spre mare a ţării, este
uşor accesibil, pe toate căile de transport, inclusiv cel maritim, şi, de
asemenea Constanţa are legături directe cu toate oraşele importante ale
ţării, accesul pe litoralul românesc fiind foarte uşor pentru turişti. Însă,
pentru modernizarea şi dezvoltarea căilor de transport s-ar putea lua unele
măsuri cum ar fi mărirea aeroportului de la Kogălniceanu, pentru ca el să
poată primi aeronave cu capacitate mare de transport pentru turiştii care
vin aici, terminarea autostrăzii Bucureşti - Constanta cât mai repede, pentru
ca turiştii să poată avea acces rapid şi direct pe litoralul românesc.
2. Acest teritoriu a început să se dezvolte după anul 1950 când au
început să se creeze condiţii pentru dezvoltarea zonei de litoral a ţării.
Astfel, cea mai veche provincie a ţării este astăzi printre cele mai
dezvoltate puncte economice ale ţării, fiind principala bază turistică a
României.
3. Din punct de vedere economico-social, Constanţa este al doilea
oraş al ţării, după capitala ţării noastre, ca dezvoltare şi număr de locuitori.
Economia judeţului Constanţa este diversificată, în toate domeniile de
activitate, preponderent agricolă însă, prin ieşirea la Marea Neagră, judeţul
Constanţa este are o bază turistică foarte dezvoltată, concentrând circa
43% din capacitatea de cazare a ţării.
4. Relieful judeţului Constanţa este format dintr-un podiş tabular,
înconjurat de apele Dunării, în partea de nord, sud şi vest şi de apele Mării
Negre, în partea de est. Valorificarea turistică cea mai mare o are zona de
litoral. Solurile judeţului Constanţa sunt specifice numai pentru această
zonă, datorită aşezării geografice şi reliefului de aici. O mare valorificare
turistică aici o au apele mineralizate, care atrag mii de turişti pentru
tratament. Datorită caracterului continental secetos al climei, în Constanţa
se înregistrează temperaturile cele mai ridicate din ţară şi timpul este în
cea mai mare parte a verii senin, ceea ce influenţează pozitiv valorificarea
litoralului românesc în timpul verii. Caracteristic pentru reţeaua de ape din
judeţul Constanţa este lipsa apelor curgătoare din interiorul judeţului,
acestea fiind reprezentate de pâraie cu debite reduse, însă prezenţa apelor
se face simţită din plin în jurul judeţului prin Delta Dunării şi Marea Neagră.
Alături de apele Mării Negre, care reprezintă cea mai importantă resursa
turistică a judeţului, mai sunt valorificate turistic şi apele minerale şi lacurile
din interiorul judeţului unde se găseşte nămol terapeutic. Judeţul Constanţa
prezintă un înveliş de vegetaţie şi faună format pe un colorit foarte variat.
Caracteristic vegetaţiei de aici, cu influenţe pontice premarine şi
mediteraneene, este învelişul de stepă unde întrepătrunde învelişul de
178
PROIECT
PENTRU VALORIFICAREA POTENŢIALULUI TURISTIC AL ZONEI DOBROGEA

