Student: D’Agostino Antonio Giuseppe

Disciplina: Didactica Specialitatii

Invatarea prin cooperare

Una dintre temele abordate frecvent de catre teoreticienii si practicienii educatiei o reprezinta
invatarea prin cooperare.

Propunem aceasta tema de reflectie ca punct de plecare pentru schimbarea practicilor

educationale, deoarece individualismul si competitia promovate in clasele din Romania pot fi
echilibrate de practici educationale democratice si cooperative, care sa stimuleze participarea
elevilor si ameliorarea rezultatelor scolare.

In randul profesorilor, este larg raspandita opinia ca numai relatiile competitive genereaza
o motivatie adecvata pentru invatare. Cel mai convingator argument pentru stimularea invatarii
prin cooperare in scoala il reprezinta atat rezultatele numeroaselor cercetari, cat si efectele
observate de catre profesorii care au introdus metode specifice invatarii prin cooperare la clasa.

Din 1898, cand a fost realizata prima cercetare pe aceasta tema, numeroase cercetari
experimentale si analize corelationale au evidentiat diferentele dintre invatarea prin cooperare,
invatarea individualista si cea realizata in situatii de competitie.

Rezultatele acestor cercetari reflecta:

1. din punct de vedere al performantelor scolare: mai mult effort pentru a reusi, implicit,
rezultate mai bune la nivelul tuturor elevilor (etichetati in mod traditional ca “foarte buni”,

1
“mediocri”, “slabi”), motivatie intinseca, implicare in sarcina, o mai buna dozare a timpului
disponibil pentru realizarea sarcinii, gandire critica.

2. din punctul de vedere al relatiilor interpersonale: relatii mai profunde si mai calde intre
elevi prin amplificarea spiritului de echipa, aprecierea si valorizarea diversitatii multietnice prin
dezvoltarea empatiei si coeziunii la nivelul grupului de elevi.

3. din punct de vedere al identitatii personale: intarirea eului si a identitatii de sine,

dezvoltarea competentelor sociale, ameliorarea imaginii de sine, dezvoltarea capacitatii de a face
fata adversitatii si stresului.

In ultimele decenii, cercetatorii s-au ocupat de amenajarea grupului ca mediu de invatare,

evidentiind eficienta ridicata a grupurilor de elevi ce indeplinesc o sarcina de invatare comuna.
Clasa scolara este un grup social specific ce mediaza, in timp, schimbari cognitive fundamentale
la nivelul fiecarui membru. Climatul clasei are un foarte mare impact asupra perceptiilor pe care
le au elevii si cadrele didactice, reflecta motivele pentru care ei lucreaza (sau nu lucreaza)
impreuna, capacitatea de a discuta impreuna si de a-si analiza critic ideile si reflecta
caracteristicile clasei ca si comunitate de invatare.

Instruirea in grupuri mici constituie o alternativa din ce in ce mai uzitata, deoarece instruirea
frontala limiteaza optiunile instructionale si este centrata pe cadrul didactic si nu pe elev.

Prin impartirea clasei in grupuri mici, responsabilitatea fiecarui elev fata de grup creste foarte
mult. In loc sa reprezinte a 26-a parte dintr-o clasa de 26 de copii, elevul reprezinta un sfert dintr-
un grup de 4. Nu mai trebuie sa astepte ca alti 25 de potentiali participanti sa-si spuna parerea,
inainte ca ea sau el sa poata fi implicat intr-o activitate.

Principala dilema in privinta gruparii elevilor o reprezinta echilibrul intre ordine si

structura versus diversitate umana si varietatea curriculumului cu scopul de a optimiza invatarea
elevilor. Cel mai frecvent, activitatile in grupuri mici sunt initiate pentru ca elevii: sa discute
anumite teme sau evenimente; sa se angajeze in activitati de luare a deciziilor; sa realizeze
instruire in cadrul grupului mic; sa cerceteze/investigheze anumite probleme sau intrebari.
Cadrul didactic trebuie sa decida in legatura cu: metodele pe care le va folosi; organizarea clasei;
compozitia grupelor; dezvoltarea expectatiilor grupului; coordonarea si evaluarea muncii in grup.

2
 Cadrul didactic are numeroase responsabilitati atunci cand desfasoara activitatile pe
grupe, variind de la cea de instructor la participant si consultant. Uneori, el adopta o pozitie
neutra, determinandu-i astfel pe copii sa-si asume intreaga responsabilitate prin ceea ce fac si
spun. Una dintre primele reguli referitoare la evaluarea activitatii pe grupe mici este aceea de a
fructifica fiecare ocazie, pentru a evalua calitatea muncii in grup, aprofundarea intelegerii
diferitelor aspecte abordate sau cresterea gradului de cooperare.

Invatarea prin cooperare reprezinta folosirea grupurilor mici in scopuri instructionale, astfel
incat- lucrand impreuna- elevii isi maximizeaza atata propria invatare, cat si pe a celorlalti
colegi.

Printr-o astfel de organizare a situatiilor de invatare, elevii depind intr-un mod pozitiv unii de
altii, iar aceasta interdependenta pozitiva ii conduce la devotament fata de grup.

Alte elemente esentiale in invatarea prin cooperare sunt:

 responsabilitatea individuala

 interactiunea stimulatoare

 deprinderi si competente interpersonale

 constientizarea si evaluarea modului in care functioneaza grupul de lucru.

Atunci cand se realizeaza invatarea prin cooperare in mod regulat, elevii, din “singuratici care
invata”, pot deveni “colegi care invata impreuna”, atingand niveluri ale competentei academice
in cadrul grupului si ca membri ai echipelor.

Grupurile de invatare prin cooperare se concentreaza asupra maximizarii succesului

academic al tuturor membrilor grupului.

Normele grupului trebuie stabilite ca o problema a :

• responsabilitatii grupului;

• capacitatii de reactie la ceilalti;

3
• cooperarii;

• luarii deciziilor prin consens;

• rezolvarii de probleme.

Aplicarea invatarii prin cooperare la clasa

Daca dorim sa folosim invatarea prin cooperare in clasa trebuie san planificam cu atentie si sa
realizam patru actiuni specifice:

1. Sa luam anumite deciziii preinstructionale referitoare la:

• care sunt obiectivele academice si obiectivele legate de competentele sociale ale elevilor?

• cat de mari sa fie grupurile, cum sa le structuram, cat de mult sa folosim lucrul in grupuri
mici?

• cum putem aranja mai bine clasa astfel incat sa se preteze lucrului in grupuri mici?

• cum percepem si folosim materialele instructionale?

• ce roluri atribuim membrilor grupului?

2. Sa explicam foarte clar elevilor ce au de facut in timpul unei lectii in care invata prin
cooperare:

• dam o sarcina de invatare concreta

• explicam copiilor ce inseamna interdependenta pozitiva in cadrul grupului si intre

grupuri;

• clarificam faptul ca fiecare elev din grup trebuie sa fie responsabil pentru ceea ce invata
el insusi;

• care sunt deprinderile de lucru in grup asupra carora se insista intr-o anumita lectie

4
3. Sa conducem lectia, pentru ca, desi elevii lucreaza in grupuri, trebuie:

• sa urmarim si sa monitorizam grupurile;

• sa intervenim unde este nevoie;

• sa imbogatim sarcinile si sa-i ajutam pe elevi sa lucreze mai eficient in grup.

4. Sa structuram si sa organizam activitati dupa ce se termina lucrul in grupuri mici, in care:

• sa evaluam invatarea;

• elevii sa evalueze cat de eficient au lucrat ca grup si ce progrese sau ce dificultati au

intampinat in procesul personal de invatare din fiecare lectie si ce corectii si imbunatatiri trebuie
introduse.