silvostepă şi pădure. Aici se întâlnesc unele specii de floră mediteraneene,


specifice acestei zone. În ceea ce priveşte fauna, se poate spune că
aceasta este foarte variată, aici trăind toate speciile de faună, mamifere,
rozătoare, păsări, peşti. Specific judeţului Constanţa este existenţa unor
specii de peşti, relicve din vechea mare sarmatică, printre care se numără
şi binecunoscuţii peşti de icre negre. Referitor la rezervaţiile naturale din
judeţul Constanţa, ele impresionează prin frumuseţea peisajului şi prin
curiozităţile de floră şi faună existente aici. Cele mai multe din rezervaţii
sunt incluse în diferite circuite turistice, ele atrăgând prin coloritul lor
deosebit, astfel vegetaţia, flora şi fauna de aici aduc un plus la valorificarea
turistică a acestui judeţ.
5. Resursele antropice existente în acest judeţ, sunt foarte
numeroase, variate şi valoroase. O parte din ele sunt cele mai vechi
resurse antropice găsite pe teritoriul ţării noastre, de aceea, aceste resurse
duc la o dezvoltare foarte mare a turismului cultural din această zonă, deci
la o valorificare a potenţialului turistic al judeţului Constanta mai mare.
6. În ceea ce priveşte traseele turistice, acestea au un potenţial
turistic foarte mare, deci valorificarea lor duce la o valorificare mai mare a
potenţialului turistic al judeţului Constanţa. Însă ar trebui diversificate unele
trasee turistice care sa acopere tot teritoriul judeţului, şi amenajarea
acestor trasee pentru turişti.
7. Se observă că serviciile de cazare din judeţul Constanţa s-au
dezvoltat şi diversificat, ceea ce înseamnă şi dezvoltarea unei baze
tehnico-materiale de cazare adecvate, cu dotări corespunzătoare, care
oferă turiştilor condiţii optime şi îndeplinesc după caz şi alte funcţii. Însă
serviciul de cazare este dependent de calificarea personalului, de prestanţa
acestora, de organizarea muncii în unităţile hoteliere. În acest context,
insuficienţa spaţiilor de cazare, echiparea lor necorespunzătoare,
neconcordanţa între nivelul confortului oferit şi exigenţele turiştilor, ca şi
numărul mic al lucrătorilor sau slaba lor pregătire influenţează negativ
calitatea prestaţiei turistice şi, prin intermediul acesteia, dimensiunile
circulaţiei turistice şi posibilităţile de valorificare a patrimoniului.
8. Dezvoltarea reţelei de alimentaţie publică, modernizarea şi
diversificarea acesteia, creşterea ponderii producţiei proprii, ridicarea
nivelului calitativ al servirii sunt câteva din coordonatele care se adaugă la
atragerea potenţialilor turişti pe litoralul Mării Negre.
9. Putem spune că serviciul de agrement-divertisment din judeţul
Constanţa, s-a dezvoltat foarte mult în ultimii ani prin apariţia de noi unităţi
de agrement, inedite în ţară. Toate staţiunile oferă condiţii prielnice
calitative şi cantitative de petrecere a timpului liber.
Cu cât oferta de prestaţii este mai mare cu atât riscul pierderii
clientelei scade. Pentru aceasta trebuie să se modernizeze şi diversifice
infrastructura turistică.
179
PROIECT
PENTRU VALORIFICAREA POTENŢIALULUI TURISTIC AL ZONEI DOBROGEA

10. Se poate aprecia o creştere a circulaţiei turistice ce se manifestă


în toate staţiunile de pe litoralul românesc, crescând totodată numărul
turiştilor străini sosiţi pe litoralul nostru, ceea ce demonstrează o creştere a
competitivităţii turistice a litoralului românesc pe plan internaţional.
Creşterea circulaţiei turistice, precum şi modificările în structură a acesteia
sunt însoţite de evoluţia corespunzătoare a infrastructurii. Toată această
dezvoltare a circulaţiei turistice, a infrastructurii, a serviciilor duce în primul
rând la dezvoltarea turismului românesc.
11. Prin măsuri economico - organizatorice luate de Ministerul
Turismului şi Construcţiilor, se poate întări şi dezvolta infrastructura, poate
spori gradul de atractivitate a ofertei turistice, se pot diversifica serviciile,
venind astfel în întâmpinarea gusturilor şi preferinţelor diferitelor segmente
de turişti. Dacă luăm în consideraţie competitivitatea turistică pe plan
mondial sau european, atunci este necesar sa facem eforturi pentru a oferi
tot ce este mai nou, mai plăcut şi mai atractiv, să-l obligăm pe turist ăa
aleagă litoralul românesc, să putem atrage acel segment de turişti cu
venituri şi implicit cu pretenţii mai mari, cu alte cuvinte să fim mai
competitivi.
12. Pentru atragerea turiştilor şi dezvoltarea turismului românesc pe
litoralul Mării Negre, trebuie să se recurgă la multă publicitate, atât pe plan
naţional cât şi pe plan internaţional, să se organizeze, în condiţii alese,
congrese, târguri, expoziţii, la care să participe oameni de afaceri,
politicieni, turişti.

180
PROIECT
PENTRU VALORIFICAREA POTENŢIALULUI TURISTIC AL ZONEI DOBROGEA

BIBLIOGRAFIE

1. Anuarul statistic al judeţului Constanţa


2. Berlescu E. - „Mica Enciclopedie de Balneo-climatologie a
României”, Editura All, Bucureşti, 1996.
3. Breviar statistic al României
4. Candea M, Erdeli G, Simion T. - „Potenţial turistic şi turism”,
Editura Ex Ponto, Constanta 2002.
5. Cocean P.- „Geografia Turismului”, Editura Carro, Bucureşti 1996.
6. Date furnizate de institutul naţional de statistică, direcţia judeţeană
de statistică Constanţa
7. Drăgan M. - „Litoralul romanesc al Marii Negre, Ghid Turistic”,
Editura Ex Ponto, Constanta, 2003
8. Florea N., Munteanu I., Rapaport C., - „Geografia Solurilor
Româneşti”, Editura Ştiinţifică, Bucureşti 1968.
9. Glăvan V., - „Turismul în România”, Editura Economică,
Bucureşti, 2002.
10. Iordan I., Bonifaciu C., -„România, Ghid Turistic”, Editura
Garamond, Bucureşti, 1998.
11. Iorga F., Toma E., Sovar I. - „Ghid Turistic al României”, Editura
Publirom Advertising, Bucureşti 2003.
12. Mecu Ghe. - „Turism şi tratament balnear pe litoral”, Editura
Naţional, Bucureşti, 2004.
13. Micu Adrian - “Turism Internaţional”, Editura Europlus, Galaţi,
2005.
14. Mihai Ielenicz, Laura Comănescu – „România – potenţial turistic”,
Editura Universitară, Bucureşti, 2009.
15. Minciu R. - „Economia Turismului”, Editura Uranus, Bucureşti,
2001.
16. Munteanu l., Stoicescu C., Grigore I. - „Ghidul Staţiunilor
Balneoclimaterice din România”, Editura Sport-Turism, Bucureşti, 1986.
17. P. Baron, O. Snak, N.Neacsu, Economia turismului, Editura
Expert, Bucuresti, 2001, p. 468
18. Rădulescu I., Rădoi A. - „Judeţul Constanţa”, Editura Republicii
România Bucureşti, 1974 .
19. Revista „Atlas Magazin”, Anul V, Nr. 3, Martie 1999.
20. Revista „Atlas Magazin”, Anul I, Nr. 1-2, Ianuarie-Februarie, 2003.
21. Rodica Minciu, Economia turismului, Editura Uranus, Bucuresti,
2001, p. 36
22. Roşu A., Istrate I., Bran F., - „Economia Turismului şi Mediul
Înconjurător”, Editura Economică, Bucureşti 1999.

181
PROIECT
PENTRU VALORIFICAREA POTENŢIALULUI TURISTIC AL ZONEI DOBROGEA

23. Neacşu N., Cernescu A., - „Economia Turismului, Studii de caz,


Reglementări”, Editura Uranus, Bucureşti, 2003.
24. Snak O., Baron P., Neacşu N. - „Economia Turismului”, Editura
Expert, Bucureşti 2001.
25. Sălăgeanu Ghe., Bavaru A., Fabritius R. - „Rezervaţii, Monumente
şi Frumuseţi ale Naturii din Judeţul Constanţa”, Editura Exponto,
Constanţa, 2003.
26. Stănescu D. - „Strategii de dezvoltare în turism”Editura U.P.G.,
Ploieşti 2003.
27. Vlad D. - „ Piaţa turistică”, Editura Sylvi, Bucureşti, 2006.
28. Vlăsceanu Ghe., Ianoş I.,-„Oraşele României”, Casa Editoriala
Odeon, Bucuresti, 2000.
29. XXX- „Dobrogea Turistica, Ghid Cultural-Turistic”, Editura
Dobrogea, Constanta , august , 2004.
30. XXX - „Dobrogea, Litoralul Românesc, Delta Dunării, Ghid
Turistic”, Editura Meridiane, Bucureşti, 1964.

Webografie
31. https://ro.wikipedia.org/wiki/dobrogea
32. http://www.scritub.com/geografie/dobrogea15763.php
33. https://ro.wikipedia.org/wiki/Despotatul_Dobrogei
34. Internet-www.plaja.ro
35. www.rolitoral.ro
36. www.infolitoral.ro
37. www.geocities.com.constanta.cit
38. www.mangalia.ro
39. www.litoral.As.Ro
40. www.constanta-litoral.virtualave.net/
41. www.litoral-cta.go.ro
42. www.e-constanta.ro
43. www.mtromania.ro
44. www.mturism.ro
45. www.vacantesicalatori.ro
46. www.constanta.insse.ro

182