Trebuie sa incepem lucrul in grup pe termen lung numai dupa ce suntem increzatori ca:

1. putem conduce cateva grupuri care lucreaza simultan;

2. elevii din fiecare grup sunt capabili sa lucreze impreuna, fara a avea probleme

Monitorizarea si evaluarea

Deoarece principalul obiectiv este ca, prin stimularea cooperarii, rezultatele la invatatura
ale elevilor sa se amelioreze si participarea lor la activitatile scolare si extrascolare sa creasca,
principalele aspecte pe care le urmarim sunt:

 aspectele instructionale

 aspectele interactionale
5
 relatia dintre autonomia elevilor, autoritatea cadrului didactic

 continuturile invatarii

 climatul clasei

 reflectiile altor cadre didactice, ale copiilor fata de aceste aspecte

 gradul de participare a elevilor si performantele lor scolare

Instrumente pentru monitorizare

 jurnale profesionale zilnice, saptamanale (ale cadrelor didactice, care consemneaza

schimbarile introduse in clasa, reactiile elevilor, efectele pozitive/negative, reactiile cadrului
didactic asupra propriei practici)

 jurnale ale copiilor- viata cotidiana din clasa (in care sunt mentionate evenimente,
intamplari din viata clasei sau din viata personala)

 produse ale copiilor (compuneri, desene, colaje, carti ale clasei, albume)

 observatii asupra comportamentului copiilor si comportamentului in grupuri cooperative

 interviuri cu copiii

 chestionare adresate copiilor pentru a identifica elemente ce tin de: cultura clasei,
perceptiile elevilor asupra cadrelor didactice, asupra scolii

 fotrografii, inregistrari audio-video

Metode de invatare prin cooperare

 Mozaicul

6
Pasul 1: Se formeaza grupuri cooperative si li se da materialul de lucru

In cadrul fiecarui grup cooperativ, membrilor li se da un alt material pe care sa-l invete si
sa-l prezinte celorlalti (de exemplu, primul primeste prima pagina, mal doilea pagina a doua)

Pasul 2: Grupurile de experti studiaza si isi pregatesc prezentarile

Grupurile de experti se formeaza din elevii care au pregatit acelasi material. Expertii
studiaza materialul impreuna si gasesc modalitati eficiente de predare a materialului si de
verificare a intelegerii de catre colegii din grupul cooperativ.

Pasul 3: Elevii se intorc in grupurile cooperative pentru a preda si a verifica

Fiecare elev se intoarce la grupul sau, si fiecare membru al acestui grup isi va prezenta
materialul in fata celorlalti. Obiectivul echipei este ca toti membrii sa invete tot materialul
prezentata.

Pasul 4: Raspunderea individuala si de grup

Grupurile sunt responsabile de insusirea intregului material de catre toti membrii.

Elevilor li se poate cere sa demonstreze ce au invatat in mai multe feluri: un test, raspunsuri orale
la intrebari, prezentarea materialului predat de colegi.

Pe tema mozaicului pot exista numeroase variatiuni.

 Turul galeriei

1. In grupuri de trei sau patru, elevii lucreaza intai la o problema care se poate materializa
intr-un produs (diagrama, de exemplu),pe cat posibil pretandu-se la abordari variate.

2. Produsele sunt expuse pe peretii clasei.

3. La semnalul profesorului, grupurile se rotesc prin clasa, pentru a examina si a discuta

fiecare produs. Isi iau notite si pot face comentarii pe hartiile expuse.

4. Dupa turul galeriei, grupurile isi reexamineaza propriile produse prin comparatie cu

7
Bibliografie

1. Zlate, M. (coord.) (2001), Psihologia la răspântia dintre milenii, Ed. Polirom, Iaşi

2. Stan, E. (2005), Pedagogie postmodernă, Institutul European, Iaşi